Вы находитесь на странице: 1из 35

Genurile Literare

Genul liric:
 Ideile si trăirile autorului sint exprimate nemijlocit, direct

Specii ale genului liric:


 Elegie-specie a genului liric cult, meditative, care e pătrunsă de o tristeţe, melancolie, jale,
deznădejde printr-o filosofe profundă, intr-o atmosfera de adînci framintari existentiale(sin
prezente metafore si simboluri.).

 Romanta- cintec specific doar românilor. Acesta putind fi trist,melanolic, sentimental.

 Meditatie- specie a genului liric, cu caracter filosofic in care sint puse probleme , teme
mari, legate de existenta omului: binele, raul, (societatea) trecerea timpului, conditia
geniului, viata, nasterea, moartea- ca element al destinului.

 Satira- specie a genului liric in care sint biciuite defectele morale ale oamenilor sau ale
societatii cu intentii moralizatoare.

 Epistola- sp. a gen. lir. in versuri apartinind poeziei didactice, in care se trateaza un subiect
filosofic moral, artistic etc. sub forma de scrisoare.

 Idila- specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice in care este prezentata
dragostea in cadrul rustic; bucolica.

Poezie cu forma fixa:


 Sonetul- specie a genului liric alcatuit din două catrene si trei terţene, ultima fiind cu un
continut de mesaj.
Exemplu: Eminescu “Cînd insusi glasul”

 Rondelul- specie a liricii fixe ,constituita din 13 si 14 (lit. univers.) versuri si cu un refren,
care deschide poezia si care este reluat la mijlocul si la sfirsitul ei.
Exemplu: N.Costenco ”Rondelul doinei”.

 Gazelul- specie a liricii culte cu forma fixa alcatuita din 5-15 distihuri, originala in
literaturile orientale; in care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimeaza cu 1 distih. Exemplu:
G. Cosbuc “Lupta vietii”.

 Glosa- specie a liricii culte filosofice de forma fixa ce este alcatuita din atitea strofe cite
versuri cuprinde I , fiecare vers din prima strofa e comentat in strofele ulterioare, iar ultima
e prima inversata.
Exemplu: Eminescu ”Glosa”.

Particularitati:
• Incepind cu strofa a2-a unde se comenteaza fiecare vers, versurile din prima pot sa nu se
repete; abordeaza principii filosofic, morale, epice si estetice.
Genul epic:
 Toate sentimentele, ideile si gindurile sint prezentate cu ajutorul personajelor si al
actiunilor.
 Sint prezente momentele subiectului. Este prezenta expunerea artistica. Sin prezente
personajele artistice.
 Sin prezente modurile de expunere.

Specii ale genului epic:


 Poem- specie a genului epico-lirica, alcatuita din mai multe episoade de intindere mare, in
care se evoca fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate
in jurul unui erou exceptional, legendar.
Exemplu: “Dumbrava Rosie” de Alecsandri.

 Balada- specie a genului epic in versuri in care sint descrise real, fantastic sau mixt,
momente incordate, de regula tragice, din viata unui popor (fapte neobisnuite, intimplari
dramatice din trecutul istoric, social, national).

 Povestirea- specie a genului epic in proza, in care se descrie o intimplare, un fapt real din
viata, in care actiunea se petrece intr-o perioada de timp nu prea mare.
Exemplu.:Sadoveanu ”Cealalta Ancuta”

 Basm- specie a genului epic, cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortele
binelui si ale raului in lupta pentru sau impotriva fericirii omului.

 Poveste-specie a genului epic in proza in care se relateaza intimplarile fantastice ale unor
personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste in care binele triumfa.

 Snoava- s. a gen. epic in proza, de dimensiuni mici, care ironizeaza viciile societatii si ale
oamenilor (minciuna, lasitatea, lenea, mindria, aviditatea, avaritia).

Particularitati:
• Caracter de fabula, anecdota.
• Naraiune expresiva.
• Predomina dialogul.

 Legenda – s. a gen. epic in versuri sau in proza in care se impleteste armonios realitatea cu
fantasticul, in care se exprima geneza unui lucru, finite, fenomen, eveniment, istorie, eroi.

Tipuri de legende:
• Istorice
• Mitologice
• Culte (“O sama de cuvinte” I. Neculce) populare

 Nuvela- s. a gen. epic in proza de dimensiuni mai mari decit schita si mai reduse ca
romanul (cu un fir narativ), in care este prezentat un episod, un eveniment de mare
importanta din viata personaj. Principal, cele secund. axinduse in jurul acestuia.
Particularitati:
• Stilul obiectiv. Final tragic. Intriga relativ complexa.
• Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje.
• Actiunea are loc pe un singur plan.

 Schita- specie a genului epic in proza de dimensiuni reduse ce infatiseaza o intimplare


scurta, dar caracteristica unui personaj

Particularitat:
• Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar veridic. Un singur fir narativ. Stil concis.
• Caracter moralizator deschis.

Literatura populară
Lirică: Epică:

1 Neritualică 2 Ritualică
Cîntecul poezia obiceiurilor legenda
Doina (colinde, urtături,paparude) snoava
Balada poezia trecerii basmul
Strigătul (oraţii de nuntă, bocete) balada
Creaţia aforistică poezia magică anecdota
parabola

Epica Populară
Caracterici:
1 Formule: Iniţiale
de continuare
finale
2 Hiperbola
3 Limbajul popular
4 Numele proprii tipice
5 încercarea

Trăsături fundamentale ale literaturii populare:


1.Orală
2.Anonimă
3.Specifică
4.Colectivă
5.Sincretică
6.Intraductibilă
Genul dramatic:

 Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod. principal de expunere este dialogul.

 Actiunea e impartita in acte, actele in scene si tablouri.

 Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar si


indicatii scenice (mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)

 Intre acte se face de obicei cite o pauza.

 De obicei se prezinta multe personaje.

 De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva personaje.

 Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.

 Subiectul si momentele subiectului sint specifice.

Specii ale genului dramatic:

 Comedia- s. a gen. dramatic, in versuri ori in proza, cu un conflict comic, ce satirizeaza


viciile omenesti si sociale, avind deznodamint vessel si caracter moralizator.

 Drama- s. a gen. dramatic in proza, plasata intr-e comedie si tragedie , avind conflicte
puternice intre personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.

Particularităţi:
• Personaje puternice, comlexe, imbinind trasaturile positive si negative.
• Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu comicul.
• Prezenta elementelor lirice. Reda viata in toata complexitatea.

Tipuri de drame:
• Sociala, istorica, romantica.
• Psihologica, satirica, antica.

 Tragedia- s. a gen. dramatic in versuri sau in proza, care are conflicte puternice, actiune
grava si deznodamint tragic.

Particularitati:
• Personajele– inflexibile.
• Personajul se clasifica ca un ideal.
• Contine conflicte psihologice intre om si destin, datorie si pasiune.
• Sentimente marete: patriotismul, dragostea, demnitate.
VASILE ALECSANDRI

In ,,muzeul” literaturii romane, V. Alecsandri isi are locul sau, un loc insemnat in toata
dezvoltarea culturii romane, fiind ,,un om nascut in ceas bun” (Slavici), ,,un noroc al istoriei
noastre” (P.Zarifopol), cu reale si importante contributii la unificarea constiintei nationale.
Scriitor cetatean, Alecsandri a considerat ca radacinile
adevaratei literaturi stau in folclor, in realitatea sociala si cea
istorica. Marturisea: ,,daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta
a s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care
cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima
poezie.”
Alecsandri este cel mai important poet roman de pana
la Eminescu. A daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa
opera cu larga deschidere catre poezie, proza si dramaturgie, cu
innoiri remarcabile pentru fiecare gen si specie literara. El a
daltuit si modernizat limba literara. Un contemporan al sau,
Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este reprezentantul cel
mai puternic, cel mai complet al gandirii si al simtirii romanesti.
El a cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile
romanimii… El este gloria nediscutabila a literaturii romane.”

Tabel cronologic
1821 Iulie 21 S-a nascut, conform opiniei majoritatii cercetatorilor, cel de-al doilea copil, Vasile, al
medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei, nascută Cozoni, în orasul Bacău. Curând familia
viitorului scriitor se mută la Iasi.
(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi născut în 1819 sau chiar în 1818.)

1827 Vasile Alecsandri ia primele lectii de la dascălul maramuresean Gherman Vida, profesor la
Seminarul de la Socola.

1828-1834 Viitorul scriitor îsi continuă învătătura în pensionul lui Victor Cuenim, deschis în 1828 la
Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde tatăl său cumpărase mosia.

1834-1839 Împreună cu alti fii de boieri, Vasile Alecsandri îsi face studiile la Paris. După trecerea
bacalaureatului literar se pregăteste să intre la medicină, dar abandonează. Urmează cursurile
facultatii de drept, însă după câteva luni renuntă. Tatal său l-ar fi vrut inginer, dar îi lipsea
bacalaureatul în stiinte, pe care nu-l poate obtine. Se dedică literaturii, scriind primele versuri în
limba franceză, între care poemul Zunarilla.

1839 În drum spre Patrie, Vasile Alecsandri întreprinde o lungă călătorie prin Italia. Vizitează

1840 Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din această călătorie culege impresii necesare
scrierii primelor opere în limba română Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.

1840 În revista "Dacia literară" (nr. 3, mai-iunie) este publicată nuvela Buchetiera de la Florenta.
Este numit, împreună cu C. Negruzzi si M. Kogălniceanu, director al teatrului din Iasi. Pentru
nevoile scenei scrie vodevilul Farmazonul din Hârlău, care se joacă la 18 noiembrie.

1841 Pe scena teatrului iesean se joacă piesa lui Vasile Alecsandri Modista si cinovnicul.
1842 V. Alecsandri călătoreste prin muntii Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea tezaurului
poeziei populare". Sub influenta acesteia Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii românesti - Doinele.

1843-1844 Vasile Alecsandri întreprinde lungi excursii prin muntii si prin satele Moldovei, culegând
folclor. Din această perioadă datează nuvela O primblare la munti.

1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primită de public cu deosebită
căldură. împreună cu Mihail Kogălniceanu si Ion Ghica, scriitorul se află în fruntea revistei "Propăsirea".
Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben. Aflat
pentru cură la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Dă la iveală "fiziologia" Iasii în 1844.

1845 Face cunostintă cu Nicolae Balcescu si cu alti tineri munteni la mosia Mânjina a lui Costache
Negri. Tot acum vizitează Bucurestii. Este epoca în care creste afectiunea sa pentru Elena Negri,
careia îi dedică o seamă de poeme.

1846-1847 Vasile Alecsandri o însoteste pe Elena Negri în străinătate, pentru îngrijirea sănătătii. Italia,
Austria, Germania, Franta, apoi din nou Italia îi prilejuiesc impresii profunde. Insă boala Elenei se
agravează, iubita poetului stingându-se pe vapor la întoarcere în Patrie. în vară se află la odihnă la
Balta Albă. Impresiile din această localitate si-au găsit expresia în nuvela Balta Albă.

1847 Scrie piesa Piatra din casă.

1848 Martie începe miscarea revolutionară din capitala Moldovei. Alecsandri scrie Desteptarea
României si redactează împreună cu alti patrioti petitia cuprinzând revendicările ce trebuiau aduse la
cunostinta domnitorului Mihail Sturza. După înăbusirea miscarii se refugiază în munti, apoi trece la
Brasov. Evocarea acestor întâmplări o face în fragmentul de proză Un episod din anul 1848.

1849 Vasile Alecsandri redactează studiul Românii si poezia lor, sub forma unei scrisori către A.
Hurmuzachi, studiul fiind publicat în revista "Bucovina".

1850 Aprilie 9 Are loc reprezentatia piesei Chirita în Iasi sau Două fete s-o neneacă.

1851 La întoarcerea din Paris si Londra, cu vaporul pe Dunăre, vasul e pe punctul de a se


scufunda. întâmplarea e povestită în episodul înecarea vaporului Seceni pe Dunăre, destinat să
apară în primul număr al proiectatei reviste "România literară". Episodul este mai târziu încadrat în
naratiunea dramatizată Un salon din Iasi. August 5 Se reprezintă cu mare succes Chirita în Iasi.

1852 Aprilie Apare la Iasi prima fasciculă din colectia de opere folclorice: Poezii poporale. Balade
(cântece bătrânesti) adunate si îndreptate de V. Alecsandri. Octombrie Vasile Alecsandri scoate
prima culegere din teatrul său, Repertoriu dramatic. Se reprezintă piesa Chirita în provincie.

1853 La Paris, unde se găsea încă din toamna precedenta, Vasile Alecsandri publică primul volum
de poezii originale, Doine si lăcrimioare, dispuse în trei cicluri: Doine, Lăcrimioare, Suvenire. La
Iasi îi apare cea de-a doua fasciculă a Poeziilor poporale. Vasile Alecsandri întreprinde o lungă
călătorie în sudul Frantei, în Spania si în nordul Africii. Relatarea partială a acestei călătorii se
cuprinde în "ziarul de călătorie" Călătorie în Africa. Scriitorul intercalează în cursul relatarii
diverse episoade narative, ca Cel întâi pas în lume (publicat initial în 1841 în "Albina românească"
sub titlul Pierderea iluziilor) si Suvenire din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, în 1843.
1854 Moare tatal scriitorului. Preluându-si mostenirea, Alecsandri eliberează tiganii robi de pe
mosiile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, revista "România literară", în care se publică poezia Anul
1855. Tot aici apar fragmente din Călătorie în Africa si nuvela Balta Albă.

1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al Principatelor, care
aspirau la unire. Alecsandri se dedică integral cauzei luptei pentru Unire. în "Steaua Dunării", ziar
condus de Mihail Kogălniceanu, apare la 9 iunie Hora Unirii.

1857 Vede lumina tiparului culegerea de proză Salba literară, continând povestiri, impresii de
călătorie si câteva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia" din Bucuresti apare poezia Moldova în
1857.

1859 După alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleacă într-o lungă misiune diplomatică la
Paris, Londra si Torino, pentru a obtine recunoas-terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris îi
vizitează pe Lamartine si pe Merimee si caută să câstige bunăvointa ambasadorului Rusiei, contele
Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor între 1829 si 1834.

1860 Abandonează activitatea politică si se retrage la Mircesti, în mijlocul familiei, unde se dedică
scrisului, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile si câteva cântecele comice.

1861 Îndeplineste o nouă misiune diplomatică, încredintată de Cuza. în vederea recunoasterii


Unirii de către puterile europene, Alecsandri vizitează Parisul, Torino, Milano, iar un timp girează
afacerile agentiei diplomatice de la Paris, în locul fratelui său. Reîntors la Mircesti, scrie piese si
cântecele comice.

1863 La Iasi apare editia a doua a volumului Doine si lăcrimioare cu ciclul Mărgăritărele. Apare
partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele piese ale scriitorului.

1866 Apare într-un volum întreaga colectie a Poeziilor poporale. E numit membru al Societatii
literare române pentru cultura limbii, care în 1879 avea să devină Academia Română.

1868 Publică, în "Convorbiri literare", primele pasteluri: Sfârsit de toamnă, Iarna, Gerul etc.

1871 Îsi dă demisia din Societatea literară română, după ce aceasta hotărâse să adopte principiul
etimologic în scriere si să publice dictionarul lui Laurian si Massim.

1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, mai întâi în "Convorbiri", apoi
ca prefată la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie Dumbrava Rosie, pe
care o citeste la o sedintă a "Junimii".

1874 Apare piesa Boieri si ciocoi, fiind reprezentată pe scena teatrului iesean.

1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o prefată a autorului. Ele
cuprind creatia dramatică. În acelasi an apar următoarele trei volume, cuprinzând creatia poetică.

1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.

1877 Mai 9 Proclamarea independentei tării în parlament. La aflarea vestii Alecsandri scrie poezia
Balcanul si Carpatul, cu care inaugurează ciclul Ostasii nostri.

1878 Apare volumul Ostasii nostri.


1878-1879 Se dedică lucrului la drama istorică Despot-Vodă. în mai 1879 citeste piesa la o sedintă
a "Junimii" bucurestene. Are loc reprezentatia piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este invitat
să-si reia locul la Academie si să participe la lucrările anuale, fiind ales în comisia pentru
modificarea ortografiei.

1880 Apare cel de al nouălea volum din seria Operelor complete, cuprinzând Legende nouă si
Ostasii nostri. Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori către Ion Ghica. Scrie feeria
Sânziana si Pepelea. În "Albumul macedoromân" al lui V. A. Urechiă apare "istorioara de început
de amor" Margărita, scrisă cu zece ani mai înainte, dar relatând un episod de tinerete, localizat în
timp prin 1850-1852.

1881 I se decernează Marele premiu "Năsturel-Herascu" al Academiei Române pentru drama


Despot-Vodă si poeziile din ultimul volum de Opere complete.

1883 Într-o sedintă a "Junimii" si la Academie Alecsandri citeste noua sa piesă Fântâna
Blanduziei.

1884 Fântâna Blanduziei este reprezentată, cu mare succes, la Teatrul National. Scrie piesa Ovidiu.

1885 Este numit ministru plenipotentiar al României la Paris, post pe care îl detine până la moarte.

1886 Realizează o nouă versiune a piesei Ovidiu.

1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea să-l răpună.

1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din viată la Mircesti. Este înmormântat la 26 august în
grădina casei, daruită în 1914 Academiei, de către sotia poetului. Deasupra mormântului a fost
ridicat un mausoleu din initiativa Academiei, în 1928. Întreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Geneza pastelurilor

Alecsandri, din 1880 is creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberandu-se de


corvezile politice si oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind
si exigentele timpului sau, ii scrie lui Hurmuzachi in 1865: ,,Am scris bucati mai mult sau mai
putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios, mai literar.” Peste trei ani, ii marturiseste
aceluiasi: ,,Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseti ale
naturii si de munca campului.”
,,Pastelurile” au aparut in ,,Convorbiri literare” intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut
in ,,Opere complete”, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii,
carora le adauga 10 piese, nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de “poeme
sublime”(Hasdeu), autorul a asezat “Serile de la Mircesti”, o idila de interior, si pastel ce exprima
personalitatea creatorului sau, fiind si intaia poezie ce introduce la noi motivul meditatiei la masa
de scris, cu somnolarea in fata sobei.
Mircesti devine astfel “resedinta poeziei”, un spatiu unic, cu “un bogat si tare aer
spiritual, cu o atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.”(V. Voiculescu)
Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre
soare. Ele constituie “ intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale”, “un calendar al spiritului rural si
al muncilor campenesti”(G. Calinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de
plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga puternice valente de sensibilitate
moderna.
In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la V.
Alecsandri un singur pastel:”Sfarsit de toamna”. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii,
avand corespondente cu pictura lui Andreescu ”Padurea desfrunzita”. Anotimpul ramane bogat
reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat ”In vie”, Goga “Coboara toamna”,
Voiculescu ”Faurirea toamnei”,Bacovia ”In gradina”, Blaga ”Bunatatea toamnei”, demonstrand
tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat de
poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile celor trei siluete
masive ale poeziei – Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul tragic
shakesperean, Blaga propunand-o ca pe un catarsis.
Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau
poetic, oferind un spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate, cu
zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna”, ,,Viscolul”, ,,Sania”, ,,Miezul iernii”, ,,Sfarsitul iernii”,
infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zapada , crivatul , gerul , ce inunda
vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug spaimantate.
Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar
diferit de aceasta prin miscare, flora si fauna, ca si prin verdele, ce apare atat de rar in cromatica
pastelului.,,Lunca din Mircesti”, ,,Concertul in lunca”, ,,Rodica”, ,,Balta”, ,,Secerisul”, ,,Cositul”
si ,,Baraganul” compun un scenariu original al anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu
natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din ,,Vara” si ,,Noapte de vara”, pe
Blaga din ,,Vara”, St.O.Iosif din ,,Pasteluri”, V.Eftimiu ,,Seceta”, ori pe O.Cazimir,,Iulie”. De
asemenea ,,Cosasi odihnindu-se” si ,,Tarancuta”,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot
asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite
in pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la
Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului.
In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa,
fiind infatisata in doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata,
ca revansa la amorteala iernii, si celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul
Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator al victoriei vietii izbucneste din cele
mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii veseli, ca in
,,Oaspetii primaverii”, ,,Cucoarele”, ,,Dimineata”, ,,Tunetul”, ,,Pastele”,.Alte versuri sugereaza
un vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima
patrunde”. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni
proprii.
In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza
diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu,
Baconski, Maniu au facut semnificatii mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in
efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri,
aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos”, ocupa un loc important,impresionand
prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin Alecsandri:
in,,Malul Siretului”, si”Balta”, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie
originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele
extremitatii naturii, cum ar fi: marea si muntele.
Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind
raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se
amputeaza dimensiunile infinite, mai ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii
limitate ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).
,,Pastelurile” lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei,
cu farmecul vietii rurale.,,Pastelurile” au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de furtuni
din arhipelagul…poeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul
nostrul moldav”(Perpessicius).
Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curand ,,un tip autohton de
simtire gratioasa, de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnica” ( P. Constantinescu).
Valorificand exprisivitatea limbii noastre, poetul ,,Legendelor”, al,,Doinelor” dar mai ales al
,,Pastelurilor” a facut sa sune intr-un mod nou ,,graiul cel mai dulce din tarile romane”,
parcurgand un drum de cautari fericite si impliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e cartea de noblete,
testimoniul de nationalitate al unui neam, altarul imprejurului caruia toti se aduna, cu inima
iubitoare si cu simtire de devotament unii catre altii”.
Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri”, ca o expresie a asimilarii
superioare a folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si
romantice.Astfel, poetul a depasit perioada copilariei estetismului, ,,pastelurile” fiind ,,Cea mai
mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste”, dupa cum
observa marele critic literar Titu Maiorescu.
Stilul sau se caracterizeaza prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturalete,
conciziune, in mare masura datorate influentei folclorului. In destule pasteluri, poetul porneste de
la contemplarea unui fapt real, de la care ajunge la un element fantastic sau invers: luna ploaia,
zapada, focul il introduc in lumea mirifica a tineretii, a iubirii.
Pastelul e construit pe o structura binara: debuteaza cu o imagine a naturii in
generalitatea ei sau in detaliu (vazduhul in ,,IARNA”, cerul albastru in ,,Oaspetii primaverii”,
zorile in ,,Dimineata”) si se incheie cu un element concret, foarte apropiat poetului(,,O sopirla de
smarald,/ cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald” in ,,Malul Siretului” sau ,,Iat-o gingasa
mladita cu sirag de martisor…/Tu o rupi?…Ea te stropeste cu fulgi albi racoritori”).
Poate fi aceasta optica si o expresie a cerintei lui Maiorescu de a avea un sfirsit brusc
in poezie. Se observa in aceasta poezie ca poetul se foloseste de fraze alcatuite mai ales din
propozitii principale, ca in creatile folclorice (ex. Oaspetii primaverii etc.) sau si cu o
subordonata, de regula, atributiva( ex.: ,,Iarna”, ,,Dimineata” etc.). Propozitiile pe care se sprijina
aceste tablouri descriptive, sunt todeauna dezvoltate, cu parti multiple de propozitie. Infuzia
folclorului confera oralitatea stilului, confirmata de versuri ce contin interjectii (,,iata”, in ,,Serile
la Mircesti”, ,,Iarna”, in,,Sania”, ,,Plugurile”) ori expresii populare (,,dar ce vad”, in ,, Miezul
iernei”), exclamatii ce dau o nota de subectivitate tabloului (,,Ah! iata primavara cu sinu-i de
verdeata”/In lume-i veselie, amor sperare, viata, /Si cerul si pamantul preschimba sarutari/Prin
raze aurite si vesele cantari/”-,,Oaspetii Primaverii”).
Cromatica pastelurilor (comentata de Calinescu, Piru, Cazacu) este monocroma.
Paleta e saraca: alb, negru, rar: galben, verde, culori intunecate sau sumbre. Notatiile auditive
sunt mai rare decat cele vizuale; ,,Alecsandri nu ne ofera un tablou de natura in care sa se simta
farmecul ei muzical” (Vianu).
In privinta figurilor de stil, de asemenea, se poate observa optiunea poetului, inraurita
de modelele epocii. Alecsandri valorifica resursele lexicale (cu masura foloseste arhaismele si
neologismele, avand aria lexicala cea mai intinsa si mai variata din literatura romana de pana la
Eminescu). Lexicul, morfologia si sintaxa sunt folosite, creator, cu diferite valente stilistice. Mai
frecvente sunt epitetele, indeosebi cele fizice, in structuri nominale dar si verbale. ,,Alecsandri
este un pictor impresionist, mai inainte ca impresionismul sa fie reprezentat in tanara scoala
romaneasca” (Vianu). Se remarca si epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mandra
harnica”, ,,Tacutul miez de noapte”), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela campie acu-i trista,
vestejita”). Analiza epitetelor evidentiaza tehnica picturala a poetului. Un rol deosebit il joaca si
comparatiile mono si polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective si
subiective (,,Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi”). Personificarile folosite in poezii,
ofera dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace” balta care ,, se ascunde sub un val
misterios”). Metafora este la Alecsandri o sinteza a influentei populare, culte, pe de o parte, pe de
alta, o influenta a clasicismului si romantismului (,,Saniuta, cuib de iarna e cam stramta pentru
doi”). Se intalneste si alegoria (,,Concertul in lunca” are la baza o alegorie, natura cu privighetori
este sala de concerte).
Versificatia contribuie alaturi de celelalte elemente, la dezvaluirea sufletului poetului.
Poezii ca ,,Sfarsit de toamna”, ,,Iarna”, ,,Sania”, ,,Dimineata”, ,,Plugurile”, ,,Noapte” au in
primele doua versuri rima feminina, iar in ultimile doua, rima masculina. Predomina rimele
luminoase: ca de ex.,,calare”/,,infiorare”, ,,randunele”/,,pasarele”, ,,Zbor/,,dor” etc. Cele
mentionate au relevat cateva contributii ale poetului Vasile Alecsandri la dezvoltarea
patrimoniului nostru national, creatia sa confirmand caracterul apolinic al culturii romane, ca o
izbanda asupra dionisiacului uman.
Personalitatea lui a acoperit o epoca de raspantii in istoria noastra. Usa pantheonului
ramane deschisa de acel ,,rege – al poeziei”.

Caracteristicile pastelului

 Descrisrea naturii
 Versuri lungi
 Figuri de stil
 Timpul invariabil
 Catrene
 Rima imperecheată
 Armoia dintre universul omului si natură
 Tabloul dinamic şi concis
 Claritate

Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios


Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii


În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;


Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Glossa

Originea: spaniolă
concepută de poieţii curteni la

Sructura: formă fixă


fiecare vers din prima strfă se repetă în sfîrşitul strofelor ulteriuare
se formează o nouă srofă
ultima srofă este în formă inversată in comparaţie cu prima

Carcterul: poiezie gnomică—exprimă păreri şi sentimente


filosofică

Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Note Bibliografice

Născut
15 ianuarie 1850
Botosani

Tabel cronologic
1812 La 10 februarie se naste Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici si al sotiei acestuia, Ioana. Este tatăl poetului.
S-a rupt de mediul satului natal si, părăsind Bucovina, s-a stabilit în Moldova.
1816 Se naste mama poetului, Raluca Jurascu, fiica stolnicului Jurascu din Joldesti.
1840 La 29 iunie, Gheorghe Eminovici se căsătoreste cu Raluca Jurascu.
1850 La 15 ianuarie, se naste în Botosani Mihail (Mihai cum i se zicea în familie), poetul, al saptelea copil.
1857 În luna august caminarul Eminovici conducea, cu pasaport, cinci copii la studii, peste granită, la Cernăuti, printre care
si Mihai. Ce cursuri a urmat Mihai în acest an nu se stie.
1858-1859 Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "National Hauptschule" din Cernăuti, fiind clasificat al 15-lea între 72 de
elevi.
1859-1860 A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi.
1860-1861 Înscris la Ober-Gymnasium din Cernăuti, elevul Eminovici Mihai promoveaza clasa I, fiind clasificat al 11-lea în
primul semestru si al 23-lea în cel de-al doilea semestru.
1861-1862 Urmeaza clasa a II-a.

1862-1863 Repeta clasa, dar de la 16 aprilie 1863 părăseste definitiv cursurile, desi avea o situatie bună la învătătură.
Plecând de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai întors la scoală. Moare Ilie, care studia medicina la scoala lui Davila
din Bucuresti.

1864 Elevul Eminovici Mihai solicită Ministerului Învatamântului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau
un loc de bursiet. I se refuza "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, către gimnaziul
din Botosani, i se promite că va fi primit "negresit la ocaziune de vacantă, dupa ce, însă, va îndeplini conditiunile
concursului". Elevul Eminovici pleacă la Cernăuti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentatii.
La 5 octombrie Eminovici intră ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, este copist la comitetul
permanent judetean.

1866 La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu această împrejurare sapte gimnazisti tipăresc o brosura cu "lacrimioare... la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist. La 25
februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi publica poezia De-as avea... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a
schimbat însa numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat si pentru totdeauna. La
15/27 mai i se publică poezia O calarire în zori. In iunie părăseste Bucovina si se stabileste la Blaj cu intentia
marturisita de a-si reîncepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia îi publica poezia Din strainatate, la 14/26 august
poezia La Bucovina, la 11/23 septembrie Speranta, si la 16/28 octombrie Misterele noptii. În cinci numere
consecutiiive din octombrie si noiembrie, aceeasi revistă îi publica nuvela Lantul de aur, tradusă dupa Onkel Adam,
scriitor suedez. Un scurt timp a fost si la Alba Iulia, unde participă la 27-28 august la adunarea anuală a "Astrei". În
toamnă a părăsit Blajul si s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de aici trecu muntii cum putu si veni la
Bucuresti.

1867 Intră în trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur si de copist. Cu această trupă facu turnee la Brăila, Galati,
Giurgiu, Ploiesti. Citea mult din Schiller, din care a si tradus poezia Besignatiune. Îi apare în Familia din 2/14 aprilie
poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie, iar la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.

1868 Este angajat ca sufleur în trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forte teatrale: Matei Millo, Fanny
Tardini-Vladicescu si actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Brasov, Sibiu, Lugoj,
Timisoara, Arad si alte orase bănătene
La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal în această calitate. Obtinu de la Pascaly o cameră de locuit, în
schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată stiintific si în legătura
ei organică de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (după editiunea a doua). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai
multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe si proiectul său de roman Geniu pustiu.

1869 La 1 aprilie înfiintează împreună cu alti tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, între altele, strângerea
basmelor, poeziilor populare si a documentelor privitoare la istoria si literatura patriei. La 29 iunie se fixează cornisiile
de membri ale "Orientului", care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru MoldovaLa 2
octombrie, Eminescu se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i
bacalaureatul. Aici face cunostintă cu I. Slavici si cu alti studenti români din Transilvania si din Bucovina. Reia
legăturile cu vechii colegi de la Cernăuti si de la Blaj. Se înscrie în cele două societati studentesti existente, care apoi
se contopesc într-una singură -`România jună". Scrisorile si telegramele către părinti penru trimiterea banilor de
întretinere se întetesc.

1872 Anul probabil al întâlnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, într-o scrisoare către părinti, se plânge ca a
fost bolnav, din care cauza se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată si de stirile triste primite de acasă. La 18
martie ajunge să constate că "anul acesta e într-adevăr un an nefast" din cauza boalei si a lipsurilor de tot felul. La 8
aprilie solicită bani pentru a se înscrie în semestrul al doilea. Se plânge si de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurări
părăseste Viena si vine în tară 1874 Între 17/29 ianuarie si 7 mai are loc o bogată corespondentă între Maiorescu si
Eminescu, în care i se propunea poetului să-si obtină de urgentă doctoratul în filozofie pentru a fi numit profesor la
Universitatea din Iasi. Ministrul Invătământului îi trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea
doctoratuluiPe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu predă acum lectii de logică la Institutul academic în locul lui
Xenopol. Convorbirile literare de la 1 decembrie îi publică Împărat si proletar. La 8 noiembrie promitea că va veni
într-o joi la serată literară de la Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Colaborează la
Lexiconul lui Brockhaus. Toamna o petrece în tovărăsia lui Slavici, găzduit la Samson Bodnarescu. Publică în
Convorbiri literare din 1 noiembrie un articol asupra lui Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii.

1875 În prima parte a anului pune ordine în bibliotecă si propune îmbogătirea ei cu manuscrise si cărti vechi românesti. Într-
un raport din 6 martie, adresat lui Maiorescu, ministrul învătământului, înaintează o listă bogată de tipărituri si
manuscrise vechi pentru achizitionare. Începe traducerea din nemteste a unei gramatici paleoslaveLa 15 august se
stinge din viată la Ipotesti, Raluca Eminovici. Rămas fără slujbă, Eminescu primeste postul de corector si redactor al
părtii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi. Frecventează cu regularitate sedintele "Junimii". De multe ori îl vizită
pe Creanga în bojdeuca sa. Convorbirile literare îi publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Crăiasa din povesti,
Lacul si Dorinta, la 1 noiembrie Călin, iar la 1 decembrie Strigoii. Curierul de Iasi avea numeroase rubrici redactate de
Eminescu, fără semnatură. În această formă apare la 9 iunie schita La aniversara si nuvela Cezara în numerele de la 6,
11, 13, 15 si 18 august. Face un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, se împrieteneste cu Mite Kremnitz. Veronica
Micle rămâne însă idolul său.

1877 Continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iasi. În forma polemică ia apărarea manualului de logică a lui Maiorescu,
sub titlul Observatii critice, în Curierul de Iasi din 12 august, si încă o dată recensiunea logicei Maiorescu, în
Convorbiri literare din 1 septembrie. Publică cronici teatrale în legatură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese
rânduri casa bătrânului Micle si participă la sedintele "Junimii", dar se simte din ce în ce mai singur, fapt pe care i-l
comunică la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizeaza, către acelasi, ca Iasii i-au devenit "nesuferiti".
Fiind invitat sa intre în redactia ziarului Timipul Eminescu paraseste Iasii în a doua jumatate a lunii octombrie si vine
la Bucuresti, unde se dedică gazetăriei. Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. La 18 decembrie,
totusi, Negruzzi se entuziasmă de seria de articole din Timipul, Icoane vechi si icoane nouă "minunat scrise si minunat
cugetate". Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul în tabloul
cu portretele junimistilor.
1879 Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se publică în Convorbiri literare: Pajul
Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeasi ulicoară.., la 1 februarie, De câte ori, iubita.. Rugăciunea unui Dac si Atât de
fragedă.., la 1 septembrie, Afără-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însusi glasul, Freamăt de codru, Revedere,
Despărtire si Foaia vestedă, la 1 octombrie. Creste pasiunea pentru Mite Kremnitz, careia îi predă lectii de limba
română si-i oferă în manuscris poezia Atât de fragedă. Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-o
însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" .
La 6 august moare Stefan Micle. Eminescu scrie Veronicăi. Văduva lui Micle vine la Bucuresti si-l roagă să intervie
pentru urgentarea pensiei sale. Împreună fac planuri de căsătorie nerealizabile. Se afundă din ce în ce mai mult în
munca de gazetar. În redactie are un rol preponderent, dar obositor.

1880 Într-o scrisoare către Henrieta se plânge că are mult de lucru si că-i bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din partea
familiei primeste numai imputări, în special adresate de tatăl său. N-are nici timp, nici dispozitie să-l felicite măcar pe
Matei, care-i trimisese invitatie de nuntă. Se simte îmbătrânit si ar vrea să moară. Nu-si vede capul de datorii. Nu
publica decât o poezie: O, mamă.., care apare în Convorbiri literare din 1 aprilie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i
mai trimite nici o colaborare. Renuntă la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirmă că inima
poetului s-a aprins de o nouă flacără. Maiorescu precizează că e vorba de o doamnă Poenaru-Lecca, care-l inspiră,
probabil. în poeziile pe care nu le publică, dar le citeste la întâlnirile literare saptamânale. Corespondenta cu Veronica
se poarta pe un ton iritat. La 6 decembrie Veronica se plânge lui Hasdeu că Maiorescu l-a determinat pe Eminescu să
nu-si tină făgăduiala de a o lua în căsătorie.

1881 Scrie la 18 martie, cerând iertare tatălui său, bolnav, că nu poate veni să-l vada. Lucrează la desăvârsirea Luceafărului
si la diversele forme din Mai am un singur dor. În Timpul din 4 octombrie Eminescu publică o introducere la seria de
Palavre, anecdote, taclale etc. ale lui E. Baican, iar în numărul de la 10 octombrie se ocupă, într-un articol de fond, de
însemnatatea limbii vechi din cărtile bisericesti. La 21 noiembrie, cu ocazia dezvelirii statuii lui Eliade, scrie un articol
în care ataca că Eliade este cel dintâi scriitor modern al românilor. Raporturile epistolare cu Veronica devin încordate
din cauza lui Caragiale, cu care Eminescu se si ceartă la serbarea pomului de Crăciun de la Mite Kremnitz.

1882 La gazeta, Eminescu este flancat cu începere de la 1 ianuarie de un director si un comitet redactional care urma să-i
tempereze avântul sau polemic. Reorganizarea redactiei însă e inoperantă, fiindcă poetul continua să scrie în stilul său
propriu. La 28 martie semnează un "prim-Bucuresti" ca recenzie la volumul întâi de nuvele publicat de I. Slavici. Nu
publică nici o poezie în tot timpul anului. În schimb citeste în mai multe rânduri Luceafărul în sedintele "Junimii" de la
Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce în nemteste. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În seara de 13
septembrie, în absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". In seara de 8
octombrie citeste si corectează, împreună cu Maiorescu, Luceafărul pe care îl prezinta slefuit la "Junimea" de la 28
octombrie.
Împacat cu Veronica, îi scrie si primeste numeroase scrisori. Îi comunică planurile pentru viată în comun la Bucuresti.
În câteva rânduri, Veronica a fost pentru scurt timp în Bucuresti. Dar curând raporturile dintre ei se strică.

1883 În ianuarie, Eminescu este internat pentru câtăva vreme în spital. În lipsa lui se citeste la Maiorescu, în două rânduri,
Luceafărul în limba germană, traducere făcuta de Mite Kremnitz. Poezia, în româneste, vede lumina tiparului în
Almanahul societătii studentesti "România jună" din Viena apărut cu mentiunea aprilie.
La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, având o scurtă prefată semnată de Titu Maiorescu,
si portretul autorului. Impresie puternică pe lângă cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde si 26 poezii
inedite.

1885 Apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut. Convorbirile literare din iulie îi publică Sara pe
deal. Eminescu continua modesta slujbă la bibliotecă si predă lectii la scoala comercială. Lipseste în lunile iulie si
august, urmând o cură la Liman, lângă Odesa, de unde scrie cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii
septembrie încă nu venise la Iasi. I se dă de către Editura Socec 500 lei în contul volumului de poezii.

1886 Este mentinut în serviciul bibliotecii, unde îndeplineste roluri sterse: scrie statele de plată, adresele pentru înaintarea
lor, diverse circulare pentru restituirea cărtilor împrumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. Epoca ilustrată
din 1 ianuarie publică Dalila (fragment). În întregime poezia a apărut postum în Convorbiri literare la 1 februarie 1890.
Albumul literar al societătii studentilor universitari "Unirea", cu data de 15 martie, îi publică poezia Nu ma întelegi, iar
Convorbirile literare din decembrie poezia La steaua.

1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La
13 aprilie se instituie o curatelă pentru asistenta judiciara a bolnavului. In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare în
sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Românul din 16 iunie anuntă la stiri: Eminescu nu
mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din
cimitirul Bellu. În octombrie se dă la tipar editia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui
Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu. La 14 octombrie moare la Botosani Henrieta Eminovici, sora care-l îngrijise pe
Eminescu în ultimii săi ani de viata. Veronica Micle încetase din viată înca de la 3 august în chiria unor măici de la
Mânăstirea Văratec.
Tot în acest an moare si I. Creanga.

Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (*26 octombrie 1673 - †1723) a fost un domn al Moldovei, cărturar
enciclopedist, lingvist şi scriitor.

La 26 octombrie 1673 se naşte la Silişteni (la sud de Huşi, judeţul Fălciu), ca fiu al
serdarului Constantin şi al Anei.
La 15 ani este luat ostatic la Constantinopol, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta
Poartă, înlocuindu-l pe Antioh.

După moartea tatălui său este ales domn al Moldovei în 1693, dar Poarta nu-l confirmă.
Din 1695 e capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

Se căsătoreşte cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care-i dăruieşte mai mulţi
copii, între care viitorul preot şi diplomat rus Antioh Cantemir (1708-1744).

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul
domn - cărturar încheie la Lutk un tratat secret cu Petru cel Mare în 1711, în dorinţa
eliberării de sub turci.

După doar un an de domnie (1710-1711) se alătură lui Petru cel Mare în campania
împotriva turcilor şi plasează Moldova sub suzeranitate rusească. După ce e înfrânt de
turci, neputându-se întoarce în Moldova, emigrează în Rusia, unde rămâne cu familia sa.
Moare la Kharkov în [[1723].

Opere principale
Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, prima operă scrisă în română şi tipărită la Iaşi în
1698;

Istoria ieroglifică, cea mai importantă operă literară scrisă la Constantinopol în română (1703-
1705). E prima încecare de roman politic-social.

Hronicul vechimei a roman-moldo-vlahilor, scrisă in română (1719-1722), cuprinde istoria noastră


de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor.
Istoria Imperiului Otoman (Creşterea şi descreşterea curţii otomane), redactată în latină între 1714
şi 1716 şi tradusă în engleză, franceză şi germană.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714-1716), când trăia în Rusia, la
cererea Academiei din

Descrierea Moldovei
Structura:
I Partea întîi

1.Numele ţării 9.Vînătoarea


2.Hotarele şi cima 10.Îngroparea domnitorului
3.Apele Moldovei 11.Legile ţării
4.Organizarea teritorială 12Justiţia.
5.Munţi şi minerale 13.Veniturile ţării
6.Cîmpii şi păduri 14.Tributul
7.Animalele sălbatic şi domestice ale ţării 15.Nobilimea Moldovenească
16.Ceilalţi locuitori
IIPolitica 17.Moravurile
1.Forma statului 18.Logodna şi nunta
2.Alegerea domnitorului 19.Înmormintarea
3.Obiceiuri de înscăunare III.Biserica
4.Confirmarea domnitorului 1.Religia
5.Destituirea domnitorului 2.Erarhia Bisericească
6.Boierimea 3.Mănăstirea
7.Armata 4.Limba
8.Ceremoniile de la curte 5.Alfabetul

• Date generale(anul, locul aparitiei)


Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei
institutii incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai
tarziu, mai intai in germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in varianta
romana cu titlul “Scrisoarea Moldovei”, urmata in 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub
titlul “Descrierea Moldaviei”. Materialul e organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea
politica” si “Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”. Cartea devine un adevarat
monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

• Explicarea titlului
Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a Moldovei,
cuprinzand o analiza completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic,
etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza
admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.
Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre
biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea),
defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele,
Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o
putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un
adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un
alt argument in explicarea titlului.
Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera
cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti
literare.

• Impresia generala asupra operei


Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana,
intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a
traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental
- si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul
lui cel mai mare.
El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii
datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si
ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre
Orient si Occident.
Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in general,retoric.
Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste,
prin spirit enciclopedic.

• Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, 1941:


“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce fu
publicata in traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate,
geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile
poporului(nunta, inmormantare).”
“Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari si
a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe cele
ale lui Miron Costin si ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care
formeaza scoala umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa
descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul
sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare continuator si un varf de munte izolat
de sirul muntilor din tara noastra”

Al.Bistriteanu,”Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si N.Balcescu”


in “Studii si Cercetari de istorie literara si folclor”, anul II, 1953, p.40:
“O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura
noastra: productia colectiva a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii
carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o
deosebeasca de documentul scris.[…]Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei
maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei”>> cat si in <<Sistema religiei mahomedane>>
definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.”

P.P.Panaitescu,”Dimitrie Cantemir,viata si opera”, Bucuresti, 1958, p.256-257:


“Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o
scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme
adanci in cultura istorica a posterioritatii. “Nicolae Iorga:“Il fut le precurseur de Montesquieu pour la
theorie des revolutions d’Empire ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.”

Mircea Eliade

Biografia:
1907 Mircea Eliade s-a născut pe data de 9 martie în Bucureşti, România, ca al doilea
fiu al căpitanului Gheorghe Eliade şi al Ioanei Eliade. Iniţial numele tatălui său a fost
Ieremia, şi era originar din Tecuci.

1914 Se mută la Bucureşti, unde urmează şcoala din strada Mântuleasa.

1917 Este admis la liceul Spiru Haret.

1921 Pe 12 mai, Mircea Eliade debutează cu Inamicul viermelui de mătase. A fost


semnat Eliade Gh. Mircea.

1923 Învaţă italiana pentru a putea citi Papini în original şi engleza pentru a-l citi pe
Frazer. Începe să înveţe ebraica şi persana.

1925 Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti.

1927 Prima lui vizită în Italia. Îl vizitează pe Papini, care l-a influenţat în tinereţe.
1928 În octombrie el absolvă Universitatea din Bucureşti cu o lucrare despre
Campanella.

1928 Pe 20 noiembrie pleacă în India.

1928 Între 25 noiembrie şi 5 decembrie călătoreşte în Egipt. Pe 26 decembrie el ajunge


la Calcutta.

1930 Din ianuarie până în septembrie trăieşte în Calcutta unde o întâlneşte pe Maitreyi.

1931 Decembrie, Eliade părăseşte India şi se întoarce la Bucureşti.

1933 Mircea Eliade îşi ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparată a tehnicilor Yoga.

1936 Între iulie şi august Eliade călătoreşte la Londra, Oxford, Berlin

1940 Pleacă la Londra ca şi ataşat cultural.

1941 Din 10 februarie şi până în 1944 este consilier la ambasada din Lisabona.

1945 16 septembrie, se mută la Paris cu fiica lui, Giza.

1948 Îşi începe colaborarea la revista Critique, sub comanda lui Georges Bataille.

1949 15 iulie Mircea Eliade face o călătorie în Italia, unde scrie 300 de pagini din
romanul Noaptea de Sânziene.

1950 Participă la Congresul Internaţional de Istorie a Religiilor din Amsterdam.

1952 În mai pleacă în Italia din nou.

1956 Pe 1 Octombrie pleacă la Chicago.

1957 Eliade se mută la Chicago ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din


Chicago.

1960 În septembrie Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg.

1964 Primeşte titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor.

1966 Pe 11 mai devine membru al Academiei Americane de arte şi ştiinţe.

1970 August - septembrie vizitează Suedia şi Norvegia şi participă la Congresul de


istorie a religiilor.

1977 Mircea Eliade primeşte premiul Bordin al Academiei Franceze.

1985 Devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Washington.

1986 Pe 22 aprilie, la ora 9 am, Mircea Eliade moare şi este incinerat a doua zi la
Capela Rockfeller din Hyde Park.
LUCIAN BLAGA
Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor
universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu
inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, linga Alba Iulia, intr-o
familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, "sub semnul unei
fabuloase absente a cuvintului", viitorul poet - care se va autodefini mai tirziu "mut ca o
lebada" - neputind sa vorbeasca pina la virsta de patru ani.
Primele clase le-a facut la Sebes (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei Saguna" din
Brasov (1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat
rom^nesc de Teoria dramei. In anul izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile
de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a
frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinind si doctorantul.
Revenit in România reintregita, s-a daruit cauzei presei românesti din Transilvania, fiind
redactor la revistele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj.

Cariera
la 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Alba Iulia, într-o familie de preoţi. Copilăria i-a stat, după
cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul
poet - care se va autodefini mai Personalitate impunătoare a culturii interbelice, Lucian
Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, diplomat, a marcat perioada respectivă prin
elemente de originalitate compatibile cu înscrierea în universalitate. S-a născut târziu
"mut ca o lebădă" - neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.
Primele clase le-a făcut la Sebeş (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov
(1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de
teoria dramei. În anul izbucnirii primului război mondial şi-a început studiile de teologie la
Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. Între 1917 şi 1920 a frecventat cursurile
Universităţii din Viena, unde a studiat filosofia obţinând şi doctoratul.
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind
redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugoj.
În 1926 a intrat în diplomaţie ocupând succesiv posturi la legaţiile ţării noastre din
Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ales membru al Academiei Române în
1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat "Elogiul satului românesc".
În 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la
Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redactează, începând cu 1943,
revista Saeculum, care va apărea un an.
Din 1948, îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie
al Academiei.
A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, fiind înmormântat la Lancrăm.

Versuri
Poemele luminii (1919),
Pasii profetului (1921),
In marea trecee (1924),
Lauda somnului (1929),
La cumpana apelor (1933),
La curtile dorului (1938),
Nebanuitele trepte (1943),

Poezii(1962) - volum postum cuprinzind ciclurile Mirabila saminta, Vara de noiembrie ssi
Stihuitorul. Postum au aparut si ciclurile Virsta de fier 1940-1944, Cintecul focului, Corabii
cu cenusa, Ce aude unicornul.

Dramaturgie
Zamolxe, mister pagin (1921); Daria; Fapta; Ivanca; Invierea (1925); Mesterul Manole
(1927); Cruciada copiilor (1930); Arca lui Noe (1944), postum aparind Anton Pann (1964).

Filosofie
Creatia filosofica este grupata in trei trilogii: a cunoasterii (1943), a culturii (1944), a
valorilor (1946). Cea de-a patra, cosmologica, a ramas in stadiul de proiect.

In 1926 a intrat in diplomatie ocupind succesiv posturi la legatiile tarii noastre din
Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Rom^ne in
1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului rom^nesc.
In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la
Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepind cu 1943,
revista Saeculum, care va aparea un an.
Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie
al Academiei.
aA trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormintat la Lancram.

Liviu Rebreanu

LIVIU REBREANU
(1885-1944)
Liviu Rebreanu (*27 noiembrie 1885, în comuna Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud, †1
septembrie 1944, în Valea Mare, judeţul Argeş) este primul născut dintr-o serie de 14 copii ai familiei
Vasile Rebreanu, învăţător, şi Ludovica din Beclean.

Biografie
1891-1891 Termină şcoala primară în Maieru.
1895-1899 Absolvă gimnaziul în Năsăud şi Bistriţa.
1900-1903 Urmează cursurile Liceului militar din Sopron.
1903-1908 Îşi continuă educaţia militară la Academia Militară din Budapesta, devine ofiţer
la Gyula, post din care îşi dă demisia.
1908-1909 E funcţionar în Măgura Ilvei, Vărarea. Debutul literar în revista Luceafărul din
Sibiu. Trece munţii şi se stabileşte în Bucureşti. 1910 La cererea guvernului maghiar este
arestat, închis la Văcăreşti şi extrădat, va fi închis la Gyula până în luna august, după
care se întoarce la Bucureşti.
1911-1919 Devine secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova unde se căsătoreşte cu
actriţa Fanny Rădulescu. Debutează cu un volum de povestiri Frământări (1912) urmat
de alte volume de povestiri: Golanii (1916), Mărturisire (1916), Răfuiala (1919).
1920 Publică romanul Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii îl consacră drept mare
scriitor şi îi aduce premiul Academiei Române.
1922-1944 Faima lui creşte după ce publică Pădurea spânzuraţilor în care întâlnim
acelasi motiv pe care îl tratase în povestirea Catastrofa. Romanul este inspirat dintr-un
fapt real, fratele sau Emil, sublocotenent în armata Imperiului Austro-Ungar fiind
spânzurat după ce a încercat în timpul primului război mondial să treacă de partea
armatei române. În perioada următoare a scris romanele Adam şi Eva (pe schema
reîncarnării, şapte poveşti de dragoste diferite, un roman cu rama), (1925), nuvela
psihologică Ciuleandra (1927), Crăişorul (1929)(o biografie romanţată a crăişorului
Horia), Răscoala (1932)(un roman epopeic al răscoalei din 1907), Jar (1934), Gorila
(1938), Amândoi (1940). Piesele sale Cadrilul, Plicul şi Apostolii sunt considerate de
critici ca fiind sub nivelul artistic al romanelor.

Cărţi ştiinţifice

Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)

Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)

Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)

Traité d'histoire des religions (1949)

Le Sacre et le Profane (1956)

Aspects du mythe (1963)

Le mythe de l'eternel retour (1969)

Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'extase (1974)

Opere literare
Maitreyi (1933)
Întoarcerea din rai (1934)
Huliganii (1935)
Domnişoara Christina (1936)
Nuntă în cer (1938)
Pe strada Mântuleasa (1968)
La ţigănci (1969)
Noapte de Sânziene (1971)
Bătrânul şi birocratul (1974)

Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza


revista \"Luceafarul\", din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre
sfirsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista \"Convorbiri critice\", la
Bucuresti, unde tinarul prozator se stabilise, incercind sa se afirme in viata
literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la \"Falanga
literara si artistica\", condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si
la \"Convorbiri critice\". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din
Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea
data directoral institutiei.
Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de
nuvele (Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919).
In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti,
functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la
Bucuresti, revista \"Romania literara\", care apare pina la 6 ianuarie 1934.
Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste citeva
luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective,
neegalate, sa strabata o intreaga etapa evolutiva.
Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e
romancierul ei.
(George Calinescu)

Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu


Rebreanu incheie epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de
idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si
s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.Predilectia analitica a
scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care
vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial
(Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).

In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de \"momentul


Rebreanu\". Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti,
in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare
si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.
Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta
viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse
in \"umila si precara lor realitate sociala\"(Tudor Vianu).

Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de
apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se
consolideaza, doi ani mai tirziu , cind scoate romanul Padurea spinzuratilor in
care reia motivul din nuvela Catastrofa, dar inspirat de sfirsitul tyragic al
fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara,
executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi
mondial.

Alte romane, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, reprezinta preocupari, in


parte izbutite, de largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa
romanul Rascoala(1932), eposul rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a
vietii social-economice si politice a Romaniei din preajma rascoalei.

Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta,
remarcabile sunt insa incercarile dramatice ale scriitorului (Cadrilul si Apostolii
- comedii cu putina substanta dramatica - si Plicul, satira mai viguroasa
impotriva coruptiei administrative a unui oras de provincie) si articole si
interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul
Amalgam(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte
al Societatii Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane
din 1934 (discursul de receptie - Lauda taranului roman).

L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin


caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in
marele sale creatii, prin \"darul masiv de a crea viata\". (M.Sebastian)

Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Pădurea spânzuraţilor”, primul erou
din literatura română întruchipat de intelectualul ce trăieşte o dramă de conştiinţă.Eroul principal
se conturează în trei ipostaze importante: cea de cetăţean, cea de român şi cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani întemniţaţi, şi al
Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste idolatră” şi al cărui suflet era plin de credinţă,
reproşându-şi chiar daca nu cumva îl iubeşte mai mult pe odrasla mai mult decât pe
Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa La vârsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o
interpretează cape un semn divin şi îşi dirijează copilul spre calea preoţiei . Acesta dezvoltă din
Bologa un caracter fricos, îndoielnic. Dar tatăl întors din armată dezvoltă din Apostol un caracter
tenace , accentuând latura patriotică în educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind „să nu uiţi nici
odată că eşti român. Astfel Bologa primeşte din partea părinţiilor lui o educaţie contradictorie care
părea solidă. Elev la liceul din Năsăud trăieşte un experienţă tristă prin moartea tatălui său
considerând că la pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, îl fulgeră prin minte”.
Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoaştere dobândind stima
profesorilor pentru inteligenţa sârguinţa şi curajul opiniilor, aici caută certitudini crezând că ştiinţa
îi poate oferii un „adevăr absolut”.
Se logodeşte cu Marta Dansa şi din orgoliu dar şi din dorinţa de cunoaştere se înrolează pe
front convins că războiul „este un adevărat izvor de viaţă cel mai eficace element de selecţiune(…)
pentru că numai războiul este adevăratul generator de energii” .
Romanul debutează cu scena spânzurătorii lui Svoboda în care se conturează ipostaza de
cetăţean. Toată această ipostază poate fi plasată sub formula „ omul nu este nimic în afară de stat”.
Pe front este viteaz , decorat şi captat în Curtea Marţială şi participând astfel la
condamnarea lui Svoboda. Momentul în care află că va fi mutat pe frontul din Transilvania va
genera în sufletul lui adevărată imposibilitate morală, de a lupta împotriva propriului său neam.
Acum se conturează a doua ipostază a eroului cea de român. Apartenenţa lui la naţiunea
română va traversa acum conştiinţa eroului. Pentru a traversa situaţia limită a existenţei sale
Bologa va încerca să distrugă reflectorul rusesc crezând ca în acest fel ca răsplată nu va fi trimis pe
frontul din Transilvania.Generalul Kark refuză rugămintea lui Bologa şi emite ipoteza unei viitoare
dezertări. Ia hotărârea de a dezerta dar este rănit şi internat în spital iar confruntarea cu moartea îl
îngrozeşte.Îi mărturiseşte lui Varga că ideea dezertării nu l-a părăsit pentru că: „Lege, datorie,
jurământ sunt valabile numai până în clipa când îţi impun o crimă faţă de conştiinţa dată, nici o
datorie din lume nu are dreptul să calce în picioare sufletul omului”.Repartizat la coloana de
muniţii din spatele frontului contribuie indirect la crimă faţă de propriul neam.
Este chemat din nou la Curtea Marţială şi pus în situaţia de a judeca 12 ţărani români
învinuiţi pentru trădare. Pentru a doua oară se conturează ipostaza de român. El hotărăşte pentru a
doua oară să dezerteze şi de această dată o şi face deşi era conştient că sublocotenentul Varga îl
urmăreşte. Pleacă într-o noapte să treacă linia frontului dar se rătăceşte şi este prin de o patrulă
chiar în sectorul lui Varga, care-l arestează. Este judecat şi condamnat la moarte. Acum se
conturează ipostaza lui de om.
Condamnat la moarte eroul se caută pe sine însuşi, se eliberează de teroarea ideilor pure de
zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesincerităţii şi a crimei de
existenţa neautentică şi falsă. Asistăm astfel la un adevărat proces de purificare de împăcare a
eroului cu sine cu întreaga umanitate cu sine. „Acuma mi-e sufletul liniştit iubirea îmi ajunge căci
iubirea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe D-zeu viaţa şi moartea”
În momentul spânzurări, ca şi Svoboda la începutul romanului, „Apostol îşi potrivi singur
ştreangul cu ochii însetaţi de lumina răsăritului”. Moare „în vreme ce în urechi i se stingea glasul
preotului: Primeşte, Doamne, sufletul robului tău Apostol…”
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru ţara sa, pentru libertate şi
adevăr, pentru triumful valorilor morale.

Bogdan Petriceicu
Hasdeu
S-a născut la, în Basarabia şi a studiat la universitatea din Kharkov-Harkov. În 1858 se
mută la Iaşi ca profesor de liceu şi bibliotecar. Poate fi considerat ca fiind un pionier al
multor ramuri ale filologiei şi istoriei române.
În 1876 a fost numit director al Arhivelor de Stat din Bucureşti, iar din 1878, profesor de
filologie la Universitatea din Bucureşti.
Hasdeu a fost de asemenea şi un ager politician. Însă după moartea singurei lui fiice,
Iulia, în 1888, a devenit un mistic cu o puternică credinţă în spiritism. Moare la Câmpina
la 7 septembrie 1907.

Lucrări
Filologie şi istorie
La Iaşi, a publicat Arhiva historică a României (1865-1867) în care multe documente
vechi slavone şi româneşti au fost publicate pentru prima dată. În 1870 a inaugurat
Columna lui Traian, cea mai bună revistă filologică din România. În lucrarea sa Cuvente
den Bătrâni (2 volume, 1878-1881) a fost primul să contribuie la istoria literaturii apocrife
din România.
În Historia antică a Românilor (1875), deşi incompletă, începe investigaţiile critice asupra
istoriei României. Hasdeu a editat Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând-o în 1881.
Etymologicum Magnum Romaniae din 1886 a fost începutul unui dicţionar enciclopedic al
limbii române, dar nu a terminat nici litera B.

Literatură
Lucrările sale, printre care şi o dramă, Răsvan şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a
gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiţia sa profundă şi imaginaţia vastă.
Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) basarabean, s-a născut în Hotin şi a învăţat în
Rusia (Harkov), şi a slujit şi ca ofiţer în armata rusească. La 1856, când se anexă sudul
Basarabiei la Moldova, trecu în acest ţinut ca să scape de protecţiunea rusească şi ca să
devină cetăţean român. Ruşii cerură extrădarea lui şi-l despuiară de dreptul de moştenire
pe care-l avea asupra unor moşii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei, dar
mai târziu i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1857 fu numit membru al
tribunalului din Cahul, dar nu stătu decât şapte luni şi demisionă. Veni la Iaşi unde fu
numit profesor de istorie şi fondă între altele, revista "Din Moldova" (1862-1863) în care,
pe lângă istorie, încercă să scrie poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Tot atunci fu
numit bibliotecar al universităţii, funcţie pentru care arată mare râvnă, dăruind chiar
bibliotecii 4 000 de volume. Pe când era ministru Al. Odobescu, fu numit membru în
comisia instituită în Bucureşti pentru examinarea documentelor mănăstirilor închinate.
Aflându-se aici, intră în politică militantă, fiind partizan al lui Kogălniceanu şi susţinător al
loviturii de stat din 2 mai 1864, apoi membru al partidului naţional-liberal şi deputat.
Numit în 1878 director general al Arhivelor statului, întreprinse publicarea documentelor
din Arhivă şi a altora privitoare la români în "Arhiva istorică" şi "Cuvente den bătrâni".
Atunci (1878) fu numit profesor la universitatea din Bucureşti pentru filologia comparativă,
în care calitate tipări o parte din lecţiile sale pline de originalitate şi de cunoştinţe vaste
asupra literaturilor străine şi asupra limbii române.
În 1877 fu ales membru al Academiei. În această calitate, el făcu rapoarte interesante
asupra diferitelor chestiuni. Activitatea literară a lui Hasdeu e foarte întinsă. Vom pomeni
numai lucrările de căpetenie şi mai cunoscute.
A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică "Micuţa" (1864),
pentru care a avut şi în Iaşi un proces de presă, dar a fost achitat. Volumul de poezii
(1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale şi politice, precum şi o traducere
din Tristele lui Ovidiu. Cugetări adânci exprimate într-o "formă dură" cum zice autorul
însuşi, versuri scrise în momente de supărare sau chiar de deznădejde: aceasta e opera
poetică a lui Hasdeu care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin
următoarele rânduri:
O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit, Mişcată de teroare şi palpitând de
ură, Ca vocea răguşită pe patul de tortură Când o silabă spune un chin nemărgini.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a


literaturii romane

Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu,
poliglot B.P.Hasdeu
a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca
reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis
drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru
care nu se va schimba multa vreme.

A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si


ziare: "Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860),
"Lumina", "Foaia umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian",
"Columna lui Traian" (1870), "Revista noua" (1877) s.a.

Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate,
neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti
moderne. El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza
primele trei volume din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane
ramas la cuvantul "barbat"). In lucrarea "Principie de lingvistica" este inclusa teoria
privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta
culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata "Cuvente den batrani"
au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiaza in
aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in
spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul
de "folclor" in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa
legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorica a Romaniei" ce
cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si
internationale.

Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Voda cel Cumplit", evocare a unui destin
dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea "Istoria
critica a romanilor", proiectata in cel putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si
partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a istoriei si civilizatiei romane.
In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mamuca", republicata ulterior
sub titlul "Micuta", dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris
versuri romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia "Trei crai de la
Rasarit" si drama "Razvan si Vidra". (1867)
Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune
pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de
plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in
"Romania literara" (1852).

Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie,
evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri
semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un
pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul socio-
politic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai
intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta
impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de
esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii,
conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai
sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate.
Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura
romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care
refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se
ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si
realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee
retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a
realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante:
repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul
unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici
un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina,
si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului.
Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar
pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic,
el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient
dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este
generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete de libertate,
dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire
patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se
pare/Cand o stiu din tara mea!"); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei,
duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!...").
Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand
ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara,
ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului "acelui groaznec barbat/Care numai
c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa.
Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei
romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale
subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala,
omenie, demnitate.

Alexandru Lăpuşneanul
de Costache Negruzzi
Negruzzi este creatorul nuvelei istorice româneşti. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost
publicată în primul număr al revistei Dacia Literară în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o
capodoperă, o culme neîntrecută până în prezent.
Adevăr şi ficţiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales
din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaţia despre întoarcerea lui Lăpuşneanul
împotriva dorinţei marilor boieri şi episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetările recente pun în
lumină faptul că Lăpuşneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47
de boieri şi că mai aspră era soţia sa. Vinovat de acestă deformare este însă cronicarul Ureche.
Important însă este, că pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul şi imaginaţia sa-
a reuşit să creeze o ficţiune credibilă.
Nuvela înfăţişează întâmplări din a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. Este o
perioadă frământată, tensionată din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.

Structura nuvelei: nuvela este alcătuită din patru părţi, fiecare având un moto
semnificativ.
1. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu! - ilustrează hotărârea lui Lăpuşneanul de a ocupa
tronul împotriva dorinţei marilor boieri
2. Ai să dai sama, doamnă! - sunt cuvintele rostite de văduva unui boier şi adresate
doamnei Ruxandra, ca o ameninţare pentru crimele înfăptuite de soţul ei
3. Capul lui Moţoc vrem! - exprimă nemulţumirea poporului din cauza numeroaselor dări şi
din cauza asupririi boiereşti
4. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! - sunt cuvintele lui Lăpuşneanul, care,
revenit la realitate, îi ameninţă pe cei care voiau să-l călugărească.
Nuvela are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei drame.
Astfel expoziţia o reprezintă sosirea lui Lăpuşneanul în Moldova, intriga: acţiunile domnitorului
îndreptate împotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc,
iar deznodământul este moartea lui Lăpuşneanul.

Alexandru Lăpuşneanul este un personaj complex, alcătuit din lumini şi umbre, asemenea
oamenilor adevăraţi. Cruzimea domnitorului este motivată istoric şi psihologic: el îi pedepseşte pe
marii boieri, care îşi doreau puterea şi pentru că îl trădaseră în prima domnie. Scopul politicii sale
este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendinţelor marii boierimi. Cuvintele
lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier.
Chiar de la început domnitorul dovedeşte vederi progresiste, înaintate, răspunzând
boierilor: Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!
Pentru a se răzbuna, domnitorul se preface, simulează împăcarea cu marii boieri. De
asemenea şi-l apropie pe Moţoc. Totuşi violenţa şi cruzimea lui depăşesc la un moment dat limitele
normalului în scena uciderii boierilor şi a alcătuirii piramidei de capete. În caracterizarea
personajului Negruzzi notează gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine aţi venit boieri, zise
Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi…; …răspunse Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un
fulger…
Şi celelalte personaje sunt bine caracterizate (şiretenia mitropolitului, care îi sugerează
doamnei Ruxandra să-şi otrăvească soţul, fără ca el să se implice).
Pentru prima oară în literatura română Negruzzi caracterizează personajul colectiv:
mulţimea adunată sub zidurile palatului.

Alexandru Lapusneanul
( rezumat )

Nuvela istorica Alexandru Laspusneanul de C. Negruzzi apare in 1840 si se incadreaza


tematic in categoria lucrarilor inspirate din istorie, pe linia recomandarilor pe care Kogalniceanu le
facea in cunoscuta Introductie la “Dacia literara”.
Desi literatura romana se afla, pe atunci, in plin proces de formare, Alexandru Lapunseanul
este cea mai valoroasa nuvela istorica, neintrecuta pana acum.
Sursa de inspiratie a constituit-o Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, capitolul
Cand au omorat Alexandru Voda 47 de boiari. In cateva pagini sunt concentrati cei cinci ani
(1564-1569) al celei de a doua domnii a lui voda Laspusneanul in Moldova. Privita in profunzime
si in esentialitatea ei stricta, nuvela inchide idei si categorii existentiale care o scot din limitele
temporale, asigurandu-i perenitatea: Destin, Vina, Pedeapsa, Rascumparare.
Structural, nuvela este alcatuita din patru capitole, cu tot atatea motto-uri:
• “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”
• “Ai sa dai sama, doamna!”
• “Capul lui Motoc vrem…”
• “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…”
Comparabile cu patru acte ale unei drame si strabatute de puternicul conflict intre domn si
boieri, cele patru capitole ar putea fi rezumate astfel:
Pierzandu-si tronul in prima domnie din pricina tradarii boieresti, Lapusneanu se intoarce cu
oaste otomana, hotarat sa si-l reia. In apropiere de Tecuci, este intampinat de postelnicul
Veverita, vornicul Moţoc, spatarul Spancioc si Stroici care il sfatuiesc sa se intoarca deoarece
poporul nu-l vrea. Raspunsul lui Lapusneanu este memorabil: “Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu (…) si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia
voastra”. Cunoscator al slabiciunilor omenesti, prevazator si viclean, Lapusneanu le da drumul
celorlalti boieri, pastrandu-l pe Moţoc, caruia ii spune: “Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca
sa ma mai usurezi de vlastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul”.
In capitolul al doilea, gandurile de razbunare ale voievodului prind viata: cetatile sunt arse,
boierii sunt ucisi “la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere ce i s-
arata”. Privelistea sangeroasa a capetelor spanzurate la poarta cetatii domina emblematic
capitolul al doilea. Intr-una din zile, o vaduva al carei barbat fusese ucis de curand o opreste pe
strada pe doamna Ruxanda cerandu-i sa intervina pentru a se curma varsarea de sange: “Ai sa
dai sama, doamna! (…) ca lasi pre barbatul tau sa ne taie parintii, barbatii si fratii…”.
Inspaimantata, Ruxanda incearca sa intervina pe langa sangerosul ei sot caruia ii marturiseste ca
ii este frica. Lapusneanu ii promite un “leac de frica”.
Capitolul al treilea este centrat pe momentul culminant al actiunii: uciderea celor 47 de boieri.
Aceasta este prefatata de sosirea domnitorului la mitropolie, unde, disimulant, acesta tine o
“desantata cuvantare” prin care-si cere iertare, totul incheiandu-se cu invitarea boierilor la un
ospat, la curtea domneasca. Spancioc si Stroici, presimtind primejdia, fug in Polonia. La
sfarsitul ospatului, conform unui scenariu alcatuit initial cu sange recem 47 de boieri sunt ucisi
de catre lefegiii domnitorului deghizati in servitori. In timpul macelului, Lapusneanu “luase pe
Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa, de unde privea macelaria ce incepuse.
El radea; iar Motoc, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, sitea parul zburlindu-i-se pe
cap.”
Intre timp, multimea se adunase la porti si ameninta sa intre in curte. Intrebati de armas ce vor,
oamenii cer “capul lui Motoc” pe care Lapusneanu li-l da pentru ca sunt “prosti, dar multi”.
Din capetele mortilor, asezate dupa rang, crudul Lapusneanu face o piramida pe care i-o arata
doamnei ca “leac de frica”. Vazand privelistea, Ruxanda lesina in timp ce domnul exclama:
“Femeia, tot femeie; (…) in loc sa se bucure, ea se sparie!”.
In capitolul al patrulea este evocata moartea domnitorului. Retras in cetatea Hotinului, se
imbolnaveste de lingoare si cere sa fie calugarit, dar isi revine si ameninta. Ruxanda ii da sa bea
otrava aduse de Spancioc si Stroici, punand astfel capat unei domnii tiranice si sangeroase.
In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a trei curente literare: clasicismul
(echilibrul compozitiei, evolutia conflictului, mesajul, economia de mijloace, realizarea unor
caractere, atitudinea detasata a autorului), romantismul (antiteza angelic-demonic, culoarea de
epoca, surse de inspiratie, personajul principal alcatuit din contraste tari, accentuarea unor
trasaturi) si reaslismul (caracterul pictural al unor scene, imaginea multimii din capitolul al
treilea).
Cu un exceptional talent artistic, autorul a imbinat in nuvela un ascutit simt al istoriei cu taina
patrunderii psihologice.

Ionel Teodoreanu
(1897-1954)
Poate cel mai popular romancier al adolescenţilor din perioada interbelică. Romancierul,
cunoscut pentru trilogia sa "La Medeleni" este ieşean, fiu al avocatului Osvald
Teodoreanu şi al Sofiei. Născut la 6 ianuarie 1897. Termină Liceul Naţional Iaşi, iar în
1919 obţine licenţa în drept. Profesează avocatura, dar e atras de beletristică. Debutează
cu schiţa "Bunicii" (în "Însemnări literare" 1919). Se căsătoreşte, în 1920, cu Ştefana
Lupaşcu (scriitoarea Ştefana Velisar). Debut editorial cu volumul de nuvele "Uliţa
copilăriei" (1923). Este legat, ca şi fratele sau Păstorel, de grupul "Viaţa Românească",
tutelat de Ibrăileanu.
A scris vreo 20 de cărţi în proză, dar a avut cel mai mare succes de public, mai ales în
rândul tineretului şcolar, cu romanul masiv "La Medeleni" (1925-1927). Critica a subliniat
prospeţimea condeiului său în evocarea copilăriei şi a adolescenţei exuberante.
Călinescu îi ironiza stilul încărcat, uşor baroc poreclindu-l "Metaforel" şi îi desfiinţează în
"Istoria literaturii romane" cele trei romane. Presarând cele trei părţi ale cărţii cu
întâmplări din propria viaţă, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează
câteva tipuri memorabile de fete (Olguţa, Monica). Romanul emană viaţă, învăluind
cititorul într-un farmec de poezie. E un minunat evocator al vieţii şi gândirii copiilor, mici şi
mari. A mai scris romanele: "Bal mascat", "Fata din Zlataust", "Lorelei", "Golia", "Turnul
Milenei", "Fundacul Varlamului" etc., precum şi scrierile memorialistice "În casa bunicilor",
"Masa umbrelor".

Ion Minulescu (1881 - 1944)


Note Bibliografice

Născut6 ianuarie 1881


Bucuresti

Murit
11 aprilie 1944
Bucuresti, înmormântat la Bellu

Tabel cronologic
1881 În noaptea de 6 spre 7 ianuarie se naste Ion Minulescu, in
Bucuresti, strada Covaci nr. 15. Viitorul poet va copilări la Slatina, de
unde e originară mama sa, Alexandrina Ciucă, fiică a unui caval. Foarte tânără când
rămâne văduvă, Alexandrina Ciucă se va recăsători nu peste mult timp de la moartea
sotului cu Ion Constantinescu, căpitan de cavalerie.
1887 Începe cursul primar la Pitesti.
1891 Începe liceul in acelasi oras.
1897 Sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, incă
elev la Pitesti, in revista "Povestea vorbei".
1898 Sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică in "Foaia pentru toti".
1899 După ce si-a incheiat studiile liceale (clasa a VI-a si a VII-a le trece intr-un an, la
pensionul particular "Brânză si Arghirescu" din Bucuresti), Ion Minulescu îsi ia
bacalaureatul.
1990 Poetul pleacă la Paris spre a urma dreptul. Va renunta insă curând la studiile juridice,
fascinat de viata boemei artistice pariziene. Acum ia Minulescu cunostintă de literatura
simbolistă, citind cu pasiune pe Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Lautréamont,
Verlaine, Rimbaud, Laforque etc.
1904 Ion Minulescu se intoarce in tară. Îl găsim printre scriitorii care frecventează cafeneaua
Kubler (D. Anghel, St. O. Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna etc.).
1905 Publică versuri si fragmente de proză (Din jurnalul unui pribeag) in revista "Viata nouă" a
lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscării simboliste.
1906 Ion Minulescu incepe să publice parte dintre versurile ce vor compune Romantele pentru
mai târziu in revista "Viata Literară si artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe
prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain,
Charles Guérin, H. Bataille, H. de Régnier, publicate in "Sămănătorul". Iarna 1906 - 1907
cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei sederi pe tărmurile Mării Negre
regăsindu-se in versurile lor, in minulescianele Romante pentru mai târziu (1908) si in
Fantaziile lui D. Anghel (1909).
1907 Îl găsim pe Minulescu participând la "sâmbetele literare" organizate de "Convorbirile
critice" ale lui Mihail Dragomirescu (din cercul "Convorbirilor critice" mai fac parte, in
această perioadă, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.). O
poezie a lui Minulescu publicată in "Convorbiri critice" (În orasul cu trei sute de biserici) îi
atrage atentia lui I. L. Caragiale care, de la Berlin, îi scrie lui Mihail Dragomirescu spre a-
si arăta pretuirea si spre a se interesa de tânărul poet.
1908 Sub directia lui Ion Minulescu apare la 20 martie "Revista celorlalti", de orientare
simbolistă. Dintre colaboratori fac parte Mihail Cruceanu, Eugeniu Stefănescu-Est, N.
Davidescu, Eugeniu Sperantia. Articolul-program Aprindeti tortele reprezintă o reactie
violentă, in numele artei innoitoare, împotriva traditionalismului. Revista îsi incetează
aparitia o dată cu cel de-al treilea număr (10 aprilie 1908). Apare primul volum de versuri
al lui I. Minulescu, Romante pentru mai târziu, cu o copertă desenată de Iser, prieten de o
viată al poetului. Apare volumul de povestiri de factură simbolistă Casa cu geamuri
portocalii.
1909 Succesul de public (dacă nu si de critică) al Romantelor pentru mai târziu determină
publicitatea celei de-a doua editii a volumului, la Biblioteca românească enciclopedică
"Socec".
1910 Cunoaste in redactia "Viitorului" (in cadrul căreia lucrează) pe Claudia Millian, viitoarea
lui sotie.
1912 Ion Minulescu scoate a doua sa revistă, "Insula", in jurul căreia grupează colaboratori ca
G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu Stefănescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D.
Iacobescu, M. Săulescu, N. Davidescu. Revista îsi incetează aparitia - simbolic? - tot
după al treilea număr (5 aprilie 1912).
1913 Apare volumul de versuri De vorbă cu mine însumi (copertă si ilustratii de Iser).
1914 La 11 aprilie se celebrează căsătoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961),
poetă simbolistă, autoarea volumelor de versuri Garoafe rosii (1914), Cântări pentru
pasărea albastră (1923), Întregire (1936), precum si a unor piese de teatru, intre care
drama Vreau să trăiesc (1937). Ion Minulescu si Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara
Minulescu, artistă plastică inzestrată, care s-a consacrat cu devotiune filială păstrării
memoriei părintilor ei.
1916 - 1918 În timpul războiului, sotii Minulescu se refugiază la Iasi.
1920 Un nou volum de proză al lui Minulescu: Măsti de bronz si lampioane de portelan.
1921 Minulescu îsi face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se reprezintă Pleacă
berzele si comedia intr-un act Lulu Popescu (10 ianuarie).
1922 Romantele pentru mai târziu se tipăresc in cea de-a treia editie, la "Cultura natională".
Poetul este numit Director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. Va detine
această functie până in 1940.
1924 Apare romanul Rosu, galben si albastru, unul din marile succese literare ale vremii,
după ce fusese in prealabil publicat in paginile "Vietii românesti". Se reprezintă Omul care
trebuie să moară "grotescă tragică in trei acte", publicată mai târziu, in 1939, sub titlul
Ciracul lui Hegesias.
1926 Se joacă o piesă caracteristic minulesciană: Manechinul sentimental.
1927 După o lungă intrerupere, Minulescu reapare cu un nou volum de versuri, Spovedanii,
publicat in colectia "Manuscriptum" (textele, in transcriptie autografă, sunt litografiate).
Poemele din această culegere in tiraj limitat (1.500 exemplare) vor fi incluse, împreună cu
altele, in volumul din 1930, Strofe pentru toată lumea. Se reprezintă piesa Allegro ma non
troppo.
1928 Minulescu publică romanul autobiografic Corigent la limba română. O nouă piesă,
reluând in manieră fantezistă motivul lui Don Juan: Amantul anonim. Se acordă lui Ion
Minulescu "Premiul national de poezie".
1930 Apare volumul Strofe pentru toată lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le
noaptea.
1931 Un roman cu intentii satirice: Bărbierul regelui Midas sau Voluptatea adevărului. I se
reprezintă piesa Porumbita fără aripi.
1933 Minulescu publică un nou roman: 3 si cu Rezeda 4.
1935 Minulescu adună intr-o elegantă plachetă traducerile mai vechi realizate in colaborare cu
Dimitrie Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, Charles Guérin, Henri Bataille, Henri de
Régnier).
1936 Apare un volum de Poezii in vechea serie a "Bibliotecii pentru toti", editată de Alcalay, in
care sunt reunite culegerile anterioare de versuri ale lui Ion Minulescu. Sub titlul Nu sunt
ce par a fi Minulescu îsi adună poeziile din ultimii ani.
1937 Piesa de teatru Nevasta lui Mos Zaharia.
1939 La "Fundatia pentru literatură si artă" apare - sub ingrijirea autorului - volumul de Versuri
al lui Ion Minulescu, in seria editiilor "definitive".
1943 Apare o culegere de nuvele (intre care regăsim unele din bucătile din Cetiti-le noaptea)
sub titlul: Cine-i autorul acestui roman senzational? Se tipăreste a doua editie definitivă,
cu adăugări, a Versurilor ("Fundatia pentru literatură si artă").
1944 La 11 aprilie, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu incetează din viată in Bucurestii
răvăsiti de bombardamentele americane. Este inmormântat la Cimitirul Bellu.

Acuarelă
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână


Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână


Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..