Protecț ia mediului în turism

1. Mediul înconjurător

În această perioadă a secolului XXI protecția mediului este o problema majoră a

umanițății.
O dată cu dezvoltarea industriei, agriculturii, comerțului și turismului din secolul al XX –
lea și mai ales după cel de-al doilea război mondial , acestea au determinat apariția unei poluări și
chiar degradări ireversibile a factorilor de mediu.
În România, una din primele definiții “oficiale” pentru mediul înconjurător este dată în
anul 1973 prin Legea nr.9 (Legea Mediului), lege ce este votată în țara noastră doar la un an de la
Conferința ONU asupra mediului ce a avut loc la Stockholm.În această lege, mediul este definit ca
“totalitatea factorilor naturali (apă, aer, sol, subsol, pădure, orice altă vegetație terestră și acvatică,
rezervații și monumente ale naturii) și ai celor creați prin activități umane (așezări omenești) în
strânsă interacțiune, influențând echilibrul ecologic și determinând condițiile de viață pentru om,
pentru dezvoltarea societății”.
După 20 de ani de la de la prima conferința care a dezbătut problema mediului în anul
1995 apare o altă lege a mediului care oferă o imagine mai complexă asupra mediului, tot atunci la
noi în țară sa elaborat de către Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului “ Strategia
protecției mediului în România „
Voi prezenta o parte dintre principiile generale ale strategiei protecției mediului.
Prima ar fi dezvoltarea durabilă deoarece exploatarea intensivă a resurselor conduce la
epuizarea acestora. Degradarea mediului înseamnă reducerea potențialului existent de regenerare a
naturii,înrăutățirea calității și diminuarea posibilității de refacere a factorilor de mediu: aerul,
apa, solul, flora și fauna. A doua strategie este racordarea la prevederile convențiilor internaționale
și la programele internaționale privind protecția mediului și ultima dintre cele pe care le consider
eu cele mai importante ar fi menținerea și îmbunătățirea potențialului existent al naturii, ceea ce
corespunde principiului dezvoltării durabile.
Utilizarea pe scară largă a științei și tehnologiei în scopul dezvoltării industriale s-a fãcut cu
ignorarea necesității păstrării în permanență a echilibrului între satisfacerea nevoilor și protecția
tuturor componentelor mediului înconjurător.
La ora actuală, la nivel mondial, există o criză accentuată între mediul creat de om și cel
natural, criză concretizată prin degradarea continuă a mediului natural, singura alternativă în
depășirea acesteia fiind realizarea unei societăți umane viabile, durabile, bazată pe

1
compatibilizarea mediului creat de om cu cel natural, precum și adoptarea de reglementări care să
răspundă cerintelor asigurării echilibrului ecologic în societatea, atât din punct de vedere
economic, cât și cultural sau politic.
Mediul nu este afectat doar de efectele dezvoltării excesive, proprii țărilor cu nivel economic
ridicat, ci, în egală măsură și de efectele subdezvoltării din țările în dezvoltare, lipsa resurselor
financiare fãcând ca interesele economice să primeze în fața eforturile fãcute pentru protecția
mediului.1

2. Turismul, mediul și ariile protejate2

În ultimii ani s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în

conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evită suprasolicitarea
resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.
Impactul asupra unei zonei turistice este dat de: cadrul natural și varietatea potențialului
turistic, existența unei infrastructuri generale, care asigură circulația, accesul și informarea,
prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație publică, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot
îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.
2.1 Impactul politic
Este determinat de poziția în politica turistică a guvernului privitoare la industria
ospitalității, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă niște direcții deoarece
turismul este un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului.
Statul trebuie sa asigure protecția folosirii în mod optim a resursele naturale, culturale, ale
teritoriului național, trebuie să se implice în modernizarea infrastructurii generale și extinderea ei
în folosul dezvoltării turismului.
Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, fără discernământ
și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de
mediu.
2.2 Impactul social

1
1. Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeș A., Tala M., Condulescu C., - “ Ecoturism și turism rural
” , Editura Ase București, București, 2002, pag. 6-8
2. Botez, Berbecaru - “ Srategii de amenajare turistică și teritorială “ , Editura Sport – Turism, București 1982
3. Minciu R., Ispas A. - “ Economia turismului“ , Universitatea „Transilvania „ Brasov, 1994
4. Florea M. – „ Curs de amenajare turistică”
2
Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeș A., Tala M., Condulescu C., - “ Ecoturism și turism rural”,
Editura Ase București, București, 2002, pag. 11-15, 17,18

2
 Se manifestă prin influența pe care o are turismul asupra modului de viață tradițional al
locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual și profesional. În condițiile în care
modul de viață socio-economic are tot mai acute tendințe de generalizare și uniformizare,
păstrarea unor elemente cu specific tradițional, vor ocupa un loc important în viitorul așezărilor
incluse în activități turistice.
Impactul social are urmari pozitive și negative cum ar fi:
1. creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi locuri de muncă, în servicii
turistice
și infrastructura generală;
2. asigurarea și dezvoltarea progresului social, de creștere a curățeniei și igienei publice, a
confortului general în localitățile turistice;
3. scăderea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor
realizate;
4. perturbarea și distrugerea treptată a modului de viață tradițional, în cadrul structurilor sociale;
5. acceptarea de către populația locală a unor influențe negative în plan social.
2.3 Impactul economic
Materializat prin dezvoltarea locală și regională a localităților mai puțin favorizate sub
aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumul determinat de
cheltuielile turistice.
În acest caz se pune problema dezvoltării unui turism durabil.
Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esențiale:
Primul principiu este stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum, cu
reducerea consumurilor nejustificate.
Al doilea principiu este redistribuirea activității economice și realocarea resurselor, satisfacerea
nevoilor esențiale ale vieții și în același timp creștere economică.
Al treilea principiu este conservarea resurselor de bază și păstrarea arealelor naturale care susțin
patrimoniul genetic al florei și faunei.
Și ultimul principiu stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor așa zise
“inepuizabile”.
Dezvoltarea economică are și repercusiuni negative, mai ales când se depășesc anumite
limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră , cărbune, petrol, sare, etc.)
dintr-o zonă să se facă rațional, pentru a păstra și permanentiza un potențial natural atractiv și
valoros, ca și pentru: reducerea efectelor de poluare naturală și antropică, prevenirea fenomenelor

3
de deșertificare ori de degradare a apelor, solului și vegetației, menținerea unui climat plăcut și
stabil, în scopul menținerii și păstrării atractivității peisajului.

2.4 Impactul cultural

Este dominat de relația dintre turiști și populația locală, care nu este întotdeauna benefică
în plan local.
Aspectele pozitive:
1. dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase;
2. favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de
interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate;
3. inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul
satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină, de respect față de valorile morale.
Aspectele negative:
1. schimbarea mentălității, a valorilor morale sub influența turiștilor, păstrarea unor obiceiuri,
datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor, apariția kisch-ului;
2. apariția unor potențiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de
masă, suprasaturat, și conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură.
2.5 Impactul turistic
Derularea activităților turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de
amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste
aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori:
Prima grupă de factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice (industria, agricultura,
transporturile și alte domenii de activitate);
A doua grupă de factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.
Impactul pozitiv:
a) creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale
defavorizate;
b) crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea
poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement,
orchestre și fanfare, etc.);
c) oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism,
îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi strãine;
Impactul negativ
a) circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri
asupra

4
solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanșarea de incendii,
împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariția unor specii.

Circulația turistică necontrolată, în grupuri mari, are influențe negative și asupra obiectivelor
culturale;
b) lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și
traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de
deșeuri, gunoaie, etc.;
c) exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri,
gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în
raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatări raționale. Un rol important
îl are respectarea perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protecție a
hidrozăcămintelor cu valoare balneară;
d) afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și
diversificarea formelor de poluare.
De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa de industrie și
agricultură, care practicate în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificări ireversibile
asupra mediului înconjurãtor.
Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerințelor de protecție a
mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activități, realizarea unor colaborări
multidisciplinare pot deschide calea dezvoltării durabile a oricărei forme de turism.
2.6 Ariile protejate3
Spațiile naturale protejate, prin valențele lor estetice, recreative, educaționale, științifice,
se constituie ca obiective turistice deosebit de atractive, unele cu caracter de unicat pe plan
internațional.
Sistematizarea acestor areale variază de la o țară la alta, așa cum diferă și echipamentele
turistice de la un parc la altul.
Dotările turistice cuprind în general echipamente de cazare diverse (terenuri de campare,
corturi, cabane, refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanță etc.), unități de
alimentație, instalații sportive, trasee, poteci, centre de informare, ș.a. Toate trebuie să fie
concepute astfel încât să nu se depașească nivelul suportabilității ecologice și să satisfacă în același
timp nevoile turiștilor.

3
1. Botez, Berbecaru - “ Srategii de amenajare turistică și teritorială “ , Editura Sport – Turism, București 1982
2. Minciu R. - “ Economia turismului“ , Editura All Beack , Bucuresti 1994
3. Florea M. – „ Curs de amenajare turistică”

5
 Activitățile recreative ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt: studierea
naturii, florei și faunei, fotografierea, pictura peisajelor, drumeții montane, alpinism, speologie,
practicarea scufundărilor, plimbări pe jos sau iarna cu schiurile, ciclism și canotaj, vizitarea
ecomuzeelor din incinta zonelor protejate ș.a.
Fiecare arie protejată destinată recreerii își stabilește propriile reguli de comportament
pentru vizitatori. De exemplu, numeroase parcuri naționale interzic pătrunderea autoturismelor,
deplasarea făcându-se numai cu mijloace de transport ecologice (electrice, biciclete, bărci cu vâsle,
trăsuri etc.) aflate în proprietatea administrației parcului. De asemenea, regulile se pot referi la
depozitarea deșeurilor, la impunerea unor trasee, la mărimea grupurilor, la nivelul zgomotelor, la
hrănirea animalelor, culegerea de “amintiri naturale” etc.
În anul 1872, a fost creat primul parc național din lume și anume Yellowstone, în SUA, creat ca
“loc de destindere în folosul și spre bucuria poporului”.

3. Amenajare turistică 4

Amenajarea turistică se leagă de asigurarea unui produs turistic de calitate și are in componență
mai multe elemente unul dintre ele este :
Amplasarea amenajării turistice sau localizarea amenajării turistice
O amplasare corectă a unei amenajării turistice impune studii aprofundate din multe domenii
complementare cum ar fi : studii de impact care trebuie să țină cont de opiniile unor specialiști în
ecologie, studii de arhitectură, studii de natură economică, studii de marketing, studii în știinte ale
naturii cu specialiști în geologie, meteorologie, studii în sociologie cu specialiști în domeniu și
altele.

4. Protecț ia mediului, obiectiv major al amenajării teritoriului5

Pentru turism contează în mod deosebit calitatea mediului înconjurător în sensul că resursele
turistice sunt atractive numai dacă se păstrează calitatea mediului natural cât și a celui din arealele
locuite.
Direcții în care se acționează pentru protejarea, conservarea și restabilirea echilibrelor in
mediul înconjurator:
Avem spațiul locuit (habitatul uman) care trebuie să se integreze în peisajul natural al regiunii
respective și implică: studii referitoare la climatul zonei respective, influența spațiului construit

4
Idem 3
5
Idem 3

6
asupra reliefului zonei respective, modificarea invelișului vegetal și a rețelei hidrografice precum și
depozitarea unor mari cantități de deșeuri.
Mai avem activitatea industrială (amplasarea zonelor industriale poate evita poluarea spațiului
locuit sau un dezastru al activitații industriale), activitatea agricola: unde trebuiesc determinate cele
mai eficiente moduri de utilizare a spațiului agricol, a lucrărilor de îmbunatațire funciare
(irigațiile, drenajul excedentului de apa) și lucrări de terasare a versaților – metoda de a preveni
eroziunea torențială
1.sistematizarea transportului
a)reducerea cailor de comunicatii
2.activitatea turistica și echilibrul ecologic
a) spatiul alocat deșeurilor
b) mijloace de transport
c) trasee montane
d) defrișările
e) supradimensionarea construcțiilor
f) amenajări de agrement

5. Politica de protecț ie a mediului în industria ospitalităț ii 6

Fiecare unitate hotelieră trebuie să-și creeze propriile politici de protecție pro - activă a
mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr-o companie puternică sau este o afacere de
familie.
Politicile de protecție ecologică trebuie să aducă hotelierilor avantaje multiple. Pe de o
parte o creșterea volumului de afaceri, iar pe de altă parte reduceri însemnate în costurile de
operare, adică un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:
a) un consum mai mic și în consecință, costuri mai mici;
b) loialitatea clienților și o mai bună imagine publică;
c) atragerea și păstrarea unui personal devotat;
Resursele consumate în industria ospitalității sunt variate:
a) materialele de construcții utilizate pentru realizarea acestor obiective – noi sau renovate;
b) resursele energetice, resurse utilizate pentru încălzirea unităților, prepararea apei calde
menajere, funcționarea tuturor instalațiilor, echipamentelor, iluminat, comunicații etc.;

6
Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeș A., Tala M., Condulescu C., - “ Ecoturism și turism rural ” ,
Editura Ase București, București, 2002, pag. 24 - 26

7
c) materiale și dotări necesare operării curente: mobilier, lenjerie, veselă, tacâmuri, detergenți,
materiale de curățenie, materiale publicitare etc.;
d) alimente, băuturi, ingrediente, produse semiconservate etc.

6. Planificarea și implementarea acțiunilor ecologice

În vederea asigurării existenței pe termen lung a industriei turistice și pentru dezvoltarea

mediului înconjurător trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacă în protejarea
mediului pentru generațiile viitoare.
Fiecare hotel trebuie să adere la charta “ ecologică” a hotelurilor, angajându-se să
întreprindă următoarele acțiuni :
a) să înfăptuiască practici de protejare a mediului pe toată durata sa de expoatare;
b) să respecte toată legislația privind protecția mediului;
c) să reducă la minimum utilizarea energiei, apei și materiilor prime;
d) să reducă la minimum deșeurile, să refolosească și să le recicleze;
e) să invite clienții, furnizorii și angrosiștii să participe la eforturile pentru protejarea mediului;
f) să monitorizeze și înregistreze impactul acțiunilor asupra mediului, în mod regulat și să
compare performanța cu politica, obiectivele și țelurile.
Există multe măsuri pe care le pot lua hotelurile. Problema este să se știe de unde să se
înceapă – cum se definesc cele mai potrivite domenii pentru acțiunile ce vor aduce foloase reale
mediului și beneficii companiei. Acestea variază de la un hotel la altul, din cauza diferențelor în
caracteristicile operaționale și clientelă, în punctul de plecare (unele hoteluri au deja măsuri
privind protecția), în legislația dintr-o țară sau alta, în prioritățile locale și regionale privind
mediul
înconjurător.

8
 Anexe:

Studiul de caz privind deseurile7

În inima orașului Tokyo, pe terasele hotelului New-Otani, trandafirii înfloresc de 4 ori pe
an grație îngrășământului fabricat din deșeurile restaurantelor acestui complex hotelier de lux.
Acest complex cu 1600 de camere s-a lansat într-o politică globalã de reciclare: pe lângă
transformarea celor 5 tone zilnice de rebuturi alimentare în îngrășăminte, apa folosită la bucătărie
servește spălării mașinilor și până și coaja portocalelor se transformă în aromă. Totul a început în
1991 cu instalarea unei unități de reciclare a apei și a unei centrale de cogenerare care produce
între 30%-50% din nevoile de energie ale hotelului. Mai mult decât o logică economică această
politică este un concept ecologic pe care New Otani îl promovează printre clienții săi japonezi
(55%) și străini. Grija pentru mediu ca și consumul produselor bio a devenit în Japonia un fenomen
la modă în jurul cãruia New Otani încearcă să-și construiască imaginea.

Studiul de caz
Hotelului Tinamo Resorts din Bahamas

Premiul “Green Hotel of the Year 2002” a fost acordat acordat hotelului Tinamo Resorts
din Bahamas. Acest hotel este conceput să fie sensibil pe cât posibil la necesitățile mediului
înconjurător. Curățarea peisajului este făcută manual pentru a nu deranja vegetația naturală. Nu au
fost construite drumuri pentru a evita degradarea mediului, unicul acces către hotel se face cu
barca dotată cu un motor ce folosește eficient combustibilul. Apa reziduală de la dușuri și
spălătorie este în mod natural filtrată folosindu-se nisip și plante, după care aceasta se reîntoarce în
circuit. Atât hotelul cât și restaurantul său folosesc energia solară. Criteriile care au stat la baza
acordării premiului au fost:

7
Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeș A., Tala M., Condulescu C., - “ Ecoturism și turism rural ” ,
Editura Ase București, București, 2002, pag. 27, 29

9
a) conservarea resurselor, cântărită dupã cât de bine s-a aplicat conceptul de reducere, refolosire și
reciclare în operațiunile zilnice ale hotelului;
b) grija pentru mediul înconjurător – elaborarea unor programe de training pentru conservarea mediului
destinate angajaților, precum și depunerea unor eforturi de către hotel pentru a comunica politica de
protecție a mediului clienților turiști;
c) abilitatea proprietarilor de a crea programe pentru protejarea mediului destinate educării populației
locale;
d) infrastructura – examinarea arhitecturii construcției și de studierea planurilor pe termen scurt și lung
ale hotelului cu impact pozitiv asupra structurilor mediului.

Studiul de caz
Ce se întâmplã cu marea la Praia do Forte?

În urmă cu 15 ani, 1500 de oameni, ce locuiau în orãșelul de pe coasta Braziliei numit

Praia do Forte, nu aveau electricitate, iar accesul spre interiorul continentului se realiza cu ajutorul
unui mic drum de lemn. Între timp, la o depărtare de 6000 de mile de-a lungul coastei
braziliene,câștiga teren din ce în ce mai mult dezvoltarea litoralului. Datorită instalării
electricității, construirii unui pod și a unei autostrăzi, sosirea turismului în Praia do Forte a fost de
neevitat. Din fericire, legislația și regulile au ajutat la ghidarea dezvoltării ca să nu se distrugă
mediul înconjurător. Praia do Forte ilustrează o dezvoltare de succes și protejare a unei coaste de
litoral ecologice în sânul comunității locale. În 1996, Praia do Forte a câștigat Premiul pentru
Turism cu protejarea Mediului oferit de SENAC, o organizație non-profit de educație din
Brazilia, deoarece a folosit ecoturismul ca o unealtă în conservarea ecologică a zonei.
Adăpostit între palmieri, în partea de nord a plajei braziliene, se află hotelul stațiunii Praia
do Forte. Două aspecte fac deosebit acest hotel: în primul rând este un suporter al conservării
naturii reflectat în ajutorul oferit la înființarea Departamentului de Mediu ai căror angajați sunt
biologi; în al doilea rând, participă la un proiect de protejare a cinci specii de broaște țestoase
marine.
Din 1979 nu a mai existat nici un efort de a proteja populațiile de broaște țestoase a căror
număr s-a micșorat datorită vânatului broaștelor țestoase femele care își depuneau ouăle, datorită
consumului de ouă de broaște țestoase, precum și a folosirii iraționale a plajei și degradării
mediului înconjurător.
Institutul Federal Brazilian pentru Mediu a început o cercetare în 1983 și a construit o stație
în zonă. În zilele noaste, stația este birou central, conducând eforturile a 200 de angajați din 22 de
stații rãspândite de-a lungul coastei braziliene, majoritatea lucrătorilor fiind pescarii localnici.

10
 Campanile de educare au fost organizate pentru comunitățile locale ca să promoveze grija
și suportul pentru protejarea mediului. Lucrând ca păzitor de broaște, fiecare pescar localizează și
monitorizează cuiburile de-a lungul unei zone de 3 mile de plajă. Unele ouă sunt transferate în
incubatoarele stațiilor locale, însă ouăle găsite de-a lungul celor 13 mile de plajă din Praia do
Forte nu se transferă. Protejată și monitorizată, această plajă deține cea mai mare concentrarea de
cuiburi.
La sediul central, turiștii și localnicii pot observa broaștele testoase foarte colorate conform
celor 4 stadii diferite de viață. Această experientă crește dorința de a acorda ajutor conservării
habitatului acestor animale. Proiectul de protejare a cuiburilor ajută la îndeplinirea scopului unui
alt proiect de cercetare ce se ocupă cu eliberarea miilor de pui de broște testoase în mare. Turiștii
generează fonduri pentru aceste proicte prin cumpărarea de produse inscripționate cu numele
programului (TAMAR) ca de exemplu tricouri, pixuri, brelocuri realizate de populația locală.
Azi, protejarea frumuseții și diversității zonei s-a aliat cu dezvoltarea turismului o
potențială rețea de durată. Populația locală este capabilă să-și mențină conservate tradițiile și
obiceiurile: localnicii încă pescuiesc, copiii încă vânează ouă de broaște țestoase, însă acum le
aduc la laboratoarele stațiilor locale.
Micile afaceri se bazează pe dolarii turiștilor. Aceștia sunt plimbați într-un mediu nepoluat.
Eliberat de predatori umani și nepoluat, mediul ajuta la supraviețuirea broaștelor testoase marine.
La rândul lor, acestea generează ajutor pentru protejarea zonei atâta timp cât rămân frumoase ceea
ce constituie principala atracție turistică a regiunii.

11
 Bibliografie:

1. Botez, Berbecaru - “ Teoria și practica amenajării turistice “ , Editura Sport – Turism,

București 1977
2. Florea M. – „ Curs de amenajare turistică”
3. Minciu R., Ispas A. - “ Economia turismului“ , Universitatea „Transilvania „ Brasov, 1994
4. Nistoreanu P., Tigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeș A., Tala M., Condulescu C., - “
Ecoturism și turism rural ” , Editura Ase București, București, 2002

12