Dincolo de teoria ci ica: 0 posibi Central and Eastern European Online Library Fal inserare a filosofiei politice habermasiene in teoria relatiilor internationale «Beyond any critical theory: a possible insertion of Habermas's political philosophy in by Emanuel COPILAS Source: the theory of international relations» Sphere of Politics (Sfera Politici), issue: 138 / 2009, pages: 96-113, on www.ceeol,.com. eBooks JUDITH The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service Conversations with Judith Butler. Proceedings from the Seminar “Crisis of the Subject” held in Ohrid, Republic of Macedonia - 2000 By Katerina Kolozova, Judith Butler. Zarko Trajanoski Euro-Balkan Press. Skopje. 209} (in English) The book contait and three of the Butler, Kateri ADDS NO WATERMARK om < rint-drweEseu Dincolo de teoria critica o posibila inserare a filosofiei politice habermasiene in teoria relatiilor internationale m EMANUEL COPILAS Introducer As one can observe from his latest works, Jargen Habermas is becoming more and more interested by international relations. The globalized world, despite its inherent dangers, entailed the need to rethink classical ‘political communities (states) in order to adapt them to the multiculturality and social dynamics present in the contemporary societies, However, for Habermas, this provocation is ino longer shifted within critical theory, although it remains emancipatory and of universal proportion. In this paper, I tried to prove that social-constructivism represents now, in the field of international relations, the most suited theory to cope with the German philosopher's universal project. Opera binecunoscutului filosof german Jurgen Habermas reprezinta probabil, de cateva decenii incoace, cel mai elaborat si pertinent raspuns filosofic la adresa provocarilor cu care sunt con- fruntate societatile contemporane. Con- tinuator al Scolli de la Frankfurt, a carei metodologie era axatd pe o critica ima- nent a problemelor generale pe care le Intampina comunitatile politice moderne si a posibilitatilor de a le depasi prin in- termediul unui proiect normativ univer- sal, de factura iluministé - Habermas reactualizat teoria critica a societatii di- minuand valentele marxiste si normative ale acesteia in favoarea unei abordari de- liberativ-procedurale. La nivelul politcii internationale, ,pragmatica universala” teoretizata de el concepe abordarea difi- cultatilor societatilor contemporane intr un cadru dialogic ,in termeni inteligibili pentru ceilalti si pe care acestia ii pot ac- cepta sau contesta."" Numai in acest fel se pot decanta interese socale gakeralig Keywords: Marxist theories of international relations, ocial-constructivism, political communities, ‘cosmopolitan right’ radical democracy’ SAQERSION Scott l oR hon VER STO! So agi. "2" APSO" C) 96in eseul de fats imi propun s8 demonstrez c@, la nivelul teoriei relatiilor inter- nationale, filosofia lui Habermas nu raméne ancorata in teoria criticé internation 1a, fiind circumscribilé mai degraba teoriei socio-constructiviste. Aceasta se prezint& intr-o anumita fiiatie cu programul critic, pe care insa il depageste. Deoarece teori critica international face parte din categoria mai larga a teoriilor marxiste a relati- ilor internationale, si pentru a evidentia distantarea filosofului german fata de mar- xism in general, paginile urmatoare vor avea ca obiect tratarea pe scurt a acestora in continuare voi aborda ideile habermasiene relevante pentru problematica inter- nationala contemporana, urmand ca in final sa incerc integrarea lor in textura idea~ tica socio-constructivista Imperialism, globalism, gramscianism, teorie critica si noul marxism: rdspunsuri marxiste la problemele internationale Desi reunite sub denumirea ,marxiste”, susceptibilé de a crea confuzliin acest, «az, teoriile mai sus mentionate sunt, in sensul cel mai larg, de sténga. In afaré de imperialism ca fundament al orientarii internationale a marxismului sovietic, dog- matizat, a carui functie critica si capacitate interpretativa au fost sacrificate in favoa- rea a ceea ce se pretindea a fio unitate monolitica intre teoria si practica edificarii socialismului intr-o lume ideologic ostila - globalismul, gramscianismul, teoria critica sineomarxismul incorporeaza elemente de marxism occidental, critic, autoreflexiv si in permanenta ameliorabil. Desi discreditat per ansamblu imediat dupa colapsul toric al regimurilor comuniste in Europa de Est (pentru Fred Halliday caderea regi- murilor comuniste a ,eliberat” mai degraba marxismul de povara dogmatismului si 2 rigiditatii pe care o'capatase in cadrul lor’), marxismul occidental si-a revenit trep- tat, cunoscdnd astazi, la doua decenii dupa 1989, un adevarat reviriment.? In acceptiune leninist8, imperialismul (concept preluat din lucrarile econom tului britanic John Hobson) reprezenta ,stadiul cel mai inalt” si deopotriva autosub- minant al capitalismului global. Lenin isi incepe analiza pornind de la identificarea a doua faze prin care capitalismul a trecut de-a lungul dezvoltari sale istorice: capi- talismul bazat pe schimbul de marfuri respectiv capitalismul existent incepand cu a doua jumatate a secolului XIX, cel financiar. Premisa principala a oricérui tip de ca- pitalism, libera concurent3, nu conduce treptat la formarea unui comert liber de pe + Christian Reus-Smit,, Constructivism”, in Scott Burchill, Richard Devetak, Andrew Linklater, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jaqui True, Theories, 215 2 Fred Halliday, Rethinking International Relations, (Londra: MacMillan, 1994), 7-72. Teza lui Halliday mi se pare lipsita de sustenabilitace: in si imediat dupa 1989, marxismul ca atare a suferit © infringere majors, nu doar cel de facturdsovietieS. Marxism clasic, desi relotv des- his in raport cu influentele exterioare si autorefleniv, avea ca element central re necesitatea depasriviolente a ordinii capitalise existente. Desi un autenti Fevoluxionar, simburele ideologie preluat si deavoltat ulterior de Lenin exist un anumit raport de continutate, chiar dacd primul ei iar ultimul un semidoct agitator politic. In secolul XX, marxism Yj corewens VEX REGISTERED © ia ieee ecrenge SERS wou 2 3 "Rephen Hobden, Richard Wyn Jones. Mans theories international rl RSIC Bayle: steve Smith, Pericle Owens, The Globalization ori Poli. Ary Interhotionl relations ew Yor. Oxtoré Unversity redo) pan, ADDS NO 2, WA cares & sara Politic 38 Z rint-dviNgurma cBruia sé beneficieze toti actorit implicat, ci la aparitia monopolurilor econo- mice, Acestea sunt caracteristice noului si totodat mult mai puterniculu tip de ca- pitalism pe care Lenin credea ca Ia identificat:capitalismul financiar al marilor pu- teri coloniale europene. in cadrul sau, actorii economici mai puternici se vor asoc pentru a controla piata si cu scopul de a-sispori profiturile; actorii mai putin puter hici vor avea de ales intra fiinglobati de monopoluri sau a fi eliminat) de pe piata Pe masura ce acapareaza piata, marile intreprinderi vor coopta si agentiile bancare, prin intermediul carora is vor asigura promovabilitatea proprilorinterese in cadrui burselor.Pe cale de consecinta, puterea monopolurilor sporeste: acestea au tendin- ‘tas8 devina tot mai putine si, proportional, tot mai puternice. Pe parcusul derulrii acestui proces sunt grav afectate echilibrul dintre diferitele componente ale pietei si nivelul de trai al fortei de munca angajate in marie intreprinderi care constituie coloana vertebrala @ monopolurilor. Deoarece industria grea este si cea mai profita- bila, marii capitalisti se vor concentra aproape exclusiv pe ea, neglijand agricultura si bunurile de consum atat de necesare munitorilor care, paradoxal, produc bunuirile Care consolideaz monopolurile. Dupa ce economia interna isi epuizeaza resursele de profitabilitate, monopolurilecreaza noi piete in exteriorul granitelor respectivu- lui stat. Astfl incepe exploatarea coloniilor pe scara larga, La acest nivel, monopo- lurile au dezvoltat deja o relatie simbiotica cu puterea politics, pe care mari capitalstio controleaza si in buna masura, 0 constituie, Urmandusilogica interna, acumularea nelimitata, noul capitalism financiar bazat pe monopoluri sa extins la argitul secolului XIX pe aproape intreg globul pamantesc. Capitalismul mondial 2 intrat astfel in ultima si totodata cea mai puternica etapa a sa, imperialismul. Cau- tand noi surse de profit, statele capitaliste europene vor ajunge inevitabil sa se lup- te lupte intre ele pentru noi piete de desfacere, deci pentru noi colonii, pe care vor incerca sa si le cucereasca una alteia, Astfel, imperialismul se va autosubmina, iar miscarea proletara condusa de un partid de avangarda format din revolutionari de profesie va putea actiona hotarat si decisiv pentru a pune bazele revolutiei mondiale.’ Pe langa versiunea leninista, casic8, @ imperialsmului, in deceniile de dupa cel de al doilea Razboi Mondial a aparut teoria sistemului international, sau scoala dependencia. Voi opta ins® aici pentru denumirea propusa de Paul Viotti si Mark Kauppi, aceea de globalism, deoarece mi se pare cea mai consonanta cu ambitia totalizatoare a oricdrui proiect de factura marxist. Cel mai cunoscut exponent al globalismului, sociologul immanuel Wallerstein, structureazs economia mondial’ pe trei nivele interconectate. Primul dintre acestea, nucleul, eprezinta capacitatea Economica insumata a Statelor Unite, Uniunii Europene si Japoniei. Din punct de vedere politic, nucleul cuprinde regimuri democratice, stable, ar din punct de vede- re economic reprezints, indubitabil,elita mondiala. Urmeaza apoi, in ordine des- crescatoare, semiperiferia,alcstuita in general din regimuri autoritare,relatv stabi le, cu economii functionale intr-o anumité masura, insa incapabile de a crea prosperitatea de care se bucura cetatenii membr ai statelor care alcatuie In final, periferia se suprapune peste Lumea a Treia care este disfunsiion: punct de vedere politic, cat si economic. Teza lui Wallerstein sy tine voit periferia subdezvoltata si instabila, pentru a o pute semiperiferia, chiar daca nu este atat de dependenta de = S sentae pene marr ERED) i Rates tac col © oo VERGION 5 “ApDSno 2, WATERMARK & Feanu, ,Teorii marxiste ale relailor internationale”, In reanu, Manual de Refatl Internationale, tay: Folirom, 20 98 < intrain raport cu el intr-o postura asimetrica.’ Astfel, globalistii pretind ca ofera o teorie compacta a mediului economic international, care explica totdata neocolonialismul si rolul principal al puterilor occidentale in instrumentarea lui.’ Ideile lui Antonio Gramsci (1891-1937) au influentat in mare masura Scoala de la Frankfurt $i teoria critica pe care aceasta a produs-o, Acesta a pornit de la consi derente empirice (intarzierea revolutjei in Europa Occidentala, a carei iminenta Marx o prezisese de mai bine de jumatate de secol) pentru a avansa o reelaborare a marxismului clasic pe coordonate culturale, eclipsand astfel rolul traditional al ma- terialismului istoric ca gi concept central al teoriei marxiste. Pentru Marx, economia nei societati reprezinta structura acesteia, activitatea principala care o defineste $i ii ofera consistenta, iar politica, sistemul normatiy si cultura nu sunt decat reflectia acesteia, alcatuind suprastructura. Gramsci nu este de acord. Pentru el, lupta de clasa este una cultural-ideologica in masura in care este si economic’: proletariatul este incorsetat de catre elite nu numai pe filiera materiala, ci si culturala (prin inter mediul educatiei, mass-mediei sau a Bisericii). Astfel, hegemonia clasei dominante este mult mai profunds si totodata mult mai greu de résturnat. Structura si supra- structura formeaza impreuna un ,bloc istoric"” care adanceste dominatia asupra proletariatului, incorsetandu-| din toate directile posibile. Cele doua componente ale ,blocului istoric” au aceeasi pondere si capata ,,inteles doar daca sunt analizate ‘impreuna."* Mai mult, revolutia nu necesita distrugerea prealabila a sistemului capi- talist, ci trebuie infaptuita pornind de la suprastructura: solutia rezida in crearea unei intelectualitati a proletariatului ,capabila s8 impuna 0 «contrahegemonie» pentru ca ulterior sa constituie un nou bloc istoric."s Teoria critica datoreaza foarte mult gramscianismului. Pornind de la teza cd in societatile capitaliste avansate revolutia si-a epuizat in mare masura potentialul, teoreticieni ca Max Horkheimer, Theodore Adorno sau Herbert Marcuse (nume em: blematice ale Scolii de la Frankfurt) au sustinut ca inegalitatile si disfunctionalitatile care caracterizeaza acest tip de societati nu pot fi estompate decat printr-o critica imanenta, in care cercetatorul se angajeaza nu dintr-o perspectiva obiectiva, poziti- vist8, ci ca parte integranta a respectivei societati, propunand solutii a céror perti- enta trebuie sé fie fundamentats atat empiric, cit si in baza unor riguroase analize social-istorice. Critica nu vizeaza neaparat ,patologiile” societatilor capitaliste in sine, ci structurile sociale care le fac posibile’® De ce revolutia anuntata de Marx nu mai reprezinta un obiectiv fezabil pe agenda Scolii de la Frankfurt? Deoarece capi- talismul a reusit, prin intermediul unei mass-medii omniprezente si a unui consume- rism agresiv s8 anihileze constiinta revolutionara a proletariatului.’ Hegemonia blocului istoric” devenise extrem de puternica, iar o rasturnare radicala a ordinii Existente prin intermediul unor mijloace violente nu mai reprezenta un obiectiv nici fezabil, nici credibil La nivel international, teoria critica se prezint ca un demers emancipator, aflata in directa continuitate cu cu teoria marxista a eliberarii sociale si, 1 Paul Viet, Mark Kauppi, international, 351-354. 2 Tony Thomncike, The revolutionary approach: the Marxist pers (ed. Approaches and theory in International Relations, (New \@ 3 Antonio Gramsci, Scie alese, Bucuresti: Unive, 1973), 123 Ma 4 Radu-Sebastian Ungureanu, , . Teil marxiste ale reltilogig ie", in Andrei Miro, en vol ge REGISTERED ; se ERE IN 2, WA TERWARK, & 980), 86-85, Globalization 149-150 sau Olivier Nay, Istria Ideilor Polit 5 Richard Devetak, Critical, in Scott Burchill, Richard De Paterson, Christian Reus-Smit, Jaqui True, Theories, 156. 7 Redu-Sebastian Ungureanu,,Teori,in Andrei Miro, RM sara Politic 38 Z tint-dtweteoria kantians a universalismului pacifist. In acest sens, obiectvele sale, deosebit de ambitioase, vizeaza ,climinarea diferitelor forme de dominatie si promovarea liber- {ati globale, a justitie’ sia egalitati" cu ajutorul unei metodologi axate pe reflex vitate si pe critica imanenta a inconvenientelor sociale internationale. Infirmand postulatul weberian al neutralitati axiologice a teorilr stiintifice, teoretiieniicr- tici argumenteaza ca orice forma de cunoagtere este calchiata pe unul sau mai mul- te interese, inevitabil partinice.’ in acest punct teoria critica anticipeaza atat socio-con- structvisml, pe care de aftfel I fundamenteaza, cat si, paradoxal, postmodernismul, argumentul sil intareste inlocuind interesele cu puterea politica, Binein- teles <& in afara de acest punct de semi-convergenta (pe care il putem intelege ca unul de factura marxista), postmodernii si teoreticienii critici se plaseaza pe pozitii radical diferite, primii denuntand cu vehementa ,metanaratiunea” iluminista, axa- 18 pe ratiune, pe care ultimil o percep ca indispensabila pentru orice incercare ser casa de a surmonta macar partial problemele cu care se confrunta umanitatea con- temporana fara a aluneca in ,fundatura” relativismului, Mai mult, discreditand orice forma de cunoastere ca fiind impregnata de putere, Habermas a observat c& postmodernismul se autosubmineaza el insusi ca alternativa epistemics relevanta in report cu cele existente.” Teleologia fundamental a teorietcrticeintemationale se prezintd ca o rede finire substantiala a comunitatilor politic clasce (statele) in raport cu noile provo- cari intemationale. Astfel, teoreticieni critci au in vedere yextinderea organizarii rationale, juste si democratice a vieti politce de la nivel statului fa nivelul intregi timanitati."* Doi cercetatori se evidentiaza ca sustinator principal i acestui demers Primul, Robert Cox, ramane ancoratintr-un marxism de factura gramsciana, Aceste se remarca printr-o critica sustinuta a ceea ce el numeste ,,teorii pentru rezolvarea problemelor” (problem-solving theories), carora le reproseaza atat pozitivismul {eles aici ca si credinta in posibilitatea tratarii separate a valorilor gi faptelor si ca distinctie inadecvata intre cercetator si obiectul studiului sau), cat si consolidarea legitimitati cadruluiideologic existent pe care il asuma ca pe un dat in loc sail abor- deze critic si reflexiv. Astfe, teorile mai sus amintite perpetueaza inechitatile 3i abuzurile prezente in societatile capitalise pretinzand ca incearca de fapt si le 30- lutioneze Pentru Cox, etapele istorice prin care a trecut sistemul international nu pot fi intelese in absenta ,elatilor sociale” care le subintind. Pe cale de consecinta, _schimbarile observabile in balantele militar si geopolitce se datoreaza schimbari- ior fundamentale survenite in relatia dintre capital si munca.” Pe de alta parte, sta- tele ca entitati politice sunt conditionate itoric, nu exista, asa cum pretind realist, o existenta extrapolabila indiferent de timp si spatiu a acestora; din contra, identi- tatea lor este circumscrsa spatiulu 3 impului cdrora le apartin, Pe urmele lui Gram- £6), Cox firma cd statele ii subjuga proprilesocietati chiar prin intermediulspritu- lui civic pe care acestea pretind ci le opun guvernari; astfel, societatile.cvile perpetueaza valorile,atitudinile si comportamentele sociale conforme ci mentul statal al relatiilor de putere in societate” alcdtuind astfel igus Bre ERED va PG iiss, aren *, f=REGISIERED 9) So" VERSION hw Linklater, Matthew Paterson ADDS NO WATERMARK « & Paterson, Christian Reus-Smit, Jaqui True, Theories155-15. 2 Devetak, Crticalsg. Vezi de asemenea i Robert Jackso international Relations. Theories and approaches,( New You 3 Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, lai: Poirom, 20 4 Devetak,, Critica, in Seott Burchill, Richard Devetak, ANG Christian Reus Smit, lagui True, Theories, 163 5. Devetak, Critical 159-160, 100 Z rint-dviNgte globale”, ordinea social hegemonica ar putea fi inlocuita cu una mai Bund. Ast- fel, Cox considers ca s-au intrunit suficiente condi pentru emergenta unor ,forte acontrahegemonice emancipatoaren”, care ar putea fi alcatuite fie din dintr-o alian- {8 a statelor Lumii a Treia, fie din sindicate internationale puternice, organizati hon-guvernamentale internationale sau noi migcari sociale” care germineaza in Cadrul actualelor societat cvile Cercetarile lui Andrew Linklater raman in sfera teoriei critice internationale, dar se apropie foarte mult de socio-constructivism. Subiectul central al lucrarilor sale il reprezinta, ca si in cazul lui Robert Cox, modalitatile de reconfigurare a comu- nitatilor politice existente pentru a face fata noilor provocari globale. Dar, spre de- osebide de acesta, Linklater este preocupat de extinderea beneficiilor pe care statul le asigura cetatenilor sai la scara intregii umanitati, cu alte cuvinte de atenuarea clivajului cetateni-indivize, nu de eliminarea statului din scens in favoarea unor ne- buloase si incerte beneficii ulterioare care ar decurge dintr-un astfel de deznoda- mant. Comunitatile politce trebuie restructurate astfel incat s8 devin mai cuprin- 2atoare din punct de vedere moral si mai putin restrictive din punct de vedere social {Astfel, problema statului suveran este aceea c& fiind o «comunitate morala limita. tS» promoveaza excluderea generdnd instréinare,injusttie, insecuritate si conflicte lente intre state prin impunerea unor granite rigide intre «noi» si wei.” Identita- tea comunitatilor politice nu este nici ,autonoma”, nici exclusiva”, din contra, ea capata contur prin intermediul relator intersubiective cu gcelalalt”;in loc a fail teze acest proces, .granitele nationale” au tendinta de a il obstructiona.* in optica lu’ Linklater, statele contemporane se confrunta in termeni etic cu © tripla confruntare: o tendinta de universalizare a ,principiilor morale, politice $i legale”, de estompare a _,inegalitatilor materiale” si de potentare a_,diferentelor culturale, etnice side gen”. Acestea conduc gradual la o ,transformare a comuni- tailor politce in raport cu noua dinamica a mediului international. Pe cale de con- secinta, logica westfaliana (realist) a sistemului international trebuie gradual aban- donata in favoarea unor ,norme politice si morale impartasite”, Solutia propusa de Linklater si de adeptti sai pentru transformarea sistemului westfalicrezida in avan- sarea unui ,,cosmopolitanism slab” (thin cosmopolitanism) bazat atat pe principii Uiniversale, Cat si pe recunoasterea diferentelor cultural-sociale dintre comunitatile uumane. In cadrul siu, oialtatile (faté de state, comunitati politice supranationale sau fata de interesele si ,datoriile” umanitatii in general) se relativizeaza si se supra- pun, nefiind circusmeriseinsa unei «ierarhii morale»: ele fluctueaza, find insé unite rin conceptul habermasian de wetica discursiva”. Acesta are avantajul de a fi cu- Prinzator, fiind orientat inspre stabilirea si mentinerea conditilor necesare pentru Un dialog deschis i norvexclusivst”. Mai mult, etica discursiva prezinta si reale cali 18x) democratice, find bazaté pe ,deliberare si consintamant” in cadrul unui dialog care permite si chiar Incurajeaza participarea cat mai multor part, deczile luate acest fel nefind constrangatoare pentru cei care, din diferite motive, au ge ia parte la dialog. Nu in ultimul rand, etica discursiva reprezinta ,.qgigr in final, noul marxism reprezentat de cercetatori c = 7 Devetak, Cita, 169-70 2 Olivia Toderean il considera pe Linklater unul din fond: DC P. 156. Linklater. i EReOw ADDS NO 2, WA cea & 4 Davetak, Critical, 166, 167. 5 Devetak, parr-r73 sara Politic 38 Z tint-dtweno Teschke este profund tributar teoriei critice, sin particular analizelor lui Robert Cox. Spre deosebire de teoreticienii critic, care propun alternative la ordinea mon- diala existent, noii marxisti prefera in primul rand s4 o inteleaga printr-un proces, similar oarecum deconstructiei postmoderne. Adeptii noului marxism considera & pentru a intelege relatille internationale acestea trebuie incadrate intr-o textura sociala mult mai cuprinzateare. Ordinile internationale sunt articulate de schimba- rea relatillor de productie, nu de modificarea raporturilor politice sau geopolitice dintre state. Justin Rosenberg se distanteaza insa de conceptia lui Cox referitoare la globalizare: el nu o percepe ca fiind fundamental economica decat in aparenta, fundamentul ei fiind reprezentat de ,«extensia geografica a proceselor sociale.” in concluzie, globalizarea nu poate fi inteleasa decat in masura in care sunt evidentia- te relatiile sociale profunde care au condus in final la dominatia globala a capitalis mului.” De la teoria critic’ la un nou universalism de factura kantian’: relevanta ideilor habermasiene pentru problematica international contemporan’ Masura in care Habermas s-a indepartat de marxism pe la finalul anilor 70 devine inteligibila in lumina teorilor marxiste discutate in paginile anterioare. Astiel, filosoful german contest cateva asumpti clasice legate de materialismul istoric, con: cept al marxismului clasic care defineste istoria umand ca o succesiune dialectics a diferitelor moduri de productie culminand cu cel capitalist. in primul rand, Habermas critics ideea conceperii unei istorii unitare a umanitati, 2 unui ,subiect al speciei” infeles ,in format mare", Omenirea nu poate fi abordats ca 0 asociatie unitara, mo- nolitia ce are o identitate omogena; din contra, ea are sens doar ca ,asociati inter- subiective autoinsttuite, inalt diferentiate”. Acestea evolueaza in permanenta in cadrul unui ,proces constitutor de structuri” care transforma ,societatile si indivi, impreuna au identitatea Eu-lu si grupurilor.” Cu alte cuvinte, umanitatea este alc ‘tuit& din comunitati construite cu ajutorul cunoasteri si experientei impartasite care, desi ,inalt diferentiate", sunt totusi ,intersubiective’, iar evolutia lor are loc prin intermediul interactiunilor peremptoril dintre ele care le reconfigureaza identitatile* Ne aflam, dupa cum vor vedea, exact in miezul teoriei socio-constructiviste. ‘Mai departe, insasi termenul evolutie este adus in discutie. Omenirea nu se indreapta intr-o directie prestabilita; pe cale de consecinta, notiunea de evolutie ar Fimaicorectinteleasa ca 0 ,crestere” a ,complexitatii" comunitatilor umane aflate, dupa cum am observat, intr-o stransa Stare de interdependenta. in final, solutia marxismului la dilemele umanitatii este una excesiv de ,tehnicista”, bazata pe ame- Tiorarea structurilor materiale, O mai buna ,integrare social" a comunitatilor uma- ne reclama insé nu numai competente de natura tehnica, ci mai ales ,0 cypoastgge de natura moral-practica”, integrabila in ,structurile interactiunit ca omenirea asimileazs si se dezvolt8 nu numai prin ,cunoastgge of prin ,intelegerel..] moral practic a DE Dezvoltand argumentul in maniera critica a Scoli BNE Habermas Ve a deplains, in scrierile sale de inceput, modul in care soci (Snsumhipetrofi- SAD azé ,comportamentul instrumental” (tehnic, axat pe Sy serhan Fan scar Wyn ones, aria heoie ROR EGIS TERED ON Baylis, Steve Smith, Patricia Owens, The Globalization, 15 2 Jurgen Habermas, Cunoastere i Comunicare, (Bucures 3 Habermas, Cunoastere, 480 4 Habermas, Cunoastere, 484-485, 5. Habermas, Cunoastere 524 ADDS NO WATERMARK & 102 < Tint-drweobiect”) in defavoarea ,comportamentului simbolic’, cultural, aticulat de semnifi- catii axiologice.' Consurismul creeaza dorinte, care nu raspund insa tuturor nece: *atilor fundamentale ale oamenilor. Asta pentru ca ,prin consum sunt satisfacute, primul rand, nevoile productiei, i nu ale oamenilor luati ca indivizi". Astfel, noile élite se configureaza in baza competentelor tehnice pe care le detin; ele depoliti- zeaza masele de cetateni prin intermediul crearii si satistaceriicererii de consum a publicului. Pe cale de consecinta, din concepteleliberale ca societate civilé sau par- ticipare politica nu raman decat niste mituri pe care noile elite le ofer de asemenea spre consum, Péna gi cultura, ,care odinioara indica pentru om un drum de urmat si era un stimulent pentru atingerea a ceea ce nu exist inca, incepe sa fie consumnata siintra in deciin”. Societatea nui mai cunoaste dezbaterile politice autentice, conso- hanta deliberativa intre guvernanti si guvernati si spiritul civic calchiat pe o cultura politica solida; dimpotriva, ea devine acum o ,societate administrata”. Distrugand functia emancipatoare a culturi, noile elite tehnocratico-birocratice asigur’ si per- petueaza o tot mai eficientd manipulablitate a celor pentru care denumirea de ce- t8teni are de acum o rezonanta ironica. Jn cadrul acestei publictati manipulate, in locul opiniei publice este puss in migcare o stare de spirit pregatita pentru adamatil, un climat de opinie. Obiectul manipulati il constituie in primul rand calculul social-psihologic al ofertelor adresate unor incinatii neconstiente, care vor stiri reactii previzibile, fara ca, pe de alta parte, si-l oblige la ceva pe cei care se asigura in felul acesta de un asentiment plebiscitar: apelurile dirjate si probate experimental, potrivit unor ,parametri psinologici" cu grijé investigay, cu it urmeaza 58 actioneze mai bine ca simboluri ale identifica, pe atit ‘rebuie s8 steargs legatura cu principille politice programatice sau chiar cu argumentele concrete. Sensul lor se epuizeazs in declansarea acelui gen de Popularitate care $8 inlocuiascd astazi, Th societatea de mass, relatia emijlocitS a individului cu politica’ Cu timpul, incercarile [ui Habermas de a recupera sensul democratiei ies din cadrul filosofic al teoriei critice. Asa cum scrie Olivier Nay, Habermas doreste de acum sa faureasca o teorie a actiunii, contribuind la intarirea spiritului democratic” Mai mult, acesta incepe sa priveasca cu susceptibilitate orice , critica radicala a mo- dernitatii” deoarece un astfel de demers se poate transforma intr-o ,noua forma de conservatorism, in masura in care refuza orice proiect,”* Probabil cé despartirea filo- sofului german de marxism a fost facilitata de constientizarea faptului ca Marx s-a ingelat profund ,,confundand capitalismul cu democratia”s; din contra, ,capitalismul fara regula”® pe care Habermas il denunta, in special sub forma consumerismului, nu poate fi contracarat decat prin consolidarea principiilor si valorilor democratice Habermas isi incepe noul parcurs politico-filosofic din doua directii. Prima propune o abordare ,procedurala”, cu alte cuvinte ne-substantiala si ne-quuanicgaa guvernéirii societatilor care se pretind a fi democratice. A doua rez rea dialogica a temelor ,politice care erijeaz’ discuti d 7 Andrei Marga, Filosofia, 36. 2 Marga, Filosofia, 37. 3 Jurgen Habermas, Sfera public si transformarea ei str 2005), 266. 4 Nay, Istoria, 585, 5 John Spanier, Games Nations Play. Analyzing Inter Publishers, 1975) 5. Nay, itor, 588. 7 Nay, storie, 584 ADDS NO 2, WA TERMARK &, sara Politic 38 < Tint-drweeste unul deosebit de important. ins legitimitatea sa este conditionata de dezbate- rea colectiva care il precede. Cu alte cuvinte, legitimitatea precede legalitatea, iar cetétenii sunt subiectii dreptului in masura in care il creeaz8. Habermas identifica trei drepturi constitutive pentru noul tip de democratie pe care il schiteaz’, Primul este ,ibertatea individuals", inteleasa, folosind terminologia lui lsaiah Berlin, atat in sens negativ, ct si in sens pozitiv. Urmeaza apoi ,dreptul la egala participare a fiecdrui cetatean la procesul de formare a opiniei publice” s, in final, ,egalitatea de sanse". Coroborarea acestor drepturi conduce, in opinia lui Habermas, la depasirea distinctiei politologice clasice intre liberalism, care contine o propensiune spre ato- mizare sociala si deci spre estropierea legaturilor care mentin integritatea unei co- munitati, si republicanism, care insist prea mult pe discernamantul politic al socie- ‘atl, ce poate conduce pe filiera electorala la ceea ce Alexis de Tocqueville a numit stirania majoritéti". incercand s& reconcilieze dihotomia mai sus mentionaté, pro- jectul democratic habermasian propune ,reorganizarea vietii democratice in jurul tunor instituti si reguli suficient de stabile pentru a permite participarea sisteraticd a cetatenilor la luarea deciziei publice." Prin efortul depus pentru a fundamenta democratia si dreptul inerent acesteia pe ratiunea discursiva care nu poate fi conce- puta decat in sfera publica, pledoaria pentru civism a lui Habermas se pozitioneazé in continuitate cu proiectul universalist a lui Immanuel Kant, pentru care numai un cadru public face ,cu putinta unirea scopurilor tuturora”.* in plan intemational, Habermas se remarca incepand cu anii'7o prin desprin- derea treptata de criticismul specific Scolii de la Frankfurt prin incercarea de a arti- cula 0 noua identitate pentru comunitatile politice clasice, si anume una post-natio- nala, Dezavuand, ca si ,discipolul” sau Andrew Linklater, distinctia intre cetateni si coameni ca atare, Habermas avanseaza premisele unui nou tip de identitate sociala, mai flexibila si mai integratoare, capabila sa faca fata cerintelor etice, culturale si economice antrenate de noua dinamica globala. Pentru el, statele nationale nu sunt decét expresi ale universalismului moral si normativ burghez, care este astfel frag- mentat de catre ,particularismul statelor individuale”. Nationalismul este insa 0 so- lutie care si-a epuizat utilitatea si nu mai prezinta solutil viabile pentru problemele sociale contemporane.’ Astazi, necesitatea refundamentarii unui nou universalism, mai ales dupa ce relativismul proiectelor conservatoare sau mai ales post moderne sia dovedit din plin incapacitatea, apare mai pregnanta ca niciodata. Particulari mul conservator sau legitimitatea pe care 0 ofera postmodernismul oricarei soluti in numele tolerantei,,indifererst de costurile si consecintele ei" conduce in definitiv la o ,sustragere de la examinare[a] rationala” De altfel, dictaturile ideologice ale secolului XX si-au revendicat specificul cu ajutorul metodologiei relativiste, eludand, facand un merit din asta, ,standardele de rationalitate” in baza coercitiei pe care acestea ar exercita-o. Prin Urmare, relativismul este ,autocontradictoriu” prin faptul c& ajunge sa se autosubmineze prin punerea in discutie a proprilor asumptii teore- tice si are tendinta de a se transforma usor intr-o ,dogma” care invalidegga inggsi toleranta de la care se revendica.> Ganditorul german este constient ins& de dificultatea gp uyamnt , unui proiect universalist intr-un mediu global extrem de dive fig ree EE tele be aceea, forma pe care acesta ar trebui 38.0 Mbaee DOMED Stabe", der Ve totodata capabila de a oferi un cadru regulativ dilemeld! rei globalizari A», Astfel, universalismul propus de Habermas capata sens forma «interact DO 5 = aU ERSIY > Immanuel Kant sore paca eters, Gucuret: Mondego, z 3 Habermas, Cunoastere, 553. ERSI ION Snel ee ee eee Marga Fosfor, ADDS NO 2, WATERMARK & & Nay, storia, 387-590. 104 < rint-dviNgonista» si «intersubiectivista» a «discursului», iar incorporarea universalismului in viata practica este «democratia»”.’ Primul pas in directia punerii in drepturi a noului universalism ar reprezenta inlocuirea patriotismului national cu ,patriotismul con- stitutional”. Ideea de natiune a fost subminata atét de incapacitatea de dispersa si apoi resorbi intr-o logica proprie ,identitatile culturale (teritoriale, lingyvistice, etni- ce, religioase) prezente in societatile moderne”, cat si, mai nou, de fenomenul glo- balizarii care permeabilizeaza granitele nationale si reconfigureaza prioritatile ce- ‘tateanului, in ierarhia carora natiunea nu mai ocupa primul loc.’ Pe de alta parte, Abordarea ,discursiva”, ,proceduralists” a statului de drept si democratiei, a ,suveranitagii poporului” schimba continutul identificirilor prin care amenii si constituie pana la urm8 propria identitate. ,Concretismul” traditional al dreptului si moralei, constind in identificarea cu popoare, natiuni, comunititi etc, deci cu Incorpordri localizabile Tn spatiu si timp, cedeazs locul identificirilor inevitabil mai abstracte, cu regulile interactiunilor. Oucind pand la capat aceasti observatie, Habermas a arstat cB terenul pentru vechiul patriotism, alidentificiii ,concretiste”, a disparut de sub picioare - mai ales prin evolutia spre globalizare, miscarea de Unificare european’, pluralismul viglunilor, realitatea multiculturalismului, compromiterea mediilor identificirii-, inc&t ,patriotismul constitutional” este solutia alternativa mai bund? Jin definitiv, problema se pune in termenii separarii identitatil politice de cea culturala. in locul identitatii nationale limitate, ingreunata de istorie, traditie si de Un vetust si pernicios organicism, Habermas propune noi principii de raliere politic’ a cettenilor: drepturile omului si cele ale cetteanului, intemeiate discursiv. Fiind abstracte, acestea sunt de asemenea neutre din punct de vedere cultural-istoric comparatie cu principiile nationale. Sansa lor este de a fi asumate si incarcate axio- logic din perspectiva universal’, nu nationala, in interiorul unui proces intersubiec- tivapt de a circusmscrie o noua identitate umana, ,slaba”, eliberata de incorsetarile nationale si capabila de a oferi un liant mozaicului sub forma caruia se prezinta as- +821 spatiul global Tn opinia lui Habermas, diversitatea culturilor dintr-o tari trebuie 38 fie recunoscuta, fiindca ea poate coexista perfect cu o ,comunitate juridica” formats din toti cetatenii care aders la marile valor democratice. in fine, aceasta comunitate a cetdtenilor este mult mai deschiss decat ier, intrucat ru este fondata pe istorie, ci pe vointa fiecdruia de a tri impreund dupa reguli colective si 0 ,culturd politics implrtisits".* ‘Trei concepte interconectate din repertoriul filosofic habermasian sunt deo- sebit de utile pentru a induce o idee de ansamblu a modului in care filosoful german a regandit temele centrale ale mediului international de la inceputul secoly matica universala” este centrata pe gasirea fundamentelor mordial pentru a facilita o intelegere profunda a ideilor, cor unilor umane, dincolo de cadrul cultural care le contine fealitatea sociald este constituita in mod esential prin a , Sarcina pragmaticii universale este de a identifica sig ED Uy Mabermas sustine eS Eo conditiile univer- SS J REGISTERED ©) VERSION > | ADDS NO 2, WA cae & Marge, Filosofia a13. Nay, Itoria., $92. Marga, Filosofia, 484, Nay, tora, 593, John Searle, Realtatea ca proiect social, lai Poirom, sara Politic 38 Z tint-dtwesale ale intelegerii posibile”.' © alta variant a acestui concept este ,pragmatica transcendentala”, inteleasa ,ca studiu al conditillor ce trebuie sa fie indeplinite pen- tru ca un discurs cu valabilitate intersubiectiva sa fie posibil”; (in paranteza fie spus, rolul limbajului in socio-constructivism este mult mai important decat in oricare alta teorie a relatiilor internationale). Strans legata de ,pragmatica universala” se afla ,etica discursiva”, Semantica asociata acestei sintagme rezida in depasirea ideii we- beriene conform careia normele sunt create prin decizii, dupa ce au fost anterior ra- portate lao anumita valoare, Habermas contesta abordarea ,decizionista” a dreptu- lui. in acceptiunea sa, normele nu sunt legitime decit in masura in care au fost configurate in urma unui proces discursiv. Astfel, dreptul menit s3 articuleze proiec- tul democratic habermasian nu poate fi derivat din valori a caror validitate nu a fost recunoscuta intersubiectiv. Numai atunci va castiga legitimitatea necesara confirma- rii sale ca si cadru regulativ al ,democratiei radicale” (voi accentua, in urmatoarea sectiune a eseului, importanta capitala pe care 0 acorda socio-constructivisti legitimi- {til instituite intersubiectiv sia efectelor acesteia pe scena internationala). Prin ,de- mocratie radicala” Habermas intelege atat componenta dialogic’, dar mai ales com- ponenta participativa a unui proces de emancipare care a inceput odat8 cu emergenta noii lumi globalizate. Protagonistii trebuie sa localizeze obstacolele ,50- ciale, economice sau culturale” din calea participarii lor la acest tip de democratie, participare care nu mai poate fi limitata intre granitele inguste ale statelor nationale, Astazi, ,,Drepturile si obligate se extind dincolo de frontierele statelor”.? Pe langa raspunsurile de natura filosofica la adresa problemelor internationa- le, Habermas avanseaza de asemenea propuneri de natura geopolitica. El prevede .constituirea de spatii publice regionale”, in interiorul carora sa fie facilitata emer- genta unor sfere publice supranationale in cadrul cBrora interesele generalizabile s3 fie negociate discursiv, Cel mai bun exemplu in aceasta privinta il constituie Uniunea Europeans. Dreptul discursiv intemeiat si democratia (forma cea mai recognoscibila a universalismului contemporan) deliberativ-proceduralé trebuie consolidate $i mandatate pentru a actiona convergent in vederea crearii unei ,sfere publice euro- pene”, indispensabila pentru compunerea unei_ ,constiint{e] europene, cheie de bolta a unei cetatenii emancipate de vechile apartenente nationale.” Mai departe, Habermas considera perimat principiul balantei de putere care a stat la baza ordinii internationale realiste. Lumea de astazi este dinamica, interconectata si orientat& spre cooperare, nu static’, formata din actori egoisti si izolati care incearca sé-i asigure securitatea si prosperitatea prin intimidarea potentialilor competitori/agre- sori. Logica international anarhica, bazata pe forta, ar trebui inlocuita cu principii- le dreptului international, extinse si ranforsate, Habermas isi doreste conceperea $i implementarea unui ,drept cosmopolit” capabil de a dilua suveranitatea statelor $i de a le constrange sé respecte” preceptele democratice si cele ale drepturilor omu- lui. ,.Dintr-o perspectiva ancorata atat in constitutionalismul liberal, cat si in traditi kantiana, el doreste astfel sa incadreze actiunea statelor pe scena intergationg supunandu-le unui corp de reguli comune.’ nali cu alte cuvinte, sa fie garantat de catre institutii integg 8 fie puse in practica cu promptitudine si perseverenta| sau il reprezinta oamenii, nu statele (un alt punct de cony {25 rand, obiectul cu socio-construc- Ween oes The eer een So REGISTERED ate er ce Soe Peers ERGION ADDS NO 2, WATERMARK & &, 5. Nay, tora, 596, 106 < rint-dviNgtivismul, care considera mediul international un construct social avénd ca element ireductibil individul, nu statu). In subsidiarul acestei asumptii se afl necesitates protejariiindivizilor impotriva abuzurilor de orice fel, in special impotriva abuzurilor la care ji pot supune propriile state, Nu in ultimul rand, ,dreptul cosmopolit”, a cirui autenticitate se impune a fi recunoscuta ca universala, are menirea principala de a sustine si de a disemina valorile democratice, mai ales in statele nu subscriu la nece- sitatea respectarii drepturilor omului. Pe cale de consecinta, ,dreptul cosmopolit” Feprezinta infrastructura, promotorul si totedata executorul hotardrilor produse discursiv in cadrul ,democratiei radicale” Socio-constructivismul si conexiunile sale cu filosofia politic’ a lui Habermas Premisele socio-constructivismului (sau simplu, constructivismului, cea mai nous teorie a relatillor internationale, au fost articulate in perioada premergatoare sférsitului Razboiului Rece; ca teorie autonomé a relatiilor internationale a aparut jinsa de abia dupa finalizarea acestuia. Pornind, dupa cum am mentionat deja, de la asumptii ale teoriei critice, constructivismul este de asemenea influentat de teoria idealista (liberals) a relatilor internationale. Cu programul fondatorilor Scolii de la Frankfurt, constructivismul are in comun ideea unei emancipari sociale, economice si culturale cu extindere globala; dar, ca si autorul celebrei lucrari Sfera publica sitrans- formarea ei structural, se desparte de criticismul excesiv cand acesta conduce la inac- tiune prin repudierea oricarui program de actiune posibil. impreuna cu idealismul, constructivisrul impartaseste convingerea ca la baza actiunilor umane de orice natu- 14 se afla idei, perceptii, idealuri, in nici un caz structuri materiale, aga cum incearca s& demonstreze, de pe pozitiiconsiderabil diferite, marxismul sau realismul. Dezacordul dintre cele doua teorii apare atunci cand se pune problema libertatilor individuale, Pentru idealist ibertatea este inteleasé preponderent in sens negativ, adica, aga cum scrie lsaiah Berlin, insemnénd pur sisimplu aria inauntru céreia un om poate actiona neimpiedicat de alti”. Orice forms de ingr&dire 2 acestel ,arii" este denuntats prompt si cu vehementa ca fiind lipsita de legitimitate. Perfect justificabila,libertatea egativa poate conduce insé, prin atomizarea cetatenilor si retragerea lor stricta in spatiul privat, la fragmentare socials. Ins omul este, dupa formula aristotelics, un animal politic (zoon politikon); pe cale de consecinta, esenta, identitatea sa este data de deschiderea spre celalait, cu aite cuvinte, este una de natura sociala. Civismul, constientizarea si implicarea cetatenilor in activitatile publice reprezinta o atitudine indispensabila pentru buna functionare a unei democratii; aceasta nu poate fi atins’ ins prin intermediul libertatii negative. Pentru a inchega constiinta politica a unei ti trebuie s& fim preocupati nu numai de limitarea puterii ci, asa cum sugerea- 24 politologu| italian Norberto Bobbio, si de gestionarea ei adecvata in cadr tiie Astfel, constructivist propun o abordare civica, participativa a liga constiinta si implicit identitatea oricdrei comunitati. Ramanand in sfera doctrinelor politice, constru soca ai, ecin poli caer sot gall asl SIN in comet a ie ies RE" REETS TERED O) ta dintre doctrinele de stanga”, social liberalismul , 1 siah Berlin, Adevaratu studls af Omenir. Antologie de Ea 2. Vezi Norberto Bobbio, Liberalism si Democratie,(Bucu lenvasese) ADDS NO 2, WA cea & sara Politic 38 Z tint-dtweral moderat, care cauta sa tina seama de problemele sociale ale lumii contempora~ ne, probleme ce n-au primit réspuns adecvat din partea curentelor socialiste, pe de © parte, si a liberalismului clasic sau altor doctrine neoliberale, pe de alta parte.” Exact dezideratul constructivismului, atunci cand problematica este extrapolata planul relatiilor internationale. Cateva principii fundamentale ofera consistenta si atractivitate constructi- vismului, facand din el, desi divizat intre mai multe scoli aflate in competitie," cel mai important contestatar al realismului - teoria fondatoare practic a relatiilor internationale ca disciplina - in era care a inceput dupa eecul comunismului si fi- nalizarea Razboiului Rece. Asa cum am mentionat deja, rolul ideilor ca factor mo- ‘rice a politic’ internationale este fundamental. Pentru Alexander Wendt, puterea siinteresul national, concepte de baza ale realismului, nu impulsioneaza ele insele formarea ideilor despre mediul international, cisunt produse de respectivele idei.? Cu alte cuvinte, structurile (putere, interese, economie internationala, dar si fac- tori materiali ca ,teritoril, distante, capacitati militare, resurse naturale") care pretind c& ghideaza politica internationala de la cel mai profund nivel, capata forma inteligibila prin intermediul ideilor. Cu toate acestea, constructivistii nu neaga rolul structurilor (efectele lor sunt indubitabil reale), ei nu le plaseaza anterioritatea ideilor, ci in continuarea lor. Ca si pentru Habermas, cunoasterea x tehnics", materials, are o pondere cel putin la fel de mare ca si cea ,moral-prac- ica” (v. supra). Ideile reprezinta de fapt modul prin care agentii (indivizi, state, instituti internationale) configureaza structurile a caror efecte le resimt ulterior; importanta agentilor si structurilor pentru mediul international este insa aceeasi in buna traditie habermasiana, agentii,intelesi in acest caz mai mult sau mai putin ca state, adica ,asociatiiintersubiective autoinstituite, inalt diferentiate” interac- tioneazé si evolueaza in interiorul unui proces constitutor de structuri" a carui efecte metamorfozeazé ,societatile si indiviii, impreuna cu identitatea Eu-lui si grupurilor” (v. supra). Interactiunea dintre agent si structuri ( care ,nu semnifica nimic in absenta unor procese sociale complexe prin care lise atribuie un anumit, sens") si care este permanenté, redefineste la randul ei in mod continuu, desi nu neaparat cu celeritate, identititile ambelor tipuri de protagonist.’ Acesta este, conturat cu ajutorul citatelor dintr-un eseu al filosofului german, postulatul prin: cipal al socio-constructivismului Rezulta c& pentru state, casi pentru indivizi, pe care constructivist fi conside- 8, pe urmele lui Habermas, unitate ireductibile de analiza a politic’ internationale (v. supra) - identitatile sunt anterioare intereselor si actiunilor prin care acestea sunt Urmarite sau puse in practica. lar identitatile, la randul lor, nu sunt nici date, nici statice: sunt construite social si intersubiectiv,, in cadrul unui peremptoriu proces in care agentii construiesc prin intermediul ideilor structuri cu care mai apoi interacti- oneaza imbogatindu-si atat propriile identitati cat si pe cele a structurilor pe care le-au adus la viata 1 Oleg Serebrian, (2004), Politica si Geopolitics, (Chigindu: Cartier, 2004), 7: 2. Michael Barnett, , Social Constructivism, in John Baylis, Steve Globalization, 162 3 Alexander Wendt, Socal Theory of International Politics, (Ca 4 Olivia Toderean, ,constructivismul In Relatile Internatio Sebastian Ungureanu, Manual, p. 157 5 Cristian Reus-Smit, ,Constructivism”, In Scott Burchill IMatthew Paterson, Christian Reus-Smt,Jaqui True, Theories 5 Olivia Toderean, ,Constructivismul in Relatile Interga Sebastian Ungureanu, Manual, 157 7. Cristian Reus-Smit, ,Constructivism”, in Scott Burchill Inetthew Paterson, Christian Rewe-Sm@t,Jaqui True, Theorig 8. Edward Kolodzie), Securitatea si Relatile Internationa “REGISTERED a 108Un alt principiu fundamental al socio-constructivismului este acela c& ,acto- ri actioneaza fata de obiectele sociale (fenomene, procese, alti actori) in baze semnificatiei percepute a acestora."” Pe cale de consecinta, imaginile si percepttile pe care un actor ile face despre lumea sociala sunt determinante pentru compor- ‘tamentul sau in raport cu aceasta. Mai mult, ele reprezinta atat cheia intelegerii motivatiilor si actiunilor actorului, cat si cheia modificarii in directia ameliorarii lor. Identitatile nu mai sunt ,tari”, deci si modul in care sunt asumate, percepute si integrate in spatiul social global este susceptibil de schimbare, 0 schimbare mai bine. Dezideratul nu este ins unul simplu de infaptuit. Perceperea eronata a comportamentului unui actor, sau manipularea care decurge din afisarea unei imagini discrepante cu comportamentul efectiv se soldeazé de obicei cu neintele- geri, tensiuni si chiar razboaie. Cu alte cuvinte, perceptiile corecte nu sunt intot- deauna usor de decantat din multitudinea de imagini disparate deoarece ,proble- ma modalitatii prin care un stat le percepe pe celelalte nu poate fi studiata separat de problema modului in care ceilalti vor sa fie perceputi si sa creeze impresiile dorite.”? Chestiunea ar putea fi atacata cu ajutorul ,pragmaticii universale" ha- bermasiene. Identificarea si utilizarea fundamentelor unui limbaj uman universal, care sa faciliteze intelegerea sensurilor atribuite de c&tre actori unul altuia, obiec- telor, structurilor si proceselor reperabile in mediul international sau, mai larg, social ~ si care sa le circumscrie totodata unui cadru semantic comun, pentru a evita pe cat posibil perceptiile eronate ~ este, in lumea globalizata, un imperativ. Etica discursiva” poate completa tabloul prin crearea intersubiectiv-discursiva @ Unui cod etic a carui universalitate sa fie astfel recunoscuta, respectata si percepu- ta ca mutual recompensatoare, sila a carui aplicabilitate sa contribuie toate parti- le implicate in negocierea lui De altfel, urmatorul principiu constructivist major afirma cé toate sensurile si semnificatiile din lumea internationala si social in ansamblu sunt construite prin interactiunile agentilor si structurilor, intr-un proces permanent? Cu alte cu- vinte, nu doar identitatile protagonistilor sunt abstrase din acest proces, ci si mo- zaicul semantic prin care lumea exterioara si continuturile ei devin inteligibile. Cu att mai mult este evidentiat’ acum importanta ,pragmaticii universale” sia ,eti- «ii discursive”. Un limbaj si un cod etic universal, fie ele doar schitate in punctele principale, sunt in masura de a alcatui fundatia unei semantici universale care s& contina diversitatea experientelor, culturilor si valorilor umane si sa le orienteze cu succes in directia ,cdutar[i] unei lumi mai bune”. Asa cum noteaza Karl Popper, Tot ceea ce e viu este in cautarea unei lumi mai bune."* Constructia ,unei lumi mai bune” nu se poate dispensa ins de un cadru lingvistic si etic universal care s& fac posibil dezideratul habermasian al ,dreptului cosmopolit” si a ,democratiei radicale”. Pe langa identitate sau limbaj, legitimitatea este un alt concept major al constructivismului, care probeaza validitatea universalismului lingvisticgs et nei anumi= te actiuni: cu cat legitimitatea este mai mare, cu atat AM mse $8 co- 1 Olivia Todevean, ,Constructivismul in Relatile Intern AQIMGR cae aa & University Press, 1989).12 3. Olivia Toderean, ,Constructivismul in Relatile Intern Sebastian Ungureanu, Manus}, 158 4 Karl Popper, In cautarea unel lumi mai bune, (Gucures sara Politic 38 Z rint-dviNgopereze cu propriile politici este mai usoara; cu cat legitimitatea este mai scazuta, cu atat mai costisitoare va fi actiunea respectiva." Pe cale de consecinta, toate statele, inclusiv marile puteri, isi adjusteaza politicile ,pentru a fi percepute ca legitime, sau suporta consecintele.” Ca $i in cazul reprosurilor aduse de Habermas marxismului (interpretarea lumii sociale in parametri ,tehnici” si neglijarea cunostintelor ,moral-practice” pe care le presupune acumularea cunoasterii i posibilitatea schimbarii), constructivistii resping categoric abordarea politicii internationale in termenii stiintelor naturale, Lumea nu poate fi analizata cu metodele, sa spunem, fizicii, deoarece, aga cum a observat si Karl Popper in celebra sa analiza asupra istoricismului, experimentele fizice din laboratoare, in care se poate interveni pe parcurs si unde conditile initi- ale pot fi repetate de cate ori este nevoie pentru a emite o lege stiintifica sunt imposibil de extrapolat in cadrul imensei si diversei lumi sociale. Mai mult, legile fizice sunt constante in timp si spatiu, pe cdnd societatea umana se transforma considerabil in cadrul acelorasi parametri. Pe de alt& parte, in fizica noutatea apa- re doar ca o combinare de formule si legi prestabilite; societatile umane se pot confrunta insa si cu fenomene de o noutate radicala, asa cum au fost dictaturile ideologice ale secolului XX in raport cu toate celelalte forme de despotism care le-au precedat.” Un alt motiv pentru care nu pot fi identificate legi generale care 8 expliciteze istoria si dezvoltarea umana este, pentru constructivist, diferenta esentiala intre ,|umea natural” si, respectiv, ,lumea sociala”. Subiectii celei de a doua nu sunt neinsufletiti si pasivi, ci din contra poseda constiinta si motivatie, Lumea internationala nu poate fi analizata doar pe baza experientelor acumnulate de actorii care 0 anima; trebuie luate in calcul si intentiile acestora, Cum acestea sunt relativ spontane si diverse, concluzia care se impune este c& extragerea unor legi imuabile care sa expliciteze politica internationala, si orice actiune umana, este imposibila. in lumea internationals si sociala, ,Contingentele sunt prea mari”, si, de asemenea, ,rolul consecintelor neanticipate prea penetrant.”? Statele si oa- meni acumueaz’ noi cunostinte pe masura ce interactioneaza, schimbandu-si identitatile si bulversand astfel orice incercare de a ii fixa intr-un cadru comporta- mental rigid si imuabil.« in final, constructivismul acorda o atentie considerabila modului in care ,,co- munitatea morala - local, nationala si globala - se extinde si se contracta".> Dezi- deratul sau este bineinteles largirea intersubiectiva a acesteia, facilitarea unui a tentic dialog intercultural subintins de o pragmatics universala” si de o ,etica discursiva”. O ,morala cosmopolita” necesara recunoasterii si respectarii drepturi- lor omului, care se lasa identificata pentru constructivist in ponderea conceptului de legitimitate pe scena internationala si nu numai, constituie conditia de bazé pentru ,,dreptul cosmopolit” si ,democratia radicalé” prin care Habermas lansea- 24 provocarea, idealista si mobilizatoare totodata, de a incepe constructia unei lumi mai bune. 1 Michael Barnett, .Social Constructiviem”, in John Baylis, Steve SI ees 3 Jonnie: aot) constructing the WordPohty. ays aay [5 REGISTERED nil, Richard OP EIREGHO IN (Lonera: Routledge, 2002), 135 Bprecries, 224, 4. Michae! Barnett, (2008), ,Socal Constructivism", in John The Globalization, 164, 5 Cristian Reus-Smit, (2000), ,Constructivism”, in Sco Linklater, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jaqui Trt 5 Ri. Vineent, Human Rights and International Relation, 8-1. no 2, WATERMARK & < Tint-drwe,lumea aga cum este” se transforma continu sub influenta ,,.umii pe care o céutam La inceputul mandatului sau de secretar de stat, in timpul celei de a doua administratie Nixon, reputatul profesor si diplomat Henry Kissinger declara: ,Valo- rile unei natiuni definesc cea ce este just; puterea sa determina cea ce este posibil; structura sa domesticé decide ce politici pot fi efectiv implementate si sustinute”.* Astazi insa, dupa o treime de secol, lumea lui Kissinger este pe cale sa se prabuseasca De fapt, el insusi a recunoscut-o afirmand, cu putin timp inaintea invaziei Irakului din 2003, ca sistemul international westfalic, realist, bazat pe suveranitate, indepen- denta si principiul non-ingerintei in afacerile interne ale unui stat de catre alt stat a fost invalidat odata cu incheierea Razboiului Rece. Astazi, mediul international s-a diversificat profund, iar noile amenintari ca terorismul, impreuna cu ,proliferarea armelor de distrugere in masa” au ridicat inacceptabil de mult riscurile care decurg din respectarea dogmatica a principiului non-ingerintei.® Lasind la o parte faptul c& Kissinger incearca sa justifice un gest relativ reprobabil al administratiei Bush Jr., argumentul sau poate fi interpretat siin sensul recunoasterii, de catre cel mai impor- tant reprezentant al realismului contemporan, a faptului ca mediul international s-a schimbat profund, iar noile dileme pe care le contine trebuie intampinate cu noi solutii, asta nu inseamna ca cele vechi trebuie discreditate, ci doar ca eficacitatea lor este limitatd la o anumita perioada de timp; in plus, noile solutii nu se afl in nici un caz intr-un raport de discontinuitate cu cele vechi: propria lor identitate este defini- 8 prin raportarea la ele. In pericada contemporans, teoreticienii constructivisti ar reformula postula- tul lui Kissinger in felul urmator: ,Valorile impartasite ale natiunilor definesc ccea ce este just; interactiunea lor determina cea ce este posibil; lumea sociala globalizata decide ce politici pot fi efectiv implementate si sustinute”, Conditiile pentru dema- rarea procesului de reorganizare a lumii globalizate pe coordonate etice, normative $i politice nu pot fi validate si extinse in absenta unui proiect de natura universala ‘are s8 le garanteze forta motivationala si adeziunea transculturala de care au nea- parata nevoie Consider ca, in baza argumentelor avansate in paginile de mai sus, filosofia politica a lui Habermas nu mai este incorporabila astazi in teoria critica internatio- nal, pe care o putem numi teoria ,mama", ci mai degraba in teoria ,fiicd", soci constructivist, Filosoful german nu mai este atat de critic ca in timpul in care isi manifesta apartenenta la Scoala de la Frankfurt, optand pentru un program de ac- tiune mai concret, si prefera acum proceduralismul instituit in maniera deliberativa normativismului specific scolii mai sus amintite. E drept, Habermas a ramas in conti nuare adeptul unui program emancipator care are ca finalitate general’ imbunst: tirea conditiei umane, dar metoda sa nu mai consta in critica societatii de consum si a ,problemelor de legitimare” existente ,in capitalismul tarziu"s, ci in gpilizagga cadrului democratic in care s-au format societatile moderne pentn si compatibiliza cu noile tendinte sociale, culturale si economi 5 O i Pe recisreec 2 (4. Aga cum lasd #8 se inteleags Richard Devetak, Stephen Hgeen, Richard Wyneaneeseo 101 $" Hobermen Cuneaee 20 ADDS NO WA TERMARK & World We Seek”, A Multimethod Introduction, (New York: Praeger Publisher 2 Coplin, Kegley, Analizyng, 339 sara Politic 38 Z tint-dtwete, nu pentru a le depasi. Asa cum am observat, el propune renuntarea la suprapu- nerea intre comunitatile culturale si cele politice; o comunitate politica postnationa- 1a, articulata de principiile unui drept ferm si discursiv produs, trebuie sa includ si 58 echilibreze in maniera regulativa diferite culturi, medii sociale sau valori. Dar tocmai acest gen de comunitati au existat in Evul Mediu si in perioada moderna, cand statele si natiunile nu fusesera inca, sub influenta ideilor Revolutiei Franceze, delimitate de granite comune. Astfel, Habermas opteaz’ pentru reconstructia co- munitatilor politice existente, nu pentru abandonarea lor. EI nu renunta ins8 nici pe departe la idealurile iluministe, incercdnd sa le reconcilieze cu mozaicata lume con- ‘temporana sub forma a ceea ce Andrew Linklater a numit ,cosmopolitanism slab" (thin cosmopolitanism), potrivit pentru ao circusmerie reguiativ, nu constitutiv, aga cum iluministii urmareau si procedeze cu lumea secolului XVIII. Habermas a ramas in continuare la stanga paletei de optiuni politice, dar a renuntat cu siguranta la marxism, chiar si in forma frankfurtiana a acestuia; se poate spune ca a grefat pe convingerile sale social democrate o doza consistent de liberalism, avand o mai mare incredere in discernémantul membrilor societatii globale ca surs& a reconstru- irii acesteia pe coordonate universale. Habermas este in mare masura un idealist. Cu toate acestea, desi insist pe _forta de abstractizare” orientata spre avansarea unor ,criterii universale” de recon- Structie a comunitatilor police in directia unei etic si implicit a unei identitsti globa- le, el are grijés8 nu se exileze intro filosofie «in afara timpuluin.”, reactualizéndu-si in permanenta proiectul universalist in raport cu realitatile empirice prezente in mediul international." Acest proiect nu este lipsit insa, in ciuda rezonabilitati si atractivitati sale, de cdteva neajunsuri considerabile. in primul rénd, asa curn observa si Olivier Nay, fezabilitatea lui sta sub semnul indoielii’ O dezbatere autentica in care legile si interesele unei societati sa fie ela~ borate discursiv este din start tarata de, pe de o parte, discrepanta dintre ponderea si mijloacele protagonistilor si, pe de alta parte, discrepanta dintre discernamantul si cultura lor politica, In cazul societatii globale, demersul devine unul infinit mai Complicat. Sigur, asa cum a argumentat si Habermas, dezbaterea publica trebuie s& aibi loc, in ciuda dificultatilor care o insotesc, deoarece numai prin intermediul ei se pot decela interesele generalizabile ale comunitatii. Cu toate acestea, ea este aproa- pe, daca nu chiar imposibil de pus in practic, ar avea probabil o finalitate incerta si, mai mult, ar pune intre paranteze ingrijorator de mult viata politics a comunitatiisi, implicit, functionalitatea ei in al doilea rand, legitimitatea internationala pe care si se bazeze .dreptul cosmopolit” ca expresie normativa a drepturilor omului in acceptiune global este Un concept vag, asupra céruia nu s-a ajuns deocamdats la un consimtamént seman- ticuniversal. Cum putem raspunde culturilor care vad in proiectele universale, fie ele de talia celui habermasian, deghizarea vechilor pusee imperialiste ale Occidentului, fin incercrile de le populeriza.o agresiune tocme la adresa drepturilig om fie deranjati in procesul de exploatare si de umilire a propriilofi nneocolonialiste”, chestiunea nu si-a epuizat deloc relevagiy garantat fie de un stat global, perspectiva care iese de acum dou’ secole de citre Kant care argumenta + Nay, tori, 58s 2 Nay. tora, 59% ADDS NO 2, WATERMARK & & me < rint-dviNgmai puternic stat contemporan, Statele Unite ale Americii,singur sau preferabil prin intermediul unei institutii internationale ca, de exemplu, Organizatia Natiunilor Unite. Insé la cat de contestat este in prezent rolul Statelor Unite pe scena interna- tionala, sila cét de imobilizata este Organizatia Natiunilor Unite din cauza dificult tilor pe care le au membri sai incercdnd s& ajunga la un consens in privinta proble- melor internationale de anvergura - sansele articularii unui astfel de drept sunt infime. Tocmai de aceea, ar contraargumenta cu judiciozitate Habermas, este nece- sara deliberarea: pentru a depasi perceptia unui mediu international dominat de raporturi de forta si pentru a face sd se nasca ,dreptul cosmopolit” din consensul g cooperarea actorilor internationali, si, la un nivel mai profund, dintr-o constiint’ mana care nu poate fi altfel decat universala. Insa dezbaterea asupra problemelor nu se confunda cu rezolvarea, nici macar cu atacarea lor; din contra, prelungirea ei dincolo de un anumit prag se poate dovedi chiar defavorizanta pentru obiectivul final, care este solutionarea, sau cel putin inceperea solutionsrii respectivelor pro- bleme In al treilea rand, as doris aducin discutie ,patriotismul constitutional” prin care Habermas spera s8 inlocuiasca, sau cel putin sé diminueze ponderea afectiva si incarcatura istorica pe care o au traditia, valorile si obiceiurile in comunitatile politi- ce dlasice, extinzandu-le pentru a concilia cu succes tendintele multiculturale care se manifesta in cadrul lor. Initiativa sa, foarte pertinenta de altfel, are un neajuns deloc neglijebil: este fundamentata exclusiv pe coordonate rationale. Ins, asa cum argu- menta Francis Fukuyama in Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om, o comunitate cu adevarat iinchegata nu se bazeaza doar pe satisfacerea nevoilor 5 intereselor membrilor ei; ei iisunt indispensabile si atitudini extrarationale, cum ar fio adeziune pasionala, thy- mothica, fata de principiul care o subintinde, © comunitate ,negociata” intre mebrii sai si existenta doar in virtutea utiitatii ei este deosebit de perisabila: ea poate fi abandonata imediat atunci cénd pericolele care o ameninta depagesc ca gi costuri beneficiile care pot fi derivate din existenta ei. in cest caz, cel mai rational gest al celor ce 0 compun este acela de a o parasi pornind in cdutarea alteia mai bune.’ Modalitatea prin care principiile abstracte si impersonale ale constitutionalismului pot castiga un atasament thymothic, fr de care nu vor putea duce la indeplinire sarcina extinderi si redefinirii comunitatilor politice reprezinta, cred, cea mai mare provocare la adresa dezideratului habermasian. Mai cred totodat ca un astfel de atasament nu se poate naste decat treptat, lent, si numai in interiorul unei traditi si 2 unor valori impartasite, exact dimensiunile comunitare pe care Habermas isi pro- pune si le depaseasca n pofida acestor neajunsuri, sau tocmai datorit8 lor, idealul habermasian poate si trebuie sé fie asumat. Globalizarea a facut necesaré o regandire radicala a modului in care intelegem omul, societatea si mediul international; in cadrul acestui demers, experienta este indispensabila, dar nu intotdeuna utild, pentru ca ne con- fruntam cu provocari si fenomene pe care predecesorii nostri nu le-au Majoritatea sunt globale, deci si réspunsurile care li se ofera trebyig VERSION veicreerARDS.NO 2, WA cara & 1 Francis Fukuyama, The End of History and the Last Mani sara Politic 38 Z tint-dtwe