You are on page 1of 4

El se numea Tacere, iar ea se numea Vorba.

Inca nu descoperisera
iubirea. S-au intalnit pe insula unde traia ea, unde se nascuse si unde isi
petrecuse toata copilaria. La inceput, au schimbat doar cateva priviri si lungi
monente de tacere, pline de asteptari, incarcate de entuziasm, de vibratiile
dorintei lor care se nastea. Isi ofereau zambete dulci ca mierea si pline de
tandrete, pe care dansau soarele si cerul intreg. Indrazneau sa se apropie unul
de altul, incet, in momente pline de frumusete, acompaniate de suspinele lor.
Fiecare dintre ei isi depunea sperantele, emotiile si partea secreta din vise in
mainile celuilalt. Apoi au invatat, treptat, sa imblanzeasca spatiul dintre
corpurile lor, sa simta cu toate simturile si sa-si lase gesturile sa se miste libere.
Apoi, foarte repede, toate acestea au izbucnit in saruturi pline de lumina si in
mangaieri pline de culoare, in parfumul abandonului lor, pentru a se pierde si a
se topi in sarbatoarea trupurilor lor, care i-a dus apoi departe, in cele mai
profunde locuri ale fiintei lor. S-au iubit reciproc, lucru care se intampla mai rar
decat credem. Vreau sa spun, prin reciprocitate, ca iubirea unui rezona si se
acorda cu iubirea celuilalt. Tanara femeie, care se numea Vorba, a inceput in
mod firesc sa vorbeasca despre sentimentele ei, despre emotiile si simtamintele
ei cele mai intime. Avea o creativitate inepuizabila si generoasa pentru a vorbi,
pentru a-i impartasi tanarului Tacere, ceea ce ea simtea, pentru a-i murmura, a-i
sopti celui pe care il iubea, tot ceea ce traia in adancurile fiintei ei, ii povestea
despre trecutul ei, despre prezent si despre viitorul pe care si-l imagina alaturi
de el. Un viitor comun cu care isi dorea ca si el sa fie de acord, pentru a-l
construi impreuna. Pentru Tacere, insa, era mai complicat, mai dificil. El nu stia
sa vorbeasca despre el sau, mai degraba, pastra din experientele lui anterioare
o prudenta sau o inhibitie, care il impiedicau sa exprime in cuvinte ceea ce traia,
ceea ce simtea. Chiar daca uneori avea impresia ca tot ceea ce nu putea
exprima, se agita in el asemenea unei furtuni. Ii era frica sa nu para slab, mai
putin viril, daca vorbea despre intimitatea lui si, cel mai adesea, credea ca de
fapt nu este necesar sa vorbesti despre astfel de lucruri, ca era inutil si doar un
timp pierdut si ca ar putea fi chiar periculos sa isi exprime sentimentele, ceea ce
traia in interior. Se simtea mai in largul lui, asemenea multor barbati, in actiune,
ii placea sa faca propuneri, sa organizeze iesiri in diverse locuri. Si, in primul
rand, nu se putea abtine sa nu o atinga pe iubita lui, sa o ia in brate, sa ii arate
dorinta lui. Lucru pe care si Vorba il dorea foarte mult, dar nu era singurul lucru
pe care si-l dorea. Sa nu credeti cumva ca Tacere era mut. Nici vorba! Vorbea
chiar mult, cu usurinta si indrazneala, cu umor, avea o calitate in a face analize
si sinteze, un simt critic ascutit in tot ceea ce se referea la teoriile economice
sau sociale, la problemele lumii, la univers, la sport si la spectacole. Insa vorbea
tot timpul despre ceilalti, despre evenimentele din jurul lui. Nu vorbea niciodata
despre modul in care traia el toate aceste lucruri, despre ce simtea, ce il
emotiona in adancul lui. Ii placea sa comenteze aspecte legate de afaceri, de
societate si comportamentul oamenilor politici, ii placea mult sa dezvolte un
subiect propus de el sau de altcineva. Imediat se lansa intr-un discurs in care ii
placea sa straluceasca, dar uneori se mai si ratacea intr-o logoree nesfarsita, se
repeta, devenea putin steril si isi pierdea sensul frazei. Excela in controverse, in
a cultiva arta disputelor, intretinea cu iubita lui, Vorba, sau cu prietenii,
dezbateri intregi despre sport, despre filme, despre cartile citite, despre
calatoriile pe care le-a facut, despre experientele de viata pe care le-a avut. De
fapt, diferenta dintre cei doi iubiti consta in faptul ca ea vorbea despre ea, in
timp ce el vorbea despre ceilalti si despre ce a facut el, fara sa vorbeasca cu
adevarat despre el insusi, despre ce simte, ce traieste. Si ignora faptul ca, ceea
ce mentine impreuna, in timp, doi parteneri, nu este doar iubirea care putea sa ii
lege si sa-i ataseze unul de altul, ci calitatea schimbului si a comunicarii dintre
cei doi. Un schimb echilibrat, pe baza stiintei de a da si de a cere si a indraznelii
de a primi si de a refuza. Un schimb care putea fi reciproc sau nu … Cei doi nu
stiau inca faptul ca se aflau la inceputul unui drum care avea sa ii indeparteze
unul de altul, mai mult decat orice neintelegere care ar fi putut sa-i faca sa se
contrazica sau sa se raneasca reciproc. Ar fi putut ca, ramanand pe acel drum al
lipsei de intelegere, in care cererile unuia nu isi gaseau ascultare si raspunsuri
in comportamentele celuilalt, sa se indeparteze unul de altul, fara ca macar sa
stie acest lucru.
Riscau sa se paraseasca incet, in mod iremediabil, fara ca macar sa presimta
incapacitatea lor de a crea, dincolo de iubire, o relatie vie, creativa, stimulanta
pentru amandoi. O relatie care le-ar fi hranit iubirea cu tot ceea ce eram mai bun
in ei, cu cele mai neasteptate resurse pe care le aveau, daca ar fi stiut sa-si
impartaseasca trairile si simtamintele. Si toate astea, bineinteles cu daruire, pe
de o parte si cu receptivitate deschisa, de cealalta parte si, mai ales cu
reciprocitate, printr-un dialog al sentimentelor si al trairilor celor mai personale,
mai intime. O relatie in care fiecare ar fi putut sa isi impartaseasca asteptarile,
aporturile si, mai ales sa-si exprime zonele de intoleranta, de fragilitate, de furie
sau chiar de violenta, legate de ranile lui din copilarie. Trebuie sa va mai spun
ca Vorba a fost crescuta in familia Indraznescsaspun, o familie in care se
practica demult invatarea comunicarii, adica a invata cum sa pui ceva in comun.
O metoda care propunea sa nu vorbesti despre celalalt, ci sa ii vorbesti celuilalt
despre tine, o metoda care invita la renuntarea la injunctii, la judecati de
valoare, la descalificari si devalorizari, la amenintari si la santaj, la culpabilizari,
la mentinerea raportului dominant – dominat. Era o familie si un mediu in care
copiilor li se propuneau inca de cand erau foarte mici, reguli de igiena
relationala simple, accesibile oricui, instrumente concrete, transmisibile, pentru
a comunica mai bine. Vorba, in educatia ei, isi insusise resurse care ii permiteau
o mai buna pozitionare, autonomie si afirmare a propriei persoane, creativitate
si libertate de a fi. Tacere … cat despre el … crescuse intr-un mediu in care a
fost invatat sa nu vorbeasca despre ceea ce traia si simtea, in care se practica
opozitia si nu apozitia, infruntarea, in loc de confruntare, confuzia intre
sentimente si relatie, ne-diferentierea intre dorinte si nevoi. Fusese crescut in
familia Astanusespune. O familie cum sunt milioane de familii de pe planeta
Tacerii, care practica intr-un mod foarte natural, un sistem relational foarte
raspandit, care este surd si orb in fata lucrurilor esentiale, este pernicios si
pervers si, mai ales, energetivor. O familie in care nu era convenabil sa vorbesti
despre sine, sa te dezvalui asa cum esti, in care se puneau intrebari intruzive
sau cererilor li se raspundea prin conformism sau supunere. O familie si un
anturaj in care se vorbea despre ceilalti, in care ceilalti erau definiti, catalogati si
etichetati prin judecati de valoare definitve, copiii erau culpabilizati daca nu
indeplineau dorintele parintilor, erau amenintati, pedepsiti si chiar alungati daca
afirmau credinte diferite sau dotinte de independenta si de afirmare diferite de
ale parintilor … In astfel de familii, copiii nu au posibilitatea de a-si dezvolta
increderea si iubirea de sine, initiativa si creativitatea. Au foarte putine
alternative pentru a se implini in iubire si respect de sine, pentru a se intari in
fata imprevizibilului vietii … au ca model doar comportamente stereotipe si
conservatoare, repetitive si foarte putin adaptate la realitate. Cei care sunt
crescuti intr-un astfel de sistem au putine posibilitati de a exista. Sau se afirma
si se realizeaza la nivelul faptelor, al actiunilor, al cuceririi, al luptei. Fie se dau
batuti, fug, se supun, se pun in serviciul exploatatorilor lor, se lasa manipulati.
Sau se inhiba, se inchid in tacere, intr-o activitate ecran, incercand sa scape de
imprevizibil si facandu-se uitati. Unii, mai putini, se vor realiza marginalizandu-
se prin creatie sau prin schimbare … Nu stiu cum va evolua relatia dintre Vorba
si Tacere si nu stiu cum va supravietui sau se va amplifica iubirea lor. Stiu doar
drumul pe care fiecare dintre ei il are de parcurs pentru a-si propune, dincolo de
iubire, o relatie vie si stimulatoare, daca vor sa-si construiasca un viitor
impreuna. Stiu, de asemenea, ca se vor confrunta cu renuntarea la imaginile lor
ideale, cu recunoasterea , mai clara, a asteptarilor lor, a aporturilor fiecaruia si a
zonelor lor de intoleranta, cu descoperirea vulnerabilitatii fiecaruia. Vor avea de
invatat, daca vor sa construiasca o relatie de durata, sa comunice cu privire la
contradictiile din interiorul fiecaruia, la diferentele care exista intre ei si la
asemanari. Vor avea de negociat antagonismele, de clarificat partea intunecata
din trecutul lor.