PATRU + UNU

Din oceanul de iubire am picurat în tine un strop de apă vie

Peste sfera pământului roditor ce uneori te cutremură.
Focul stârnit nu te arde,ci luminează puternic ca o făclie
Iar suflarea lui se poartă peste gândul învăluit în purpură.

Om de zăpadă am fost, dar în braţe m-ai luat

În dragoste m-ai topit şi apă am devenit
Ca să pot uda pământul ce multă vreme a tăcut,uscat.
Mustind de viaţă, te-am cuprins în braţe când ai venit.

Fie ca în lumina mea să te colorezi în curcubee

Îmbrăţişarea să te încălzească când întinzi mâinile.
În umbra mea să te odihneşti când ai nevoie
Iar vântul să-ţi mângâie faţa şi să-ţi liniştească minţile.

Sunt un munte învăluit în ceaţă şi nori

Vântul care te înconjoară astfel aprinde jarul iubirii
Urcă mai sus, şi la Copacul Vieţii vei aprinde sori.
Aproape toate din acestea îs,dar om muritor sunt în cercul nemuririi.

Aceasta Cruce o voi împlini în Iubirea ta dătătoare de Viaţă.

Fie ca lacrimile să ne cadă toate de prea multă Bucurie
Cele căzute să ne cureţe cugetul,scăldându-ne pe faţă.
Iar ele să fie apa şi sarea seminţelor ce vor să Fie!