Dictionar de concept

Operationale
Marc Mariana Lucia
Clasa X-a



 A 
1
Ajutoare – personaje nazdravane care se pun la dispozitia eroului.

Argoul – este un limbaj conventional, care indeplineste functiile unei exprimari codificate ,
folosite de anumite grupuri pentru a pastra secretul comunicarii.

Arhaisme – cuvinte, expresii, forme gramaticale si cosntructii sintatice care au disparut

definitive din limba comuna sau au incetat de a mai fi folosite.

Autorul -- conceptual denumeste persoana reala care creeaza o opera, fiind posesorul
experientelor necesare actului creativ.

 B 
Basmul – (v.sl vasni = ,, nascocire , scornire ‘’ ). Termenul desemneaza o specie fundamental a
epicii populare si culte, de obicei in proza, in care personajele inzestrate cu puteri
supranaturale , traverseaza intamplari fantastice, fortele binelui invingandu-le pe cele ale raului
pentru afirmarea adevarului si a dreptatii.

Basmul Cult – se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale specie in cadrul unei opere
originale, in care elementele folclorice caracteristice specie se asociaza celor propii operei unui
scriitor. Autorul basmului cult este cunoscut spre deosebire de Basm, unde acesta este anonim.

Bildungsromanul - este o scriere în proză care prezintă procesul de formare a personalităţii

eroului principal sub influenţa experienţei directe.

 C 
Cititorul – este cel care se afla la celalalt capat al comunicarii, fiind cel care recepteaza si
interpreteaza mesajul transmis de autor prin intermediul naratorului.

Confesiune – marturisire ,destainuire. Scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri
si sentimente legate de viata intima a autorului.
Conflict – elementul essential care determina desfasurarea actiunii; consta in opozitia,
dezacordul dintre dousa sau mai multe personaje sau in tendintele contradictorii ale aceluias
individ.

2
Cronica Literara (Recenzie) – este o prezentare succinta a unei opera literare recente in care se
consemneaza principalele teme, motive, idei si se fac aprecieri critice sau comentarii.

 D 
Dezbatere – o abordare a unei teme din prespectiva opusa.

Deznodamant – finalul actiunii , solutia pe care o ofera autorul pentru rezolvarea conflictului
declansat prin intriga .

Donatori – personajele intalinte absolute intamplator si care ii ofera eroului o unealta care ii va
perimte sa depaseasca o situatie dificila ivita in cale.

 E 
Epilog – partea finala a unei creatii literare, in care autorul sublineaza anumite idei din opera ori
semnificatia ei de ansamblu.

Episod – moment ,parte a unui text narativ care contine o singura actiune , realizata de unul
sau mai multe personaje.

Evocarea sau Reactualizarea – ( a evoca = a redestepta ) este un proces al Memoriei de

scoatere a informaţiilor stocate

şi aducere in campul conştiinţei a unor elemente din fondul experienţei proprii anterioare.
Expozitiunea – partea de la inceputul actiunii , in care se apreciaza locul ,timpul si imprejurarile
in care se desfasoara subiectul .

 F 
Fabulos – categorie a fantasticului , aflat in directa legatura cu irealul , specific basmului
popular in care se prezinta personaje sau fapte incredibile , din domeniul fanteziei.

3
Fantastic – (lat. Phantasma = ,, fantoma” ).Este un produs al fanteziei ca principiu de creatie ,
opus mimesis-ului. Fenomene, intamplari create si plasmuite de imaginatie care nu pot exista
ca atare in realitate.

Ficţiune - (lat. fictio, „născocire“) este prezentarea a ceva imaginar, care nu are numai o relaţie
îndepărtată, vagă cu realitatea, este ceva nesigur care s-ar fi putut întâmpla aievea.

Final – partea de sfarist a unei opera literare , dependent de tipul si dimensiunea textului.

 G 
Genul epic - cuprinde totalitatea creaţiilor epice în care autorul îşi exprimă indirect
sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări sau prin relatarea acestora de către
anumite personaje.

 I 
Incipit – inceputul unei opera literare , care poate sugera ,in mod concis, semnificatia intregului
text.

Intriga – momentul in care se declanseaza conflictul principal al operei literare epice si in care
actiunea capata o anume directive.

Introspectia – tehinca narativa constand in observarea propiilor trairi psihologice .

 J 
Jargon - un limbaj tehnic ,cu multe elemente straine si cu o terminologie de specialitate.

Jurnalul – specie a prozei memorialistice care presupune consemnarea , in general cotidiana, a

evenimentelor traite si a reactiilor pe marginea acestora.

4
  M 
Miraculos - produs printr-un miracol; uluitor; totalitatea elementelor supranaturale din basm si
legende.

Mit – o povestire fabuloasa care cuprinde credintele popoarelor antice despre originea
universului si a fenomenelor naturii ,despre zei si eroi legendari.

Monolog - procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care
personajul supune introspecției propriile sentimente .

 N 
Narator - este persoana care povesteste o anumita intamplare fiind inventat o data cu textul de
autor.

Naratorul-martor – presupune atat relatarea la pers. I, si deci relative implicarea in evenimente

narate , caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune.

Narator-omniscient – este cel care cunoaste gandurile personajelor , intentiile acestora , pe

care le nareaza la persoana a III-a.

Naratorul-personaj – relatarea la persoana I-a ; perspective subiectiva asupra evenimentelor

narate;

Naratiunea - este modul de expunere prin care se aduce la cunoştinţa cuiva (ascultător/cititor)
o întâmplare sau o succesiune de întâmplări, reale sau imaginare, care sunt atribuite unor
personaje şi prezente în desfăşurarea lor.
Neologisme – sunt cuvinte sau expresii nou apărute într-o limba , fie prin împrumut din alte
limbi, fie create prin mijloace proprii.

Nuvela - este o naraţiune în proză, mai scurtă decât un roman şi mai lungă decât o povestire.
Conţine de obicei puţine personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o
naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, trama mai putin complicata decât un
roman.

Nuvela fantastica - este o nuvela care apartine prozei fantastice.

5
  O 
Oralitate - este calitatea stilului unor opere literare de părea vorbit, prin folosirea unor
elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan şi viu atât în dialogurile
dintre personaje, cât şi în naraţiunea propriu-zisă.

 P 
Portret - infățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară; operă literară
cu un asemenea conținut.

Povestire – (derivate de la a vovesti , din poveste) .Specie literara epica in proza in care autroul
este implicat diresc sau este mesagerul intamplarilor narate , limitate la un singur fapt epic.

Prolog - Este o introducere explicativa a unei opere literare fiind caracteristic, initial, teatrului
antic, dar supravietuind si in drama moderna .

 R 
Raufacatori – personaje avand rolul de a tulbura linistea , de a adduce o nenorocire .

Realism – current literar aparut in primele decenii ale secolului XIX-lea , care, prin
reprezentarea verdica si obiectiva a lumii , isi propune sad ea citirorului impresia ca universal
fictional este o oglinda a lumii.

Regionalisme - cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni.

Replica – unitate minimal din care se constituie dialogul.

Roman – specie epica de mare intindere , cu o intriga in general complicate si cu actiune ampla,
desfasurata pe mai multe planuri ,cu un numar mare de personaje.

6
  S 
Spatiu profan – desemneaza o lume reala, cu o existent obiectiva , materiala ,la care omul se
raporteaza prin actiuni ,evenimente , repere fixe.

Spatiu sacru – desemneaza o lume atemporala si aspatiala , teritoriu mitic, in interiorul caruia
omul traieste intamplari ciudate ;spatiu al exceptiei.

Supranatural - ansamblul fenomenelor care sunt mai presus de forţele şi legile naturii sau în
contradicţie cu acestea, care par în afara naturii, a lumii percepute prin simţuri .

 V 
Vis – element de baza al fantasticului