UNIVERSITATEA DE PETROL SI GAZE PLOIESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERTULUI,TURISMULUI SI SERVICIILOR

PROIECT DE PRACTICA
AGENTIA DE TURISM SC. BIBI Touring SRL

COORDONATOR: Lector drd. VIULET CRISTINA NICOLETA

STUDENTA: MATEESCU DIANA

GRUPA:5237
ANUL: II E.C.T.S

2010

1
 CUPRINS:

CAP 1. PREZENTAREA GENERALA A INTREPRINDERII

1.1. SCURT ISTORIC
1.2. OBIECT DE ACTIVITATE
1.3. RESURSELE INTREPRINDERII
1.3.1. RESURSE FINANCIARE
1.3.2. RESURSE UMANE
1.3.3. RESURSE MATERIALE
1.4. CARACTERIZAREA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATILOR INTREPRINDERII
1.4.1. ANALIZA INDICATORILOR BAZEI TEHNICO-MATERIALE

CAP 2. IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA

INTREPRINDERII
2.1. CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA RELATIA INTREPRINDERE-MEDIU AMBIANT
2.2. COMPONENTELE MEDIULUI AMBIANT AL INTREPRINDERII
2.3. RELATIA INTREPRINDERE-PIATA
2.4. OBIECTIVE ECONOMICE ALE INTREPRINDERII IN CONDITII CONCURENTIALE

CAP 3. STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII

3.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA EXPRESIE A ORGANIZARII FORMALE A
INTREPRINDERII
3.2. ELEMENTE ALE STRUCTURII FUNCTIONALE (DE CONDUCERE)
3.3. STRUCTURA OPERATIONALA (DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE)
3.4. DOCUMENTE DE FORMALIZARE A STRUCTURII ORGANIZATORICE

CAP 4. FUNCTIUNILE INTREPRINDERII

4.1. FUNCTIUNILE-COMPONENTE ALE SISTEMULUI ORGANIZARII PROCESUALE A
INTREPRINDERII
4.2. MECANISMUL FUNCTIONARII INTREPRINDERII

CAP 5. STRATEGII ECONOMICE ALE INTREPRINDERII

PLANUL CA INSTRUMENT DE CONCRETIZARE A REALIZARII LOR
5.1. IMPORTANTA STRATEGIILOR ECONOMICE PENTRU ACTIVITATEA INTREPRINDERII
5.2. ELABORAREA STRATEGIEI ECONOMICE A INTREPRINDERII
5.3. PLANUL-INSTRUMENT DE CONCRETIZARE SI REALIZARE A STRATEGIEI ECONOMICE
5.4. ELABORAREA PLANULUI ECONOMIC AL INTREPRINDERII

CAP 6. EFICIENTA ECONOMICA A ACTIVITATII INTREPRINDERII

6.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA
6.2. INDICATORI DE EXPRIMARE A EFICIENTEI ECONOMICE
6.3. INDICATORI DE EFICIENTA A UTILIZARII FORTEI DE MUNCA
6.4. INDICATORII RENTABILITATII
6.5. CAI DE CRESTERE A EFICIENTEI ECONOMICE

ANEXA 1 ORGANIGRAMA
Bibliografie

2
 CAP 1. PREZENTAREA GENERALA A INTREPRINDERII

DATE DE IDENTIFICARE A FIRMEI.

Numele firmei : SC BIBI TOURING S.R.L.

Forma juridica de constituire: S.R.L.
Activitatea principala : Activitati ale agentiilor de voiaj si a tur-operatorilor, activitati
de asistenta turistica n.c.a.- 6330
Cod unic de inregistrare : RO18362372 din data de 09.021993
Atribut fiscal : R din data de 13.02.1993
Nr de ordine in Registrul Comertului : J29/2249/08.02.1993
Data inregistrarii la Registrul Comertului: 08.02.1993
Data inceperii activitatii: 1993
Sediul agentiei : Ploiesti, Prahova
Blv. Republicii, Nr. 10, Bl. 33, Parter
tel: 0244 514768, 590631
fax: 0244 407346

1.1. SCURT ISTORIC

“BIBI Touring” este agentia de turism nr 1 din Prahova, cu peste 15.000 de turisti
activi. BIBI Touring este reprezentant EUROLINES Romania, membru ANAT si agent
acreditat IATA. BIBI Touring are o rata de crestere accentuata si constanta in ultimii 7
ani.

Firma noastra „BIBI TOURING„ – PLOIESTI are placerea de a va oferi urmatoarele

servicii:

- Linie de autocar cu plecari zilnice spre Germania si saptamanal spre: Marea Britanie,
Belgia, Franta, Olanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Spania, Italia, Austria, Portugalia,
Elvetia, Maroc

- Inchirieri de autocare, microbuze si autoturisme pentru excursii interne si internationale

- Programe turistice interne si internationale:

1. vacante pe litoral
2. vacante la munte
3. vacante in Delta Dunarii
4. sejururi pentru tratament in toate statiunile balneo-climaterice
5. agroturism
6. excursii in strainatate
7. croaziere

3
8. programe turistice in Romania pentru turistii din strainatate
9. rezervari de grup sau individuale la hoteluri in strainatate si la orice hotel in Germania,
prin intermediul firmei partenere Intertouring din Frankfurt
10. rezervari la hoteluri in Bucuresti si in tara
11. programe turistice la cerere:

- circuite turistice
- simpozioane
- conferinte
- misiuni economice
- banchete
- vizite pentru grupuri la muzee, teatre, circ, targuri si expozitii
- tabere pentru elevi si studenti
- cantonamente sportivi
- turism religios

- Abonamente Eurolines pentru 48 de orase din 21 de tari europene

- Leasing autocare noi si second-hand

- Bilete de avion fara comision pentru toate liniile internationale

- Asigurari medicale de calatorie, carte verde si alte tipuri de asigurari

- Rezervari on-line

Echipa Bibi Touring – Ploiesti va sta permanent la dispozitie cu dinamism si

profesionalism, principalul sau obiectiv fiind gasirea solutiilor optime pentru clintii sai.

Ca o recunoastere a meritelor sale, BIBI TOURING a primit trei ani la rand TFOFEUL
DE EXCELENTA din partea Camerei de Comert si Industrie Prahova.

1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

Agentia Bibi Touring este reprezentantul pe Prahova al Eurolines Romania. Agentia

are o oferta variata de servicii turistice de la bilete autocar, bilete avion si programe
turistice in cele mai diverse destinatii. Agentia s-a clasat pe locul 1 in topul firmelor de
profil din Prahova si pe locul 9 la nivel national in anul 2002.
Obiectul de activitate al agentiei de turism „BIBI Touring” il reprezinta organizarea de
pachete de servicii in domeniul turismului intern si international, pe care le
comercializeaza direct / prin intermediul altor agentii colaboratoare din tara.
Oferta agentiei „BIBI Touring” are o structura complexa, incluzand o mare varietate de
aranjamente turistice in mare masura concepute in interiorul firmei.

4
 Pe langa serviciile in domeniile turismului intern si international, mai sunt prestate
urmatoarele servicii turistice:
Bilete de odihna si tratament in statiuni din tara
Programe turistice interne si internationale:
vacante si concedii pe litoral in statiuni ale litoralului romanesc, dar si din alte tari;
vacante la munte, cu precadere in statiunile de pe Valea Prahovei;
sejururi pentru tratament in toate statiunile balneo–climaterice;
excursii in strainatate;
programe turistice la cerere:
- banchete;
- cantonamente pentru sportivi;
- vizite pentru grupuri la muzee,teatre, circ, targuri si expozitii;
- tabere pentru elevi si studenti;
Activitate de marketing;
Reclama;
Publicitate;
Servicii de transport intern si international;
Asigurari medicale si auto, carte verde
Programe de sfarsit de saptamana;
Programe agroturistice sub forma de sejururi de 7 zile si week-end-uri. Principale statiuni
incluse in program sunt: Bran, , 2 Mai, Sirnea etc.
Organizarea si comercializarea programelor turistice;
Ghizi interpreti si translatori pentru grupuri turistice si turisti individuali.
Programele turistice interne cuprind:
Excursii interne religioase, care vin in intampinarea segmentului de piata reprezentat, in
special, de bisericile din municipiul Ploiesti si judetul Prahova, care a avut dorinta sa
cunoasca manastirile si schiturile existente in spatiul geografic ramanesc. O astfel de
excursie cuprinde un pachet complet de servicii: transport cu autocarul, cazare si masa,
ghid insotitor pe tot parcursul escursiei sau circuitului.
Excursii cultural-educative si de documentare, care se adreseaza, de regula, liceelor si
facultatilor di orasul Ploiesti.
Excursii adresate varstei a III-a.
Programele turistice externe cuprind:
Excursii externe pe linie de afaceri, care sunt specifice agentiei, cu precadere in tarile in
care viza se obtine la frontiera. Segmentul de piata caruia i se adreseaza este cel al
oamenilor de afaceri.
Aranjamente turistice externe propri;
Programe si sejururi externe in tari precum: Grecia, Franta, Italia, Spania, Maroc etc,
sejururir care cuprind servicii de transport, cazare, masa si agrement.

I.3. RESURSELE INTREPRINDERII.

I.3.1. Resursele financiare

5
 Resursele financiare : înglobeaza potentialul întreprinderii sub forma mijloacelor
banesti.
Studiile economice si statistice indica o piata potentiala buna pentru aceasta afacere.
Realizarea investitiei se face din mai multe surse financiare:
disponibilitati banesti amplasate la B.C.R.;
sponsorizari interne si externe.
Agentia de turism „SOCIOVIB TOUR” are pe anul 2004 o cifra de afaceri de 22 miliarde
lei, un profit de 90.000.000 lei, capitalul social de 70.000.000 lei, un patrimoniu net de
5500000 lei, capacitate pe piata a Ploiestiului de 70%, in Prahova de 55% si o
solvabilitate de 100%.
Agentia are peste 60 de parteneri externi in toata lumea, iar rezervarile pot fi facute prin
e-mail, fax, telefon, cu cel putin doua zile inaintea plecarii.

I.3.2. Resursele umane

Resursele umane : reprezinta salariatii întreprinderii, resursele active, creatoare ale unei
întreprinderi.
Societatea Comerciala „BIBI Touring” este organizata pe sectoare direct productive
(intern-extern, vanzari programe) si sectoare indirect productive (colaboratori /sezonieri,
ghizi autorizati etc.), de deservire.
Toate acestea sunt situate pe servicii si compartimente functionale.

STRUCTURA PERSONALULUI

Tabelul 1

Anul
Categorii de personal 1993 2004 2005
% % %
Personal de conducere 20 9 8
- cu studii superioare 11 16.66 6 15.79 5 15.38
- cu studii medii 9 3 3
Personal productiv 38 63.24 36 63,16 30 57.69
Personal indirect productiv 12 20 12 21.05 14 26.93
Total personal 60 100 57 100 52 100

Din analiza datelor si indicatorilor privind sructura si miscarea personalului, se desprind

uramatoarele concluzii:
ponderea cea mai mare in totalul personalului o are personalul direct productiv, de care
depinde direct vanzarea si conceperea programelor/sejururilor turistice.Totusi ponderea

6
acestora in numar total al salariatilor a scazut in 2005 fata de 2004, in favoarea celor
indirect productivi;
In cadrul personalului total, respectiv personalul de conducere, ponderea celor cu studii
superioare este mai mare fata de cea a celor fara studii superioare;
Numarul salariatilor a scazut in fiecare an, datorita masurilor luate referitor la reducerea
cheltuielilor salariale in costul produselor turistice;
Se poate observa ca in anul 2005 numarul salariatilor a scazut fata de ceilalti ani,
numarul salariatilor de conducere a scazut, dar a crescut numarul
colaboratorilor/sezonieri.
Trebuie mentionat faptul ca in anul 1999 societatea avea peste 60 de salariati ‚ din care
37 de colaboratori/sezonieri. In anii urmatori, datorita scaderii nivelului de trai si
respectiv cresterea accelerata a preturilor, societatea a fost nevoita sa reduca numarul de
salariati, ajungand in prezent la 52 de salariati cu carte de munca din care 20 sunt cu
contract prestari servicii.
In anul 2001-2002 agentia de turism „SOCIOVIB TOUR ” a deschis o pensiune turistica
pentru agroturism intr-o zona muntoasa cu viitor turistic si cu posibilitatea de distractie si
recreere, unde bineinteles s-au creat noi locuri de munca.
Din totalul personalului de 52 de persoane, 73% (38 persoane) sunt femei; varsta medie
este 26 ani iar vechime intre 2 si 11 ani.

Tabelul 2.

Nr.crt. Pregatire profesionala 1993

1 Personal cu studii superioare 8
2 Personal cu studii medii si cursuri de 20
specializare
3 Personal cu studii medii 24
Total 52

I.3.3. Resursele materiale

Materiile prime reprezinta bunurile asupra carora se actioneaza în cadrul proceselor de

productie, cu ajutorul tehnicii si tehnologiei mânuite de catre om, în vederea obtinerii
produselor/serviciilor necesare societatii. Ele pot fi :
- materii prime de baza : care se regasesc dupa procesul prelucrarii în produsul finit
- materii prime auxiliare : care ajuta productia si se degradeaza în timpul acesteia, practic
neregasindu-se în corpul material al produsului finit.
Întreprinderile trebuie sa fie preocupate, în mod constant, de asigurarea :

7
- aprovizionarii ritmice cu materii prime si materiale;
- consumului rational al materiilor prime si materialelor în procesul de productie.
În vederea aprecierii modului de utilizare a materiilor prime si materiilor se folosesc
anumiti indicatori, cum ar fi gradul de valorificare calculat conform relatiei :
Gv = ; i=1,…n j= 1,….m

unde :
i -numarul tipurilor de produse fabricate;
j -numarul sortimentelor de materii prime consumate în procesul de productie;
qi -cantitatea fabricata din produsul i;
pi -pretul unitar al produsului i;
mj -cantitatea din sortimentul j de materie prima folosita pentru fabricarea produselor;
pj -pretul unitar al sortimentului j de materie prima.

Agentiile de turism isi pot mari profitul taxei de serviciu cu 28%, automatinzand
profitul acestei taxe, arata un studiu realizat de compania Amadeus si agentia de
consultanta Dr Fried din Germania, in cinci tari europene.
Potrivit analizei, agentiile de turism isi pot mari profitul obtinut de pe urma taxei pe
serviciu si productivitatea cu 28%, respectiv 67%, automatizand managementul taxei pe
serviciu. Studiul compara agentiile care calculeaza manual taxele cu cele care utilizeaza o
solutie automatizata. Prin automatizarea managementului taxei pe serviciu, agentiile de
turism pot adopta planuri mai sofisticate de taxe care includ o varietate mai mare de taxe
de tranzactionare. Cresterea rezultata din profitul taxei pe serviciu poate atinge un
procent de 28%.
Acelasi studiu mai arata ca, in comparatie cu agentiile care calculeaza manual taxele,
agentiile care utilizeaza o solutie automatizata, cresc in medie productivitatea cu 67%
pentru activitatile de aplicare a taxelor si cu 12% pentru intregul proces de rezervare a
biletelor. Productivitatea sporita poate fi obtinuta prin utilizarea timpului economisit
datorita managementului taxei automate prin cresterea numarului de rezervari.
Maximizarea profitului obtinut din taxa pe serviciu este crucial avand in vedere ca
modelul de business al agentiei de turism se bazeaza pe taxa pe serviciu datorita
disparitiei comisioanelor companiilor aeriene. Conform cercetarii publicate de Amadeus,
34 % dintre agentiile de turism vad disparitia comisioanelor ca pe cea mai mare
provocare cu care se confrunta. In Scandinavia, tara in care aceasta tendinta este pe
primul loc, 73% din profitul total al agentiilor de turism provine din taxele de tranzactie
si serviciu.
Activitatea agentiei de turism „BIBI Touring” este impartita in 2 departamente.
Managerul si agentul de vanzari se ocupa de vanzarea pachetelor turistice –
departamentul Vanzari si departamentul Contabilitate.
Activele fixe ale agentiei se compun din urmatoarele mijloace fixe:
2 computere in retea;
1 fax;
2 multiplicatoare;
program de rezervari bilete de avion;
2 birouri si mobilier pentru dotarea acestora;
autocare pentru transportul turistilor;
1 grup sanitar propriu.

8
In fiecare an agentia vinde pachete turistice promotionale la preturi atractive, in tara si
strainatate.

I.4.CARACTERIZAREA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATII

Ca o recunoastere a meritelor sale, BIBI TOURING a primit trei ani la rand

TFOFEUL DE EXCELENTA din partea Camerei de Comert si Industrie Prahova.
Agentia „SOCIOVIB TOUR” a realizat si realizeaza programe si sejururi externe
in colaborare cu agentii de turism din Bucuresti (Romextour etc.). Aceste colaborari au
fost si sunt in continuare deosebit de fructuoase, calitatea pachetelor de servicii fiind de o
inalta calitate, ele continand servicii turistice complete: transport, cazare, masa si
agrement.
Agentia a promovat pe piata produse agroturistice prin incheierea unor contracte de
prestari servicii cu S.C. FLUX S.R.L. din Mangalia si cu BRAN IMEX S.R.L. din
comuna Bran. Prin promovarea acestor produse agroturistice si a celorlalte pachete de
serviciisi si prin comercializarea lor, agentia a realizat castiguri considerabile din punct
de vedere financiar.

1.4.1. ANALIZA INDICATORILOR BAZEI TEHNICO – MATERIALE

Caracterizarea statistica a potentialului economic se bazeaza pe indicatorii bazei

tehnico-materiale si pe indicatorii fortei de munca.
Indicatorii bazei tehnico-materiale: este constituita din totalitatea mijloacelor de
munca ce participa la desfasurarea procesului de servire a turistilor, mijloace pe care le
foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale.
Ea cuprinde atat fondurile fixe proprii cat si fondurile din alte sectoare ale economiei
nationale ca de exemplu: mijloace de transport aerian, rutier, naval, capacitati
complementare de cazare, etc.
Practica statistica si contabila din tara noastra include in prezent in fondurile fixe
numai acele bunuri materiale care au o durata de intrebuintare mai mare de un an si o
valoare de inventar mai mare de un anumit plafon valoric, si care isi transfera valoarea
treptat prin amortizarea anuala cuprinse in preturile marfurilor sau tarifele serviciilor
prestate.
Evidenta fondurilor fixe se tine in unitati naturale sau natural conventionale: locuri
de cazare in hoteluri, moteluri, locuri la mese in unitatile de alimentatie publica, etc.
Acesti indicatori fizici folosesc pentru caracterizarea volumului si structurii fondurilor
fixe.
Indicatorii fortei de munca:
Ea se caracterizeaza printr-o multitudine de aptitudini fizice si intelectuale ale
oamenilor cu ajutorul carora acestia participa la crearea de bunuri materiale sau la o
activitate sociala utila.
Indicatorii circulatiei turistice cuprinde numarul total de turisti care sete un
indicator absolut, si se determina prin insumare. Alt indicator absolut este numarul total
de zile turist si se obtine ca un produs intre numarul de turisti si durata activitatii turistice

9
exprimat in zile.
Indicatorii cheltuielilor turistice prin care se intelege consumul de mijloace banesti,
mijloace de productie , de forte de munca pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii
de turism.
Indicatorii incasarilor din turism exprima valoric rezultatele activitatii turistice
desfasurate intr-o anumita perioada de timp, la nivel de zona economica. Cel mai
reprezentativ indicator este suma totala a incasarilor in care se includ volumul
desfacerilor de marfuri, volumul incasarilor din prestatii, volumul incasarilor valutare si
alte incasari din turism.
Indicatorii eficientei economice a turismului se calculeaza pe baza relatiei:
Ef = raportul dintre efect si efort.
Indicatorii calitatii activitatii turistice exprima latura calitativa al ofertei, efectele
sociale , cultural-educative si politice al industriei turistice.

CAP 2. IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA

INTREPRINDERII

2.1.CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA RELATIA INTEPRINDERE –

MEDIU AMBIANT

Consideratii generale cu privire la relatia intreprindere - medi ambiant

firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale
mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de
natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica si demografica
ce actioneaza pe plan national si international asupra intreprinderii, influentand relatiile
de piata.
Intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta economica
a acestuia.
In conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat,
printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimarilor. Mediul ambiant este de trei
feluri:
- mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile;
- mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar in
general previzibile;
- mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente
profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat;

2.2. COMPONENTEELE MEDIULUI AMBIANT

Acestea sunt:
-micromediul
-mezomediul
-macromediul.
Micromediul intreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in

10
relatii directe. Acestea sunt:
- furnizorii de marfuri care sunt agenti economici ce asigura resursele necesare de materii
prime, materiel, echipamente si masini;
- prestatorii de servicii reprezentati de firme sau persoane particulare care ofera o gama
larga de servicii utile realizarii...
furnizorii fortei de munca sunt unitatile de invatamant, oficiile fortei de munc si
persoanele ce cauta un loc de munca;
clienti care sunt consumatori, utilizatori industriali, intreprinderi comerciale sau agentiile
guvernamentale pentru care bunurile produse se intreprindere le sunt oferite spre consum;

organismele publice - asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de

informare in masa si publicul consumator;
concurentii sunt firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi categorie de
clianeti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.
Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in explicarea
evolutiei macroeconomice a intreprinderii. Pentru remedierea oricaror deficiente de
explicare se studiaza comportamentul intreprinderii din sistemul productiv si social cel
mai apropiat intreprinderii si care poate fi un intermediar intre macromediul si
micromediul intreprinderii.
Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit sistemul de conducere al
intreprinderii pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau in termeni
mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprindere poate face parte din urmatoarele
sisteme mezoeconomice:
o anumita industrie
o zona geografica sau administrativa
un grup de intreprinderi.
Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiunile, deciziile si rezultatele unei
intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atat directa cat si indirecta, dar are
un caracter general, in sensul ca influenteaza toate intreprinderile care apartin aceluiasi
sistem.
Activitatea oricarei intreprinderi, ca si a celorlalti agenti din cadrul micromediului
intreprinderii, se afla si sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe o arie mai
larga.
Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de regula industriala,
influenta exercitandu-se pe termen lung si formand macromediul intreprinderii.

Componentele macromediului sunt:

- mediul demografic - numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta, numarul
de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si me medii a
populatiei, rata natalitatii.
Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta punctul de
pornire in evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei intreprinderii.
- mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului in
care actioneaza intreprinderea determina mediul economic al acesteia. Acesta determina
volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea cererii de
marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.

11
- mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in dinamica mediului tehnologic, atat ca
beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermedciul pietei. Este una din cele mai
dinamice componente ale macromediului intreprinderii si dobandeste o exprimare
concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii,
explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind
delimitarea tehnologiilor poluante.
- mediul cultural - reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele de valori,
obiceiuri, traditii.

2.3. RELATIA INTREPRINDERE - PIATA

In calitatea sa de componenta a mediului, întreprinderea se afla într-un contact

permanent cu diferite componente. Întreprinderea intra într-un ansamblu de relatii prin
care îsi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Aceste relatii dintre întreprindere
si componente ale mediului sau extern sunt prin natura si continutul lor de doua feluri:
relatii de piata si relatii de concurenta.
Din multitudinea de relatii ale întreprinderii cu mediul sau extern se remarca prin
amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vânzarea si cumpararea
de marfuri si servicii, împrumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei
constituie premisa si punctul de plecare în activitatea oricarei întreprinderi.
Mecanismul pietei reprezinta pentru întreprinderea moderna termenul de confruntare
a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru
modernizarea celor existente.
Relatiile întreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aplrovizionare productie,
desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si în orientarea activitatii întreprinderii
catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea în conditii superioare a nevoilor
consumatorilor prin produsele create si oferite, crearea rentabilitatii si eficientei
economice pe baza sporirii vânzarilor totale si a profitului unitar.
Relatiile întreprinderii cu piata vizeaza 3 mari componente si anume:
- piata marfurilor
- piata capitalului
- piata fortei de munca.
Natura si dimensiunile relatiilor întreprinderii depind de o serie de factori generali si
specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi întreprinderii, cei mai importanti fiind:
cadrul economico-social, specificul pietei si caracterul întreprinderii.
Relatiile întreprinderii cu piata cunosc astfel o mare diversitate si se pot grupa dupa
mai multe criterii:
- dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criteriu, relatiile întreprinderii cu piata
sunt de doua feluri: - relatii de vânzare-cumparare si - relatii de transmitere, receptie de
informatii.
Relatiile de vânzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de marfuri,
achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii, închirierea, împrumutul precum
si activitatile de intermediere.
Principalele forme pe care le îmbraca succesiv relatiile de vânzare-cumparare sunt:
- relatii precontractuale

12
- relatii contractuale
- relatii postcontractuale.
Relatiile precontractuale se realizeaza în principal prin negociere, comanda, cerere
de oferta si oferta ferma.
RelatiIle contractuale au ca instrument principal contractul la care se adauga o serie
de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si decontarea.
Relatiile postcontractuale apar în perioada de garantie si psotgarantie.
Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizarea relatiilor
de vânzare-cumpaare, realizându-se prin publicitate, relatii publice si alte forme de
promovare.
- dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si prestatorii de
servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele de stat;
- dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodice sau ocazionale;
- dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concentrate dimensional, spatial sau
temporal si relatii dispersate.

2.4. OBIECTIVE ECONOMICE ALE INTREPRINDERII IN CONDITII

CONCURENTIALE

Obiectivele economice ale întreprinderii în conditii concurentiale:

În conditiile actuale întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care
urmareste maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se confrunta cu o
multitudine de obiective contradictorii ce tin de strategia fiecarei întreprinderi.
Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta în
cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai
numeroase.
Pentru a defini aceste forme de manifestare a concurentei se pot avea în vedere
utmatoarele aspecte:
- interesele si aspiratiile clientelei
- libertatea de a actiona
- interesele si aspiratiile producatorilor în calitate de ofertanti
- existenta în mediul economic a unor reglementari juridice si a unei stari
psihologice si sociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din
partea agentului economic.
În conditiile economiei de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face
parte din regulile de joc ale pietei.
Competitivitatea unui agent economic este determinata în principal de trei mari
caracteristici si anume: servicii, costuri si calitate.
Ansamblul raportului de interactiune în care intra agentii economici în lupta pentru
asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza sistemul relatiilor
de concurenta. Mijloacele si instrumentele utilizate în relatiile de concurenta se pot
delimita în jurul produsului, pretului, promovarii si distributiei.
Concurenta este de doua tipuri:
- directa, manifestata între întreprinderile care realizeaza bunuri identice sau cu mici

13
diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;
- indirecta - manifestata între întreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi sau
nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.
Pentru a se asigura desfasurarea în bune conditii a activitatii economice, statul
trabuie sa asigure un cadru concurential normal care presupune existenta urmatoarelor
elemente si anume:
1. autonomia întreprinderii,
2. libertatea de înfiintare a oricarui tip de întreprindere,
3. promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecarei
firme,
4. reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici, indiferent de
forma de proprietate,
5. formarea libera a preturilor,
6. stabilitate prin reglementari bugetare pe piata externa,
7. masuri pentru favorizarea participarii pe piata extrabugetara,
8. reglementari clare pentru sanctionarea prin instantele juridice a firmelor nerentabile.

CAP 3. STRUCTURA ORGANIZATORICA A INTREPRINDERII

3.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA – EXPRESIE A ORGANIZARII FORMALE

A INTREPRINDERII

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor,subdiviziunilor

organizatotrice si al relatiilor dintre acestea,orientate spre realizarea obiectivelor
prestabilite ale intreprinderii.
Structura organizatorica este o componenta a structurii generale a intreprinderii si
reflecta ‚’’anatomia intreprinderii’’. Ea se proiecteaza pe baza unor norme,reguli,principii
si documente oficiale.
Structura organizatorica este influentata de anumiti factori (strategia dezvoltarii
intreprinderii,tipul si complexitatea productiei,dimensiunea intreprinderii,calitatea
resurselor umane),influente ce trebuie tratate pe fondul dimensiunilor accelerate al
mutatiilor de amploare care au loc in economia contemporana ,luandu-se in consideratie
urmatoarele elemente:
-evaluarea corecta a resurselor de materii prime si a modului cum acestea se
exploateaza;
-cresterea competitivitatii economice,stiintifico-tehnice si educationale;
-‘’explozia’’informationala;
-adancirea cooperarii economice si tehnico-stiintifice;
-crestera existentei calitatii produselor si serviciilor;
-sporirea cerintelor de protectie ecologica.

3.2. ELEMENTE ALE STRUCTURII FUNCTIONALE(DE CONDUCERE)

14
 Structura de conducere reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si
compartimentelor tehnice, tehnice, economice, administrative, modul de constituire si
gruparea acestora, precum si relatiile dintre ele.
Structura functionala este alcatuita din:
1. componente;
2. relatii;
3. ordinea componentelor;
4. sistem de obiective.

Componentele structurii functionale sunt urmatoarele:

a) Postul – ansamblul obiectivelor, cu sarcinile, competentele, responsabilita-tile
associate, care revin spre exercitare, in mod regulat, unei persoane angajate in
intreprindere.
Trasaturile obligatorii ale unui post de munca sunt:
autoritate formala – limita in care titularul postului are dreptul de a actiona pentru
realizarea obiectivelor;
competenta profesionala – nivelul de pregatire, experienta, prestigiul profesional.
responsabilitate – obligatia titularului de a indeplini sarcini si atributii derivate din
obiectivele individuale ale postului.
Totalitatea posturilor care sunt definite prin aceleasi caracteristici principa-le
formeaza o functie.

b) Functia – ansamblul atrubutilor si sarcinilor, omogene din punct de vede-re al

naturii si complexitatii lor, desemnate in mod regulat si organizat unui anga-jat al
intreprinderii.
Functia unei persoane este definite prin:
atributiile si sarcinile de indeplinit;
responsabilitatiile pe care aceasta le implica;
competentele si relatiile pe care salariul trebuie sa le manifeste;
Dupa natura competentelor, autoritatii si responsabilitatii pe care le implica o functie,
se distig doua tipuri de functii:
de conducere - competente, sarcini, responsabilitati din domenii mai largi de activitate;
de executie – obiective individuale limitate, insotite de competente si responsabilitati mai
reduse.
c) Compartimentul – o reunire sub aceeiasi autoritate ierarhica a unui anumit
numar de persoane, carora le revin permanent sarcini bine definite.
Dupa modul de participare la realizarea obiectivelor intreprinderii, compartimentele
sunt:
operationale – contribuie direct la realizarea obiectivelor derivate si generale ale
intreprinderii(sectiile de productie, depozitele, atelierele de service)
functionale – participa la fundamentarea strategiilor si politicii globale a
intreprinderii(diviziile, serviciile)
Dupa natura atributiilor, a volumului acestora si a nivelului de delegare a autoritatii
unuei actoivitati se pot distinge:
 compartimentul de baza;
 compartimentul de ansamblu.

15
 2. Relatiile organizatorice – raporturile instituite intre componentele organizatorice.
In functie de natura si modul de manifestare a competentelor si responsabilitatilor se
disting:
A. Relatii de autoritate- relatii a caror manifestare este obligatory.Ele cuprind:
- relatii ierarhice – intre titularul postului de conducere si cei ce detin posturi de
executie;
- relatii functionale – de catre copmartimente specializate care emit o serie de
indicatii metodologice, studii, etc.
- relatii de stat major – ca urmare a delegarii sarcinilor, responsabilitatilor de catre
conducere a unor persoane pentru rezolvarea unor probleme complexe.
B. Relatii de cooperare – relatii intre titularul unui post situate pe acelasi nivel ierarhic cu
titularul altui post.
C. Relatii de control
D. Relatii de reprezentare – legaturile dintre manageri si reprezentantii diferitelor
organizatii profesionale, sindicate din interiorul intreprinderii sau din afara.
3. Ordinea componentelor organizatorice.Aceasta este realizata prin:
A. Nivelul(treapta) ierarhic(a) – ansamblul subdiviziunilor plasate la aceeiasi distanta
de conducerea superioara.
B. Ponderea ierarhica(sau norma de conducere) – numarul de persoane subordonate
nemiljocit unui cadru de conducere.

3.3. STRUCTURA OPERATIONALA(DE PRODUCTIE SI CONCEPTIE)

Structura operationala reprezinta aceea componenta a structurii organiza- torice

definite prin numarul si componenta unitatilor de productie, prin marimea si modul
amplasarii spatiale a acestora, modul de organizare interna, precum si prin relatiile de
cooperare ce se stabilesc intre acestea in vederea realizarii directe a obiectului de
activitate al intreprinderii.
Verigile structurale ce pot fi integrate intr-o structura de productie si concept-tie
sunt: uzine, fabrici, exploatari, sectii de productie, locuri de munca.
Veriga structurala de productie de baza a unei intreprinderi constituie sectia de
productie, care reprezinta o unitate de productie bine determinata sub aspect
administrativ, in cadrul careia se executa fie un produs, fie o faza a procesului tehnologic.
In functie de rolul pe care il au in procesul de fabricatie a produselor incluse in
programul de productie, sectiile pot fi:
de baza
auxiliare
de servire
Se disting trei tipuri de structura de productie si anume:
 structura de productie si conceptie de tip tehnologic;
 structura de productie si conceptie de tip obiect;
 structura de productie si conceptie de tip mixt.

16
3.4. DOCUMENTELE DE FORMALIZARE A STRUCTURII ORGANIZATORICE

Documentele structurii organizatorice sunt:

1) Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF).
2) Organigrama
3) Fişa postului.
Componentele de bază ale organizării formale a firmei sunt: postul, funcţia,
compartimentul, nivelul ierarhic şi ponderea ierarhică.

2. Organigrama

Întreprinderea turistică se înfiinţează şi funcţionează pentru satisfacerea nevoilor

turistice ale clienţilor potenţiali şi, implicit, a scopurilor sale. În funcţie de obiectivele pe
care şi le propune, conducerea elaborează o structură organizatorică.
Configuraţia structurii organizatorice este determinată de:
-dimensiunea agenţiei de turism;
-tipul agenţiei de turism;
-amplitudinea serviciilor oferite;
-diversitatea serviciilor oferite.
Organigrama este reprezentarea structurii organizatorice a agenţiei de turism prin
intermediul căsuţelor dreptunghiulare (care vizualizează posturi de conducere şi
compartimente) şi al liniilor de diferite forme (care evidenţiază relaţiile existente în
cadrul întreprinderii turistice).
Rolul unei organigrame constă în:
- explică poziţia şi relaţiile ce apar între: posturi, departamente, birouri servicii,etc.;
- arată numărul de niveluri manageriale (de conducere), aria autorităţii managerului şi
criteriile pe baza cărora s-au format departamentele;
- cu ajutorul organigramei se determină politica firmei şi adaptarea ei la mediul extern.
În funcţie de modul de aranjare a elementelor se identifică următoarele tipuri de
organigramă:
¤ organigramă de la stânga la dreapta – care presupune aranjarea posturilor de
conducere şi a compartimentelor de muncă de la stânga la dreapta, începând cu Adunarea
Generală a Acţionarilor/Asociaţilor şi terminând cu compartimentele operaţionale;
¤ organigramă de tip piramidă – în care compartimentele sunt ordonate pe verticală;
¤ organigramă circulară – presupune constituirea unor cercuri concentrice pe care se
amplasează compartimentele, iar în centru se află Adunarea Generală a
Acţionarilor/Asociaţilor.

17
ANEXA

Adunarea generală a
acţionarilor

Consiliul de
administraţie

Director

Director economic Director de turism Director resurse umane

u
sori re are
ate at acce g turi ng are angaja salariz
abilit nciar etari ic etin sm spor keti volt tare, re şi
Cont Fina Secr Traf Tick Turi Tran Mar Dez Recru Norma

compartiment compartiment secţia secţia

producţie recepţie contracte materiale

3. Fisa postului

Elementele fişei postului

Fişa postului este rezultatul analizei postului şi reprezintă principalul document de

personal în baza căruia se proiectează instrumentele şi activităţile de recrutare, selecţie,
încadrare, pregătire continuă, aprecierea şi normarea activităţii salariatului.
Fişa postului cuprinde elemente de identificare a fiecărui post, cerinţe necesare
pentru ocuparea postului, condiţii specifice de muncă, sarcini şi responsabilităţi ale
postului, limitele de competenţă, precum şi criteriile de evaluare a postului.

18
 Fişa postului reprezintă o descriere detaliată a activităţilor pe care să le
îndeplinească ocupantul postului, a legăturilor din interiorul compartimentului şi a
relaţiilor cu alte compartimente.
Fişa postului are un rol dublu:
-de informare a salariatului în legătură cu sarcinile ce le are de executat pentru a contribui
la realizarea obiectivelor întreprinderii turistice;
-de evaluare a prestaţiei salariatului.
Fişa postului se completează în urma desfăşurări activităţii de analiză a postului
conform unei metodologii.
Ori de câte ori se produc modificări semnificative în conţinutul sarcinilor de
serviciu, îndatoririlor, responsabilităţilor, condiţiilor specifice de muncă sau cerinţelor
posturilor se va proceda la modificarea fişei postului.
Responsabilitatea întocmirii şi modificării/ completării fişei postului revine şefului
nemijlocit al titularului postului pentru care se întocmeşte fişa respectivă.
Fişa postului se păstrează la dosarul de angajat al personalului.
Pentru ca o fişă a postului să fie clară şi corect întocmită trebuie respectate câteva reguli:
-descrierea activităţilor să fie completă, concretă şi exactă;
-să fie evitate formulările vagi, generale, comune altor posturi;
-descrierea să includă performanţele de atins în cadrul fiecărei activităţi;
-să ia în considerare pregătirea de specialitate, evitând descrierea de -activităţi similare
pentru posturile care necesită specializări diferite.

FIŞA POSTULUI

1.Postul: Economist.

2. Nume si prenume: Stoica Andrei

3.Cerintele postului(studii – pregatirea de baza):

19
 -absolvent al invatamantului de lunga durata;
-este recomandabil cunoasterea cel putin a unei limbi straine;
-vechime in domeniu de cel putin 3 ani;
-pregatire superioara de specialitate economica;
-necesita specializare periodica – perfectionare;
-asumarea responsabilitatii si a riscului decisional;
-corectitudine absoluta in relatiile de munca.

4.Compartimentul: financiar.

5. Activitatea:
-operatii de sinteza a activitatii economico-financiare cu
respectarea legislatiei in vigoare;
-verificarea inscrierilor de deviz aferente situatiilor de lucrari
de investitii din banii publici pentru care acorda viza contolului
financiar preventiv.

6.Relatii:
6.1.Ierarhice:este subordonat sefului serviciului

-33-
financiar;asistentului consilier;directorului general
6.2.Are in subordine:
6.3.De stat major:cu arhitectul sef
6.4.De cooperare:cu compartimentul
contabil,facturare,resurse umane,resurse
informatice,financiar,serviciul investitii;cu compartimentul
arhitectilor si a inginerilor
6.5.De deprezentare:
6.6.De control:

7.Sarcini,atributii,lucrari:
7.1.asigura:
-intocmirea lunara a analizei diagnostice a bilantulu
contabil;

20
 -calculul indicatorilor de solvabilitate si lichiditate,analiza ei
si evolutia acestora;
-calculul indicatorilor de rentabilitate si analiza evolutiei
lor;
-intocmirea de grafice pentru indicatorii analitici.
7.2.Asigura efectuarea de raportari trimestriale a analizei
diagnostic.
7.3.Acorda viza de control financiar preventive in termen de
trei zile de la data primirii incheierilor de devize aferente
situatiilor de lucrari de investitii.
7.4.Participa la instruirea lunara organizata de serviciul
investitii,in baza tematicii aprobata de conducere.
7.5.Asigura respingerea documentelor care nu indeplinesc
conditiile legale si reacordarea vizei de control.
8.Responsabilitati:
8.1.Raspunde de legalitatea si eficienta operatiunilor
effectuate.
8.2.Raspunde de exactitatea atributiilor rezultate mai sus si
altele cu caracter specific ce decurg din legislatia in vigoare.

-34-
8.3.Raspunde integral,material,disciplinar sau penal,dupa
caz,pentru pagube pe care le-a produs ca urmare a
nerespectarii atributiilor si regulamentului de ordine
interioara.
8.4.Raspunde de calitatea lucrarilor intocmite.
8.5.Raspunde de aplicarea corecta a actelor normative din
care rezulta sarcini pentru domeniul sau de activitate.
8.6.Raspunde de legalitatea,necesitatea,oportunitatea,
realitatea operatiunilor din documentele pe care le intocmeste
sau participa la ele.
8.7.Respecta regulile N.T.S.(norme de tehnica a securitatii
muncii) si P.S.I.(prevenirea si stingerea incendiilor) de la
locul de munca.

21
 Sef serviciu financiar,

Citit si semnat,

Sef serviciu resurse umane,

CAP 4. FUNCTIUNILE INTREPRINDERII

4.1. FUNCTIUNILE-COMPONENTE ALE SISTEMULUI ORGANIZARII

PROCESUALE A INTREPRINDERII

Firma îşi desfăşoară activitatea productivă într-un anumit cadru organizatoric,

presupunând un ansamblu de activităţi dinamice şi complexe, care se pot grupa în

anumite funcţiuni ce se condiţionează reciproc. Iniţiatorul conceptului de funcţiune
a fost Henry Fayol, care, pe baza unei analize a întregului complex de activităţi,
a realizat o regrupare a acestora pe funcţiuni: tehnică, comercială, financiară,
contabilă, de securitate, administrativă.
În timp, conceptul de funcţiune a suferit numeroase modificări, evoluţia lui fiind
influenţată de următorii factori:
- progresul tehnic, ca factor de bază al determinării structurii şi
complexităţii activităţii întreprinderii;
- sistemul socio-economic, în cadrul căruia a fost definit şi aplicat.
Funcţiunea poate fi definită prin ansamblul activităţilor orientate spre realizarea unor
obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii.. O anumită
funcţiune se prezintă în practică ca o grupare concretă de activităţi omogene,
specializate.
La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se ţine seama de o serie de criterii:
- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;
- criteriul de complementaritate, care cere gruparea într-o funcţiune a unor
activităţi diferite, între care se află relaţii de completare reciprocă sau de
auxiliaritate;

22
 - criteriul convergenţei, care cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi
diferite, orientate însă spre realizarea aceloraşi obiective.
Pentru o întreprindere modernă se pot defini 5 funcţiuni de bază: cercetare-
dezvoltare, comercială, de producţie, financiar-contabilă, de personal, toate aceste
functiuni fiind într-o strânsă interdependenţă (se întrepătrund şi se completează
reciproc).
Aceste funcţiuni formează sistemul organizării procesuale a firmei.
1) Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activitatile prin care se studiaza, se
concepe,se elaboreaza,si se elaboreaza viitorul cadru ethnic,tehnologic si organizatoric al
intreprinderii. Ea integreaza activitati ce pot fi grupate in:
 activitati de conceptie,care vizeaza cercetarea si proiectarea produselor,a
serviciilor,a lucrarilor noi si a tehnologiilor de realizare a acestora;
 activitati de organizare a conducerii, productiei si muncii.
2) Functiunea comerciala cuprinde ansamblul activitatilor vizand aprovizionarea
tehnoco-materiala,desfacerea produselor,comertul exterior si cooperarea economica
internationala,ele fiind grupate in trei componente:
-marketing;
-aprovizionare;
-desfacere.
3) Functiunea de productie este reprezentata de ansamblul activitatilor de baza,
auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii
produselor, elaborarii lucrarilor si prestarii serviciilor în cadrul firmei.
Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functii sunt: fabricarea sau exploatarea,
întretinerea si reapararea utilajelor, productia auxiliara, controlul tehnic de calitate.
4) Functiunea financiar-contabila este reprezentata de activitatea privind obtinerea si
folosirea mijoacelor financiare necesare unitatii, precum si înregistrarea si evidenta în
expresie valorica a fenomenelor economice din unitate.
Rolul acestei functiuni este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului.
5) Functiunea de personal cuprinde activitati de realizare a obiectivelor din domeniul
asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.
Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functiuni se refera la planificarea,
recrutarea, formarea, perfectionarea, motivarea, promovarea, retribuirea si protectia
personalului.
Interdependentele dintre functiuni sunt determinate de interdependentele ce se manifesta
între activitatile desfasurate în cadrul firmei. Acestea se manifesta în contextul în care
producerea unei dereglari în cadrul unei functiuni determina dereglari si în cadrul
celorlalte, putându-se vorbi chiar de o autoagravare a dereglarilor si de un proces de
reglare în lant.
Se impune astfel ca managerii de pe diferite niveluri ierarhice sa actioneze pentru
manifestarea corespunzatoare a tuturor functiunilor.
Etapa de dezvoltare în care se afla firma la un moment dat constituie factorul determinant
în desfasurarea activitatilor din cadrul functiunilor acesteia.
Intensitatile cu care se manifesta anumite functiuni la un moment dat se inverseaza pe
masura ce firma trece la o noua etapa de dezvoltare.
De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca intensitatea de manifestare a unie functiuni
trebuie sa fie în acord cu posibilitatile firmei respective si corelata cu intensitatea de

23
manifestare a celorlalte functiuni.
Conducerea firmei are un rol deosaebit în coordonarea functiunilor, cunoscând decalajul
ce apare între gradul de manifestare a unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute în
domeniul respectiv.
Rezultatele bune obtinute în urma manifestarii unei functiuni apar dupa momentele de
maxim în manifestarea acesteia, astfel ca obiectivul principal al managerilor trebuie sa
reprezinta o buna corelare între functiuni.

4.2. MECANISMUL FUNCTIONARII INTREPRINDERII

Intreprinderea se dezvolta nestingherit aducând antreprenorilor câstiguri.În realitate

întreprinderea nu functioneaza într-un mediu linistit ci în unul traversat de turbulente,de
crize si ca toate efectele din cadrul acesteia se propaga asupra întregii economii.
Aceasta stare existentiala a întreprinderii cu mecanismul propriu de functionare,
determina cunoasterea continutului si naturii sale. Întreprinderea este veriga de baza a
oricarei economii,ea apartine microeconomiei,adica economiei reale,ea este centrul de
producere dar si de decizie pentru producerea,obtinerii de bunuri si servicii economice.
Studiul întreprinderii pe lânga rolul sau are in vedere si organizarea
managementului sau adica toate metodele folosite pentru functionarea ei în conformitate
cu scopurile ce i-au fost conferite.
Pana la aparitia disciplinei economia intreprinderii cunoasterea economica a strabatut
un drum lung si de loc lipsit de asperitati. Realitatea economica la inceput a fost cercetata
în integralitatea ei nediferentiat nici pe niveluri si nici structural pe o stiinta unica: stiinta
economica.
Pe masura ce activitatea economica s-a extins si a devenit tot mai complexa a aparut
necesitatea specializarii, cercetarii pe domenii ale economiei care pot aprofunda
cunoasterea, oferind mai multe informatii despre fiecare; mai multe solutii, rezolvari
încât sa sporeasca eficacitatea activitatilor aflate în studiu. Prin urmare este
vorba despre o separare a stiintei economice în discipline care sunt parti desprinse din cea
dintâi, fiecare cercetând o latura, un domeniu delimitat al economiei.
Pe aceasta cale s-au descoperit notiuni si concepte noi, investigatia stiintifica s-a
maturizat, s-au creat un numar de teorii distincte dupa domeniul economic cercetat,
organic legate intre ele dand nastere unor discipline stiintifice economice autonome intre
care si disciplina economia intreprinderii.

CAP 5. STRATEGII ECONOMICE ALE INTREPRINDERII

PLANUL CA INSTRUMENT DE CONCRETIZARE A REALIZARII LOR

5.1. IMPORTANTA STRATEGIILOR ECONOMICE PENTRU ACTIVITATEA

INTREPRINDERII

24
 Importanta strategiilor economice pentru activitatea întreprinderii
Într-o economie de piata, o întreprindere îsi desfasoara activitatea în conditiile unei
puternice competitii atât pe piata interna cât si pe cea externa.
Pentru a-si realiza obiectivele propuse ea trebuie sa-si desfasoare activitatea pe baza unei
strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic.
Conducerea si organizarea actitivatii întreprinderii pe baza unei strategii economice
capata o importanta crescânda ca urmare a faptului ca pe plan mondial s-au realizat mari
progrese în teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne si noi
mutatii pe piata interna si externa.
Importanta si necesitatea crescânda a adoptarii unei strategii economice este
determinata de actiunea puternica a unor factori dintre care cei mai importanti sunt:
1. accentuarea competitiei între firme pe pietele interne si externe, competitie în care intra
si firme apartinând tarilor în curs de dezvoltare;
2. aparitia si extinderea unor tehnologii moderne cum sunt sistemele flexibile si
robotizarea sistemelor tehnologice care au dus la cresterea calitatii produselor, reducerea
costurilor si la scurtarea termenelor de punere pe piata a unor noi produse;
3. cresterea considerabila a calitatii produselor oferite pentru piata, ceea ce a condus la
ridicarea exigentelor consumatorilor în ceea ce priveste calitatea;
4. aplicarea de catre unele întreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea ce a
condus la cresterea productivitatii muncii si la reducerea costurilor;
5. extinderea folosirii calculatoarelor în cadrul managementului productiei, ceea ce a dus
la optimizarea deciziilor si la cresterea performantelor pe plan economic si tehnic.
Tinând seama de actiunea tot mai puternica a acestor factori, o strategie economica are
rolul de a defini prin obiective cât mai precise, directiile de desfasurare a activitatii
firmei, astfel încât aceasta sa realizeze o crestere a competitivitatii.
O buna strategie economica trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente:
1. sa permita o confruntare eficienta a întreprinderii cu altele similare în cadrul unui
proces economic concurential si în conditiile unui mediu în permanenta evolutie;
2. sa faca fata cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigentelor sporite ale
consumatorilor sub raportul calitatii si al preturilor;
3. sa realizeze o perfectionare continua a structurilor existente astfel încât acestea sa fie
cât mai bine adaptate noilor exigente impuse demodificarile care survin în tehnologii, pe
pietele de desfacere si cerintele crescânde ale consumatorilor.

Strategiile economice se clasifica dupa urmatoarele criterii:

1. În raport cu nivelul de adaptare:
a) strategie la nivel de organizare superioara. Se stabileste pentru ansamblul
întreprinderilor care se afla sub conducerea acesteia, indiferent de ramura economica din
care face parte;
b) strategie de afaceri la nivel de întreprindere defineste modul în care o întreprindere
intra în competitie pentru o perioada data;
c) strategia functionala se elaboreaza pentru diferitele activitati functionale ale
întreprinderii, de regula pe perioade mai scurte. Ca strategii functionale: strategia de
marketing, de personal, de finante, pe productie si strategii elaborate pe produse si pe
tipuri de consumatori.
2. În raport cu dinamica obiectivelor propuse:

25
a) strategii economice de redresare, care se elaboreaza la nivelul acelor întreprinderi care
se afla în prag de faliment din cauza diferitelor dificultati;
b) strategii de consolidare care se recomanda a fi utilizate de acele întreprinderi care au
devenit fiabile sau care se mentin într-o stare de echilibru fragil;
c) strategii economice de dezvoltare se elaboreaza de catre întreprinderile viabile din
punct de vedere economic, ce dispun de conditii si de capacitatea necesare pentru
extinderea viitoare a activitatii.
3. În raport cu scopul urmarit:
a) strategii inovationale,
b) strategii de piata,
c) strategii pe produse.
4. Strategiile economice se mai pot clasifica si în raport cu sfera de cuprindere, caz în
care se pot deosebi:
- strategii globale,
- strategii partiale.
5. În raport cu gradul de interdependenta:
- strategii independente, caracterizate prin faptul ca organele de conducere îsi fixeaza
obiectivele de dezvoltare fara restrictii din partea altor organizatii;
- strategii integrate, care trebuie sa tina seama de liniile directoare ale strategiei
economice stabilite la nivelul organizatiei superioare din care face parte.
În cadrul strategiilor economice un loc important îl au strategiile economice de dezvoltare
dat complexitatii lor si a efectelor pe care le au asupra activitatii economice de
perspectiva a întreprinderii.
Prin strategie economica de dezvoltare se întelege acel tip de strategie care defineste
obiectivele de dezvoltare viitoare a întreprinderii, modul de alocare a resurselor si
actiunile ce trebuie întreprinse pe orizonturi de timp bine precizate, tinând seama de
accentuarea competitiei pe diferitele piete si de cerintele asigurarii unei anumite
rentabilitati pentru activitatile desfasurate.
Elaborarea unei strategii economice de dezvoltare reprezinta rezultatul unui proces de
conducere strategica la nivelul întreprinderii.
Prin proces de conducere strategica se întelege un ansamblu de activitati desfasurate la
nivelul conducerii superioare a întreprinderii, ce are ca obiectiv adoptarea unui set de
decizii si prevederea unor operatiuni pe un orizont mai mare de timp prin care sa se
asigure stabilirea misiunii întreprinderii, a obiectivelor de realizat, elaborarea strategiilor
de dezvoltare, în raport cu procesul evolutiv pr care îl înregistreaza activitatea
întreprinderii

5.2. ELABORAREA STRATEGIEI ECONOMICE A INTREPRINDERII

Elaborarea unei strategii economice reprezinta un proces complex si dinamic ce

necesita numeroase analize cu caracter cantitativ sicalitativ, o foarte buna cunoastere a
factorilor cu caracter intern si extern ce pot influenta activitatea întreprinderii.
Ea presupune studierea evolutiei viitoare a cerintelor pe diferitele piete si o buna
documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a produselor, a vietii economice,
politice si sociale.
Elaborarea unei strategii economice se face prin parcurgerea a 4 etape la care se

26
adauga activitatea finala de evaluare si control a strategiei:
1. prima etapa - analiza situatiei curente necesita o identificare a misiunii întreprinderii
iar în raport cu aceasta o identificare a strategiei trecute si prezente. Prin identificarea
strategiei trecute si prezente trebuie sa se constate daca acestea au fost aplicate corect si
daca au corespuns sau nu obiectivelor stabilite;
2. examinarea perspectivelor pentru viitor, prin care se stabilesc obiectivele pe termen
lung ale întreprinderii. În acest scop se analizeaza factorii din mediul înconjurator si
situatia interna care sa ofere informatiile necesare si sa se asigure pe aceasta baza
stabilirea obiectivelor pe termen lung;
3. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si alegerea strategiei de urmat.
Consta în elaborarea unui set de alternative strategice posibile, compararea lor cu
obiectivele prioritare fixate si adoptarea pe aceasta baza a strategiei economice de aplicat;
4. punerea în practica a strategiei economice adoptate necesita stabilirea strategiilor
functionale ce urmeaza a fi adoptate si precizarea masurilor prin care sa se actioneze
asupra factorilor de natura organizatorica pentru a se crea conditiile cele mai bune si
punerea în functiune a strategiei adoptate. Un rol important în aplicarea cu succes a
strategiei economice adoptate îl are activitatea de evaluare si de control a strategiei.
Evaluarea strategiei trebuie sa se faca pe baza unor criterii obiective prin care sa se
stabileasca compatibilitatea, consonanta, avantajul aplicarii, fezabilitatea.
Controlul aplicarii strategiei economice trebuie sa se efectueze cu regularitate si are
rolul de a evidentia: lipsurile existente în aplicarea ei si adoptarea de masuri pentru
redresarea situatiei.

5.3. PLANUL-INSTRUMENT DE CONCRETIZARE SI REALIZARE A STRATEGIEI

ECONOMICE

La nivelul unitatilor economice desfasurarea organizata a actiunilor prevazute si

aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesita o anumita activitate de
planificare.
Planificarea reprezinta o functiune de baza a managementului ce trebzuie efectuata la un
nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de lucru adecvate.
A planifica înseamna a concretiza în documente scrise cu caracter imperativ
prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioda sub forma de
indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele ce
trebuie alocate pentru îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executantilor la nivel
de conducere si compartimente functionale, masurile ce trebuie aplicate pentru crearea
conditiilor necesare si modul de urmarire si control al felului cum sunt îndeplinite
prevederile pe toate nivelele ierarhice.
Planificarea economica se concretizeaza într-un ansamblu de planuri care devin
instrumente esentiale în activitatea de conducere si organizare.
Prin plan se întelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza unei
metodologii bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile strategiei economice,
luata în ansamblul ei sau pe diferite componente si se precizeaza sarcinile care revin
compartimentelor de productie si functionale pe anumite perioade de timp.
Planificarea economica are un caracter complex iar definirea ei sub diferite aspecte

27
necesita o clasificare dupa mai multe criterii:
1. În raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
- formala,
- informala.
2. Dupa orizontul de timp la care se refera:
- pe termen lung sau de perspectiva,
- curenta - ce poate fi pe termen scurt sau foarte scurt.
3. În raport cu nivelul la care se realizeaza:
- la nivel de organizatie superioara
- la nivel de întreprindere.
4. În raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul de timp la care
se refera acestia se poate deosebi:
- strategica,
- tactica.
Prognoza strategica se realizeaza de regula la nivelul conducerii de vârf pe termen lung
si concretizeaza obiectivele strategiei economice adoptate.
Prognoza tactica concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unei unitati economice
sunt reunite si definite prin termenul de planificare interna de întreprindere.
Aceasta planificare interna are doua componente aflate într-o strânsa interdependenta:
- prognoza tehnico-economic, care are ca obiectiv stabilirea principalilor indicatori
cantitativi si calitativi pe toate domeniile de activitate;
- prognoza operatica - reprezinta acea parte a prognozei interne de întreprindere care are
ca obiectiv elaborarea programelor de activitate pe diferite verigi structurale si pe diferite
unitati de timp.
În conditiile unei economii de piata, întreprinderea îsi organizeaza activitatea fie dupa
sistemul productiei pe stoc, fie dupa sistemul productiei pe baza de comenzi.
În astfel de cazuri, punctul de plecare în elaborarea planului economic îl constituie
rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vânzari, prin studierea pe cale
probabilistica a cererii pentru produsul întreprinderii.
Pe baza rezultatelor programului pe termen scurt si lung se face o estimare a produsului
ce s-ar putea vinde, iar în functie de aceasta se determina indicatorii privind productia ce
urmeaza a fi realizata.
În functie de aceasta productie se calculeaza resursele de munca si de materiale necesare,
se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinând
seama de capacitatea de productie si de resursele de munca si materiale existente.
În conditiile în care întreprinderea actioneaza în cadrul economiei de piata, elaborarea
planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat în prealabil,
care stabileste grupele de produse ce urmeaza a se executa, cantitatea si datele de
executie, în functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de
produse.

MANUALUL CALITATII IN UNITATEA DE TURISM

28
 Organizaţia a stabilit, a documentat şi a implementat un SMC şi îmbunătăţeşte
continuu eficacitatea acestuia. Organizaţia a adoptat abordarea bazată pe proces în
dezvoltarea, implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii SMC-ului, cu scopul creşterii
satisfacţiei clientului prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.
Procesul poate fi definit ca o activitate care utilizează resurse, condusă astfel încât să
permită transformarea elementelor de intrare în elemente de ieşire.
Pentru toate procesele existente în organizaţie se aplică metodologia cunoscută sub
numele PDCA “Planifică- Efectuează- Verifică- Acţionează”(provine de la
denumirea din limba engelză Plan-Do-Check-Act). PDCA poate fi descrisă succint
astfel :
 • PLANIFICĂ : Stabileşte obiectivele şi procesele necesare obţinerii rezultatelor în
concordanţă cu cerinţele clientului şi cu politicile organizaţiei.
 • EFECTUEAZĂ : implementează procesele.
 • VERIFICĂ : monitorizează şi măsoară procesele şi produsul faşă de politicile,
obiectivele şi cerinţele pentru produs şi raportează rezultatele.
 • ACŢIONEAZĂ : întreprinde acţiuni pentru îmbunătăţirea continuă a performanţelor
proceselor.

5.4. ELABORAREA PLANULUI ECONOMIC AL INTREPRINDERII

În următorii câţiva ani în care indicatorii economici au continuat să scadă şi oamenii

de rând să o ducă din ce in ce mai greu, a apărut totuşi o clasă de mici întreprinzători care
prin desfăşurarea unor activităţi economice au început să înregistreze profit, şi deci să-şi
permită un concediu de odihna intr-o staţiune. Cum România ieşise de curând de sub un
regim totalitar a existat dorinţa de a “ieşi afară”, prin afara înţelegând ţările din apropiere
(Grecia, Turcia, Bulgaria, Ungaria), în afara de acest aspect a mai existat si o tendinţă de
continuă scădere a numărului de turişti autohtoni din staţiunile române. Plan de afaceri si
proiect - turism În aceste condiţii turismul nu a mai adus profit fiind la un pas de a deveni
o gaura neagra a bugetului.
Statul care încă mai deţinea majoritatea în consiliile de administraţie a diverselor
societăţi de turism nu a avut bani sa mai investească in modernizarea şi întreţinerea
hotelurilor, vilelor si a staţiunilor in general, astfel încât totul a intrat in stare de
conservare si de cele mai multe ori conservarea a însemnat distrugere. Ca urmare
lucrurile au mers din ce in ce mai prost si aproape nici un străin nu mai era atras de
staţiunile ţării, iar lucru cel mai grav era ca turiştii romanii care de la an la an erau mai
putini la număr, nu puteau sa-si mai permită un concediu.
Odată cu privatizarea staţiunilor si concesionarea hotelurilor, lucrurile au început sa
se schimbe in mai bine, dar standardele “noastre” erau net inferioare in comparaţie cu
cele internaţionale. Totuşi lumea continua sa meargă vara la mare hotelurile funcţionând
la capacitate de peste 40% (vezi graficul 1). După 1992 pentru turismul naţional in
formula sa clasica a apărut un mare competitor, agroturismul. Familiile de ţărani care
doreau un venit suplimentar s-au organizat intr-o asociaţie care sa-i reprezinte si sa le
asigure un venit mai mare.
Turiştii au fost deosebit de receptivi la aceasta noua oportunitate pentru ca le
răspundea exact nevoilor; era o forma organizata de turism, cu o larga acoperire si cel
mai important la preturi nu deloc piperate. Plan de afaceri si proiect - turism Astfel pe
lângă deschiderea graniţelor, care i-a atras pe cei mai înstăriţi dintre romani, cei mai

29
nevoiaşi aveau acum o alternativa. Fosta reţea naţionala de turism ce deţinea monopolul a
intrat intr-o mare criza, pentru ca acum existau alternative. Cu excepţia hotelurilor de la
mare, nimeni nu mai era încântat de a petrece o vacanta intr-o staţiune la hotel. Plan de
afaceri si proiect - turism In aceste condiţii a fost necesara privatizarea sau concesionarea
spatiilor de cazare sau a unor staţiuni întregi pentru a putea salva situaţia, numai ca in
cele mai multe cazuri cei care au cumpărat aceste “perle ale turismului” au aşteptat
profitul fără a investi nimic in afara de suma iniţiala.

CAP 6. EFICIENTA ECONOMICA A ACTIVITATII INTREPRINDERII

6.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic,a capacitatii lui de

supravietuire,a directiei de dezvoltare finala,presupune definirea si masurarea exacta a
eficientei economice.
De aceea un rol important revine conceptului de eficienta economica,aceasta realizand
legatura dintre resursele alocate pentru desfasurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de
pe urma acesteia,concept care orienteaza dozarea resurselor spre acele domenii de
activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima a acestora in conditiile unei
dezvoltari rationale,armonioase a economiei nationale.
Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitaii si serveste la
fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in modul cel
mai favorabil pentru societate.
Eficienta este sinonima cu eficacitatea;in anii din urma insa termenul de eficienta a
capatat o larga utilizare.Termenii de eficienta si eficacitate nu sunt noi,ei fiind folositi
inca din antichitate.Ambele cuvinte provin din latina:eficienta deriva din efficere =a
efectua,iar eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite.
In domeniul economic,referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori ai secolului
trecut,cum sunt Adam Smith sau Karl Marx.Conceptul de eficienta a cunoscut o larga
raspandire in secolul nostru.In prezent,el are o aplicabilitate generala la aplicarea
deciziilor,in orice tara,indiferent de oranduirea sa sociala.
Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei actiuni,cu
eforturile necesare producerii ei. O alta definitie ,formulta de V.V.Novojilov este
urmatoarea:eficienta economica,in general,este diferenta dintre efectele utile si celelalte
cheltuieli facute pentru obtinerea lor.
In DEX eficienta economica este definita drept calitatea de o obtine efecte economice
utile,iar in dictionarul de economie politica eficienta este definita ca o expresie a
raportului dintre efectele sau rezultatele obtinute si efortul sau cheltuiala facuta pentru
obtinerea lui.
O definitie care se abate in mod constient de la principiul similaritatii este cea data de
Stefan Matei:eficienta economica a unei activitati este o insusire a acesteia exprimata de
relatia de cauzalitate dintre efectele totale,echivalate ca natura si timp si resursele totale
echivalate ca natura si timp implicate de aceasta activitate,relatie pozitiva in sine,in
comparatie cu alte variante ale activitatii si cu marimile normate ce exprima cerintele
economiei nationale de economisire a resurselor.

30
 Se formuleaza si o alta definitie,astfel:categoria economica de eficienta exprima
relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si efortul
ocazionat de acesta.Se apreciaza ca cea mai cuprinzatoare definitie a eficientei este data
de economistul Petre Jica.Acesta atribuie notiunii de eficienta patru sensuri,si anume:
1. un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei activitati,actiuni
sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se exprima prin
compararea efectelor cu eforturile;
2. un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe ,respectiv efortul
direct si conex.Avem de a face deci cu eficienta absoluta,care nu presupune comparatia
cu alte alternative ale actiunii respective;
3. un sens restrans care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect sa fie acceptabil
in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante sau cu un regim normat
de eficienta
4. un sens forte restrans care reprezinta abordarea cea mai sintetica si mai completa a
notiunii de eficienta,abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate ca natura si
timp cu efectele obisnuite,de asemenea echivalate ca natura si timp.
Profesorul Ivan Romanu apreciaza ca termenul de eficienta poate fi intalnit cu doua
sensuri:
• intr-un prim sens el defineste eficienta ca fiind atributul unei actiuni,al unei persane sau
al unui lucru de a produce efecte cat mai favorabile pentru societate;
• al doilea sens este mai restrictiv si compara rezultatele unei actiuni cu resurselepentru
realizarea acesteia;
Prin prisma definitiilor de mai sus se poate concluziona ca eficienta economica
exprima un ansamblu complex de relatii de cauzalitate intre efectele economice (pozitive
si negative)cu care o actiune se soldeaza,obtinute atat de intreprinzatorul actiunii cat si la
alte niveluri,efecte aflate intr-o anumita corespondenta cu nevoia sociala si cheltuielile
totale presupuse de desfasurarea acestora,efectele si cheltuielile fiind comparabile,relatie
ce duce la devansarea cheltuielilor de catre diferenta dintre efectele economice pozitive si
cele negative.
Se spoate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de folosire a
resurselor in economie,iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate efort/efecte.

6.2. INDICATORI DE EXPRIMARE A EFICIENTEI ECONOMICE

Indicatori si criterii de eficienta a investitiilor

Indicatorii fac parte din instrumentul de baza folosit pentru masurarea si analiza
eficientei economice în cadru evaluari proiectelor de investitii. Acestea exprima
caracteristici cantitative, marimi sau valori cu ajutorul carora se exprima nivelul eficientei
economice a investitiilor.
Indicatorii se obtin prin calcule si prelucrarea informatiilor initiale pe baza unor modele
matematice care redau si realizeaza compararea costurilor necesare cu efectele
preconizate a se obtine.
Cele mai frecvente modele pentru formularea indicatorilor de eficienta economica a
investitiilor sunt:
a) Modelul raportului matematic - între eforturi si efecte, între efectele economice si

31
eforturile corespunzatoare.
b) Modelul diferenta dintre veniturile totale si costurile totale considerate pe un orizont
de timp egal cu durata de realizare a investitiilor plus durata de functionare rentabila a
capacitatilor ce se construiesc.
c) Modelul costurilor totale de investitii si de expluatare corespunzatoare necesitatilor de
costituire si functionare a capacitatilor de productie si servicii.
d) Modelul indicilor de structura atat pentru costuri cât si pentru unele efecte economice.
a). Indicatori construiti dupa modelul „a” se exprima sub forma de :
eforturi sau costuri specifice pentru obtinerea unei unitati de efecte economice;
efecte sau rezultate specifice pe unitatea de masura a costurilor necesare, antrenate de
realizarea proiectului în varianta data;
coeficienti;
rate de rentabilitate sau inversul acestora;
La calculul acestori indicatori se pot lua în consideratie efectele anuale dar mai ales
efectele economice integrale, costuri de investitii dar si costurile totale de investitii si de
expluatare.
b). Pe baza modelului „b” se obtin indicatori de tipul câstigului sau al profitului net pe
seama realizari unui anumit proiect exprimati în valori absolute integrale.
c) Cu ajutorul modelului „c” se evalueaza angajamentul de capital format din costurile
initiale de investitii si costurile totale de exploatare.
d) Indicatori de tipul indicilor de structura se exprima sub forma de cota parte, greutate
specifica sau în procente.
Din punctul de vedere al capacitati de informare indicatori de evaluare a eficientei
economice a investitiei se clasifica în:
- indicatori analitici (partiali)
- indicatori sintetici
- indicatori complecsi
Indicatori analitici se utilizeaza la nivelul detaliilor si elementelor solutiilor de proiect
pe diferite categorii de resurse necesare si costuri, indicatori sintetici pe subsisteme iar
indicatori complexi se utilizeaza pe ansamblul proiectului de investitii privit ca un tot
unitar, ca un sistem.
Dupa modul în care reflecta sau nu impactul factorului timp în economie, indicatorii se
grupeaza în:
- indicatori statici
- indicatori dinamici
În functie de nivelul la care se face evaluarea si analiza economica indicatori pot fi:
- la nivel macroeconomic
- la nivel microeconomic

6.3. INDICATORI DE EFICIENTA A UTILIZARII FORTEI DE MUNCA

Se caracterizeaza printr-o multitudine de aptitudini fizice si intelectuale ale oamenilor

cu ajutorul carora acestia participa la crearea de bunuri materiale sau la o activitate
sociala utila.
Indicatorii circulatiei turistice cuprinde numarul total de turisti care sete un indicator
absolut, si se determina prin insumare. Alt indicator absolut este numarul total de zile

32
turist si se obtine ca un produs intre numarul de turisti si durata activitatii turistice
exprimat in zile.
Indicatorii cheltuielilor turistice prin care se intelege consumul de mijloace banesti,
mijloace de productie , de forte de munca pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii
de turism.
Indicatorii incasarilor din turism exprima valoric rezultatele activitatii turistice
desfasurate intr-o anumita perioada de timp, la nivel de zona economica. Cel mai
reprezentativ indicator este suma totala a incasarilor in care se includ volumul
desfacerilor de marfuri, volumul incasarilor din prestatii, volumul incasarilor valutare si
alte incasari din turism.
Indicatorii eficientei economice a turismului se calculeaza pe baza relatiei:
Ef = raportul dintre efect si efort.
Indicatorii calitatii activitatii turistice exprima latura calitativa al ofertei, efectele sociale ,
cultural-educative si politice al industriei turistice.

6.4. INDICATORII RENTABILITATII

Profitul constituie punctul de interes maxim in majoritatea analizelor financiare. Toate

celelalte rate servesc la luarea unor decizii care sa duca in final la maximizarea profitului.
Rentabilitatea reprezinta capacitatea unei companii de a realiza vanzari care depasesc
costurile implicate pentru rezolvarea lor, costurile activitatilor.
O rata inalta permite luxul unor greseli ocazionale, erori care in conditiile unor afaceri
mai putin profitabile ar fi dus firma in pierdere.
 
Principalii indicatori sunt :
 
1. Marja profitului (Profit Margin)
 
Reflecta procentajul reprezentat de profit in volumul total al vanzarilor. Exista doua
metode de calcul a ratei profitului:
 
a. Marja profitului din exploatare (MPE - Gross Profit Margin), care arata procentajul
reprezentat de profitul activitati de exploatare in volumul total al vanzarilor, si se
calculeaza pe baza raportului:
 

 
Acest indicator caracterizeaza in special sistemul anglo-saxon, ce grupeaza cheltuielile
firmei pe destinatii.
 

Atentie !
 

33
Profitul din exploatare nu reprezinta profitul exploatarii asa cum apare el in contabilitatea
din Romania, ci diferenta intre vanzarile totale si costurile directe ale vanzarilor. Desigur,
in activitatile de comert nu vor fi probleme in calculul acestui indicator (Venituri din
vanzarea marfurilor- costul de achizitie al marfurilor vandute); mai dificil va fi in cazul
activitatilor de productie-unde va trebui sa se identifice costurile de productie directe .
 
In analiza dinamica se cere cel putin mentinerea marjei. Pentru a identifica explicatia
unor modificari e necesara analiza evolutiei cheltuielilor de exploatare.
 
b. Marja profitului net (MPN – Profit Margin of Sales)
 
Constituie cea mai buna metoda de diagnosticare a capacitatii globale a companiei de a
obtine profit, dat fiind faptul ca atat cheltuielile financiare cat si impozitul platit sunt
luate in calcul.
 

 
In general acest indicator evolueaza in acelasi sens ca indicatorul anterior (cu exceptia
existentei unor elemente financiare sau extraordinare semnificative).
MPN nu va fi analizat independent. Cifra de afaceri joaca un rol extrem de important.,
deoarece este mai bine sa aveti o rata de 5 % la o CA de 100.000 EUR, decat o rat a de 10
% la o CA de 40.000 EUR.
 
2. Marja costului bunurilor vandute (MCV)
 
Acest indicator serveste la compararea activitatii companiei cu firmele concurente, costul
bunurilor vandute variind foarte mult in functie de produsul realizat.
 

 
O tendinta ascendenta a acestui indicator duce la scaderea rentabilitatii companiei, iar o
tendinta descendenta poate indica o rationalizare eficienta a costurilor.
 
3. Rentabilitatea capitalului propriu (ROE – Return on Equity)
 
ROE reprezinta unul din cei mai importanti indicatori ai profitabilitatii, fiind folosit de
proprietarii unei companii sau potentialii finantatori in luarea unei decizii de investitie. Se
calculeaza pe baza raportului:
 

 
Un ROE bun faciliteaza atragerea de capital social nou deoarece demonstreaza
capacitatea conducerii de a realiza o afacere rentabila.

34
Acest indice poate varia substantial de la companie la companie sau de la o perioada la
alta ca urmare a diferentei de structura de finantare. ROE-ul unei firme cu o crestere
rapida va inregistra o descrestere constanta chiar daca vanzarile si castigurile nete
evolueaza foarte bine. Acest lucru se intampla datorita faptului ca in perioada de inceput
firma a fost subcapitalizata.
Obtinerea unui profit mare pe o societate cu finantare proprie modesta poate imprima
ROE- ului o evolutie fulminanta. O evolutie descrescatoare a ratei, in conditiile unei
firme solid capitalizate, nu trebuie vazuta negativ – cu conditia sa nu fie sub limita minim
admisa in industria respectiva.
 
4. Rentabilitatea investititiei (ROI – Return on Investment) este un indicator adeseori
confundat cu precedentul. Se calculeaza pe baza raportului:
 

 
De multe ori valoarea investitiei este considerata ca fiind insusi capitalul propriu al
companiei, de unde si confuzia intre cei doi indicatori. ROI este cea mai simpla forma de
exprimare a profitabilitatii activelor folosite intr-o afacere, si poate fi folositor la nivel de
aproximare. Totusi, valorile sale nu sunt exacte din cauza estimarilor care intervin in
calculul valorii investitiei.
 
5. Rentabilitatea activelor totale (ROA – Return on Total Assets)
 
Acest indicator masoara rentabilitatea unei intreprinderi ca procentaj din ansamblul
activelor angajate de aceasta. ROA este o alternativa la la ROI , considerandu-se ca
profitabilitatea in sine nu depinde de metoda de finantare. Aceasta din urma este o
optiune a managementului.
 

 
Deoarece impozitele si dobanzile platite pot diferi de la o companie la alta acest indicator
utilizeaza profitul inainte de deducerea elementelor anterior mentionate in scopul
obtinerii unei comparabilitati a eficientelor industriale.
 
Nu putine sunt situatiile unor companii ce au o rentabilitate a activelor totale redusa dar
apar atractive ca urmare a faptului ca sunt foarte mult indatorate sau slab capitalizate –
aspect ce conduce la obtinerea unui ROE ridicat.
Concluzia ce se poate obtine este ca cea mai buna utilizare a ROA trebuie sa se faca in
corelatie cu ROA, deci fara a se pierde din vedere structura de finantare a agentului
economic.
 
 

6. Rentabilitatea capitalului permanent (ROCE – Return on Capital Employed)

 

35
ROCE e un indicator ce caracterizeaza cel mai bine profitabilitatea capitalului permanent
al firmei, indiferent de sursa sa de provenienta. In fond, finantarea pe termen lung e o
decizie la latitudinea managementului.
 

6.5. CAI DE CRESTERE A EFICIENTEI ECONOMICE

Rentabilitatea exprima capacitatea agentului economic de a produce profit ,si se

calculeaza ca rata ,prin raportarea profitului la costuri totale ,sau la alt indicator. Calculat
ca rata este un indicator cu o mare putere de exprimare deoarece se refera la finalitatea
actiunii intreprinzatorului.
Productivitatea muncii este un indicator important al eficientei economice si arata cum
este cheltuita munca umana. Se poate raporta volumul productiei la numarul de ore
lucrate aferente ,dar si invers. Ea apare sub urmatoarele forme : a) productivitatea partiala
:a folosirii fiecarui factor b) productivitatea globala: a folosirii tuturor factorilor de
productie c) productivitatea medie : a folosirii timpului total de munca d) productivitatea
marginala :sporul obtinut la cresterea cu o unitate dintr-un factor ,ceilalti raminind
constanti
Asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii inflenteaza factori sociali,
economici ,psihologici ,tehnici si educationali si (nu in toate cazurile) factorii naturali.
Caile de sporire a productivitatii muncii sunt urmatoarele:
- promovarea tehnologiilor moderne
- buna organizare si conducere
- climatul social adecvat muncii
- competenta profesionala a factorului uman
- realizarea motivatiei economice a participantilor la productie.

ANEXA 1 ORGANIGRAMA

36
 Adunarea generală a
acţionarilor

Consiliul de
administraţie

Director

Director economic Director de turism Director resurse umane

u
sori re are
ate at acce g turi ng are angaja salariz
abilit nciar etari ic etin sm spor keti volt tare, re şi
Cont Fina Secr Traf Tick Turi Tran Mar Dez Recru Norma

compartiment compartiment secţia secţia

producţie recepţie contracte materiale

37
BIBLIOGRAFIE:

1.http://www.efirme.ro/BIBI Touring/companie

2.http://www.bibitouring. Ro/ agentie

3.http://www.ziare.com/articole/turisti+litoral+romanesc-x6

4. http://www.infotravelromania.com/stiriturism.php?text=hotelieri&page=10&limit=10

5. http://www.scoring.ro/resurse/6.php

6. http://www.adevarul.ro/articole/2007/marile-agentii-de-turism-mizeaza-pe-
dezvoltarea-afacerilor-hoteliere.html

7. http://www.google.ro/search?q=regulament+de+organizare+si+functionare+intr-
o+agentie+de+turism&hl=ro&start=30&sa=N

9. http://peperonity.com/go/sites/mview/danutz105/14280212%28p5%29

10.http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/management_si_marketing/M
anagementul%20intreprinderii/cap5.pdf

11. http://www.mimmctpl.ro/presa/2008/raport_centralizat_13112008.pdf

12. http://www.ziare.com/articole/hotelieri+litoral+turisti-x6

13.http://facultate.regielive.ro/referate/statistica/analiza_situatiei_turismului_in_arad_pe_
baza_
indicatorilor_statistici_din_buletine_oficiale_si_alte_surse_de_date-95060.html

38