Lucrare pregătitoare A

MĂRIMI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ

1.1. Mărimi fizice

Numim mărime, în general, tot ceea ce variază cantitativ. De mare
importanţă practică sunt mărimile fizice care pot fi evaluate cantitativ,
exprimându-le valoric. În acest scop se aleg mărimi de referinţă, de aceeaşi natură
cu cele de măsurat, în raport cu care se pun în corespondenţă biunivocă valorile cu
şirul numerelor naturale. Cu alte cuvinte, mărimile fizice sunt măsurabile, direct
sau indirect, cu mijloace de măsurare adecvate.
Mărimile fizice caracterizează şi măsoară proprietăţi fizice ale materiei
determinând: starea, evoluţia stării, fenomene care satisfac legi obiective.
Mărimile fizice care exprimă aceeaşi proprietate, dar în cantităţi diferite, se
numesc mărimi de aceeaşi natură.
În continuare vom avea în vedere numai mărimi fizice şi ca urmare, le vom
numi pe scurt mărimi.

1.2. Mărimi fundamentale şi derivate

Mărimile fizice se definesc prin relaţii de definiţie şi prin legi fizice în care
intervin.
Mărimile independente, care se definesc direct prin indicarea unităţii de
măsură şi a procedeului de măsurare şi indirect în funcţie de alte mărimi, se
numesc mărimi fundamentale. Alegerea unei mărimi ca mărime fundamentală se
face în funcţie de precizia cu care se poate realiza şi reproduce unitatea de măsură
a ei. Numărul mărimilor fundamentale nu este limitat, însă este de preferat ca
acest număr să nu fie prea mare. Prima dată, s-au adoptat ca mărimi fundamentale:
lungimea, masa şi timpul, după care a apărut necesitatea adoptării şi a altor
mărimi fundamentale: forţa, permitivitatea electrică, permeabilitatea magnetică,
intensitatea curentului electric etc. În prezent sunt adoptate următoarele mărimi
fundamentale: lungimea, masa, timpul, temperatura absolută (termodinamică),
intensitatea curentului electric şi intensitatea luminoasă. Ulterior, din motive de
necesitate, li s-a adăugat acestor mărimi şi cantitatea de substanţă.
Cu ajutorul mărimilor fundamentale se definesc mărimile derivate. De
exemplu, viteza este o mărime derivată care, în mişcarea uniformă pe o anumită
 s
direcţie, se defineşte prin relaţia: v =
, în funcţie de spaţiul s şi timpul t care sunt
t
mărimi fundamentale. În schimb, forţa este o mărime derivată definită printr-o
lege fizică: F = m·a, care până la urmă se exprimă tot în funcţie de mărimi
fundamentale.

1.3. Ecuaţia dimensională. Sisteme de dimensiuni

Mărimilor fundamentale, li se asociază simbolul de dimensiune: lungimea –
L, masa – M, timpul – T, temperatura absolută – Θ, intensitatea curentului electric
– I, intensitatea luminoasă – J şi cantitatea de substanţă – M. Mărimilor derivate
li se asociază simbolul în paranteză unghiulară: viteză - ‹ v › , forţă - ‹ F › etc.
Ecuaţia dimensională a unei mărimi derivate se obţine înlocuind mărimile
fundamentale, în relaţia de definiţie, prin simbolul de dimensiune
L
corespunzătoare. De exemplu, ecuaţia dimensională a vitezei: 〈υ 〉 = = L ⋅ T −1 ,
T
ecuaţia dimensională a acceleraţiei (în mişcarea uniform accelerată):
〈 v〉
〈 a〉 = = L ⋅ T − 2 etc. Dacă relaţia de definiţie conţine un factor numeric,
T
diferenţiale sau derivate ale unor mărimi, factorul numeric şi semnul diferenţialei
respectiv derivatei se ignoră când se stabileşte ecuaţia dimensională. De exemplu,
mv 2 〈 E 〉 = M 〈v〉 2 = M ⋅ L 2⋅ T − 2
ecuaţia dimensională a energiei cinetice Ec = : c ,
2r
r
ecuaţia dimensională a lucrului mecanic δL = Fdv : ‹L› = L〈 F 〉 = M ⋅ L 2 ⋅ T −2 ,
1  ∂V 
ecuaţia dimensională a coeficientului de dilatare α p =   : 〈α p 〉 = Θ etc.
−1

V  ∂T  p
În virtutea invarianţei legilor fizice, în raport cu schimbarea unităţilor de
măsură, relaţiile de definiţie sau cele provenind din legi fizice, care se stabilesc
între mărimi, trebuie să fie omogene dimensional şi această proprietate
fundamentală este verificată de ecuaţia dimensională.
Numim sistem de dimensiuni, grupul de mărimi fundamentale cu ajutorul
cărora se pot defini univoc toate mărimile derivate. Alegerea mărimilor
fundamentale (natura şi numărul lor) şi ca urmare a sistemului de dimensiuni, deşi
arbitrară, ar trebui să satisfacă condiţiile:
− în relaţiile fizice care se stabilesc, să apară un număr mic de constante
universale.
− numărul mărimilor cu aceeaşi dimensiune (de exemplu lucrul mecanic şi
momentul forţei) să fie cât mai mic.
 S-a constatat că aceste condiţii sunt îndeplinite în mod optim, dacă se aleg
mărimile fundamentale indicate mai înainte şi în acest caz, ecuaţia dimensională a
unei mărimi derivate A, are forma generală:

‹A›L M T Θ I J = Lα M β T γ Θ δ I ε J ω, (1.1)

unde α, β,….., ω reprezintă respectiv dimensiunea mărimii A în raport cu

mărimile fundamentale: lungime, masă, ……, intensitate luminoasă.

1.4. Măsurarea. Unităţi de măsură.

Măsurarea este un proces fundamental în Fizică şi constă în a stabili de câte
ori se cuprinde într-o mărime, o altă mărime de aceeaşi natură, bine definită şi
aleasă prin convenţie ca unitate de măsură. Astfel, dacă notăm cu [A] unitatea de
măsură a mărimii A şi cu a valoarea numerică măsurată, atunci ecuaţia măsurării
este:
def A , (1.2)
a = ⇒ A = a ⋅ [A ]
[A ]
care arată că valoarea unei mărimi este egală cu produsul dintre valoarea numerică
şi unitatea de măsură adoptată. Această ecuaţie trebuie să satisfacă condiţiile: A şi
[A] să fie de aceeaşi natură şi a ≠ 0.
Dacă o mărime A se măsoară cu două unităţi diferite, [A]1 şi [A]2, ecuaţia
(1.2.) duce la :
a1 [A] 2
= =K , (1.3)
a 2 [A] 1
care arată că valoarea numerică a unei mărimi variază invers proporţional cu
unitatea de măsură, iar raportul K se numeşte factor de transformare cu care se
trece de la o unitate la alta. De exemplu, dacă [A]1 = 1kg şi [A]2 = 1g, urmează că
factorul K = 10-3.
Considerăm că mărimea C se defineşte, în funcţie de mărimile A şi B, prin
relaţia:
C=A·B (1.4)
În urma măsurării, se obţine: C = c [C], A = a [A], B = b [B] şi relaţia (1.4)
se pune sub forma:
c=
[A]⋅ [B ] ⋅ ab = q ⋅ ab , (1.5)
[C ]
unde:
q=
[A]⋅ [B ] , (1.6)
[C ]
se numeşte coeficient parazit şi depinde de unităţile cu care se măsoară mărimile
respective.
Unităţile tuturor mărimilor fizice ar putea fi alese în mod arbitrar,
independente unele de altele şi ca urmare, toate relaţiile fizice ar conţine câte un
coeficient parazit, complicându-le structura. Ansamblul unor astfel de unităţi
constituie un sistem necoerent de unităţi de măsură.
Situaţia se simplifică considerabil dacă mărimea unităţilor de măsură se
alege astfel încât q = 1 şi se obţine:
[C] = [A]· [B] ,
(1.7)
numită relaţia de condiţie, datorită căreia relaţia (1.5.) devine:
c=a·b
(1.8)
În acest caz, unitatea mărimii C nu mai este arbitrară deoarece derivă din
unităţile mărimilor A şi B, iar numărul unităţilor definite arbitrar scade foarte mult.
Ca şi mărimile, unităţile de măsură se împart în două grupe: unităţi
fundamentale şi unităţi derivate corespunzătoare mărimilor respective.
Unităţile fundamentale sunt independente, se aleg convenţional şi se notează
prin simboluri consacrate (litere mici).
Unităţile derivate depind de unităţile fundamentale (sunt dependente) prin
aceleaşi relaţii stabilite între mărimile derivate şi mărimile fundamentale. O
unitate derivată se notează prin simbolul mărimii în paranteză pătrată şi unităţile
fundamentale prin care se exprimă se menţionează prin indici corespunzători, care
se scriu în afara parantezei. Ecuaţia unităţii se stabileşte înlocuind, în ecuaţia
dimensională, mărimile fundamentale cu unităţile lor. Ce exemplu, dacă lungimea
se măsoară în metri (m) şi timpul în secunde (s), ecuaţia unităţii pentru viteză se
L m
stabileşte : 〈v〉 LT = ⇒ [v]ms = = ms−1 .
T s
Ansamblul tuturor unităţilor de măsură, fundamentale şi derivate, constituie
un sistem coerent de unităţi de masă. În sistemul coerent de unităţi, coeficientul
parazit este eliminat din majoritatea relaţiilor fizice.

1.5. Sisteme de unităţi de măsură. Sistemul Internaţional de unităţi de

măsură (S.I.)
Unităţile fundamentale împreună cu unităţile derivate definite constituie
sistemul de unităţi de măsură.
Deoarece unităţile fundamentale se aleg în mod convenţional, unui sistem de
dimensiuni îi pot corespunde mai multe sisteme de unităţi de măsură, dar fiecare
trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
− unităţile fundamentale să fie independente;
 − să poată fi aplicat în toate capitolele fizicii;
− să fie coerent.
De-a lungul timpului au fost în vigoare mai multe sisteme de unităţi de
măsură, dar care nu au dat satisfacţie în totalitate.
Primul sistem de unităţi de măsură ştiinţific a fost sistemul metric, propus în
1789 şi avea la bază două unităţi fundamentale: metrul (m) şi kilogramul (kg).
Pe măsură ce s-au dezvoltat ştiinţa şi tehnica, s-au constituit noi sisteme de
unităţi de măsură, pornind de la sistemul metric. Astfel, amintim sistemele: CGS
cu unităţile fundamentale: centimetru (cm), gram (g), secunda (s) şi variantele
CGSε0 şi CGSµ0 cu câte o unitate fundamentală, în plus pentru primitivitatea
electrică respectiv permeabilitatea magnetică, MKS cu unităţile fundamentale:
metru (m), kilogram (kg), secunda (s), MKfS şi MTS preferate în tehnică unde se
lucrează cu kilogram forţă (kgf) sau cu tona (T), MKSA care are în plus amperul
(A) ca unitate fundamentală etc.
Existenţa unui număr mare de sisteme de unităţi de măsură, a dus la mari
dificultăţi în ştiinţă şi tehnică şi în consecinţă a apărut necesitatea uniformizării
măsurărilor în toate domeniile fizicii utilizând un sistem standard de unităţi de
măsură.
În cadrul celei de-a –XI-a Conferinţe Generale de Măsuri şi Greutăţi (Paris
1960) s-a hotărât adoptarea Sistemului Internaţional de unităţi (S.I.), bazat pe
unităţi fundamentale, corespunzătoare mărimilor fundamentale menţionate în 1.3,
care urmează să fie definite.
− metru (m) reprezintă lungimea egală cu 1.650.763,73 lungimi de undă în
vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele de energie 2p10 şi 5d5 ale
atomului de kripton86.
− secunda (s) reprezintă durata a 9.192.631.770 perioade ale radiaţiei
corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele hiperfine ale stării fundamentale a
atomului de cesiu113.
− kilogram (kg) reprezintă masa unui dm3 de apă pură la 40C.
1
− kelvin (K) reprezintă fracţiunea din temperatura absolută a stării
273,16
triple a apei.
− amper (A) reprezintă intensitatea curentului electric constant, care
menţinut în două conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinită şi de secţiune
circulară neglijabilă, aşezate în vid, la distanţa de un metru unul de altul, ar
produce între acestea, pe lungime de un metru, o forţă egală cu 2 · 10-7 N.
 − candelă (cd) reprezintă intensitatea luminoasă, în direcţia normalei, a
1
unei suprafeţe cu aria de metri pătraţi, a unui corp negru la temperatura
600000
N
de solidificare a platinei la presiunea de 1,01325 2 .
m
− mol (mol) (propusă spre adoptare) reprezintă cantitatea de substanţă a
unui sistem care conţine un număr de unităţi elementare (atomi, molecule, ioni,
electroni etc.) egal cu numărul atomilor existenţi în 0,012 kilograme de carbon12.
− radian (rad) (suplimentară) reprezintă unghiul plan cu vârful în centrul
unui cerc, care delimitează pe circumferinţa cercului un arc, a cărui lungime este
egală cu raza cercului.
− steradian (sr) (suplimentară) reprezintă unghiul solid cu vârful în centrul
unei sfere, care delimitează pe suprafaţa sferei o arie egală cu aria unui pătrat, a
cărui latură este egală cu raza sferei.
Sistemul Internaţional de unităţi de măsură este un sistem general, coerent,
practic şi permite definirea unităţilor derivate în funcţie de unităţile fundamentale
adoptate şi neadoptate încă.

Unităţile derivate se împart în patru grupe:

− unităţi derivate care se exprimă în funcţie de unităţi fundamentale: metru
m  kg 
pătrat (m2), metru pe secundă   , kilogram pe metru cub  3  etc.
s m 
− unităţi derivate care se exprimă în funcţie de unităţi fundamentale şi
 kg ⋅ m   kg ⋅ m 2 
care au denumiri speciale: newton  N =  , joule  J = , pascal
 s2   s 2 
 
 N kg 
 Pa = 2 =  etc.
 m m ⋅ s2 
− unităţi derivate care se exprimă în funcţie de unităţi cu denumiri speciale
 N 
şi de unităţi fundamentale: newton pe metru pătrat  2  , joule pe metru cub
m 
 J 
 3  etc.
m 
 − unităţi derivate care se exprimă în funcţie de unităţi suplimentare
 rad 
(neadoptate încă) şi unităţi fundamentale şi derivate: radian pe secundă  ,
 s 
W 
steradian- metru (sr · m), watt pe steradian   etc.
 sr 
Menţionăm că pentru scrierea denumirilor unităţilor derivate s-au adoptat
anumite prescripţii:
− unitatea derivată care se defineşte prin produsul altor unităţi
(fundamentale sau derivate) are denumirea formată din denumirile unităţilor
respective, separate prin liniuţă orizontală şi simbolul se obţine scriind simbolurile
unităţilor componente separate prin punct: joule = watt · secundă (J = W · s), joule
= newton · metru (J = N · m) etc.
− unitatea derivată care se defineşte prin raportul altor unităţi
(fundamentale sau derivate) au denumirea formată din denumirile unităţilor
respective separate prin silaba “pe”: pascal = newton pe metru pătrat
 N  m
 Pa = 2  , metru pe secundă   etc.
 m  s
− unităţile care poartă numele unui savant se scriu cu literă mică, iar
simbolul cu literă mare: newton (N), joule (J), kelvin (K) etc; simbolul se scrie la
fel la singular şi la plural: 1m, 20m etc.

1.6. Unităţi de măsură pentru mărimi din fizica fenomenelor termice

În fizica fenomenelor termice sunt suficiente mărimile fundamentale: L, M,

T, Θ, Q, cu unităţile fundamentale în S.I. respectiv: m, kg, s, K, mol. Ecuaţia
dimensională (1.1) devine:
‹A›S.I.= Lα M β T γ Θ δ
(1.9)
şi îi corespunde ecuaţia unităţii:
[A]S.I.= mα·kgβ·sγ·k δ
(1.10)
Ţinând seama de ecuaţiile (1.9–1.10), se stabilesc unităţile de măsură pentru
mărimile care intervin în fizica fenomenelor termice şi rezultatele sunt prezentate
în tabelul 1.
Tabelul 1
Unităţi de măsură ale Sistemului Internaţional
pentru mărimi din fizica fenomenelor termice
 Mărimea Unitatea S.I.
Relaţia de
Nr. Simbol
Denumirea Simbol definiţie Denumirea Simbol
crt. dimensional
(definiţia)
0 1 2 3 4 5 6

1. Unităţi ale mărimilor privind spaţiul, timpul, masa şi temperatura

0 1 2 3 4 5 6
1.1 Lungime l --- L metru m
1.1.2 Lăţime b --- L metru m
1.1.3 Înălţime h --- L metru m
1.1.4 Grosime d --- L metru m
1.1.5 Distanţă s --- L metru m
0 1 2 3 4 5 6
metru
1.2 Arie A,Σ A= l b L2 m2
pătrat
Volum,
1.3 V V= l bh L3 metru cub m3
capacitate
lungimea arcului
α, β, γ α =
1.4 Unghi plan raza --- radian rad
….

aria sup r. sferice

Ω=
1.5 Unghi solid Ω, ω raza la patrat --- steradian sr

1.6 Timp t --- T secundă s

ds metru pe m
1.7 Viteză v v= L T-1
dt secundă s
dv metru pe m
1.8 Acceleraţie a a= L T-2 secundă la
dt pătrat s2
1.9 Masă m --- M kilogram kg
dm kilogram kg
1.10 Densitate ρ ρ= M L-3 pe metru
dV cub m3
Kilogram- kg ⋅ m
1.11 Impuls p P= m·v L M T-1 metru pe
secundă s
N =
dp
1.12 Forţă F F= L M T-2 newton =
m ⋅ kg
dt s2
 N
newton pe =
F L-1 M T- m2
1.13 Presiune p p= 2 metru
Σ pătrat =
kg
m ⋅ s2
N
=
Tensiune F -2
L MT -
newton pe m
1.14 σ σ = 2
superficială l metru kg
=
s
Temperatura
1.15 t,Θ,T --- Θ kelvin K
absolută
 2. Unităţi ale mărimilor de structură

0 1 2 3 4 5 6
Cantitatea de
2.1 υ --- Q mol mol
substanţă
m M Q- kilogram pe kg
2.2 Masa molară µ(M) µ= 1
υ mol mol
Număr de
Număr de
2.3 N particule din --- 1 1
particule
sistem
V L3 Q- metru cub m3
2.4 Volum molar Vm Vm = 1
υ pe mol mol
Concentraţie de dN unu pe 1
2.5 n n= L-3
particule dV metru cub m3

3. Unităţi ale funcţiilor termodinamice

0 1 2 3 4 5 6
kg ⋅ m 2
3.1 Lucru mecanic L δL = pdV M L2 T-2 joule J=
s2
Energie internă
kg ⋅ m 2
3.2 (proces U dU = -δL M L2 T-2 joule J=
adiabatic) s2
kg ⋅ m 2
3.3 Căldură Q δQ = dU+ δL M L2 T-2 joule J=
s2
δQ joule J kg ⋅ m 2
3.4 Entropie S dS = ML2 T-2Θ-1 = 2
T kelvin K s ⋅K
3.5 Entalpie H H = U+pV
3.6 Energie liberă F F = U-TS
kg ⋅ m 2
3.7 Entalpie liberă G G = H-TS M L2 T-2 joule J=
s2
Potenţial
3.8 Ω Ω = F-µυ
macrocanonic
Potenţial G ML2T-2· joule kg ⋅ m 2
3.9 µ µ= J=
chimic molar υ mol-1 mol s 2 ⋅ mol

4. Unităţi ale coeficienţilor termodinamici

0 1 2 3 4 5 6
Coeficient de αX 1  ∂V 
4.1 αX =   Θ-1 1 / kelvin K-1
dilatare x = p, S V  ∂T  X
 Coeficient de
dilatare la 1  ∂V 
4.2 αP αP =  
presiune V  ∂T  P
constantă
Coeficient de
dilatare la 1  ∂V 
4.3 αs αS =  
entropie V  ∂T  S
constantă
Coeficient 1  ∂P 
βx βX =
4.4 termic al  
presiunii
x = V, S P  ∂T  X
Coeficient
termic al Θ-1 1 / kelvin K-1
presiunii la 1  ∂P 
4.5 βv βV =  
volum P  ∂T V
constantă

Coeficient
termic al 1  ∂P 
4.6 presiunii la βs βS =   Θ-1 1 / kelvin K-1
entropie P  ∂T  S
constantă
Coeficient de Kx 1  ∂V 
4.7 KX = −  
compresiune x = T, S V  ∂P  X
Coeficient de 1  ∂V  metru m2
4.8 compresiune KT KT = −   LM T -1 2
pătrat /
= Pa−1
V  ∂P T N
izotermică newton
Coeficient de 1  ∂V 
4.9 compresiune KS KS = −  
izoentropică V  ∂P  S
Capacitate C’X  δQ 
4.10 C '
X = 
calorică x = V, p  dT  X
Capacitate J
calorică la  δQ  = m2 ⋅ kg
4.11 C’V C V
'
=   2
L MT -
joule pe K
volum  dT  V 2 -1
constant Θ kelvin ⋅ s −2 ⋅ K −1
Capacitate
calorică la  δQ 
4.12 C’p C P' =  
presiune  dT  P
constantă
Căldură cX 1  δQ  joule pe kg J
4.13 cX =   L2T-2Θ-1 = m2
specifică x = V, p m  dT  X -kelvin kg ⋅ K
Căldură ⋅ s −2 ⋅ K −1
specifică la 1  δQ 
4.14 cV cV =  
volum m  dT  V
constant
 Căldură
specifică la 1  δQ 
4.15 cp cP =  
presiune m  dT  P
constantă
Căldură CX 1  δQ 
4.16 CX =  
molară x = V, p υ  dT  X
Căldură J
molară la 1  δQ  joule pe = m2kg
4.17 CV CV =   L2MT- mol⋅ K
volum υ  dT  V 2 -1 -1 mol -
constant Θ Q ⋅ s−2K−1 ⋅ mol−
kelvin
Căldură
molară la 1  δQ 
4.18 Cp CP =  
presiune υ  dT  P
constantă
Raportul C P cP
căldurilor γ = =
4.19 γ CV cV --- unu 1
molare
J
Căldura = kg ⋅
 δQ  joule pe m 3
4.20 latentă de Λ '
V
Λ '
V =  -1
L MT -2

 dV  T metru cub
dilatare ⋅ m −1 ⋅ s −2

J
Căldura
joule pe =
latentă de 1  δQ  m 3 ⋅ kg
4.21 λV λV =   L-1 T-2 metru cub-
dilatare m  dV  T kilogram = m −1 ⋅ s −
specifică

Căldura J
1  δQ  -1 joule pe m3 ⋅ kg = kg
-
latentă de ΛV = L MT
4.22 ΛV   2 metru cub-
dilatare υ  dV  T Q
mol ⋅ m−1 ⋅ s − 2mol
molară
Căldura joule-
 δQ  J ⋅ m2
latentă de Λ '
=  metru = m3
4.23 Λp'
p  L 3
N
compresi-  dP  T pătrat pe
une newton
joule-
Căldura J ⋅ m 2 m3
1  δQ  metru =
latentă de λp λp =
4.24   3
L M -1
pătrat pe N ⋅ kg kg
compresi- m  dP  T
newton-
une specifică
kilogram

joule- J ⋅ m2
Căldura =
metru N ⋅ mol
latentă de Λp
4.25 1  δQ  L3 Q-1 pătrat pe m3
compresi- Λ =  
p
υ  dP  T newton- =
une molară mol
mol
 Căldura
latentă de
4.26
tranziţie de
Λ ' tr
fază
Căldura
4.27 latentă de Λ 'v
vaporizare
Căldura
latentă de
4.28
condensa-
Λ 'c
re Căldura schimbată în J = m 2 kg
Căldura tranziţie de fază
L2 M T-2 joule
4.29 latentă de Λt'
(proces discontinuu ⋅ s −2
topire izoterm-izobar)
Căldura
4.30 latentă de so- Λ' s
lidificare
Căldura
4.31 latentă de Λ' sb
sublimare
Căldura
latentă de
4.32 Λ' db
desubli-
mare
Căldura λtr : Λ ' tr J
latentă λv λc λt λ tr = joule pe = m2 ⋅
4.33 m L2 T-2 kg
specifică de λs λsb λdb kilogram
tranziţie ⋅ s −2
Λtr : Λv J
= m 2 kg
Căldura Λ ' tr
Λc Λt L2M T-2 joule pe mol
4.34 latentă molară
Λs Λsb λ tr = Q-1 mol ⋅ s − 2 mol −1
de tranziţie
Λdb
υ
Căldura degajată de J
Putere 2 -2 joule pe = m2 ⋅
4.35 λp unitatea de masă a L T kg
calorică kilogram
unui combustibil ⋅ s −2

5.1 Unităţi ale mărimilor de transport

0 1 2 3 4 5 6
Flux de dm kilogram pe
5.1 Φm Φ m = M T-1 kg ⋅ s −1
masă dt secundă
Flux de dN
ΦN unu pe
5.2 particu- Φ N = T-1 s −1
dt secundă
le
r
r dΦ kilogram pe
Curent de Jm = m
5.3 Jm dΣ L-2 M T-1 metru pătrat- kg ⋅ m −2 ⋅ s −1
masă n
secundă
 Curent de r
r dΦ unu pe metru
JN = m
5.4 particu- JN dΣ n
L-2 T-1 pătrat- m −2 ⋅ s
le secundă
Densi- dm kilogram pe kg
5.5 ρ ρ = L-3 M = kg ⋅ m − 3
tate dV metru cub m3
Concen- dN unu pe metru 1
5.6 n n = L-3 = m−3
traţie dV cub m3
r ∂ρ
Gradien- ∇ρ = i + kilogram pe
∂x kg
5.7 tul ∇ρ r ∂ρ r ∂ρ L-4 M mertru la a = kg ⋅ m − 4
m4
densităţii + j +k patra
∂y ∂z
r ∂n
Gradien- ∇n = i +
tul ∂x unu pe metru 1
5.8 ∇n r ∂n r ∂n L-4 = m−4
concen- la a patra m4
traţiei + j +k
∂y ∂z
r
Jm
D = − =
∇ρ m2
5.9
Difuzivi-
D r L T 2 -1 metru pătrat = m 2 ⋅ s −1
tatea JN pe secundă s
= −
∇n

Flux de dU
ΦU Φ = joule pe J
5.10 energie U
dt L2 M T-3 = kg ⋅ m 2 s − 3
(ΦQ) secundă s
(căldură)
r dΦ
Curent de Jr Jr
5.11 energie U ( )
Q
JU =
dΣ
U

M T-3
joule pe
secundă-
J
= kg ⋅ s −3
n
s ⋅ m2
(căldură) metru pătrat
Densitate dU joule pe J
5.12 u u = L-1 M T-2 = kg ⋅ m −1s − 2
de energie dV metru cub m3
r ∂u
Gradien- ∇u = i + joule pe J
tul ∂x = kg ⋅ m−2 ⋅ s −2
5.13 ∇u r ∂u r ∂u
-2
L M T -2
metru la a m4
densităţii
de energie + j +k patra
∂y ∂z
r ∂T
Gradien- ∇T = i +
∂x kelvin pe K
5.14 tul tempe- ∇T r ∂T r ∂T Θ L-1 = K ⋅ m −1
metru m
raturii +j +k
∂y ∂z
r
Difuzivi- JU
K = − metru pătrat m2
5.15 tate K ∇u L2 T-1
pe secundă s
termică
 r W
Conduc- ℵ = ρcV k JU =kg⋅ m ⋅
watt pe
5.16 tivitate ℵ = − LM T Φ -3 -1
m⋅ K
∇u metru-kelvin
termică
⋅ s−2 ⋅ K−1
dp X kilogram- kg ⋅ m
Flux de Φ = metru pe = kg ⋅
5.17 Φ pX p X
dt L M T-2 s2
impuls secundă la
pătrat ⋅ m ⋅ s −2
kg
dφ kilogram pe =
m ⋅ s2
p
Curent de J = X
metru-
5.18 J pX p X
dΣ L-1 M T-2
impuls n
secundă la N
pătrat = 2 = Pa
m
kilogram pe kg
Densitate p = ρ ⋅v = kg⋅
5.19
de impuls
pX X X
L-2 M T-2 metru pătrat- m2 ⋅ s
secundă
⋅ m−2 ⋅ s −1
Gradien- dv X dv X unu pe
5.20
tul vitezei
T-1
secundă s −1
dz dz
Gradien- kg
dp X dp X dv kilogram pe = kg ⋅
tul
5.21 =ρ X -3
L M T -1
metru cub- m3 ⋅ s
densităţii dz dz dz secundă
de impuls ⋅ m−3 s −1
Vâscozi- Jp X
tatea υ = − metru pătrat m2
5.22
cinemati- υ dp X L2 T-1
pe secundă
= 104 St
s
că dz
Vâscozi- Jp kilogram pe kg = kg ⋅
η=− X
5.23 tatea η = ρυ dv X L-1 M T-1 metru- ms
dinamică dz secundă ⋅ m−2 s −1 = daP

Pentru unele mărimi fizice sunt necesari multipli şi submultipli unităţilor S.I., care
se formează cu ajutorul unor factori zecimali şi denumirea lor se exprimă prin prefixe
S.I., prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2

Factor de multiplicare Prefix Simbolul prefixului

1012 terra T
109 giga G
106 mega M
103 kilo K
102 hecto H
10 deca Da
10-1 deci D
10-2 centi Cm
10-3 mili M
10-6 micro Μ
 10-9 nano N
10-12 pico P
10-15 faeto F
10-18 atto A

Unii multipli şi submultipli ai unităţilor S.I. au primit nume şi simboluri speciale

prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Nr Multiplu sau Denumirea
Mărimea Simbolul
crt submultiplu unităţii S.I. specială
1 Volumul, capacitate 10-3 m3 litru l
2 Masă 103 kg tonă t
3 Forţă, greutate 10-5 N dynă dyn
N
4 Presiune 105 2 bar bar
m
Lucru mecanic, căldură,
5 10-7 J erg erg
energie
-1
6 Vâscozitatea dinamică 10 N ⋅s
poise P
m2
2
7 Vâscozitatea cinematică 10-4 m stokes St
s

Din motive practice şi de uz, pentru unele mărimi, se admit unităţi tolerate şi unele
dintre acestea sunt prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Unitatea S.I.
Nr Valoarea
Mărimea (denumire şi Denumire şi simbol
ctr echivalentă în S.I.
simbol)
minut (min) 60 s
1 Timp Secundă (s) oră (h) 3600 s
zi (d) 43 200 s
2 Forţă Newton (N) kilogram forţă (kgf) 9,80665 N
atmosferă fizică (atm) 1,01325 N
m2
atmosferă tehnică (at) =
Newton pe kilogram forţă pe 9,80665·104· · N
metru pătrat centimetru pătrat  kgf  m2
3 Presiune  N  2
 cm 
 2
m  milimetru coloană de 1,33322·102· · N
mercur (mmHg) sau torr m2
milimetru coloană de apă 9,80665 N
(mmH2O) m2
kilogram forţă-metru
4 Lucru mecanic joule (J) 9,80665 J
(kgf·m)
calorie la temperatura de
4,1868 J
15 grade (cal15)
5 Căldură joule (J)
Calorie internaţională
4,1855 J
(calIT)
 6 Temperatură kelvin (K) Grad celsius (0C) ≈1K

În fine, unele relaţii dintre mărimile din fizică fenomenelor termice conţin şi
constante cum ar fi:
- Volumul molar al gazului în condiţii normale: Vom = 22,420·10-3 m3·mol-1 (p0 =
1atm, t0 = 00C )
- Numărul lui Loschmidt (concentraţia gazului în condiţii normale): nL = 2,687 ·
1025 m-3
p ⋅V J
- Constanta gazelor: R = 0 0 m = 8,3143
T0 mol ⋅ K
- Numărul lui Avogadro: NA = 6,02252 · 10 mol-1
23

R J
- Constanta Boltzmann: k = = 1,38 ⋅ 10 − 23
NA K
L J
- Echivalentul mecanic al caloriei: Jechiv = = 4,1868
Q cal I T