You are on page 1of 6

Asigurarea

Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract


de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în
schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe
care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.

Funcţiile asigurărilor
1. Funcţia de repartiţie se manifestă în primul rând prin procesul de formare a
fondului de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse
în asigurare.

2. Funcţia de control urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte


venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de
asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc.

Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care o societate


comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice sau
juridice, oferă acestora un serviciu şi anume obligaţia de a prelua asupra sa efectele
negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente.

Elementele asigurărilor.

1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul


primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse
bunurilor sau serviciilor asigurate;

2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor


evenimente ce pot apărea în viaţa sa, care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi
naturale sau care se asgiruă pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe
persoane;

3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea


sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;

4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative şi


reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta
să obţină calitatea de asigurat;

5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile


juridice dintre părţile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente
cuprinzând:

* cererea de asigurare;
* poliţa de asigurare;
* condiţiile contractuale pentru asigurarea de bază şi pentru clauzele
suplimentare ataşate.

6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale,
obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea
sau suma asigurată;

7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;

8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi
asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;

9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de


obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;

10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul
o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesa să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar
achitării despagubirilor;

11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile


raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat aşa cum au fost ele stabilite prin
contractul de asigurare;

12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare
a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;

Condiţii contractuale:

O primă condiţie este aceea că producerea evenimentului pentru care se încheie


asigurarea, să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este ameninţat de niciun fel
de risc, asigurarea acestiua nu devine necesară.

A doua condiţie se referă la faptul că evenimentul trebuie să aibă caracter


întâmplător.

A treia condiţie are în vedere faptul că acţiunea evenimentului trebuie să fie


înregistrată în evidenţa statistică. Datele din evidenţa statistică referitoare la un anumit
eveniment permit stabilirea pe o perioadă îndelungată a frecvenţei şi intensităţii
producerii acestuia. Aceste date stau la baza încheierii asigurării, deoarece fără ele
asigurătorul nu poate stabili probabilitatea producerii evenimentului asigurat.

A patra condiţie presupune ca producerea evenimentului să nu depindă de voinţa


asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul sau beneficiarul
asigurării a contribuit direct sau indirect la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel
să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta va pierde toate
drepturile conferite de asigurare şi va suporta rigorile legii.

Clasificarea asigurărilor

Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă pot fi clasificate după mai


multe criterii:

A. După domeniul la care se referă

* Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori materiale aparţinând unor


persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau
accidentelor;
* Asigurările de persoane - au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-
se pentru diminuare consecinţelor negative cauzate de calamităţi naturale, accidente sau
boli;
* Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul îsi asumă obligaţia de a plăti
despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane.

B. După obiectul de activitate

* Asigurări de viaţă

a. Asigurări de viaţă clasice - asigurarea de supravieţuire, prin care suma asigurată


urmează să fie platită la decesul unei persoane (asiguratul de viaţă), cu condiţia ca
decesul să se producă în decursul vieţii unei alte persoane (a doua viaţă); - asigurarea de
deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de
valabilitate a contractului de asigurare; - asigurarea mixtă de viaţă, în care evenimentele
asigurate sunt supravieţuirea şi decesul asiguratului, iar suma asigurată se plăteşte
asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta. b. Anuităţi - anuitatea
(asigurare de tip rentă) presupune plata periodică pe timpul vieţii anuitantului în schimbul
unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime. c. Asigurări de viaţă
suplimentare - sunt asigurări ataşate suplimentar la o poliţă şi care măresc prin suma
asigurată suplimentar protecţia standard oferită prin asigurarea de baza. Acordarea uneia
sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu influenţează valoarea
asigurării de bază. Acestea cuprind: - asigurări de vătămări corporale din accidente; -
asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, care sunt asigurări prin care
asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii capacităţii de muncă a asiguratului ca
urmare a unui accident survenit pe durata contractului; - asigurări de deces rezultat dintr-
un accident; acest tip de asigurare suplimentează protecţia oferită de asigurarea de bază
pentru deces şi în plus faţă de returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă
beneficiarului o sumă stabilită de asigurat în cazul producerii decesului. d. Asigurări de
căsătorii şi de naştere - dota pentru căsătorie - se încasează cu ocazia căsătoriei sau la
expirarea poliţei, dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor
de naştere, suma asigurată se plăteşte la apariţia unui copil şi e menită să asigure
acoperirea nevoilor viitoare ale copilului. e. Asigurări unit-linked - asigurări de viaţă
legate de investiţii, pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată
asiguratului (unit-linked); acest tip de produse financiare combină caracteristicile
asigurărilor de viaţă cu cele ale unor produse de investiţie, respectiv protecţia oferită de o
poliţă de asigurare de viaţă cu beneficiile unor investiţii administrate în scopul exclusiv al
asigurării. f. Asigurări permanente de sănătate - administrate la fel ca asigurările de viaţă,
sunt asigurări pe termen lung, similare celor de viaţă. Principalul beneficiu este un venit
pentru asigurat în perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus
permanent la risc, indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a
asiguratului. g. Asigurări de capitalizare - oferă beneficiarului, la maturitatea contractului,
suma asigurată garantată la care se adaugă beneficiul investiţional. Acestea cuprind: 1.-
asigurări de viaţă cu primă unică, care presupun că plata primei să se facă o data, de
obicei la începutul contractului; 2.- asigurări de viaţă cu primă eşalonată, care presupun
că plata primelor să se faca, în funcţie de condiţiile prevăzute în contract, lunar,
trimestrial, semestrial sau anual.

* Asigurări de persoane;
* Asigurări de autovehicule;
* Asigurări maritime şi de transport;
* Asigurări de aviaţie;
* Asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
* Asigurări de răspundere civilă

a. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la


asigurarea obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicule, cât şi la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte
Verde, care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse
unor terţe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului.
Acestea sunt obligatorii şi facultative. b. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace
de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor
prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian,
inclusiv răspunderea transportatorului. c. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace
de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin producerea unor
prejudicii produse unor terţe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport maritim,
fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea transportatorului. d.
Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice răspundere rezultată prin
producerea unor prejudicii produse unor terţe persoane, altele decât cele acoperite de
asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările de răspundere civilă
pentru mijloace de transport aerian şi asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de
transport naval. În această categorie întâlnim asigurarea de răspundere civilă
profesională; răspunderea societăţilor specializate, răspunderea civilă legală.

* Asigurări de credite şi garanţii;


* Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate şi asigurări agricole.
C. După forma juridică de realizare

1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic şi social al întregii


comunităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de
producţie şi protejarea victimelor unor accidente

Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important


numâr de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri astfel încât fiecare
deţinător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor
respective.

În România sunt asiguraţi obligatoriu deţinătorii de autovehicule pentru cazurile


de răspundere civilă

Asigurarea obligatorie este fără termen, acţionând tot timpul cât exista bunul
asigurat. În cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naştere în mod
automat din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.

2. Asigurările facultative iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat


între asigurător şi asigurat.

Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori
riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări
pentru o despăgubire mai mare.

Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp,


riguros stabilită în contractul de asigurare. În situaţia în care apar unele pagube înainte de
plata primei de asigurre sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei,
asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.

D. După riscul cuprins în asigurare

1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor seismice, etc.


Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcţiile utilajele şi
instalaţiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, etc.;

2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţilor,


alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile şi rodul
viilor;

3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;

4. Asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele
de transport şi încarcăturile aflate în acestea;
5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor (deces, boli,
accidente) - în cazul asigurărilor de viaţă;

6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii


cauzate terţelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activităţi;

E. După sfera de cuprindere în profil teritorial

1. Asigurările interne au caracteristic faptul că părţile contractante domiciliază (au


sediul) în aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se
află pe teritoriul aceleiaşi ţări iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu;

2. Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane sau


bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de
asigurare ori una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării se afla pe teritoriul
altei ţări.

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să
asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor
temporară în desfăşurarea de activităţi economice eficiente.
Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu
plasarea acestora spre unităţile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea
îndeplinesc un rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine
instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se
acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.
Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o
importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta
resursele spre cele mai eficiente plasamente.
În angajarea resurselor lor, băncile se confruntă cu o serie de riscuri:
- riscul de nerambursare;
- riscul lipsei de lichiditate;
- riscul variaţiei ratei dobânzii pe piaţă;
- riscul de capital;
- riscul repatrierii capitalului în condiţiile creditării externe (riscul valutar şi riscul
de ţară).
Acordând credite banca îşi asumă mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie
de calitatea celui care face împrumutul, fie de evoluţia economică generală, fie de
structura generală a băncii.
Se cunoaşte faptul că performanţa bancară are două dimensiuni: rentabilitate şi risc, iar
managementul bancar urmăreşte maximizarea performanţelor bancare prin armonizarea
următoarelor obiective: maximizarea rentabilităţii băncii, minimizarea expunerii la risc şi
încadrarea în normele de calitate şi comportament prudenţial.
Considerarea tuturor riscurilor este un fapt necesar şi important pentru fiecare bancă, dar
în condiţiile amplitudinii procesului de recreditare, cunoaşterea, evitarea şi prevenirea lor
este de o deosebită relevanţă la nivel naţional.