NTRODUCERE

Contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde in plan informational si decizional la problematica

gestiunii miscarilor de valori economice autonomizate pe personae fizice sau juridice dupa caz.
Structurile calitative folosite pentru a personifica aceasta separare au fost, dupa caz, cele de avere,
capital, fonduri, patrimoniu, si mai recent cele de resurse.
In plan juridic, demersurile au fost centrate, cu precadere, pe structura calitativa de patrimoniu definite
prin prisma drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale unei entitati. Totodata, pentru a avea
ecuatia contabila a patrimoniului, ca termen opozabil drepturilor si obligatiilor a fost formalizat cel de
bunuri economice in calitatea lor de obiecte de drepturi si obligatii.Diviziunea muncii si autonomia
gestionara a subiectilor(agentilor) participanti la circuitul economic impun separarea patrimoniala a
resurselor economice ale societatii si a rezultatelor obtinute. Apare astfel patrimonial ca structura
(entitate) economica si juridical de apropiere si gestiune a valorilor materiale si banesti. Pentru ca un
patrimoniu sa existe sunt necesare doua elemente interdependente, unul in persoana fizica sau juridica,
ca subiect de drepturi si obligatii, si altul in bunurile 
economice, ca obiecte de drepturi si obligatii. Intre obiectele de drepturi si obligatii, pe de o parte, si
drepturile si obligatiile, pe de alta parte, sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de
drepturi si obligatii. Deci, in plancontabil, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
valoare economica, apartinand unei personae fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.
Datoriile reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii, rezultate din evenimente trecute si prin
decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care sa incorporeze beneficii economice.
Criteriile cumulative pentru recunoasterea datoriilor sunt :
* probabilitatea unei iesiri de resurse, purtatoare de beneficiile economice si
* evaluarea sa se poata face in mod credibil.
Cadrul general pune accent pe distinctia care trebuie facuta intre o obligatie actuala si un angajament
viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligatiile actuale, care au aparut ca urmare a aunor
evenimente trecute (achizitii, cheltuieli efectuate si neplatite etc).Decontarea unei datorii se poate face
in mai multe modalitati, nu numaiprin iesiri de active (prestare de servicii, convertirea unor obligatii in
participarila capitalul social etc). Care este atunci diferenta dintre o datorie si un provizion? In ceea ce
priveste provizioanele acestea reprezinta o obligatie actuala, prezenta, care va genera, probabil, o iesire
de resurse care sa afecteze beneficiile economice si a caror valoare este
determinata rezonabil . Criteriile care despart provizioanele de datorii sunt determinate de
incertitudinea legata de) exigibilitatea ( onorarea sau de valoarea finala a provizioanelor.Desi au
caracter contingent (probabil, incert), provizioanele ( spre deosebire de datoriile contingente) sunt
recunoscute in bilant. De exemplu, o intreprindere acorda garantii de buna functionare pe timp de un an
pentru toate produsele electrocasnice pe care le vinde.Obligatia curenta exista ( de a rambursa
valoarea bunurilor cu defecte iremediabile sau de a inlocui gratuit partile componente stricate, in acest
interval de timp), probabilitatea unei iesiri de resurse care sa afecteze beneficiile economice este clara,
estimarea rezonabila a valorii provizionului se poate face (de exemplu, daca toate produsele vandute au
defecte majore, atunci costurile de reparatie vor fi de 50 mil. lei; din experienta anilor trecuti s-a
constatat ca 67% din produsele vandute nu prezinta nici un fel de deficiente). 
O caracteristica esentiala a unei datorii este faptul ca intreprinderea are o obligatie actuala. O obligatie
reprezinta un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. Legea poate impune
intreprinderii sa-si respecte obligatiile, ca o consecinta a unui contract sau a unei cerinte legale. In mod
mormal, acestea reprezinta sume ce trebuie platite pentru bunuri si servicii primite. De asemenea,
obligatiile apar si din activitatea normala, din dorinta de a mentine bune relatii de afaceri sau de a se
comporta intr-o maniera echitabila. Daca de exemplu, o intreprindere decide sa remedieze defectiunile
produselor sale chiar si dupa ce perioada de garantie a expirat, sumele ce se asteapta sa fie cheltuite in
legatura cu bunurile deja vandute reprezinta datorii.
Datoriile rezulta din tranzactii sau alte evenimente trecute. De exemplu, achizitia de bunuri sau
utilizarea serviciilor da nastere unor datorii comerciale (in afara cazului in care se face plata in avans
sau se plateste in momentul livrarii), iarprimirea unui credit de la banca da nastere unei obligatii de
rambursare a creditului. De asemenea, o intreprindere poate recunoaste reduceri viitoare pe baza
cumpararilor anuale facute de clienti, ca fiind datorii; in acest caz, vanzarea bunurilor din perioada
anterioare este tranzactia care da nastere datoriei respective.Unele datorii pot fi determinate doar prin
utilizarea unui grad ridicat de estimare. Unele intreprinderi considera aceste datorii drept provizioane.
In anumite tari, asemenea provizioane nu sunt privite ca datorii, deoarece conceptual de datorie este
definit mai restrans, in asa fel incat sa incluida doar sumele ce
pot fi stabilite fara a fi necesar sa se faca estimari. Cand un provizion implica o obligatie prezenta si
satisface restul definitiei, este o datorie, chiar daca suma trebuie sa fie estimata. Exemplele din aceasta
categorie se refera la provizioanele pentru plati ce trebuie facute pentru garantiile existente si
provizioanele pentru acoperirea obligatiilor privind pensiile.
Standardele care privesc tema referatului sunt urmatoarele :
IAS 1 . Prezentarea situatiilor financiare
IAS 12.Impozitul pe profit
IAS 19.Beneficiile angajatiilor
IAS 32.Instrumente financiare : prezentare
IAS 37. Provizioane, datorii contingente şi active contingente
IAS 39.Instrumente financiare : recunoastere si evaluare
1. Notiuni generale privind datoriile
Datoriile sau capitalul strain exprima resursele sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea
trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric. Este vorba de creditele contractate de la banci
sau alte institutii financiare, imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, precum si datoriile create in
cadrul relatiilor de decontare ale unitatii patrimoniale cu alte persoane fizice si juridice. Persoanele
juridice si fizice fata de care unitatea are obligatii banesti sunt denumite generic creditori. Definit prin
aceasta prisma, creditorul reprezinta persoana care in cadrul unui raport patrimonial a avansat o
valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie.Datoriile, ca
sursa de finantare, sunt prezente si functioneaza din momentul nasterilor obligatiilor fata de terti si pana
in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de
decontare) dupa caz. Mai mult, toate datoriile cu termen de scadenta mai mare de un an sunt
purtatoare de dobanda. De asemenea, sunt purtatoare de dobanda creditele primite de la banca sau
alte institutii financiare, chiar daca sunt pe termen scurt. 
Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt urmatoarele
structuri: datoriile financiare, datoriile fiscale, salariale si sociale, datoriile privind relatiile de decontare
cu asociatii si creditorii diversi. Datoriile financiare exprima creditele primite de la banca si alte institutii
de credit, precum si imprumuturile din emisiunea de obligatiuni. Creditele primite de la banca si alte
institutii de credit cuprind creditele pe termen lung si mijlociu si cele pe termen scurt, numite si credite
de trezorerie. Ele sunt destinate, dupa caz, finantarii investitiilor si cheltuielilor curente privind activitatea
de exploatare. Aceste credite sunt purtatoare de dobanda si garantate prin activele intreprinderii.
Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni reprezinta resursele financiare pe termen lung asigurate prin
vanzarea de titluri de credit negociabile catre public. Vanzarea se face, de regula, prin intermediul unor
institutii financiare, fara a fi exclusa si posibilitatea vanzarii directe catre public, chiar de catre societatea
comerciala. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de imprumut se angajeaza sa ramburseze, la
termen sau esalonat, ratele scadente si sa plateasca o dobanda sub forma cupoanelor atasate titlurilor
de credit. Datoriile comerciale se creeaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru
aprovizionari de bunuri materiale, lucrari si servicii primite. Ele se delimiteaza patrimonial sub forma
furnizorilor si efectelor de platit. Furnizorii reprezinta datoriile echivalente valorii bunurilor materiale,
lucrarilor si serviciilor primite de la terti. Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta
obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.