Intuiția

Definiție
Dicționarul Webster definește intuiția ca fiind ”actul sau procesul de a
accesa în mod direct cunoștințe și convingeri fără raționament sau deducție”.
Informaţiile adunate par să răsară de nicăieri; sau mai degrabă datorită
proceselor mentale inconștiente. Ca orice alt lucru care ține de mental,
psihologii se străduiesc să definească existența sa.

Intuiție și procese mentale

Teoria cognitiv-experiențială a sinelui e o ramură a psihologiei dezvoltată
în anii ’70 de către psihologul Seymour Epstein. El identifică două sisteme diferite
cu ajutorul cărora indivizii procesează informația: cognitiv și experiențial.
Procesele mentale cognitive au loc la nivel conștient. Cele experiențiale –
precum intuiția se găsesc la nivelul subconștientului. Ambele sisteme sunt
considerate metode de învățare, deci intuiția își are originea în informația pe
care o cunoaștem deja.

”Intuiția reprezintă lucrurile pe care le-am învățat fără să ne dăm seama că

le-am învățat. Uneori ne sunt de folos. Alteori sunt maladaptive.” (Epstein)

Procese mentale automate

”Procesarea automată” e un termen folosit pentru a descrie mecanismele
intuiției. După John Bargh, psiholog cognitivist la Universitatea Yale, aceste
procese cognitive funcționează precum influențe inconștiente asupra proceselor
psihologice și comportamentale care au loc la nivel mental. Ariile actuale de
cercetare includ amorsări subliminale, memorie implicită, intuiție și comunicare
nonverbală. Pentru a studia aceste domenii cercetătorii examinează ”felii
comportamentale” pentru a identifica forme specifice de percepție, gândire și
învățare.

”Amorsările subliminale, memoria implicită, amorsările implicite,

prelucrările emoționale, comunicarea nonverbală, studiile ”feliilor
comportamentale”... toate acestea sunt arii active de cercetare și toate au
legătură cu intuiția.” (Myers)

Cercetările sugerează faptul că intuiția, în ciuda neajunsurilor, e o parte

integrantă a gândirii noastre. Aceasta derivă din dorința de a găsi modele și
conexiuni într-un univers de regulă aleator și modalități de a interacționa în
acesta.

Sunt de acord că intuiția e un bun ajutor, dar în același timp prezintă și

deficiențe. Intuiția este o metodă ce ține mai degrabă de subconștient ce face
legătura dintre informații aparent disparate. Cu ajutorul acesteia, se poate
ajunge la rezultatul dorit folosind informațiile disponibile fără a parcurge întregul
pattern de procesare cognitiv și/sau emoțional. Metodele intuiției nu sunt însă
nici pe departe fiabile, deoarece nu prezintă nicio certitudine că se va ajunge la
un rezultat favorabil. Intuiția este un proces cognitiv rapid, inconștient, dar
imprecis și poate induce individul în eroare.

Totuși ea nu trebuie ignorată, trebuie doar “educată” printr-un feedback

pozitiv și susținută de o doză substanțială de gândire logică, rațională.

Bibliografie
• myersbriggs.org

• psychologies.ro

• apa.org

• springerlink.com

• Alfano, M., “Explaining Away Intuitions About Traits: Why Virtue

Ethics Seems Plausible (Even if it Isn’t)”, 19 November 2010, Springer
Science+Business Media B.V. 2010

• Roland Doran, Francoise Parot, “Dictionar de Psihologie”

• C. G. Jung, ”Amintiri, vise și reflecții”

Roland Paul MORARU

Anul II
Grupa 2