Mahomed

Mahomed, în limba arabă Muhammad (n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina),
este întemeietorul religiei islamice și cel mai important profet al Islamului, cea mai recent
apărută dintre cele trei religii abrahamice monoteiste (iudaism, creștinism și islam).

Viata

Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau
moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani. Este crescut
de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr
creștin recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocatia de prooroc.
Se căsătorește cu prima lui nevastă, Khadija la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soția sa a avut
un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase.
Casătoria avea să fie fericită; Mahomed, care după moartea Khadijei avea să aibă încă nouă
neveste, nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. In traditiile islamice, lui
Khadige i se acorda un respect deosebit, deoarece este prima fiinta convertita la Islam,
musulmanii pastrand-o si astazi in suflete ca pe una dintre cele “patru femei pure” ale
Islamului, alaturi de Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, Fatima, una din ficele
profetului si fiica faraonului care l-a salvat pe micul Moise din apele involburate ale Nilului.
Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru
Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult. Era
cunoscut de toți ca fiind o persoană foarte corectă și cu un suflet foarte bun.

Nu se prea cunosc amănunte ale vieții lui Mohamed dinaintea primelor revelații,
către anul 610. Potrivit tradiției, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere
spirituală" (tahannut) în peșteri și în alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab.
E foarte posibil ca Mahomed să fi fost impresionat de rugăciunile și meditațiile anumitor
călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al
Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare
(nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în
orașele arabe.

1
 Cu toate că, în timpul lui Mahomed, este puțin probabil ca religia Arabiei Centrale
să fi fost modificată de influențe iudeo-creștine, prin evreii (prezenți într-un mare număr la
Iatrib - viitoarea Medina) si creștinii (prezenți la Mecca, majoritatea de condiție foarte umilă,
probabil sclavi abmisieni și insuficient instruiți), Profetul a luat contact cu elemente iudeo-
creștine.

La 40 de ani, Mahomed are o revelație descrisă în felul următor: pe când dormea în

peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte
deschisă în mâini și i-a poruncit "Rostește acestea!". Cum Mahomed refuza să citească din
carte, Îngerul i-a apăsat "cartea pe nări și pe buze", aproape sufocându-l. Când, a patra oară
îngerul i-a spus: "Rostește!", Mahomed l-a întrebat "Ce trebuie să rostesc?". Îngerul i-a
răspuns atunci: "Rostește (adică: predică!) în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut
omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduiește, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a
luminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa"(90: 1-5)
Mahomed a început să citească cu voce tare și îngerul s-a depărtat de dânsul. "Apoi m-am
trezit și eram ca și cum cineva ar fi scris în inima mea". Autenticitatea acestor experiențe pare
neîndoielnică. "Dictarea" Coranului a fost deseori însoțită de convulsii puternice, de accese de
febră sau de răcirea trupului.

Muhammad începe sa predice, întâi în familie și printre cunoștințe, apoi publicului

larg. La început el este ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridiculizat. Totuși, el
reușeste să atragă din ce în ce mai mulți oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea,
noi capitole erau revelate din Coran. Pe măsură ce numărul celor ce îl urmau creștea,
Muhammad devine o amenințare la adresa conducătorilor societații sale și este persecutat,
alături de cei care îl urmau. Un timp s-a bucurat de protecția unchiului sau Abu Talib, dar
după moartea acestuia Muhammad este nevoit să își părăsească orașul natal și să meargă cu
un grup de musulmani devotați în orașul Yatrib în 622, unde fusese invitat de două triburi
rivale, care acceptaseră să-l recunoască drept conducător spiritual și se așteptau ca el să le
arbitreze disputele. Acest eveniment se numește Hejira și marchează începutul anului Islamic.
Hejira înseamnă în arabă "emigrare". Numele orașului este schimbat în Medina ('Orașul' (în
arabă), ca prescurtare de la numele complet de 'Orașul Profetului' (al Madinat al-Nabi)).

Muhammad devine conducătorul orașului și în scurt timp Medina devine capitala

primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, însă
Muhammad reușește să câștige câteva bătălii importante Badr si Uhud, asigurând securitatea

2
statului său. Acesta continuă să se extindă și în cele din urmă Muhammad cucerește Mecca
fără vărsare de sânge in 630. În tot acest timp, versete din Coran continuă să îi fie revelate,
acestea fiind o parte așternute în scris, iar o alta memorate de către companionii Profetului.

Muhammad a murit la 63 de ani, in 632. La moartea sa, în peninsula arabică exista

un factor de coeziune ce pentru prima dată în istorie, va duce, în deceniile și secolele
următoare, la o veritabilă unificare a acesteia (și nu numai) într-un stat islamic. Chiar din
timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea
politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii
totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenții ( 'ummal) Profetului pentru
finanțarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei).

Istoricii și sociologii spun că nimic din istoria timpurie a religiei lui Mahomed nu
prevestea stagnarea de care suferă civilizația islamică de mai bine de jumătate de mileniu.
Mesajul acestuia a fost unul similar celorlalte religii monoteiste abrahamice, dacă nu cumva
chiar unul mai coerent și credibil, dată fiind perioada mai târzie în care noua religie a apărut.
Spiritul tribal care i-a îmbibat pe arabi cu o imensă dragoste de libertate dintotdeauna, ca și cu
o sănătoasă doză de scepticism în ce privește orice formă de concentrare a puterii și deciziei,
modul democratic în care lumea tribală arabă lua deciziile privitoare la comunitate, sunt doar
câteva elemente care prevesteau și în fapt chiar au produs efecte favorabile dezvoltării
impetuoase a civilizației la baza cărei stătea mesajul lui Mahomed. Piedica, sau "vina",
trebuie deci căutată, cel puțin în parte, mai târziu, și nu în epoca sau mesajul inițial, de altfel
destul de ambiguu și divers, al Profetului. Istorici ca B. Lewis și D. Sourdel consideră că
turnura antiraționalistă pe care a luat-o islamul ca reacție a mișcării mutazilite a fost decisivă
în grăbirea falimentului. Tolerată un timp, filozofia a fost treptat respinsă ca un corp străin, iar
ortodoxiile și fanatismele fratricide n-au făcut decât să învenineze climatul intelectual, după
ce-l denaturaseră pe cel politic.
Pentru musulmani, perioada de dinaintea Islamului este denumita Jahiliya
(Ignoranta). Femeile nu aveau atunci niciun drept de mostenire sau proprietate, mai grav este
ca nasterea unei fete era considerata in general o nenorocire, practica ingroparii de vii a
fetitelor fiind foarte raspandita inaintea adoptarii Islamului si inainte ca Muhammad sa o
interzica cu desavarsire.
Desi nu a fost si nu este considerat de catre credinciosii sai o fiinta divina, precum
cred crestinii despre Iisus Christos sau budistii despre Buddha Sakyamuni, Muhammad este,

3
in acceptiunea musulmanilor, o fiinta umana cu comportament exemplar, dar lipsita de vreun
atribut dumnezeiesc. Pentru musulmani, ramane cel mai mare si iubit om care a trait vreodata,
nu doar pentru revelarea Coranului si fondarea Islamului, ci si pentru calitatile sale moral-
spirituale pentru care este onorat si astazi. Conform acelorasi traditii Hadith, Muhammad nu
s-a razbunat niciodata, nu s-a infuriat din motive personale, nu a lovit niciodata o femeie, nu a
mintit sau a tradat pe cineva, si-a respectat mereu toate promisiunile.

Asemanari intre crestinism si islamism si iudaism

- Cele 3 religii se bazeaza pe o Carte Sfanta.

- Toate au cate un profet acestia fiind mesageri a-i lui Dumnezeu

- Si la crestinism si islamism un inger s-a pogorat si le-a spus sa scrie cartea Sfanta