Călugărul Gherman a poposit un drumul sau spre mănastirea
“Haralambie” ,din Iasi ,la hanul Ancutei.Acolo a intalnit mai multi drumeti printre care si pe comisul Ionită. Comisul Ionită se pregătea sa spună o povestire cand ,calugarul Gherman s-a ridicat in picioare si a inchinat pentru fiecare dintre drumeti oala cu vin. Comisul Ionita l-a intrebat pe parinte de ce merge la manastirea “Haralambie” si cine este acesta,atunci calugarul a inceput sa povesteasca despre Haralambie ca a fost un slujitor de-a lui Voda Ipsilant care a plecat de la curtea domneasca in codru si a devenit haiduc. Haralambie ii jefuia pe cei bogati si ii ajuta pe cei saraci. Intr-o zi i s-au plans lui Voda ca Haralambie le fura averile si controla anumite drumuri si trecatori. Domnitorul a trimis atunci soldatii sa-l omoare insa acestia au dat gres. In data de 15 august, marele vornic l-a sfatuit pe Voda Ipsilant ca singurul om care l-ar putea invinge pe Haralambie era fratele sau, Gheorghie Leondari, tufecci-basa. Voda era de aceeasi parere,astfel l-a chemat pe Gheorghie iar acesta a acceptat cu greu sarcina si plecat pe urmele fratelui sau.In a 8-a zi l-a prins la casa calugarului, cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit. Gheorghie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte, avand lacrimi pe obraz si i-a spus lui Voda ca i-a implinit dorinta si ca il roaga sa il lase sa mearga inapoi acasa .Gheorghie a plecat si a construit pentru iertarea pacatelor sale si ale fratelui sau, biserica din Iasi: Haralambie.De aceea,a spus calugarul,ca trebuie sa mearga acolo sa se roage. Drumetii de la han raman uimiti de povestirea spusa de calugar si in sala se asterne o liniste trista.