Artă poetică modernistă , Lucian Blaga - ,, Eu nu strivesc corola de

din perioada interbelică minuni a lumii”

Personalitate marcantă a perioadei interbelice , Lucian Blaga este poetul român mi-
tic şi metaforic prin excelenţă . La el , metafora revelatorie deţine rolul central ,îmbogă-
ţind obiectul vizat cu noi semnificaţii . Aşa cum afirmă D. Micu , ,, Modernismul blagian
este metaforă revelatorie” .
Eugen Lovinescu , teoreticianul modernismului românesc , cerea poeziei să devină
lirică şi intelectualizată . Cuvântul nu trebuia să mai ,, însemne” , ci să ,, sugereze”, iar
poetul să devină un Creator , fără să mai apeleze la muză sau divinitate .
Astfel , în spiritul teoriei lovinesciene , Lucian Blaga a optat pentru intelectualizarea ,
reflexivitatea şi subiectivitatea poeziei . Întreaga sa operă are un fond filosofic secundar
care intelectualizează emoţia .În plus , afirmaţia sa ,, Poetul nu este atât un mânuitor , cât
un mântuitor al cuvintelor” conţine crezul său artistic , reflectat în arta poetică ,, Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii”.
În primul rând , forţa de sugestie şi noutatea limbajului poetic au o importanţă desebi-
tă în lirica modernă . Orice termen banal îmbracă haina metaforică şi dobândeşte semnifi-
caţii insolite . Altfel spus , ,, cuvintele sunt aduse în starea de graţie” . Poetul are acum un
rol fundamental : devine Creatorul cu forţă ,, mântuitoare” şi salvează poezia de imitaţia
banală . Nu mai este mânuitorul versurilor dictate de muză sau divinitate .Viziunea lui
Blaga stă sub semnul expresionismului .
,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide primul volum , ,,Poemele lumi-
nii” .” Metafora luminii ocupă un rol central în lirica blagiană , sugerând cunoaşterea şi
iubirea . Compoziţional , textul este alcătuit din trei secvenţe lirice , marcate cu majuscu-
le . Este construit pe antiteza dintre cunoaşterea luciferică şi cea paradiziacă . Ritmul inte-
rior , măsura variabilă şi versul liber sunt specifice poeziei moderne
In plus , imaginarul poetic blagian se organizează în jurul unor motive ce ambigui-
zează limbajul : ,, lună” , ,, noapte” , ,, sfânt mister”. Este prezentă opoziţia ,,eu” -,,
alţii” , ,,lumina mea” - ,, lumina altora” . Elementele de recurenţă sunt motivul luminii
şi ,,mis-terul” . Confesiunea lirică este susţinută de mărcile subiectivităţii , cum ar fi
adjectivul pronominal posesiv de persoana întâi ,, mea” - ,, lumina mea” - , terminaţia de
persoana întâi a verbelor - ,, nu strivesc” , ,,nu ucid” - , pronumele personal ,, eu” .
Titlul poeziei este o metaforă revelatorie . Reluată şi în incipit , ea ilustrează ideea
cunoaşterii luciferice . Acest tip de cunoaştere filosofică refuză dezlegarea misterelor lu-
mii , urmărind amplificarea lor .Implică o aventură spirituală, nelimitată . În plus , titlul
stabileşte o relaţie între ,, eu” , desemnându-i pe toţi creatorii de frumos , şi metafora ,,co-
rola de minuni” . Expresivitatea ei este dată de sensul denotativ al ,,corolei” , semn al cir-
cularităţii planetei înconjurată de taine . Verbul la forma negativă ,, nu strivesc” sugerea-
ză atitudinea contemplativă a eului liric , identificat cu poetul .
 Cunoaşterea luciferică este în antiteză cu cea paradiziacă , proprie ştiinţelor exacte ,
raţiunii . Subînţeleasă prin ,, alţii” şi prin verbe la forma afirmativă - ,, strivesc” , ,, ucid”
- este înşelătoare şi limitată .
Tema textului liric o constituie atitudinea poetică în faţa tainelor lumii . Cunoaşterea
în planul creaţiei este posibilă doar iubire , prin contopire totală cu misterele Universului .
Este o artă poetică modernă întrucât interesul autorului vizează relaţia poet – creaţie , nu
tehnica poetică .Astfel , rolul artistului este să sporească misterele , iar poezia să devină
un mijlocitor apolinic între ,, eu” şi lume .
Este un poem expresionist prin exacerbarea eului liric , prin sentimentul absolutului ,
prin interiorizarea şi spiritualizarea peisajului .Ingambamentul oferă ideilor poetice cursi-
vitate . Seria metaforică ,, în flori , în ochi , pe buze ori morminte” reprezintă înfăţişări
concrete ale misterului . ,, Florile” simbolizează frumosul şi efemeritatea , ,, ochii” , setea
de cunoaştere , ,, buzele” semnifică iubirea şi rostirea , iar ,, mormintele” sunt semne ale
morţii . Reluată uşor modificată în final - ,, şi flori ,şi ochi şi buze şi morminte” - , ea asi-
gură paralelismul poeziei .
În concluzie , afirm că ,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică
modernă . Poetul se identifică total cu eul liric , propunând contopirea afectivă cu tainele
lumii . În planul creaţiei , cunoaşterea este posibilă doar prin iubire .