Clasicismul reprezinta o ampla miscare cultural-artistica, manifestata pregnant

in secolele XVII-XVIII, avandu-si nucleul ideologic si estetic in Franta, unde a

si fost teoretizat de criticul si poetul Boileau.
Dincolo de limitarile rigide ale cronologiei literar-estetice, clasicismul este
inteles ca un mod de a crea durabil si esential", o trasatura definitorie a arte
i mari, fiindca marea literatura este in fond aceea de stil clasic, iar ce este
maret in romantism, baroc apartine tot tinutei clasice" (G. Calinescu, Sensul cl
asicismuluI). in literatura universala, curentul s-a manifestat in mai multe eta
pe, astfel incat putem vorbi de un clasicism antic greco-roman, de unul francez
(secolele XVII-XVIII), precum si de ecouri ale clasicismului pana in literatura
secolului XX.
La fel ca si romantismul, clasicismul reprezinta o atitudine estetica prezenta p
ermanent in constiinta umana: Clasic e o notiune mobila ce se aplica oricarei fo
rme de arta ajunsa la maturitate, adica la suprema sa expresie de echilibru intr
e forma si fond" (Eugen LovinescU).
Clasicismul se identifica in sensul cel mai curent cu secolul al XVII-lea france
z, perioada domniei lui Ludovic al XlV-lea, fiind ilustrat de scriitori precum M
oliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere, Bossuet.
Principalele trasaturi comune scriitorilor clasici constau in admiratia pentru a
ntici, rigoarea compozitionala, gustul dreptei masuri, cautarea naturalului si a
verosimilului, finetea analizei morale si psihologice, puritatea si claritatea
stilului.