Modelarea deciziilor financiar-monetare

Unitersitatea Lucian Blaga Sibiu

Facultatea de Stiinte Economice
Specializarea Finante-Banci

Influenta
impozitelor directe
asupra activitatii
economice

-1-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Vasilescu
Madalina
FB, AN
III, Grupa 4

CUPRINS

Introducere..................................................................................3
CAPITOLUL I: Impozite - concept si continut..........................4
1.1.Notiunea de impozit............................................4
1.2.Elementele impozitelor.......................................4
1.3.Rolul si eficienta impozitelor..............................5
1.4.Functiile impozitelor...........................................5
1.5.Clasificarea impozitelor......................................6
CAPITOLUL II: Impozitele directe............................................8
2.1.Caracterizare generala.........................................8
2.2.Clasificarea impozitelor directe..........................9
2.2.1.Impozitele pe venit..................................9
2.2.2.Impozitele pe avere................................12
CAPITOLUL III: Studiu de caz................................................13
3.1. Impozitele directe in Romania in perioada
2007-2010.........................................................13
Concluzii....................................................................................17
Bibliografie................................................................................18

-2-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Introducere

Am ales aceasta tema deoarece consider ca este un subiect ce trebuie cunoscut de

toata lumea si pentru ca prezinta o importanta deosebita prin prisma faptului ca
manifesta aplicabilitate in viata de zi cu zi.
Obţinerea unei eficienţe maxime în activitatea economică, se poate realiza numai
atunci când are loc o repartizare optimă a resurselor în cadrul economiei naţionale şi
când sunt utilizate aceste resurse la cel mai înalt randament.
În cadrul resurselor financiare ale statului, ponderea cea mai mare o deţin
impozitele şi taxele, motiv pentru care, am considerat necesară tratarea în sinteză a
problemelor teoretice şi practice ale impozitelor şi taxelor directe şi indirecte.
Am structurat aceasta lucrare in trei capitole, referindu-ma in prima parte la
impozite in general, definitie, concept, elemente, functii, clasificare; in a doua parte
este vorba despre impozitele directe- concept, avantaje si dezavantaje, scurta evolutie si
clasificarea acestora in functie de diferite criterii; iar in ultima parte am realizat o
analiza in ceea ce priveste dinamica impozitelor directe in Romania in perioada 2007-
2010.

-3-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

1. Impozitele - concept si continut

1.1 Notiunea de impozit

Impozitelor li se pot da mai multe definitii, in functie de punctul de vedere din care sunt
abordate. Astfel am putea spune ca impozitul reprezintă “o formă de prelevare silită la dispoziţia
statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerestituibil , a unei părţi din veniturile sau
averea persoanelor fizice sau/şi juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice” 1. Conform
articolului 139 din Constitutia Romaniei impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi
ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege2.
In domeniul economic, impozitele reprezinta un instrument de interventie a statului pentru a
incuraja sau de a descuraja (pe calea suprataxarii) anumite sectoare sau activitati economice.
Dreptul de a introduce impozite il are statul si il exercita, de cele mai multe ori, prin
intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar uneori si prin organele administrative de stat
locale.Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitului de stat de importanta nationala,
iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrative
teritoriale, astfel platesc impozit toate persoanele fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o
anumita sursa prevazuta de lege.
O alta definitie a impozitului este aceea ca acesta reprezinta”procedeul de repartizare a
cheltuielilor bugetare intre indivizi, in functie de facultatile lor contributive” 3. Este o definitie clasica
in care apare scopul principal al impozitului- cel de a asigura resursele necesare acoperirii cheltuielilor
publice. Oricare ar fi definitia impozitului, trebuie sa se desprinda urmatoarele caracteristici
principale:
- sunt avute in vedere cheltuielile publice care trebuie suportate de cetateni; aceste
cheltuieli sunt din cauza impozitului si impun ca el sa fie justificat intotdeauna prin
randamentul sau;
- impozitul rezulta din deciziile puterii publice care are sarcina de a stabili cheltuielile si
modul de acoperire a acestora, avand un caracter obligatoriu si constrangator;
- repartizarea cheltuielilor publice este subordonata facultatilor contributive ale
persoanelor fizice si juridice, cu respectarea a ceea ce se cheama „ justitie fiscala”;
aceasta implica egalitatea in fata in fata impozitului;

1
Comaniciu c, Suport de curs fiscalitate,2010, pp. 11
2
Articolul 139 din Constitutia Romaniei, modificata şi completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr.
429/2003, republicată de Consiliul Legislativ
3
Popovici M., Comaniciu C., Moldovan I., “Fiscalitate”, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002, pp.63
-4-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
- mobilizarea de resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice se face numai cu
aprobarea legislativului.

1.2. Elementele impozitului

Procurarea resurselor financiare la dispozitia statului sub forma impozitelor presupune un

ansamblu de elemente si reglementari prin care se creaza cadrul tehnico-organizatoric si operational
pentru instituirea, asezarea si încasarea acestora. Principalele elemente tehnice folosite în practicarea
impozitelor sunt: denumirea; suportatorul; platitor; obiectul; baza de impozitare; unitatea de
impunere; cota de impunere; asieta; unitatea de masura; facilitati fiscale.

Denumirea impozitului se refera la natura economică a impozitului sau taxei respective;

plătitorul impozitului– reprezintă persoana fizică sau juridică obligată prin lege să plătească
impozitul sau taxa respectivă (cel ce achita efectiv impozitul sau taxa); suportatorul impozitului sau
taxei –persoana care practic suportă din venitul sau impozitul sau taxa; obiectul impozitului – este
reprezentat de materia impozabilă, respectiv de baza de calcul în stabilirea impozitului sau taxei;
sursa impozitului – reprezintă mijloacele din care se plăteşte impozitul sau taxa respectivă; modul de
impunere şi percepere – reprezintă măsurile stabilite de către organele financiare pentru stabilirea,
constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului şi încasarea;
unitatea de impozitare – este unitatea de măsură în care se evaluează obiectul impozabil; cota de
impunere – reprezintă o sumă sau un procent ce se aplică asupra bazei de impozitare; termenul de
plată – arată când şi cum trebuie plătit impozitul sau taxa; asieta- desemneaza un ansamblu de
modalitati si procedee tehnice folosite de organele fiscale la asezarea, calcularea, urmarirea si
încasarea impozitelor, respectiv reglementarile prin care se pune în aplicare realizarea impozitului ca
venit al statului; facilităţi fiscale – fac parte din măsurile de politică economică, financiară şi socială
şi cuprind scutirile de plată, eşalonări ale plăţilor, amânări de plată, etc.

1.3.Rolul si eficienta impozitelor

Veniturile fiscale, şi cu precadere impozitele, îndeplinesc în societate un rol complex,
financiar, economic şi social, dar in mod diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea
constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice.
Astfel in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si noua zecimi din totalul
resurselor financiare ale statului, in tarile in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor
cunoaste diferetieri mai mari in totalul resurselor financiare publice, variind intre cinci si noua zecimi.
Rolul economic al impozitelor se concretizează în faptul că, prin tipologia şi dimensiunea lor, ca şi
prin înlesnirile şi înăspririle fiscale, statul poate încuraja sau nu activitatea economică .
Rolul social al impozitelor se concretizează în posibilitatea, pe care o dobândeşte statul, de a
redistribui produsul social .4
Conform principiului eficientei, impozitele trebuie percepute cu minim de cheltuieli si
prin obtinerea unui volum cat mai mare de venituri de la bugetul statului. In literatura de specialitate
se considera ca, pentru ca un impozit sa fie eficient, trebuie ca acesta sa fie si stabil. Un impozit poate
fi stabil fata de:-pretul unui produs sau tariful unui serviciu;- total venituri bugetare ale bugetului de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul unui anumit fond special; bugetelor locale;- din
produsul intern brut sau alti indicatori macroeconomici.
Un impozit poate fi considerat stabil atunci cand acesta ramane constant, fie in suma constanta,
fie procentual in raport cu un anumit indicator economic.

1.4.Functiile impozitelor
4
Stroe R., Armeanu D., “Finante. Editia a II-a”, Biblioteca ASE Bucuresti, Cap.3, pp.4
-5-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
 Functia de finantare a cheltuielilor publice

Nivelul prelevarilor obligatorii este in mare parte legat de suma cheltuielilor publice, deoarece
ele sunt sursa esentiala de finantare. Dar ele nu reprezinta unica sursa: existenta deficitelor publice
necesita recurgerea la alte mijloace de finantare, precum indatorarea sau emiterea de moneda.

 Functia de redistribuire

Se refera la faptul ca sarcina impozitului trebuie sa fie in mod echitabil repartizata. Impozitului
ii este atribuit un rol de corectie a repartitiei veniturilor primare in scopul de a o face mai echitabila.
Definitia acestei functii depinde de opinia cu privire la caracterul just sau injust al repartitiei ce
decurge din mecanismul pietei si acela al drepturilor de proprietate.

 Functia de corectare a dezechilibrelor

Impozitul este un instrument de politicii economica ce poate juca un rol de tare, de descurajare
sau de stabilizare. Aceasta functie este justificata prin ipoteza conform careia functionarea spontana a
pietei nu permite realizarea optimului colectiv; fiscalitatea poate fi deci utilizata pentru corectarea
esecurilor pietei, prin internalizarea efectelor interne, de exemplu, si aceasta analiza este o analiza
microeconomica. Ea poate, de asemenea, sa contribuie la realizarea echilibrelor globale in cazul unei
politici bugetare keynesiste si atunci analiza efectelor sale este o criza macroeconomica.

1.5.Clasificarea impozitelor

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca

forma, ci si in ceea ce priveste continutul lor.
Pentru a evidentia mai usor diferitele categorii de impozite este necesara clasificarea acestora pe baza
unor criterii stiintifice.

1. Dupa trasaturile de fond si de forma5:

 Impozite directe;
 Impozite indirecte.
Aceasta este cea mai importanta grupare a impozitelor, atat din punct de vedere teoretic, cat si din
punct de vedere practic.
Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice si/sau juridice, in
functie de veniturile si/sau averea acestora si pe baza cotelor de impozit prevazute de lege. Ele se
incaseaza direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. In functie de criteriile care
stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in impozite reale si impozite personale.
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (de exemplu pamantul, cladirile,
fabricile, magazinele etc.) facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozabil. Ele mai
sunt denumite si impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului sau venitului
brut al obiectului impozabil, fara a se tine cont de situatia subiectului impozabil.
Impozitele personale tin cont, in primul rand, de situatia personala a subiectului impozabil, motiv
pentru care se mai numesc si impozite subiective.
In raport de materia impozabila vizata, impozitele personale imbraca forma impozitelor pe venit (care
pot fi impozite pe venitul persoanelor fizice si impozite pe venitul persoanelor juridice) si impozitelor
pe avere (impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulatia averii; impozite pe cresterea
averii).
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct si nominativ asupra subiectului impozabil, ci se
asaza asupra vanzarii bunurilor (de consum, de lux etc.) si serviciilor (de transport, hoteliere,
5
Idem 3, pp. 66
-6-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
spectacole etc.). Daca impozitele directe vizeaza venitul si/sau averea, impozitele indirecte vizeaza
cheltuirea acestora. Dupa formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate astfel: taxa pe
valoare adaugata, accize, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare, impozitul pe spectacole.

2. Dupa obiectul impunerii:

 Impozite pe venit;
 Impozite pe avere;
 Impozite pe cheltuieli.

3. In funtie de scopul urmarit:

 Impozite financiare;
 Impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite in vederea realizarii de venituri pentru acoperirea

cheltuielilor statului. In aceasta categorie se includ: impozitele pe venit, taxele de consumatie s.a.
I Impozitele de ordine sunt introduse, in primul rand, pentru limitarea unei actiuni sau in vederea
atingerii unui tel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vanzarea
bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora avand in vedere efectul
lor nociv asupra organismului uman.

4. Dupa frecventa realizarii lor:

 Impozite permanente, cand se incaseaza periodic (de regula anual) la bugetul statului;
 Impozite incidentale sau intamplatoare, cand se instituie si se incaseaza o singura data.

5. Dupa aria de cuprindere a materiei impozabile

 Impozite analitice;
 Impozite sintetice.

Impozitul analitic este un impozit asezat asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra unei
operatii izolate, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumita cedula.
I Impozitul sintetic este asezat asupra unui ansamblu de operatiuni sau de venituri si consta in
impunerea acestui ansamblu de operatiuni sau de venituri o singura data.
Impozitul analitic este cel mai adesea asezat in cote proportionale, pe cand impozitul sintetic este
stabilit, de regula, in cote progresive. Impozitele sintetice sunt cele mai neutre, din punct de vedere
economic, si au un randament fiscal mai bun decat impozitele analitice.

6. Dupa institutia care le administreaza

 Impozite in state federale;

 Impozite in state unitare.

-7-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

2. Impozitele directe

2.1.Caracterizare generala

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice
sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege.
Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. Ca regula
generala, impozitele indirecte nu pot fi repercutate asupra altei persoane. Impozitele directe constituie
forma de impunere nu doar cea mai veche si mai simpla, ci si forma de impunere care poate asigura
echitatea fiscala. Indiferent ca este pe venit sau pe avere, acest tip de impozite are o incidenta directa,
adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul.
O caracteristica importanta a impozitelor directe este aceea ca, de regula, acestea au un cuantum si
termen de plata ce pot fi precizate in prealabil si, ca atare, pot fi cunoscute din timp de catre
contribuabil.
In decursul timpului, impozitele directe au evoluat o data cu dezvoltarea economiei, ele
stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activitati, pe venituri sau pe averi.
Fiind individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche forma de impunere. Desi s-au
practicat si in oranduirile precapitaliste, o diversificare si extindere mai mari au cunoscut abia in
capitalism.
In primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele asezate pe obiecte, materiale si genuri de
activitati (adica impozitele de tip real) au fost inlocuite treptat cu impozitele stabilite pe diferite
venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica cu impozite de tip
personal.
Incepând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, datorita cresterii continue a cheltuielilor
publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient
pentru acoperirea acestora, astfel incât s-a recurs si la impunerea indirecta.
Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate in functie de marirea venitului sau a
averii si au termene de plata stabilite si cunoscute in anticipatie, ele sunt preferabile fata de impozitele
indirecte.
Impozitele directe sunt o categorie de impozite clasificate după criteriul trăsăturilor de fond şi de
formă. Ele prezintă o serie de avantaje rezultate din trăsături ce răspund cerinţelor multora din
principiile impunerii:
Impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje6:

o constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp si pe care se poate
baza la anumite intervale de timp;

6
Comaniciu C., “Orientari in labirintul fiscal”, Editura Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2010, pp.67
-8-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
o indeplinesc obiective de justitiei fiscala, deoarece sunt exonerate veniturile
necesare minimului de existenta;
o se calculeaza si se percep relativ usor;
o sunt dinainte cunoscute.

Impozitele directe prezinta si urmatoarele dezavantaje:

o nu sunt agreabile platitorilor;

o se apreciaza ca nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea
interes sa devina nepopulare, prin cresterea acestor impozite;
o pot genera abuzuri in ce priveste asezarea si incasarea impozitelor.

2.2.Clasificarea impozitelor directe

Impozitele directe sunt clasificate dupa obiectul impunerii in impozite reale si impozite
personale.
Impozitele reale sunt aşezate pe obiectul activităţii şi nu mai sunt caracteristice epocii
contemporane. Aşezarea lor necesită introducerea unei instituţii specifice care să descrie obiectul
activităţii şi să-l înregistreze pe persoane. O astfel de instituţie s-a creat în timp numai în legătură cu
pământul şi activităţile legate de el; pentru alte genuri de activităţi nu sa putut impune o astfel de
instituţie. Cea iniţiată în legătură cu pământul se numea cadastru. Această instituţie avea ca obiect
descrierea bunurilor funciare, menţionarea veniturilor pe care acestea le produceau şi evidenţa lor pe
proprietari. Această instituţie, cu acelaşi obiect, dar cu funcţii modificate, se păstrează şi azi.
Impozitele reale se impart in: impozit funciar; impozit pe cladiri; pe activitati comerciale, industriale,
profesii libere; impozit pe capitalul mobiliar sau banesc.
Impozitele personale se clasifica in impozite pe venit şi pe avere şi constituie forma de
impunere cea mai răspândită în zilele noastre.

2.2.1 Impozitele pe venit

Venitul este plusul efectiv pe care il obtine un agent economic din activitatea sa la sfarsitul
perioadei de timp, plusul de bunuri economice se exprima in bani si constituie puterea de contributie a
platitorului de impozit.
Impozitele pe venit au fost instituite in perioadele in care s-a inregistrat o suficienta
diferentiere a veniturilor realizate pe diferite categorii sociale.Practic, legiferarea acestui impozit a
avut loc atunci cand muncitorii si functionarii realizau venituri, cand industrasii, comerciantii si
bencherii realizau venituri si anume profituri, iar proprietarii funciari realizau rente. Initial exista un
numar restrans de platitori, iar cotele de impozit erau foarte mici, cu timpul a crescut numarul
platitorilor, iar cotele de impozit s-au majorat. Impozitul pe venit a fost stabilit in mod diferentiat pe
persoane fizica si pe persoana juridica.7
Impozitul pe venit a fost stabilit in mod diferentiat pe persoanele fizice si persoanele juridice
(societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.
Impozitele pe venit cunosc urmatoarele forme:
- impozite pe veniturile persoanelor fizice;
- impozite pe veniturile societatilor de capital/ pe veniturile persoanelor juridice.

7
Bistriceanu Gh., Adochitei M., Negrea E., “Finantele agentilor economici”,Editura Economica, 2001, pp.337
-9-
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
• Impozitul pe veniturile din activitati independente

Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere
şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de
asociere, inclusiv din activităţi adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din
prestări de servicii, precum şi din practicarea unei meserii.
Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de
avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de
plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod
independent, în condiţiile legii.
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din
brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-
how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.
Pentru a determina impozitul trebuie determinat venitul net impozabil, ca diferenta intre venitul
brut si cheltuielile deductibile aferente realizarii.Cheltuielile deductibile sunt toate cheltuielile
efectuate in scopul obtinerii veniturilor. Printre cheltuielile nedeductibile amintim: amenzi, majorari
penalitati, donatii, cheltuieli de protocol ce depasesc limita prevazuta de lege de 2% aplicata bazei de
calcul in acest caz, etc.

• Impozitul pe salarii

Sunt considerate venituri din salarii, toate veniturile in bani sau in natura, obtinute de o persoana
fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca, indiferent pe perioada la
care se refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile
pentru incapacitate temporara de munca.
Impozitul pe salarii se calculeaza inmultind venitul impozabil cu acea cota de impunere
stabilita prin lege de 16%, iar venitul impozabil se determina scazand deducerile personale si
contributiile din salariul brut.
Imp/sal= Venit impozabil x 16%
Sunt impozabile: sporuri, prime, indemnizatii de conducere, contravaloarea tichetelor de masa,
de cresa, de vacanta cadou, avantaje de natura salariala(hrana, cazare), etc.
Nu sunt impozitate: ajutoarele de inmormantare, ajutoare pentru boli grave, pentru pierderi din
calamitati, cadouri de Paste, Craciun, 8 martie, 1iunie in limita a 150 de lei; contravaloarea
transportului la si de la locul de munca; salariile persoanelor cu handicap grav sau accentuat;
contravaloarea echipamentului de lucru si protectie primite de salariati.

• Impozitul pe venituri din pensii

Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei
sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de
persoana fizică.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din
pensii. Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de stat până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul reţinut este
impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin
împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

• Impozitul pe veniturile anuale din drepturile de proprietate intelectuală

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut
a următoarelor cheltuieli:

- 10 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
a) o cheltuială deductibilă egală cu 20% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plătite.
În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se stabileşte
prin deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
a) o cheltuială deductibilă egală cu 25% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plătite.

• Impozitul pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind
din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt
deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente. Venitul net din cedarea folosinţei
bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei
de 25% asupra venitului brut. Impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net.

• Impozit pe venituri din premii şi din jocuri de noroc

Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, precum şi cele din promovarea
produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit legii. Veniturile din jocuri de noroc
cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot.
Venitul net este diferenţa dintre venitul din premii sau din jocuri de noroc şi suma reprezentând venit
neimpozabil.
Veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată
asupra venitului net realizat din fiecare premiu. Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea
la sursă, cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net. Venitul net se calculează la nivelul
câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plătitor. Obligaţia calculării, reţinerii şi
virării impozitului revine plătitorilor de venituri. Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii şi
din jocuri de noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 600
lei, realizate de contribuabil:
a) pentru fiecare premiu;
b) pentru câştigurile din jocuri de noroc, de la acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi.
Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii este impozit final. Impozitul pe venit astfel calculat şi
reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut.

• Impozitul pe profit

Impozitul pe profit ramane unul dintre cele mai contestate impozite deoarece apare ca fiind inutil,
prin faptul ca este un impozit indirect asupra persoanelor fizice si este prezentat intotdeauna ca
daunator capacitatii de dezvoltare a intreprinderilor.
Urmatoarele persoane sunt obligate la plata impozitului pe profit, in conformitate cu prevederile
legii privind impozitul pe profit:
a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania,
cat si in strainatate;
b) persoane juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania,
pentru profitul impozabil aferent aceluiasi sediu permanent;
c) persoane juridice sau fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania ca beneficiari ori
parteneri impreuna cu o persoana juridica romana intr-o asociere sau o alta entitate ce nu da nastere
unei persoane juridice, pentru profitul realizat in Romania;
d) persoane juridice romane si persoane fizice rezidente, pentru veniturile realizate atat in
Romania, cat si in strainatate din asocieri care dau nasteri unei persoane juridice.In acest caz,
impozatul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica;

- 11 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
Impozitul pe profit se calculeaza trimestrial si cumulat inmultind cota de impunere de 16% cu
profitul impozabil.
Π impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile – Pierdere fiscala
In categoria cheltuielilor nedeductibile intra amenzile, penalitatile, cheltuielile cu profitul,
cheltuielile inregistrate fara documente justificative.
Cheltuieli deductibile partial/limitat: cheltuieli de protocol (2% din venituri impozabile-
cheltuieli+ cheltuieli de protocol+ cheltuieli cu impozitul pe profit), cheltuieli cu asigurari de sanatate
platite de angajati( pana la 250 euro pe an), indemnizatii de deplasare( 2,5 x 13 lei/zi), cheltuieli
sociale in limita a 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului, cheltuieli cu contributiile la
pensiile facultative in numele unui angajat in limita a 400 E/an.
Venituri scutite: cotizatii, donatii, sponsorizari, venituri din tombole, expozitii, etc.
Organizatiile non-guvernamentale sunt scutite de plata impozitului pe profit in limita a 15000
euro/an, dar nu mai mult de 10% din veniturile scutite.

2.2.2. Impozitele pe avere

Obiectul impozitelor pe avere este reprezentat de bunurile mobile si mobile detinute în

proprietate de persoanele fizice si juridice. Chiar daca impozitele pe avere ocupa un loc mai putin
important decât impozitele moderne asupra veniturilor si cheltuielilor, nu trebuie neglijat aportul lor
la constituirea resurselor financiare publice, precum si rolul lor de instrumente de politica fiscala,
utilizate pentru cresterea echitatii în societate. Argumentele în favoarea impozitului pe avere se
bazeaza pe concepte morale, etice si politice folosite de stat în sustinerea necesitatii aplatizarii
inegalitatilor sociale.
A Argumentele împotriva impozitarii averii sunt în principal de natura economica si practica.
Pentru multi economisti, impozitarea averii reprezinta o atingere inadmisibila a dreptului de
proprietate, pentru ca ea se manifesta printr-o suprapunere de cheltuieli, pe de o parte, iar, pe de alta
parte, impozitul vizeaza o avere formata prin economisirea veniturilor impozitate anterior. De aici,
slaba consimtire a contribuabililor si marea nepopularitate a impozitelor pe avere. Chiar daca efectele
economice negative ale acestui impozit nu pot fi masurate cu exactitate, în opinia celor mai multi
economisti un astfel de impozit descurajeaza economisirea si reduce oferta de capital în economie.
I

Impozitele pe avere se diferentiaza pe trei mari categorii:

• impozite propriu-zise pe avere, care au ca obiect, în principiu, bunurile imobile si chiar mobile
în care se concretizeaza averea detinuta de diferitele persoane fizice si juridice. Ca forme ale
impozitelor pe averea propriu-zisa se disting mai ales impozitul pe activul net si impozitul pe
proprietati imobiliare.
• impozite pe circulatia averii, care se practica în situatiile în care averea se transmite, ca drept
de proprietate, între persoane. Variantele sub care se practica asemenea impozite sunt delimitate în
raport cu modul de transmitere a averii: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatiuni sau
impozitul pe actele de vânzare-cumparare.
• impozite pe cresterea sau pe sporul de avere, care au în vedere situati în care averea detinuta
de o persoana sporeste fara a presupune eforturi din partea proprietarului, ci ca urmare a influentei
unor factori exogeni. Ca forme ale impozitelor pe cresterea averii se întâlnesc impozitul pe plusul de
valoare imobiliara si impozitul pe sporul de avere dobândit în perioadele de razboi.

- 12 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

3.Impozitele directe in Romania in perioada

2007-2010

Tabel Nr.1: STRUCTURA VENITURILOR BUGETULUI

GENERAL DE STAT IN PERIOADA 2007-2009 -milioane lei-

- 13 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Tabel Nr.2: PONDEREA IMPOZITELOR DIRECTE, RESPECTIV INDIRECTE IN

TOTAL VENITURI PUBLICE IN PERIOADA 2007-2009

An Impozite directe(%) Impozite indirecte (%) Alte venituri (%)

2007 25,13 68,39 6,49
2008 27,84 61,96 10,2
2009 26,34 58,83 14,83
- 14 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare
2010 26,55 59,72 13,73

In Romania, dupa cum reiese si din tabelul nr.2, impozitele directe sunt cele care au cea mai
mare pondere in veniturile totale ale bugetului de stat.

70
60
50 Impozite directe
40
Impozite
30 indirecte
20 Alte venituri
10
0
2007 2008 2009 2010

Cel mai mare nivel al impozitelor directe s-a intregistrat in anul 2008, atunci cand acestea
reprezentau 27,84 % din veniturile totale. In anul 2007 insa, impozitele directe au reprezentat numai
25,13% din veniturile totale, asta insemnand valoarea cea mai mica inregistrata in perioada analizata.

Tabel Nr.3: STRUCTURA IMPOZITELOR DIRECTE IN

PERIOADA ANALIZATA - MIL LEI-

An Impozite Impozit pe Impozit pe Alte impozite

directe (total) profit venit directe
2007 13970,1 10382,0 2186,7 1401,4
2008 18654,6 12821,3 4177,3 1656,0
2009 19933,4 13445,5 4696,3 1791,6
2010 17690,6 11937,1 4377,9 1375,6

In structura impozitelor directe se regasesc impozitul pe profit, impozitul pe venit si alte

impozite directe. Astfel, cea mai mare pondere in impozitele directe o au impozitele pe profit sau ceea
ce numim impozitele pe veniturile persoanelor juridice.
In 2007 impozitul pe profit inregistreaza o valoare de 10382 milioane lei, ceea ce inseamna o
pondere de 74,31% din impozitele directe. Impozitul pe venit are o pondere de 15,65%, iar alte
impozite directe detin o pondere de 10,6%.
In anul 2008 impozitele directe au crescut semnificativ ajungand la o valoare de 18654,6.La
acest lucru a contribuit cresterea tuturor impozitelor directe, dar in special a impozitului pe venit, care
aproape s-a dublat.
In 2009 inca au continuat sa creasca, insa au scazut in 2010 inregistrand o valoare de 17690,6
milioane lei.
- 15 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Asadar, in 2007 impozitele directe inregistreaza cel mai scazut nivel aferent perioadei
analizate, avand o valoare de 13970,1 milioane lei urmand ca in anul urmator acestea sa creasca
aproximativ cu 4684 mil lei. In anul 2009 impozitele directe inregistreaza cel mai mare nivel, avand o
valoare de 19933,4 mil lei, urmand ca in 2010 sa aiba loc inca o scaderea acestora cu 2242,8 mil lei,
fata de 2009.

- 16 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Se observa faptul ca nu sunt modificari majore in ceea ce priveste impozitele directe in

Romania in perioada 2007-2010, acestea variind intre 25,13% si 27,84% din total venituri.

Concluzii

- 17 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

Presiunea fiscala, generata de marimea taxelor si impozitelor suportate de

contribuabili este ridicata in România si prost distribuita. Spun aceasta, deoarece povara
fiscala apasa în special asupra populatiei si a firmelor mici si mijlocii . Populatia
suportand pe langa impozitul pe salariu si alte impozite directe, care detin in prezent
locul principal în cadrul resurselor fiscale.
O fiscalitate ridicata, într-o economie „bolnava” nu poate avea decât consecinte
negative, deoarece aceasta perturba cererea de bunuri si servicii si scade posibilitatea de
economisire si investitii.
Dintre diferitele impozite utilizate de stat pentru atragerea resurselor bugetare, cele
care exercita o presiune fiscala însemnata sunt; impozitul pe venitul persoanelor fizice,
impozitul pe profit, taxele de consum si contributiile sociale.
Parerea mea este ca ar fi mai eficienta eliminarea impozitelor directe si inlocuirea
lor cu un singur impozit pe consum, care sa asigure in continuare acelasi nivel al
veniturilor statului. Cred ca asa s-ar mai elimina din birocratie, ar fi mai usor pentru
cetateni sa savarseasca plata acestuia, fie ca vorbim despre persoane fizice, fie ca
vorbim despre persoane juridice; evaziunea fiscala ar fi mai usor de detectat; Romania
si-ar imbunatati mediul de afaceri din punct de vedere fiscal.

Bibliografie

- 18 -
 Modelarea deciziilor financiar-monetare

• Articolul 139 din Constitutia Romaniei, modificata şi completata prin Legea de

revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, republicată de Consiliul Legislativ;
• Popovici M., Comaniciu C., Moldovan I., “Fiscalitate”, Editura Alma Mater, Sibiu,
2002;
• Comaniciu c, Suport de curs fiscalitate,2010 ;
• Stroe R., Armeanu D., “Finante. Editia a II-a”, Biblioteca ASE Bucuresti, Cap.3;
• Bistriceanu Gh., Adochitei M., Negrea E., “Finantele agentilor economici”,Editura
Economica, 2001;
• Comaniciu C., “Orientari in labirintul fiscal”, Editura Universitatii “Lucian Blaga”
din Sibiu, 2010;
• http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/18_GABRIELA_DOBROTA.pdf;
• http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/finante-publice/6.htm;
• http://www.scritube.com/economie/finante/IMPOZITELE-PRINCIPALA-
RESURSA-16318198.php;
• http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/econom
ic_analysis/tax_structures/2010/2010_full_text_en.pdf

- 19 -