FORMAREA ȚĂRII ROMÂNEȘTI

Dezvoltarea economica si stratificarea sociala de tip feudal au determinat o

maturizare din punct de vedere politic oglindindu-se in unirea obstilor satesti ce s-
au numit voievodate si cnezate.
Formarea statului feudal de sine statator s-a realizat in secolul al XIV-lea prin
unirea sub o singura conducere politica a tuturor formatiunilor statele existente,
cuprinzand cu timpul un teritoriu vast din care faceau parte Oltenia si
Muntenia1.Unirea tuturor formatiunilor existente si apoi extinderea puterii s-a facut
de la apus spre rasarit, aceasta se constata din continutul Diplomei Cavalerilor
ioaniti2. Cu privire la aceasta uniune exista doua teorii, aceasta realizandu-se pe
fondul existentei unor conditii interne si internationale favorabile.
Pe plan intern se inregistreaza o crestere numerica a populatiei asezata la sat,
targuri precum si o stare economica satisfacatoare ce a fost marcata de cresterea
productiei agricole si deasemeni de extinderea relatiilor comerciale3. Multă vreme
s-a crezut că Țara Românească s-a întemeiat printr-un descălecat din Făgăraș. De
acolo ar fi venit Radu Negru Vodă pe la sfârșitul secolului al XIII-lea și ar fi
ocupat ținutul dintre Carpați și Dunăre iar cea de-a II a teorie si cea mai frecventata
in ideologia marilor istorici a fost accea caTara Romaneasca s-a forma prin
contopirea cnezatelor si voievodatelor existente in acea perioada. După moartea
regelui Ștefan al V-lea al Ungariei (1274) și pe timpul când urmașul său Ladislau
al IV-lea, voievodul Litovoi ocupa împreuna cu robii săi o parte din posesiunile pe
care le avea coroana ungară refuzând să mai plătească tribut.
Văzând că somațiile lor nu au nici un rezultat ungarii au întreprins o expediție
împotriva voievodului ce a avut loc în anul 1273 dar după alte izvoare istorice,
între 1276-1277 Litovoi își pierde viața pe câmpul de luptă, iar fratele său Bărbat
este prins, adus la curtea regelui ungar și silit să răscumpere cu o suma însemnată
de bani libertatea sa4.Acest proces de formarea a statului muntean a inceput ca o
fireasca continuare a dezvoltarii pe un plan superior a organizarii statale din etapa
1
Dumitru Firoiu, Istoria statului di dreptului romanesc, Ed. Chemarea Iasi, 1993, Bucuresti,
p. 64.
2
Ibidem, p. 65.
3
Costica Voicu, Ion T. Amuza, Bogdan Stanciu, Istoria statului si dreptului romanesc, Ed.
Sylvi, 2001, Bucuresti, p. 97.
4
Constantin C Giurescu, Istoria romanilor, Ed. All, 2000, București, p. 204.
anterioara, secolul al XIII- lea, deoarece in acea perioada statul feudal maghiar si
cel bulgar au slabit sub loviturile tatarilor.In secolul al XIV-lea procesul de
centralizare a puteri de la sud de Carpatii a continuat prin Tihomir, tatal lui
Basarab I. Un alt factor important in geneza Tarii Romanesti l-a constituit
dominatia mongola, blocand astfel expansiunea ungara dincolo de linia Carpatilor.

În 1324 noul rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou, recunoscând situația creată
este în raporturi bune cu domnul muntean, ele menținându-se și în anul 1327, însa
în 1330 se ajunge la un conflict armat a cărui urmare va fi dobândirea
independenței Țarii Românești.

Se presupune că vinovați de acest conflict au fost doi sfetnici ai regelui care doreau
să aibă pentru ei Țara lui Basarab sau Banatul de Severin. Silit să restituie această
posesiune și să plătească tribut, Basarab refuză această dorință a regelui ungar.
Atunci Carol Robert, pentru a-l pedepsi pe domnul muntean pentru neascultare
strânge o armată însemnata și în luna Septembrie 1330 pornește împotriva
acestuia. În urma confruntării Cetatea Severinului cade, văzând aceasta domnul
muntean este dispus să încheie pace oferind prin soli"demni de toată cinstea" să
plătească tributul cerut5.

Cu toate acestea propunerea foarte avantajoasa a lui Basarab este respinsă de

suveranul LANGEVIN care îndrăznește să spună solilor că Basarab este "pastorul
oilor sale" și "că-l va scoate de barbă din ascunzișurile sale".

Voievodul muntean făcuse însa după obiceiul ținuturilor noastre pustii în fața
dușmanului. Carol ajunsese în sfârșit în fața cetății de la Argeș, dar ostașii săi nu
găseau nimic de mâncare așa că în curând începură a suferi de "foamea cea mare"
iar în cele din urmă regale Carol Robert a fost nevoit să dea poruncă de întoarcere 6.
In drum spre casa pe când armata ungara se angajase într-o vale lungă și strâmtă
ostașii lui Basarab, cunoscând foarte bine ținuturile acelea, ocupaseră înălțimile și
închiseseră cu șanțuri și valuri de pământ atât ieșirea cât și intrarea văii , începură a
prăvăli bolovani și copaci tăiați trăgând cu săgețile în grămadă .

5
Constantin C Giurescu, op. cit., p. 206.
6
Ibidem.
Acest conflict a durat 4 zile (9-12 noiembrie 1330) , căzând în luptă însăși pecetea
regelui iar regele ungar și-a salvat viața schimbând hainele cu unul dintre
credincioșii săi astfel putând trece din învălmășeala aceea neobservat7.

Nu se știe sigur unde s-a dat această memorabila luptă. Unii istorici cred că ea a
avut loc între Câmpulung și Bran, la punctul numit Posada , pe lângă Rucăr. Dar de
la cetatea Argeșului unde ajunsese armata ungară drumul cel mai scurt de
întoarcere nu este prin Câmpulung ci prin Loviștea. Este mai probabil deci ca
bătălia să fi avut loc între Curtea de Argeș și Sibiu.

Documentele contemporane ne spun ca la acest război, Basarab a avut si ajutorul,

păgânilor vecini, al tătarilor, tot ele ne mai arata ca in toiul luptei Carol Robert a
căzut de pe cal, și de asemenea îi prezintă pe fii domnului muntean luptând alături
de acesta împotriva năvălitorilor8.

În 1276 Țara Hațegului, "Diploma ioaniților" era aprobată ca făcând parte din
cnezatul voievodului Litovoi nu mai depinde de acesta.Ocuparea Hațegului de
către unguri credem că a avut loc tocmai în urma mișcării lui Litovoi , dacă este
așa ea constituie încă un argument în sprijinul identificării acestuia cu voievodul
din 12479. În 1324 un document ungar îl amintește pe Basarab "voievodul nostru
transalpin", iar un alt document ni-l arată ca "fiu al lui Tihomir"10.

Crearea statului muntean se datorează în primul rând puterii și priceperii

voievozilor de la Argeș. La începutul veacului al X-lea se produce o conjunctura
politică foarte favorabilă noua. La 14 ianuarie 1301 murea regele Andrei al III-lea
și odată cu el se stingea în linie bărbăteasca dinastia arpadiana. Din cele două
căsătorii avusese o singură fată care era logodita cu Verceslor, fiul regelui
Verceslor al Boemiei. Astfel pentru succesiune la tron s-au prezentat doi feciori
Carol Robert de Anjou în vârstă de 13 ani făcând parte din familia domnitoare în
Heopeole și Sicilia și logodnicul Elisabetei Verceslov.

Ambii participanți au fost încoronați unul la Zagreb iar cel de-al doilea la Buda.
Imperiul Ungar împărțindu-se în două tabere ce se luptau cu îndârjire între ele 11.
7
Constantin C Giurescu, op. cit. p. 207.
8
Ibidem, p. 208.
9
Ibidem, p. 288-289
10
Ibidem, p. 290
11
Ibidem, p. 291
După 7 ani de lupte interne Ungaria se reîntregește având în frunte pe Carol Robert
de Anjou. Câtă vreme a durat lupta dintre Carol Robert și ceilalți competitori ai
tronului n-a mai putut fi vorba de o suzeranitate ungară asupra voievodatului de la
Argeș sau Transalpin.

Un document din 1324 ne arata ca la aceasta data raporturile cu coroana ungara

erau bune. Basarab este numit " voievodul nostru transalpin"ceea ce înseamnă că
regele Ungariei trebuie să recunoască noua stare de lucrări de la miazăzi de Carpați
, formarea statului muntean și pe de altă parte stăpânitorul acestui stat recunoscuse
suzeranitatea ungara.

Tot din acest document aflam că regele Ungariei trimisese în nenumărate rânduri
înainte de anul 1324 pe magistrul Martin de Basarab ceea ce înseamnă că domnia
acestuia dura de câțiva ani12. După 1327 relațiile cu ungarii se strică însă și peste 3
ani, în 1330 se ajunge la un conflict armat a cărui urmare va fi independența Țării
Românești.

Cronicon Pictum , izvorul fundamental ungar asupra acestor evenimente ne spune

ca : regele Carol Robert de Anjou " după statul voievodului ardelean Toma și al lui
Dionisie, fiul lui Nicolae " s-a dus în Țara vlahilor ca să-l alunge pe Basarab și să o
dea unuia din sfătuitorii săi. Ceea ce îi făcuse pe cei doi nobili să-i dea un
asemenea sfat regelui Ungariei a fost dorința lor de a avea unele posesiuni ale lui
Basarab. Expediția ungară a pornit in septembrie 1330 . De obicei războaiele
începeau primăvara sau vara , nu în preajma iernii însă în cazul acesta el avea o
explicație. Cu 2 luni mai înainte Mihail, țarul bulgarilor fusese ucis în lupta cu
sârbii de la Velbujd (28 iunie 1330)

Basarab înrudit cu Mihail îi trimite acestuia în ajutor un corp de oaste care nu a

putut însa împiedica dezastrul13. Așa încât regele Ungariei era îndreptățit să
considere situația lui Basarab atât sub raportul militar cât și sub acela al alianțelor
mult slăbite.

[...] În același timp prevenea pe rege că dacă va mai înainta " înlăuntrul țării,
primejdia nicidecum nu o va putea înlătura" Carol Robert în loc să primească însă
aceasta pace atât de avantajoasa, el o respinge cu semeție. " Mulțimea nenumărata
12
Ibidem, p. 292.
13
Ibidem, p. 293.
a românilor , sus pe râpe, alergând din toate părțile, arunca săgeți asupra oastei
ungurești care era în fundul văii, pe un drum, care însa nici nu ar fi trebuit numit
drum ci mai curând un fel de corabie strâmta, unde din pricina înghesuielii caii și
ostașii cădeau în luptă14. Victoria strălucită din 1330 arată puterea noului stat
romanesc și în același timp îi asigura o dezvoltare liberă. Cât a trăit , până în 1342
Carol Robert n-a mai îndrăznit să-l atace pe Basarab sau să-i ceara tribut15.Efortul
unificator desfasurat cu succes a facut din Basarab un mare voievod si domn a
toata Muntenia intrunind in persoana sa autoritatea suprema pe plan politic si
militar16.

Basarab Voievod este și va rămâne veșnic una dintre cele mai mari figuri ale
trecutului nostru. Însemnătatea sa este dubla - întâi ca întemeietor de stat, ceea ce
nu poate să facă viteazul Litovoi, el duce la capăt, creează cadrul politic în care
avea sa se dezvolte o parte importanță a neamului nostru17.

Bibliografie

14
Ibdem, p. 294.
15
Ibidem, p. 298.
16
Costica Voicu, Istoria statului si dreptului romanesc, Ed. Universul Juridic, 2006, Bucuresti,
p. 135.
17
Constantin C Giurescu, op. cit., p. 302.
 1. Giurescu C Constantin, Istoria romanilor, Ed. All, 2000, București

2. Voicu Costica, Ion T. Amuza, Bogdan Stanciu, Istoria statului si dreptului

romanesc, Ed. Sylvi, 2001, Bucuresti,

3. Voicu Costica, Istoria statului si dreptului romanesc, Ed. Universul Juridic,

2006, Bucuresti

4. Voicu Costica, Istoria statului si dreptului romanesc, Ed. Universul Juridic,

2006, Bucuresti,

Facultatea: Stiinte Juridice si Administrative

Disciplina: Istoria Statului si Dreptului Romanesc

Referat: Formarea Tarii Romanesti

Mihalcea Bianca Cristina

Anul I
Grupa 11