I.

STATELE SI CONSTRUCTIA EUROPEANA

A. UE favorizează statele federale

- UE este o structura dominant confederala care protejează suveranitatea statelor
Confederaţia europeana înseamnă cooperare in unele domenii, create printr-un tratat si nu printr-o
constituţie
Suveranitatea statelor decurge din dreptul de veto, modificare a tratatelor prin unanimitate.
- UE accentuează caracterul federal prin crearea UEM, rolul instituţiilor federale - Parlamentul
European, Comisa Europeana, Consiliu; rolul dreptului comunitar
B. Integrarea europeana suscita un federalism cooperativ dar fara a crea un veritabil stat
federal, prin:
- colaborarea administraţiilor;
- dedublarea funcţiilor si principiul subsidiarităţii;
Absenta unui autentic stat federal este susţinuta de faptul ca nu exista un guvern propriu.
Principiul integrării imediate a dreptului comunitar presupune:
- concepţia dualista, conform căreia dreptul internaţional este distinct de dreptul intern. Sisteme
independente si separate.
- concepţia monista conform căreia normele internaţionale se aplica imediat in ordinea interna
Dreptul comunitar este integrat deplin in ordinea interna a statelor
Normele comunitare isi au locul in ordinea juridica interna ca drept comunitar. In consecinţa,
judecătorii naţionali aplica dreptul comunitar.

Raporturile intre dreptul comunitar si dreptul intern

Aceste raporturi respecta doua logici : autonomie ordinii juridice comunitare si integrarea acestei
ordini in ordinele juridice interne. Se ridica următoarele probleme:
- Aplicabilitatea dreptului comunitar efectul direct-care se ridica in fata judecătorului intern cu
ocazia unui litigiu;
- Preeminenta normelor de drept comunitar asupra normelor naţionale contrare;
- Protecţia jurisdicţionala a particularilor pe baza dreptului comunitar;
-aplicarea dreptului comunitar de organismele interne ale statului
Dreptul comunitar este dotat cu aplicabilitate imediata in ordinea interna in sensul ca se aplica ca
atare, fara ca sa fie necesar sa se asigure receptarea sau transformarea sa in drept intern. Aceasta
calitate, recunoscuta de Curtea de Justiţie si de jurisdicţiile interne rupe cu tradiţiile dualiste dar nu
exclude necesitatea ca statele sa ia masuri de execuţie si punere in aplicare.

A. Efectul direct
- Definirea efectului direct
Terminologie: aplicabilitate directa, efect direct
- Obiectul efectului direct: drept intern, drept internaţional; dreptul comunitar inversează aceasta
abordare: subiectele sunt statele si particularii, cf. cazul Van Gend en Loos
Efectul direct asigura unitatea si uniformitatea dreptului intr-o comunitate compusa din state si
particulari.
- Funcţiile si gradele efectului direct
In fata judecătorului intern ; vertical si orizontal valabil pentru particulari
Criteriile si domeniile efectului direct Cazul Van Gend Loos
- Curtea a apreciat ca efectul direct se ataşează dispoziţiilor tratatelor care impun asupra statelor
membre;
Nu lasă statelor membre nici o marja discreţionara
Efectul direct in dreptul derivat
Este recunoscut regulamentului cf. art. 189 CE
Superioritatea dreptului comunitar fata de dreptul intern
Preeminenta unei reguli comunitare asupra oricărei reguli interne de sens contrar si nu a dreptului
comunitar asupra întregului drept intern
Un principiu afirmat de CEJ
Deşi tratatele nu comporta afirmarea preeminentei dreptului comunitar este o exigenta logica care
rezulta din ordinea juridica comunitara: natura Comunităţii, autonomia dreptului comunitar, unitatea
dreptului comunitar
- Un principiu logic preeminenta in raport cu legea naţionala, regula constituţionala interna
- Un principiu consacrat de CEJ
- Un principiu recunoscut in statele membre
1. Un principiu recunoscut in statele membre
 A - Soluţii constituţionale
B- Soluţii jurisprudenţiale
2. Protecţia jurisdicţionala a particularilor
Fundamentarea protecţiei jurisdicţionale ale particularilor
A - Dreptul judecătorului drept la recurs
B - Dreptul la drept
Cazul Costa vs. Enel
- aplicarea imediata si directa a dreptului comunitar
- atribuirea de competenta Comunităţii, limitând in mod corespunzător drepturile suverane ale
Statelor
- Unitatea ordinii juridice comunitare, uniformitatea de aplicabilitate a dreptului comunitar
Preeminenta-condiţie esenţiala a dreptului comunitar
- in virtutea propriei sale naturi
- ordinea juridica comunitara primează in integralitatea sa
- aceasta preeminenta este si in relaţiile intre state si instituţii mai ales in fata Curţii de justiţie se
impune jurisdicţiilor naţionale
 PIATA INTERNA

Piaţa interna a reprezentat unul din principalele obiective ale anilor 1960 - 70. In timp ce
Comunitatea Europeana era paralizata din punct de vedere politic, piaţa comuna a progresat, uniunea
vamala fiind in mare parte realizata in 1968.
Comisa Delors a elaborate la 29 mai 1985 o Carte Alba , propunând 300 de masuri pentru
eliminarea obstacolelor ramase.
- Actul Unic din 1986 codifica propunerile Comisiei consacrând noţiunea de piaţa interna, care
trebuia realizata pana la 1 ianuarie 1993.
Actul Unic conferă o viziune dinamica pieţei interne – art. 95 TCE /114 TFUE, stabilind
fundamentele juridice pe care se sprijină .
Tratatul European nu face o menţiune specifica la normele pieţei interne. In texte sunt introduce
dispoziţii privind concurenta-antante, abuz de poziţie dominanta, ajutoare de stat.
Piaţa interna reprezintă o entitate abstracta care primează asupra intereselor specifice ale statelor
membre. Art. 14 par 2 conţine definiţia pieţei interne. Exista 2 grupe de dispoziţii: 1). Principii 2).
Apropierea legislaţiilor-ort. 94/95.

I. LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Este cea mai veche libertate, a reprezentat o banca de încercare pentru celelalte libertati. Prevede
eliminarea obstacolelor celor mai vizibile - drepturi vamale si restricţii cantitative si introducerea
tarifelor externe sau vamale comune. Presupune o taxare uniforma produselor externe care
determina libertatea pieţei. Tariful vamal comun a fost realizat in 1968 prin Regulamentul
consiliului
- Realizarea s-a făcut in trei etape, a fost încheiata la 1 iulie 1968. Abolirea restricţiilor cantitative a
fost încheiata la sfârşitul anului 1969.
- Realizarea ei implica abolirea drepturilor de vama si a taxelor de efect echivalent, a restricţiilor
cantitative schimburilor si a masurilor de efect echivalent.
1. Secţiunea 1 Taxele de efect echivalent pentru drepturi vamale
Taxe si masuri de efect echivalent care conduc la restricţii cantitative. Rezulta din diferenţele de
legislaţii in materie de producţie, transformare si comercializare a produselor
In cf. cu jurisprudenţa, nu trebuie sa existe nici un obstacol pentru schimburi in momentul trecerii
frontierei, controlul fiind efectuat in statul exportator
Excepţii privind impunerea unor taxe – fotosanitar, PAC, sau nu exista produs intern.

Art. 23 nou ex 9 : principiul interzicerii drepturilor vamale iar art. 13 suprimarea lor progresiva.
A - noţiunea de taxa de efect echivalent
Se aplica la toate taxările, importurilor sau exporturilor, indiferent de scopuri sau modalitati, având
sau nu un efect discriminator sau protector, din momentul in care au incidenta financiara sau
administrativa asupra liberei circulaţii dincolo de frontierele CCE.
Nu constituie taxe de efect echivalent redevenţele pentru servicii
- Taxa de efect echivalent = drept unilateral impus in momentul importării sau ulterior, având ca
rezultat alterarea preţului naţional similar, acţionând ca un drept vamal. Loveşte unilateral mărfurile
naţionale sau externe, pentru ca traversează frontiera, chiar daca nu ar exercita un efect discriminator
sau protector. Din contra taxa pe vehicule nu este interzisa de art. 12 TCE, când se aplica fără
distincţie, prr vehicule fabricate in statul membru sau e perceputa pentru vehicule importate.
Obstacolul privind schimburile decurge si din formalităţile administrative care trebuie completate.
Interdicţia nu este legata de modul de prelevare. Nu se tine cont de scop.
- Nu trebuie perceputa taxa la exportul operelor de arta, patrimoniul fiind o preocupare
legitima;
- taxa pe tutun la export in Grecia, care acţionează in cazul comercializării interne si
importului;
- Control fitosanitar, taxa, efect echivalent redevenţa. Comisa o poate impune, art. 100/94 nou
CE. Jurisprudenţa schimbata in timp
Taxa de efect echivalent – o taxa care loveşte mărfurile naţionale si străine din cauza faptului ca trec
frontierele externe, in timp ce ea nu ar avea nici un efect discriminatoriu sau protector iar produsul
nu ar fi concurenta cu produsul naţional.
-O taxa pe vehicule nu este interzisa de art. 12 art. 25 nou
Octroi de mer In ce constau obstacolele privind schimburile? Mărirea preţului produsului,
formalitatea administrative
In cf. cu jurisprudenţa, nu exista un obstacol pentru schimburi in momentul trecerii frontierei,
controlul fiind efectuat in statul exportator
II Sarcini fiscale care nu se supun interdicţiei
Daca sunt calificate ca impozitare interna sau in contrapartida a unui serviciu efectuat de un operator
economic.
Produsul naţional si produsul importat trebuie considerate ca fiind similare când nu pot fi
diferenţiate cf. unui criteriu obiectiv. – ex. alcool
1 - Produsul importat nu poate fi impozitat mai mult decât produsul naţional ex. alcool, Italia,
vehicule, Franţa, vehicule noi in Danemarca unde taxa e un impozit intern intr-o tara care nu produc
autovehicule.
2. - Sarcina care loveşte produsul importat nu trebuie sa protejeze indirect producţia naţionala. Art.
95 alineat 2 cazuri privind alcoolul
Redevenţa in contrapartida: când un serviciu este efectuat de un operator economic, administraţia
unui stat membru poate solicita o taxa pecuniara ex. oleuducul transalpin. taxe=redevenţa

Secţiunea 2 Interzicerea masurilor de efect echivalent la restricţii cantitative pentru schimburi

Masuri de efect echivalent - protecţionismul statelor in perioada de recesiune si şomaj
Cazul Dassonville: orice reglementare comerciala a statelor membre susceptibila de a împiedica
direct sau indirect, in prezent sau in viitor, comerţul intracomunitar. Se aplica in cazul in care se
împiedica accesul pe piaţa a produselor naţionale sau provenind de pe alta piaţa.
Cazul Dassonville = măsura având efect echivalent, orice reglementare comerciala a statelor
membre care este susceptibila de a împiedica direct sau indirect, in prezent sau viitor, comerţul
intracomunitar. O măsura naţionala nu are efect echivalent daca se aplica la toţi operatorii care-si
exercita activitatea pe teritoriul naţional
- interzicerea sau limitarea importurilor-masuri neaplicabile produselor nationale-Italia-import de
autobuze mai vechi de 7 ani
- atacarea in Franţa a camioanelor cu fructe italiene/spaniole
- acordarea de preferinţe regionale
Dispoziţii de natura comerciala, efectul restrictiv rezultând din controale sanitare sau fitosanitare,
fixarea unui preţ de vânzare a unei mărfi, având drept efect limitarea importurilor. Ex. autobuze
import Italia mai vechi de 7 ani
 - Practicile administrative pot constitui o măsura de efect echivalent-ex. import de vinuri
italieneşti in Franţa
- Piedicile la adresa schimburilor pot rezulta dintr-o reglementare necomerciala dar
susceptibila sa aibă efecte comerciale
Principiul recunoaşterii reciproce Cassis de Dijon
- Orice produs fabricat sau comercializat intr-un stat membru conf. reglementarii si procedee lor de
fabricare legale si tradiţionale trebuie sa fie admise pe teritoriul oricărui alt stat membru.
In absenta unei reglementari comunitare aplicabile produsului, fiecare stat este competent in fixarea
pe teritoriul sau a tot ceea ce priveşte producerea si comercializarea sa, obstacolele privind libertatea
schimburilor trebuind sa fie acceptate ca fiind necesare
Condiţii care trebuie îndeplinite: Măsura trebuie sa fie aplicabila in mod distinct
Cazul Cassis de Dijon= condiţii de îndeplinit: Măsura trebuie sa fie aplicabila in mod nedistinctiv
si trebuie sa fie adaptata necesitaţilor obiectivului vizat.
- Pentru operatorii de cablu obligaţia de a se înscrie intr-un registru este o restricţie la libertatea de
circulaţie a mărfurilor daca realizarea obiectivului este garantata si nu depaseste ceea trebuie atins-
principiul proportionalităţii.
- Cazul Keck si Mithouard revanzarea in pierdere cf. legislaţiei franceze, o noua jurisprudenţa,
vânzarea produselor provenind din alt stat membru, daca se aplica in mod nediscriminatoriu tuturor
operatorilor afectează in acelaşi mod comercializarea produselor naţionale si ale celor provenind din
alte state membre si nu împiedica accesul pe piaţa sau sa jeneze mai mult accesul produselor
naţionale.
- recunoaşterea diplomelor, numai pentru diplomele obţinute in statele membre abordarea sectoriala
obliga la o armonizare minimala fundamentata pe principiul încrederii reciproce intre statele
membre
- asigurarea-riscuri de masa servicii financiare: bănci-d 15. 12.88- licenţa comunitara unica.
- Bursa de valori-D 3 . 12. 2000 garantarea integrităţii pieţei, creşterea încrederii investitorilor
- achiziţii, text minimal adoptat in 2004
II. LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Este un ansamblu mai complex si mai puţin omogen. Iniţial era aplicata persoanelor implicate in
activitati economice.

Libertatea profesionala

Se refera la : - munca salariata; dreptul de stabilire; profesii independente; libera prestare de

servicii.

-CJ a admis dreptul de reşedinţa secundara

Regimul lucrătorilor salariaţi-egalitatea de tratament cu cei naţionali art. 6 TCE /11 TFUE
- Dreptul de stabilire art. 52 TCE/62 TFUE
- Dreptul serviciilor/dreptul de stabilire
- Directiva 7 sept 2005 recunoaşterea diplomelor si calificărilor profesionale
- Directiva Bolkenstein-tara de origine/tara de destinaţie
Simplificare a operaţiilor, ghişee unice

2. Libertatea de circulaţie si de sejur

La început au fost complementare, ulterior odată cu introducerea noţiunii de cetăţenie, a capatat un

caracter autonom.
-Directiva din 29 aprilie 2004 pentru cetăţenii europeni prevede un drept de circulaţie si unul de
şedere.
Libertatea de circulaţie reprezintă dreptul de a ieşi si mai ales de a intra. . Sejurul poate fi sub 3 luni-
nu e necesara viza, de luga durata implica asigurare de boala si resurse suficiente si permanenta –
minim 5 ani pe teritoriul tarii.
Directiva privind dreptul de reşedinţa, directive privind dreptul la pensii.
Directiva din 29 nov. 2003 prevede permis de sejur de 5 ani
III. LIBERA CIRCULATIE A CAPITALULUI

- O libertate secundara, care facilitează celelalte libertati. Se operează o distincţie intre mişcările de
capital propriu-zise si transferurile sau modurile de plata.
- Priveşte achiziţiile, extinderi de inteprinderi, investiţii imobiliare, operaţiuni cu titluri bancare,
donaţii succesiuni.
- Tratatul de la Mastricht suprima orice restricţii reziduale cat si pe cele cu terţe state in vederea
realizării UEM. Dispar discriminările fiscale fondate pe impozit de capital, regim de autorizaţie
publica . Excepţii admise sunt cele legate de ordinea publica sau de securitatea publica.
-Exista in prezent tendinţa de acceptare a ideii interesului general aplicabila naţionalilor si străinilor
-Dezvoltari recente
Patriotismul economic
Ex. guvernul francez a solicitat printr-un Decret din 2005 o lista a investiţiilor cu obligaţia obţinerii
unor autorizaţii.
Lupta împotriva spalarii banilor. Exercitarea controlului asupra destinatorilor de bani lichizi.
Anumite societati de notari, avocaţi, agenţi imobiliari procedează la verificarea fondurilor
manipulate de clienţi, au obligaţia de a anunţa autorităţile publice in cazul plaţilor cu mai mult de 15
000 euro.

IV. LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

- Reprezintă activitati având un caracter industrial, comercial, artizanat. Activitati profesionale altele
decât cele 3 libertati.
- Se aplica interzicerea discriminării pe baza de naţionalitate sau reşedinţa.
- Statele membre nu pot impune condiţii diferite furnizorilor de servicii care isi exercita activitatea
provenind din alte state membre, sau unor receptori de servicii in alte state membre.
- Restricţii= exercitarea autoritatii fiscale din motive legate de securitate publica, politici publice,
sănătate.
- Distribuţia de bunuri legate de transport; libertatea de capital e legata de serviciile publice
- Liberatea de servicii acţionează in special pentru servicii având caracter transfrotalier, in cazul in
care furnizorul si beneficiarul se afla in state diferite. Din punct de vedere fundamental, activitatea
sa este legata de alt stat membru.
- Accentul cade pe activităţile temporare/nepermanente
- Serviciile sunt remunerate care trebuie sa vina din surse private
- Liberalizarea serviciilor a fost intensa in anii 80 /si începutul anilor 90 aplicându-se in cazul
băncilor, finanţelor, transportului, telecomunicaţiilor
- Serviciile au o pondere importanta in PIB de 70% pentru cele comerciale si de 20% pentru cele
publice.
Provocări
- Metodele tradiţionale de armonizare si liberalizare pentru sectoarele individuale nu mai sunt de
acord
- suprapuneri, legislaţie contradictorie
- dispoziţii armonizare pe baza unei abordări orizontale.