Academia de Studii Economice Bucureşti

Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

DIVERSIFICAREA ACTIVITATILOR ECONOMICE DIN SPATIUL RURAL,

PREMISA A DEZVOLTARII DURABILE

Stătescu Aurel Mihai

Grupa 1306

2010
 DIVERSIFICAREA ACTIVITATILOR ECONOMICE DIN SPATIUL RURAL,
PREMISA A DEZVOLTARII DURABILE

Cunoasterea si dezvoltarea spatiului rural sunt activitati de importanta vitala

pentru o tara, prin dimensiunea spatiului rural, ca suprafata detinuta si ca pondere a
populatiei ocupate in activitati productive, servicii socio-culturale si de turism. In raportul
asupra Cartei Europene a spatiului rural, Comisia de Agricultura si Dezvoltare Rurala a
Consiliului Europei, apreciaza ca spatiul rural al Europei reprezinta 85% din suprafata sa
totala si afecteaza, direct sau indirect, mai mult de jumatate din populatia europeana.
Spatiul rural romanesc cuprinde majoritatea suprafetei Romaniei, detinand,
potrivit datelor statistice, o pondere de 93,7%. Un loc aparte il ocupa zona montana din
Romania, care are o pondere de 32,7% din suprafata tarii, cu un numar de 3320 de sate, o
populatie de 4 milioane locuitori din care peste 2 milioane agricultori montani (potrivit
Agentiei Nationale a Zonei Montane).
Ponderea populatiei rurale, dimensiunea suprafetei ocupate de spatiul rural si nu in
ultimul rand importanta vietii rurale pentru o tara, fac ca problema dezvoltarii spatiului
rural sa capete dimensiuni si importanta nationala si international.
Problema dezvoltarii rurale durabile este una din cele mai complexe teme ale
contemporaneitatii, datorita faptului ca presupune realizarea unui echilibru intre cerinta
de conservare a spatiului rural economic, ecologic si socio-cultural ale tarii, pe de o parte,
si tendinta de modernizare a vietii rurale, pe de alta parte.
Satul romanesc este unic in autenticitatea sa privit ca entitate sociala si cultural,
este un “organism viu” care are sentimente, gusturi, reguli de comportare, stil si cultura
proprie. Inca din cele mai vechi timpuri numeroase personalitati ale culturii romanesti
(Liviu Rebreanu, George Cosbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga etc.) au descris cum nu
se poate mai bine satul romanesc si taranul roman.

1
 Definitoriu pentru mediul rural este faptul ca la baza aparitiei si organizarii
oricarei asezari a stat sistemul de productie agricola. Pe baza modului de productie
agricola s-au dezvoltat ulterior alte activitati, satul devenind azi polivalent si
multifunctional.
In prezent satele Romaniei continua sa resimta efectele politicii de industrializare
si ale politicilor de tranzitie catre economia de piata, aplicate partial si ezitant in ultimele
decenii. Perioada de industrializare socialista a transformat tineretul din mediul rural in
forta de munca salariata pentru industriile urbane, iar la sate colectivizarea a transformat
taranul roman in mana de lucru necalificata pentru cooperativele agricole de productie.
Efectele politicilor de industrializare si colectivizare se vad si astazi, populatia rurala s-a
redus simultan cu imbatranirea acesteia si cresterea diferentei nivelului de educatie dintre
cele doua medii de rezidenta, in detrimentul rurarului.
Caracteristica agriculturii romanesti este fragmentarea proprietatii funciare, prin
existenta mai multor mostenitori in cazul proprietarilor decedati, inregistrandu-se astfel o
medie de circa 2 ha de teren agricol, si acesta impartit in mai multe parcele. De asemenea
noii proprietari, in urma reformei funciare, agricultorii privati continua sa aiba un nivel
extreme de redus al dotarii cu utilaje agricole mecanizate.
Spatiul rural, cel neafectat de industrializare si urbanizare are o seama de
caracteristici care ii dau individualitate, specificitate si autenticitate comparative cu alte
zone. Spatiul rural autentic se distinge din toate punctele de vedere (structura economica,
populatie, ocupatii, cultura, viata sociala, etc.) de spatiile urbane, industriale, miniere etc.
Agroturismul poate fi una din activitatile neagricole care pot duce la o dezvoltare
rurala durabila, valorificand eficient resursele tipice disponibile.
In tarile Uniunii Europene (U.E.) activitatile de agroturism ca parte a turismului
rural sunt reglementate prin:
-o legislatie comunitara;
-o legislatie nationala, cu particularitati de la o tara la alta;
-legi regionale.

2
U.E. prin intermediul diferitelor organism create si prin elaborarea diferitelor programe
sprijina dezvoltarea rurala in ansamblul sau, precum si agroturismul ca element de
dezvoltare rurala. Principalele obiective ale dezvoltarii rurale sunt:
1.Protectia si conservarea mediului;
2.Conservarea si pastrarea traditiilor;
3.Dezvoltarea rurala integrata si reducerea somajului in zonele rurale;
4.Utilizarea eficienta a resurselor tipice disponibile;
5.Imbunatatirea nivelului calitativ al prestatiilor oferite si adaptarea serviciilor la
cerintele consumatorilor.
Agroturismul, ca parte integranta a ruralului, constituie cel mai eficient mijloc de
realizare a acestor obiective, intrucat s-a observat ca numai agricultura nu poate asigura
dezvoltarea zonelor rurale. Trebuie pornit de la celula de baza a ruralului- exploatatia
agricola, care prin valorificarea resurselor de munca de care dispune si a altor resurse
interne (traditii, obiceiuri, folclor etc) este in masura sa realizeze dezvoltarea mediului
rural.
Prin locurile de munca pe care le creeaza, agroturismul duce la mentinerea
populatiei in cadrul comunitatii rurale locale, realizand o stabilitate a populatiei si un
echilibru al teritoriului. De asemenea prin veniturile obtinute duce la dezvoltarea
exploatatiei agricole si implicit a zonelor rurale, conservand in acelasi timp valorile si
traditiile spatiului rural in care se afla exploatatiilor agricole care desfasoara activitati
agroturistice.
Cea de-a doua Conferinta Europeana de Dezvoltare Rurala, care a avut loc la
Salzburg in noiembrie 2003 considera ca urmatoarele principii trebuie sa ghideze viitorul
politicii de dezvoltare rurala:
1.Existenta vietii la tara nu priveste doar societatea rurala, ci societatea in ansamblul
sau. Viata la tara este esentiala pentru agricultura, iar activitatea agricola este esentiala
pentru viata la tara.
2.Pastrarea diversitatii vietii la tara (a peisajului rural) in Europa si incurajarea
serviciilor furnizate de o agricultura multifunctionala au o importanta crescanda.

3
 3.Competitivitatea in sectorul productiv trebuie sa fie cheia, datorita diversitatii
potentialului agricol in diferitele zone rurale.
4.Politica de dezvoltare rurala trebuie aplicata in toate zonele rurale ale Uniunii
Europene largite, in randul fermierilor si a altor actori rurali.
5.Politica de dezvoltare rurala trebuie sa serveasca nevoilor intregii societati din
zonele rurale si sa contribuie la coeziune.
6.Politica de dezvoltare rurala trebuie implementata ca un parteneriat intre
organizatiile publice si private si societatea civila.
7.Mai multa responsabilitate trebuie sa revina programelor de parteneriat in definirea
si distribuirea unei strategii cuprinzatoare bazata pe claritatea definirii obiectivelor,
efectelor si rezultatelor.
8.O simplificare semnificativa a politicii de dezvoltare rurala a U.E. este atat necesara
cat si urgenta.
Aceste prevederi la nivel de U.E. influenteaza dezvoltarea rurala in ansamblul sau
si implicit turismul rural si agroturismul.
Sezonalitatea productiei agricole face ca forta de munca din exploatatia agricola sa
fie subutilizata si ca urmare exista posibilitatea si necesitatea desfasurarii unor activitati
complementare de natura gazduirii agroturistice. Chiar daca imbinarea ramurilor de
productie agricola (cresterea animalelor si cultura plantelor) poate duce la o anumita
diminuare a sezonalitatii, totusi gradul de ocupare al fortei de munca a exploatatiei
agricole este redus. Astfel ca in ciuda suprapunerii unor munci agricole cu activitatea de
gazduire agroturistica va exista in exploatatia agricola resursa de munca necesara
desfasurarii ambelor activitati. Prin urmare aceasta activitate va fi practicata de catre
exploatatiile care au nevoie sa-si sporeasca venitul si evident care dispun de conditii
pentru practicarea agroturismului.
Nivelul redus al veniturilor exploatatiilor agricole corelat cu gradul de ocupare
redus al fortei de munca face necesara cautarea unor solutii extra agricole pentru a
imbunatatii situatia financiara a acestora. Se impune astfel crearea de noi locuri de munca

4
neagricole prin dezvoltarea unor activitati complementare celor agricole si integrate in
cadrul exploatatiei.
Politica agricola promovata atat la nivel de Uniune Europeana cat si la nivel de
stat national poate stimula aceasta forma specifica de turism rural -agroturismul- prin
diferite facilitate acordate. De altfel, reglementarile U.E. vezeaza agroturismul ca factor
de dezvoltare rurala.
In aceste conditii U.E.si Romania trebuie sa faca delimitari clare in ce priveste
activitatea agroturistica, care constituie modul de solutionare a multor probleme cu care
se confrunta diverse zone rurale, atat din punct de vedere a individualizarii sale ca
activitate specifica exploatatiilor agricole, cat si din punct de vedere a sprijinului
financiar de care beneficiaza.
Se observa ca indiferent de nivelul la care au loc dezbaterile (local, national,
comunitar), problema dezvoltarii rurale este una acuta si necesita o abordare serioasa,
plecandu-se de la celula de baza a ruralitatii – exploatatia agricola. Orice strategie de
dezvoltare trebuie sa porneasca de la exploatatia agricola, de la rolul ei in dezvoltarea
agriculturii si a mediului rural in ansamblu precum si de la capacitatea acesteia de a oferi
pe langa produsele de provenienta agricola si numeroase servicii turistice. Acest potential
al gospodariei se poate valorifica prin agroturism si turism rural si astfel cele trei notiuni:
dezvoltare rurala, turism rural si agroturism se interconditioneaza reciproc.
Necesitatea dezvoltarii mediului rural in ansamblu, precum si necesitatea
dezvoltarii exploatatiei agricole in special se contureaza in intreaga Europa, astfel ca
tratarea agroturismului ca modalitate de solutionare a acestor probleme se impune cu
precadere. Pentru ca efectul generat de aceasta forma specifica de turism rural sa fie cel
scontat – dezvoltarea exploatatiei agricole – trebuie sa existe delimitari clare ale acestuia
si de asemenea reglementarile atat de natura organizatorica cat si financiara sa vizeze
direct activitatea agroturistica. Se impune asadar elaborarea unei legi nationale cadru care
sa vizeze agroturismul, dupa modelul italian, si chiat a unor legi regionale asa cum
rezulta din impartirea tarii din punct de vedere agroturistic.

5
Bibliografie:

Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Agroalimentara si a Mediului -

Dezvoltarea complexa a spatiului rural : vol. 2 , Editura ASE, 2006 
Vincze Maria - Dezvoltare rurala si regionala. Idei si practici, Editura Presa
Universitara Clujana, Cluj-Napoca, 2000, p.65
C.C.E., On support for rural development by the European Agricultural Fund for Rural
Development, Brussels, 14.07.2004