Ciudate-s toate acum...

Colţul străzii mele e mai îndepărtat decât

fusese înainte şi au mai făcut şi o pantă pe care n-
am remarcat-o niciodată până acum.

A trebuit să renunţ să mai alerg după

autobuz, fiindcă acum porneşte mai repede decât
o făcea înainte.

Cred că azi se construiesc trepte mai înalte

decât pe vremuri. Iar iarna, încălzirea este mai
puţin eficace decât era cândva şi... aţi observat cu
ce litere mici au început să tipărească toate
ziarele?

Pe de altă parte, a cere oamenilor să

vorbească clar nu serveşte la mare lucru. Toată
lumea vorbeşte aşa de încet că nu mai înţelegi
aproape nimic.

Iar acum se fac haine aşa de înguste, mai ales

la talie şi la şolduri, că devine de-a dreptul
neplăcut...

Chiar şi tinerii s-au schimbat, sunt cu mult

mai tineri decât atunci când aveam noi vârsta lor
şi, pe de altă parte, oamenii de vârsta mea sunt,
cu toţii, mult mai bătrâni decât mine.

Zilele trecute am întâlnit o veche cunoştinţă.

Aşa de rău îmbătrânise că nici nu m-a recunoscut.
 Azi dimineaţă mă gândeam la toate astea în
timp ce-mi făceam toaleta şi îmi spuneam că nici
oglinzile nu mai sunt aşa de bune ca altădată...

Tare-s ciudate toate...