Dragostea adolescentină este extrem de pasională şi imprevizibilă.

Adolescentul găseşte
în această dragoste izvorul vieţii. Lumea capătă culoarea ochilor colegei de bancă şi
inima bate doar când cineva îi rosteşte numele.Adolescentului i se pare acum că totul
capătă sens.Un zâmbet al adulţilor atunci când strigă la adolescenţi,o privire mai
înţelegătoare atunci când simt că nu mai pot şi când totul pare că o ia razna şi
adolescentul nu mai are nici o şansă,o amintire cu primul lui zâmbet de când era bebeluş
sunt reţete care funcţionează. Printre cei iniţiaţi în tainele iubirii,ea este un test de
anduranţă,o luptă cu propria persoană, un"must have"al societăţii.Iubirea adolescentină se
diferenţiază prin puritate şi devotament, prin capacitatea iubiţilor de a işi manifesta
sentimentele fără jenă şi complexele ce vin mai târziu în viaţă. A iubi cât timp eşti tânăr
înseamnă a te expune posibilităţii de a fi rănit şi a merge mai departe în speranţa că
nimeni şi nimic nu te poate despărţi de partener(-ă). Ne devotam relaţiei cu un curaj cu
care nu ne vom mai întâlni pe parcursul vieţii, trăim la intensitate maximă reuşitele şi
momentele speciale şi ne întristăm până în pragul depresiei când relaţia începe să
scârţâie. O prietenă are o vorba:"Într-o relaţie, unul din parteneri întotdeauna iubeşte mai
mult". Din păcate, cel ce iubeşte mai mult, suferă mai mult când inevitabilul se întâmplă.
Oricât de multă iubire există într-o relaţie, oricât de atrăgătoare sunt condiţiile, o relaţie
adolescentină rareori se transformă în altceva. Iubirea adolescentină te invaţă atât de
multe încât te pregăteşte pentru ceea ce va urma sau te sperie atât de serios încât te pune
în imposibilitatea de a mai iubi necondiţionat pe cineva? Totul depinde de persoana în
cauză şi de personalitatea ei. O persoană slabă are doua opţiuni, în funcţie de aspect şi
curaj: fie se închide în ea şi nu mai găseşte niciodată fericirea absolută, fie trece dintr-o
relaţie în alta, cu simplul scop de a îşi satisface, fizic şi moral, nevoile. O persoană
puternică va căuta în continuare iubirea adevarată, îşi va aştepta cu încăpăţânare cavalerul
pe un cal alb, până în momentul în care îşi va găsi fericirea...

Persoană bună, sau rea, relaţie fără înţeles sau plină de semnificaţii, toţi vom ajunge în
situaţia de a le spune celor tineri şi îndrăgostiţi că iubirea adolescentină este doar o etapa
a vieţii, o piatră de temelie pentru atitudinea şi personalitatea lor, un pas înainte sau un
pas înapoi în viaţă...

Iubirea adolescentină….e un element obligatoriu pus în rândul "priorităţilor" unei

persoane, cred eu…şi susţin că fără această etapă…ar fi imposibil să putem alege ceea ce
e mai potrivit pentru viitorul nostru. Te învaţă multe…te maturizează..te învaţă că iubirea
adevarată nu e egoistă, nu e geloasă..Iubirea adevarată…e sinceră, crede totul, iartă
totul…şi vine pe un cal alb…şi insist…nu trebuie s-o cauţi….ci pur şi simplu să-ţi doreşti
să te găsească cât mai curând...şi încă ceva….când iubeşti pentru prima dată…ai impresia
că ai dat tot ce ai putut…când de fapt…nu e nici macar 1 % din sentimentele pe care eşti
capabil să le oferi…de aceea multora li se pare că se sfârşeşte lumea când se desparte de
prima dragoste…sau nu neapărat…când suferă un eşec în dragoste în perioada
adolescenţei. Asta se întâmplă probabil..pentru că experienţa e abia la start. Un pas
înainte…o bază pentru un caracter puternic…şi e adevărat ce spun mult iubiţii
părinţi:"Iubeşte acum, pentru ca mai târziu să-ţi aminteşti cu drag ce-a fost"…