DESPRE ÎNŞELACIUNILE DIAVOLULUI

Înşelăciunile şi scornirile diavolului sunt proporţionale cu modul de viaţă pe

care îl duce omul. Nu atacă în acelaşi mod pe toţi oamenii. Adică, într-un fel
atacă pe cel căsătorit şi în alt fel pe cel necăsătorit. Într-un fel pe isihast şi în
alt fel pe chinovit. Într-un fel pe cel începător şi în alt fel pe cel avansat în
viaţă duhovnicească. Pentru fiecare mod de viaţă are şi ispită
corespunzătoare. Atanasie cel Mare în viaţa lui Antonie cel Mare scrie că,
atunci când Antonie a vrut să urmeze viaţa monahală, diavolul s-a străduit să
îl abată "prezentând amintirea bogăţiilor, tutela surorii, familiaritatea
neamului, lăcomia iubirii de slavă, felurita plăcere a hranei, comodităţi ale
vieţii şi în sfârşit, asprimea virtuţii şi că mult este chinul acesteia. Sugera
boala trupului şi lungimea timpului". Diavolul în această situaţie creează
multe piedici, simpatia multor persoane, dificultatea virtuţii, nereuşita etc.
Este bine cunoscut faptul că aproape toţi oamenii sunt stingheriţi să
înainteze în viaţă duhovnicească de asemenea gânduri că, adică, este de
nereuşit virtutea şi păstrarea poruncilor lui Hristos. Gândul că acestea nu
sunt pentru noi, că nu pot să fie realizate astăzi este clar diavolesc.

Mitropolit Hierotheos Vlachos