Papismul este religia cu 666 de faţade pentru că are o
proprietate deosebită: nu contestă Dumnezeul niciunei alte religii şi primeşte pe toţi la sine cu o condiţie: recunoaşterea primatului şi infailibilităţii.
Chiar dacă Clinton e curvar, ucigaş şi
eretic, papistaşii nu văd un impediment în acestea, atât timp cât şi preşedintele se „redresează” electoral şi catolicismul îşi extinde supremaţia în stil american.
Introducerea scenelor liturgice cu specific local sunt savoarea
messelor catolice din ţările idolatre. Chiar şi pentru unii dintre cardinalii de mai jos este o scenă inedită. Fiecare este chemat să-şi laude dumnezeul, Hristos să aştepte puţin! Slavă lui Dumnezeu că a ridicat de la ei cele sfinte. Aici i-a adus numai trufia minţii lor de a crede născocirile ce contrazic Sfinţii. Aici vom ajunge şi noi ortodocşii de-i vom primi pe latini în Biserică.
Chiar dacă sărută Coranul, se îmbrăţişează cu Dalai Lama sau
primeşte pecetea hindusă, papa rămâne acelaşi om care ştie de ce le face: zideşte Noul Babel în chip creştinesc prin toleranţă, reconciliere şi drepturi umaniste, spre a câştiga deşarta slavă a acestei lumi trecătoare şi a pregăti împărăţia antihristului. Este acelaşi sărut al Iudei chiar şi când papa îmbrăţişează Ortodoxia.
Pentru „fraţii” evrei catolicismul are o evlavie deosebită, încât
a ajuns să-şi ceară iertare de la aceştia pentru „crimele de război” ale creştinătăţii. Dar pentru sacrificarea atâtor sfinţi ortodocşi români când îşi va cere papa iertare? De ce nimeni nu vorbeşte despre aceasta? Am uitat sau ne e frică? Sau poate se aşteaptă ca ortodocsii să facă metanie papei pentru „răzvrătirea” unor cuvioşi ca Ioan, Visarion, Sofronie, Oprea? Iubiţilor fraţi, când veţi vedea „urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt” să ştiţi că sfârşitul e aproape. Când veţi vedea pe catolici, anglicani şi ortodocşi slujind la acelasi altar, să stiti că a început Marea Apostazie.