Plugin-Curric Rom Finala

1
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI
AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
CURRICULUMUL
EDUCAŢIEI COPIILOR DE VÎRSTĂ TIMPURIE
ŞI PREŞCOLARĂ (1-7 ANI) ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2 CURRICULUMUL EDUCAŢIEI COPIILOR
Autori:Aglaida Bolboceanu, dr. hab. în psihologie, Institutul de Ştiinţe

ale Educaţiei;
Stela Cemortan, dr. hab. în pedagogie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
Eugen Coroi, doctor în pedagogie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
Valentina Botnari, doctor în pedagogie, conf. univ., Universitatea
de Stat din Tiraspol.
Larisa Cuzneţov, dr. hab. în pedagogie, Consiliul Naţional Acreditare
și Atestare;
Galina Ghirică, doctor în pedagogie, Universitatea de Stat din Tiraspol;
Maria Pereteatcu, doctor în pedagogie, Universitatea de Stat „Aleco
Russo”, Bălţi;
Ala Stîngă, doctor în pedagogie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
Ion Boian, doctor în pedagogie, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
Raisa Jelescu, cercetător superior, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
Eufrosinia Russu, Direcţia Generală Educaţie, Tineret și Sport, mun.
Chişinău;
Efimia Musteaţă, directoarea instituţiei preșcolare N20, mun. Chișinău;
Anastasia Gherasimovici, metodist, grădiniţa 194, mun. Chișinău;
Valentina Trofăilă, DÎTS, sectorul Rîşcani;
Expert internaţional: Mihaela Ionescu
Recenzenţi: Universitatea Pedagogică de Stat “I. Creangă”, Chișinău;
Universitatea de Stat “A. Russo” Bălţi;
Universitatea de Stat din Tiraspol;
Direcţiile generale raionale “Învăţămînt, Tineret și Sport”;
Colegiul Pedagogic din Chișinău;
Colegiul Pedagogic din Orhei;
Au mai colaborat: UNICEF, UNESCO, EFA-FTI;
Petru Jelescu, dr. hab. în psihologie, Universitatea Pedagogică de Stat
„I. Creangă”;
Vera Ciumac, Direcţia Generală Educaţie, Tineret și Sport, mun. Chişinău;
Liudmila Ciolac, Instituţia preșcolară nr. 194, mun. Chișinău;
Lina Zlobin, Instituţia preșcolară nr. 194, mun. Chișinău;
Ala Vasilachi, Instituţia preșcolară nr. 225, mun. Chișinău;
Redactare: Aliona Paniş;
Tehnoredactare: Tatiana Voinovan;
Machetare computerizată:
E.Coroi (coord.), A.Bolboceanu (coord.), S.Cemortan (coord.), V.Botnari (coord.), L.Cuzneţov

et al., Сurriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în Republica
Moldova, Chişinău, 2006
3
CUPRINS:
Cadrul de referinţă ......................................................................................................... 5
Educaţia copiilor de vîrstă timpurie (1-3 ani) ................................................. 19

Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială ....................................23
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării .............................................................. 27
Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate ....................................................... 31
Educaţia prin arte ......................................................................................................... 35
Educaţia copiilor de vîrstă preșcolară 3-7 ani ................................................ 39

Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi viaţa
în societate .......................................................................................................................40
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării ..............................................................44
Dezvoltarea limbajului şi comunicării verbale ....................................44
Formarea premiselor citirii şi scrierii ........................................................48
Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică ......................................... 52
Formarea reprezentărilor matematice elementare ........................... 52
Educaţia pentru mediul natural şi cultură ecologică ......................... 57
Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate ....................................................... 61
Educaţia fizică .................................................................................................. 61
Educaţia pentru sănătate ............................................................................65
Educaţia prin arte ......................................................................................................... 70
Educaţia literar-artistică .............................................................................. 70
Educaţia muzicală ..........................................................................................73
Arta plastică .....................................................................................................78
Surse bibliografice utilizate în elaborarea curriculumului ..........................80

Surse bibliografice recomandate educatorilor pentru realizarea
curriculumului ................................................................................................................82
CADRUL DE REFERINŢĂ
Preambul
Curriculumul pentru educaţia copiilor de vârstă timpurie și preșcolară (1-7

ani) în Repubica Moldova constituie un document de politică educaţională
care reflectă concepţia pedagogică a educaţiei copilului din Republica
Moldova la vîrsta timpurie şi preşcolară, de la 1 an la 7 ani. Rolul acestui
document este de a orienta cadrele didactice în proiectarea, organizarea
și realizarea activităţilor educaţionale din perspectiva unei noi viziuni
pedagogice asupra copilului şi educaţiei.
Acest curriculum este unul din documentele elaborate vis-a-vis de: primul
elaborat dintr-un set de documente preconizate pentru educaţia timpurie
şi preşcolară: ghidul de implementare a curriculumului, standardele
educaţiei, materiale didactice etc. Implementarea lui se va realiza cu sprijinul
materialelor enumerate. Toate cadrele didactice vor aplica curriculumul
în acord cu Concepţia educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară
revizuită, cu Legea învăţămîntului din Republica Moldova şi cu Convenţia
ONU despre drepturile copiilor.
Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a

XXVI-a Sesiune Specială de 10 mai 2002 cuprinde principiile care ghidează
mişcarea globală internaţională de construcţie a unei lumi demne pentru
copii şi care constituie, de asemenea, jaloane pentru construcţia unui sistem
de educaţie timpurie a copiilor. Dintre aceste principii următoarele constituie
cheia de boltă pentru soliditatea și viabilitatea acestui sistem:
• Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv

pentru toate acţiunile legate de copii.
• Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre
modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei.
• Orice copil este născut liber și egal în demnitate și drepturi.
• Copiii trebuie să aibă parte de un start cît mai bun în viaţă.
• Copiii şi adolescenţii sînt cetăţeni care dispun de capacitatea
de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi.
• Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea
voinţei politice, mobilizarea și alocarea unor resurse suplimentare
CADRUL DE REFERINŢĂ 5
la nivel naţional și internaţional, avîndu-se în vedere urgenţa

și gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.
• O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor
putea bucura de anii copilăriei – un timp al jocului și al învăţării,
cînd copiii sînt iubiţi, respectaţi și alintaţi, cînd drepturile le sînt
promovate şi protejate, fără nici un fel de discriminare, cînd siguranţa
și bunăstarea lor sînt considerate primordiale şi cînd se pot dezvolta
sănătoși, în pace și demnitate.
Curriculumul privind educaţia timpurie şi preşcolară, avînd un puternic
caracter inclusiv, se referă la toţi copiii de la 1 la 7 ani din Republica Moldova,
indiferent de sex, etnie, statut socioeconomic, religie.
1. Ce înseamnă educaţie timpurie şi preşcolară?
Conform National Association for the Young Children (NAYEC), educaţia

timpurie este definită ca „servicii destinate copiilor de la naştere la 7/8 ani
în cadrul diferitelor tipuri de programe (normal, prelungit etc.) oferite în
creşe, acasă, în grădiniţe şi şcoli primare, precum şi în cadrul programelor
de recreaţie”1. Educaţia timpurie vizează atît acţiunile desfăşurate în cadrul
serviciilor oferite de instituţii, cît şi al celor oferite de familie şi pentru familie,
de aceea este foarte importantă asigurarea unei pregătiri a părinţilor,
îndeosebi a celor care nu apelează la servicii instituţionale, în privinţa
modului în care ar trebui să acţioneze ca instanţă educaţională.
Curriculumul educaţiei timpurii şi preşcolare, bazîndu-se pe periodizările

efectuate de J. Piaget, E. Erickson, D. Elconin, J. Bruner, A. Freud ş.a., vizează două
perioade de vîrstă: copilăria timpurie – 1-3 ani; perioada preşcolară – 3-7 ani.
Educaţia în aceste perioade presupune:
– asigurarea unui mediu securizant fizic şi afectiv, stimulativ din punct

de vedere cognitiv şi social pentru toţi copiii indiferent de sex, etnie,
mediu de provenienţă, apartenenţă religioasă;
1
National Association for the Education of Young Children, Early childhood teacher education
guidelines, Washington DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita, Early Childhood Education. An
introduction, 3rd ed., Macmillan College Publishing Company, New York, 1994, pag. 13.
– considerarea particularităţilor de vîrstă şi individuale ale copiilor

pentru a asigura atingerea maximumului de potenţial de dezvoltare
de care dispune fiecare copil;
– existenţa unui curriculum care să pornească de la cunoaşterea
profundă a copilului pentru a asigura progresul acestuia în toate
domeniile dezvoltării;
– asigurarea pregătirii tuturor celor care participă direct la educaţia
copilului pentru a oferi coerenţă, consecvenţă şi unitate influenţelor
educaţionale;
– asigurarea unui parteneriat între toate instituţiile care oferă servicii
copiilor de la naştere la 7 ani;
– conştientizarea importanţei determinante pe care o are această
perioadă de vîrstă pentru întreaga dezvoltare de mai tîrziu a copilului,
prin aceasta oferind servicii de educaţie de calitate.
2. De ce un nou curriculum?
Necesitatea dezvoltării unui nou curriculum este determinată de:
a) redefinirea rolului educaţiei timpurii în formarea personalităţii

individului;
b) noile rezultate ale cercetărilor privind educaţia timpurie;
c) redefinirea rolului educaţiei în viaţa individului din perspectiva
educaţiei permanente;
d) schimbările economice şi sociale din Republica Moldova şi din lume.
Cercetările psihologice, pedagogice, antropologice recente schimbă viziunea
asupra copilului şi rolului lui în propria educaţie. În prezent, copilul este tratat
ca subiect, ceea ce presupune participarea lui activă la procesul de formare
a propriei personalităţi din momentul naşterii. Lumea din jur, evenimentele,
fenomenele sînt percepute, trăite şi însuşite de copil prin prisma propriilor
trebuinţe, necesităţi fiziologice şi psihologice care se manifestă din primele
zile de viaţă.
Această nouă viziune, precum şi schimbările care se produc la ora actuală atît
în Republica Moldova, cît şi în lume, necesită o reconsiderare a curriculumului
pentru educaţia timpurie şi preşcolară din perspectiva asigurării tuturor
condiţiilor pentru dezvoltarea integrală, normală şi deplină a copilului în

funcţie de potenţialul de care dispune. Centrarea pe copil reprezintă o cerinţă
esenţială a dezvoltării unui curriculum actual.
3. Noua perspectivă asupra copilăriei şi copilului
Subiectualitatea copilului în perioadele timpurii se manifestă în activismul

lui cognitiv şi motor, în trebuinţe şi tendinţa de a le satisface, în emoţii şi
impulsuri, în selectivitatea atenţiei, perceperii, memoriei. Cercetările recente
în domeniul psihologiei demonstrează importanţa deosebită a perioadelor
timpurii din viaţă pentru formarea personalităţii. Cu cît copilul este mai mic,
cu atît este mai mare receptivitatea faţă de influenţele spontane sau special
organizate ale mediului şi cu atît sînt mai durabile efectele acestor influenţe.
Din acest punct de vedere primele perioade din viaţă sunt deosebit
de valoroase pentru constituirea personalităţii. Copilul trăieşte primele
experienţe de interacţiune cu oamenii, natura şi obiectele, cunoaşte cultura
şi valorile umane. În această perioadă se pun bazele formării personalităţii şi
a individualităţii copilului, a sănătăţii fizice şi psihice.
Multe cercetări au indicat importanţa decisivă pe care o au intervenţiile

asupra copilului încă din perioada prenatală, continuînd apoi cu naşterea,
primii trei ani de viaţă, pînă la finalul copilăriei timpurii. Etapele parcurse de
copil în aceasta perioadă pun bazele dezvoltării lui ulterioare şi sînt cruciale.
Teoreticieni precum J. Dewey, L. Vîgotsky, J. Piaget, E. Erickson, D. Elconin

prin teoriile lor despre dezvoltarea copilului, au contribuit la conturarea
unei viziuni integrale asupra educaţiei acestuia, în care copilul este autorul
propriei lui învăţări, parcurgînd mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării
lui o constituie diversitatea experienţelor (cognitive, sociale, emoţionale,
fizice) pe care copilul le trăieşte. De aceea este foarte importantă încurajarea
trebuinţelor naturale ale acestuia de explorare, de experimentare, a curiozităţii,
a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona. Asemenea viziune asupra copilului
modifică şi concepţia asupra esenţei procesului educaţiei, care, şi în perioadele
timpurii, trebuie considerată o interacţiune între subiecţi, între două părţi
active, nu doar influenţa educatorului asupra copilului educat.
Centrarea pe copil a atras atenţia asupra considerării tendinţelor naturale

care există în copil, pe care educatorul şi părintele trebuie să le urmeze, să
le stimuleze și să le valorifice în construirea contextelor şi situaţiilor în care
copilul învaţă.
Prezentul Curriculum al educaţiei timpurii valorizează perioadele copilăriei

timpurii şi preşcolare, apreciază importanţa lor pentru formarea unei
personalităţi armonioase, promovează abordarea holistică a dezvoltării şi
egalitatea şanselor în conjugare cu respectul autonomiei copilului, al nevoilor
lui personale.
Principii care au stat la baza elaborării curriculumului

Actualul curriculum a fost elaborat pe baza noilor perspective asupra
copilului şi a copilăriei şi, totodată, a unei educaţii care promovează valorile
societăţii secolului XXI. Viitorii cetăţeni ai societăţii moldoveneşti au nevoie
de competenţele necesare adaptării la noile schimbări de ordin social,
economic, cultural. Aceste competenţe se construiesc începînd cu copilăria
timpurie. De aceea respectul pentru unicitatea fiecăruia, pentru nevoile şi
interesele fiecăruia, acordarea de oportunităţi egale de acces la educaţie
şi dezvoltare, precum şi formarea unor personalităţi autonome, capabile
a alege şi a decide, tolerante, responsabile, creative şi flexibile reprezintă
repere esenţiale în redactarea acestui curriculum.
Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care au stat la

baza elaborării Curriculumului educaţiei timpurii şi preşcolare:
• Principiul educaţiei centrate pe copil (respectarea şi valorizarea unicităţii

copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia).
• Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la
liberă exprimare etc.).
• Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care
copilul este autorul propriei învăţări).
• Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor,
transdisciplinară).
• Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea
valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii).
• Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care
să asigure în egală măsură oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor,
indiferent de sex, etnie, religie sau statut socioeconomic).
• Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copilul educat
(dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în
proces de individualitatea copilului, cît şi de personalitatea
educatorului/părintelui).
4. Ce aduce nou acest curriculum?
Acest document se distinge printr-o nouă perspectivă asupra:
– rolului acordat copilului în propria sa devenire;

– importanţei acordate dezvoltării personale a copilului şi educaţiei
pentru sănătate;
– rolului primordial acordat jocului, în special, jocului cu subiect pe roluri
în învăţare;
– rolului personalităţii educatoarei în procesul de învăţare,
în interacţiunea cu copilul;
– modului în care situaţiile şi experienţele de învăţare trebuie construite
în spaţiul instituţiei de educaţie timpurie, acordînd libertate
de manifestare copilului;
– modului în care mediul educaţional necesită a fi organizat;
– rolului important pe care îl deţine parteneriatul real şi deschis
între educatori si părinţi.
Cuvintele-cheie privind învăţarea în perioada timpurie şi preşcolară sînt:
stimulare senzorio-motorie (în special pentru copiii sub 3 ani), explorare,
experimentare, socializare, rezolvare de probleme.
Principiile aplicării Curriculumului educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi

preşcolară sînt cele care orientează practica didactică a educatoarelor din
instituţiile de educaţie timpurie şi preşcolară. Acestea sînt principii care
stau la baza opţiunilor metodologice ale educatoarei, a organizării tuturor
activităţilor în sala de grupă. În strînsă corelaţie cu valorile promovate de
acest curriculum, aceste principii sînt:
– principiul individualizării (organizarea activităţilor ţinînd cont de ritmul

propriu de dezvoltare a copilului, de nevoile şi interesele sale,
asigurîndu-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini
în funcţie de interesele şi nevoile lor);
– principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea fundamentală a
copilului între 1-7 ani prin care acesta se dezvoltă natural; jocul (jocuri
didactice/jocuri spontane, jocuri practice, jocuri manipulative, jocuri
simbolice) trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice
de toate tipurile);
– principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea

de către educatoare în mediul educaţional de contexte şi situaţii
de învăţare cît mai diverse, care să solicite implicarea copilului sub
cît mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric);
– principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal,
în grupuri mici, în perechi şi individual şi a strategiilor de învăţare;
– principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar
ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de parteneriat
care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional; familia
trebuie considerată un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor
furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil;
totodată, e importantă înţelegerea valorii educaţiei în perioadele timpurii
şi preşcolare pentru comunitate şi participarea comunităţii).
Strategii de predare-învăţare
Cadrul didactic dispune de libertatea de a alege strategiile didactice care
răspund cel mai bine exigenţelor educaţiei centrate pe copil. În acest sens,
respectarea particularităţilor individuale, a ritmului propriu de învăţare şi
valorificarea potenţialului fiecărui copil reprezintă cerinţe de bază.
Strategiile pe care le aleg cadrele didactice trebuie să se sprijine pe

principiile metodologice de aplicare a curriculumului enumerate mai sus.
Recomandările metodologice privind aplicarea acestui curriculum vizează, în

special, următoarele aspecte:
– dezvoltarea integrală a copilului necesită un mod integrat de

abordare de către cadrul didactic a activităţilor desfăşurate în creşe
şi grădiniţe. Jocul, modul natural de a învăţa al copilului, reprezintă
un exemplu concludent de activitate integrată, interdisciplinară;
– un alt mod de a integra experienţele de învăţare ale copiilor
corespunzătoare diferitelor domenii de dezvoltare îl constituie
activităţile tematice. Proiectarea unor astfel de activităţi constituie
un sprijin pentru copil în înţelegerea integrată a lumii înconjurătoare.
Învăţarea bazată pe proiect (metoda proiectului) reprezintă un mod
de proiectare a unei activităţi tematice şi constituie o modalitate prin
care copilul participă la o mare diversitate de experienţe de învăţare şi
care sprijină integrarea achiziţiilor de diferite tipuri dobîndite de copil;
– învăţarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3–5 copii

şi a învăţării in pereche) reprezintă un mod natural prin care copiii
învaţă unii de la alţii şi prezintă un mare avantaj din punctul
de vedere al dezvoltării socioemoţionale a copilului.
Noi roluri ale cadrului didactic

Educatorul trebuie să fie un colaborator, un partener al copilului în
interacţiunea acestuia cu mediul, în scopul de a-l însuşi, de a-l stăpîni şi a-l
transforma. El trebuie să asigure şanse egale pentru toţi copiii, să respecte
drepturile lor personale şi sociale, să le asigure confortul emoţional, protecţia
vieţii şi sănătăţii lui.
Principalele dimensiuni ale rolurilor şi cerinţelor îndeplinite de educator:

– facilitator al învăţării: creează contexte de învăţare cît mai variate,
cît mai stimulative, cît mai adaptate particularităţilor individuale
ale copiilor, oferind copiilor opţiuni diferite şi lăsîndu-i pe ei să aleagă
între ocazii şi materiale diverse;
– fin observator al progresului copilului, luînd în consideraţie
particularităţile lui individuale, interesele şi nevoile lui;
– reflexivitatea şi empatia cadrelor didactice, pentru a considera
şi reconsidera permanent rezultatele observărilor asupra copiilor,
a analiza cu atenţie şi a lua decizii adecvate;
– adoptarea de către cadrul didactic a unor atitudini flexibile şi creative
în faţa rezolvării problemelor educaţionale cu care se confruntă;
– acceptarea noului, a soluţiilor variate şi flexibile, care să corespundă
nevoilor diverse ale copiilor; flexibilitatea în planificări, decizii şi activităţi;
– partener real al părinţilor prin schimbarea informaţiilor despre copil
pentru a construi o imagine cît mai fidelă despre progresul acestuia,
vizite acasă, schimb de experienţe şi practici;
– parteneriatul cadrului didactic cu colegii, cu specialiştii şi cu membrii
din comunitate care îi pot sprijini efortul educativ.
Rolul familiei ca prim educator al copilului şi partener în educaţia copilului

• Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor
important în stabilirea parteneriatului între instituţiile de educaţie
timpurie şi familie. Eforturile depuse de părinţi şi educatori trebuie

să se bazeze pe un schimb bogat de informaţii, de experienţe
şi pe colaborare în asigurarea celor mai bune condiţii de creştere
şi dezvoltare a copiilor.
• Familia reprezintă mediul sociocultural în care copilul s-a născut şi în care
creşte şi de aceea este foarte important respectul pentru moştenirea
culturală a fiecărei familii şi valorificarea acesteia în spaţiul grupei.
• Părinţii trebuie să regăsească un sprijin în instituţia de educaţie timpurie,
să se simtă bineveniţi pentru a colabora cu educatorii şi a participa
la orice activităţi realizate cu copiii. Aici ei trebuie să fie familiarizaţi cu:
– informaţii privind particularităţile de vîrstă ale copilului;
– importanţa intervenţiilor educaţionale;
– rolul important al mediului stimulativ cu care copiii interacţionează;
– necesitatea asigurării protecţiei şi securităţii fizice şi emoţionale
a mediului;
– activităţile care se desfăşoară în instituţia de educaţie timpurie.
• Cooperarea dintre părinţi şi educatori este esenţială pentru a asigura
coerenţa şi consecvenţa acţiunii educaţionale a celor doi factori
de educaţie asupra copilului, precum și a celor două medii
în care copilul trăieşte cea mai mare parte din perioada lui timpurie.
Noi cerinţe faţă de mediul educaţional

Specificul dezvoltării în perioada timpurie şi în cea preşcolară solicită
organizarea atentă a mediului de învăţare – o condiţie esenţială pentru
stimularea dezvoltării copilului în această perioadă.
• Mediul de învăţare în instituţiile preşcolare va fi organizat astfel, încît

să stimuleze activitatea şi creativitatea copiilor, dorinţa de a se implica
în activităţi, să sugereze şi să motiveze comportamente cognitive,
de colaborare, de participare şi de cultură igienică.
• Materialele cu conţinut demonstrativ-stimulativ se vor expune
la nivelul cîmpului vizual al copiilor, fiind schimbate periodic în funcţie
de obiectivele la zi.
• Copiii vor avea acces la produsele activităţii lor; la îndemînă li se vor
pune, în cantităţi suficiente, diverse materiale şi jucării care să
le stimuleze ideile şi acţiunile.
• În creşe şi grădiniţe, în camerele de grupe şi pe teren se vor amenaja

pentru jocurile şi activităţile independente sau în grup ale copiilor zona
pentru jocuri dinamice, zonă cu apă şi nisip, zonă de construcţii, zonă
de familiarizare cu natura, zonă de interacţiune cu cartea şi imaginile,
zonă pentru jocuri de rol, zonă pentru jocuri de masă, manipulative etc.
• Obiectele ce formează mediul educaţional vor fi adecvate
particularităţilor psihologice şi de vîrstă, vor răspunde cerinţelor
estetice şi sanitaro-igienice.
O nouă perspectivă asupra evaluării copilului

Evaluarea progresului realizat de copilul preşcolar în dezvoltare presupune
determinarea posibilităţilor tranziţiei copilului mic la noile condiţii de
viaţă (cele din grădiniţă), a nivelului de formare a conduitelor socială,
afectivă, cognitivă, verbală, motrice la finele perioadei timpurii şi la finele
preşcolarităţii. Rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru a preciza trebuinţele
de dezvoltare a fiecărui copil pe parcursul vîrstei şi a efectua corectările de
rigoare în ceea ce priveşte strategiile didactice.
Evaluarea nivelului performanţelor copiilor de diverse vîrste, inclusiv a

celor de vîrstă timpurie are un rol esenţial, întrucît constituie o modalitate
obiectivă de punere în evidenţă a progresului realizat, reprezintă rezultatele
procesului educaţional, care trebuie şi pot fi obţinute prin diverse tehnologii
pedagogice în baza cerinţelor curriculare.
Evaluarea furnizează totodată şi informaţia necesară pentru implementarea

unor procedee de formare continuă şi stabilire a continuităţii în procesul de
educaţie a copiilor.
Pornind de la particularităţile de vîrstă ale copiilor şi de la faptul că ei nu pot

citi şi scrie, considerăm necesar a elabora instrumente simple cu ajutorul
cărora, în formă de joc, s-ar putea efectua evaluarea principalelor conduite
ale personalităţii în devenire şi, totodată, s-ar determina gradul general de
dezvoltare a personalităţii copilului.
Deoarece evaluarea vizează eficienţa educaţiei prin prisma raportului dintre

obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de copii în activităţile lor,
pedagogii vor urmări consecinţele acţiunii întreprinse în vederea formării
personalităţii copilului în ansamblu. Astfel, vor fi preconizate activităţi
de evaluare care se vor realiza de către educatori prin strategii didactice
adecvate, încheindu-se cu aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii
educaţionale şi anume evaluarea cunoştinţelor, a conduitelor obţinute de

fiecare copil la finele fiecărui an, cît şi a atitudinilor formate.
E necesar să se utilizeze cele trei tipuri de evaluare: iniţială, curentă (formativă)

şi finală (sumativă). Aceste tipuri de evaluare trebuie promovate pe parcursul
anului, deoarece fiecare dintre ele are scopul şi rolul său.
Evaluarea iniţială se va face în lunile septembrie, octombrie pentru a

evidenţia nivelul de dezvoltare iniţială a copiilor.
În procesul educaţional o atenţie deosebită se va acorda evaluării formative.

Ea se va realiza în funcţie de obiectivele-cadru şi cele de referinţă,
prevăzute de Curriculum. Înregistrarea progresului copilului se va raporta la
performanţele lui anterioare de atingere a obiectivelor-cadru şi de referinţă şi
nu la performanţele obţinute de alţi copii sau de grup.
Educatorii vor efectua evaluarea într-o atmosferă constructivă şi binevoitoare,

fără a-i stresa pe copii.
Realizarea evaluării va fi supusă următoarelor cerinţe:
• Evaluarea se va promova pe un fond afectiv pozitiv, fără a provoca

copilului emoţii negative, consolidîndu-se încrederea în sine şi dorinţa
de a persevera.
• Obiectul evaluării va fi conduita copilului, acţiunile, produsele
activităţii sale într-o situaţie concretă, copilul ca personalitate fiind
tratat permanent cu respect şi dragoste.
• Copiii se vor implica în procesul de evaluare, fiind încurajaţi
să-şi analizeze şi să-şi aprecieze propriile performanţe.
• Comparaţiile se vor referi la rezultatele precedente şi cele actuale
ale copilului, şi nu la diferenţele dintre copii.
• Educatorul va observa şi va încuraja succesele fiecărui copil, fără
a trece pe cineva cu vederea.
Educatorii sînt liberi în alegerea metodelor şi modalităţilor de evaluare şi
apreciere. Important este ca evaluarea să aibă pentru cadrele didactice un
rol proiectiv, iar pentru copii – o funcţie constructivă, de încurajare şi să nu
constituie un factor de inhibiţie, refuz sau blocaj.
Metodele care pot fi utilizate, din punctul de vedere al specificului de vîrstă

şi al obiectivelor educaţiei preşcolare, sînt: observaţia, convorbirea, probele
practice, portofoliul şi testarea.
Observaţia curentă are un caracter permanent şi permite educatorilor să-şi

culeagă informaţii despre progresul fiecărui copil în parte, dar şi al întregului
grup de copii.
Cu ajutorul observaţiei educatorul poate urmări sistematic comportamentul

copilului pe tot parcursul zilei, de la venirea în instituţie pînă la plecare: în
momentele de început al zilei, în timpul activităţilor frontale, de grup sau
individuale, al jocurilor spontane sau organizate, la masă, în momentele de
tranziţie de la o activitate la alta, la baie, la finalul programului.
Educatorul trebuie să urmărească progresul copilului sub toate aspectele

dezvoltării sale: cognitiv, socioemoţional, motric:
– cunoştinţe, deprinderi, abilităţi;

– atenţie, memorie, gîndire, limbaj;
– interese, aptitudini, motivaţie;
– relaţiile cu copiii de aceeaşi vîrstă, cu copiii de altă vîrstă, cu adulţii;
– dezvoltare motrică.
Chestionarea orală se efectuează în formă de conversaţie, joc. Ea permite
educatorilor să verifice cum au însuşit copiii anumite cunoştinţe despre un
anume fenomen, obiect, calitatea lui; despre deprinderile care s-au format;
capacitatea de a opera cu reprezentările formate şi informaţia însuşită;
priceperea de a le aplica şi transpune în jocuri şi alte activităţi. Chestionarea
orală este o metodă reuşită pentru studierea individualităţii copilului
preşcolar şi a nivelului obţinut în dezvoltarea sa.
Probele practice (prin jocuri, exerciţii) permit verificarea aplicării cunoştinţelor

acumulate. Prin intermediul acestei metode se pot verifica cunoştinţele şi
competenţele preşcolarilor în dezvoltarea vorbirii, matematică, ştiinţele naturii,
desen, literatură, muzică, educaţie fizică şi alte domenii de cunoaştere.
Testarea. Această metodă de evaluare are structură şi caracteristici specifice.

Testul oferă posibilităţi de măsurare mai exactă a performanţelor obţinute
de copii; are însuşiri de investigaţie experimentală, permite să se verifice mai
precis nivelurile obţinute; conţine un grad sporit de obiectivitate în apreciere.
Se va evita cu desăvîrşire crearea unei atmosfere tensionate la aplicarea
testului. El trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă destinsă de joc.
Portofoliul este o metodă ce constă în colectarea intenţionată şi sistematică a

produselor activităţii copilului, precizînde-se pe produse data realizării lor, cu
comentariile educatorului referitor la succesele acestuia vizavi de obiectivele

educaţionale şi la reflectarea progresului copilului în documentele colectate.
Metoda portofoliului permite să obţinem indicatori clari (ilustrate, documente)
ai dezvoltării copilului într-un interval de timp, gradul implicării copilului în
activitate şi particularităţile dezvoltării lui individuale. Portofoliul reprezintă
un instrument util de cunoaştere a copilului şi pentru părinţi, care pot observa
studiindu-l evoluţia copilului de-a lungul anilor de educaţie timpurie şi
aprecierile educatorului în raport cu aceasta.
Aprecierea rezultatelor obţinute de copii se efectuează, de obicei, în

instituţiile preşcolare prin calificative de tipul: „foarte bine”, „bine”, „suficient”,
„nu este de ajuns” etc.
Educatoarea mai poate aprecia prin cuvintele „m-ai bucurat mult” sau
„sînt sigură că data viitoare vei reuşi mai bine”, „sînt mîndră de lucrarea ta”
ori „trebuie să mai lucrezi un pic şi va fi foarte bine” etc. Utilizarea corectă
a acestor calificative contribuie la cultivarea motivaţiei copiilor faţă de
învăţătură și oferă unele repere de autoapreciere, autoevaluare.
Evaluarea va fi realizată şi în formă de jocuri didactice, mobile, exerciţii

practice, activităţi colective în sala de grupă, la plimbare, în excursii. Nu vor
fi utilizate aprecieri ale copiilor între ei, ci încurajări ale copiilor între ei. De
asemenea, părinţilor li se va explica necesitatea ca aprecierile propriilor copii
să se raporteze întotdeauna la etapele anterioare de realizare de către aceştia
a unor activităţi, sarcini şi nu la performanţele altor copii.
Criteriul principal al succesului copilului în dezvoltarea sa va fi diferenţa

dintre rezultatele ultimei şi penultimei evaluări.
5. Obiectivele majore pentru educaţia timpurie

(1-7 ani) vizează:
– dezvoltarea integrală normală şi deplină a copilului, valorificîndu-se

potenţialul fizic şi psihic al acestuia, respectîndu-se ritmul propriu
de dezvoltare a acestuia, nevoile sale afective şi specificul activităţii
sale de bază – jocul;
– dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii
şi mediul pentru a dobîndi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite
noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor,

ca experienţe autonome de învăţare;
– descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a autonomiei
şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
– sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi
şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
6. Structura programelor ariilor curriculare
Obiectivele majore ale educaţiei preşcolare au fost specificate, stabilind

obiective generale pentru educaţia copiilor de vîrstă timpurie (1-3 ani) şi a
preşcolarilor de la 3 la 7 ani, care vor fi realizate în cadrul ariilor curriculare.
Pentru perioada de 1-3 ani au fost stabilite următoarele arii curriculare:

• Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială.
• Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.
• Educaţia fizică şi pentru sănătate.
• Educaţia prin arte.
Ariile curriculare pentru educaţia copiilor de vîrstă preşcolară (3-7 ani) sînt:
• Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi societate
• Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.
• Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică.
• Educaţia fizică şi pentru sănătate.
• Educaţia prin arte.
Fiecare arie curriculară conţine:

– obiective-cadru;
– obiective de referinţă;
– exemple de activităţi de învăţare;
– exemple de conţinuturi şi mijloace de realizare a activităţilor.
Pentru realizarea obiectivelor stipulate, educatorul va utiliza conţinuturile

educaţionale exemplificate, selectîndu-le în raport direct cu particularităţile
grupului de copii şi obiectivele educaţionale la zi, luîndu-se în consideraţie
nivelul dezvoltării ştiinţifico-tehnice al societăţii, vîrsta copiilor, nevoile lor
de dezvoltare, capacitatea de achiziţionare şi solicitările realităţii actuale. Un
criteriu de selecţie va fi capacitatea conţinuturilor de a fi utile pentru atingerea
obiectivelor. Acelaşi conţinut poate fi utilizat pentru atingerea mai multor
obiective de referinţă.
Domeniile de cunoaştere de care ţin conţinuturile sînt sănătatea şi cultura

fizică, eul, societatea şi familia, mediul natural şi cultura ecologică, artele şi
ştiinţele.
Obiectivele educaţionale incluse în curriculum sînt distribuite convenţional

pe arii curriculare, pentru a accentua importanţa unor acţiuni, informaţii,
aspecte ale dezvoltării. Ele se vor realiza însă, în funcţie de caz, uneori
integrat, transdisciplinar, iar alteori monodisciplinar. Cadrele didactice trebuie
să organizeze procesul educativ astfel încît obiectivele prevăzute în cadrul
diferitor module să se intercaleze atît pe orizontală, cît şi pe verticală.
19
EDUCAŢIA COPIILOR
DE VÎRSTĂ TIMPURIE
(1-3 ANI)
EDUCAŢIA COPIILOR DE VÎRSTĂ TIMPURIE

(1-3) ANI
Stimularea dezvoltării emoţionale.

Comportamentul adecvat al adulţilor
Programa oferă mult spaţiu pentru creativitatea educatoarei. Situaţia/
contextul educaţional este creat(ă) în fiecare zi, determinat(ă) fiind de
parametrii „aici” şi „acum” ai copiilor concreţi. Educatoarea se ghidează de
următoarele valori:
• dragoste şi respect pentru copii şi familiile acestora;

• schimbare continuă;
• deschidere.
În grupele de creşă o atenţie deosebită se acordă dezvoltării emoţionale. De
la vîrsta cea mai fragedă copiii încearcă sentimente de bucurie şi dragoste,
de supărare şi frustrare, de tristeţe şi ruşine, frică şi îngrijorare, încredere şi
satisfacţie, recunoştinţă şi mîndrie. Educatoarea realizează faptul că nu există
sentimente corecte sau incorecte, toate fiind semnificative. Lucru şi mai
important, ea le spune copiilor şi îngrijitorilor cum se simt aceştia. Dorind
să canalizeze dezvoltarea emoţională a copiilor într-o direcţie potrivită,
educatoarele trebuie:
Să accepte fobiile copiilor şi să nu-i oblige să facă lucruri de care se tem. Atunci
cînd adulţii nu reacţionează la semnalele emoţionale ale copiilor, aceştia
îşi creează impresia că sentimentele lor nu contează sau sunt greşite.
Cînd copilul este forţat, încrederea lui de sine suferă o lovitură dureroasă.
Educatoarele recunosc temerile-fobiile copiilor şi le lasă să treacă cu timpul.
Să accepte sentimentele copiilor şi să nu le nege. Uneori adulţii nu acceptă

unele sentimente, ba chiar le interzic: „Nu te teme”, „Nu-i frumos să te superi”,
„Zîmbeşte”. Cu fraze de tipul acestora atît educatoarele, cît şi membrii familiei
le dau de înţeles copiilor că sentimentele lor sunt greşite şi trebuie evitate. Toţi
educatorii copiilor sînt încurajaţi să accepte sentimentele acestora aşa cum
sînt şi să le explice de ce trebuie să se poarte într-un fel sau altul. Sentimentele
copiilor nu trebuie să fie luate în derîdere sau să fie subapreciate. Copiii se
simt ofensaţi cînd adulţii le zic: „Nu fi mic” sau „Doar nu vrei să-i spun bunicii
că eşti rău”. Copiii care sînt ruşinaţi devin neîncrezători, nesiguri, se simt
DE VÎRSTĂ PREȘCOLARĂ (1-3) ANI 21
inferiori. Aceasta nu contribuie deloc la un comportament mai bun sau la

starea de bine a copiiilor. Dacă nu vrem să ofensăm sentimentele copiilor mici,
vom reţine că sentimentele lor sînt foarte sincere şi „legitime”.
Să recunoască situaţiile dureroase şi să nu ascundă realitatea. Deseori, vrînd să-i

protejeze pe copii de trăiri puternice, adulţii nu spun ceea ce aşteaptă copilul.
Înţelegînd cît de importante sînt sentimentele copiilor mici, educatoarea
va zice: „Ştiu că eşti trist fiindcă mama pleacă, dar ea se va întoarce curînd”.
Adevărul spus în cuvinte simple permite să se evite o minciună.
Să fie consecvenţi şi să nu-şi schimbe brusc comportamentul. Deseori copiii

nu se miră de acţiunile adulţilor, deoarece aceştia nu rareori se comportă
inexplicabil. Totuşi, o schimbare bruscă a dispoziţiei – cînd bucuria trece
în supărare sau atenţia în indiferenţă – trezeşte la copii teamă şi rezistenţă.
Trebuie neapărat să le explicaţi copiilor ce vreţi să faceţi şi comportamentul
dumneavoastră să fie credibil şi predictibil.
Să vorbească cu copiii despre sentimentele lor. Întrucît mai înţelese sînt propriile
sentimente trăite, cel mai bine este ca ele să fie numite şi caracterizate atunci
cînd apar. De exemplu, dacă educatoarea, văzînd că Tincuţa este supărată,
zice: „Tincuţa, îmi pare că eşti supărată”, ea face legătura între sentimentul
trăit şi conceptul de supărare. Adultul demonstrează că starea poate fi
exprimată prin cuvinte. Iar dacă sentimentele sînt discutate, copiii le înţeleg
mai uşor şi le pot stăpîni. Să-i observe cu atenţie pe copii. Fără contextul
situaţiei este greu să-i înţelegi sensul. Trebuie să fie urmărite cu atenţie
expresia feţei copilului, tonul vocii, mişcările corpului, precum şi tot ce spune
copilul. Se întîmplă să fie manifestări mai vehemente şi mai moderate, emoţii
pozitive şi negative, dar toate trebuie discutate.
Să nominalizeze emoţiile. Numiţi scurt ce simte copilul. Exprimaţi-vă simplu:

„Arăţi cam trist” sau „Pari mulţumit”.
Să descrie cît mai divers emoţiile. Prin cuvinte cît mai variate exprimaţi gama
largă de sentimente. Începeţi de la emoţiile de bază: fericit, supărat, trist şi
speriat. Treptat, treceţi la noţiuni înrudite: mulţumit, nemultumit, plictisit,
mişcat. Prin intermediul corpului, feţei şi al vocii încercaţi să exprimaţi mai
clar sensul cuvîntului necunoscut. Printr-o propoziţie suplimentară explicaţi
cuvîntul utilizat: „Ionel, pari trist. Nu merge ceva”. Chiar dacă micuţii n-o să
înţeleagă sensul fiecărui cuvînt care le descrie sentimentele, îi veţi obişnui să
fie mai atenţi. Pe măsură ce copiii vor creşte, cuvintele vor căpăta mai mult
sens şi îi vor ajuta să-şi înţeleagă mai bine sentimentele.
Să-i ajute pe copii să observe emoţiile altora. Pentru ca să se înţeleagă bine cu

alţii, copiii trebuie să ştie cum se simt alţi oameni în diverse situaţii. Această
deprindere se educă treptat, educatoarea însăși demonstrînd-o şi cultivînd-
o la copii. Vorbiţi-le copiilor cum se simt alţii. Atenţionaţi-i la semnele
comportamentale concrete tipice pentru o stare emoţională sau alta şi
numiţi-le: „Anişoara rîde. Ea este fericită” sau „Ştefănel plînge, probabil e trist”.
Atenţionaţi-i pe copii la evenimentele care provoacă un sentiment sau altul:
„Mama Soficăi vine astăzi să ne citească poveşti. Sofica este foarte bucuroasă”.
Să-i ajute pe copii să-şi verbalizeze emoţiile. Copiii mici consideră eronat că
ceilalţi înţeleg imediat cum se simt ei într-o situaţie sau alta. De aceea adulţii
urmează să-i încurajeze şi să-i ajute să-şi exprime emoţiile prin cuvinte.
Să vorbească despre emoţii. Întrebaţi-i pe copii ce emoţii le provoacă nişte

evenimente cotidiene: „La gustare vom avea mere. Cui îi plac merele?”.
Să-i ajute pe copii să-şi exprime verbal sentimentele, emoţiile. Trebuie să

începeţi cu întrebări simple, care solicită răspunsul „da” sau „nu”, dar care îi
fac pe copii atenţi la emoţii: „Cornel ţi-a luat pensula. Maria, ţi-a plăcut că a
făcut aşa?”. Răspunsul Mariei îi va sugera lui Cornel că trebuie să se gîndească
mai bine şi să ţină cont de sentimentele altora.
Să accepte sentimentele copiilor şi să prevină comportamentele negative. Mai

întîi verbalizaţi ce simte copilul: „Eşti foarte supărat”. Apoi continuaţi gîndul:
„Toţi ne supărăm cîteodată, dar eu nu pot să-ţi permit să fii bătăuș. Doar pe
Alecu îl doare cînd îl loveşti”.
CUNOAȘTEREA LUMII, DEZVOLTAREA PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ 23
CUNOAŞTEREA LUMII,
DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI SOCIALĂ
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea comunicării şi constituirea sistemului de atitudini

emoţionale faţă de membrii familiei, alţi copii şi persoane adulte;
• Formarea imaginii pozitive despre sine, dezvoltarea independenţei;
• Dezvoltarea bazei senzoriale, stimularea interacţiunii cu mediul,
a cunoaşterii şi a activismului cognitiv;
• Formarea reprezentărilor generale şi a abilităţilor elementare
de orientare în mediul natural şi social.
Obiective de referinţă Exemple / activităţi de învăţare

Să identifice numele şi pre- Exercitarea adresării pe nume a membrilor familiei
numele propriu, unele însu- şi a altor persoane, a reacţiei adecvate la propriul
şiri fizice, psihice, de gen ale nume.
altor persoane Jocuri orientate spre memorizarea şi reproducerea
adresei unde locuieşte, a creşei/grădiniţei.
Discuţii despre membrii familiei şi activitatea lor;
Identificarea şi descrierea unor însuşiri ale obiectelor
personale, ale jucăriilor, ale persoanelor apropiate.
Ghicitori-descrieri ale părţilor corpului.
Formularea răspunsurilor la întrebări despre exterio-
rul, activităţile, dorinţele şi jucăriile proprii, despre
viaţa în creşă.
Recunoaşterea vocii proprii, a rudelor, a membrilor
familiei pe banda de magnetofon.
Să manifeste atitudini pozi- Participarea împreună cu părinţii, bunicii la activităţi

tive faţă de membrii familiei în curte, grădină, la amenajarea camerei sale, a sălii
şi faţă de persoanele din am- de grup.
bientul apropiat Observări asupra conduitei altor persoane şi verbali-
zarea impresiilor.
Conversaţii despre casa părintească, locul de trai.
Dialog despre emoţiile proprii, emoţiile altor copii şi
adulţi în activităţile întreprinse împreună cu aceştia.
Să aplice regulile elementare Exerciţii de dialog şi jocuri privind regulile de con-

de comunicare cu membrii duită.
familiei, rudele, persoanele Relatările educatorului şi prezentarea ilustraţiilor
din ambientul apropiat despre activitatea în creşă, la magazin, în alte localuri
publice.
Observări asupra activităţii oamenilor în casă, în cur-
te, în sala de grupă.
Conversaţii pe baza unor imagini despre sărbători.
Participarea la pregătirea şi desfăşurarea zilelor de
sărbătoare împreună cu rudele.
Jocuri cu subiectele „Mama, tata şi eu”, „Familia
mea”, „De-a creşa”.
Să participe la activităţile Realizarea de activităţi practice de menaj în sala de
practice de menaj (adunarea grupă (pregătirea mesei, aranjarea jucăriilor etc.), în
jucăriilor, aranjarea mesei, curtea grădiniţei, acasă, împreună cu părinţii.
curăţenia curentă etc.) Jocuri împreună cu educatorul, părinţii, bunicii, alţi
copii privind activităţile de menaj.
Să identifice însușiri ale Jocuri de recunoaştere a culorilor, formelor, dimensi-
obiectelor: culoarea, forma, unilor, temperaturii, gustului prin explorarea obiec-
dimensiunea, temperatura, telor din sala de grupă şi a obiectelor din natură, din
gustul etc. parc, de pe terenul de joacă etc.
Jocuri de construcţii, construirea unor obiecte sim-
ple.
Compunerea grupurilor din obiecte separate şi des-
compunerea în elementele lor.
Jocuri: „Dulce – mistreţ”, „Cald – rece”.
Tablouri cu imagini din natură.
Să opereze gruparea obiec- Selectarea obiectelor mari, mici, multe, puţine, albe,
telor, seriere, distribuire, se-
roşii etc. din sala de grupă.
lectare, în baza diverselor Acţiuni cu obiecte de culori contrastante: roşie-alba-
însușiri ale obiectelor stră; galbenă-verde.
Gruparea obiectelor după culoare (roşie, galbenă,
Să aprecieze global cantita- albastră, verde etc.).
tea: unul, mult, puţin Jocuri didactice: „Jucăria pierdută”, „Găseşte cubul
mare”, „Alege șoseta roșie”, „Găseşte păpuşile îmbră-
cate în rochiţe galbene”.
Distribuirea jucăriilor, a tacîmurilor, a hăinuţelor
pentru păpuşi.
Formarea reprezentărilor Explorarea în grup sau individual a unor imagini
despre diversitatea obiecte- despre oameni, animale, plante și discuţii pe baza
lor naturii vii și nerte ilustraţiilor.
Evidenţierea omului din me- Observări asupra obiectelor și fenomenelor naturii:
diul ambiant ploaie, vînt, ninsoare.
CUNOAȘTEREA LUMII, DEZVOLTAREA PERSONALĂ ȘI SOCIALĂ 25
Observări asupra procesului de îngrijire a plantelor

de cameră.
Examinarea florilor, a arborilor, a ierbii, a animalelor.
Formarea unei atitudini po- Jocuri didactice: „Ce înfloreşte, cine zîmbeşte”, „Ghi-
zitive faţă de oameni, plante ceşte culoarea”, „Floare, frunză”.
și animale Observări asupra obiectelor naturale din zona natu-
rii din sala de grupă, de pe teren, stradă, parc.
Observări asupra muncilor agricole ale adulţilor.
Exemple de conţinuturi2
Eu, familia mea şi societatea. În familie omul se simte bine. Membrii
familiei. Numele şi prenumele propriu, al mamei, tatălui, fraţilor, bunicilor.
Ocupaţia părinţilor, bunicilor. Relaţiile familiale: dragoste, stimă, grijă, ajutor
reciproc. Localitatea şi cartierul nostru. În societate trebuie să fii om educat.
În Moldova, acasă, lîngă mama şi lîngă tata. Casa este locul de trai al
omului. În curte, pe stradă. În localitatea şi ţara noastră. Amenajarea casei.
Munca de menaj casnic.
Eu merg la grădiniţă. În familie şi la grădiniţă cresc copiii mari.

Comportarea frumoasă: ce e bine şi ce e rău. La grădiniţă am mulţi prieteni.
Eu, familia şi grădiniţa de copii.
Viaţa şi comportarea în familie şi societate. Regimul zilei în familie.

Regulile de comportare în familie. Bucuria comunicării cu mama, tata, fraţii.
Munca în familie. Odihna în familie. Jocuri în familie. Bunătatea şi dragostea

în familie şi societate. Comportarea în societate. Moldova este ţara mea dragă.
În ospeţie la bunici. Bunicul şi bunica. Nepoţii. Relaţiile de dragoste şi stimă

faţă de bunici. Cu bunica la biserică. Ocupaţiile bunicilor. Poveştile bunicilor.
În curte la bunici.
2
Notă: Nu toate conținuturile prezente în acest curriculum sînt obligatorii. Ele servesc doar
la atingerea obiectivelor-cadru și de referință. De aceea, recomandăm cadrelor didactice să
selecteze și să utilizeze doar acele conținuturi care ajută cel mai mult la atingerea obiectivelor
vizate în cadrul activităților desfășurate, în funcție de particularitățile grupului de copii și de
particularitățile individuale ale copiilor din grupă.
Anul Nou şi Crăciunul în familie. Pregătirea familiei de Anul Nou. Bradul de

Anul Nou. Jucăriile de brad. Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada. Cadourile de Anul
Nou. Crăciunul în familie.
Sfintele Paşti în familie. Pregătirea familiei de Sfintele Paşti. Curăţenia,

amenajarea casei. Masa de Paşti: cozonacii, ouăle încondeiate. Aprindem
candela la icoană. Obiceiurile de Sfintele Paşti.
Însuşiri şi relaţii între obiecte. Însuşirile senzoriale ale obiectelor.

Dimensiuni (mare-mic), forme (rotundă, pătrată, triunghiulară). Culori
contrastante: roşie-albastră; galbenă-verde. Gruparea obiectelor după
culoare (roşie, galbenă, albastră, verde). Obiecte de culori contrastante: roşie-
albastră, galbenă-verde. Figuri geometrice: cerc, pătrat, triunghi.
Omul. Corpul omenesc după înfăţişare, acţiuni. Alte corpuri ale naturii.
Înfăţişarea oamenilor.
Stări fiziologice (foame, sete, somn) ale sale şi ale altor persoane. Obiecte de
uz personal şi elemente de utilizare a acestora. Denumirea unor mijloace de
transport şi locomoţie, a sunetelor emise de ele. Părţile corpului omenesc;
înfăţişarea şi funcţiile organelor. Sesizarea unor procese fiziologice (foame,
sete, căldură, frig, durere, odihnă, somn). Reguli de conduită civilizată în parc,
pădure, faţă de plante şi animale. Activitatea omului: casnică, profesională.
Natura. Pămîntul, Soarele, apele, nisipul, lutul, Luna, unele însuşiri ale lor.
(Soarele încălzeşte, bate vîntul, plouă, ninge; lutul umed poate fi modelat,
luna luminează noaptea etc.). Arbori, plante cu flori. Fructe şi legume,
calităţile lor gustative. Animale, părţile corpului lor, sunetele emise de ele,
acţiunile lor. Frumuseţea plantelor: culori, mirosuri, dimensiuni.
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ȘI A COMUNICĂRII 27
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII
Obiective-cadru:
• Stimularea dorinţei copiilor de a comunica, a înţelege, a învăţa;

• Formarea bazelor culturii sonore, a limbajului; dezvoltarea
vocabularului pasiv și activ al copiilor;
• Dezvoltarea abilităţilor elementare de comunicare cu adulţii și semenii.
Obiective de referinţă Jocuri și activităţi recomandate

Înţelegerea vorbirii
Să asculte partenerul de comu- Convorbiri emoţionale ale adultului cu copilul
nicare; să reacţioneze adecvat la asupra ilustraţiilor şi acţiunilor copiilor, adulţi-
cuvinte şi fraze simple ce exprimă lor.
situaţii cotidiene, procese, acţiuni Rostirea, repetarea cuvîntului, explicarea sen-
de joc, oameni, animale, plante, sului cuvîntului.
obiecte din mediul apropiat, pro- Povestirea explicativă.
prietăţile şi destinaţia acestora, Observări şi dialoguri în sala de grupă, pe tere-
la unele contexte exprimate prin nul de joc.
prepoziţii şi adverbe; să realizeze Efectuarea sarcinilor practice: „Adu obiectul”,
sarcini propuse de către adult, „Găseşte obiectul”, „Construim piramida” – în-
compuse din două acţiuni legate soţite de comentarii verbale, pronunţarea cu-
semantic vîntului.
Răspunsuri la întrebări, formularea întrebărilor.
Utilizarea cărţilor cu poveşti pentru dialoguri
Să poată stabili un raport elementar despre personaje, despre obiectele din imagini;
între limbajul scris şi limbajul oral corelarea limbajului scris cu cel oral.
Vorbirea activă
Să manifeste dorinţa de a vorbi şi Microînscenări cu jucării şi verbalizarea acţiuni-
a învăţa sunete, cuvinte şi expresii lor. Jocuri libere individuale, în perechi sau gru-
noi puri mici cu încurajarea comunicării.
Să se adreseze verbal adulţilor şi
copiilor cu diferite ocazii, să pună
întrebări
Să exprime doleanţele şi necesi- Jocuri: „Cu ce vrei să te joci?”, „Care jucărie îţi
tăţile sale în formă verbală place cel mai mult?”, „Cine vrea să...?”.
Să utilizeze cuvinte ce definesc Jocuri – activităţi de explorare a obiectelor, a

vîrsta şi sexul anumitor persoane, jucăriilor: „Cum este obiectul?”, „Ce face?”, „Ce
obiecte apropiate şi îndepărtate, să fac cu acesta?”, „Săculeţul fermecat”, „Cine
nume de persoane, plante, pro- trăieşte-n căsuţă?”, „Scăldatul păpuşii”, „Ursule-
duse alimentare, vestimentaţie, ţul ia dejunul”, etc.
mobilă, animale domestice şi puii Jocuri cu obiectele. Comentarea verbală a acţiu-
acestora, jucării, părţi ale obiec- nilor proprii şi a celor executate de către adult.
telor (volan, scaune, roţi etc.), ale
Jocuri-acţiuni: „Cum face automobilul?”, „Tre-
propriilor mişcări şi acţiuni cu ju-nuţul”, „Vîntul”. Comentarea acţiunilor de joc
căriile împreună cu adultul.
Prezentarea modelelor de vorbire corectă; Re-
petarea modelelor noi de vorbire.
Să coreleze cuvintele „a scrie”, „a Activităţi de explorare a cărţilor şi a altor forme
citi” cu obiectele şi acţiunile co- scrise din încăpere.
respondente Comentarea pozelor din cărţi.
Funcţiile şi formele vorbirii

Să se implice în comunicarea ne- Reprezentarea materialelor ce reactualizează
situativă, dialoguri referitoare anumite experienţe de viaţă ale copilului.
la teme ce ţin de experienţa de Dialoguri pe baza pozelor copiilor, a membrilor
viaţă a copilului, viaţa animalelor, familiei, a persoanelor cunoscute.
transporturi
Să manifeste atenţie și bunăvoinţă
în comunicarea cu persoane din
mediul apropiat
Structura gramaticală a vorbirii
Să utilizeze în comunicare părţile Jocuri de prezentare a modelelor de vorbire co-
de vorbire și formele gramaticale rectă din punct de vedere gramatical.
frecvent întâlnite în vorbirea coti- Jocuri de intonaţie a formelor gramaticale noi
diană şi dificile.
Să alcătuiască propoziţii simple și Exerciţii verbale: „Unul – multe”, „Ea este – el
dezvoltate este”, „Cine – cui”.
Cultura sonoră a vorbirii
Să pronunţe corect sunetele vo- Exersarea rostirii cuvintelor, exerciţii de pronun-
cale şi consoanele mai simple ţie corectă a cuvintelor-activităţi individuale şi
Să manifeste activitate verbală în grup.
independentă în cadrul exerciţii- Demonstrarea pronunţiei corecte a sunetelor.
lor, jocurilor verbale, acţiunilor de Jocuri didactice şi amuzante: „Vorbim tare – vor-
joc, acţiunilor cu obiectele bim încet”.
Recitarea poeziilor.
Jocuri de recunoaştere a animalelor, a personaje-
lor după imitarea sunetelor produse de ele.
Exemple de conţinuturi şi modalităţi de dezvoltare a limbajului

Cuvinte, propoziţii simple despre vestimentaţie, veselă, legume, fructe şi
acţiuni cu ele.
Adverbele: „aici”, „acolo”, „acum”, „atunci”, „bine”.
Prepoziţii: „pe”, „sub”, „după”, „lîngă”.
Pronume personale, posesive, demonstrative.
Substantive ce reflectă obiecte ale naturii vii şi nerte, mijloace de transport în

mişcare.
Substantive, verbe, adjective ce marchează acţiuni cu jucării şi obiecte,

însuşiri ale acestora.
Sunete, cuvintele onomatopeice.
Vorbire pe rînd. E o modalitate prin care educatoarea reacţionează verbal

la „propriul limbaj” al copilului. De exemplu, copilul spune ceva în limba
lui, iar educatoarea confirmă: „Vrei ursuleţul acesta?” Copilul se bucură, iar
educatoarea spune: „Îţi place ursuleţul acesta etc.”.
Vorbire paralelă şi numirea obiectelor. Copilul trebuie să coreleze cu

propria activitate cuvintele educatoarei: „Învîrte-te, roticică, învîrte-te”.
Copilului care se caţără pe scăunel educatoarea poate să-i spună: „Alecu vrea
să se aşeze pe scaun”.
Extinderea şi dezvoltarea gîndului. Atunci cînd copilul spune „lampa”,

educatoarea poate să adauge fraza „Da, aceasta e lampă”, după care poate
urma: „Da, aceasta e o lampă mare”.
Explicaţii. Copiilor trebuie să li se vorbească cît mai mult. „Acum mergem să ne

spălăm mînuţele”. Copiii încep să înţeleagă şi să memoreze ce trebuie să facă.
Întrebări şi răspunsuri deschise. Întrebările şi răspunsurile deschise

dezvoltă la copil deprinderea de a vorbi. Cînd copilul constată ceva
educatoarea, prin întrebări deschise, susţine convorbirea şi îi oferă copilului
posibilitatea să răspundă. Graţie întrebărilor deschise copilul este încurajat
să se perseapă ca persoană. De exemplu, întrebînd „Cine rîde?”, educatoarea
îl ajută pe copil să realizeze ceea ce face. Atunci cînd copilul o întreabă pe
educatoare „Ce-i asta?”, educatoarea, la rîndul său, îl întreabă: „Iar tu ce

crezi?”, dîndu-i copilului posibilitatea să vorbească despre frunze, păsărica
din copac sau alte lucruri. Spre deosebire de întrebările care solicită răspunsul
„da” sau „nu”, întrebările deschise au mai multe răspunsuri, ele stimulează
dezvoltarea limbajului şi cea cognitivă.
Stimularea. Educatoarea stimulează activismul copilului implicîndu-l într-un

joc preferat, de exemplu „Tăpuşele, tăpuşele”. Ea se joacă cu copilul, iar cînd
acesta scapă cîte un cuvînt, i-l spune. Sau ea se poate opri la ultimul vers,
lăsîndu-l pe copil să-l spună.
EDUCAŢIA FIZICĂ ȘI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE 31
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU

SĂNĂTATE
Obiective-cadru:
• Formarea reprezentărilor elementare despre sănătate, stimularea

dorinţei de a fi sănătos;
• Descoperirea propriului corp, a nevoilor și capacităţilor fizice și psihice;
• Dezvoltarea necesităţii de mișcare, a mișcărilor de bază și antrenarea
întregului corp;
• Manifestarea bunăvoinţei și a tendinţei de colaborare în activităţile
fizice și de fortificare a sănătăţii.
Obiective de referinţă Jocuri și activităţi recomandate

Să antreneze muşchii degetelor Trage şi împinge. Jucării pe roţi care pot fi trase
şi ai încheieturii mîinii sau împinse. Acţiuni cu obiecte şi jucării care pot fi
Să perfecţioneze abilitatea de a băgate, scoase, trecute prin ceva. Tobogan, pantă.
utiliza diverse obiecte – să bea Scăriţă pentru căţărat; Diverse jocuri pentru dez-
din căniţă, să mănînce cu furcu- voltarea motricităţii fine ca mozaicul cu cuişoare,
liţa, să folosească şerveţelul, să lucruri care pot fi dezlegate şi legate.
folosească căldăruşa, căuşul, să Jocuri şi exerciţii de examinare şi numire a obiec-
apese cuişoarele de mozaic telor utilizate în procesul activităţii motrice.
Să poată efectua mişcările fizi- Executarea variatelor forme de deplasări, treceri

ce de bază: mers, alergare, că- peste obstacole, a urcărilor şi coborîrilor de pe di-
ţărare, aruncare, prindere, esca- ferite obiecte, a diferitor forme de mers, alergări,
ladare, sărituri, tîrît sărituri.
Exerciţii fizice de forţă, viteză de deplasare şi coor-
donare a mişcărilor, simţului echilibrului.
Să manifeste dorinţa şi inte- Stimularea emoţiilor pozitive, a interesului şi cu-

resul de a practica activitatea riozităţii în cadrul activităţii motrice prin exerciţii
motrică, de a acţiona fizice, jocuri de mişcare, exerciţii-imitaţii, jocuri
amuzante.
Să manifeste dorinţă şi impli- Jocuri didactice: „Cald-rece”, „În vizită la medic”,

care în vederea menţinerii şi „Ce facem cu asta”.
consolidării sănătăţii fizice şi Discuţii despre sănătate, pericole, servicii și per-
psihice soane de ajutor. Simularea unor situaţii corecte/
incorecte, exersarea acţiunilor corecte.
Să respecte regulile igienico- Exerciţii de argumentare a importanţei respectării

sanitare regulilor de igienă. Numirea şi exersarea regulilor
igienico-sanitare.
Să manifeste deprinderi de igi- Joc didactic: „Să învăţăm păpuşa să se spele”.
enă individuală Jocuri didactice de tipul „Aşa da! Aşa nu!”.
Joc didactic: „Anotimpuri şi hăinuţe”.
Identificarea obiectelor de igienă personală.
Exersarea regulilor de igienă individuală, a unor
reguli de alimentare.
Implicarea copiilor la aranjarea mesei.
Acceptarea ajutorului medicului şi a acţiunilor ne-
cesare tratamentului.
Convorbire: „Creştem mari şi sănătoşi”.
Să manifeste sentimente şi Exprimarea dispoziţiei proprii, reproducerea dife-
emoţii pozitive, în raport cu ritelor strări emoţiionale.
sine şi cu alte persoane, tendin- Joc didactic: „Cum să-l ajutăm pe Dănuţ?”, „Cum
ţe de cooperare trece strada Dănuţ”, „Cine-l va ajuta pe Dănuţ să
traverseze strada?”.
Exersarea abilităţilor de cooperare în procesul jo-
curilor şi activităţilor pe tot parcursul zilei.
Exemple de conţinuturi
Părţile componente ale corpului uman
Obiecte de igienă personală. Îngrijirea vestimentaţiei şi încălţămintei,

curăţarea şi păstrarea lor în ordine
Reguli de igienă corporală. Deprinderi de igienă colectivă în familie, stradă,

mediu, grădiniţă. Păstrarea în ordine şi curăţenie a jucăriilor, bunurilor
personale şi colective
Elemente de autoservire în familie, sala de grupă, vestiar, dormitor (piep-

tănat, folosirea săpunului, batistei etc.)
Elemente de igienă a alimentaţiei. Deprinderea de a mînca fără ajutor din

partea adultului
Reguli de igienă privind servirea mesei. Alimentaţie sănătoasă
Elemente de prevenire a accidentelor casnice, a accidentelor în mediul

natural, a accidentelor rutiere
Jocuri de mişcare
Adu păpuşa; Vino spre mine; Apropie-te de masă; În ospeţie la păpuşă; La
plimbare; Păşeşte peste pîrîiaşe; Urcă pe ladă; Păşeşte peste punte; Nu călca
florile; Transportă săculeţul; Merge ursul prin pădure; Încet ca şoricelul; Nu
atinge clopoţelul; Treci prin portiţe; Treci peste banca de gimnastică; Urcă
pînă la jucărie; Strînge şi pune în coş baloanele; Rostogoleşte baloanele pe
podea; Aruncă mingea în coş; Aruncă mingea peste bancă; Creştem mari;
Adu jucăria; Ajunge mingea; Transmite mingea; Ajunge căţeluşul; Ascundem
jucăria; Copacii se leagănă; Trenul; Soarele şi ploiţa; Trenul vesel; De-a
prinselea; Iepuraşii veseli; Iepuraşul şi vulpea; Puişorii beau apă; Sîntem mici
– creştem mari; Prinde mingea; Păsărelele şi automobilul; Cloşca şi puii; Treci
printre scaune; cuburi, popice; Transmite obiectul; Ridică picioarele mai sus;
Tragerea de sfoară a automobilelor.
Exemple de exerciţii şi jocuri de dezvoltare fizică generală

Toate exemplele recomandate, adică exerciţiile de dezvoltare motorie, trebuie să
fie încorporate în joc. Copiii nu trebuie să simtă că sînt învăţaţi. Jucîndu-se, ei se
transformă în iepuraşi, maimuţele, în sportivi etc. Prin joc copiii vor dezvolta
mişcarea şi nu se vor teme că îndeplinesc ceva greşit. Copiii sînt diferiţi prin
constituţia lor, prin gradul de mobilitate, activism, temperament şi fiecare
copil va îndeplini aceeaşi mişcare în mod diferit, dar principalul este că ei vor
simţi bucuria mişcării. Exemplele de mai jos trebuie să fie utilizate ţinînd cont
de posibilităţile fiecărui copil.
Mişcări cu braţele, picioarele, corpul, întoarceri în diferite direcţii; exerciţii cu

bastonul de gimnastică, cu mingea, cu coarda; activităţi individuale şi în grup
în procesul activităţii motrice
Mers în grup, cu păşire peste obstacole, cu ocolirea obiectelor; mers pe

sprijin îngust; mers tîrîndu-se unul după altul
Alergare după educator şi de la el; alergare după obiectul care se

rostogoleşte; alergare pe suprafaţă limitată
Sărituri pe ambele picioare (pe un picior); sărituri în lungime pe loc; sărituri

cu atingerea obiectului suspendat; sărituri peste obiecte
Deplasare pe palme şi genunchi; tîrîre pe sub obiect; trecere peste obstacole;

căţărare pe tobogan, pe scăriţă; trecere prin cerc
Mers pe suprafaţă înclinată; păşire peste obiect; rostogolirea obiectelor
Păşirea peste funie, baston situate la înălţime de 15-20 cm de la sol
Tîrîre în diferite poziţii şi direcţii
Executarea exerciţiilor (elementelor) de dans; jocuri şi exerciţii fizice în apă
Plimbare pe bicicleta cu trei roţi
Jocuri şi exerciţii fizice executate sub acompaniament muzical (mers, pas cu

săritură, pas de caracter, bătaie în palme, pas cu bătaie pe loc etc.)
Aranjări în coloană, în cerc, cîte doi, unul după altul, în linie pe un rînd; mers,
alergare şerpuită
Exerciţii fizice pentru formarea ţinutei corecte (mers pe vîrfuri, rotirea

trunchiului, mers cu picoarele goale, tîrîre pe sub obstacole, exerciţii de dans,
sărituri ca iepuraşii, mers pe sfoara pusă pe podea etc.)
Jocuri şi exerciţii fizice executate la semnale
Aruncarea diferitor obiecte (mingi, săculeţe cu nisip, popice)

EDUCAŢIA PRIN ARTE 35
EDUCAŢIA PRIN ARTE
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea percepţiei şi a receptivităţii faţă de frumos;

• Stimularea dorinţei de a participa la crearea frumosului prin activitatea
artistică;
• Explorarea şi aplicarea unor procedee specifice simple de creaţie
artistică;
• Dezvoltarea motricităţii fine, a expresivităţii motrice, a coordonării
psihomotorii, a senzaţiilor și percepţiei.

Să identifice unele materiale, Demonstrarea acţiunilor de desen cu creionul. Ex-
însuşirile lor şi instrumente de plorarea instrumentelor şi materialelor.
lucru pentru activitatea plastică Acţiuni de experimentare ale copilului cu instru-
(creionul, carioca, creta, foarfe- mentele şi materialele pentru activitatea plastică.
ca, lopăţica, lutul, hîrtia, carto-
nul, materialul de construcţie)
Să aplice unele reguli simple (să Exersarea unor deprinderi de lucru prin partici-
lucreze la masă, să nu împrăştie parea la activităţi de desen, lipituri, modelaj, con-
materialul, să folosească şorţul) strucţii etc.
Să redea în desen, imitîndu-l Urmărirea acţiunilor educatorului şi exersarea ac-
pe adult, pete, urme, puncte, ţiunilor grafice cu creionul, carioca, creta etc.
linii şi să aplice tehnici specifice Exersarea acţiunilor de rupere, frămîntare, alipire.
modelajului Realizarea unor construcţii simple: „Podişor”, „Că-
răruşă”.
Colorarea unor contururi desenate.
Dialoguri despre impresiile, emoţiile copiilor la
activităţile de artă plastică.
Să reacţioneze emoţional la Ascultarea dezmierdărilor, cîntecelor de leagăn, a
perceperea operelor de artă poezioarelor amuzante, de mic volum.
prezentate de adult (fragmente Asocierea efectelor plastice, a formelor spontane,
muzicale, texte artistice, opere elaborate prin tehnici specifice picturii, cu obiec-
de artă plastică) şi la propune- te din jurul său.
rea adultului de a se implica în Expunerea lucrărilor, comentarea lor.
activităţi artistice
Încercări de îngînare cu vocea, prin gesturi, excla-

maţii, prin cuvinte.
Experimentarea mişcărilor de dans, recitarea poe-
ziilor.
Să identifice mijloace şi instru- Exersarea mişcărilor de dans, recitarea poeziilor.
mente specifice muzicii, dansu- Exerciţii de diferenţiere a sunetelor şi zgomotele
lui şi literaturii artistice produse de diferite surse sonore.
Exerciţii de diferenţiere a înălţimii, intensităţii şi
duratei sunetului.
Exercitarea diferitelor moduri de obţinere a sune-
tului: ciupire, percuţie, suflare etc.
Audierea melodiilor, a cîntecelor.
Reproducerea independentă a unor îmbinări de
sunete, cuvinte, îmbinări de cuvinte, versuri din
textele audiate.
Experimentarea cu obiecte şi jucării muzicale,
imitarea interpretării la instrumentele cunoscute
(tobă, fluier etc.).
Interpretarea cîntecelor cu contraste dinamice.
Întelegerea textului după imagini, modelarea şi
desenul după textele şi muzica audiată.
Cînt şi dans liber.
Să coordoneze mişcările corpu- Executarea mişcărilor ritmice simple de unul sin-
lui sau părţile corpului cu ritmul gur sau în comun cu alţi copii, în concordanţă cu
muzicii audiate, cu ritmul poe- caracterul şi ritmul muzicii sau al textelor artistice
ziilor audiate.
Recitarea poeziilor în grupuri mici, dezlegarea
ghicitorilor simple.
Să comunice despre prefe- Alegerea în funcţie de dorinţă a participării la una
rinţele, necesităţile, dorinţele dintre activităţile artistice desfăşurate în grupuri
în legătură cu arta plastică, mici: desen, modelaj, cîntec, dans, recitări, repro-
literatura artistică, muzica și ducerea din proprie iniţiativă a sunetelor, onoma-
activităţile artistice topeelor produse de fiinţele, obiectele, fenome-
nele din viaţa înconjurătoare.
Să participe cu plăcere, curio- Exersarea în modelarea independentă a unor
zitate, iniţiativă la activitatea obiecte simple.
artistică Utilizarea elementelor însuşite la ornamentarea
obiectelor de joc.
Îngînarea, fredonarea melodiilor cunoscute.
Audierea unor fragmente muzicale, contemplarea
operelor de artă plastică din proprie iniţiativă.
Desenare, modelaj, construcţie la dorinţa proprie.
Artele plastice
Instrumente şi materiale pentru artele plastice (carioca, creion, creioane

colorate, vopsele nontoxice, cretă, pînză, lut, plastelină, cocă etc.). Poziţia
corpului faţă de suportul de lucru
Modalităţi de redare în desen a punctelor, petelor, urmelor: trasarea cu

creionul, pensula, degetul într-un spaţiu dat (orizontal, vertical, concentric)
Obiecte de artă plastică: sculpturi, tablouri, reproducţii, ilustrate
Vopseaua, procedee de utilizare
Obiecte de ornamentare, procedee de ornamentare
Proprietăţile materialului pentru modelaj (moale, plastic, poate fi rupt, din el

se pot modela obiecte)
Procedeele de modelaj: frămîntare, rupere cu mişcări liniare şi circulare, reguli

elementare de modelare
Modalităţi de aplicare a materialului din natură (seminţe, pomuşoare uscate,

frunze uscate) pe obiectele modelate
Literatura artistică
Poezii din folclorul pentru copii. Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă,

V. Romanciuc, Gr. Vieru, L. Deleanu, S. Vangheli, Otilia Cazimir, T. Arghezi,
Elena Farago
Texte de diverse specii literare: cîntece de leagăn, dezmierdări, poezii,

poveşti, povestiri
Cîntece de leagăn (pentru băieţei şi fetiţe): Nani, nani, puiul mamei, Dormi,
adormi etc.
Dezmierdări (pentru băieţei şi fetiţe): Băiatul mamei, băiat, Să creşti mare,

puişor, Fetica- floricica, Joc etc.
Poezii amuzante: Tăpuşele, tăpuşele, Huţa, huţa, Degeţele, Gîdilici etc.

Poezii despre animale, păsări, jucării, din folclorul pentru copii: Cine şi
cum strigă, Gîşte, gîşte, În curtea de păsări (folclor); Căţelul, Cine ce vrea de
I. Filip, Maşina, Ursuleţul de Gr. Vieru, Pisica, Grivei, Căluţul, Căţeluş cu părul creţ,
Raţa, Pisicuţă pis, pis, pis, Apuşoară (folclor), Picioruşe de I. Filip, Balonaşul de P.
Cărare, Mingea de A. Barto, Trenul, Mama, Tata, Bunica de Gr. Vieru etc.
Texte cu diverse teme: Mama mi-a luat creioane de P. Cărare, Creionaşul

roşu de D. Matcovschi, Mingea de Gr. Vieru, Mingea lui Ionel de Gr. Malarciuc,
Mama mea e doctoriţă de Gr. Vieru, La medic de I. Nicuţă.
Poveşti: Găinuşa porumbacă, Ridichea (folclor), Capra cu trei iezi de I. Creangă,

Trei urşi de L. Tolstoi, Ţapii încăpăţînaţi (folclor), Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă
Povestiri: Guguţă de S. Vangheli, Ursulică de V. Prohin, Mingea lui Ionel de

G. Malarciuc, La vie de I. Nicuţă, Mîinile, Toamna de S. Vangheli
Educaţia muzicală
Înregistrări cu sunetele naturii sau audierea lor din realitatea

înconjurătoare
Cîntece, poezioare din folclorul copiilor: „Legănuş, mititel”, „Melc, melc,

codobelc”, „Iepuraş”, „Grivei”, „Lică, lică, lică”, „Hai să ne jucăm”
Cîntece pentru audiere, interpretare: „Sîntem mititei” – muz. de V. Vilinciuc,

„Frumuşelul mamei” – din folcl. cop., îngrijit de A. Tamazlîcaru, „Noapte bună,
păpuşico” – muz. de D.Voiculescu, „Mama” – muz. de I. Macovei, „Tăpşele”
– muz. de I.Macovei, „La moară” – prelucrare de D. Blajinu, „Căţeluşul cel
fricos” – muz. de A. Matcovschi
Jocuri muzical-didactice şi distractive: „La plimbare”, „Mirosim florile”,

„Ursuleţul-Păsărică”, „Cine cîntă mai tare?”, „Umflă balonul”, „Punguţa cu
instrumente”, „Cuşma lui Guguţă”, „Facem hora mare”, „Dans în cerc”, „Vrabia
şi vrăbiuţele”, „Cloşca şi puii”, „Mîţa şi şoarecele”, „Jocul degetelor”
Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E. Coroi,

„Voie bună la cei mici” de M. Ungureanu, „Exerciţii muzical-ritmice, jocuri
şi dansuri pentru preşcolari” de E. Coroi, N. Şevciuc, „Să creşti mare” de Gr.
Vieru, „Primul ghiocel” de D. Blajinu
39
EDUCAŢIA COPIILOR
DE VÎRSTĂ PREŞCOLARĂ
(3-7 ANI)
EDUCAŢIA COPIILOR DE VÎRSTĂ PREȘCOLARĂ

(3-7) ANI
Obiectivele educaţionale pentru vârsta de 3-7 ani
• Dezvoltarea limbajului coerent, a comunicării nesituative,

a tendinţelor de cooperare și interacţiune constructivă, binevoitoare,
cu alte persoane;
• Formarea autorespectului, a elementelor de automenajare,
autoevaluare și evaluare a comportamentului altor persoane;
• Dezvoltarea creativităţii, a atitudinilor estetice, a aptitudinilor artistice;
• Dezvoltarea mișcărilor de bază și a atitudinilor grijulii faţă de sănătate;
• Dezvoltarea interesului cognitiv, a abilităţilor de explorare a mediului
natural și social.
DEZVOLTAREA PERSONALĂ, EDUCAŢIA PENTRU FAMILIE ȘI VIAŢĂ ÎN SOCIETATE 41
DEZVOLTAREA PERSONALĂ, EDUCAŢIA PENTRU

FAMILIE ŞI VIAŢĂ ÎN SOCIETATE
Obiectivele-cadru:
• Dezvoltarea imaginii de sine pozitive, a încrederii în sine, dezvoltarea

independenţei, a respectului de sine şi faţă de alţii, a emoţiilor
şi sentimentelor pozitive faţă de alţii;
• Formarea abilităţilor de comunicare eficientă, a atitudinilor
de cooperare şi participare, a conduitei civilizate;
• Formarea atitudinilor pozitive faţă de familie, de rolurile familiale şi faţă
de modul sănătos de viaţă în familie;
• Cultivarea valorilor moral-spirituale prin prisma relaţiilor familiale
şi sociale.
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Să manifeste încredere în Exerciţii de cunoaştere a particularităţilor propriei
sine şi independenţă persoane.
Să manifeste abilităţi iniţia- Exercitarea acţiunilor de autoservire (îmbrăcare/dez-
le de identificare şi aplicare brăcare, aşezarea lucrurilor personale, luarea mesei,
a resurselor personale utilizarea toaletei, utilizarea jucăriilor şi instrumente-
lor de lucru etc.).
Exercitarea luării deciziilor referitor la activităţile cu-
rente.
Autoevaluarea acţiunilor şi actelor de conduită, evi-
denţierea succeselor şi a posibilităţilor.
Să formeze atitudini poziti- Exerciţii de descriere a relaţiilor dintre sine şi membrii

ve faţă de familie, viaţa fa- familiei în diverse momente ale zilei sau la anumite
milială şi realizarea rolurilor evenimente, în realizarea anumitor sarcini şi respon-
familiale sabilităţi.
Caracterizarea părinţilor (exteriorul lor, ocupaţiile lor,
relaţiile cu copiii).
Realizarea picturilor, a povestirilor, a poeziilor despre
casa parinţilor, a bunicilor, despre Patrie, plai natal.
Să formeze abilităţi şi de- Exersarea prin joc a regulilor de conduită, a formule-

prinderi de comunicare fa- lor de politeţe în ospeţie, la rude, în comunicarea cu
milială eficientă şi de com- membrii familiei şi cu persoanele din jur.
portare civilizată în mediul Discuţii pe baza unor povestiri despre diverse conduite
familial şi cel social ale membrilor familiei, ale altor adulţi şi copii şi asupra
propriei lor conduite în diverse situaţii (la magazin, la
medic, la teatru, la biserică, în vizită etc.).
Convorbiri, vizionarea filmelor, audierea muzicii, a
operelor literare despre legătura dintre familie, loca-
litate şi ţara natală.
Reproducerea sfaturilor bunicilor, a personajelor din
poveştile acestora.
Să respecte personalitatea Poveşti, povestiri, poezii, cîntece despre copii şi adul-
umană, să respecte dreptu- ţi care promovează respectul reciproc şi respectarea
rile altor copii şi persoane drepturilor fiecăruia.
mature, obligaţiile şi drep- Activităţi cu caracter intercultural – jocuri, cîntece, cu-
turile proprii vinte, poezii aparţinînd altor etnii. Respectul pentru
cultura altor etnii.
Să identifice particularităţi- Cunoaşterea caracteristicilor fizice de gen, a rolurilor

le de gen/sex şi rol în cadrul persoanelor din familie, a relaţiilor de rudenie şi enu-
relaţiilor dintre persoane merarea celor mai apropiate rude.
Participarea la munca familiei în grădină, în livadă şi
în casă.
Relatări despre relaţia cu familia, cu rudele.
Diferenţierea regimului copiilor şi al adulţilor (progra-
mul zilei, activităţi zilnice, responsabilităţi).
Să identifice, să accepte şi Acţiuni de identificare a calităţilor pe care trebuie să le

să respecte un stil de viaţă posede un creştin.
familial sănătos Convorbiri despre sărbătorile tradiţionale ale familiei.
Să manifeste interes şi ten- Participarea la sărbătorile tradiţionale (bradul de Anul

dinţe de participare perma- Nou, urarea, ouă încondeiate etc.); interpretarea urări-
nentă în familie, grădiniţă, lor, felicitărilor de Sfintele Paşti, Anul Nou.
comunitate Vizite la biserică; reproducerea rugăciunii „Tatăl no-
stru”.
Discuţii despre valorile sociale şi etice indiferent de
credinţă.
Serate şi sărbători împreună cu părinţii şi bunicii, cu
alte rude.
Să împărtăşească valorile Exerciţii de identificare a ţării, capitalei, localităţii în

moral-spirituale familiale şi care trăieşte, activităţi de familiarizare cu simbolica
sociale statului, capitala Moldovei.
Elaborarea unor propuneri, acţiuni de colaborare în-
tre etniile Moldovei.
Proiecte tematice finalizate cu portofolii: „Fratele şi
sora”, „Rudele noastre”, „Albumul familiei”, „Sărbători-
le familiale”, „Familia armonioasă”, „Familia şi ocrotirea
naturii”, „Familia şi comunitatea”, „Sănătatea familiei”,
„Tradiţiile neamului şi ale familiei”.
Excursii în locurile pitoreşti ale Moldovei.
Excursii la policlinică, spital.
Organizarea de şezători, clăci împreună cu părinţii,
bunicii şi alte rude.
Eu îmi iubesc familia. Eu sînt om şi am o personalitate. Eu sînt membru
al familiei mele şi cetăţean. Mama şi tata. Bunicii. Fraţii. Surorile. Familia
– colectivitate de persoane ce trăiesc împreună, sînt unite şi se iubesc.
Sentimentele ce le manifestă membrii familiei unul faţă de altul. Conduita în
familie şi societate.
Părinţii mei. Mama şi tata sînt părinţii mei. Relaţiile de stimă, dragoste,
ajutor reciproc şi colaborare între părinţi. Particularităţile de gen şi de rol ale
părinţilor. Familia – un model pozitiv de comportare în societate. Egalitatea
şanselor pentru băieţi şi fetiţe, bărbaţi şi femei în familie şi societate.
La noi acasă. Acasă mă simt bine. Casa noastră este frumoasă, este locul unde
trăieşte familia mea. Localitatea şi ţara mea. Dragostea de casă. Interiorul casei.
Camerele şi destinaţia lor. Albumul familiei noastre. Noi sîntem creştini. Biblia
pentru copii ne învaţă Binele. Credinţa şi iubirea de aproapele tău.
Bunicii – o comoară de înţelepciune. Bunica şi bunicul sînt părinţii mamei

şi ai tatălui. Nepoţii. Relaţiile dintre bunici. Casa bunicilor. Ocupaţiile bunicilor
după pensionare. Calităţile pe care le posedă bunicii. Comportarea, relaţiile
bunici-nepoţi. Sfaturile şi poveştile bunicilor.
În ospeţie la rude. Rudele noastre: unchii, mătuşile, verişorii, străbunicii.

Relaţiile cu rudele. Rudele care locuiesc în oraş şi la ţară. În ospeţie la rude.
Dragostea şi stima faţă de rude. Jocurile cu verişorii. Comunicarea cu rudele.
Viaţa şi comportarea. Regimul zilei şi al vieţii în familie. Regulile şi normele

de comportare civilizată. Comunicarea cu membrii familiei: mama, tata, fraţii
etc. Comportarea adulţilor şi comportarea copiilor. Trebuie să ne purtăm
frumos în familie şi în societate.
Sărbătorile tradiţionale în familia mea şi la alte popoare. Sărbătorile:

Crăciunul, Anul Nou, Sfintele Paşti, Mărţişorul, Ziua mamei – 8 Martie etc.
Pregătirea către sărbătorile tradiţionale. Masa de sărbătoare şi obiceiurile
de Crăciun, Anul Nou, Sfintele Paşti. Salutul, urarea, felicitarea la sărbătorile
tradiţionale. Cultura şi tradiţiile altor popoare.
Etica creştină şi familia. Ce înseamnă a fi creştin. Biblia – cartea cărţilor.

Biblia pentru copii ne vorbeşte despre Dumnezeu. Sfînta cruce. Omul
credincios este un om blajin, mărinimos, care se conduce de Poruncile lui
Dumnezeu. Rugăciunile „Tatăl nostru”, „Crezul”, „Către îngerul păzitor”.
Sărbătorile religioase. Frecventarea bisericii. Credinţe şi religii în cadrul
societăţii.
Albumul familiei. Albumul familiei – istoria neamului, familiei, părinţilor,

copiilor. Fotografia familiei în diferite perioade ale vieţii: nunta, naşterea
copiilor, copiii pleacă la grădiniţă, la şcoală. Fotografia bunicilor, rudelor.
Sănătatea şi familia. Sănătatea – patrimoniu personal, familial şi social.

Regimul zilei. Însemnătatea somnului, odihnei, culturii fizice pentru sănătatea
omului. Igiena personală şi cultura familiei. Igiena muncii. Natura şi sănătatea.
Ocrotirea naturii. Călirea organismului şi factorii naturali. Plimbarea în aer
liber. Alimentaţia raţională. Scăldatul. Sportul.
Ocrotirea naturii şi familia. Noţiunea de ecologie, faună, floră. Noi

iubim natura. Munca în natură. Familia la odihnă în mijlocul naturii. Natura
Moldovei: cîmpie, pădure, lac, rîu, livadă, vie. Plantele care cresc la noi în
grădină. Îngrijirea şi ocrotirea naturii. Părinţii mei iubesc natura. Eu voi ocroti
natura. Familia, natura şi societatea.
Familia – o părticică din Patria mea. Ţara noastră se numeşte Republica

Moldova. Chişinău – capitala Moldovei. Sărbătorile naţionale. Valorile
poporului meu sînt şi valorile familiei mele. Familia mea este o părticică din
Patria mea. Moldova – ţară a livezilor şi viilor. Oamenii locuiesc în oraşe şi
sate. Locuitorii Moldovei sînt de diferite etnii. Poporul băştinaş al Moldovei
– moldovenii. Locurile pitoreşti ale Moldovei. Toate popoarele ce locuiesc în
Moldova sînt deschise spre colaborare.
Toţi copiii din lume să fie fericiţi. Copilul trebuie să se simtă cu adevărat
fericit în familie lîngă părinţi, fraţi, surori, bunici. Noţiunile: lume, pace,
război, cataclisme naturale. Valorile universale: Adevăr, Bine, Frumos, Sacru,
Toleranţă. Valorile naţionale: limba maternă, istoria neamului, tradiţiile şi
obiceiurile moldovenilor şi ale altor popoare. Fenomenele negative: foamea,
copiii orfani, „copiii străzii”, criminalitate, război, terorism etc. Toţi oamenii din
lume trebuie să respecte drepturile omului şi ale copilului.
Visul fiecărui om este să-şi creeze o familie bună, trainică, armonioasă.

Ce înseamnă a avea o familie bună. Armonia în familie. Înţelegerea între
părinţi, părinţi şi copii. Solidaritatea şi ajutorul reciproc. Calităţile unui
tată bun. Mama – cea mai bună fiinţă din lume. Să ajutăm pe cei ce sînt
în dificultate. Să nu fie copii orfani. Fiecare dintre noi îşi va crea o familie
frumoasă.
Relaţia familiei cu alte instituţii sociale. Grădiniţa de copii în viaţa familiei

şi a copiilor. Policlinica pentru copii. Medicul familiei şi sănătatea copiilor.
Biserica în viaţa familiei. Colaborăm cu instituţiile sociale şi cu alţi oameni.
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII
Dezvoltarea limbajului şi a comunicării orale
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente;

• Dezvoltarea lexicului;
• Formarea structurii gramaticale a vorbirii;
• Formarea culturii sonore a vorbirii.
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

Satisfacerea necesităţii co-
piilor de a comunica
Să-şi exprime gîndurile, do- Povestiri şi jocuri cu cuvinte: „Ce vrei să faci, poate să
rinţele, sentimentele, emo- te ajut?”. Întrebări deschise: „Cum te simţi?”, „Ce dis-
ţiile prin cuvinte poziţie ai?”, „Îţi place cărticica aceasta?”. Precizarea
cuvintelor, a propoziţiei sau a gîndului copilului.
Să înţeleagă că atât comu- Convorbiri şi conversaţii individuale şi colective în
nicarea, cât şi forma de co- timpul jocului, spălatului, în timpul mesei, la plim-
municare depind de situaţie, bare etc.
locul şi timpul comunicării
Să extindă comunicarea ora- Dialoguri cu educatoarea, cu alţi cîţiva copii, în grup
lă, scrisă, prin intermediul mare.
semnelor, desenelor, mimicii,
prin limbajul gesturilor ş.a. Conversaţii diverse în timp ce răsfoiesc o carte, discu-
Să povestească, să descrie, tă ilustraţiile, prezintă noutăţile cele mai interesante,
să discute, să clarifice, să antrenaţi în jocuri de masă. Interacţiunile, activităţile
adreseze şi să răspundă la în- cu alţi copii şi adulţi cînd se urmăreşte un scop sau
trebări un rezultat comun.
Dezvoltarea vorbirii
coerente
Funcţiile şi formele vorbirii
Să manifeste competenţe pri- Să povestească împreună o poveste cunoscută, o
mare de vorbire dialogată şi poveste sau o istorie inventată, despre cele văzute
polilogată, să respecte reguli- sau auzite.
le de comunicare cu alte per-
soane; să manifeste compe-
tenţe de adresare politicoasă
(rugăminte, recunoştinţă, plîn- Prezentarea modelelor de povestiri:

gere, nemulţumire, supărare) - după senzaţii şi percepţii: jucării, obiecte
Să posede competenţe de naturale, tablouri şi seriale de tablouri (colective);
vorbire monologată: să-şi - din memorie: pe teme din experienţa
exprime opiniile în formă de de viaţă proprie, compunerea scrisorilor;
text laconic, să exprime ver- - după imaginaţie: un început, sfîrşit dat,
bal conţinutul operelor artisti- cuvinte-cheie, un plan propus, la temă liberă.
ce, al tabloului, impresiile din Repovestiri
experienţa de viaţă proprie şi Jocuri simbolice pe teme alese de copii: „De-a doc-
imaginată în formă narativă, torul...”, „De-a constructorul...” etc.
descriptivă, raţionament
Vocabularul
Să valorifice în vorbire cuvin- Activităţi de cultivare a limbii, de exemplu: emisiuni
te ce desemnează: improvizate „Cuvinte frumoase şi plăcute”, în care
- denumiri de obiecte, copiii să fie crainici radio sau TV. Explicarea sensului
denumiri de fiinţe şi cuvintelor.
habitatul lor (pămînt, Jocuri de demonstrare a obiectelor, acţiunilor, calită-
apă, aer); ţilor, însuşirilor, materialelor etc. însoţite de modelul
- fenomene vitale, pronunţiei corecte a cuvîntului.
fenomene ale naturii Jocuri de descifrare a sensului cuvîntului după con-
(frig, umed, însorit etc.); text. Jocuri lexicale: „Spune invers”, „Spune altfel”,
- părţi ale obiectelor, „Ce poate face vîntul, soarele, viforul ...?”, „Continuă
organismelor vii; şirul cuvintelor”, „Cine poate fi uşor, greu, bun, vesel
- materiale din care sînt ...?”.
confecţionate obiectele: Exerciţii didactice de selecţie a acţiunii către obiect
(pînză, hîrtie, lemn, şi a obiectului către acţiune, de selectare a cuvinte-
cauciuc etc.); lor cu sens opus şi apropiat.
- culorile şi nuanţele lor; Jocuri lexicale: „Ziua şi noaptea”, „Iarna şi vara”.
- calităţi gustative, Jocuri populare: „Culorile”, „De-a pietricelele”, „Tele-
însuşiri şi grade (mai fonul stricat” etc.
moale, mai luminos, mai Crearea situaţiilor ce solicită creativitatea verbală:
gros, mai tare etc.); „experimentări” cu lexemele.
- generalizări de specie Organizarea şezătorilor, seratelor, matineelor cu va-
şi gen (jucării, veselă, lorificarea diferitor specii ale folclorului: frămîntări
animale, plante etc.); de limbă, proverbe, zicători, poveşti, ghicitori.
- reprezentări şi conduite
social-morale
Structura gramaticală
a vorbirii
Să însuşească şi să utilizeze Recitarea poeziilor, repovestirea operelor artistice.
corect în comunicare părţile Înscenări, jocuri – dramatizări pornind de la teme
de vorbire specifice limbii propuse de copii.
materne şi formelor grama- Exerciţii didactice: „Eu spun mare – tu spui mic”,
ticale respective „Continuă propoziţia”, „Pentru ce îţi trebuie...?”.
Să poată exprima relaţiile Compunerea scrisorilor.

dintre obiecte şi fenomene Sarcini verbale: „Întreab-o pe veveriţă despre urechi,
complicînd structura enun- coadă, bot ...”.
ţurilor de la propoziţii simple Citirea scrisorilor de la Neştiilă, „nimerite în ploaie”
(nedezvoltate şi dezvoltate), etc.
la fraze (compuse prin coor- „Dezmierdăm cuvintele”, „Eu spun una – tu spui mul-
donare şi subordonare) te”.
Completarea frazelor cu lacune.
Alcătuirea compunerilor comune.
Jocul didactic „Cuvintele vii”.
Situaţii de „vorbire scrisă” (copilul dictează, iar adul-
tul scrie povestirea).
Situaţia alcătuirii comune a enunţurilor (adultul în-
cepe propoziţia, iar copilul o finalizează).
Cultura sonoră a vorbirii

Să manifeste atenţie auditi- Selectarea cuvintelor cu un sunet dat, a cuvintelor
vă şi auz fonetic în situaţiile ce rimează, diferenţierea sunetelor asemănătoare
solicitate după articulare şi la auz.
Să pronunţe corect şi clar toa- Jocuri didactice: „Ghici cine te-a strigat”, „Al cui e
te sunetele limbii materne glasul?” „Cine-i mai atent?”, „Ce, pentru ce?”.
Să vorbească clar, cu tem- Recitarea poeziilor.
po şi cu intensitate medie a Jocul didactic: „Pronunţă corect”, „Găseşte cuvîntul”
vocii etc. Jocuri – dramatizări, spectacole.
Să regleze conştient şi inten- Demonstrarea modelelor de articulare corectă a su-
ţionat expresivitatea intona- netelor, de tempo şi intensitate diferită.
ţională a vorbirii (tempoul, Înscenări ale diverselor situaţii cotidiene: „Rugămin-
timbrul, intensitatea, înălţi- te”, „Admiraţie”, „Bucurie”, „Tristeţe” etc.
mea) Exerciţii didactice: „Găsesc sunetul” ş.a.
Evidenţierea intonaţională a unui sunet.
Reproducerea textelor didactice ce conţin cuvinte
onomatopeice.
Recitarea poeziilor, frămîntărilor de limbă.
Repovestirea operelor literare ce solicită eforturi în
modificarea diferitor aspecte ale laturii sonore a vor-
birii.
Părţi de vorbire ce desemnează obiecte din realitatea imediată a copilului,
jucării, plante, fructe, legume, mobilă, veselă, vestimentaţie, părţi
constituente ale obiectelor, acţiuni şi stări.
Cuvinte ce desemnează fenomene, stări, relaţii spaţiale, însuşiri.
Antonime: mare-mic, puternic-slab, deştept, înţelept-prost; sinonime: pisică-

mîţă; iepure-urechilă.
Sensuri conotative şi denotative ale cuvintelor ce definesc acţiuni de

cercetare pentru identificarea calităţilor şi însuşirilor obiectelor (a mirosi, a
netezi, a ridica, a sufla, a împinge, a strînge etc.).
Forme gramaticale şi construcţii ce desemnează relaţii de cauză-efect,

temporale, spaţiale.
Modele de substantive la numărul singular şi plural, de variate genuri,

la diverse cazuri, verbe la diverse timpuri şi moduri, propoziţii şi fraze cu
subordonate temporale, cauzale, finale.
Mijloace gramaticale (formarea cuvintelor noi cu sufixele: -ţel, -işor, -uţă etc. în
cazul creării de cuvinte).
Cuvinte polisemantice (ochi, leu) etc. Comparaţii, epitete, cuvinte compuse.
Sunetele vorbirii.
Intonări diferite. Recitarea cu intonaţie. Rime.
Povestiri narative, descriptive, repovestirea cu imagini.
Cuvinte-reprezentări generale (gen-specie), de genul „jucării”,

„vestimentaţie”, „mobilă”, „fructe”, „legume”, „veselă”.
Cuvinte de politeţe în comunicarea cu semenii. Reguli de conduită în

comunicarea cu alte persoane.
Modele de structură a propoziţiei, frazei, enunţului, textului narativ
Modele de legătură a cuvintelor în propoziţie și a cuvintelor în fraze
Modele de repovestire la persoana I și III
Texte literare
Formarea premiselor citirii şi scrierii
Obiective-cadru:
• Formarea dorinţei copiilor să citească şi să scrie, a necesităţii

de a asculta texte citite și a crea singuri;
• Dezvoltarea abilităţii de diferenţiere a sunetelor, de analiză fonematică
elementară;
• Familiarizarea cu literele alfabetului, formarea elementelor de lectură
a imaginilor, a unor cuvinte, propoziţii scurte;
• Formarea abilităţilor de scriere a pregrafismelor.

Formarea premiselor citirii
Să recunoască textul scris Activităţi de explorare a cărţilor şi de identificare a tex-
oriunde îl întîlneşte telor scrise, diferenţierea lor de imagini. Identificarea
Să înţeleagă că există le- scrisului în spaţiul clasei, al grădiniţei, al mediului în-
gătură între textul scris şi conjurător.
limbajul oral Jocuri de asociere a obiectelor cu numele scris al aces-
tora.
Activităţi de citire a unei cărţi de poveşti, după imagini.
Să recunoască unele litere Exerciţii de modelare, construire a cuvintelor din di-
şi cuvinte simple în situaţii verse materiale (ex.: beţişoare, ceară, plastilină, hîrtie
comune colorată, boabe etc.
Să identifice cuvântul, sila- Jocuri de comunicare prin gest, mimică, pantomimă
ba, sunetul, locul sunetului şi cuvinte; de surprindere a sunetelor din mediul am-
în cuvânt, relaţia “sunet-li- biant, din vorbire; de dezvoltare a auzului fonematic;
tera” de evidenţiere, prin pronunţie, a sunetelor în cuvinte.
Să efectueze analiza fone- Jocuri de recunoaştere a cuvintelor care încep sau se
matică a unor cuvinte scur- termină cu aceeaşi literă.
te și să modeleze structura Recunoaşterea propriului nume şi formarea lui din lite-
cuvântului, aplicând sem- rele unui alfabetar.
ne convenţionale Familiarizarea cu literele alfabetului prin cîntec, poe-
Să identifice literele alfa- zie, poveşti sau manipularea unor obiecte cu forma
betului (de tipar) literelor.
Jocuri, exerciţii, antrenări în construirea, modelarea lite-
relor (din beţişoare, aţe, ceară etc.); înlocuirea semnelor
convenţionale prin litere (includerea literelor învăţate

în schemele cuvintelor modelate).
Jocuri de rol în care să recunoască denumirea unor
nume, produse, etichete, indicatoare etc.
Să manifeste dorinţa de a Activităţi individuale sau în grupuri mici de răsfoire a
citi independent cărţilor cu discuţii despre conţinutul acestora (perso-
naje, evenimente, obiecte, trăiri etc.).
Alegerea cărţilor preferate ca să le fie citite şi discuţii
pe marginea subiectelor lor.
Convorbire privind regulile de folosire a unei cărţi, în-
grijirea ei şi păstrarea ei în bune condiţii.
Jocuri de recunoaştere a cărţilor din biblioteca clasei: co-
pertă, titlu, autor, text scris, mărimea literelor, imagini.
Formarea premiselor scrierii

Să utilizeze comunicarea Redarea emoţiilor prin intermediul desenelor, semne-
grafică în diverse forme lor, literelor, prin încercări de a tipări etc.
pentru exprimarea gîndu- „Animalele dragi”, „Povestea mea cea mai îndrăgită”
rilor, emoţiilor etc.
Să-şi dezvolte flexibilitatea Explorarea paginii de hîrtie prin mişcări înainte-înapoi
mîinii, a încheieturii mîinii (cu creionul, pixul).
Activităţi de identificare a diverselor tipuri de linii şi re-
darea lor în desen.
Exersarea trasării corecte a liniilor, a semnelor grafice.
Exerciţii de desenare a ornamentelor (pe foi, pe tablă).
Activităţi de colorare şi haşurare a obiectelor contura-
te, unirea liniilor punctate.
Umplerea desenelor din cărţile de colorat utilizînd di-
verse materiale.
Observarea conturului literelor, pentru a le „construi”
sau „modela”.
Să scrie unele pregrafisme – elemente ale literelor de
tipar, de mînă (la dorinţă).
Să realizeze coresponden- Realizarea de mici cărticele de poezii sau povestiri cu
ţa între limbajul oral şi cel imagini, desene şi (pre)grafisme.
scris exersînd pregrafis- Scrierea de scrisori, anunţuri, afişe, felicitări pentru
mele, elementele premer- anumite evenimente (lucru individual, în perechi sau
gătoare scrierii în grup).
Să manifeste dorinţa de a Jocuri de rol pentru încurajarea comunicării în scris.
scrie independent Exersarea scrierii numelui propriu, a numelui celor din
Să respecte regulile igieni- familie, a altor cuvinte îndrăgite, alese de ei.
ce la scris
Imitarea scrisului unor cuvinte care există în cărţi, eti-

chete, anunţuri, a unor personaje preferate. Explorarea
literelor mici şi mari de tipar.
Recunoaşterea altor forme scrise: note muzicale, cifre.
Necesitatea de a învăţa să citească şi să scrie, începutul, tempoul şi durata acestui

proces este diferit la diferiţi copii (precum este diferită şi memoria auditivă şi cea
vizuală). De aceea deprinderile acestea se formează individual. Copiii vor trece
prin etapa aceasta cu atît mai uşor cu cît mai sistematic, mai calificat li se va
acorda susţinere, cu cît mai bogat va fi vocabularul folosit de educatoare şi de cei
apropiaţi; cu cît mai dezvoltată le este expresivitatea (grafică, muzicală), cu atît
mai bogată este experienţa copiilor.
Cititul şi scrisul sînt interdependente şi se bazează pe deprinderi de

comunicare – prin vorbire, audiere, cîntare, desen; de aceea nu trebuie să
se acorde atenţie doar unui domeniu – copiii trebuie să fie încurajaţi să
vorbească, să deseneze, să cînte, inclusiv la instrumente muzicale, să scrie.
Copiii de grădiniţă trebuie să ştie despre carte că ea are început şi sfîrşit, că cititul
furnizează informaţie, că începem să citim sus în partea stîngă a paginii; că citim
de la stînga la dreapta, de sus în jos; că intervalele între cuvinte şi propoziţii sînt
importante; că ilustraţiile clarifică şi completează textul.
Copiii trebuie să ştie despre scris că există diverse semne, nu doar litere (cifre, note
muzicale); că literele pot fi mari şi mici; că scrisul poate fi divers (de mîna, de tipar,
trafaret, scrisul orbilor (Brail); cuvintele sînt alcătuite din litere, că literele în diferite
limbi sînt diferite; că ceea ce adulţii citesc este text scris.
Exemple de conţinuturi pentru formarea premiselor citirii şi scrierii
Cuvîntul, amplasarea corectă a cuvîntului în propoziţie, cuvinte scurte şi lungi
Propoziţia, cuvîntul, silaba, sunetul
Pronunţia corectă. Dicţia, deprinderea de a pronunţa corect sunetele în

cuvinte şi propoziţii
Tehnica vorbirii (inspirarea şi expirarea corectă)

Sunetul. Diversitatea sunetelor (unele se pronunţă uşor, pot fi cîntate, altele

se pronunţă mai greu)
Structura sonoră (fonetică) a cuvîntului. Evidenţierea locului sunetului în

cuvînt (la început, mijloc, sfîrşit). Succesiunea sunetelor în cuvînt (primul,
ultimul)
Vorbirea. Comunicarea. Cartea
Analiza fonetică. Discriminarea cuvintelor, „înscrierea”, „modelarea” lor
Litera – semn grafic prin care poate fi înscris sunetul
Discriminarea (împărţirea) propoziţiilor în cuvinte, a cuvintelor în silabe, a

silabelor în sunete
Alcătuirea cuvintelor din silabe, a propoziţiilor din cuvinte, a unui text de

volum mic din propoziţii
Literele alfabetului. Corespondenţa sunetului cu litera
Linia în mediul ambiant: verticală, orizontală, curbă închisă, curbă deschisă

etc.
Dactilopictura
Literele de tipar (mare, mică). Construirea unor litere de tipar din beţişoare.
Modelarea literelor din ceară, plastilină; scrierea pe fişe
Pregrafismele. Scrierea unor pregrafisme
Reproducerea unor modele, structuri grafice. Imitarea pregrafismelor
Literele de tipar, de mînă, elementele componente ale literelor

ŞTIINŢE, CUNOAŞTEREA MEDIULUI ŞI CULTURA

ECOLOGICĂ
Formarea reprezentărilor matematice elementare
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoaşterii prin acţiuni directe de

observare, explorare, experimentare, acţiuni cu obiecte, jucării, imagini;
• Formarea capacităţilor de soluţionare a problemelor cotidiene, operînd
cu obiecte şi cu grupuri de obiecte, cu însuşirile lor;
• Formarea reprezentărilor despre măsură, număr/cifre şi numeraţie
în limitele 1-10 (20);
• Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire şi utilizare
a formelor geometrice;
• Dezvoltarea operaţiilor gîndirii (analiza, comparaţia, clasificarea,
serierea), a calităţilor gîndirii (corectitudinea, promptitudinea,
independenţa, flexibilitatea, reversibilitatea operaţiilor intelectuale),
a deprinderilor elementare de activitate intelectuală.

Să evidenţieze relaţii canti- Exerciţii de apreciere globală a cantităţii, de depis-
tative între două grupuri de tare a grupurilor egale sau inegale.
obiecte cu ajutorul cuvintelor Jocuri didactice: „Ce sînt multe, ce sînt cîte unul?”,
„mult”, „cîte unul”, „tot atît”, „Mingile la coş”, „Grădina zoologică”, „Te rog să-mi
„mai multe” obiecte şi cu „un dai tot atîtea jucării”, „O păpuşă, mai multe păpuşi”,
singur obiect”; să compare „Mai multe jucării, mai puţine”, „Grădina de flori”,
cantităţi care diferă între ele „Ne jucăm cu jetoane”, „Şerveţele colorate”, „Trenu-
cu 1 şi 2 unităţi leţul”.
Să efectueze operaţii cu obie- Exerciţii de grupare, de identificare a cercului, pă-
ctele, orientîndu-se la însu- tratului, triunghiului, dreptungiului, de comparare a
şirile lor (formă, culoare, di- obiectelor de dimensiuni contrastante şi dimensiu-
mensiune, temperatură etc.) ni egale după lungime, lăţime, grosime.
Jocuri didactice: „Cine aşază mai bine?”, „Unde este lo-
cul meu?”, „Repartizează în cutii”, „Ce ştii despre mine”,
ȘTIINŢE, CUNOAȘTEREA MEDIULUI ȘI CULTURA ECOLOGICĂ 55
„Să alegem fructe”, „Să hrănim iepuraşii”, „Să servim ur-

şii cu miere”, „Caută cercul”, „Caută pătratul”, „Aşază-mă
la căsuţa mea”, „Spune ce sînt şi cum sînt”, „Săculeţul
fermecat”, „Caută triunghiul”, „Construim căsuţe”, „Gă-
seşte căsuţa ta”.
Jocul dinamic „Pisica şi şoriceii”.
Să identifice relaţiile spa- Exerciţii de identificare a poziţiei unui obiect sau a

ţiale dintre diferite grupe mai multor obiecte în spaţiu. Utilizarea expresiilor
de obiecte în raport cu sine, pe - sub, jos - sus, în faţă - în spate;
apoi un obiect faţă de altul şi Determinarea sensului mişcării unui obiect în raport
să utilizeze adecvat prepozi- cu sine.
ţiile şi adverbele spaţiale de- Aranjarea grupurilor de obiecte într-un sens preci-
terminînd poziţia obiectelor zat: de jos în sus, de la sine înainte spre un reper fix,
în spaţiu de la stînga la dreapta.
Jocuri didactice: „Aşază obiectele şi spune unde le-
ai aşezat”, „Unde şi ce se află”, „Unde se află ursu-
leţul”, „Încotro se îndreaptă vrăbiuţa”, „Să scăldăm
păpuşa”, „Ziua noastră”, „Cine va găsi locul corect”,
„Automobilele”, „Desenăm iarba”.
Să identifice şi să verbalize- Jocuri didactice: „Cînd are loc aceasta”, „Continuă”,

ze adecvat părţile zilei: ziua, „Numeşte cuvîntul omis”, „Ziua şi noaptea”, „ Părţile
noaptea, dimineaţa, seara, să zilei”, „Ce a fost, ce este şi ce va fi”, „Ieri, azi, mîine”.
identifice succesiunea zilelor
(ieri, azi, mîine) şi succesiunea
evenimentelor, consecutivita-
tea zilelor săptămînii, anotim-
pul curent, luna curentă, lunile
anului şi calendarul
Să identifice numerele natu- Acţiuni de raportare a numerelor la cantitatea obiec-
rale în concentrul 1-5, apoi în telor şi invers, de compunere şi descompunere a nu-
concentrul 1-10-20 şi să dife- merelor, de identificare a cifrelor în limitele 1-10-20,
renţieze aspectul cardinal şi de identificare a numărului 0, de denumire corectă a
ordinal al numărului numerelor ordinale în aceleaşi limite.
Sarcini-problemă de identificare a cifrelor în limitele 1-5.
Rezolvarea problemelor cotidiene de tipul „Cîte
scaune mai trebuie”.
Exerciţiu de distingere a locului fiecărui număr în
şirul numerelor de la 1-5.
Jocuri didactice: „A cîta jucărie lipseşte”, „Al cîtelea
fluture a zburat”.
Dramatizarea poveştii „Ridichea”.
Să măsoare dimensiunile Aplicaţii practice: utilizarea unei unităţi de măsură,

unor obiecte şi a capacităţi- precum o bucată de frînghie sau un beţisor, o fîşie
lor unor vase aplicînd măsuri de hîrtie în măsurarea lungimii/lăţimii obiectelor
nestandardizate a lungimii, din sala de grupă (măsuţele, covoraşele, dulapurile),
lăţimii, a corpurilor friabile şi utilizarea unui vas mic (o ceşcuţă) pentru măsurarea
a lichidelor volumului unui vas mai mare.
Exerciţii de comparare a două obiecte prin interme-
diul celui de al treilea – măsură convenţională.
Jocuri didactice: „Păpuşile se duc în ospeţie”, „Aşe-
zăm beţişoare”, „Ghiceşte cum este”, „Găseşte o
panglică la fel ca lungime”.
Să ordoneze obiectele în Exerciţii de aranjare în ordine crescătoare, descres-

şir crescător şi descrescător cătoare, după înălţime, mărime, grosime, etc.
după diferiţi parametri ai di- Jocuri pe grupuri mici cu material didactic distribu-
mensiunii tiv manipulativ.
Jocuri didactice: „Matrioştele la gimnastică”, „Găseş-
te locul potrivit”.
Să diferenţieze mişcările şi Exerciţiul „Căsuţa zilelor”.

acţiunile după viteză (repe- Jocul-dialog „Cine se mişcă mai repede”.
de, încet) Probleme – glume.
Să divizeze întregul în părţi Jocuri de împărţire în grupuri mici de trei sau pa-
egale şi să reconstruiască în- tru copii sau în perechi a diverselor obiecte (fructe,
tregul din părţile sale plastilină, fîşii de hîrtie colorată etc.).
Puzzle cu imagini.
Să diferenţieze formele spa- Alcătuirea compoziţiilor şi construcţiilor din figuri şi

ţiale şi plane: ovalul, sfera, corpuri geometrice.
cubul, conul, cilindrul şi pro- Jocuri didactice: „Domino cu figuri”, „Ce figură nu
prietăţile lor cunoaştem?”, domino „Forma şi obiectul”, „Ce s-a
schimbat”, „ Mozaic geometric”, „Loto geometric”.
Jocuri didactice: „Unde sînt piticii?”, „Ştii ce se află în
jurul tău?”, „Ce s-a schimbat?”, „Jucăriile buclucaşe”.
Să efectueze operaţii simple Probleme în situaţii concrete (la magazin, la piaţă,

de adunare şi scădere cu 1-2 la bancă etc.).
unităţi şi să recunoaşcă sim- Probleme după date desenate.
bolurile matematice: plus, mi- Probleme după imagini.
nus, egal; să identifice soluţia Probleme din viaţa copiilor.
unei probleme pe baza condi- Jocuri didactice: „Cine compune problema mai re-
ţiilor date în formă intuitivă pede”, „Hai să socotim”.
Să măsoare cu măsuri stan- Utilizarea centimetrului, a cîntarului în măsurarea

dardizate lungimea, lăţimea, obiectelor.
înălţimea, grosimea, masa Excursie la magazin.
corpurilor friabile şi volumul Jocuri didactice: „Panglici pentru păpuşi”,
lichidelor cu ajutorul măsurilor „Să servim păpuşile”.
standardizate: metru, centime-
tru, kilogram, litru
Să identifice clepsidra, cea- Joc didactic „Ceasul”, exersare în determinarea orei
sornicul şi funcţiile lor exacte.
Aplicaţii practice, exersarea simţului timpului prin
realizarea activităţilor practice.
Intuirea duratei timpului: 1-5 minute.
Însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor. Procedee de explorare a obiectelor şi
fenomenelor
Grupuri de obiecte şi operaţii cu ele: grupare, seriere, ordonare, comparaţii în

funcţie de un criteriu
Figuri şi corpuri geometrice (cubul)
Spaţiul, mişcarea şi orientarea în spaţiu. Locul şi poziţia obiectelor în spaţiu
Timpul (scurgerea şi ireversibilitatea lui). Viteza mişcării (lentă, rapidă, fulger)

şi perceperea scurgerii timpului (ca o clipă, cît o veşnicie)
Unităţile de măsurare a timpului (zi, săptămînă, lună, anotimp, oră, minut,

secundă). Succesiunea timpului (azi, ieri, mîine) şi a evenimentelor (întîi,
după, apoi, dimineaţa, seara, ziua, noaptea, etc.)
Obiectele (calendarul, clepsidra) şi aparatele (ceasul) de măsurare a timpului
Întregul şi împărţirea lui în părţi egale, reconstruirea lui din părţile

componente
Procedeele de măsurare a obiectelor după parametrii: lungime, lăţime,

înălţime, grosime. Unităţile de măsurare nestandardizate şi standardizate
Procedeele de măsurare a corpurilor solide, lichide şi friabile (pulverulente).

Unităţile de măsură nestandardizate şi standardizate
Şirul natural de numere. Noţiuni de număr şi cifră. Număratul în limita 1-5.

Numerale ordinale şi cardinale
Număratul în limita 1-10. Consolidarea numeralelor ordinale şi cardinale.

Descompunerea şi compunerea numerelor. Număratul în limita 10-20.
Consolidarea numeralelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi compunerea
numerelor
Simbolurile matematice (semne de operaţie +, –; semne de relaţie =, <, >).
Adunarea numerelor cu 1-2 unităţi. Scăderea numerelor cu 1-2 unităţi
Compararea numerelor şi determinarea valorii lor numerice. Aplicarea

semnelor de relaţie la compararea lor (2 > 1; 2 = 2; 9 < 10
Compararea grupurilor de obiecte prin stabilirea valorii lor cantitative.

Aplicarea semnelor de relaţie la compararea lor
Rezolvare de probleme cu obiecte în situaţii concrete. Compunere de

probleme simple în limitele 1-10, utilizînd obiecte
Educaţia pentru mediul ambiant şi cultura ecologică
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea reprezentărilor elementare despre interacţiunea dintre om

şi natură;
• Dezvoltarea interesului de a cunoaște natura și omul, dezvoltarea abili
tăţilor de explorare, aplicând elemente de observare și experimentare;
• Formarea conduitei moral-afective faţă de natură, axată pe cultura
ecologică, a conduitei adecvate în mediul ambiant.

Să precizeze aspectele distinc- Observarea corpului uman, descrierea verbală,
tive ale omului ca organism viu prin desene, aplicaţii a omului.
(înfăţişare, ambianţă, relaţii, Exerciţii de stabilire a corespondenţei între orga-
conduită, stare) nele de simţ şi funcţiile acestora.
Exerciţii de descriere a modului de viaţă a
omului.
Activităţi de comparare a oamenilor după anumite
repere (înfăţişare, vîrstă, limbă, port, ocupaţii);
Exerciţii de identificare a caracteristicilor comune
fiinţei umane.
Colectarea informaţiilor, imaginilor despre viaţă,
ocupaţiile oamenilor de la sate, oraşe.
Să relateze despre trebuinţele Discuţii, povestiri, poezii, cîntece despre senzaţii-
omului, despre modalităţile adec- le şi trebuinţele omului: frig, foame, sete etc.
vate de satisfacere a acestora
Să distingă interacţiunea omu- Exerciţii de autoobservare şi autodescriere a con-
lui cu mediul natural duitei sale în natură.
Expoziţii cu obiecte confecţionate de copii.
Jocuri didactice: „Ce face mama?”, „Dulăpiorul pă-
puşii”, „În vizită la medic”, „Cu ce ne deplasăm?”.
Vizionarea unor emisiuni TV, a unor casete video,
audiere, individual şi în grup, a unor emisiuni radio
şi a unor casete despre om şi natură.
Observări asupra activităţilor omului în funcţie de
anotimp.
Exerciţii de diferenţiere a muncii oamenilor de la
oraşe şi de la sate.
Să explice noţiunea de natură Filme didactice, televizate despre natură.

şi să reproducă componentele Descrierea verbală, prin desene, aplicaţii ale corpu-
mediului natural. rilor din mediul apropiat (formă, culoare, mărime).
Jocuri-descrieri ale animalelor şi plantelor, utiliza-
rea imaginilor din cărţi, enciclopedii.
Să examineze și să caracterizeze Exerciţii de comparare şi clasificare a corpurilor

grupurile de obiecte vii şi nerte (vii, nerte, naturale, artificiale).
din natura înconjurătoare Observări în natură şi înregistrarea rezultatelor
în zona din sala de grupă rezervată cunoaşterii şi
conservării naturii.
Descrierea corpurilor cereşti, a navelor spaţiale.
Exerciţii de comparare a corpurilor cereşti după
aspectul mărimii, formei, modului de deplasare.
Să identifice cele patru anotim- Joc didactic: „Ce anotimp este?”, „Cînd are loc?”.
puri şi fenomenele specifice Observări asupra schimbărilor din viaţa omului,
acestora plantelor, animalelor în funcţie de anotimp.
Exerciţii de identificare a lunilor anului.
Povestiri despre anotimpuri, create de copii.
Exerciţii de recunoaştere a fenomenelor naturii
(vînt, viscol, ploaie etc.) în momentul producerii lor.
Efectuarea de măsurări ale unor fenomene natu-
rale (ploi, schimbări de temperatură, direcţii ale
vîntului etc.).
Vizionarea emisiunilor, consultarea enciclopedii-
lor la tema „Anotimpurile”.
Să specifice particularităţile de Discuţii despre succesiunea anotimpurilor, schim-

adaptare ale unor grupuri de barea vremii, migrarea păsărilor, pregătirea ani-
animale şi plante la mediul de malelor către perioada de iarnă etc.
trai, la schimbările sezoniere, la Demonstrarea succesiunii zi-noapte; a anotimpu-
succesiunea zi-noapte rilor, a lunilor anului.
Prezentarea ilustraţiilor, imaginilor atractive pen-
tru a trezi interesul copiilor faţă de diferite aspec-
te ale obiectelor din natură.
Excursii în natură şi agricole.
Munca agricolă pe teren, în zona de cunoaştere şi
conservare a naturii.
Exerciţii de stabilire a legăturilor între organismul
viu şi mediul de viaţă.
Dramatizări pe baza textelor literare cunoscute;
„Codrule, codruţule”, „Mîndre păsări călătoare”.
Să experimenteze și să evalue- Experimentarea îngrijirii plantelor şi discuţii des-

ze influenţa factorilor ecologi- pre îngrijirea animalelor în baza unor imagini, căr-
ci, abiotici şi biotici asupra or- ţi, reviste, enciclopedii.
ganismelor vii Alcătuirea compunerilor despre animale, plante;
Realizarea lucrărilor artistico-plastice despre plan-
te şi animale în diferite anotimpuri.
Exerciţii de stabilire a mediilor de viaţă (acvatic,
aerian, terestru).
Să manifeste atitudine grijulie Jocuri privind respectarea regulilor de conduită în

participativă în natură mediul înconjurător (la munte, în pădure, în parc,
la ţară, la mare).
Activităţi de constatare a efectelor intervenţiei
pozitive/negative a omului în natură.
Activităţi practice de îngrijire, ocrotire şi protejare
a plantelor, animalelor, mediului.
Jocuri didactice, discuţii la tema „Ce face natura
pentru mine, ce fac eu pentru natură?”.
Omul – parte a naturii
Omul – fiinţă vie: se naşte, respiră, se nutreşte, creşte, se reproduce,

îmbătrîneşte, moare.
Caracteristicile şi însuşirile omului:
– se deosebeşte după aspect fizic, sex, vîrstă, rasă;

– posedă raţiune, limbaj articulat, conduită, memorie;
– aude, vede, gîndeşte, iubeşte, inventează;
– activitatea de muncă, activitatea de învăţare, de odihnă.
Elemente caracteristice figurii umane (aspecte multirasiale), aşezarea lor
spaţială şi funcţiile diferitor organe externe şi interne.
Senzaţii provocate de diverse procese fiziologice.
Necesităţile omului şi utilizarea igienizată a diferitor obiecte de uz personal.

Alimentele consumate de om şi rolul lor în creşterea şi dezvoltarea

organismului.
Eu şi alte persoane. Conduita civilizată (salutul, relaţiile copil-copil, copil-

societate).
Relaţiile: om-natură-societate. Activităţile omului în funcţie de anotimp.

Vestimentaţia în diferite anotimpuri. Mijloacele de transport moderne şi
problemele de protecţie a mediului înconjurător.
Natura şi oamenii
Natura: cerul, aerul, pămîntul, apele, cîmpiile, dealurile, munţii, pădurile,

animalele, oamenii.
Pămîntul, apa, soarele, aerul, focul – baza integrităţii naturii. Elementele

principale ale Universului (Lună, Soare, planete, Pămînt, nave spaţiale).
Asemănări, deosebiri.
Recunoaşterea fenomenelor naturii (vînt, viscol, ploaie, ninsoare, îngheţ,

grindină, fulger, furtună, trăsnet, tunet) în momentul producerii lor.
Obiectivele vii: respiră, se hrănesc, se mişcă, cresc, se înmulţesc, se adaptează

la condiţii. Obiectele nerte: nu respiră, nu se alimentează de sine stătător, nu
cresc, nu se înmulţesc.
Patru anotimpuri, succesiunea şi fenomenele specifice acestora.
Modalităţi de adaptare a organismelor vii la schimbările sezoniere din natură:

scăderea temperaturii, intensităţii luminii, ofilirea vegetaţiei, dispariţia
insectelor, migrarea păsărilor călătoare ş.a.
Particularităţile de adaptare la mediu ale plantelor: rădăcină, tulpină, ramuri,

frunze, moduri de înmulţire, importanţa în natură şi în viaţa omului.
Particularităţile de adaptare la mediu ale animalelor (peşti, păsări, mamifere,

insecte).
Plantele ca organisme vii, structura lor, rădăcina, tulpina, frunza, floarea,

sămînţa; caracteristici, medii de viaţă, nutriţie, importanţă. Plantele de cameră.
Animalele, ca fiinţe vii, pot fi din diferite grupuri: insecte, peşti, amfibii, păsări,
mamifere; caracteristici, medii de viaţă, hrană, importanţă, viaţa lor în natură
şi întreţinerea în captivitate.
Activitatea omului în natură. Creşterea şi îngrijirea plantelor şi animalelor de

către om, condiţiile lor de viaţă: aer, lumină, căldură, apă curată, hrană, sol,
adăpost.
Aplicarea măsurilor de ocrotire a naturii şi de protejare a mediului înconjurător.
Conduită civilizată în natură.

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU

SĂNĂTATE
Educaţia fizică
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea calităţilor motrice şi funcţionale, a coordonării mişcărilor,

a echilibrului, a capacităţii de orientare în spaţiu;
• Formarea deprinderilor de organizare, susţinere şi colaborare,
a spiritului de iniţiativă şi perseverenţă în atingerea scopului;
• Formarea sentimentului de a trăi succesele şi insuccesele colegilor,
de a dezvolta relaţii umane pozitive cu semenii.

Să formeze deprinderi motrice Mers şi alergare lentă, ritmică, păstrînd ţinuta co-
de bază: mers, alergare, sărituri, rectă şi tempoul. Jocuri şi exerciţii de deplasare
căţărare, aruncare, prindere, es- cu diferite mişcări ale braţelor, picioarelor, corpu-
caladare lui; mers, alergare în diferite direcţii; rostogolirea
Să manifeste interes pentru ac- mingii mari; exerciţii cu mingea mică; deplasări
tivitatea motorie pe mîini şi picioare; exerciţii fizice cu bastonul
de gimnastică; coarda, exerciţii fizice pentru for-
marea labei piciorului; căţărare pe peretele de
gimnastică, pe scîndura pusă oblic; pe odgon; es-
caladarea obstacolelor; tîrîre pe mîini şi picioare;
pe sub obstacole; tîrîre pe abdomen pe banca de
gimnastică.
Mers cu ocolirea obiectelor; mers în perechi în cerc;
mers cu săculeţul de nisip pe cap; mers cu tricicleta;
paşi alăturaţi; mers păşind peste obstacole; apuca-
rea obiectelor puse pe podea cu degetele picioru-
lui; mers pe bicicletă; mers cu picioarele goale pe
prundiş; mers pe sprijin îngust; mers pe vîrfurile pi-
cioarelor; mers pe partea internă (externă) a tălpii;
rostogolirea mingii cu talpa; mers pe bastonul pus
pe podea.
Să manifeste calităţile moral- Discuţii privind exteriorul corpului, corectitudinea

estetice şi conduita civilizată în executării exerciţiilor fizice: mersului, alergării, că-
activitatea motrice ţărării, exerciţiilor de front şi formaţie, săriturilor,
aruncărilor, escaladării obstacolelor, exerciţiilor de
echilibru; ţinuta corpului; conduita în timpul jocu-
lui, spiritul de echipă; denumirea corectă a exerci-
ţiilor fizice şi a echipamentului sportiv folosit.
Activităţi de formare a trăsăturilor de conduită ci-
vilizată, a calităţilor de personalitate; acţiuni mo-
trice de educaţie a tendinţei, a perseverenţei, a
curajului în condiţii securizante pentru atingerea
rezultatului scontat.
Păstrarea ţinutei corecte în procesul de activitate
motrice.
Să-şi dezvolte coordonarea Executarea exerciţiilor fizice sub acompaniament

mişcărilor, orientarea în spaţiu, muzical: mers, pas cu săritură, pas de caracter, bă-
simţul ritmului şi al echilibrului taie în palme, mişcări în circuit în perechi; dansul
„Hora mică”, „Sîrba”, dansul iepuraşilor.
Băi cu aburi; băi de apă; băi de soare; duş; spăla-
rea, udarea picioarelor.
Executarea exerciţiilor fizice la diferite semnale
(vizual, auditiv).
Să dezvolte calităţile motrice, Dezvoltarea vitezei, forţei, rezistenţei, îndemînării,

îndemînarea, viteza, forţa, mo- detentei, coordonării, simţului echilibrului.
bilitatea, detenta Aruncarea – prinderea mingii; prinderea – trans-
miterea mingii; aruncarea mingii (altui obiect) în
ţintă verticală (orizontală).
Alergare lentă şi de viteză; cu ocolirea obstacole-
lor, trecere peste obstacole; alergare la deal – la
vale; alergare ridicînd sus genunchii; alergare în
coloană; alergare „şerpuit”.
Sărituri pe ambele picioare, în lungime de pe loc
(cu elan); sărituri cu ajungerea obiectului suspen-
dat; sărituri din cerc în cerc; sărituri de la înălţimi
cu aterizare moale pe saltea; sărituri de pe un pi-
cior pe altul.
Să manifeste emoţii pozitive şi Utilizarea corectă a terminologiei exerciţiilor fizi-

curiozitate în cadrul jocurilor ce executate.
de mişcare
Informaţii privind exteriorul corpului, corectitudinea executării exerciţiilor
fizice: mersul, alergarea, căţărarea, exerciţii de front și formaţie, sărituri,
aruncări, escaladarea obstacolelor de echilibru, ţinuta, conduita în joc.
Denumirea corectă a exerciţiilor fizice și a utilajului sportiv folosit la ocupaţie.
Deplasări în diferite mișcări ale braţelor, picioarelor, corpului; mers, alergare

în diferite direcţii, rostogolorea pe mîini și picioare; exerciţii fizice pentru
mușchii abdominali și ai spatelui, exerciţii fizice cu bastpnul de gimnastică;
coarda, exerciţii fizice pentru formarea labei piciorului.
Mers cu ocolirea obiectelor; mers în perechi în cerc; mers cu săculeţul de

nisip pe cap, mers pe bicicletă cu trei roţi, pași alăturaţi, mers pășind peste
obstacole; apucarea obiectelor puse pe podea cu degetele piciorului; mers
pe bicicletă, mers pe vîrfurile picioarelor, mers pe partea internă (externă) a
tălpii; rostogolirea mingii cu talpa; mers pe bastonul pus pe podea.
Alergarea lentă și de viteză; cu ocolirea obstacolelor; trecere peste obstacole;

alergare “la deal – la vale”; alergare ridicînd sus genunchii; alergare în
coloană; alergare “șerpuit”; alergare de suveică.
Căţărare pe peretele de gimnastică, pe scândura pusă oblic; pe otgon;

escaladarea obstacolelor; tîrîre pe abdomen pe banca de gimnastică.
Aruncarea – prinderea mingii; prinderea – transmiterea mingii; aruncarea

mingii (altui obiect) în ţintă verticală (orizontală).
Sărituri pe ambele picioare; în lungime de pe loc (cu elan); sărituri cu

atingerea obiectului suspendat; sărituri din cerc în cerc; sărituri de la înălţime
cu aterizare moale pe saltea; sărituri de pe un picior pe altul.
Exerciţii fizice sub acompaniament muzical: mers, pas cu săritură, pas de

caracter, bătaie în palme, mișcări în circuit în perechi; dansul “Hora mică”,
“Sîrba”, dansul iepurașilor.
Băi de aburi; băi de apă; băi de soare; duș, spălarea, udarea picioarelor.
Executarea exerciţiilor fizice la diferite semnale (vizual, auditiv).
Mers pe sprijin îngust la înălţime; alergare de durată.

Exerciţii fizice în apă; cufundare în apă pînă la gît; pînă la nivelul ochilor cu
expiraţie în apă; cufundare în apă cu reţinerea expiraţiei.
Jocuri de mişcare
Jocuri de mişcare: „Găseşte-ţi căsuţa”, „Pisica de pîndă”, „La vînătoare”,
„Tîrăște-te pînă la jucărie”, „Nu călca pe linie”, „Fii atent”, „Maimuţele”,
„Mingea în cerc”, „Ţinteşte în portiţe”, „Căluşeii”, „Prinde ţînţarul”, „Vînătorul
şi iepuraşii”, „Nu uda picioarele”, „Prinde-mă”, „Copiii şi motănașii”, „Lupul
şi iezişorii”, „Puişorii în cuib”, „În sus – în jos”, „Furnicile harnice”, „Găseşte-ţi
steguleţul”, „Limuzinele”, „Transportă săculeţul”, „Alb – negru”, „Petişoare”,
„Alergare în perechi”, „Caraşii şi ştiuca”, „Vulpea şireată”, „Locul gol”,
„Iepuraşii”, „Cine sare mai bine”, „Undiţa”, „Cine a executat mai puţine
sărituri?”, „Urşii şi albinele”, „Ţinteşte în cerc”, „Mingea conducătorului”.
Educaţia pentru sănătate
Obiective-cadru:
• Formarea reprezentărilor elementare despre comportamentul sănătos;

• Formarea deprinderilor de igienă individuală şi colectivă;
• Dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de aplicarea regulilor igienico-sanitare;
• Cunoaşterea şi respectarea regulilor de protecţie a vieţii proprii şi a altora.

Să caracterizeze persoane Jocuri didactice de descoperire a părţilor componente
şi să se autocaracterizeze ale corpului uman, utilizînd mulaje, planşe, imagini şi
după aspectul fizic, vîr- prin studiul propriului corp. Observări asupra exterio-
stă, sex, conduită, gînduri, rului diferitor persoane.
preferinţe Jocuri: „Tu şi eu sîntem la fel, dar diferiţi”, după vizitarea
bunicilor – convorbiri pe teme de etică, lecturi; des-
enele mamei, tatei, ale prietenului, autoportret.
Corelarea experienţei proprii cu alte surse de informa-
ţii utilizînd cărţi, lecturi literare, casete video, audio, ilu-
straţii, reviste , emisiuni radio şi TV.
Realizarea albumelor, desenelor, cărţilor despre priete-
ni, persoane cunoscute.
Să respecte regulile de igi- Discuţii despre sănătate, utilizare a vocabularului spe-
enă personală şi colectivă cific educaţiei pentru sănătate.
Reprezentarea prin desen a componentelor sănătăţii.
Dezlegarea ghicitorilor, proverbelor, zicătorilor privind
sănătatea şi redarea lor prin desen, modelaj, pictură,
construcţii, colaje.
Descrierea (verbală sau prin desene, aplicaţii etc.) ac-
ţiunilor ce ţin de igiena personală sau colectivă.
Exerciţii de aplicare a regulilor de igienă corporală şi a
vestimentaţiei prin simularea unor situaţii.
Experimente simple de corecţie a ţinutei vestimentare.
Exerciţii-joc de prezentare a unor articole vestimentare.
Dezbaterea unor norme de conduită şi compararea
unor conduite observate şi imaginate.
Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor cu privire la igie-
na locuinţei şi a sălii de grupă.
Expoziţii ale lucrărilor realizate.
Să identifice factorii ce Observarea şi descrierea influenţelor mediului încon-

menţin sănătatea, acţiu- jurător asupra sănătăţii.
nile pe care le poate între- Exersarea deprinderii de a păstra în ordine şi curăţenie
prinde personal pentru a jucăriile, obiectele şi bunurile personale şi colective,
fi sănătos din familie, mediu.
Studii de caz privind igiena personală, protecţia orga-
nelor de simţ.
Activităţi practice în grup, comentarii, explicaţii de pre-
parare a unor bucate.
Exerciţii de grupare a alimentelor în: legume, fructe,
produse din carne, lactate, peşte etc.; de respectare
a regulilor sanitar-igienice (spălatul pe mîini, spălatul
fructelor, legumelor).
Discuţii dirijate privind rolul unei alimentaţii corecte,
importanţa cunoaşterii şi respectării regulilor de con-
duită în timpul mesei.
Activităţi practice în grup de menţinere şi efectuare a or-
dinii şi curăţeniei, utilizarea corectă a veselei, tacîmurilor.
Vizionarea emisiunilor, desenelor animate etc.
Să argumenteze necesita- Studii de caz vizavi de alimentaţia sănătoasă.

tea de alimentare corectă Simularea (joc de rol) unor situaţii corecte/incorecte în
şi să relateze despre ali- legătură cu regimul de activitate şi odihnă, comenta-
mentaţia corectă rea acestora, formularea unor concluzii.
Să aplice reguli sanitar- Poezii şi povestiri privind alimentaţia şi programul zil-
igienice în timpul servirii nic sănătos.
mesei Participare la aşezarea mesei şi aplicarea regulilor sani-
Să determine elementele tar-igienice în timpul mesei.
principale ale unui regim Analizarea efectelor influenţei mediului înconjurător
al zilei pentru sine, alter- asupra sănătăţii individului şi a grupului.
narea perioadelor de acti- Exerciţii în grupuri mici de elaborare corectă a progra-
vitate cu odihnă mului zilnic.
Să identifice elementele Exerciţii de descriere a situaţiilor de risc, de elaborare a

unui mod sănătos de via- regulilor de prevenire, comportare în situaţii de risc.
ţă, situaţiile de risc pentru Desprinderea unor mesaje din proverbe, zicători, filme
sănătatea personală şi a privind modul de viaţă sănătos.
altora Organizare de întîlniri cu persoane din comunitate.
Confecţionarea unor materiale necesare acordării pri-
mului ajutor.
Elaborarea schemei-desen a surselor, persoanelor care
ajută în diferite situaţii.
Exerciţii de autoevaluare a propriei conduite în raport
cu fortificarea sănătăţii.
Jocuri şi convorbiri la tema „Omul vesel – omul trist”.

Redarea emoţiilor în desen.
Convorbire: „Muzica şi emoţiile”.
Formarea unor deprinderi Discuţii şi jocuri de orientare într-un mediu social nou:
de securitate socială şi fizi- grădiniţă, policlinică, teatru, în vizită etc.
că personală Jocuri de rol/povestiri pentru recunoaşterea semnifica-
ţiei culorilor semaforului, traversarea străzii, comporta-
rea pe stradă; găsirea de soluţii pentru a se adresa cuiva
dacă se pierde pe stradă, într-o mulţime de oameni etc.
Reguli de protecţie în utilizarea unor obiecte precum:
foarfeca, ciocanul, cuţitul, obiectele ascuţite, instru-
mentele, chibriturile. Povestiri privind utilizarea chibri-
turilor, încercarea de alimente necunoscute, interacţiu-
nea cu persoane necunocute.
Convorbiri, discuţii, lecturi, excursii, întîlniri cu ofiţeri ai
poliţiei, medici, excursii la staţia de pompieri, observa-
ţii: cum merg maşinile, pe care străzi etc.
La invitaţia membrilor familiei, excursii la locul de lucru
al părinţilor.
Construcţia corpului uman. Unicitatea omului prin corpul său, diferit de
altele. Atitudinea grijulie faţă de corpul său. Trebuinţele (fiziologice, de
comunicare etc.) şi dorinţele omului. Schimbarea lor de la o vîrstă la alta.
Corpul sănătos. Importanţa îngrijirii şi protecţiei corpului uman, a organelor de
simţ, satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor. Ordinea şi acurateţea vestimentaţiei
(curăţire, uscare, periere, aranjare pe umeraş, cuier, dulap etc.).
Reguli de igienă personală în diferite momente ale zilei.
Obiecte de uz personal, obiecte de toaletă în funcţie de modul de utilizare,

de necesităţi.
Ţinuta vestimentară. Importanţa vestimentaţiei adecvate pentru menţinerea

sănătăţii.
Igiena locuinţei, sălii de grupă, străzii, mediului natural, familiei. Activităţile

gospodăreşti socioutile, sociofamiliale, participare.
Factori naturali de călire a organismului (apă, aer, soare); educaţie fizică,

plimbări în aer liber, sport, mers pe jos, jocuri în aer liber, excursii, înot,
scăldat, duşuri, exerciţii de respiraţie etc.
Alternarea perioadei de activitate şi a celei de odihnă. Momente de regim

şi părţile zilei (dimineaţa, ziua, seara, noaptea). Necesitatea respectării
regimului zilei pentru sănătate.
Igiena alimentaţiei. Norme de conduită la masă. Obiecte pentru servirea

mesei, ţinuta, bunele maniere. Alimentarea corectă, varietatea produselor,
modul de preparare a bucatelor. Noţiunea de aliment. Clasificarea
alimentaţiei după provenienţă. Alimentele de bază folosite de om,
diferenţierea după aspecte, caracteristici (gust, miros, culoare, formă).
Locurile de procurare a produselor alimentare, condiţiile de păstrare.
Importanţa consumului sării iodate pentru dezvoltarea intelectuală şi
menţinerea sănătăţii, pericolul consumului de alcool, dulciuri în exces.
Programul de activitate şi odihnă. Proporţii adecvate între perioadele de

activitate şi odihnă (igiena somnului, mişcare, cultură fizică, plimbări, joc,
învăţare). Importanţa respectării regimului zilei.
Situaţii de risc pentru sănătate. Infecţii, viroze, gripă, varicelă. Căile de

infectare, efectele negative asupra organismului. Căile de răspîndire a
microbilor. Măsurile elementare de profilaxie a bolilor infecţioase (evitarea
contactului cu oamenii bolnavi, respectarea regulilor igienice, respectarea
unui mod de viaţă sănătos etc.).
Accidente casnice. Modalităţi de preîntîmpinare, eliminare şi evitare.

Reguli de protejare proprie şi colectivă (chibrituri, obiecte electrocasnice,
medicamente, obiecte ascuţite, apă fierbinte, deschiderea uşii persoanelor
necunoscute, consumul substanţelor periculoase pentru sănătate etc.).
Reguli de protejare şi prevenire a accidentelor: în mediul natural, pe stradă,

în afara locuinţei, pe terenul de joc cu obiecte admise pentru joacă. Evitarea
contactului cu cîinii vagabonzi etc.
Accidente rutiere. Consecinţele încălcării regulilor de circulaţie. Conduită

civilizată în mijloacele de transport, respectarea normelor morale şi igienico-
sanitare în transport.
Persoane, surse de ajutorare. Conduită în situaţii de risc. Serviciile telefonice:

911, 903, 902, 901.
Elemente de autoapărare.
Controlul emoţiilor şi sentimentelor proprii. Stăpînirea de sine.

EDUCAŢIA PRIN ARTE
Educaţia literar-artistică
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea interesului faţă de carte, faţă de literatură, de teatrul

pentru copii;
• Dezvoltarea capacităţilor de percepere artistică a textului literar
şi a creativitatăţii literare;
• Familiarizarea și memorarea unor texte de mic volum din folclorul
și literatura pentru copii;
• Dezvoltarea capacităţii de a îşi exprima sentimentele prin intermediul
creaţiilor literare (povestiri, poezii, dramatizări).

Să asculte atent textul pre- Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive;
zentat de către adult (recitat, exerciţii de ascultare şi înţelegere a subiectului
povestit, lecturat) şi să răspun- textului audiat.
dă la întrebări despre mesajul Utilizarea teatrelor de jucării, de imagini, de păpu-
emoţional al unui text literar şi. Jocuri literare, jocuri dramatice Exerciţii de as-
(poezie, poveste, povestire) cultare a textelor literare, de memorizare, de con-
Să manifeste dorinţa de a audia templare a imaginilor din cărţile ilustrate pentru
poezii, povestiri, poveşti şi a le copii, de răsfoire corectă a cărţilor.
reproduce/repovesti, să relate- Activităţi de lectură, povestire, recitare (exprima-
ze despre emoţiile sale asociate rea satisfacţiei, uimirii, bucuriei, utilizînd paraver-
cu personajele şi evenimentele balul, mimica, gesturile).
descrise în text
Să identifice personajele şi să Exerciţii de evidenţiere a personajului principal
aprecieze faptele acestora, să din textul audiat.
redea în desen unele aspecte, Jocuri de asociere a personajului din text cu
evenimente din poezie, poveste păpușa (chipul) respectivă.
Să recite expresiv poezii simple, Recitare expresivă cu utilizarea intonaţiei, mimicii,
să repovestească, în baza între- gesturilor ce corespund textului.
bărilor, conţinutul unei poveşti Jocuri-dramatizări, exerciţii de redare a conţinu-
scurte, povestiri tului textului prin mişcări adecvate cu utilizarea
intonaţiei corespunzătoare.
Exerciţii de recitare, repovestire în baza imaginilor

din cărţile ilustrate.
Să poată compune, cu sau fără Jocuri didactice, exerciţii de utilizare a cuvintelor
ajutorul adulţilor, în baza ima- noi, a însuşirilor.
ginilor, poveşti scurte, poves- Realizarea de cărticele de poveşti, de poezii crea-
tiri, ghicitori te de copii cu desene, imagini decupate.
Să redea prin mijloace drama- Jocuri-dramatizări utilizînd costumaţii, spectaco-
tice conţinutul unor poveşti, le ale teatrelor de păpuşi şi de umbre în baza sub-
povestiri, istorioare respectînd iectelor îndrăgite.
sau schimbînd firul narativ al
textelor
Poezii din folclorul pentru copii, texte în versuri, proză (cu conţinut real şi fantastic),
literatură pentru copii. Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă, V. Romanciuc,
Gr. Vieru, L. Deleanu, S. Vangheli, Otilia Cazimir, T. Arghezi, Elena Farago.
Cărţi de diverse tipuri pentru copii: carte cu ilustraţii, carte pliantă, carte-teatru, carte
pentru colorat, cărţi de format mare, cărţi de format mic, carte-crestomaţie etc.
Texte de diverse specii literare: poveşti, poezii, povestiri, ghicitori, proverbe,

snoave, legende, numărători, frămîntări de limbă (vezi cărţile „Copilul şi literatura”,
„Literatura în grădiniţa de copii”, „Creşte-n casă scump odor”, Să colorăm” etc.).
Poezii
Oaspeţii primăverii, Sfîrșit de toamnă, Floriile de V. Alecsandri; Somnoroase

păsărele, Ce te legeni, Revedere de M. Eminescu; Zdreanţă Inimă de cîine, Poza bună
de T. Arghezi; Poveste, Iarna, Ploaia, Papucii gînsacului, Jucăriile de G. Coșbuc;
Musca, Racul, broasca și o știucă, Greerul și furnica de A. Donici; Ninge, Bunica, Moș
Crăciun, Furnica de O. Cazimir; La revedere păsări călătoare, Fulg de nea, Primăvara,
Fricosul, Costică și Grivei de P. Cărare; Am o casă printre ramuri, Mulţumim pentru
pace, Pămînt frumos, Casa nouă, Pomul, Două mere, Mama, Pîinea, Cocoșul,
Cucul, Puii, Soarele, Cîte litere știi, La școala iepurașilor, Cîntecul broscuţelor, Spicul,
Bună vreme Moș Martine, Mielul și melcul de Gr. Vieru; Vă rog să nu mă deranjaţi,
Musafirul, Fluturașul, Cum adică?, Meșteriţa, Vine iarna de L. Deleanu; Mărţișor, La
Nistru, Moș Stejar, Făt Frumos de A. Ciocanu; Căţelușul șchiop, Vrăbiuţele, Doi fraţi
cuminţi, Gîndăcelul de E. Farago; Casa părintească, Moldova, Mama, Strămoșii,
Cîntă ţapul la ţambal, Ciuperca, Vulpea și papagalul, Ursul dirijor de V. Romanciuc;
Veveriţa gospodina, Brîul, Spicul cu prietenii lui, Cip-ciri, Ursul, La Moară, Naiul de
Iu. Filip; Premiantul, Mijatca, Fofîrlică, Viţelarii de A. Lupan; Moldova, Toamna
la bunei de D. Matcovschi; Leneșul, Doi răţoi și un cocoș, Ia seama de V. Roșca;

Mofturoasa, Adresa primăverii, Umbrela de F. Mironov; Arborele genealogic, Ceasul
meu, Căţelușul, Coada Creaţă, Rămurica păcii de A. Suceveanu; Coţofana de P.
Zadnipru; Cireșele de N. Roșiorul; Pîinea, Bluza de I. Anton
Poveşti
Doi fraţi, Ciocîrlia, vulpea și ogarul, Morarul, Ulciorul cu galbeni, Cînd își face cîinele
casă, Ţapii încăpăţînaţi, povești populare moldovenești; Spicul de grîu, Mănușa,
povești populare ucrainene; Oul de aur, Cizmele ogarului, povești populare
bulgare; Cucul, poveste populară germană; Doi ursuleţi lacomi, poveste populară
ungară; Foișorul, Motanul, Vulpea și cocoșul, Gogoașa, Crăiasa broască, povești
populare ruse; Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, poveste populară scoţiană, Capra
cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Fata babei și fata moșului, Punguţa cu doi bani
de I. Creangă; Domniţa, Cizmele cocostîrcului, Rochiţa coţofenei de A. Busuioc;
Povestea furnicii, Balada celor cinci motănași, Cenușica de I. Druţă; Ridichea
năzdrăvană de L. Deleanu; Avionul de V. Beșleagă; Trei urși de L. Tolstoi; Povestea
pescarului și a peștișorulului de aur de A. Pușchin; Povestea despre șoricelul prostuţ,
Moș Spăluș de S. Marșac; Doctorul Aoleu de C. Ciucovschi, Veveriţa Riţa de A.
Roșca; Răţușca cea urîtă, Prinţesa și bobul de mazăre, Motanul încălţat, Scufiţa roșie
de H.C. Anderson; Carlson care locuiște pe acoperiș de A. Zindgren.
Povestiri
La cireșe, Pupăza de I. Creangă; A spus adevărul, Văcuţa, Motănașul de L. Tolstoi; Cocoșul

și sora lui de C. Ușinschi; Concertul în luncă, Zmeul (fragment din pov. Vasile Porojan)
de V. Alecsandri; Pîine ca roua, Cele mai frumoase flori de Gr. Vieru; Filipaș și porumbeii,
Grămăjoară, Sora, Bobocel cu ale lui, Trofimaș de I. Druţă; Cuşma lui Guguţă, Banca lui
Guguţă, Frăţiorul, Copăcelul, Piticii de la geam de S. Vangheli; Odată iarna, Mingea de G.
Malarciuc; Abecedarul, Săniuţa nouă de G. Gheorgiu; Cartea Dănuţei, La menajerie de A.
Scobioală; Frunza de gutui de D. Matcovschi; Mama, Tata, La telefon de D. Gabe; Mama
mea – aroma pîinii de V. Suhomlinski; Iepurașul de pe cîmp de P. Cărare.
Snoave, legende populare
Păcală şi Tîndală, Păcală şi zarzărele, Tîndală şi cîrnaţul, Păcală face cumpărături,

Tîndală şi luna, Păcală și pisica, Cinstea lui Păcală
Legende și balade
Pasărea păcii, Ce este mai tare decît cetăţile, Mărţișorul, Ghiocelul, Legende
despre Ștefan cel Mare și alţi domnitori, Ciocîrlia, Floarea soarelui, Baba Dochia,
Fluierul ciobanului, Leneșul, Mioriţa
Educaţia muzicală
Obiective-cadru:
• Dezvoltarea receptivităţii emoţionale pentru muzică;

• Cultivarea deprinderilor de interpretare corectă a muzicii;
• Dezvoltarea și aplicarea unor procedee elementare de creativitate
muzicală în sinteză cu alte arte;
• Însuşirea unui vocabular elementar necesar pentru caracterizarea
muzicii;
• Formarea şi consolidarea atitudinii pozitive faţă de activităţile muzicale.

Să manifeste emoţii, perce- Audieri muzicale anticipate de o conversaţie pregăti-
pînd imaginea muzicală a toare.
lucrării în legătură cu conţi- Contemplarea imaginilor, desenelor adecvate mesaju-
nutul muzicii audiate lui muzical.
Prezentarea unor scurte spectacole de acţiune cu pă-
puşi şi obiecte conform subiectului şi desfăşurării mu-
zicii.
Desene în baza impresiilor muzicale.
Audiţii comentate, discuţii cu privire la muzica audiată.
Să distingă, să compare Rezumarea ideii cîntecului.
şi să caracterizeze piesele Reproducerea conţinutului versurilor.
muzicale Însuşirea şi explicarea unor noţiuni, termeni, cuvin-
te oportune pentru caracterizarea muzicii (utilizarea
unor expresii şi cuvinte accesibile vîrstei).
Jocuri muzical-didactice de dezvoltare a atenţiei, spiri-
tului de observare şi sesizare a schimbării caracterelor
în muzică, jocuri didactice asociative pentru memora-
rea cuvintelor, expresiilor, noţiunilor despre muzică.
Să interpreteze cîntece cu Cîntarea fără încordare într-un registru şi dinamică

diferite caractere ţinînd medie, comodă pentru copil.
cont de regulile de ţinută, Realizarea unor exerciţii de dezvoltare a dicţiei, articu-
dicţie, articulaţie laţiei, a diapazonului.
Exerciţii, jocuri pentru dezvoltarea auzului melodic,
armonic, timbral.
Exerciţii muzical-didactice pentru respiraţia corectă

(„Mirosim florile ”, „Umflăm balonul ” etc.).
Însuşirea, memorarea melodiei, cuvintelor, cîntecelor.
Reflectarea diferitelor caractere (duios, săltăreţ, dîrz
etc.) în interpretare.
Să execute mişcări şi fi- Pantomime pe anumite teme şi subiecte în caracterul

guri elementare de dans, muzicii audiate.
manifestînd expresivitate Improvizarea scenetelor în baza conţinutului versuri-
corporală în relaţie cu ca- lor din cîntece, poveşti utilizînd mişcări ritmice carac-
racterul variat al muzicii teristice personajului.
Conversaţii despre caracterul muzicii de dans.
Demonstrarea diferitelor mişcări şi figuri de dans po-
pular, modern, de societate etc.
Exersarea pasului simplu, a pasului cu bătăi, de pe căl-
cîi alăturat, schimbător, de sîrbă, de horă, săltăreţ, fuga
uşoară.
Realizarea unor studii coregrafice, studii cu diferite
roluri, pantomime pentru dezvoltarea mimicii, a eloc-
venţei gesturilor şi a expresivităţii corporale.
Să recunoască sonoritatea Jocuri muzical-didactice: „Ghici al cui e glasul?”, „Cuş-

diferitelor instrumente ma lui Guguţă” ş.a.
muzicale identificîndu-le Contemplarea imaginilor cu instrumente muzicale.
la auz din ţesătura muzi- Exersarea la instrumente muzicale (fluieraş, tobiţe,
cală, să povestească cum tamburine, clopoţei, trainglu, xilofon etc.).
se produce sunetul, unele Audierea înregistrărilor cu instrumentele tarafului şi
amănunte despre întrebu- ale orchestrei simfonice.
inţarea instrumentului Exerciţii de identificare a instrumentelor muzicale la auz.
Să tindă spre interpretarea Povestiri, legende despre apariţia, crearea instrumen-
lucrărilor muzicale învăţate telor.
în situaţii cotidiene diverse Relatări despre specificul sonorităţii instrumentelor şi
(jocuri, dramatizări, acţiuni posibilităţile de imitare a sunetelor din natură.
de menaj) Memorarea poeziilor, ghicitorilor, legendelor despre
instrumentele muzicale.
Să diferenţieze sunetele Jocuri de rol.

produse prin mişcări cor- Jocuri muzical-dramatice.
porale de sunetele produse Scenete muzical-literare.
de obiecte sonore, sunetul Pantomime.
vorbit de sunetul cîntat Improvizări muzical-ritmice.
Să exprime, prin mişcări Conversaţii privitoare la conţinutul muzicii audiate şi

şi sunete caracteristice, caracterul personajului.
conduita unor personaje
(fiinţe) conform conţinu-
tului poveştilor, cîntecelor,
poeziilor, etc.
Să improvizeze/creeze Acompanierea la instrumentele de rit şi la cele cu efec-
rit-muri, scurte motive rit- te sonore (bice, clopoţei, harapnice, buhai, toacă etc.)
mico-melodice, mişcări şi a colindelor.
figuri de dans, poezii, po- Dialoguri/replici ritmico-melodice bazate pe ritmuri
vestioare ce reflectă con- cunoscute de dans, marş, cîntec practicate între copil-
ţinutul muzicii audiate sau copil, copil-grup, copil-educator.
al cîntecelor învăţate Interpretări în patru mîini la xilofon, pian ş.a.
Participarea la jocuri muzical-ritmice, la scenete, pan-
tomime etc.
Organizarea orchestrei pentru copii cu diferite instru-
mente la îndemîna lor.
Audiere şi interpretare: „Marşul păpuşilor mecanice” – muz. de V.
Dubosarschi, „Hora”, „Sîrba” – mel. pop., „Cîntec de leagăn” – din folclorul
copiilor, „Cîntec de toamnă” – muz. M. Ungureanu, „Vals” – muz. E. Mamot
„Căluţul” – muz. Zlata Tcaci, „Răţoiul” – muz. Gr. Vieru, „Un moş şi o babă sub
zăpada” – mel. pop., „Bradule, prietene” – muz. Iulia Ţibulschi, „Iepuraş” – din
folclorul copiilor, „Careta cu clopoţei” – muz. de A. Sochireanschi, „Ce bine
e” – muz. E. Doga, „Fluturaşul” – muz. S. Maicapar, „Caloianul” – din folclorul
cop., „Ciocîrlia” – muz. de A. Tamazlîcaru; „Păsărica” – muz. M. Ungureanu,
„Puii”, „Broscuţele” – mel. pop., „Graiul meu” – muz. I. Macovei, „Ce-ti spune
muzica” – joc muzical-didactic, „Căsuţa” – joc muzical, „Veveriţa” – joc muzical-
didactic, muz. de M. Ungureanu, „Cimpoiul” – muz. de W.A. Mozart, „Hora”,
„Sîrba” – mel. pop., „Moldovă frumoasă” – muz. Zlata Tcaci, „Clovnii” – muz. D.
Kabalevski, „Hora fetelor” – muz. V. Rotaru, „Marş” – muz. S. Procofiev, „Casa
noastră” – muz. I. Macovei, „Ciocîrlia”, „Dimineaţa în sat” – mel. pop., „Fusul”
– muz. M. Negrea, „Dansul florilor” – muz. A. Ranga, „Greieraşul” muz. Iulia
Ţibulschi, „Cîntă ţapul la ţambal” – muz. C. Rusnac, „Ursul” – muz. Zlata Tcaci,
„Cîntecul ciocîrliei”, „Păpuşa nouă” – muz. P. Ceaikovski; „Ursul” – muz. Zlata
Tcaci, „Vals-glumă” – muz. D. Şostakovici”; „Rîndunică, rîndunea” – muz. A.
Tamazlîcaru, „Ieduţul”, „Trompeta” – muz. M. Ungureanu, „Vulpea și cocoşul”, „La
pădure” – din folclorul copiilor, „Nani, nani”, „Cărăbuş”, „Susai”, „Ceata, ceata”,
„O găina cu doi pui”, „Melc, melc, codobelc” – din folclorul copiilor, „Toamna”
– muz. I. Macovei, „Moşul şi cocoşul” – din folclorul copiilor, „Iepuraşul” – muz.
de D. Gheorghiţă, „Limba românească” – muz. I. Cartu, „Fulguşorul”, „Sorcova”
– din folclorul copiilor, „Răsună codrul iarăşi” – muz. I. Chirescu, „Mama”
– muz. E. Doga, „Racheta” – muz. D. Gheorghiţa, „Sosirea rîndunicii” – muz. D.
Voiculescu, „Fluturaşii” – muz. Gr. Vieru, „Tricolorul” – muz. de C. Porumbescu,
„Marşul soldăţeilor de plumb” – muz. P. Ceaikovski, „Moldova” – muz. M.
Ungureanu, „Dimineaţa în sat” – mel. pop., „Dimineaţa” – muz. E. Grieg, „Fusul”
– muz. M. Negrea, „Pui de lei” – muz. I. Brătianu, „Oastea lui papuc” – muz. M.
Negrea, „Cîntecul ciocîrliei” – muz. P. Ceaikovski, „Cîntec vechi francez” – muz.
P. Ceaikovski. „Toamna” – muz. I. Macovei, „Furnicuţa” – muz. Daria Radu,
„Toamna” – muz. M. Ungureanu; „Ţărişoara mea” – muz. Gr. Vieru, „Moşul și
cocoşul”- cînt. pop., „La moară” – din folclorul copiilor, „Casa noastră” – muz. I.
Macovei, „Iepuraşul” – muz. D. Gheorghiţă, „Steaua sus răsare” – muz. D. Chiriac,
„Moş Crăciun” – muz. D. Chiriac, „Sorcova”, „Căpriţa” – mel. pop., „Cîntec pentru
mama” – muz. I. Macovei, „Sosirea rîndunicii” – muz. D. Voiculescu, „Bunicuţa” –
muz. Daria Radu, „Păsărica” – muz. A. Tamazlîcaru, „Răsună codrul iarăşi” – muz.
I. Chirescu, „Fluturaşii” – muz. Gr. Vieru. „Căsuţa din pădure” – muz. I. Nicolescu,
„Bun-rămas” – muz. Zlata Tcaci, „La școală” – muz. M. Ungureanu.
Analiza şi caracterizarea muzicii: ritm, melodie, tempo, dinamică, caracter,

înălţime şi durată a sunetelor. Cuvinte şi expresii de caracterizare a muzicii:
vesel, trist, săltăreţ, de glumă, duios, gingaş, visător, liniştit, solemn, de
sărbătoare, misterios, ciudat, dîrz, de marş, de dans, liric, cantabil, grăbit,
neliniştit etc.
Jocuri muzical-didactice. „Mirosim florile”, „Cîntă ca mine” etc; „Punguţa

cu instrumente”, „Cuşma lui Guguţă”, „Joc moldovenesc”, „Sîrba”, melodii
populare în interpretarea orchestrei de muzică populară, „Tobe mari şi tobe
mici”, „Ghici al cui e glasul”, „Vino, vino, ploaie!” – muz. D. Kitenco, „Vulpea și
cocoşul”, „La pădure” – din folclorul copiilor, „Nani, nani”, „Cărăbuş”, „Susai”,
„Ceata, ceata”, „O găină cu doi pui”, „Melc, melc, codobelc” din folclorul
copiilor, „Capra și iezişorii”, „Ecoul” – muz. I. Macovei „Clopoţeii”, „Floarea şi
soarele” – muz. de M. Ungureanu, „Ploaia şi soarele” – din folclorul copiilor.
Mişcări muzical-ritmice şi dansuri: „Uite-aşa” – muz. de M. Ungureanu,

„Dans în cerc”, „Dans cu băsmăluţele”, „Dans cu panglici”, „Facem hora mare
– din folc. cop., „Sîrba” – mel. pop., „Dans în doi” – mel. pop., „Hora și sîrba”
– mel. pop., „Ursul și vulpea” – muz. M. Ungureanu, „La plimbare” – joc
muz.-did., „Podul de piatră” – din folclorul copiilor, „Dans vesel” – joc muz.-
did., pe o mel. pop., „Ursul și ursulică” – muz. de M. Ungureanu, „Mergem
vesel şi dansăm”, „Sîrba celor mici” – muz. M. Ungureanu, „Cine-i mai atent”
– din folc. cop., „Hora”, „Alunelu”, „Raţa”, „Polca”, „Hora cu bătăi”, „Sîrba”,
„Ciuleandra”, „Hostropăţul”, „Hai, Ileană, la poiană”, „Trageţi hora” – mel. pop.,
„Polca în perechi” – dans popular, „Hora fulgilor” – M. Ungureanu.
Interpretare/improvizare coregrafică, la instrumente muzicale, muzical-

dramatică, muzical-literară
Exerciţii jocuri: „Zborul pasărilor”, „Vesel – trist – vesel”, „Ba la fugă, ba la pas”,
„Lanţul”, „Cercul prieteniei”, „Cloşca şi puii”, „Ecoul” – joc cu bătăi din palme,
„Vulpea prinde iepuraşul”, „Cîntec de leagăn”, „Lie, lie, păpădie” – din folclorul
copiilor; „Soarele” – muz. I. Macovei. „Hora”, „Sîrba”, „Hai, Ileană, la poiană”,
„Trageţi hora” – mel. pop., „Polca în perechi” – dans popular, „Hora fulgilor”
– M. Ungureanu. „Alunelu”, mel. pop. „Marş” – muz. Zlata Tcaci, „Hora”, „Joc”,
„Sîrba” – mel. pop.
Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E. Coroi
„Voie bună la cei mici” de M. Ungureanu
„Exerciţii muzical-ritmice, jocuri şi dansuri” pentru preşcolari de E. Coroi, N.

Şevciuc
„Să creşti mare” de Gr. Vieru
„Primul ghiocel” de D. Blajinu
Rămurele-nemurele. Editura „Lumina”, Chişinău, 1992
„Stupul vesel” de Zlata Tcaci, Editura „Carte moldovenească”, Chişinău, 1968
„Clopoţelul de argint” de Daria Radu, Editura „Făt-Frumos”, Chişinău, 1994
„Metodă de acordeon” de D. Chiroşca, P. Neamţu, Editura „Hyperion”,

Chişinău, 1992
„Luci, soare, luci” de N. Ionescu (folclorul copiilor), Editura Muzicală,

Bucureşti, 1981
Manual de muzică pentru clasa I, de E. Coroi, Editura „Lumina”, Chişinău, 1994
„Cîntece şi jocuri pentru copii” de A. Scornea, Bucureşti, Editura Muzicală, 1986
„Dreptatea izvorului”. Culegere de cîntece pentru copii, Chişinău, 1990

Arte plastice
Obiective-cadru:
• Formarea deprinderilor de lucru utilizînd instrumente, tehnici

şi materiale diverse în cadrul activităţilor artistico-plastice;
• Dezvoltarea tendinţei de exprimare a gîndurilor, a emoţiilor
şi sentimentelor prin mijloace artistico-plastice;
• Stimularea creativităţii expresive și a atitudinilor estetice.

Să manifeste interes stabil Joc didactic „Căsuţa culorilor”.
faţă de arta plastică, dorin- Convorbiri despre interesele copiilor.
ţa de a picta, a modela, a Realizarea de lucrări (desen, pictură, modelaj, con-
construi, a aplica şi a con- strucţii, colaje) la libera alegere, cu instrumentele pre-
templa opere de artă ferate şi culorile preferate.
Stimularea experimentelor cu acuarele sau guaşe pentru
obţinerea de tonuri şi nuanţe diferite ale culorilor.
Antrenarea în identificarea diferitor domenii ale artei
plastice: pictura, sculptura, arta decorativă aplicată.
Demonstrarea obiectelor de artă, relatări despre im-
presiile copiilor, despre obiectele de artă decorativă
aplicată.
Exprimarea propriilor impresii, emoţii.
Să redea obiecte diferite ca Trasarea siluetelor pe băsmăluţe şi şerveţele.

formă, structură, culoare în Examinarea obiectelor de artă decorativă aplicată: ve-
desen, modelaj, construc- selă din lut, port naţional, prosoape, covoare, şerveţe-
ţii, aplicaţii le. Analizarea diferenţelor de formă, culoare, structură
a obiectelor.
Executarea aplicaţiilor ornamentale şi a obiectelor.
Conversaţii despre intenţiile de creaţie ale copiilor.
Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de ex-
presie şi procedeelor de redare a mesajului artistic în
desen, construcţii, modelaj, aplicaţii.
Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor
spontane (punct; linii; curbe, spiralate, întrerupte).
Să manifeste dorinţa de Observări în sala de grupă.

a participa la activităţi de Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor
desen, modelare, aplicare spontane (punct; linii curbe, spiralate, întrerupte).
Relatări despre preferinţele proprii în activitatea plastică.
Executarea lucrărilor de desen pe fondul muzicii.

Realizarea desenelor, a construcţiilor, modelare după
vizionarea spectacolelor, audierea muzicii, excursii în
parcul de toamnă, primăvară (lucrări colective, realizate
în grupuri mici şi lucrări individuale).
Expunerea lucrărilor, examinarea lucrărilor de aplicaţie în
grup şi individuale, examinarea propriilor lucrări, contem-
plarea lucrărilor. Realizarea unor miniexpoziţii tematice
cu lucrări realizate prin diferite mijloace artistico-plastice
(desene, modelaje, colaje etc.).
Să dezvolte spiritul de ob- Antrenarea capacităţii de orientare pe suprafaţa foii

servaţie, al memoriei ima- de hîrtie.
ginative şi motrice Exerciţii de diferenţiere a formelor şi a culorilor diferi-
tor părţi ale obiectelor, denumirea lor.
Modelarea obiectelor de aceeaşi formă cu mărime di-
ferită şi a obiectelor ce constau din cîteva părţi.
Expoziţie „Sculpturi în raionul nostru”.
Să realizeze coresponden- Convorbire despre emoţiile copiilor şi despre culorile

ţe între procedeele de re- preferate.
flectare artistico-plastică Exerciţii de identificare a culorii ca unul din mijloacele
a obiectelor din mediul de expresie a produselor de artă plastică.
înconjurător, diverse mij- Identificarea mijloacelor expresive în ilustraţiile din
loace de expresie (formă, cărţile pentru copii.
structură, culoare, punctul, Evidenţierea modalităţilor de aranjare a formelor în spa-
linia, ritmul, compoziţia ţiul plastic (lucrări decorative, picturale, sculpturale).
plastică) şi conţinutul ope- Evidenţierea mijloacelor plastice expresive: culori, for-
relor de artă plastică me, îmbinări de forme şi culori în natură şi artă.
Descrierea emoţiilor trăite la activităţile de artă plasti-
că, asociindu-le cu culori şi forme.
Examinarea tablourilor, analiza mijloacelor plastice de
redare a dispoziţiei.
Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de ex-
presie şi procedeelor de redare a unui gînd, emoţii, în
lucrări de artă plastică.
Să manifeste creativitate şi Relatări despre importanţa artelor plastice în viaţa co-

dorinţa de autoexprimare tidiană.
a emoţiilor, gîndurilor prin Experimentarea utilizării elementelor tehnice spe-
desen, pictură, modelaj, cifice modelajului la redarea unor teme plastice şi a
aplicaţie, construcţie elementelor tehnice specifice picturii la redarea unor
teme de modelaj, aplicaţie.
Redarea formelor şi dimensiunilor diferite prin aplica-
rea unor tehnici alternative.
Elaborarea compoziţiilor simple, aplicînd materiale
diverse.
Asamblarea ozoarelor din flori şi frunze – „coroniţa”.
Experimentare în îmbinarea culorilor, elementelor.
Confecţionarea unor obiecte preferate (la alegerea
copiilor).
Convorbire „Cum să redăm bucuria”.
Jocul didactic „Comunicăm prin culori”.
Să îşi exprime emoţiile Relatări ale copiilor referitor la emoţiile trăite în mo-
faţă de fenomenul, chipul mentul perceperii operelor de artă, a lucrărilor cole-
redat, buna dispoziţie cau- gilor.
zată de frumuseţea şi far- Asocierea culorilor primare cu emoţiile şi atitudinile
mecul naturii, al operelor trăite în momentul perceperii tablourilor.
percepute sau create Desenarea unor obiecte din lumea înconjurătoare la
dorinţă.
Asocierea operelor percepute, a personajelor, peisajelor
cu versuri şi melodii cunoscute, cu persoane dragi.
Activităţi individuale, în perechi şi individual în zonele
de creaţie.
Să aplice independent şi Coordonarea mişcărilor ambelor mîini.
conştient unele tehnici Exersarea liniilor, în duct continuu, din diferite poziţii.
simple, procedee specifi- Experimentarea procedeelor ciupirii, netezirii, a pro-
ce desenului, modelaju- cedeelor elementare de decupare, a procedeului tur-
lui, construcţiei, aplicaţiei, tirii, a tehnicii mozaicului.
desenului Exersarea procedeelor de modelare a mai multor obi-
ecte dintr-o singură bucată.
Completarea independentă prin desen sau pictură de
siluete, forme tăiate din hîrtie.
Exersarea procedeelor de lipire a formelor pe hîrtie,
realizarea de colaje.
Temă liberă: „Să desenăm din poveşti”.
Exersarea tăiatului fîşiilor mai late, apoi înguste, crea-
rea din fîşii a imaginii obiectelor şi lipirea lor.
Să respecte conştient re- Explorarea diverselor materiale, instrumente de lucru

gulile de utilizare a mate- pentru pictură, modelaj, aplicaţie.
rialelor şi instrumentelor la Discutarea regulilor de pregătire a locului de muncă.
activităţile de artă plastică Aplicarea cleiului pe detalii, forme gata, utilizînd plan-
şeta, muşamaua sau şerveţelul.
Exersarea modelării cu toată palma şi cu degetele.
Exersarea utilizării corecte a foarfecei.
Să aplice elemente ale lim- Utilizarea corectă a expresiilor: culori vii, deschise,
bajului plastic în activităţile închise, culori reci şi culori calde, element decorativ,
de arte plastice şi în situaţii ozor (motiv), ornament, etc.
diverse Utilizarea expresiilor: „în faţă”, „cîte două”, „la acelaşi
nivel”.
Să aplice procedeele şi in- Utilizarea ozoarelor decorative şi a materialelor din

strumentele de desen, mo- natură pentru ornamentarea obiectelor personale, a
delaj, aplicare, construcţie celor din sala de grupă.
în activităţile de joc, de Înfrumuseţarea obiectelor personale cu ornamente
educaţie pentru familie, populare.
societate etc. Utilizarea obiectelor confecţionate în viaţa cotidiană.
Activitate de arte plastice integrată cu educaţia eco-
logică.
Utilizarea obiectelor confecţionate prin modelaj, con-
strucţie, aplicaţie la activităţi de matematică, dezvol-
tarea limbajului, în jocurile libere.
Să identifice unele lucrări Vizionarea operelor de artă ale pictorilor, meşterilor

ale pictorilor, meşterilor populari.
populari din Moldova, din Excursii la Muzeul de Arte Plastice, la expoziţii, întîlniri
alte ţări cu meşterii populari.
Expunerea reproducţiilor, a tablourilor, sculpturilor
meşterilor populari.
Joc didactic: „Cine a pictat?”.
Să coopereze la realizarea Realizarea unei plăci decorative pentru sala de grupă

unor lucrări plastice com- (activitate în grup).
plexe Realizarea compoziţiilor colective (o fermă de păsări, o
grădină zoologică etc.).
Participarea la activităţi colective de modelare.
Joc didactic: „Covoraş”, „Înfrumuseţăm sala de grupă”.
Desenul
Genuri de artă, opere de pictură ce conţin peisaje, portrete, genul social,

natura moartă etc.
Procedee de desenare a obiectelor de formă rotundă (mari şi mici)
Modalităţi de compunere a ozoarelor. Elemente simple din tezaurul artei

populare moldoveneşti
Împodobirea cu trăsături de penel, cerculeţe, dunguliţe, siluetele formelor

tăiate din hîrtie
Procedee de utilizare a materialelor de lucru şi respectarea regulilor de

protecţie a sănătăţii
Modele de amplasare a obiectului în pagină
Culori primare (roşu, galben, verde, albastru, alb, negru) și nuanţele lor.
Fuziune de culori
Elemente de ornamente caracteristice pentru înfrumuseţarea obiectelor

din ceramică: pete colorate, puncte, linii drepte, cercuri, inele. Procedee de
alcătuire a ozoarelor pe forme ce redau obiecte uzuale, prin alternări de
linii drepte, oblice, curbe, frînte, spiralate, întrerupte, puncte, pete. Aşezarea
ozorului în funcţie de forma hîrtiei. Reguli de plasare a ornamentului pe
margini, în mijloc, pe la capete. Elemente decorative asemănătoare care se
repetă, alternarea amplasărilor simetrice, sensurile şi schimbarea inversă a
acestora. Ornamentare cu elemente specifice româneşti. Îmbinarea culorilor,
amplasarea elementelor ozorului în obiectele de artă decorativă aplicată.
Ozoare ţesute, brodate, vopsite, crestate etc.
Tehnica aşezării ritmice a elementelor componente (la mijloc, prin părţi, în

colţuri)
Procedee de îmbinare a formelor spontane
Pictura pe material din natură
Instrumente şi materiale
Calităţile estetice ale obiectelor, fenomenelor

Elemente de limbaj artistic plastic. Culorile cromatice – deosebiri şi

asemănări. Mesajul artistic şi culorile
Utilizarea materialelor şi a instrumentelor de lucru în exprimarea gestului

grafic. Caracteristicile şi transformările materialelor în timpul lucrului (şablon,
amprentă, colaj, stropire, haşurare, lipire, îmbinare, amestec, frămîntare,
decorare, fuziune de culori)
Elemente de analiză a lucrărilor prin examinarea culorilor (primare, reci,

calde), a formelor şi liniilor
Modalităţi de creare a imaginii plastice prin intermediul punctelor, liniilor,

petelor
Compoziţii tematice – plasarea elementelor compoziţionale
Modelarea
Procedee de modelare: mişcarea translatorie a palmelor faţă de planşetă;

împreunarea capetelor prin lipire; adîncire, apăsare, turtire, modelarea cu
vîrful degetelor; mişcare circulară; aplatizare, mişcări liniare şi circulare ale
palmelor. Modelarea vaselor din ceramică
Procedee de redare a particularităţilor diverselor obiecte de formă rotundă

(mere mari, mici; vişine etc.), procedeul alternării formelor şi culorilor, procedee
de unire a detaliilor, procedeul turtirii, procedee de modelare a obiectelor
decorative. Procedee de construire a obiectelor din materiale ocazionale
Reguli de folosire a lutului, tehnica întinderii lutului la modelarea părţilor

mărunte (ciocul păsării, tortiţa la cănuţa pentru piticul din poveste)
Lucrul cu aluatul – împletitul colacilor, sfinţilor, garnisirea bucatelor etc.
Tehnica punerii şi procedee de lipire (brăduţul e verde, puişorul e galben

etc.), ciupirea şi netezirea
Modalităţi de folosire a spatulei, metoda modelării dintr-o bucată şi din

bucăţi aparte, folosind spatula
Modalităţi de alcătuire a ozoarelor, cu ajutorul modelatorului, la înfrumuseţarea

obiectelor. Modalităţi de înfrumuseţare a vaselor şi a siluetelor cu ozoare
specifice pictate, crestate, aplicate şi prin alte procedee. Motivele ceramicii
populare moldoveneşti şi aplicarea lor
Modalităţi de utilizare în lucru a materialelor din natură: scoici, seminţe etc.
Tehnici de amplasare a figurilor de oameni, animale, de modelare dintr-o bucată
Sculptura
Chipuri de animale, oameni, sculpturi monumentale ce se găsesc în localitate
Materiale de construcţie, proprietăţile lor
Aplicaţia
Aplicaţie decorativă. Procedeul amplasării pe foaia de hîrtie
Procedee de alcătuire a ornamentelor din figuri geometrice decupate (pătrat,

dreptunghi, triunghi, oval) pe suprafaţa obiectelor propuse
Denumirea instrumentelor şi a materialelor
Noţiunile „între”, „la aceeaşi distanţă”, „la margine” etc.
Lucrul cu cleiul
Foarfeca şi perfecţionarea deprinderii de a lucra cu ea
Procedee de decupare a hîrtiei după linie, oblic, de formă rotundă. Procedee

de decupare din hîrtie, paie şi alte materiale a elementelor decorative
Tehnica de decupare a obiectelor de formă rotundă şi ovală, de alcătuire a

unor imagini din cîteva părţi; metoda rotunjirii colţurilor
Tehnici de lipire a părţilor de diferite forme şi culori
Procedee de utilizare în aplicaţie a diferitor materiale: textile, piele, seminţe etc.
Procedee de alcătuire a ornamentelor din forme vegetale şi geometrice în

fîşii, cerc, pătrat, lipindu-le consecutiv
Tehnica aranjării imaginii pe părţi, îmbinarea procesului decupării cu cel al

ruperii detaliilor
Schiţele şi modelele pentru ţesutul şi brodarea băsmăluţelor, a şerveţelelor şi

a altor obiecte prin procedee de aplicaţie
Procedee de decupare a unor figuri identice din hîrtie, strînse în formă de

armonică şi a celor simetrice – din hîrtie îndoită în două
Tehnica colajului, structură, culoare, formă, volum, mărime în redarea

obiectelor din jur
Tehnica mozaicului prin rupere
Valorile culturii naţionale, meşteşuguri populare din localităţi, motive populare
Limbaj plastic – vişiniu, cărămiziu, roşu-aprins, portocaliu etc.

Standardele implementării curriculumului educaţiei

timpurii şi preşcolare
Succesul implementării unui curriculum educaţional centrat pe copil va

fi determinat de respectarea de către cadrele didactice a următoarelor
standarde:
Individualizare
Bazîndu-se pe cunoştinţele teoretice despre dezvoltarea copiilor, precum şi
pe experienţa interacţiunii cu copiii şi cu familiile acestora, cadrele didactice
apreciază specificul fiecărei grupe de copii şi ţin cont de nevoile unice şi de
potenţialul de dezvoltare al fiecărui copil.
Mediul stimulativ
Cadrele didactice creează un mediu securizant, stimulativ şi incluziv,
organizîndu-l astfel încît copiii nu se tem de riscuri în propria învăţare, se
comportă în mod democratic, învaţă să lucreze în cooperare şi independent.
Participarea familiei
Cadrele didactice stabilesc parteneriate cu familiile copiilor în scopul
asigurării unui sprijin optimal învăţării şi necesităţilor de dezvoltare ale
acestora.
Strategii didactice care stimulează învăţarea semnificativă

Cadrele didactice elaborează şi aplică diverse strategii didactice care
stimulează înţelegerea conceptuală, creativitatea, independenţa în
descoperirea cunoştinţelor, cooperarea şi socializarea, înţelegerea
interdependenţei lucrurilor.
Planificarea şi evaluarea
Cadrele didactice planifică procesul educaţional respectînd standardele
naţionale, scopurile instituţiei educaţionale, nevoile individuale ale copiilor
şi rezultatele observării lor permanente, precum şi metodele moderne de
evaluare.
Dezvoltarea profesională
Cadrele didactice îşi evaluează permanent calitatea şi eficienţa lucrului şi
tind să le îmbunătăţească continuu, conlucrînd cu colegii, perfecţionînd
programele şi metodele utilizate destinate copiilor şi familiilor acestora.
STANDARDELE IMPLEMENTĂRII CURRICULUMULUI EDUCAŢIEI 89
Incluziunea socială
Cadrele didactice modelează şi încurajează incluziunea socială plecând de
la respectul pentru valorile bazate pe drepturile omului, principiile unei
societăţi democratice deschise, formînd astfel toleranţa pentru tot ce este
diferit, acceptarea divesităţii.
De la grădiniţă la şcoală.....
Realizarea obiectivelor propuse de Curriculumul educaţiei copiilor de vârstă

timpurie și preșcolară va permite copilului să debuteze în rolul de elev fiind
capabil să comunice eficient și să coopereze cu alţi copii și persoane mature;
să se implice în activităţi comune aducând contribuţia sa; să i-a atitudine faţă
de evenimente și conduita altora; să evalueze propria conduită și să aplice
potenţialul său pentru a soluţiona probleme; să identifice și să formuleze
verbal emoţiile și sentimentele proprii. Copilul va demonstra încredere în sine
și autorespect.
Stăpînind comunicarea verbală, preșcolarul va putea asculta partenerul de

comunicare; va participa la convorbiri, va relata coerent despre obiecte,
persoane, evenimente din experienţa sa; va reda conţinutul unor texte de
volum mic, va formula întrebări și răspunsuri; va identifica limbajul oral și
scris; va efectua analiza sonoră a unor cuvinte scurte, va identifica sunetul și
litera; va identifica literele de tipar ale alfabetului român.
Totodată copilul va fi capabil să depună unele eforturi cognitive și volitive,

să-și orienteze atenţia și să se concentreze asupra sarcinii. Preșcolarul va
demonstra capacitatea de a grupa obiecte, a ordona, a compara, a analiza,
a face unele concluzii în baza materialului intuitiv și a elabora o soluţie în
situaţiile cotidiene. El va înţelege numerele și cifrele, operaţiile de adunare și
scădere și va cunoaște simbolurile lor matematice.
Spre finele vîrstei preșcolare copilul va demonstra interes pentru explorarea

obiectelor vii și nerte, va corela schimbările din natura vie cu cele din natura
nertă, va înţelege efectele activităţii omului în natură și responsabilitatea
acestuia pentru mediu.
La debutul școlar copilul va fi informat și va aprecia teatrul, artele plastice,

literatura, muzica, dansul; el va manifesta capacitatea de a exprima unele
idei și emoţii prin mijloace artistice, va dispune de creativitate expresivă și
sentimente estetice.
Preșcolarul va veni la școală sănătos din punct de vedere fizic și psihic,

va manifesta deprinderi de igienă individuală și de grup, va tinde spre
alimentare sănătoasă; deţinând informaţie despre riscurile de sănătate
posibile, va demonstra abilităţi elementare de autoajutor. Copilul se
va implica cu plăcere în activităţile motrice, demonstrînd coordonare
psihomotoră, un nivel suficient de dezvoltare a mișcărilor de bază și a
mișcărilor fine.
SURSE BIBLIOGRAFICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA CURRICULUMULUI 91
SURSE BIBLIOGRAFICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA

CURRICULUMULUI
1. Andon C., Leșenco S., Cemortan S., Familiarizarea copiilor cu natura,

Cimișlia, 1992.
2. Armașu T., Metodica familiarizării preșcolarilor cu proverbe și zicători,

Chișinău, Lumina, 1993.
3. Bolboceanu A., Comunicarea cu adultul: aspecte etative, Chișinău, IȘE, 2003.
4. Botnari V., Calea preșcolarilor spre cărţi. Pedagogul sovietic, - nr.5, 1984, p.
35-37.
5. Botnari V., Problema formării atitudinii intra- și interetnice. Șymposia

professorum, seria Psihologie și Pedagogie, Mater. Sesiunii știinţifice
din 4-5 mai 2001 ULIM, Chișinău, 2001, p. 64-67.
6. Botnari V., Familia contemporană: avantaje și erori în educaţie Mater.

Conferinţa internaţională știinţifică AȘM, “Particularităţile și tendinţele
proceselor demografice în R.M.”, octombrie, 2001.
7. Botnari V., Dificultăţi în comunicarea adulţilor cu copiii, Coautor, Symposia

professorum, seria Psihologie și pedagogie, material, Sesiunii știinţifice,
ULIM, Chișinău, 2002.
8. Cemortan S., Copilul și literatura, Stelpart, Chișinău, 2006.
9. Chirică G., Particularităţile formării culturii ecologice la preșcolari.//

Experienţe și perspective în dezvoltarea învăţămîntului primar și preșcolar
din RM, Bălţi, 1996.
10. Chirică, G., Sisteme de reprezentări ecologice accesibile preșcolarilor.//

Învăţămîntul Universitar din Moldova la 70 de ani, Chișinău, 2000.
11. Curriculum-ul educaţiei copiilor în instituţiile preșcolare de diferite tipuri.

Chișinău, 1997.
12. Curriculum-ul școlar. Clasele I-IV, Chișinău, 1998.
13. Claparede Ed., Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București,

Editura Didactică și Pedagogică, 1975.
14. Concepţia restructurării sistemului de educaţie și de instruire a preșcolarilor în

Republica Moldova: valenţele reformei învăţămîntului, Chișinău, I.Ș.P.P., 1992.
15. Dezvoltarea și implementarea Curriculum-ului în învăţămîntul primar. Ghid

metodologic, Chișinău, 1998.
16. Dezvoltarea și implementarea Curriculum-ului în învăţămîntul gimnazial:

cadrul conceptual, Chișinău, 2000.
17. Familiarizarea preșcolarilor cu natura /Sub red. P.G. Samorucova, Chișinău,

1985.
18. Rotaru, E. Marin, O. Bojescu, Jocuri dinamice, Chișinău, Lumina, 1993.
19. Ghid metodologic privind implementarea Curriculum-ului claselor primare,

Chișinău, Știinţa, 1998.
20. Glava A., Glava C. Introducere în pedagogia preșcolară, Editura “Dacia”

Cluj-Napoca, 2002.
21. Ionescu M., Radu I., Didactica metodică. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.
22. Joiţa E., Educaţia cognitivă, Editura “Polirom”, București, 2002.
23. Jurat S., Metodica familiarizării copiilor cu natura, Chișinău, 1992.
24. Legea învăţămîntului din Republica Moldova, Chișinău, 1995.
25. Neagu M., Petrovici C., Elemente de didactica matematicii în grădiniţă

și învăţămînt primar, Iași, 2002.
26. Programa Educaţiei copiilor de vîrstă fragedă. (în creșă și în familie),

Chișinău, 1996.
27. Proiectarea Curriculum-ului de bază. Ghid metodologic, TIP CIM, 1997.
28. Păun E., Iucu R., Educaţia preșcolară în Romînia, Editura Polirom, Iași, 2002.
29. Slama-Cazacu T., Relaţiile dintre gîndire și limbaj în ontogeneză. Editura

Academiei Republicii populare Romîne, 1957.
30. Slama-Cazacu T., Psiholingvistica – o știinţă a comunicării. Editura ALL

Educaţional, București, 1999.
SURSE BIBLIOGRAFICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA CURRICULUMULUI 93
31. Taiban M, ș.a., Cunoștinţe despre natură și om în grădiniţa de copii.

București, 1999.
32. Гвоздеев А.Н., Вопросы изучения детской речи, Издательство

Академии Педагогических наук РСФСР, Москва, 1961.
33. Кирикэ Г., Экологическое воспитание детей 6-го года жизни.

Автореферат дис. канд. пед. наук, М., 1993.
34. Кирикэ Г., Ребёнок и природа. Ж-л “Дошкольное воспитание”, Москва,

1993, N 7.
35. Кирикэ Г., Экологическое воспитание дошкольника, Кишинев, 1995.
36. Козлова С.А., Куликова Т.А., Дошкольная педагогика. Издательство

Академия, Москва, 2001.
37. Леонтьев А.А., Введение в психолингвистику, Москва, 1999.
38. Особенности психического развития детей 6-7-летнего возраста.

Под ред. Д.Б. Еликонина, А.Л. Венгера, Москва, Педагогика, 1988.
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE EDUCATO-

RILOR PENTRU REALIZAREA CURRICULUMULUI
1. Andon C., Teoria și metodologia familiarizării copiilor cu natura, Chișinău, 2000.
2. Andon C., Haheu E., Familiarizarea preșcolarilor cu natura prin intermediul

jocurilor didactice, Chișinău, 1997.
3. Bolboceanu A., Vrînceanu M., Ghid psihologic, Chișinău, Lumina, 1996.
4. Bulboacă M., Alecu M., Metodica activităţilor matematice în grădiniţă

și clasa I, Editura Sigma, PRIMEX, 1996.
5. Buzinschi E., Formarea culturii ecologice elementare la copiii de vîrstă

preșcolară mare, Chișinău, 2000.
6. Capcelea V., Tradiţii naţionale, Editura “Evrica”, Chișinău, 1994.
7. Comănescu N., Gheorghe D., “Cunoașterea mediului”. Ghidul educatoarei.

(Grupa pregătitoare), București, 1998.
8. Corniţchi S., Serviciul psihologic în grădiniţa de copii, Chișinău, Lumina, 1996.
9. Cemortan S., Mocanu L., Dezvoltarea vorbirii preșcolarilor în cadrul

activităţilor de limbă maternă, Chișinău, Lumina, 1988.
10. Cemortan S., Teoria și metodologia educaţiei verbal artistice a preșcolarilor,

Editura “I. Creangă”, 2002.
11. Dăscălescu I ș.a., Îndrumar în sprijinul desfășurării activităţilor de cunoaștere

a mediului înconjurător la grupa pregătitoare în grădiniţă, Iași, 1998.
12. Dumitru A., Dumitru V.G., Activităţi trandisciplinare pentru grădiniţe și ciclul
primar, Editura, Paralela, Pitești, 2004.
13. Damșa I., Damșa M., Ivanuș L., Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii
și în clasele I și a II-a, București, 1996.
14. Enciclopedia practică a copiilor, Editura Didactică și Pedagogică,

București, 1981.
SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE EDUCATORILOR 95
15. Îndrumător pentru educatoare. Ghid tematic pentru aplicarea programei,

București, 1999.
16. Jelescu Petru, Jelescu Raisa, Valorificarea și exersarea experienţei afective

la copiii de vîrsta preșcolară mare și școlară mică. – Chișinău, 2004.
17. Jelescu Petru, Jelescu Raisa, Ești gata pentru școală? Probe de verificare,
apreciere și exersare. – Chișinău, 2005.
18. Jelescu Petru, Jelescu Raisa, Tăutu Ina, Colorăm, modelăm, ABECEUL
învăţăm. Carte pentru educatori, părinţi și copiii de 5-6 ani. – Chișinău, 2006.
19. Jelescu Petru, Jelescu Raisa, Tăutu Ina, Desenăm și cîntăm, ABECEUL
învăţăm. Carte pentru educatori, părinţi și copiii de 6-7 ani. – Chișinău, 2006.
20. Jurat S., Educaţia ecologică a preșcolarului, Chișinău, 1996.
21. Lovinescu A.V. Jocuri – exerciţii pentru preșcolari, Editura didactică

și pedagogică, București, 1979.
22. Lavric M.S., Metodica dezvoltării vorbirii preșcolarilor, Chișinău, Lumina, 1992.
23. Legea învăţămîntului din Republica Moldova, Chișinău, 1995.
24. Manolache A., Stînga M., Stăiculescu Z. Mediul înconjurător. Educaţia

ecologică. Editura V&I Integral, București, 2001.
25. Mocanu L., Jocuri verbale în grădiniţă, Chișinău, Lumina, 1996.
26. Neagu, M., Beraru G., Activităţile matematice în grădiniţă. Îndrumător

metodologic, Ed. Polirom, Iași, 1997.
27. Neveanu-Popescu P., Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor

între 3 și 7 ani, E.D.P., București, 1990.
28. Oprea A., Fangli R., Coca-Constantinescu M., Să cunoaștem lumea: Fișe
de evaluare pentru cunoașterea mediului înconjurător în grădiniţă,
București, 1997.
29. Păduraru V., Activităţi matematice în învăţămîntul preșcolar/ Coord.,

Polirom, 1999.
30. Pereteatcu M., Educaţia și instruirea copiilor în grupele mixte, Chișinău,

Lumina, 1994.
31. Secară-Cemortan S., Literatura în grădiniţa de copii, Editura “Lumina”

Chișinău, 1994.
32. Socoliuc N., Cojocaru V., Fundamente pentru o știinţă a educaţiei copiilor
de vîrstă Preșcolară, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2005.
33. Varzari E., Taiban M., Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea

vorbirii, Editura didactică și pedagogică, București, 1973.
34. Алексеева М.М., Яшина В.И., Методика развития речи и обучения

родному языку дошкольников, Москва, 2000.
35. Арушанова А.Г., Речь и речевое общение детей (3-7 лет). Мозайка-
Синтез, Москва, 1999.
36. Кирикэ Г., Ребёнок и природа. Ж-л “Дошкольное воспитание”, Москва,

1993, N 7.
37. Кирикэ Г., Экологическое воспитание дошкольника, Кишинев, 1995.
38. Ушакова О.И., Струнина Е.М., Юртайкина Т.М., Занятия по развитию

речи в детском Саду, Москва, 2001.
39. Эльконин Д.Б., Психология игры, Педагогика, Москва, 1978.

SURSE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE EDUCATORILOR 97

Plugin-Curric Rom Finala

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Plugin-Curric Rom Finala

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

Autori:Aglaida Bolboceanu, dr. hab. în psihologie, Institutul de Ştiinţe

E.Coroi (coord.), A.Bolboceanu (coord.), S.Cemortan (coord.), V.Botnari (coord.), L.Cuzneţov

Cadrul de referinţă ......................................................................................................... 5

Educaţia copiilor de vîrstă timpurie (1-3 ani) ................................................. 19

Educaţia copiilor de vîrstă preșcolară 3-7 ani ................................................ 39

Surse bibliografice utilizate în elaborarea curriculumului ..........................80

Curriculumul pentru educaţia copiilor de vârstă timpurie și preșcolară (1-7

Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a

• Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv

la nivel naţional și internaţional, avîndu-se în vedere urgenţa

1. Ce înseamnă educaţie timpurie şi preşcolară?

Conform National Association for the Young Children (NAYEC), educaţia

Curriculumul educaţiei timpurii şi preşcolare, bazîndu-se pe periodizările

Educaţia în aceste perioade presupune:

– asigurarea unui mediu securizant fizic şi afectiv, stimulativ din punct

– considerarea particularităţilor de vîrstă şi individuale ale copiilor

Necesitatea dezvoltării unui nou curriculum este determinată de:

a) redefinirea rolului educaţiei timpurii în formarea personalităţii

condiţiilor pentru dezvoltarea integrală, normală şi deplină a copilului în

3. Noua perspectivă asupra copilăriei şi copilului

Subiectualitatea copilului în perioadele timpurii se manifestă în activismul

Multe cercetări au indicat importanţa decisivă pe care o au intervenţiile

Teoreticieni precum J. Dewey, L. Vîgotsky, J. Piaget, E. Erickson, D. Elconin

Centrarea pe copil a atras atenţia asupra considerării tendinţelor naturale

Prezentul Curriculum al educaţiei timpurii valorizează perioadele copilăriei

Principii care au stat la baza elaborării curriculumului

Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care au stat la

• Principiul educaţiei centrate pe copil (respectarea şi valorizarea unicităţii

4. Ce aduce nou acest curriculum?

Acest document se distinge printr-o nouă perspectivă asupra:

– rolului acordat copilului în propria sa devenire;

Principiile aplicării Curriculumului educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi

– principiul individualizării (organizarea activităţilor ţinînd cont de ritmul

– principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea

Strategiile pe care le aleg cadrele didactice trebuie să se sprijine pe

Recomandările metodologice privind aplicarea acestui curriculum vizează, în

– dezvoltarea integrală a copilului necesită un mod integrat de

– învăţarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3–5 copii

Noi roluri ale cadrului didactic

Principalele dimensiuni ale rolurilor şi cerinţelor îndeplinite de educator:

Rolul familiei ca prim educator al copilului şi partener în educaţia copilului

timpurie şi familie. Eforturile depuse de părinţi şi educatori trebuie

Noi cerinţe faţă de mediul educaţional

• Mediul de învăţare în instituţiile preşcolare va fi organizat astfel, încît

• În creşe şi grădiniţe, în camerele de grupe şi pe teren se vor amenaja

O nouă perspectivă asupra evaluării copilului

Evaluarea nivelului performanţelor copiilor de diverse vîrste, inclusiv a

Evaluarea furnizează totodată şi informaţia necesară pentru implementarea

Pornind de la particularităţile de vîrstă ale copiilor şi de la faptul că ei nu pot

Deoarece evaluarea vizează eficienţa educaţiei prin prisma raportului dintre

educaţionale şi anume evaluarea cunoştinţelor, a conduitelor obţinute de

E necesar să se utilizeze cele trei tipuri de evaluare: iniţială, curentă (formativă)

Evaluarea iniţială se va face în lunile septembrie, octombrie pentru a

În procesul educaţional o atenţie deosebită se va acorda evaluării formative.

Educatorii vor efectua evaluarea într-o atmosferă constructivă şi binevoitoare,

Realizarea evaluării va fi supusă următoarelor cerinţe:

• Evaluarea se va promova pe un fond afectiv pozitiv, fără a provoca

Metodele care pot fi utilizate, din punctul de vedere al specificului de vîrstă

Observaţia curentă are un caracter permanent şi permite educatorilor să-şi

Cu ajutorul observaţiei educatorul poate urmări sistematic comportamentul