3.

INTEGRALE CU PARAMETRU

Fie a, b, c, d ∈ R, a < b, c < d şi f : [a,b] × [c, d ] → R o funcţie. Să presupunem că pentru

orice y ∈ [c, d ] , aplicaţia x a f ( x, y ), x ∈ [a, b] este integrabilă Riemann pe [a,b].
b
Atunci funcţia F : [c, d ] → R , F ( y ) = ∫ f ( x, y )dx se numeşte integrală cu parametru.
a

Teorema 3.1. (Continuitatea integralei cu parametru). Fie funcţia

b
f : [ ab] × [c, d ] → R continuă. Atunci funcţia F : [c, d ] → R , F ( y ) = ∫ f ( x, y )dx
a

este continuă.

Demonstraţie. Fie ε > 0 . Funcţia f este continuă pe compact, deci este uniform continuă.
ε
Rezultă că există δ (ε ) > 0 astfel încât f ( x1 , y1 ) − f ( x 2 , y 2 ) < ,
b−a
∀( x1 , y1 ), ( x 2 , y 2 ) ∈ [a, b] × [c, d ], cu x1 − x 2 < δ (ε ), y1 − y 2 < δ (ε ) . Fie y0 ∈ [c, d ] .
Atunci pentru orice y ∈ [c, d ] cu y − y 0 < δ (ε ) avem
b b
F ( y) − F ( y0 ) = ∫
a
f ( x, y )dx − ∫ f ( x, y 0 )dx =
a
b b
ε b
= ∫ ( f ( x, y ) − f ( x, y 0 ))dx ≤ ∫ f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) dx <
b − a ∫a
dx = ε ,
a a

deci y − y 0 < δ (ε ) ⇒ F ( y ) − F ( y 0 ) < ε . Aceasta înseamnă că funcţia F este continuă.

Teorema 3.2. (derivarea cu parametru). Fie funcţia continuă

integralei
∂f
f : [ a , b ] × [c, d ] → R pentru care există şi este continuă. Atunci funcţia
∂y
b b
∂f
F : (c, d ) → R , F ( y ) = ∫ f ( x, y )dx este derivabilă şi F ' ( y ) = ∫ ( x, y )dx .
a a
∂y

∂f
Demonstraţie. Fie ε > 0 . Funcţia este uniform continuă, deci există δ (ε ) > 0 astfel
∂y
∂f ∂f ε
încât ( x1 , y1 ) − ( x 2 , y 2 ) < ,
∂y ∂y b−a
∀( x1 , y1 ), ( x 2 , y 2 ) ∈ [a, b] × [c, d ], cu x1 − x 2 < δ (ε ), y1 − y 2 < δ (ε ) .
Fie y0 ∈ (c, d ) şi y ∈ (c, d ) astfel încât y − y 0 < δ (ε ) . Conform teoremei creşterilor
finite, pentru orice x ∈ [a, b] există ξx între y şi y0 astfel încât
f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) ∂f
= (x, ξ x ) . Atunci
y − y0 ∂y

(x, ξ x ) − ∂f (x, y ) < ε , deci

f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) ∂f ∂f
− ( x, y 0 ) =
y − y0 ∂x ∂y ∂x b−a
f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) ∂f ε
− ( x, y 0 ) < , x ∈ [ a, b], y − y 0 < δ (ε ) . Apoi
y − y0 ∂x b−a
F ( x, y ) − F ( x, y 0 ) b ∂f b
⎛ f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) ∂f ⎞
− ∫ ( x, y 0 )dx = = ∫ ⎜⎜ − ( x, y 0 )⎟⎟dx ≤
y − y0 a
∂x a⎝
y − y0 ∂x ⎠
b
f ( x, y ) − f ( x, y 0 ) ∂f ε b
≤∫ − ( x, y 0 )dx <
b − a ∫a
dx = ε . Aşadar
a
y − y0 ∂x
F ( x, y ) − F ( x, y 0 ) b ∂f
− ∫ ( x, y 0 )dx < ε , ∀ y − y 0 < δ (ε ) , deci concluzia.
y − y0 a
∂x

∂f
Teorema 3.3. Fie funcţia f : [ a , b ] × [c, d ] → R continuă, cu
continuă şi
∂y
ϕ ,ψ : [c, d ] → [a, b] două funcţii de clasă C1. Atunci funcţia G : (c, d ) → R ,
ψ (y)
G( y) = ∫
ϕ( )
y
f ( x, y )dx este derivabilă şi are loc formula (Newton – Leibniz)

ψ (y)
∂f
G( y) = ∫ ( x, y )dx + f (ψ ( y ), y )ψ ' ( y ) − f (ϕ ( y ), y )ϕ ' ( y ) .
ϕ( )
y
∂y

Teorema 3.4. (Fubini). Fie funcţia f : [a, b] × [c, d ] → R continuă. Atunci are loc relaţia
b
⎛d ⎞ ⎛
d b
⎞
∫a ⎜⎝ ∫c
⎜ f ( x , y )dy ⎟
⎟
⎠
dx = ∫ ⎜ ∫ f ( x, y )dx ⎟dy .
⎜
c⎝a
⎟
⎠
 4. INTEGRALA CURBILINIE

4.1 Lungimea unui arc de curba

Fie AB o curbă plană definită de relaţia AB : y = f ( x ), a ≤ x ≤ b , unde f : [a, b] → R

este o funcţie de clasă C 1. Ne propunem să calculăm lungimea curbei AB. În acest sens,
vom considera o diviziune d: A = M0, …, Mn = B a arcului AB, cu M k ( x k , y k ),1 ≤ k ≤ n
şi vom aproxima lungimea sa cu lungimea liniei poligonale M0M1…Mn, adică
n
Ln = ∑ ( x k − x k −1 ) 2 + ( y k − y k −1 ) 2 .
k =1

Definiţia 4.1. Fie f : [a, b] → R o funcţie al cărei grafic este o curbă AB. Fie (d n ) n≥1 un
şir de diviziuni ale cercului AB cu d n → 0 . Presupunem că următoarea limită
n
Ln = lim
d n →0
∑k =1
( x k − x k −1 ) 2 + ( y k − y k −1 ) 2 există, este finită şi este independentă de

alegerea şirului de diviziuni care tinde în normă la 0.

În acest caz, spunem că arcul AB este rectificabil şi L este lungimea sa.
Dăm următoarea formulă pentru calculul lungimii unui arc rectificabil.

Propoziţia 4.1. Fie f : [a, b] → R o funcţie de clasă C1 al cărei grafic este o curbă AB.
Atunci curba AB este rectificabilă şi lungimea sa este dată de formula
b
L = ∫ 1 + [ f ' ( x)] dx .
2

a
2
⎛ y − y k −1 ⎞
Demonstraţie. Avem ( x k − x k −1 ) + ( y k − y k −1 ) = 1 + ⎜⎜ k
2
⎟⎟ ⋅ ( x k − x k −1 ) .
2

⎝ x k − x k −1 ⎠
Cu teorema lui Lagrange, obţinem y k − y k −1 = f ( xk ) − f ( xk −1 ) = ( xk − xk −1 ) f ' (ξ k ) , unde
ξ k ∈ [ x k , xk −1 ],1 ≤ k ≤ n . Atunci L este limita următoarei sume Riemann
n
σ d = ∑ 1 + [ f ' (ξ k )]2 ( x k − x k −1 ) asociată funcţiei continue x a 1 + [ f ' ( x )]2 . Prin
n
k =1
n b
urmare, lim ∑ 1 + [ f ' (ξ k )] ( x k − x k −1 ) = ∫ 1 + [ f ' ( x)] dx .
2 2
n→∞
k =1 a

Definiţia 4.2. Forma diferenţială ds = 1 + [ f ' ( x )] dx se numeşte elementul de arc al

2

curbei y=f(x).
Deoarece f ' ( x)dx = dy , elementul de arc se mai scrie ds = dx 2 + dy 2 .
 ⎧ x = ϕ (t )
Dacă arcul AB este dat parametric de relaţiile AB : ⎨ , a ≤ t ≤ b , cu
⎩ y = ψ (t )
ϕ ,ψ : [a, b ] → R de clasă C1, atunci dx = ϕ ' (t )dt , dy = ψ ' (t )dt şi rezultă că
ds = [ϕ ' (t )]2 + [ψ ' (t )]2 dt . În acest caz, lungimea arcului AB este dată de formula
b
L=∫ [ϕ ' (t )]2 + [ψ ' (t )]2 dt .
a

⎧ x = f (t )
⎪
Presupunem acum că AB este un arc în spaţiu dat de relaţiile AB : ⎨ y = g (t ), a ≤ t ≤ b ,
⎪ z = h(t )
⎩
cu f , g , h : [ a, b] → R de clasă C1. O astfel de curbă se numeşte curbă netedeă.
Dacă (d n )n≥1 este un şir de diviziuni ale arcului AB cu d n → 0 , atunci lungimea arcului
n
AB este L = lim
d n →0
∑
k =1
( x k − x k −1 ) 2 + ( y k − y k −1 ) 2 + ( z k − z k −1 ) 2 , unde

( xk , y k , z k ),1 ≤ k ≤ n , sunt coordonatele puncteor diviziunii d n .

b
Avem L=∫ [ f ' (t )]2 + [g ' (t )]2 + [h' (t )]2 dt , iar forma diferenţială
a

ds = dx + dy + dz 2 =
2 2
[ f ' (t )]2 + [g ' (t )]2 + [h' (t )]2 dt este elementul de arc al curbei
AB.

4.2. Integrala curbilinie de speţa I

Integrala curbilinie de speţa I a fost definită din considerente fizice.

Să presupunem că se dă în spaţiu o curbă AB de-a lungul căreia este repartizată o masă, a
cărei densitate liniară (de repartiţie) ρ ( M ) este cunoscută în fiecare punct M al curbei
AB. Ne propunem să determinăm masa m a curbei. În acest scop, considerăm o diviziune
d = ( A = M0, …, Mn = B ) şi câte un punct de diviziune N k ∈M k −1M k ,1 ≤ k ≤ n .
Presupunem că densitatea este aceeaşi în toate punctele arcului Mk-1Mk. Atunci masa mk a
arcului Mk-1Mk are expresia aproximativă mk ≈ ρ ( N k )σ k , unde σ k este lungimea arcului
n
Mk-1Mk. În acest fel, masa arcului AB o vom aproxima cu expresia m ≈ ∑ ρ ( N k )σ k .
k =1

Eroarea acestei aproximări tinde la zero, dacă lungimile σ k ale tuturor segmentelor tind
la zero.
n
Dacă notăm λ = max σ k , atunci masa arcului AB va fi m = lim ∑ ρ ( N k )σ k .
1≤ k ≤ n λ →0
k =1

Pornind de la această problemă, să considerăm un domeniu D ⊂ R 3 care conţine curba

AB şi F : D → R o funcţie.
Considerăm diviziunea d = (A = M0, …, Mn = B) a curbei AB şi fie
N k (ξ k ,η k , ζ k ) ∈ M k −1 M k ,1 ≤ k ≤ n un şir de puncte intermediare căruia îi asociem suma
n n

∑ F ( N k )σ k = ∑ F (ξ k ,η k , ζ k )σ k .
k =1 k =1

Definiţia 4.3. Dacă pentru λ = max σ k tinzând la zero, suma integrală

1≤ k ≤ n
n n

∑ F (N
k =1
k )σ k = ∑ F (ξ k ,η k , ζ k )σ k are o aceeaşi limită finită I, independentă de alegerea
k =1
diviziunilor d şi a punctelor intermediare Nk, atunci spunem că funcţia F este integrabila
pe curba AB. Notăm I = ∫ F ( x, y, z )ds şi se numeşte integrala curbilinie de speţa I a
AB
funcţiei F pe curba AB.
Vom da acum o metodă pentru calculul integralelor curbilinii de speţa I.
Să presupunem că pe curba AB s-a stabilit un sens de parcurs, aşa încât poziţia unui punct
M de pe curbă poate fi definit prin lungimea arcului s = AM , care se măsoară de la
⎧ x = x(s )
⎪
punctul iniţial A. Atunci curba se exprimă parametric AB : ⎨ y = y (s ) , 0 ≤ s ≤ S ,
⎪ z = z (s )
⎩
iar funcţia F (x, y, z ) devine acum funcţia compusă F (x (s ), y (s ), z (s )) de variabilă s.
Dacă notăm s k , 1 ≤ k ≤ n valorile arcului corespunzătoare punctelor d diviziune M k
atunci σ k = s k − s k −1 = Δs k .
Fie sk ∈ [sk −1 , sk ] valorile lui s care definesc punctele intermediare N k , pentru 1 ≤ k ≤ n .
n n
Atunci suma ∑ F (N
k =1
k )σ k = ∑ F ( x( s k ), y ( s k ), z ( s k ))Δ σ k este de fapt suma Riemann
k =1
asociată funcţiei s a F ( x( s ), y ( s ), x( s )) . Prin urmare, dacă presupunem ca F este
S
continuă, atunci ∫ F ( x, y, z, )ds = ∫ F ( x( s), y ( s), z (s))ds .
AB 0

⎧ x = f (t )
⎪
Fie acum reprezentarea parametrică AB : ⎨ y = g (t ), a ≤ t ≤ b , unde f , g , h : [ a, b] → R
⎪ z = h(t )
⎩
sunt de clasă C1. Atunci curba AB este rectificabilă şi
ds = [ f ' (t )] + [g ' (t )] + [h' (t )]
2 2 2
dt . Efectuând schimbarea de variabilă, rezultă
b

∫ F ( x, y, z, )ds = ∫ F ( f (t ), g (t ), h(t )) [ f ' (t )] + [g ' (t )] + [h' (t )] dt ,

2 2 2
acesta fiind de fapt
AB a

formula de calcul a integralei curbilinii de speţa I.

 4.2. Integrala curbilinie de speţa a doua

Se stie ca lucrul mecanic efectuat de o forţă constantă F într-o deplasare rectilinie AB

este egal cu L = F ⋅ AB = F ⋅ AB ⋅ cos ϕ , unde ϕ este unghiul pe care îl face forţa F cu
direcţia AB .
Dacă F are componentele X,Y,Z, iar A şi B au coordonatele (x1, y1, z1), respectiv (x2, y2,
z2), atunci L = ( x 2 − x1 ) X + ( y 2 − y1 )Y + ( z 2 − z1 ) Z sau L = F ⋅ ( r2 − r1 ) , unde r1 , r2 sunt
vectorii de poziţie ai punctelor A, respectiv B.
⎧ x = f (t )
⎪
Fie C ⊂ R o curbă dată de ecuaţiile parametrice C : ⎨ y = g (t ), a ≤ t ≤ b ,
3

⎪ z = h(t )
⎩
unde f , g , h : [ a, b] → R sunt funcţii de clasă C1.
r r
Fie F : C → R 3 , F ( x, y, z ) = ( X (x, y, z ), Y ( x, y, z ), Z ( x, y, z )) o funcţie vectorială. Ne
r
propunem să calculăm lucrul mecanic efectuat de forţa F de-a lungul arcului AB.
Consideram o diviziune Δ = ( A = M 0 , M 1 ,K, M n = B ) a arcului AB, de coordonate
M k (xk , y k , z k ) , 0 ≤ k ≤ n . Notăm cu Δ = max M k −1 M k norma diviziunii Δ . Pe fiecare
1≤ k ≤ n

subarc M k −1 M k considerăm un punct oarecare N k (ξ k ,η k , ζ k ) , 1 ≤ k ≤ n . Valoarea

r r
funcţiei F în punctul N k este F ( N k ) = ( X (ξ k ,η k , ζ k ), Y (ξ k ,η k , ζ k ), Z (ξ k ,η k , ζ k )) .
r
Acum aproximăm lucrl mecanic L efectuat de forţa variabilă F de-a lungul arcului AB
r → r →
cu expresia Ln = F (N 1 ) ⋅ M 0 M 1 + K + F ( N n ) ⋅ M n −1 M n , adică suma lucrului mecanic
r
efectuat de forţele constante F ( N k ) pe segmentele M k −1 M k , 1 ≤ k ≤ n , adica
n
Ln = ∑ [ X (ξ k ,η k , ζ k )( x k − x k −1 ) + Y (ξ k ,η k , ζ k )( y k − y k −1 ) + Z (ξ k ,η k , ζ k )( z k − z k −1 )] .
k =1

Fie (Δ n )n≥1 un şir de diviziuni ale arcului AB cu Δ n → 0 .

r
Definiţia 4.4. Se numeşte integrala curbilinie de speţa a doua a funcţiei F de-a lungul
arcului AB următoarea limită
n
L = lim ∑ [ X (ξ k ,η k , ζ k )( x k − x k −1 ) + Y (ξ k ,η k , ζ k )( y k − y k −1 ) + Z (ξ k ,η k , ζ k )( z k − z k −1 )]
n→∞
k =1

dacă ea există şi este finită, oricare ar fi alegerea punctelor intermediare N k (ξ k ,η k , ζ k ) ,

1 ≤ k ≤ n şi oricare ar fi şirul de diviziuni (Δ n )n≥1 cu Δ n → 0 .
Această limită se notează ∫ X (x, y, z )dx + Y (x, y, z )dy + Z (x, y, z )dz
AB
şi reprezintă din
r
punct de vedere fizic lucrul mecanic efectuat de forţa variabilă F = ( X , Y , Z ) de-a lungul
arcului AB.
Dacă notăm cu d r = (dx, dy, dz ) , atunci integrala curbilinie se mai scrie ∫ F d r .
AB
Dacă AB este o curbă închisă C, atunci se folosesc notaţiile ∫ F d r sau ∫ F d r .
C↑

Teorema 4.1. (calcularea integralei curbilinii). Fie o curbă netedă C ⊂ R 3 dată de

⎧ x = f (t )
⎪
C : ⎨ y = g (t ), a ≤ t ≤ b şi F : C → R 3 , F ( x, y, z , ) = ( X ( x, y, z ), Y ( x, y, z ), Z ( x, y, z )) o
⎪ z = h(t )
⎩
funcţie continuă. Arunci F este integrabilă pe C şi are loc egalitatea

C
∫ X ( x, y, z )dx + Y ( x, y, z )dy + Z ( x, y, z)dz =
b
= ∫ [ X ( f (t ) , g (t ) , h(t ) ) f ' (t ) + Y ( f (t ) , g (t ) , h(t ) )g ' (t ) + Z ( f (t ) , g (t ) , h(t ) )h' (t )]dt .
a

Demonstraţie. Fie d = ( a = t0 < t1 < … < tn = b) o diviziune a intervalului [a,b] şi

diviziunea arcului C asociată Δ = ( A = M 0 , M 1 ,..., M n = B) unde M k ( xk , y k , z k ) ,
xk = f (t k ), y k = g (t k ), z k = h(t k ),0 ≤ k ≤ n . Vom arăta că următoarea sumă
n

∑[ X (ξ
k =1
k ,η k , ζ k )( x k − x k −1 ) + Y (ξ k ,η k , ζ k )( y k − y k −1 ) + Z (ξ k ,η k , ζ k )( z k − z k −1 )]

are aceeaşi limită pentru Δ n → 0 şi orice alegere a punctelor intermediare

N k (ξ k ,η k , ζ k ) ∈ M k −1 M k ,1 ≤ k ≤ n . Funcţia f este de clasă C1, deci putem aplica teorema
lui Lagrange. Pentru fiecare 1 ≤ k ≤ n , există Θ k ∈ [ t k −1, t k ] astfel încât
xk − xk −1 = f (t k ) − f ( xk −1 ) = (t k − t k −1 ) f ' (Θ k ) .
Deoarece ξ k = f (τ k ),η k = g (τ k ),ζ k = h(τ k ),1 ≤ k ≤ n , cu τ k ∈ [t k , t k −1 ] , vom avea
n n

∑ X (ξ k ,η k ,ζ k )( xk − xk −1 ) = ∑ X ( f (τ k ) , g (τ k ) , h(τ k ) ) f ' (Θ k ) ( xk − xk −1 ) .
k =1 k =1
Funcţia X este continuă pe compact, în particular este mărginită. Fie M ≥ 0 astfel încât
X (x, y, z ) ≤ M , ∀( x, y, z ) ∈ C .
Funcţia f’ este continuă pe compactul [a,b], deci este uniform continuă. Fie ε > 0 . Atunci
ε
există δ (ε ) > 0 astfel încât f ' ( x ) − f ' ( y ) < , ∀x, y ∈ [ a, b], x − y < δ (ε ) .
M (b − a )
n n
Avem descompunerea ∑
k =1
X (ξ k ,η k , ζ k )( x k − x k −1 ) = ∑ X (ξ k ,η k , ζ k ) f ' (Θ k ) (t k − t k −1 ) =
k =1
n
= ∑ X ( f (τ k ) , g (τ k ) , h(τ k ) )( f ' (Θ k ) − f ' (τ k )) (t k − t k −1 ) +
k =1
n
+ ∑ X ( f (τ k ) , g (τ k ) , h(τ k ) ) f ' (τ k )) (t k − t k −1 ) .
k =1
 n
Expresia ∑ X ( f (τ
k =1
k ) , g (τ k ) , h(τ k ) ) f ' (τ k )) (t k − t k −1 ) este o sumă Riemann asociată

funcţiei continue t a X ( f (t ), g (t ), h(t )) f ' (t ) , deci va avea limita

b

∫ X ( f (t ), g (t ), h(t )) f ' (t )dt , atunci când Δ → 0 . Apoi, dacă Δ < δ (ε ) , avem

a
n

∑ X ( f (τ
k =1
k ) , g (τ k ) , h(τ k ) )( f ' (Θ k ) − f ' (τ k )) (t k − t k −1 ) ≤
n
≤ ∑ X ( f (τ k ) , g (τ k ) , h(τ k ) )( f ' (Θ k ) − f ' (τ k )) (t k − t k −1 ) ≤
k =1

ε n
≤ M ∑ f ' (Θ k ) − f ' (τ k ) (t k − t k −1 ) ≤ M ∑ (t k − t k −1 ) = ε .
k =1 M (b − a ) k =1
Aşadar, calculul integralei curbilinii de speţa a doua se reduce la calculul unei integrale
Riemann. Pentru aceasta, este necesar să cunoaştem o reprezentere parametrică a arcului
AB.
Dacă arcul AB se descompune într-un număr finit de subarce, formula de calcul se aplică
fiecărui subarc şi astfel, integrala curbilinie de-a lungul arcului AB este suma integralelor
curbilinii de-a lungul fiecărui subarc în parte
∫ =∫ +∫ +∫ .
AB AC CD DB

⎧ x = f (t )
Să considerăm acum o curbă în plan dată de AB : ⎨ , a ≤t ≤b,
⎩ y = g (t )
Formula de calcul al integralelor curbilinii de-a lungul unei curbe plane se deduce din
teorema precedenta.
⎧ x = f (t )
Teorema 4.2. Fie AB un arc de curbă plană AB : ⎨ , a ≤ t ≤ b , unde
⎩ y = g (t )
r r
f , g : [a, b ] → R sunt de clasa C 1 . Fie F : D ⊂ R 2 → R 2 , F ( x, y ) = ( X ( x, y ), Y ( x, y )) este
o funcţie vectorială continuă pe un domeniu D care conţine arcul AB. Atunci
b

∫ X (x, y )dx + Y (x, y )dy = ∫ [X ( f (t ), g (t )) f ′(t ) + Y ( f (t ), g (t ))g ′(t )]dt .

AB a

Observatie. Practic, integralele curbilinii re reduc la integrale Riemann.

Exercitii.

1. Să se calculeze ∫ ( x + y )ds , unde

C

⎧x = t
⎪
⎪ 3 2 2
C = ⎨y = t ,0 ≤ t ≤ 1
⎪ 2
⎪z = t 3
⎩
 ds
2. Să se calculeze ∫x
C
2
+ y2 + z2
, unde

⎧ x = a cos t
⎪
C = ⎨ y = a sin t ,0 ≤ t ≤ 2π
⎪ z = bt
⎩

∫ (x ) ( )
− 2 xy dx + 2 xy + y 2 dy , unde AB este arcul de parabolă y=x2
2
3. Să se calculeze
AB
care uneşte punctele A(1,1) şi B(2,4).

4. Să se calculeze ∫ ( y − z )dx + ( z − x)dy + ( x − y )dz , unde C este curba

C

⎧ x = a cos t
⎪
C = ⎨ y = a sin t ,0 ≤ t ≤ 2π
⎪ z = bt
⎩
5. Să se calculeze ∫ ydx + zdy + xdz , unde
C

⎧ x = r cos a cos t
⎪
C = ⎨ y = r cos ta sin t ,0 ≤ t ≤ 2π
⎪ z = r sin a
⎩
xdy − ydx
6. Să se calculeze ∫ , unde C={ (x,y) ∈ R2 | x2 + y2 =9 }.
C x +y
2 2

( x + y )dx − ( x − y )dy
7. Să se calculeze ∫
C x 2
+ y 2
, unde C este cercul unitate x2 + y2 =1.
 5. INTEGRALA DUBLA

Notiunea de integrala dubla generalizeaza integrala simpla si permite integrarea functiilor

de doua variabile.
Fie D = [a , b ]× [c, d ] un dreptunghi din R 2 . Numim aria lui D, numarul (b − a )(d − c ) ,
diametrul lui D, numarul δ (D ) = (b − a )2 + (d − c )2 . Orice multime Δ de forma:
[ ]
Δ = {[xi , xi +1 ]× y j , y j +1 a = x0 < x1 < K < x n = b, c = y 0 < y1 < K < y m = d } se numeste
diviziune a lui D. Notam cu D(D) multimea diviziunilor dreptunghiului D.
Norma unei diviziuni Δ a dreptunghiului D este numarul real notat prin Δ si definit prin
[ ]
Δ = max{δ ([xi , xi +1 ]× y j , y j +1 ) 0 ≤ i ≤ n − 1,0 ≤ j ≤ m − 1}
O familie de puncte intermediare corespunzatoare diviziunii Δ este orice familie θ de
{
foma θ = (ξ i ,η j )ξ i ∈ [xi , xi +1 ],η j ∈ [y j , y j +1 ],0 ≤ i ≤ n − 1,0 ≤ j ≤ m − 1 . }
Notam cu θ (Δ ) multimea familiilor de puncte intermediare corespunzatoare diviziunii Δ.

Fie f : D → R . Numim suma riemanniana asociata funtiei f, diviziunii Δ si familiei de

puncte θ , numarul real σ (Δ , f , θ ) , definit prin
n −1 m −1
σ (Δ, f ,θ ) = ∑∑ f (ξ i ,η j )( xi +1 − xi )( y j +1 − y j ) .
i =0 j =0

Definitia 5.1. Functia f este integrabila pe D daca exista un numar real I astfel incat,
pentru orice Δ ∈ D(D) si θ ∈ θ (Δ ), Δ < δ , avem σ (Δ, f ,θ ) − I < ε .
Daca f este integrabila pe D, numarul I se numeste integrala dubla a functiei f pe D si de
noteaza prin: ∫ ∫ f (x, y )dxdy sau ∫ ∫ f
D D

Proprietati ale integralei duble.

Fie f si g doua functii integrabile pe D ⊂ R 2 . Atunci:
1) ∫ ∫ (αf + βg ) = α ∫ ∫ f + β ∫ ∫ g , (∀)α , β ∈ R
D D D

2) ∫∫ f
D
≥ 0 daca f ≥ 0 pe D.

3) ∫∫ f ≥ ∫∫g
D D
daca f ≥ g pe D.
n
4) Daca D = U Di si Di ∩ D j = ∅,1 ≤ i ≠ j ≤ n , atunci:
i =1
n

∫∫ f = ∑∫ ∫ f
D i =1 Di
Teorema 5.1. Teorema de descompunere a integralei duble in integrale simple
Fie f o functie reala, definita si continua pe domeniul inchis (isi contine si frontiera) si
marginit D, simplu in raport cu axa Oy, adica:
D = {(x, y ) f1 ( x ) ≤ y ≤ f 2 ( x ), x ∈ [a, b], f 2 , f 2 _ continue _ pe _ [a, b]}
Atunci:
⎡ f2 (x )
b ⎤
∫ D∫ f ( x , y )dxdy = ∫a ⎢ f ∫( x )
⎢ f ( x , y )dy ⎥ dx .
⎣1 ⎦⎥
Observatie. Daca domeniul D este simplu in raport cu Ox, adiaca
D = {( x, y ) g1 ( y ) ≤ x ≤ g 2 ( y ), y ∈ [c, d ], g1 , g 2 _ continue _ pe _ [c, d ]}
atunci:
d ⎡ g2 (x ) ⎤
∫ D∫ f ( x , y )dxdxy = ∫c ⎢ g ∫( x )
⎢ f ( x , y )dx ⎥ dy
⎣1 ⎥⎦
Observatie. Practic, o integrala dublka se calculeaza parcurgandu-se urmatoarele etape:
a) se reprezinta in R2 domeniul de integrare D.
b) se stabileste daca D este simplu in raport cu axa Ox sau Oy (in caz contrar, D se
descompune in domenii simple si se aplica proprietatea 4) si, in raport de aceasta, se
determina perechile de functii ( f1 , f 2 ) si (g 1 , g 2 ) .
c) se calculeaza corespunzator una din integralele:
f2 (x) g2 ( x )

I (x ) = ∫ f (x, y )dy, H (x ) = ∫( )f (x, y )dx .

f1 ( x ) g1 x

d) se calculeaza integrala dubla:

b d
I = ∫ ∫ f (x, y )dxdy = ∫ I ( x )dx = ∫ H ( y )dy
D a c

Exemple. Sa se calculeze:
1) ∫ ∫ x 2 y 3 dxdy , unde D = [− 1,1] × [0,1]
D
Functia este continua, conditiile teoremei precedente sunt satisfacute, rezulta ca integrala
exista si
1 1
⎡ ⎤ 1
⎛ x2 y4 ⎞ 1 1
x2 1 x3 1 1
∫ D∫ xydxdy = −∫1 ⎢⎣∫0 xydy⎥⎦ dx = −∫1⎜⎜⎝ 4 ⎟⎟⎠ 0 dx = −∫1 4 dx = 4 3 −1 = 6
∫ ∫ (2 x + 3 y ) , unde D = {(x, y ) ∈ R 0 ≤ x ≤ 1,0 ≤ y ≤ 1 − x}.
2
2)
D
Conform teoremei precedente:
⎛
1 1− x
⎞ 1
⎛⎛ 3y 2 ⎞ 1− x ⎞
∫ ∫D (2 x + 3 y )dxdy = ∫0 ⎜⎝ ∫0
⎜ (2 x + 3 y )dy ⎟
⎟ dx = ∫0 ⎜ ⎜⎝
⎜ ⎜ 2 xy + ⎟⎟ 0 ⎟dx =
⎟
⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎠
⎛ 3(1 − x ) ⎞ ⎛ 2 x 3 (1 − x ) ⎞ 1 5
1 2 3
= ∫ ⎜ 2 x(1 − x ) +
⎜ ⎟dx = ⎜ x 2 −
⎟ ⎜ − ⎟ 0=
⎟ 6
0⎝
2 ⎠ ⎝ 3 2 ⎠
Schimbarea de variabila in integrala dubla.
Rolul schimbarilor de variabile este simplificarea calculelor. In cazul integralei duble, se
urmareste transformarea domeniului de integrare intr-un domeniu convenabil in raport cu
calcularea integralei.
Fie domeniul inchis D in planul xOy. Cu ajutorul relatiilor x = x(u , v ) si y = y (u , v )
realizam transformarea unui domeniu D’, punctul (x,y) obtinut prin relatiile de mai sus va
fi in D si reciproc.
Sa presupunem ca x(u,v) si y(u,v) au derivate partiale continue in D’ si ca determinantul
x′ x′
(numit jacobianul transformarii) J (u , v ) = u v ≠ 0
y u′ y v′

Teorema 5.1. Fie f(x,y) o functie integrabila pe D: daca se efectueaza o transformare a lui
D in D’ cu proprietatile de mai sus, atunci:
∫ ∫ f (x, y )dxdy = ∫ ∫ f (x(u, v ), y(u, v )) ⋅ J (u, v )dudv .
D D

Observatie. Una din cele mai uzuale transformari este trecerea de la coordonate
carteziene la coordonate polare:
x = ρ cos θ si y = ρ sin θ , ρ ≥ 0, θ ∈ [0,2π ] , pentru care:
cos θ − ρ sin θ
J (ρ , θ ) = = ρ cos 2 θ + ρ sin 2 θ = ρ .
sin θ ....ρ cos θ

Exemplu. Sa se calculeze:
I = ∫ ∫ x2 + y2 e x2 + y2
{
dxdy unde D = ( x, y )1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0, y ≥ 0 . }
D
Facem schimbarea de variabila:
x = ρ cos θ π
, unde 1 ≤ ρ ≤ 2 si 0 ≤ θ ≤ . Atunci:
y = ρ sin θ 2
π
2 2
⎛ ⎞ π π
2
(
I = ∫ ∫ ρ 2 e p dpdθ = ∫ ⎜⎜ ∫ ρ 2 e p dp ⎟⎟dθ = ρ 2 − 2 p + 2 e p) 2
1 =
2
(2e 2 − e ) .
D 0⎝1 ⎠