Вы находитесь на странице: 1из 8

PROGRAMĂ DE ACORDARE A GRADULUI DIDACTIC

II ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

MAISTRU INSTRUCTOR

ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

2007

1
A. NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Programa pentru examenul de obţinere a gradului didactic II de către maiştri


instructori reprezintă documentul curricular şi normativ de bază în temeiul căruia vor fi
structurate şi asigurate atât orientarea generală în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi
didactic/metodice a domeniului de referinţă, cât şi parcurgerea, prin studiu sistematic, a unei
tematici adaptate nivelului profesional al cadrului didactic, relevante, moderne şi cu o sensibilă
deschidere interdisciplinară.
Programa este concepută ca bază necesară şi utilă atât pentru perfecţionarea continuă, cât
şi pentru testarea/evaluarea concepţiei, cunoaşterii, înţelegerii şi interpretării principalelor roluri
profesionale ale funcţiei din perspectiva nivelurilor carierei didactice. Acestea se vor corela cu
normativitatea psihopedagogică pe baza căreia sunt proiectate, aplicate şi inovate structurile şi
unităţile de competenţe - cunoştinţele, abilităţile, valorile şi atitudinile - corespunzătoare
standardelor şi statutului asumat/jucat de cadrul didactic în unităţile de învăţământ preuniversitar
din România
În cadrul acestei programe, de importanţă majoră sunt acele componente care vor
valoriza rolul constructiv, coparticipativ al cadrului didactic în calitatea sa de actor cu statut de
educator, de purtător al mesajelor ştiinţei şi tehnologiei, de reprezentant al comunităţii
profesorilor de specialitate instituţia şcolară şi substanţa competenţelor dobândite de acesta, în
concordanţă cu motivaţia profesională, cu o serie de roluri specifice.
Au fost urmărite formarea şi structurarea competenţelor pentru maiştri instructori, cu
aplicare la specificul activităţilor de instruire practică. Pe lângă competenţele specifice, în
specialitate, sunt vizate competenţele pentru îndeplinirea eficientă a unui rol social precum şi
competenţele metodice.
Tematica programei reflectă ponderile:
- conţinuturilor destinate pentru formarea competenţelor ştiinţifice (aprox.. 60%);
- conţinuturilor destinate formării competenţelor didactice, încorporând metodica şi
aplicaţiile şcolare ale domeniului (aprox. 30%);
- conţinuturilor altor tipuri de competenţe necesare cadrelor didactice - competenţe
cheie (aprox. 10%).
Conţinuturile programei urmăresc sporirea flexibilităţii, mobilităţii ocupaţionale şi
creşterea gradului de adaptabilitate a maiştrilor instructori la evoluţia tehnică, tehnologică şi
economică în domeniu.
Programa este orientată pe evaluarea calităţii concepţiei didactice şi a modalităţilor
concrete prin care maistrul instructor pune elevii în situaţii de învăţare eficientă, menite să
conducă la formarea competenţelor prevăzute în standardele de pregătire profesională. Această
orientare este cu atât mai necesară în prezent, când flexibilitatea programelor şcolare solicită din
partea cadrelor didactice efortul de a concepe procese şi parcursuri didactice adaptate nivelului
claselor de elevi cu care lucrează şi finalităţilor învăţământului tehnologic.
Structura arborescentă şi organizarea modulară a curriculum-ului pentru învăţământul
tehnologic, solicită abordarea structurală a desfăşurării procesului de învăţământ. Astfel, plecând
de la ideea definirii şi evaluării competenţelor necesare maistrului instructor pentru desfăşurarea
unui proces instructiv - educativ eficient, programa vizează dezvoltarea următoarelor:
Competenţe specifice

• Cunoaşterea şi aprofundarea de către candidaţi a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice


de specialitate;
• Operarea cu standardele de pregătire profesională şi programele şcolare pentru
proiectarea unui demers didactic adaptat nivelului de învăţământ, calificării şi
specificului clasei;
• Realizarea corelaţiilor intra, -inter şi pluridisciplinare ale conţinuturilor;

2
• Proiectarea activităţilor de instruire practică/pregătire practică în concordanţă cu
cerinţele curriculumului şi ale tehnologiei didactice moderne;
• Aplicarea unor forme de management al clasei în funcţie de activitatea proiectată;
• Organizarea şi coordonarea activităţii de instruire/pregătire practică în atelierul
tehnologic şcolar şi la agenţii economici în scopul formării şi dezvoltării
competenţelor specifice;
• Selectarea şi aplicarea metodelor de evaluare adecvate activităţii de
instruire/pregătire practică;
• Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educaţională;
• Exploatarea utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor în condiţiile respectării
normelor de protecţie şi igiena muncii, P.S.I. şi protecţia mediului înconjurător;
• Respectarea normelor de calitate pentru desfăşurarea proceselor, obţinerea produselor
şi oferirea serviciilor;
• Transmiterea, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor, a conţinuturilor
astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective şi atitudinale;
• Stimularea potenţialului fiecărui elev şi dezvoltarea creativităţii.

B. TEME PENTRU DIDACTICA / METODICA PREDĂRII DISCIPLINELOR/


MODULELOR DE SPECIALITATE

1. Locul şi rolul disciplinelor/modulelor din aria curriculară „Tehnologii” în învăţământul


preuniversitar; construirea demersului didactic pentru realizarea centrării pe elev.
2. Componentele curriculumului şcolar:
• curriculum naţional, planuri cadru, arii curriculare, trunchi comun, discipline,
module;
• documente curriculare, Standarde de Pregătire Profesională, planuri de
învăţământ, programe şcolare, manuale şcolare, auxiliare curriculare;
• obiectivele instruirii practice şi evaluării: competenţe generale, competenţe
specifice, unităţi de competenţă, competenţe;
• proiectarea curriculumului opţional şi în dezvoltare locală.
3. Stabilirea corespondenţelor dintre competenţele de execuţie şi sociale şi conţinuturile de
instruire.
4. Metode şi procedee de instruire practică:
• Clasificarea şi caracteristicile grupelor de metode specifice instruirii practice;
• Exemplificarea aplicării metodelor specifice instruirii practice;
• Utilizarea metodelor de instruire centrate pe elev: lucrul în echipă, învăţarea prin
cooperare, metoda proiectului, problematizarea, studiul de caz.
5. Caracterizarea tipurilor de lecţii specifice instruirii practice: lecţia de formare şi
dezvoltare a competenţelor de execuţie, lecţia de evaluare prin probă practică, lecţia
vizită.
6. Particularităţile mediului de instruire în atelierul şcoală.
7. Proiectarea demersului didactic: stabilirea lucrărilor de instruire practică în acord cu
conţinuturile programelor şcolare, planificarea calendaristică, proiectarea unităţilor de
învăţare, proiectarea lecţiei.
8. Proiectarea instrumentelor de evaluare prin probe practice: formularea cerinţelor,
întocmirea baremului şi a fişelor de observare.
9. Modalităţi de adaptare a instruirii practice pentru integrarea elevilor cu Cerinţe
Educaţionale Speciale.
10. Integrarea abilităţilor cheie în activitatea de instruire practică.
11. Strategii didactice pentru asigurarea interdisciplinarităţii la instruirea practică.
12. Metode şi procedee pentru dezvoltarea creativităţii elevilor prin instruirea practică.

3
BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1997

2. Cociuba, P., ş.a. Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Editura


Economică, Bucureşti, 2000
3. Cucoş, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
4. Cristea, S. (coord) Curriculum pedagogic, EDP, Bucureşti, 2006
5. Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat,
Ed.Polirom, Iaşi, 1998
6. Druţă, M-E., Didactica disciplinelor economice, Ed. ASE,
Bucureşti, 2002
7. Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1995
8. Iucu R. Formarea cadrelor didactice. Sisteme. Politici.
Strategii. Editura Humanitas, 2006
9. Jinga, I., Negreţ, I., Învăţarea eficientă, EDITIS, Bucureşti, 1994
10. Joiţa, E., Eficienţa instruirii, EDP, Bucureşti, 1998
11. Manolescu, M., Evaluarea şcolară, Editura Meteor, Bucureşti,
2006
12. Neacşu, I., Instruire şi învăţare, ediţia a II-a, revizuită, EDP,
Bucureşti, 1999
13. Niţucă, C., Stanciu, I., Didactica disciplinelor tehnice, Editura
Performantica, 2006
14. Onu, P., Luca, C., Introducere în didactica specialităţii – discipline
tehnice şi tehnologice, Editura Polirom, Iaşi,
2004
15. Onu, P., Luca, C., Didactica specialităţii, Editura „Gh. Asachi”,
Iaşi, 2002
16. Radu, I., T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti,
2000
17. xxx Curriculum naţional (www.edu.ro)
18. xxx Ghiduri metodologice pentru aplicarea
programelor şcolare pentru aria curriculară
„Tehnologii”, MECT

C. TEME PENTRU CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC DE SPECIALITATE


I. Profesiunea de asistent medical
1. locul de muncă al asistentului medical;
2. funcţii şi responsabilităţi;
3. concepte şi teorii.
II. Rolul asistentului medical în pregătirea şi asistarea examenelor clinice şi paraclinice
1. efectuarea sondajelor şi spălăturilor;
2. participarea la puncţii;
3. administrarea medicamentelor.

4
III. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni / deficienţe ale aparatului respirator (urgenţe):
1. evaluarea funcţiei respiratorii, investigaţii paraclinice;
2. evaluarea unor semne şi simptome: tuse, expectoraţie, dispnee, hemoptizie, junghi
toracic;
3. îngrijirea bolnavilor cu insuficienţă respiratorie acută, astm bronşic, pneumotorax
spontan; îngrijirea pacienţilor cu hemoptizie;
4. îngrijirea pacienţilor cu ventilaţie mecanică.
5. intervenţii şi tratamente specifice: oxigenoterapie, exerciţii respiratorii, tehnici de
relaxare, monitorizare;
6. educaţie pentru sănătate;
7. studiu de caz: identificarea problemelor de îngrijire ale pacienţilor cu afecţiuni ale
aparatului respirator.
IV. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni / deficienţe ale aparatului cardiovascular (urgenţe):
1. supravegherea stării generale a pacienţilor (supravegherea funcţiilor vitale şi
vegetative);
2. evaluarea unor semne şi simptome: durere, dispnee, cianoză, edem, palpitaţii;
3. investigaţii paraclinice (radiologice, funcţionale şi de laborator);
4. îngrijirea bolnavilor cu edem pulmonar acut, embolie pulmonară, infarct
miocardic acut, hipertensiune arterială, stop cardiorespirator;
5. intervenţii şi tratamente specifice;
6. educaţie pentru sănătate;
7. studiu de caz: identificarea problemelor de îngrijire ale pacienţilor cu afecţiuni ale
aparatului cardiovascular.
V. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni / deficienţe ale aparatului digestiv şi ale glandelor
anexe:
1. supravegherea stării generale, a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. investigaţii paraclinice (radiologice, endoscopice, funcţionale, prelevări de
produse biologice şi patologice specifice);
3. efectuarea tratamentelor de specialitate;
4. evaluarea unor semne şi simptome specifice: greaţă, vărsătură, diaree, constipaţie,
dureri, hemoragie digestivă);
5. intervenţii şi tratamente specifice;
6. educaţie pentru sănătate;
7. studiu de caz: identificarea problemelor de îngrijire ale pacienţilor cu afecţiuni ale
aparatului digestiv şi ale glandelor anexe.
VI. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni / deficienţe ale aparatului renal (urgenţe):
1. supravegherea stării generale şi a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. evaluarea semnelor şi simptomelor: durere, tulburări urinare, simptome generale
(nervoase, respiratorii, cardiovasculare);
3. investigaţii paraclinice (radiologice, funcţionale şi de laborator);
4. efectuarea tratamentului;
5. îngrijirea bolnavilor cu insuficienţă renală acută, colică renală, retenţie acută de
urină;
6. intervenţii şi tratamente specifice;
7. educaţie pentru sănătate;
8. studiu de caz.
VII. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni hematologice:
1. supravegherea stării generale şi a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. investigaţii paraclinice (radiologice, funcţionale, de laborator);
3. evaluarea unor semne şi simptome: cefalee, ameţeală, lipotimie, dispnee,
palpitaţii, inapetenţă, etc.;
4. efectuarea tratamentelor;

5
5. îngrijirea pacienţilor cu: anemie, leucemie, boală Hodgkin;
6. intervenţii şi tratamente specifice: transfuzia, puncţia osoasă, etc;
7. educaţie pentru sănătate;
8. studiu de caz.
VIII. Îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni reumatismale
1. supravegherea stării generale şi a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. investigaţii paraclinice (radiologice şi de laborator);
3. evaluarea unor semne şi simptome: durere, imobilitate articulară, tulburări
senzoriale, etc.;
4. efectuarea tratamentului;
5. îngrijirea pacienţilor cu: reumatism articular acut, reumatism degenerativ,
poliartrită reumatoidă;
6. intervenţii şi tratamente specifice: injecţia intra- şi periarticulară, mobilizarea;
7. educaţie pentru sănătate;
8. studiu de caz.
IX. Îngrijirea pacienţilor cu intoxicaţii acute
1. supravegherea stării generale şi a funcţiilor vitale şi vegetative;
2. investigaţii paraclinice (explorări funcţionale şi de laborator);
3. evaluarea unor semne şi simptome specifice în intoxicaţiile cu: barbiturice, alte
substanţe medicamentoase, oxid de carbon, alimente, etc.;
4. efectuarea tratamentului;
5. îngrijirea pacienţilor cu intoxicaţii acute: studiu de caz;
6. educaţie pentru sănătate: măsuri generale de prevenire a intoxicaţiilor acute.
X. Îngrijirea pacienţilor în serviciul de chirurgie şi ATI
1. principii de îngrijire a plăgilor;
2. hidratarea şi mineralizarea organismului: transfuzia de sânge, reechilibrarea
hidroelectrolitică;
3. asepsia şi antisepsia: controlul infecţiilor nosocomiale;
4. pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie;
5. îngrijirea pacientului imobilizat.
XI. Particularităţi de îngrijire în afecţiunile ginecologice
1. semne şi simptome în afecţiunile ginecologice: durerea, leucoreea, hemoragiile,
modificările ciclului menstrual;
2. aplicarea tratamentului local şi general;
3. investigaţii paraclinice (radiologice, de laborator, etc.);
4. îngrijirea pacientelor cu diferite afecţiuni ginecologice; studiu de caz;
5. pregătirea ginecopatelor în vederea intervenţiei chirurgicale;
6. îngrijiri postoperatorii – supravegherea după intervenţia chirurgicală;
7. educaţia pentru sănătate a femeii; profilaxia cancerului genital.
XII. Particularităţi de îngrijire în obstetrică
1. urmărirea evoluţiei sarcinii;
2. complicaţiile şi accidentele sarcinii;
3. pregătirea gravidei pentru examenul general şi obstetrical, stabilirea vârstei
sarcinii;
4. pregătirea gravidei pentru internare şi naştere;
5. pregătirea sălii şi a materialelor necesare pentru naştere;
6. supravegherea gravidei în perioada de travaliu şi în timpul naşterii;
7. acordarea primelor îngrijiri nou-născutului în sala de naştere;
8. supravegherea şi îngrijirea lăuzei
XIII. Îngrijirea nou-născutului şi a copilului
1. îngrijirea nou-născutului şi a sugarului;

6
2. observarea şi semnalarea modificărilor survenite în starea generală a copilului: erupţii,
fenomene dureroase, stări febrile, modificarea apetitului, tulburări ale stării de conştienţă, etc.;
3. măsurarea şi notarea funcţiilor vitale şi vegetative: temperatură, puls, respiraţie, tensiune
arterială, diureză, scaun;
4. asigurarea igienei;
5. participarea la vizită;
6. administrarea medicamentelor;
7. efectuarea tratamentelor şi supravegherea lor; pregătirea copilului pentru diferite diverse
examene paraclinice: radiologice, explorări de specialitate;
8. îngrijirea copilului cu afecţiuni ale aparatului respirator (insuficienţa respiratorie acută,
bronhopneumonia, etc.); prevenirea convulsiilor febrile;
9. îngrijirea copilului cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular: insuficienţă cardiacă,
colaps;
10. îngrijirea copilului cu afecţiuni ale aparatului digestiv;
11. îngrijirea copilului deshidratat;
12. pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii în diverse afecţiuni;
13. particularităţi de îngrijire a copilului în serviciul de chirurgie: igienă, alimentaţie,
administrarea tratamentului medicamentos;
14. educaţie pentru sănătate: alimentaţie corectă, stil de viaţă, condiţii de mediu; prevenirea
rahitismului, imunizarea pasivă.
XIV. Îngrijirea pacienţilor în comunitate
1. îngrijirea copilului;
2. îngrijirea gravidei;
3. îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale: bolnavi cronici, persoane imobilizate, etc.
XV. Îngrijiri speciale acordate persoanei vârstnice
1. particularităţi biologice şi psihologice ale persoanei vârstnice;
2. probleme etice şi sociale ale vârstnicului;
3. particularităţi de îngrijire a persoanei vârstnice.
XVI. Didactica disciplinei de învăţământ
1. Competenţe specifice profesiei: de cunoaştere, de execuţie şi sociale (cunoştinţe,
deprinderi, atitudini).
2. Tipuri de lecţie specifice:
a. lecţie de transmitere de cunoştinţe;
b. lecţie de formare şi dezvoltare a competenţelor de execuţie;
c. lecţie mixtă;
d. lecţie de evaluare;
e. lecţie de recapitulare.
2. Metode şi procedee de predare – învăţare adecvate.
3. Mijloace de învăţământ specifice activităţii de instruire practică.
4. Documente necesare proiectării didactice şi activităţii de instruire în concordanţă cu
legislaţia în vigoare.
BIBLIOGRAFIE
1. Borundel, Corneliu . Manual de medicină internă pentru cadre medii. Editura ALL,
Bucureşti, 2000
2. Daschievici Silvian, Mihăilescu Mihai. Chirurgie. Manual pentru cadre medii. Editura
Medicală, Bucureşti, 2002
3. Angelescu Nicolae. Patologie şi nursing chirurgical. Editura Medicală, Bucureşti 1998
4. Florin Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu. Urgenţele Medicale, Manual sinteză
pentru asistenţi medicali – Volumul I. Editura R.C.R. Print, Bucureşti 2003
5. Marcean Crin, Ciofu Elena. Nursing. Colecţia „Fundeni”. Editura Protip, Bucureşti 2002
6. Marcean Crin, Predoi Beatrice. Nursing. Colecţia „Fundeni”. Editura Protip, Bucureşti, 2002
7. Marcean Crin, Elena Iancu. Nursing. Colecţia “Fundeni” Editura Protip, Bucureşti, 2003

7
8. Marcean Crin, Parlog Maria. Fundamente de nursing. Editura Atena, Bucureşti
9. Marcean Crin, Vlad, T.T., Urgenţe în pediatrie, Colecţia Fundeni, Ed. RCR PRINT,
Bucureşti, 2006;
10. Chiru Florin şi colaboratorii. Îngrijirea omului sănătos si a omului bolnav. Editura CISON,
Bucureşti 2001
11. Mozes Carol. Tehnica îngrijirii bolnavului. Editura Medicala Bucureşti 2000
12. Titircă Lucreţia. Urgenţele medico-chirurgicale. Sinteze Editura Medicală, Bucureşti, 1998
13. Titirică Lucreţia. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistentul medical – ghid de
nursing, vol. II, . Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2005
14. Titirică Lucreţia. Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali – Manual
pentru colegiile şi şcolile postliceale sanitare, Editura Viata Medicală Românească,
Bucureşti, 2003
15. Marcean Crin, Mihăilescu Vladimir. Puericultura şi Pediatrie, Colecţia „Fundeni”. Editura
R.C.R. Print, Bucureşti 2004.
16. Gheorghiu N. N., Lemnete I., Rădulescu I. Manual de obstetrică şi ginecologie pentru cadre
medii. Editura Medicală, Bucureşti, 1994.
17. Nanu Dimitrie, Moga Maiu, Şamanschi Leonid. Manual de obstetrică, Bucureşti, 1994.
18. Bogdan C. ,Geriatrie. Editura Medicală, Bucureşti, 1997

Вам также может понравиться