You are on page 1of 2

Ştefan Lemny

Ştefan Lemny (n. 1952) istoric cu doctorate la Iaşi (1984) şi la Paris (1999), a
fost cercetător la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi până in 1991, când s-a
stabilit in capitala Franţei. La Biblioteca Naţională a Franţei, unde lucrează in prezent,
se ocupă de imbogăţirea colecţiilor de istorie. Specialist in istoria culturală a
secolului al XVIII-lea, abordează teme legate de istoriografia acestei perioade, de
evoluţia societăţii şi mentalităţilor in Ţările Române (Românii in secolul XVIII.Printre
operele sale….
Cartea Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc a apărut la editura
Meridiane,Bucureşti în anul 1990 şi reprezintă o introspectivă în sensibilitatea
veacului XVIII-lea românesc,secol care găsea ţările române foarte aproape de linia de
hotar ce despărţea Europa Luminilor, de o Europă a despotismului oriental.Înoirile se
produceau,în cosecinţă ,într-o societate marcată profund de acceastă
realitate,dovedind,pe de-o parte,consensul cu direcţiile de dezvoltare din continent,pe
de altă parte,o diferenţă fundamentală văzută şi de unii filozofii ai veacului ,ca
Voltaire,.După cum spunea şi Razvan Teodorescu,secolul al XVIII ne-a preagătit în
fond modernitatea şi ne-a prelungit până astăzi câteva din elementele esenţiale ale
definiri noastre istorice,estetice,apartinând evului mediu.
Cartea ne relevă un tablou mai eterogen .în care imobilitatea tradiţională a fost
adesea invocată,tocmai din nevoia de a relifa transformările.Ea reprezintă marea opera
a secolului trecut prin care s-au pregătit revoluţiile mai profunde din veacul următor.
Fie că vorbim despre uliţele Iaşului fie de boierul din anteriu,fumându-şi
narghileaua,tolănit leneş pe o sofa asemnenea lui Cosache Conachi,observăm o
detaşare şi o relatare obiectivă a autorului atât de plină de amanunte şi de imagini vii.
Chiar şi individul care este pus în faţa celor două atitudini revalatoare ale
existenţei şi a formări umanităţi,cea a erotici si cea a morţi,tindem să credem că
comportamentul său releva geneza acelui individualism afectiv surprins de Lawerence
Stone la baza experienţei sentimentale a veacului,făra a fi vorba de un refugiu în
cochilia “eului” şi de o sustragere de la pulsul vietii cotidiene.
Ştefan Lemny afirmă că transferul de sensibilitate a societăţii s-a produs tocmai în
matriţa acelei lumi tradiţionale,subminată lent,impercetibil, de criza de conştiinţa ce a
însoţit pretutindeni în lume procesul preschimbărilor moderne,ale înoiri.Un proces
extrem de complicat în istoria românilor,fie şi dacă ne gandim numai la coordonatele
cât şi în contextul relaţiilor externe în care s-a desfăşurat.

În concluzie cartea Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc


îmbogaţeşte istoriografia naţională,o istoriografie referitoare la formarea naţiunii şi a
conştiinţei naţionale moderne,istoriografie ce oferă premisa esenţială pentru studiu
indentităţii naţionale,fenomen complex prin care cercetările recente din lumea întreagă
îşi propun,de fapt ,o regândire a istoriei popoarelor,nu doar a entitaţii
politice,economice etc.ci şi ca entitaţii spirituale,pshiologice.
Istoria sensibilităţii îşi dovedeşte utilitatea şi în acest sens,fiindcă ea ne
introduce în realităţiile cele mai intime ale existenţei umane.N-am putea să întelegem
omul modern,animat de marile aspiraţii naţionale şi democratice,fără a-l înţelege ca
om,cercetându-i accea sensiblilitate de zi cu zi,care i-a însotit întreaga existenta.Spre
acest univers se îndreaptă şi cartea lui Ştefan Lemny care se vrea a fi o incursiune în
problema constiinţei naţionale ,şi a sensibilităţii individului secolului a XVIII putând
afirma că cartea rămâne o carte ‘’deschisă’’,constiintuind un punct de plecare spre noi
studii şi cercetării în domeniu.