GABRIEL L I I C E A N U - Născut în 23 mai 1942, Ia

Rîmnicu-Vîlcea. Studii universitare la Bucureşti, Gabriel Liiceanu

Facultatea de Filozofie (1960 - 1 9 6 5 ) şi Facultatea de
Limbi Clasice ( 1 9 6 8 - 1 9 7 3 ) . Doctoratul în filozofie
la Universitatea Bucureşti (1976). Cercetător la Insti­

APEL
tutul de Filozofie ( 1 9 6 5 - 1 9 7 5 ) şi Institutul de Istorie
a Artei (1975 - 1 9 8 9 ) . Director al Editurii Humanitas
din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a U n i ­
versităţii Bucureşti din 1992.

către
SCRIERI - Tragicul. O fenomenologie a limitei şi
depăşirii (Univers, 1975; ed. revăzută Humanitas,
1994); încercare în politropia omului şi a culturii
(Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniş.

LICHELE
Un modelpaideic în cultura umanistă (Cartea Româ­
nească, 1983; Humanitas, 1991); Epistolar (coautor şi
editor; Cartea Românească, 1987); Apel către lichele
(Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas,
1992); Despre limită (Humanitas, 1994); Itiner-ariile
unei vieţi: E. M. Cioran urmat de Apocalipsa după
Cioran. Trei zile de convorbiri — 1990 (Humanitas,
1995); Itineraires d'une vie: E. M. Cioran suivi de Les
continents de l'insomnie ( F d . Michalon, Paris, 1995).

TRADUCERI din Platon, comentatori aristotelici şi

filozofi germani (Heidegger, Schelling).
FILME - Exerciţiu de admiraţie ( î n colaborare cu
Constantin Chelba, 1991); interviu filmat cu Eugene
Ionesco, 1992; Apocalipsa după Cioran (în colaborare
cu Sorin Ilieşiu, 1995).

HUMANITAS
 Coperta APEL CĂTRE LICHELE
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

S înteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce

el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forţă şi-
graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă,
hrăni şi cauţiona oroarea vreme de 40 de ani. Vouă,
acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea chemare:
Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe
care l-aţi scris, între ultima şedinţă în care v-aţi expri­
mat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel
de al XlV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe care aţi
venit să v-o daţi în zilele în care timişorenii nu ter­
minaseră să-şi îngroape morţii şi în care sîngele de pe
bulevardul Magheru şi din Piaţa Palatului nu se
zvîntase încă.
Nu mai strîngeţi o vreme, bărhăteşte, mîna
colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi. Lăsaţi
să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră.
Fiţi o vreme stingheri.
Nu mai apăreţi la televiziune.
Nu mai scrieţi în ziare. ,
Nu vă mai ridicaţi glasul decît pentru o scurtă
căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.
Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folo­
© H U M A N I T A S , 1996 siţi o vreme vorbele „demnitate", „libertate", „ conştiinţă",
„dreptate", „popor". Nu asasinaţi aceste cuvinte.
ISBN 973-28-0656-7
 Renunţaţi la alibiuri morale spunîndu-vă că aţi MEDITAŢIE DESPRE ACTIVIST
făcut neîncetat răul ca să puteţi face din cînd în cînd
Tovarăşei Olivia Clătici şi tuturor activiştilor
binele.
care, din vremea facultăţii, mi-au traversat
Să nu vă fie frică, ci doar, din cînd în cînd, o lungă viaţa şi şedinţele, le dedic astăzi acest text
şi insuportabilă ruşine. Căutaţi atunci un părinte care născut dintr-o stupoare care continuă să mă
însoţească, chiar dacă astăzi obiectul ei apar­
şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare. ţine trecutului, chiar dacă astăzi ea irită, plic­
Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumi­ tiseşte sau, pentru mulţi oameni de bun
nare pentru cei morţi şi pentru voi. gust, ameninţă să devină ridicolă.

Iar dacă veţi da curs acestei chemări, veţi înceta să

.Axtivistul nu este un monstru obişnuit. Făcînd parte din
fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa: noastră. Vă vom
suita diavolului, el nu este torţionarul, călăul, ghilotina-
iubi.
30 decembrie 1989 torul. El nu se situează pe această treaptă inferioară a
ororii; nu este sadicul de rînd care taie, fierbe, bate, scoate
ochii. în transmisia răului, el nu este veriga lui ultimă,
„vulgară", grosolană, tradiţională. El nu „pune" niciodată
mîna, nu este întinat, nu are urme de sînge şi nu miroase
a sudoarea care îi înfrăţeşte pe călău şi pe victima sa.
Dimpotrivă. El poate fi elegant, cult, inteligent; poate fi
palid, suav, prevenitor. Poate avea mîinile albe şi poate
cunoaşte limbi străine. Poate lăsa senzaţia că este compăti­
mitor, drept, că vrea binele, că încearcă să dreagă lucrurile,
că are o cauză şi că luptă pentru ea; cu seriozitate, cu gra­
vitate; că îl interesează soarta celorlalţi, că este, zi şi noap­
te, preocupat de ea; că urmăreşte virtutea; că, în acest sens,
ajută, îndrumă, îndeamnă. Pentru că un asemenea tip nu
are- pereche în istoria omenirii, el nu poate fi comparat
decît cu un sofist antic ajuns la putere la curtea lui Stalin.
Să spui despre el că minte, că e ipocrit, poltron etc. ar
fi prea puţin. Căci de fapt el scapă oricărei tipologii exis­
tente. In primul rînd, social vorbind, el nu poate fi definit,
pentru că nu este prevăzut în schema nici unei societăţi.
Făcînd totul, el nu face şi nu ştie să facă nimic. Să spui
despre el.că este puterea sau un apanaj al puterii ar fi prea
vag. El este, desigur, puterea; dar puterea impalpabilă, care
se sustrage categoriilor obişnuite ale puterii. El este chiar
coloana vertebrală a puterii, dar una care nu poate fi radio­
grafiată; este un element suav, este un gaz al răului, care
se strecoară peste tot, aducînd sub comanda lui invizibilă
tot ce este material; el este aerul otrăvit, rezervorul inepui­
zabil de toxine al trupului social; este respiraţia noastră
urît mirositoare; şi împuţinată; este gîfîitul nostru.
El nu ştie deci să facă nimic. Vine totuşi la şedinţe în
instituţii serioase, unde se discută lucruri de specialitate.
Ascultă, notează, tace, veghează. Vorbeşte doar într-un târ­
ziu, poate la sfîrşit de tot, sau nu vorbeşte deloc. El este
astfel emblema ambulantă a puterii; este puterea de faţă,
ubicuitatea ei, memoria ei. Prezenţa lui este suficientă; ea
intimidează. Poate fi grav, ursuz, solemn; atmosfera e
atunci încărcată. Poate fi bine dispus, relaxat, glumeţ chiar;
atmosfera e atunci destinsă, oamenii rîd slugarnic. De cele
mai multe ori „trage concluziile". Nu spune nimic, de fapt
nu are importanţă ce spune. Principalul e că se manifestă.
Indiferent de ceea ce spune, mesajul lui e simplu: „Nu
uitaţi, puterea există. Eu sînt o siglă pentru rememorarea
ei." Dacă totuşi în scenariul şedinţei apare un acroc, o
disfuncţie, atunci abia el devine activ important. Atunci
afli ce ştie să facă. Atunci el intimidează activ: atunci
ameninţă, devine o sugestie a terorii, cheamă la ordine şi
„pune problema". Pesemne că cea mai potrivită definiţie
a activistului ar fi: agent al punerii problemei, agent al
corectei puneri a problemei. Aceasta este abilitatea lui: el
are ştiinţa punerii problemei. El este un paznic al hota­
rului; el readuce lucrurile în matcă; el sancţionează orice
transcendere a cadrului dat. Activistul este un profesionist
al ţarcului.
Ce este în mintea lui ? Ce este în mintea lui atunci cînd
răul a îmbătrînit, s-a aşezat, se lăfăie, ce este în mintea lui
cînd nu se mai poate amăgi că, o vreme, serveşte o cauză
dreaptă cu mijloace schimonosite? că există duşmani la
pîndă? Ce este în mintea lui cînd rămîne singur faţă în faţă
cu răul pe care 1-a slujit, cu victoria lui şleampătă ? Cînd
8
ştie că totul a fost minciună, că el este profitorul, singurul
profitor al acestei nelumi ?
La ce se gîndeşte un activist înainte de a adormi ?
Este o întrebare la care nu ştiu să răspund. Şi este tot­
odată o întrebare care nu-mi dă pace. In acest punct figura
activistului devine o enigmă. C u m arată aceşti oameni
ajunşi la bătrîneţe şi recapitulîndu-şi viaţa ? Cine sînt ei ?
Cine cred ei că sînt ei ? Ce anume îi ţine în această farsă ?
Banii ? Un simulacru de putere ? Privilegiile ? Mîndria că
aparţin castei dominatoare ? Să domini peste ce ? Peste oa­
meni speriaţi, osteniţi, dezarticulaţi, care dispreţuiesc şi
urăsc în tăcere ?
Se spune că atunci cînd răul survine, ţîşneşte, se întru­
chipează, el ne reprezintă pe toţi cei din mijlocul cărora s-a
născut; că el sîntem noi, sau măcar o parte din noi, că el
este răul din noi în extaz. (S-a spus: „fratele meu, Hitler".)
Dar aş putea oare spune: Oh, activiste, oh, mon frere ! ? La
ce ar răspunde asta ? Aş vrea, ca să-1 pot înţelege, să mă
recunosc în el. Şi nu o pot face. Activistul este străinul
perfect, altul, care, dacă nu m-aş putea agăţa de aparenţa
lui (are, ca şi mine, mîini şi urechi şi picioare şi e îmbrăcat
sau poartă ochelari), m-ar îngrozi aşa cum i-a îngrozit pe
azteci apariţia spaniolilor călare. Cine sînteţi? Cine aţi
fost ? Cum sînteţi cu putinţă ? Cum aţi fost cu putinţă ?
Sînteţi răzbunarea tuturor minciunilor noastre? Poltrone­
riile noastre de secole întoarse împotriva noastră ? Sînteţi
drojdia politicii rămasă în paharul istoriei, mîlul ei obosit
în care ne-a fost dat nouă să ne naştem şi să-i respirăm
duhoarea şi să fim obligaţi să o numim „parfum" — noi,
fiinţe adaptate la mîl ?
Fenomenologia activistului... Nu ştiu să o fac. El se
sustrage analizei. Nu-1 pot înconjura decît cu uimiri şi
interjecţii. El s-a ivit dintre noi, dar dintr-un adînc pe care
privirea noastră nu-1 poate pătrunde. El vine dintr-un noi
de dincolo de noi. E aburul unui infern inaccesibil.
august 1989
 P R O C E S U L LUI C E A U Ş E S C U
e ne aflăm? Ce e cu noi? Sîntem pe un drum: ştim
de unde am pornit, dar ştim oare către ce ne îndreptăm ?
Mergem prin lumină sau mergem prin ceaţă ?
Drumul nostru a început de la unitatea obţinută prin
ură. Niciodată poporul român n-a fost mai unit decît în
aceşti ultimi ani, prin raportarea sa la un singur personaj.
Eram cu adevărat „strîns uniţi" în jurul unui singur om:
unitatea prin umilire şi prin ura faţă de cel care ne umilea.
Ceauşescu a fost cu adevărat trăsătura de unire a acestui
popor. El ne cotropise spaţiul privat, se strecurase în patul
nostru, în prieteniile noastre, în gîndurile noastre, în visele
noastre; ne cotropise pînă şi subconştientul. Cred că mulţi
dintre noi l-am visat, dar în orice caz nu era zi în care,
într-un fel sau altul, să nu-1 evocăm.
Ei bine, eram deci uniţi — prin ura noastră — în jurul
acestui om. Această ură teribilă ne-a ţinut laolaltă şi i-a
săpat lui mormîntul.
Dar un popor nu poate rămîne unit prin ură şi nu poate
trai unit prin ură. Acum, cînd obiectul urii a dispărut, ne
trebuie un sentiment pozitiv; ne trebuie încrederea, senină­
tatea, iubirea. Dar pe acestea nu le avem şi nu le putem
obţine peste noapte, tocmai pentru că pe ele le-am pierdut
de-a lungul cîtorva decenii. Ne aflăm acum pe drum — către
recîştigarea acestor sentimente: încredere, seninătate,
iubire. Pe ele trebuie să le punem în locul unei imense
suspiciuni.
10
Dar cum le putem obţine pe acestea ?
Răspunsul este unul singur: curăţindu-ne, purificîndu-ne.
Incepînd cu ziua de 16 decembrie — la Timişoara — po­
porul nostru a ieşit din infern. Revoluţia asta a însemnat:
ieşirea din infern şi intrarea în purgatoriu. Iar purgatoriul
este tocmai spaţiul curăţirii, al vindecării, al spălării
interioare.
însă cum se face această spălare interioară, această pur-
gare, această curăţire? Răspunsul poate să pară straniu:
făcînd procesul lui Ceauşescu.
Mircea Dinescu a spus la un moment dat: trebuie să îl
uităm pe acest om, trebuie să nu mai vorbim de el; ne ţine
în loc, trebuie să mergem înainte. Ar fi bine ca lucrurile să
arate atît de simplu; dar ele nu arată aşa. Pentru că Ceau­
şescu — am mai spus-o — se află încă în noi, şi mergînd
pur şi simplu înainte n-am face decît sări tîrîm după noi,
şi nu ca hoit, ci ca fiinţă vie, la lucru, activă în fiecare dintre
noi. Iată de ce este nevoie de un prealabil popas purificator
şi iată de ce acest proces trebuie făcut. El trebuie făcut din
mai multe motive:
1. Pentru că ceea ce am văzut în ziua de 26 decem­
brie 1989 nu a fost un proces. Nici nu era timp pentru aşa
ceva, atunci. Poate că nici nu era nevoie de un proces în
termeni juridici. Dar un simulacru de proces trebuia
oricum evitat. Pentru că a face o revoluţie contra minciunii
reîncepînd cu o minciună — şi asupra acestui lucru mi-a
atras atenţia un amic filozof francez — este teribil. Deci,
în primul rînd, trebuie să facem acest proces pentru ca să
ne spălăm de minciuna cu care am reînceput. Acest proces'
nu este însă unul juridic.
2. Acest proces trebuie făcut — chiar dacă el nu ar fi
fost prost făcut, chiar dacă nu ar fi fost deloc făcut —
pentru a da de rădăcina răului. Acest proces nu este pro­
cesul făcut unei persoane, ci, prin această persoană,
procesul făcut celei mai cumplite perioade din istoria
României şi celei mai cumplite perioade din istoria
11
omenirii: comunismul. Acest proces nu este un proces
juridic, ci unul istoric, moral şi metafizic.
Pentru noi, românii, Ceauşescu nu este decît poarta de
intrare, mersul a rebours către începutul ororii în care am
trăit apoi vreme de 45 de ani. Această oroare se numeşte
minciuna instituţionalizată, minciuna generalizată, min­
ciuna devenită regulă — pe scurt, comunismul. Procesul
Ceauşescu este pentru noi portiţa de intrare în arena unui
proces istoric mai vast. Dacă nu îl vom face, oroarea
ne-analizată, ne-disecată, va rămîne la pîndă. Minciuna va
rămîne la pîndă, frica va rămîne la pîndă, teroarea şi umi­
lirea vor rămîne la'pîndă.
Oamenii trebuie să-şi aducă aminte, dacă au uitat, sau
să afle, dacă sînt prea tineri, ce a însemnat comunismul în
toată splendoarea desfăşurării sale: Ceauşescu nu este
decît capătul de drum al unei perioade care a început cu
falsificarea alegerilor în 1946 — deci cu falsificarea conşti­
inţei unei naţii —, apoi cu asmuţirea oamenilor unii îm­
potriva altora, timp în care copiii îşi denunţau părinţii, în
care prietenii se denunţau între ei, în care vecinii se de­
nunţau unii pe alţii, în care erai ridicat noaptea din casă,
în care mureai în închisoare fără să ştii de ce ai fost adus
acolo, în care ţăranii au fost masacraţi, în care floarea
intelectualităţii a dispărut, în care muncitorimea a fost
chinuită şi cu adevărat exploatată în timp ce i se spunea
că ea conduce societatea, în care privilegiile şi corupţia au
atins cote necunoscute pînă atunci. Şi toate acestea — în
timp ce se vorbea despre fericire, dreptate, egalitate şi vii­
tor luminos.
Procesul lui Ceauşescu trebuie făcut pentru a ajunge la
tot răul care a fost activat în noi toţi, pentru a ajunge la com­
plicitate, corupţie şi minciună, pentru a ajunge la crimele
ticluite şi neştiute din aceşti ultimi 20 de ani, pentru a
ajunge apoi la anii lui Dej şi la sutele de morţi de la Canal
şi din toate temniţele ţării, la şedinţele-proces intermina­
bile care se încheiau cu destine zdrobite.
12
Procesul lui Ceauşescu trebuie făcut pentru a ajunge la
Pol Pot şi la Stalin, pentru a ajunge la zecile de milioane
de morţi care ne apasă nouă, oameni ai secolului XX, con­
ştiinţa şi ne tulbură somnul.
Procesul lui Ceauşescu trebuie făcut pentru a ajunge la
Lenin şi la Marx, care au făcut toate acestea cu putinţă.
In sfîrşit, el trebuie făcut pentru a ajunge la originea
oricărui totalitarism, pentru a înţelege ce leagă comunismul
de nazism, pentru a ne apăra de Hitler-ul şi de Stalin-ul
care stau oricînd la pîndă în noi.
„Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă" — această vorbă
teribilă, scandată îh noaptea de 21-22 decembrie în Piaţa
Universităţii, este valabilă şi acum. Morţii care nu ne lasă
să nu facem procesul lui Ceauşescu sînt legiune şi ei tra­
versează memoria acestui secol. De dragul lor şi al nostru
şi al copiilor noştri, trebuie să facem acest proces. Fără
acest proces, nu ne vom găsi niciodată liniştea şi nu vom
pleca niciodată acasă. Vom rămîne mereu pe străzi, pentru
a nu fi surprinşi, în casele noastre, de fantomele nejudecate
şi reînviate ale trecutului nostru.
Acest proces nu este un proces al dosarelor şi al vende­
telor — de am putea scăpa odată de şirul lor neîntrerupt
care alcătuieşte istoria omenirii! —, ci unul prin care ar
urma să expulzăm răul din măruntaiele fiinţei noastre. Este
— spuneam — o purgaţie, o curăţire interioară, un post
după un banchet al crimei.
M-a mirat să văd că nimeni pînă acum, din cei care pro­
vizoriu ne reprezintă, nu a vorbit deschis despre această
problemă. M-a îngrijorat cînd, într-un comunicat al
ROMPRES-ului care reproducea o intervenţie a mea din­
tr-un ziar, a fost lăsat deoparte tocmai acest fragment:
„Orice tip de comunism, indiferent de faţa sa şi indiferent
de calea pe care ar propune-o, trebuie privit ca un nou
experiment făcut pe trupul unui popor, ca propunere
politică iresponsabilă şi ca perspectivă a unui nou masacru.
Comunismul nu a adus în acest secol, pe nici un metru de
13
pămînt.al planetei, altceva decît minciuna, teroarea, moar­
tea, mutilarea spiritului şi tristeţea infinită." M-a liniştit
cînd, pe soclul statuii lui Lenin, am citit scris mare: „învă­
ţaţi, învăţaţi, învăţaţi... din 45 de ani de comunism". Şi
m-am liniştit şi mai mult, cînd am văzut cum dispare sta­
tuia lui Lenin. Şi totuşi soclul, adevăratul soclu a rămas:
el se află în structurile neschimbate ale societăţii şi el se află
mai ales în minţile noastre, neschimbate şi ele.
3. In sfîrşit, procesul lui Ceauşescu trebuie făcut pentru
a ieşi cu toţii din infantilizare. Căci poporul român con­
tinuă să se raporteze la modelul conducătorului după un
principiu patern. Pe bulevardul Magheru, după cinemato­
graful Aro, am văzut scrise, în două rînduri, pe ziduri,
aceste cuvinte: „Papa, ce rău ai fost!"
Ceauşescu a inculcat în noi modelul unui tătic (rău) al
naţiei, care ne explica ce şi cît să mîncăm, ce temperatură
ne face bine, ce filme se cuvine să vedem, ce trebuie să spu­
nem şi ce nu, care ne pedepsea cînd spuneam prostii şi nu
eram cuminţi.
Pare firesc atunci ca, dacă am scăpat de tăticul rău, să
năzuim către unul bun: care să ne dea să mîncăm, să ne dea
căldură, filme frumoase, program distractiv la televiziune
şi care să ne dea voie să ieşim din cînd în cînd din ţară să
vedem şi noi cum arată lumea. Am auzit odată un om care
intra într-o staţie de metrou tocmai terminată. S-a uitat
admirativ în jur, s-a întors către altul şi a zis: dacă ăsta
ne-ar da şi de mîncare, l-am pupa şi în fund! Domnul Ion.
Iliescu este acum pe cale să devină, pentru o parte din
populaţie, tăticul bun care a luat locul celui rău. -
Trebuie însă spus că răsturnarea unei imagini nu în­
seamnă altă imagine. Şi că democraţia nu se face nici cu
tătici şi nici cu copii, oricît de buni ar fi ei, ci cu oameni
maturi, care îşi aleg în mod liber pe cei care să îi re­
prezinte. Teama stupidă în faţa existenţei mai multor par­
tide vine tocmai din acest model paternalist pe care îl
aduce cu sine totalitarismul, modelul conducătorului unic.
14
(Să nu uităm că Stalin era numit „tătuca", Hitler, Fiihrer,
Mussolini, duce, Ceauşescu, „conducător".)
Sigur că avem nevoie de modele morale, de personali­
tăţi, de puncte de referinţă, dar la ele nu trebuie să ne ra­
portăm precum copiii la părinţi, ci — cu o vorbă devenită
celebră — ca la „conştiinţa noastră mai.bună". Printre noi
există asemenea oameni: să-i căutăm. Dar oare ne ajung
două luni ?
In orice caz, vreau să cred că în fruntea acestei ţări vor
ajunge nişte oameni a căror credibilitate şi capital de mora­
litate să fie atît de mari, încît, atunci cînd vor explica ţării
că avem de trecut o perioadă grea, că ne aşteaptă lipsuri şi
că trebuie să ne unim pentru a face faţă unor imense
dificultăţi — vor fi crezuţi, ajutaţi, sprijiniţi. Pentru că ceea
ce s-a numit „revoluţia noastră" nu a fost o revoluţie fă­
cută pentru mîncare şi bunăstare fizică, ci una a demnităţii,
a nevoii de a ieşi din mizeria morală şi spirituală. Eu cred
că putem îndura orice în numele adevărului şi al bunei-cre-
dinţe, dar nimic — nici măcar bunăstarea — dacă ni s-ar
propune iar minciuna, teroarea, duplicitatea şi frica. Şi
spun din nou: vai de cei care vor mai minţi poporul acesta!
Şi: să nu ne mai lăsăm asmuţiţi unii împotriva altora!
La baza acestui text a stat transcrierea
casetei înregistrate de TVR în ziua de
6 martie 1990 şi transmisă în noaptea
de 6 aprilie a aceluiaşi an.
 SILUETA UNEI DOAMNE
T J n a dintre dezbaterile cele mai aprige care au precedat
Constituţia din 1923 — cea mai democratică din cîte a
cunoscut istoria poporului român — a avut loc în jurul
responsabilităţii presei: libertatea ziariştilor nu putea fi
despărţită de răspunderea pe care ei o aveau faţă de adevă­
rul spuselor publice, iar calomnia, aducătoare de daune
morale prin compromiterea publică a unei persoane
atacate în presă, era pedepsită prin lege.
Noi nu mai avem astăzi o asemenea lege care să pună la
adăpost de injuria publică demnitatea persoanei. Dar am
fi putut măcar avea acele legi nescrise — ale bunului-simţ
şi ale înălţimii morale — care să ne apere legendele şi
bruma de demnitate dobîndită prin numele celor cîţiva
care, în singurătatea curajului lor, ne-au îndulcit batjocura
şi umilinţa. Nu ne-am grăbit să le ridicăm o statuie a
recunoştinţei noastre, nu le-am comemorat isprava dînd
străzilor numele lor şi punîndu-le zilnic flori în poarta
casei unde fuseseră bătuţi şi călcaţi în picioare de oame­
nii Securităţii. Nu ne-am dus să le cerem iertare pentru
tăcerea noastră şi singurătatea lor şi nici să le mulţumim
pentru graţia cu care s-ar fi putut despărţi de viaţă pentru
a spăla ruşinea noastră, a celor dispuşi să îndure la nesfîrşit
şi orice.
Dimpotrivă. îi batjocorim acum încă o dată, căutînd
explicaţii oculte pentru ceea ce nici unul din noi nu a fost
în stare să facă: cîte o fiică aflată în străinătate, cîte un
16
ziarist străin, poate chiar un dezechilibru psihic — căci cine
face greva foamei şi spune răspicat adevărul nu poate fi, la
noi, decît nebun —, toate acestea au devenit, acum, expli­
caţii ale unor gesturi pe care, dacă nu le-am putut face,
merită desigur să le micşorăm. Am ieşit ca şobolanii din
găuri, după ce cutremurul a trecut, şi am început să îm-
proşcăm şi să terfelim în ziare ceea ce ar fi meritat, la răs­
timpuri cuvenite, cîte un moment de reculegere. Am plecat
urechea la intoxicaţie, bîrfă şi zvon, am fost gata să ne
indignăm, semnînd cu numele noastre de nimeni şi de
nimic cuvinte ale denigrării şi asmuţirii. Am lătrat, asemer
nea cîinilor după garduri, silueta celui care a trecut prin
faţa noastră, amuţiţi cum eram în teroare, amintindu-ne ce
înseamnă curajul.
Această siluetă este a unei femei de 65 de ani. Numele
ei: Doina Cornea. Acestei adevărate doamne supreme a
ţării avem neruşinarea să-i aruncăm astăzi în faţă vorbe pe
care nu am avut curajul să i le spunem celei care, ignorînd
gramatica, conducea cultura unei ţări şi făcea legea pentru
milioane de oameni. Desigur, aşa ceva ne-ar fi costat viaţa,
pe cînd injurierea doamnei Cornea nu costă nimic şi poate
fi găzduită chiar în presa centrală.
Chipul acestei doamne l-am văzut pentru prima oară
în stop-cadrul care încheia o peliculă cutremurătoare, fil­
mată clandestin în România anului 1988. Proiectat pe
ecranele televiziunilor europene, chipul acela, încremenit
şi răscolitor de senin, ne-a adus în conştiinţa Europei ca
pe o emblemă a spiritului capabil să conteste Infernul.
Prin el, mai întîi, ne-am răscumpărat imaginea în ochii
unei lumi întregi şi în privirea acestui chip şi-a citit
lumea Europei complicitatea la o crimă a secolului; abia
în faţa acestui chip şi a acestei priviri ea s-a simţit stin­
gheră şi a putut să măsoare dimensiunea unei indiferenţe
vinovate.
Acestei doamne superbe îi ticluim astăzi copii din flori,
îi adăugăm în paranteză numele de Iuhasz (ca şi cum un
17
nume maghiar ar fi o infamie) şi pe această doamnă o tra­
gem aici, jos, între noi, cu speranţa că astfel o vom face să
semene cu noi.
Cultul eroilor şi al sfinţilor nu-1 au decît oamenii unui
popor care pot recunoaşte ca superior ceea ce le este
într-adevăr superior. Noi ne acceptăm eroii abia atunci cînd
şi-au luat locul într-un trecut care nu ne obligă. Cînd îi
avem printre noi, preferăm să le împrumutăm urîţenia
noastră decît să imităm frumuseţea lor. De altfel o campanie
electorală poate scuza orice; ea merită să fie cîştigată cu
orice preţ, chiar dacă preţul acesta este terfelirea unui erou.
Această ţară, pe care Doina Cornea a iubit-o din dispe­
rare şi în orice caz mai mult decît şi-a iubit fiecare pielea
lui, îi dă astăzi onorul...
România liberă, 6 iunie 1990
SĂ ÎNCHIDEM OCHII
T a t ă l lui Hamlet, regele Danemarcei, moare în condiţii
misterioase. Mama lui Hamlet, regina, se căsătoreşte cu
noul rege, fratele regelui dispărut, şi continuă să fie regină.
Poporul vorbeşte, moartea neaşteptată a regelui nu pare să
fie un lucru curat, căsătoria precipitată a reginei cu noul
rege contrariază pesemne morala populară şi bunul-simţ.
Dar lumea are nevoie de linişte, se intră într-o nouă
ordine, curtenii sînt primii care dau aparenţa normalităţii,
primii care acceptă noua stare de lucruri, primii care închid
ochii, care validează minciuna şi crima. Lucrurile ar putea
merge de acum înainte ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Hamlet este singurul care nu acceptă această stare de
lucruri. El este singurul care nu crede că ordinea lumii
poate fi aşezată pe minciună şi crimă. El este singurul care
nu vrea să închidă ochii, singurul care îşi pierde liniştea şi
care, pierzînd-o, ameninţă să strice liniştea celorlalţi: a
celor care sînt dispuşi să nu-şi pună întrebări sau care sînt
dispuşi să găsească răspunsuri convenabile; a celor care
sînt dispuşi să trăiască în răstălmăcire şi pe care nu-i
tulbură taina sîngelui vărsat. El, cu întrebările lui scormo­
nitoare, cu neliniştea lui, cu tristeţea şi doliul lui, irită, aga­
sează, indispune. I se propune să uite, să se bucure, să
studieze: să rămînă în spaţiul cărţilor lui, în spaţiul lipsei
de primejdie al irealităţii. Hamlet nu ştie că din clipa în
care se aşază în mijlocul lucrurilor, din clipa în care
întreabă şi refuză să închidă ochii el pătrunde în spaţiul
19
blestemat al politicului; în spaţiul în care crima şi minciuna
se ţin lanţ, pentru a acoperi crima şi minciuna precedente.
Şi ce simple ar fi lucrurile fără Hamlet! Ce bine s-ar
putea aranja ele! Acest intelectual nătărău care împiedică
apele să se liniştească, care nu lasă noroiul crimei să se
aşeze la fund! Acest student prost dispus, cu intoleranţa
lui excesivă, care, în loc să-şi vadă de cărţile lui, îşi ima­
ginează că poate schimba cursul lumii! Iată de ce se cuvine
ca el să dispară de pe scenă. Cu mijloacele utilizate dintot-
deauna pentru a-i elimina din scenă pe intelectualii nătărăi:
prin sfatul demobilizator al falşilor prieteni, prin scenarii
ticluite cu grijă (dar al căror deznodămînt rămîne întot­
deauna imprevizibil), prin denigrare (este nebun), prin
provocare (la un duel cu arme măsluite).
Hamlet este deci marele vinovat. Nu regele, care are pe
conştiinţă crima, nu inerţia tîmpă a curtenilor sau partici­
parea lor activă la scenariul minciunii. Ci Hamlet, răsco­
litorul lucrurilor, cel care refuză să închidă ochii, ba care,
mai mult, vrea să pună adevărul sub ochii celorlalţi, să-1
indice, să-1 dezvăluie, să-1 pună în scenă, să-1 prezinte în
public. Această publicitare a adevărului este vina lui Hamlet,
această bruscare a conştiinţelor, această durere provocată
priri dezvăluirea unei grozăvii.
„Fragila noastră democraţie" nu poate suporta aşa ceva.
Să închidem, de aceea, ochii.
Revista 22, 2 0 - 2 7 iulie 1990
CELE DOUĂ PORTRETE
In aceşti doi ani care au trecut am avut diferite ocazii să
vorbesc în public, la radio sau la televiziune, şi de fiecare
dată am simţit nevoia să povestesc faimosul mit al peşterii
din cartea a VH-a a Republicii lui Platon. Aici este ima­
ginată o situaţie pe care comunismul a confirmat-o cu o
prospeţime întru totul pe măsura geniului lui Platon. în
această alegorie este vorba despre „omul nou" confruntat
cu spectrul eliberării sale: este el dispus să renunţe la exer­
ciţiul întunericului pentru a ieşi la lumina uitată sau neştiută ?
Să ne imaginăm o peşteră, spune Platon, ai cărei locui­
tori sînt ţintuiţi pe scaune; ei au mîinile, picioarele şi
grumazurile legate, în aşa fel încît privirea lor este mereu
aţintită pe peretele din fund al peşterii. în spatele lor,
nevăzut şi neştiut de ei, arde un foc, şi felurite obiecte,
mişcate fără încetare în spatele focului, îşi aruncă umbra pe
peretele pe care cade privirea prizonierilor. Singurul „lucru"
pe care aceştia îl văd şi în a cărui „realitate" cred este deci
umbra. Să presupunem că la un moment dat oamenii aceş­
tia sînt dezlegaţi şi atunci ei pot să constate că realitatea
umbrei era înşelătoare, adevărata realitate fiind a obiectelor
vizibile în lumina focului. Să presupunem de asemenea că
la un moment dat unul dintre locuitorii peşterii găseşte
ieşirea din peşteră şi descoperă cealaltă lume, a soarelui şi
a obiectelor vizibile în lumina soarelui. în prima clipă el
nu vede nimic, apoi treptat descoperă că realitatea adevă­
rată nu era nici aceea a umbrelor de pe peretele peşterii,
21

nici a obiectelor palide plimbate la lumina focului, ci aceea
a contururilor ferme văzute în lumina supremă a soarelui.
El se întoarce în peşteră pentru a le spune celorlalţi că lu­
mea în care au trăit nu este lumea adevărată, că viaţa lor,
obiceiurile lor, felul lor de a privi şi de a înţelege nu au fost
nici o clipă adevărate. Că adevărul nu se află în peşteră, ci
afară, la lumină. Finalul alegoriei: purtătorul acestui mesaj
sfîrşeşte prin a, fi ucis de către, cei cărora le contrariase
habitudinile, mentalitatea, viaţa.
Lucrul teribil care se petrece cu noi după cîteva decenii
de comunism este că ne-am interiorizat psihologia şi gîn-
direa închisorii şi a peşterii. Ne privim lanţurile cu tan­
dreţe, iubim pereţii peşterii, lumina incertă şi umbrele pe
care ea le proiectează. Refuzăm să ieşim afară, la lumina
tare a soarelui. Avem un rege care a fost izgonit de extra­
terestrii comunişti, devenind un simbol al libertăţii noastre
pierdute. Refuzăm să-1 regăsim, ca pe un simbol al liber­
tăţii noastre regăsite, şi alegem cu ochii închişi pe unul
dintre extraterestrii care ne-au furat libertatea şi a izgonit
dintre noi simbolul libertăţii noastre. Deci alegem cu ochii
închişi nelibertatea, votăm pentru rămînerea în peşteră.
Avem, puse alături, două portrete, aidoma scenei în care
Hamlet, exasperat de orbirea mamei sale, îi pune acesteia
în faţă portretele celor doi fraţi: unul este tatăl lui Hamlet,
regele înlăturat de pe tron de unchiul lui Hamlet, care-şi
otrăvise fratele în ascuns:
Priveşte-ace st portret şi-acestălalt,
Cît farmec, vezi-l, e pe chipu-acesta:
O-ntruchipare şi o plăsmuire,
. De parcă zeii toţi şi-au pus pecetea
S-arate lumii ce-nsemnează-un om.
Acesta fost-a soţul tău. Şi-acum
Priveşte-l şi pe celalt: ca riegbina-i
Ce creşte-n spicul-frate şi-l usucă.
N-ai ochi? Ai fost în stare să cobori
22
Măreţul munte dătător de viaţă
Şi să te-nfunzi în mlaştină? N-ai ochi?
Ce fel de cuminţenie-i aceea
Ce te-a-ndemnat să treci de la acesta
La celălalt? Desigur, ai simţire;
Altfel nu te-ai mişca. Dar simţul tău
Lovit e de dambla. Nici nebunia
Nu poate rătăci-n aşa măsură,
Nici simţul nu-i robit pînă-ntr-atît
De nebunie, ci păstrează încă
Putinţa de-a alege şi-osebi!
Ce demon fost-a cel ce te-a-nşelat
Şi te-ai jucat cu el de-a baba-oarba?
Ochi fără simţuri, simţuri fără văz,
Auzul fără mîini şi văz, mirosul
Lipsit de toate: — un singur simţ întreg,
Beteag de-ar fi şi totuşi n-ar putea
Da-n gropi aşa.
în piesa lui Shakespeare, faptul că actualul rege, unchiul
lui Hamlet, nu are legitimitate, că el a ajuns la tron prin
crimă rămîne un fapt ocult: numai el şi Hamlet ştiu de
crimă şi ştiu că regele actual al Danemarcei este lipsit de
legitimitate. Lucrul teribil care ni se întîmplă nouă este că
la noi crima s-a petrecut în văzul lumii întregi, în plină zi,
pe scena mare a istoriei. Regele a fost trimis în exil de
extraterestrii care ne-au invadat. De atunci s-au scurs exact
45 de ani, 45 de ani în care am stat în peşteră legaţi de
scaune şi clipă de clipă ni s-au perindat prin faţa ochilor
aceleaşi imagini, în aceeaşi înlănţuire mincinoasă (aceasta
era „istoria" noastră), aceleaşi chipuri de extraterestri pre­
zentate în ipostaza de „salvatori", am ascultat clipă de
clipă aceeaşi melodie, care s-a înfipt în noi şi pe care o
fredonăm şi acum fără să vrem clipă de clipă, aşa cum
reproducem aceleaşi vorbe pe care extraterestrii ni le-au
picurat în urechi vreme de 45 de ani la radio, în ziare, la
23
\
televiziune, în şedinţe, la mitinguri. Şi cînd, după 45 de ani, reflexele şi febra unui popor îmbolnăvit, a-i administra nu
ni se pun în faţă cele două portrete — al regelui izgonit şi leacuri, ci droguri menite să-i ridice febra, a-1 dezinforma
al invadatorului izgonitor (care între timp se închină şi în continuare şi a-1 aţîţa prin faimoasa televiziune liberă
sărută icoane) — noi îl alegem cu ochii închişi pe acesta din împotriva celor care-i doreau şi-i puteau oferi vindecarea
urmă, pentru ca peştera în care am fost cîndva azvîrliţi este neîndoielnic o nouă mîrşăvie istorică. Un electorat
să-şi capete legitimitatea pe care n-a avut-o niciodată. Iată dezinformat nu poate conferi legitimitate. Un om nu alege
de ce spuneam că de-abia acum am aflat cu adevărat ce a cu adevărat decît cînd alege în cunoştinţă de cauză. Rezul­
fost şi ce este comunismul, de-abia acum, cînd îi putem tatul alegerilor este neavenit cită vreme campania care 1-a
măsura în linişte efectele: comunismul lasă în urma lui o precedat este incorectă. Un referendum este nul cîtă vreme
societate perversă în care bolnavul îşi votează boala, con­ pregătirea lui, bazată pe o corectă informaţie istorică, este
damnatul condamnarea, cel băgat cu forţa în peşteră pereţii inexistentă.
peşterii şi umbrele mişcătoare de pe pereţi; comunismul Ce va urma ? Nimic, pesemne. O istorie nu se hrăneşte
lasă în urma lui o societate în care, prin referendum, se dă la tot pasul din miracole. Se va întîmpla pesemne ce este
legitimitate celui care 1-a otrăvit pe rege şi se scuipă, legi­ firesc să se întîmple. Pentru că mai aproape de noi decît
tim, pe mormîntul regelui otrăvit. spectrul celui otrăvit este mîna' deprinsă să toarne otravă
Spaima cea mare a actualilor conducători din România în ureche.
este generată de lipsa lor de legitimitate. între mascarada Revista 22, 17-24 ianuarie 1.991
care a precedat alegerile din 20 mai 1990 şi referendumul
. la care a fost propusă absurda votare în bloc a unei Consti­
tuţii necitite şi neînţelese, se întinde un timp al ilegitimi-
tăţii de fond. Strictă legitimitate în sens istoric şi juridic nu
are decît acela care a fost izgonit de pe tron fără consul­
tarea poporului, prin abdicare forţată, sub presiunea unor
oameni care puseseră mîna pe ţară prin falsificarea alege­
rilor şi avînd în spate trupele sovietice. Poporul român de
astăzi nu mai are, desigur, decît puţin în comun cu poporul
care, în urmă cu 45 de ani, a asistat la această dramă naţio­
nală. Cei mai mulţi dintre noi, cei de astăzi, erau copii pe
atunci sau nici nu se născuseră. Tocmai noi am constituit
cele două generaţii ale prizonierilor din peştera lui Platon.
Şi în vreme ce în celelalte ţări din Est invadate de extra­
terestri ultima generaţie începea să se mişte şi căuta ieşirea
spre lumină, în peştera noastră, sub Ceauşescu, flacăra
focului scădea, privirea noastră devenea tot mai fixă, um­
brele care ni se perindau prin faţă erau tot mai şterse. A
vrea să obţii legitimitate în asemenea condiţii, a utiliza

24
 C U M A FOST CU PUTINŢĂ?
In urmă cu două-trei săptămîni, în casa lui Petru Creţia
a sunt telefonul. „Cîtă vreme mai ai de gînd să suceşti
minţile studenţilor ?" — a întrebat o voce de bărbat care,
după ce a rostit şi binecunoscutul, de-acum, discurs despre
cămăşi verzi şi diagonale, 1-a avertizat că urmează să fie
bătut. Zece zile mai tîrziu, seara către ora 9, un comando
de cinci indivizi 1-a aşteptat în dreptul casei şi 1-a bătut
sălbatic: lovituri de ghiul în cap, în nas, în ochi, în gură;
lovituri de picioare în burtă, în coaste. „Mai vrei, bătrîne ?"
— îl întrebau, în timp ce, căzut în zăpadă, cu faţa însînge-
rată, îl loveau. „Mai vreau..." L-au lăsat, după un timp ce
i s-a părut nesfîrşit.
Cine este Petru Creţia ? Mi-a fost profesor de greacă la
facultatea de limbi clasice. Este unul dintre cei mai de
seamă elenişti. A tradus, cum puţini au ştiut să o facă în
cultura noastră, dialoguri din Platon, îngrijind totodată în­
treaga ediţie românească a scrierilor platoniciene. A tradus
deopotrivă din latină (Ovidiu, Dante), din italiană (Bon-
tempelli, Emilio Cecchi), din engleză (Virginia Woolf,
T. S. Eliot). A scris, cu o îmbinare inconfundabilă de eru­
diţie şi rafinament, despre Homer, Longos, Plotin, Lucian
din Samosata sau despre poezia alexandrină; a scris, cum
nu de multe ori s-au scris în filozofia noastră, eseuri despre
etică, despre întîmplare, despre bine şi rău. A scris acea
carte miraculoasă, care ar fi o capodoperă în orice cultură
a lumii, intitulată Norii. Şi, în sfîrşit, a ridicat editarea
26
operei lui Eminescu, prin continuarea ediţiei Perpessicius,
la un nivel superior de precizie şi rigoare filologică. în
ultimul articol lăsat de Constantin Noica şi care a apărut
la o săptămînă după moartea sa, Petru Creţia este numit
cea mai vastă conştiinţă de cultură pe care o avem în clipa
de faţă. La Oxford, unde a fost invitat în 1989 vreme de
trei luni, i-a uimit pe colegii englezi prin cuprinderea
ştiinţei sale şi printr-o ascuţime a minţii destul de rară pînă
şi în această capitală a inteligenţei europene. Acolo fiind,
a înregistrat în studiourile BBC-ului trei pagini antologice
împotriva regimului Ceauşescu. Difuzate de BBC şi
„Europa liberă" în seara zilei de 20 decembrie 1989 (Petru
Creţia era de mult în ţară), ele au cutremurat, pentru o
ultimă dată, conştiinţele noastre aşezate în spaimă şi dez­
nădejde. Nu a mai fost timp să i se plătească acest gest
nebunesc.
în schimb acum este timpul să i se plătească gestul ne­
bunesc de a vorbi de la balconul din Piaţa Universităţii; de
a fi răspuns apoi invitaţiei studenţilor de la Arhitectură,
care au văzut în el una dintre minţile luminate ale ţării, şi
nu personajul terfelit de scatofagii de ieri în ziarul Azi, în
rapoarte parlamentare şi în misterioase foi volante răs-
pîndite cînd şi cînd pe străzile Bucureştiului şi la guri de
metrou. Cineva are interesul să distrugă tot ce înseamnă
reper moral în această ţară. Să distrugă: adică să mînjească,
să discrediteze, să calomnieze — şi, dacă este nevoie, să
bată şi să ucidă. Puţin importă dacă cel care trebuie mînjit,
discreditat sau bătut face parte din patrimoniul cultural al
acestei ţări. Puţin importă dacă omul acesta este Petru
Creţia. Nici legionarii n-au ezitat în faţa monumentului
lorga, nici comuniştii în faţa lui Gh. I. Brătianu, a lui Mircea
Vulcănescu şi a tuturor numelor sonore ale acestei ţări care
au refuzat colaborarea şi au înfundat puşcăriile.
Cine are deci interesul să-i batjocorească şi să-i agreseze
pe intelectualii de seamă ai acestei ţări ? întrebate, institu­
ţiile cele mai potrivite să furnizeze o explicaţie au răspuns:
27
„Pesemne că e vorba de vechii securişti..." Să însemne
atunci că „vechii securişti" împărtăşesc întocmai ideile noi
ale televiziunii din zilele de 13-14 iunie şi ale ziarului Azi,
preluate apoi în raportul unei comisii parlamentare ? Că de
bunăvoie şi pe cont propriu ei intră în acţiune în numele
acestor idei şi că îşi aleg victimele după indicaţiile acestui
raport ? Dacă aşa stau lucrurile, fraţii mineri pot să doar­
mă liniştiţi: ei nu vor mai fi niciodată deranjaţi şi manipulaţi,
spre înjosirea lor, pentru a lua drumul Bucureştiului. „Vechii
securişti" sînt cu noi. Şi cînd e nevoie, ei ne aşteaptă în faţa
casei către ora 9 seara.
' România liberă, 20 februarie
DESPRE VINĂ
An drei Pleşu a vorbit duminica aceasta, într-o emisiune
a televiziunii, despre vină. Şi a spus, în principal, cam acest
199.1
lucru: în oroarea cvadridecenală prin care am trecut, am
fost cu toţii vinovaţi; aşa încît nu este cazul să cîntărim
vina altora, ci să încercăm, fiecare în parte, să ne aflăm
propria vină. In locul unei lesnicioase operaţii de transfer,
este nevoie de un dificil efort de reflexivitate.
Mărturisesc că, în situaţia în care se află societatea ro­
mână în clipa de faţă, o asemenea teorie, expusă atît de
abrupt, îmi apare ca primejdioasă. Mă număr şi eu printre
cei care, tot într-o emisiune a televiziunii, înregistrată în
30 decembrie 1989, am susţinut un punct de vedere asemă­
nător. Am spus atunci că, pentru a se vindeca, societatea
română, care tocmai trecuse pragul teribilelor evenimente,
trebuia să-şi spulbere o iluzie. Să nu credem, spuneam, că
trăind aşa cum am trăit parte dintre noi sîntem vinovaţi şi
parte — puri. Cu excepţia tinerilor, care nu avuseseră timp
să participe la vina colectivă, şi cu cea a disidenţilor (dar
abia din clipa în care au devenit disidenţi, adică din clipa
în care au spus răspicat adevărul pînă la capăt), toţi ceilalţi
eram vinovaţi prin complicitate. Dar, adăugam atunci (la
sugestia unei prietene cu care discutasem în prealabil
această problemă), există grade de complicitate la scenariul
ororii pe care îl trăiserăm cu toţii. Cel mai „blînd" grad de
complicitate fusese tăcerea, consimţirea prin tăcere, ali­
nierea pasiv-neputincioasă. Al doilea grad fusese compro-
29
misul minim: mai o mînă ridicată în şedinţă, mai o pan-
cardă cărată în spate la cîte o defilare... Al treilea grad de
complicitate fusese alinierea activă şi minciuna, practicate
sub scuza constrîngerii, şi în acest caz existînd însă un
răspuns cu grade diferite de intensitate. în sfîrşit, înainte
de a ajunge la autorii scenariului, la artizanii ororii, gradul
suprem al complicităţii la această crimă împotriva uma­
nităţii era marcat de „stegarii" ororii, de voluntarii entu­
ziaşti, de cinici şi corupţi, pe scurt — de marile lichele.
Toate aceste grade de complicitate, spuneam, au susţinut
edificiul ororii, dar abia ultimul grad i-a dat forţă, relief şi
fast; el a făcut-o ucigătoare.
Ce-i rămînea de făcut fiecăruia dintre noi în acel mo­
ment de bilanţ teribil, după traversarea unui ultim episod
al sîngelui, după ce tot spectacolul lungii noastre degradări
se afla de-acum la picioarele noastre, ca o fiară cumplită,
scuturată de pe grumaz, şi la care ne putem acum uita,
întrebîndu-ne cum de-a fost ea cu putinţă şi ce-a putut ea
face din noi ? Ce altceva îi rămînea deci de făcut fiecăruia
dintre noi decît să se întrebe asupra gradului de com­
plicitate care îi revenea în acest scenariu al vinei colective ?
Şi tocmai ca acest gest de tardivă şi necesară reflexivitate
să nu-i ocolească tocmai pe pontifii ororii, am citit atunci
un scurt Apel către lichele.
Au trecut de atunci- şaptesprezece luni. Marile lichele nu
au căzut de atunci pe gînduri, nu s-au retras întru medi­
taţie şi reflexivitate, nu au fost zgîlţîite de dostoievskiene
remuşcări; ele nu au făcut decît să ne aducă aminte că dru­
mul pînă la căinţă e lung şi, poate, cel mai adesea in­
existent. Marile lichele s-au întors la locurile de unde au
făcut cu putinţă şi au întreţinut cu verbul şi cu fapta lor
oroarea: în coloanele ziarelor, în securitate, în primării...
Sau au găsit pieţe şi mai avantajoase de desfacere a ne­
trebniciei lor: la televiziune, în academii, în parlament...
30
A vorbi în aceste condiţii, aşa cum a făcut deunăzi
Andrei Pleşu, despre păcatul „transferului de vină" îmi
apare ca o teribilă obnubilare. Pentru că în scenariul oro­
rii, pe care l-am trăit sub numele de „comunism", am fost
unii victime şi alţii călăi. Iar de vreme ce călăul nu este
înclinat să practice reflexivitatea pe care i-o recomanda
Andrei Pleşu şi ameninţă să redevină ceea ce a ales dintru
început să fie, atunci cine altcineva dacă nu victima este
chemată să ridice degetul, să-1 arate pe călău şi să spună
că el este călăul ? Poţi să pui laolaltă victima şi călăul şi
să spui că ei sînt uniţi prin aceeaşi vină pentru simplul fapt
că fac parte din acelaşi scenariu ? Iar dacă victima este
ocupată cu nombrilica cercetare a vinei ei de victimă, iar
călăul rămîne senin, redevenind agresiv la adresa victimei,
tot ceea ce obţinem este un călău neclintit în fiinţa lui şi
o victimă vinovată de astă dată de prostie.
„Nimeni nu a scăpat necompromis", se grăbesc să
spună lichelele; „voi, care aţi tăcut, sînteţi aşadar egali cu
noi, care am închinat ode tiranilor, voi, care aţi tăcut,
sînteţi egali cu noi, care v-am tăvălit în şedinţe, care v-am
turnat, care v-am strivit destinul. Şi pentru că sîntem egali,
pentru că am intrat cu aceleaşi drepturi în fragila noastră
democraţie, am dreptul, ca şi tine (în fapt cu mult mai
mult ca tine), să stau în parlament şi să-ţi dau legi (legi
care nu sînt pentru protecţia ta, ci mai întîi pentru a sta­
tului — adică pentru a mea, nătărăule!), am dreptul, după
ce ţi-am predat « socialismul ştiinţific », să-ţi explic drep­
turile omului, am dreptul, după ce am dus de rîpă această
ţară, să-ţi vorbesc despre vatra ţării şi despre iubirea de
ţară. Am chiar dreptul să te acuz că eşti trădător de ţară,
francmason şi homosexual; şi bandit. Am, ca şi tine (de
fapt mult mai mult ca tine), toate aceste drepturi. Şi mai
ales am dreptul, eu cel care în scenariul ororii comuniste
am atins « gradul al patrulea » de complicitate — aşadar
eu, voluntarul entuziast, « stegarul » acestei monstruozi-
31
taţi istorice fără precedent (din care nici nu ştiu cum o sa NU SE POATE TRECE ATÎT DE UŞOR
vă mai reveniţi), torţionarul — pe scurt, eu, marea lichea, PESTE SUFLETELE NOASTRE '
am dreptul să te învăţ acum cum se construieşte demo­ BOLNAVE
craţia. Iar tu, în timpul acesta, meditează liniştit la vina ta
şi abţine-te să mă judeci, ca să nu cazi în păcatul « trans­
ferului de vină ». Nu uita că sîntem cu toţii compromişi,
nătărăule!" .
Revista 22, 7 mme 1991

Importanţi oameni de cultură au intrat în politică. într-un

fel este o pierdere, dar privind ceea ce se întîmplă la
noi cred că în timp se va dovedi că a fost o necesitate.
D-voastră refuzaţi această cale. De ce ?

Nu-mi dau seama prea bine ce înţelegeţi prin „a intra

în politică" sau a rămîne în afara ei. Politica este activi­
tatea prin care un individ participă la treburile comunităţii
din care face parte. Prin firea lucrurilor, orice om este o
fiinţă politică, pentru că, vrînd-nevrînd, el se înscrie, cu
gesturile sale, în destinul acelei comunităţi şi îi modifică,
vizibil sau doar imponderabil, contururile. O societate
este cu atît mai civilizată cu cît participarea fiecărui indi­
vid la viaţa publică se poate exprima mai lesne. Atena
antică sau un canton elveţian de astăzi sînt semnificative
în acest sens. Exact pe dos se petrec lucrurile într-o socie­
tate totalitară, primitivă politic, în care destinele tuturor
sînt determinate de o mînă de oameni, „cetăţenii" în tota­
litatea lor fiind infantilizaţi. Vocaţia politică a pamenilor
este pusă astfel între paranteze, iar oamenii, la rîndul lor,
sînt obligaţi să uite că au dreptul natural de a-şi spune
părerea în chestiuni care îi privesc în chip esenţial. într-o
societate totalitară oamenii devin neputincioşi, sceptici,
fatalişti. Ei ştiu că istoria se face peste capetele lor şi că ei
nu sînt decît materia primă a unui scenariu care se con­
struieşte în altă parte.

33
 în situaţia aceasta ne-am aflat noi vreme de decenii; am
fost castraţi politic. Disidenţii sînt singurii care nu au
acceptat acest tip de castraj social; ei sînt singurii care, în
acea perioadă, „au intrat în politică", revendicînd, cu riscul
vieţii lor, exercitarea unui drept natural. Ceilalţi, care
„făceau politică" făcînd pactul cu diavolul, „activiştii" cum
se numeau, nu erau decît nişte lichele oportuniste care,
ahtiate după privilegii, „activau" asistate de un aparat de
represiune bine specializat. Bineînţeles, întrebarea d-voastră
nu se referă decît la perioada care s-a scurs de la evenimen­
tele din decembrie încoace. Deci la perioada în care cu
toţii, măcar în prima clipă, am avut senzaţia că viaţa
politică a redevenit posibilă.
Desigur.
Or, atunci înseamnă că am redevenit cu toţii, vrînd-ne-
vrînd, fiinţe politice, adică am „intrat în politică" şi ne
aflăm de atunci în ea. Nu este aşa ?
îmi dau seama că acest tip de răspuns nu vă mulţumeşte
şi că las impresia că aş vrea să mă sustrag întrebării
d-voastră, cînd de fapt este foarte limpede ceea ce vreţi să
aflaţi. De pildă de ce nu m-am înscris într-un partid...
întocmai.
...să zicem în Alianţa Civică, de ce nu am participat la
întrunirea de constituire ai Alianţei ca partid şi aşa mai
departe. Pe scurt, de ce nu am intrat, să spunem, în politica
explicită. Să încerc deci o explicaţie pentru ceea ce aţi
numit un „refuz".
Cred că orice om normal se simte obligat ca, într-un
moment de criză, de răscruce etc. al societăţii în care tră­
ieşte, să caute modalitatea care i se potriveşte lui pentru a
face cît mai mult bine în jur. Binele pe care am crezut eu
că îl pot face înainte de '89, singurul care putea fi făcut şi
singurul de care eram în stare, a fost acela de a avea o
anumită coerenţă moral-socială: de a nu spori prin vorbele
34
sau prin scrisul meu minciuna colectivă, de a nu mă lăsa
încadrat într-un partid mînjit de sîngele şi de suferinţele a
milioane de oameni, de a nu obţine privilegii altfel decît
prin munca sau prin meritul meu ete. Nu a fost foarte
mult, dar într-un climat de pervertire cvasi-generală, în
care imperativele vieţuirii sau supravieţuirii intrau în mod
curent în conflict cu cele morale, un asemenea tip de com­
portament însemna totuşi ceva. Mai era apoi credinţa că
slujirea unor anumite valori culturale (şi implicit etice)
n-ar trece nevăzută, ar putea (cît de puţin) influenţa şi că
în felul acesta un fir subţire al speranţei şi un sens al conti­
nuităţii cu tot ce era bun în oameni s-ar putea păstra.
După decembrie '89 fiecare dintre noi s-a simţit, cred,
obligat să-şi redefinească modalitatea optimă de — ier­
taţi-mi naivitatea formulării — a face bine în jur. în felul
acesta s-a deschis — pentru mine cel puţin — dialogul făţiş
cu „politica explicită": a vorbi şi a acţiona public în aşa fel
încît, exprimîndu-te pe tine, să exprimi deopotrivă un
mare număr de oameni; să capeţi un mandat de repre-
zentativitate din partea celorlalţi şi să te străduieşti să-1
onorezi. Dacă ceilalţi, în număr semnificativ, îşi pun o spe­
ranţă în tine, ai oare dreptul să le-o refuzi sau să le-o
dezminţi ?
M-am pomenit, fără să fi urmărit nici o clipă aşa ceva,
în această situaţie, în urma cîtorva apariţii la televiziune şi
a cîtorva pagini scrise în ziare. Aceste scurte episoade
publice, prin care nu voisem decît să contribui prin con­
ştientizare (deformaţie profesională!) la însănătoşirea unei
societăţi traumatizate, mi-au atras, în cantităţi pe care nu
le puteam bănui, deopotrivă simpatie şi ură. Mi se păruse
firesc să spun cu glas tare, tocmai pentru că acest lucru
devenise cu putinţă — şi tocmai acum ar fi fost nefiresc să
n-o faci! —, cîteva lucruri esenţiale pe care le gîndisem din-
totdeauna şi care în vălmăşagul opiniilor şi în spatele
perdelelor de fum riscau să fie uitate. Că, de pildă, poporul
român nu fusese victima lui Ceauşescu, ci a ororii numite
35
comunism, oroare pe care regimul Ceauşescu nu făcuse
decît să o continue şi să o exprime în felul lui; că bătălia
nu se dădea cu memoria unui om, ci cu efectele unui
sistem care, ca atrocitate, era fără pereche în istorie. Că,
apoi, această societate, pentru a deveni aptă de alegeri
libere, trebuia să devină mental liberă, deci informată
(după 45 de ani de dezinformare) şi educată democratic şi
că îndeplinirea acestei „misiuni istorice" îi revenea, într-un
timp plauzibil, televiziunii.
Nimic din toate acestea nu s-a întîmplat. Dimpotrivă.
Problema partidului comunist a rămas suspendată în in­
decizia momentului şi împachetată sub numele lui Ceau­
şescu. Oameni care ar fi trebuit judecaţi pentru crime
împotriva umanităţii, care fuseseră arhitecţii sau execu­
tanţii ororii, continuau şi continuă să se plimbe printre
victimele în viaţă sau să calce, nestingheriţi, peste memoria
celor dispărute. Or, nici o societate nu poate exista în afara
justiţiei elementare care se naşte în jurul crimei şi a pedep­
sirii ei şi, din acest punct de vedere, societatea noastră
continuă să trăiască într-o injustiţie esenţială. Vă puteţi
imagina apariţia, în numele democraţiei, a unui partid
fascist în Germania de după război ? Noi ar trebui să avem
conştiinţa că ieşim astăzi din comunism (dar cu traume şi
mai adînci) aşa cum ieşea Germania postbelică din nazism.
Crimele naziştilor au fost urmărite pe întregul glob, în
vreme ce atrocităţile comuniste şi autorii lor nu au fost nici
măcar aduse la cunoştinţa opiniei publice. Aici nu de spirit
vindicativ este vorba, ci de spiritul justiţiei, care este alt­
ceva şi prin ignorarea căruia o societate legitimează şi în­
curajează crima.
Ce s-a întîmplat apoi cu alegerile ? A avut loc o cam­
panie electorală pe parcursul căreia reflexele şi febra unei
societăţi bolnave, în loc să fie vindecate, au fost excitate
şi utilizate. însuşi felul de desfăşurare al campaniei a des­
calificat rezultatele ei. Cît despre corectitudinea rezulta­
telor ... A fost complet trecut sub tăcere faptul că nici un
36
candidat de pe listele independenţilor nu a obţinut un loc
în Cameră sau în Senat. Nimănui nu i s-a părut suspect
că rezultatul în privinţa acestor liste a fost comunicat
după zece zile de la închiderea urnelor, că primele comu­
nicate vorbeau de 1% sau 2% independenţi, şi tuturor
le-a apărut plauzibilă teoria insuccesului prin fărîmiţarea
pe liste multiple, deşi era greu de presupus că numele
unor personalităţi publice de prim ordin, bucurîndu-se
de o reală popularitate, nu ar fi putut întruni 40 000 de
voturi.
Cît despre o intenţie a televiziunii de a pune la punct un
program constant de educaţie pentru democraţie, fără de
care programul reformelor radicale rămîne o vorbă în vînt
pentru că se izbeşte de mentalităţi de masă nereformate, cu
greu poate susţine cineva că a fost vorba pînă' acum.
Despre iunie 1990 nu mai e cazul să va vorbesc, pentru
că s-au scris deja volume întregi pe această temă.
De ce vă spun toate acestea ? Pentru că fără a pomeni de
toate aceste lucruri nu cred că pot da un răspuns la între­
barea d-voastră: climatul unei vieţi politice explicite s-a
degradat la noi înainte ca o viaţă politică autentică să se fi
născut. Aşa încît nu prea ştiu despre intrarea în care anume
viaţă politică vorbiţi, de vreme ce, din punctul meu de ve­
dere, această viaţă politică, în formele ei explicit-tradi-
ţionale, nu există. Deocamdată nu se poate „intra" decît în
strădania de creare a unei vieţi politice civilizate, şi nici­
decum în viaţa politică.
Campania electorală, partidele create, bună parte din
manifestaţiile de stradă, dezbaterile parlamentare etc.
— aşa cum s-au petrecut toate acestea — nu au făcut decît
să creeze un simulacru de viaţă politică şi să contribuie
astfel la perpetuarea unui fals şi a unei iluzii. Pe un
asemenea fundal politic, este perfect plauzibil faptul că
desfăşurarea alegerilor viitoare nu se va deosebi în mod
esenţial, nici în ce priveşte metodele şi nici în ce priveşte
rezultatele, de alegerile din '90.
37
 Viaţa politică presupune un cod şi o civilizaţie a politi­
cului; în absenţa acestora noi nu avem decît o agitaţie vidă,
o comedie politică, populată de personaje neputincioase,
suspecte sau ridicole. Or, în această comedie sînt fericit că
nu am intrat şi nici nu am de gînd să intru. Rămîne desigur
deschisă problema dacă nu cumva reglarea vieţii politice
către un cod civilizat al ei nu se face, totuşi, tocmai din-
lăuntrul unui partid. Vedeţi, ne mişcăm pînă la urmă
într-un cerc vicios. în schimb...
Vorbeaţi de o comedie politică. Această comedie nu în­
soţeşte întreaga istorie modernă a României? Altfel spus:
credeţi că românii nu pot trăi decît sub semnul lui
Caragiale ?
Caragiale este, într-adevăr, umbra care însoţeşte istoria
noastră modernă, „umbra" (der Schatten) în sensul în care
folosea Jung acest cuvînt, ca totalitate a caracteristicilor
care persistă în adîncurile subiectului (fie el ins sau popor)
şi pe care acesta nu le recunoaşte ca fiind ale lui. Cu alte
cuvinte, noi trăim în Caragiale chiar şi atunci cînd credem
că am scăpat de el; el este conştiinţa negativului nostru
intim, instalat temeinic şi neştiut în noi. A trăi sub semnul
lui Caragiale înseamnă a refuza să te supui, ca popor, unui
foarte dureros dar salvator tratament analitic. După cîte
ştiu, numai Cioran, după Caragiale, a încercat, în registrul
grav, să provoace această confruntare incomodă a români­
lor cu ei înşişi. Un asemenea demers este tocmai opusul
demagogiei politice ieftine care linguşeşte un popor şi îl
împiedică să se despartă de defectele sale.
Această conştientizare a negativului trebuie însă însoţită
de o infuzie masivă de moralitate socială. lorga a vorbit
încă de la începutul secolului de nevoia unei renaşteri
spirituale şi apoi, în felul lor, legionarii au preluat această
idee, compromiţînd-o prin aşezarea ei pe o „crimă origi­
nară", care s-a multiplicat apoi la nesfîrşit. (Ceea ce de alt­
minteri îi uneşte în eternitate pe legionari şi pe comunişti
38
este justificarea crimei şi a violenţei ca modalitate de atin­
gere a unui ideal.) Această reformulare spirituală, care ar
echivala cu evadarea noastră de sub semnul lui Caragiale,
nu se poate face cu ideologii impuse dictatorial, ci ea s-ar
obţine gospodăreşte, prin cuminţenia unor guvernări care
ar transfera învăţămîntului şi culturii bugetul destinat
achiziţionării de echipament sofisticat de ascultare şi
supraveghere a populaţiei. Nu există, în situaţia actuală a
ţării noastre, eroare politică mai gravă decît neglijarea
acestor două ministere. Iar despre crima care se pune acum
la cale împotriva cărţii, cîtă vreme se refuză subvenţionarea
hîrtiei de la buget, precum în cazul pîinii, nu cred că este
conştientă foarte multă lume şi poate nici chiar ministrul
culturii.
Şi totuşi, printre puţinele lucruri bune care s-au petrecut
la noi de un an şi jumătate încoace sînt cărţile editate de
Humanitas. Din fotoliul cititorului lucrurile par foarte
frumoase. Cum se văd ele din interiorul editurii ?
Dacă vreţi, şi în felul acesta mă întorc la prima d-voastră
întrebare, Editura Humanitas este felul în care am înţeles
eu să răspund imperativelor momentului. Unul o face
creînd un partid, altul, o casă de editură. Pentru mine,
v-am explicat de ce — urgenţa reformării mentalităţilor —,
o editură mi se pare acum mai importantă. Este chiar bine,
atunci cînd faci un lucru, să crezi că acel lucru este cel mai
important din toate. De-abia atunci lucrul acela devine cu
adevărat important. Or, eu cred, asumîndu-mi întregul
ridicol, că în România la ora actuală Editura Humanitas
este lucrul cel mai important, aşa cum, în anii dinainte, am
crezut că filozofia era lucrul cel mai important din lume.
Cred că dacă toată lumea angajată într-o facere ar simţi
aşa, totul ar arăta în jurul nostru mai bine. Majoritatea
celor-cu care lucrez eu gîndesc şi simt la fel şi poate că
acesta este lucrul cel mai minunat care se petrece „în inte­
riorul editurii". Dacă din fotoliul cititorului lucrurile par
39
foarte frumoase (cu excepţia aspectului propriu-zis al căr­
ţ i i ! ) este pentru că în interiorul editurii există enorm de
multă credinţă şi pasiune şi enorm de multă muncă şi chin;
şi disperare, şi îndîrjire. Pesemne că toate acestea se simt
şi în afară, chiar dacă este greu să vă imaginaţi cîtă enesgie
nervoasă se cheltuieşte, astăzi, în culisele naşterii unei cărţi,
care ca aspect, va spuneam, arată cel mai adesea precar.
Cînd a apărut al doilea volum din extraordinarele memorii
inedite ale lui Argetoianu — o calamitate tipografică — a
trebuit să fac un considerabil efort pentru a nu izbucni în
plîns: munca unei întregi echipe fusese aproape anulată...
Mulţi oameni consideră că fenomenul Humanitas se
datorează în bună parte colaborării dintre doi prieteni:
Liiceanu şi Pleşu. Aşa stau lucrurile ?
Uneori forma cea mai bună de colaborare este să-1 laşi
pe celălalt în pace şi să intervii numai atunci cînd el îţi cere.
Cînd am decis privatizarea Editurii Humanitas, care ţinea
de Ministerul Culturii, ceea ce i-am cerut lui Andrei Pleşu,
în calitatea lui de ministru al culturii, a fost în fond să mă
lase în pace. Ca ministru al culturii, acesta a fost, din punc­
tul meu de vedere, marele lui merit şi suprema îndeplinire
a colaborării noastre: el a contribuit activ la despărţirea
noastră. M-a creditat total şi m-a lăsat în pace. La rîndul
meu nu cred că am abuzat, ca editor, de prietenia care ne
leagă şi îmi fac iluzia că i-am fost cel mai comod
colaborator, menajîndu-i timpul şi necerîndu-i nimic din
ce nu aş fi cerut oricui ar fi fost ministru în locul lui.
Dacă domnul Andrei Pleşu va părăsi guvernul Roman
acest lucru se va repercuta asupra Editurii sau Fundaţiei
Humanitas?
Da, dacă în locul lui ar veni un răuvoitor, deşi auto­
nomia acestor instituţii este aproape totală. Nu, dacă ar
. veni cel puţin un indiferent. Dar nu absenţa protecţiei aş
resimţi-o, pentru că nu m-am considerat nici o clipă
40
protejat sau avantajat, ci a unei prietenii încrezătoare. Şi,
cu acea luciditate pe care o prietenie adevărată nu o exclu­
de, l-aş păstra la rîndul meu, în memoria acestei perioade,
drept cea mai strălucitoare personalitate a momentului.
Pesemne că este omul care, în ultima vreme, a salvat cel
mai mult biata imagine a României în lume. Tot atît de
mult pe cît au întunecat-o cei care îl hulesc în public de
atîta vreme. In acest sens pledează tot ce au spus despre el
şi Mitterrand, şi Kohl, şi Gentscher, şi dna Catherine
Lalumiere de cîte ori au avut prilejul de a-1 întîlni.
S-a făcut afirmaţia că ar trebui cel puţin 20 de ani
pentru ca societatea românească să intre într-o stare
firească. Credeţi că acesta este un pronostic sceptic sau
optimist ?
Realist. Realist, dacă judecăm lucrurile cu măsura de
acum a societăţii româneşti. Realist, dacă tinerii, pier-
zîndu-şi iluziile, nu vor visa în continuare decît să plece din
ţară; dacă cei care au minţit, au trucat şi au provocat
discordii soldate cu crime vor continua să aibă acces la de­
cizie; dacă femeile Bucureştiului vor mai putea să-i aplau­
de vreodată pe cei care îi stîlceau în bătaie pe tinerii ce le-ar
fi putut fi copii; dacă televiziunea română va refuza în
continuare să se implice într-un program sistematic de
educaţie pentru- democraţie; dacă ziarele huliganice care
otrăvesc sufletele oamenilor vor continua să existe; dacă
justiţia va continua să fie în suferinţă; dacă firele care ne
leagă în atîtea chipuri de trecutul pe care în vorbe l-am
recuzat vor continua să fie trainice. Dacă toate aceste lucruri
vor continua să existe, oamenii nu-şi vor dobîndi senină­
tatea şi nu vor munci pentru a scoate carul din noroi;
neîncrederea şi discordia vor da în continuare regula vieţii
noastre. Nu se poate trece atît de uşor peste sufletele noastre
bolnave. Şi pentru ele nimeni nu a gîndit încă o reformă.
Interviu realizat de Aurelia Boriga
în revista Flacăra, august 1991
 „OMUL N O U " VA VOTA
„ O m u l nou" este inovaţia care a costat omenirea cel mai
mult. Pagubele pe care le-a produs această inovaţie sînt în
principiu incalculabile. La limită, ele nu pot fi evaluate
decît prin pierderea unei calităţi fundamentale: viaţa.
Comunismul, generalizat la scara planetei şi perpetuat, ar
avea ca efect dispariţia speciei umane. Pentru că el distruge
adăpostul acestei specii, societatea.
„Omul nou", ieşit din comunism, este asemeni celui eli­
berat după ani de detenţie. El rătăceşte în căutarea acelui
adăpost care între timp a dispărut şi ale cărui contururi
s-au şters din mintea lui. Descumpănit, neştiind încotro
s-o apuce, el este tentat să se întoarcă la locul detenţiei sale.
Aceste rînduri au fost scrise cu speranţa că, citindu-le,
cel eliberat va găsi puterea ca din ruinele închisorii sale
să-şi poată ridica adăpostul libertăţii redobîndite.
Au trecut, iată, doi ani. De-abia în aceşti doi ani am aflat
cu adevărat ce a fost comunismul. Efectele lui de-abia în
aceşti doi ani le-am putut măsura cu adevărat. Cîtă vreme
un om stă legat se poate spera că, din clipa în care va fi
desfăcut din strînsoarea legăturilor sale, el va putea să-şi
mişte braţele, să se aplece, să se întoarcă, să păşească. Dar
de-abia dezlegat vom constata dacă el mai ştie sau mai
poate să se mişte. Cîtă vreme un om stă legat la ochi, se
poate spera că, dezlegat, el îşi va recăpăta văzul. Dar abia
dezlegat vom şti dacă privirea lui a rămas sau nu intactă.
42
Cîtă vreme am trăit coşmarul comunismului, am sperat cu
toţii că, odată eliberaţi de el, ne vom freca la ochi şi ne vom
trezi la realitatea libertăţii noastre redobîndite. Dar iată,
coşmarul s-a terminat, noi ne-am trezit, ne-am frecat la
ochi şi continuăm să vedem cu ochii coşmarului nostru; de
fapt trăim în umbra lui prelungită, în plasa pe care a
aruncat-o, temeinic, asupra noastră şi în care, deşi ruptă,
noi continuăm să ne zbatem.
în cîte feluri nu s-a vorbit în acest răstimp de doi ani
despre boala teribilă numită „comunism", despre boala
aceasta de care a fost atinsă o parte a omenirii, plătind nu
se ştie ce păcate şi întrebîndu-se, atunci cînd mai era
capabilă să o facă, de ce eu, de ce noi, Doamne ? S-a spus
oare totul despre cît de cumplită a fost această boală ?
Asemeni sifilisului care se strecoară sub promisiunea vo­
luptăţii şi a otrăvii care se ascunde în mărul superb-rume-
nit, comunismul este o boală a seducţiei. Cei care au pus-o
pe lume, au adus-o, care au transportat-o dintr-o parte în
alta a lumii ştiau oare că erau purtătorii unei boli, că para­
disul pe care-1 promiteau era mincinos, că în urma lor se
va întinde iadul, iadul pe păm'int ?
Comunismul este boala imaginaţiei şi imaginaţia
noastră care se răzbună pe noi. Noi am imaginat para­
disul şi am imaginat infernul. Am crezut însă că ele vor
rămîne simple proiecţii ale imaginaţiei noastre, categorii
ale unei lumi de basm, care, tocmai pentru că este de
basm, nu are nimic comun cu lumea noastră de aici. Or,
prin comunism, categoriile acestei lumi ireale au invadat
realitatea. Comunismul a întrebat seducător: nu vreţi să
trăim cu toţii în paradis? Nu vedeţi? Trăiţi ca nişte
sclavi, sînteţi exploataţi, o mînă de oameni se îmbogăţeş­
te pe spinarea voastră. Scuturaţi-vă lanţurile, ieşiţi din
infern şi veniţi să construim o societate în care toţi să fim
egali, drepţi şi îndestulaţi. Fiecare va avea după pofta şi
43
nevoia inimii sale. Promisiunea paraclisului aici, pe pă-
mînt, în această singură viaţă pe care o avem...
Capitalismul sălbatic din Anglia secolului al XVTII-lea
era, desigur, infernul. Capitalismul primitiv combinat cu
un feudalism vestigial, ca în Rusia secolului al XLX-lea,
era, desigur, infernul. Dar abia cînd paradisul promis al
comunismului a început să ia fiinţă, cînd au sfîrşit în
Siberia sau cu un glonţ în ceafă pentru păcatul de a fi avut
o vacă, doi cai şi o bucată de pămînt, oamenii au aflat cu
adevărat ce înseamnă infernul (şi, în speţă, paradisul) pe
acest pămînt. Abia cînd au fost ridicaţi noaptea din pat,
anchetaţi, schingiuiţi şi trimişi fără judecată cu zecile de ani
în puşcării, oamenii au aflat ce înseamnă cu adevărat infer­
nul şi paradisul pe pămînt. Abia cînd au cunoscut disci­
plina de partid, minciuna organizată, delaţiunea legiferată,
ştiinţa de a-ţi ascunde gîndul în faţa colegilor, a prietenilor,
în faţa partenerului de viaţă şi în faţa copiilor proprii,
oamenii au aflat cu adevărat ce înseamnă infernul şi para­
disul pe pămînt. Abia cînd, înfometaţi, chinuiţi, umiliţi, au
fost puşi să-şi manifeste entuziasmul şi recunoştinţa, să
aplaude, să cînte, să recite, să scrie lozinci cu trupurile lor,
oamenii au aflat cu adevărat ce înseamnă infernul şi para­
disul pe pămînt. Abia cînd au fost din nou legaţi de pă­
mînt, cînd n-au mai avut voie să vadă alte lumi, să compare
şi să înţeleagă, cînd s-a ales pentru fiecare segment al vieţii
lor fără ca ei să fie întrebaţi, cînd li s-a ales mîncarea, îm­
brăcămintea, muzica, filmele, programele de televiziune şi
numărul de copii, oamenii au aflat, atunci abia, ce în­
seamnă infernul şi paradisul pe pămînt.
. Niciodată setea de putere, megalomania şi sadismul
cîtorva, al „conducătorilor", al „oamenilor de partid", nu
au fost mai bine slujite decît în comunism. Modelul
acesta, perpetuat de la vîrf în jos, după ce tot ceea ce
însemna elită socială şi conştiinţă morală fusese distrus,
a cuprins toate articulaţiile şi toate nivelele societăţii, a
pustiit şi a înrăit sufletele, a scos deasupra urîţenia aflată
44
la pîndă în noi, sclavul şi tiranul aflaţi la pîndă în noi, a
mutilat minţile şi dreapta lor judecată.
Dar dacă purtătorii acestei boli erau oameni bine inten­
ţionaţi ? Niciodată vorba „iadul este pavat cu intenţii
bune" nu s-a verificat atît de bine şi la o asemenea scară
precum în cazul comunismului. Faptul că răul este comis
cu bună ştiinţă (din cinism, perversiune, sete de putere)
sau din magnanimitate ignorantă şi prostie nu schimbă
foarte mult lucrurile. Iar în cazul comunismului, buna
intenţie sau prostia sînt o scuză de scurtă durată.
Să admitem că ai venit, cum se spune, pe tancurile
sovietice sau că le-ai ieşit cu flori în cale nu din dorinţa, de
a pune mîna pe putere şi de a te căpătui în noul ceas al
istoriei, ci pentru că, intelectual firav şi romantic cu lecturi
revoluţionare sau tînăr ucenic obidit născut dintr-o familie
săracă, ai visat, marxist, la o societate mai bună: una fără
nedreptate, fără corupţia politică a burgheziei, fără suta
lipită pe frunte în preajma alegerilor şi fără încăierări şi
ciomăgeli electorale. Ai visat oameni sănătoşi, din popor,
fii de muncitori şi ţărani care să conducă ţara asta, stricată
pînă atunci şi suptă de „burghezo-moşierime". Ai intrat
aşadar în marele joc al înnoirii radicale cu inima curată,
doritor să aduci binele în acest colţ al lumii...
Ai început prin a participa la falsificarea alegerilor unui
întreg popor sau ai asistat la această falsificare. în locul
caragialeştilor găinării locale, care te indignau în vremea
electoratului burghez, ai pus la cale sau ai asistat la o.misti-
ficare* de proporţii, la o trucare a istoriei. Apoi ai participat
sau ai asistat la naşterea Canalului, a închisorilor şi a lagă­
relor de exterminare — pe criterii de clasa, un criteriu cel
puţin la fel de sîngeros ca acela de rasă, dar în orice caz la
fel de absurd, pentru că individul pătimea sau dispărea
pentru ceva care nu avea nici o legătură cu răspunderea şi
vina personală. Ce mai rămînea de acum, confruntate cu
realitatea, din bunele intenţii ? Ai strigat în gura mare că
te-ai înşelat? Că suprema crimă fusese tocmai intenţia de
45
a aduce paradisul pe pămînt ? Ai recunoscut că aţi stricat
iremediabil ceva, că o lume se ameliorează nu prin distru­
gere, prin crime, teroare şi minciuni, ci prin reforme inteli­
gente şi prin respect pentru ce s-a acumulat lent şi greu în
istoria ei ?
Şi astăzi, cînd stau de vorbă cu oamenii aceştia care au
participat la mutilarea noastră, aud mereu acelaşi răspuns:
noi am avut intenţii bune; altceva decît ce-am voit noi a
ieşit. Dacă am fi ştiut...
Poate nu au ştiut, dar de aflat au aflat neîndoielnic foarte
repede. Şi totuşi s-au purtat, cu rare excepţii, ca şi cum nu
ar fi aflat nimic. Cîţi şi-au părăsit de bunăvoie postul de
comandă, apartamentul luxos, privilegiile dobîndite ca
plată la marea cîrdăşie ?
Spre deosebire de nazism, comunismul este mereu scu­
zat, în numele- intenţiilor sale. „Ce lucruri frumoase am
vrut noi să facem..." Dacă o asemenea scuză este accep­
tabilă pentru un caz începător şi pentru o foarte scurtă
perioadă — adică exact atît cît monstruozitatea prinde trup
în faţa ochilor noştri —, ulterior această scuză îşi pierde
orice urmă de temei. Dar chiar şi înainte de a se naşte, cum
poate fi scuzată o idee care pătrunde în lume propunînd
violenţa ? O idee în numele căreia se vorbeşte neîncetat de
„conflict", „ciocnire", „înfruntare", „luptă", care aţîţă la
ură şi care rezolvă dialectica contrariilor aplicată la socie­
tate — în sînge? Cum poate fi îmbrăţişată şi scuzată o
teorie care prevede explicit două etape ale „luptei de
clasă", una „violentă", bazată pe exterminare, şi alta „paş­
nică", în care „adversarul", cît a mai rămas din el, convins
deja de spectacolul argumentelor radicale, devine permea­
bil la tehnicile „muncii de lămurire", care de astă dată
agresează numai conştiinţele ?
Un proiect, aşadar, nu se judecă după calitatea intenţii­
lor, ci a rezultatelor sale. Faptul că sînt condus în prăpastie
cu gînduri bune nu schimbă cîtuşi de puţin realitatea aflării
mele în prăpastie. Nicăieri pe glob, vreme de 70 de ani, pe
46
mei un centimetru de pămînt, comunismul nu a adus cu
sine altceva decît crima, teroarea, minciuna, îndobitocirea
şi tristeţea infinită. Un proiect care s-a dovedit criminal,
indiferent de varianta în care a fost aplicat şi indiferent
asupra cărui popor, mai poate fi oare în vreun fel creditat,
pentru simplul motiv că s-a născut din intenţii generoase ?
Iar aceste intenţii sînt cu atît mai periculoase cu cît, din
mintea unor visători iresponsabili, ele pot fi preluate de
mafioţi cinici însetaţi de putere sau de sadici resentimen-
tari, devenind diversiunea fără precedent care speculează
setea de mai bine a oamenilor, neajunsurile fatale ale orică­
rei lumi în care am trăit, dar deopotrivă invidia în faţa
reuşitei, instinctul de turmă din noi şi ura vulgară în faţa
a tot ce este excelent.
Diversiunea (sau iluzia iresponsabilă) pe care se bazează
comunismul este aceea a societăţii perfecte pe acest pă­
mînt. Societatea omenească poate cunoaşte, după timp, loc
sau rasă, nesfîrşite întruchipări, dar ea nu se va odihni
într-un chip definitiv dobîndit al perfecţiunii sale. Tot ce
am aflat, după cîteva mii de ani de istorie, este că cea mai
bună dintre formele posibile ale convieţuirii noastre pe
pămînt este democraţia societăţilor de tip occidental; că
această formă a societăţii este plină, la rîndul ei, de neajun­
suri, că înlăuntrul ei este loc de mai bine, că ea este deci
infinit perfectibilă, dar că în afara ei începe arbitrarul,
dictatura sau totalitarismul, că părăsind-o sau neputînd să
o obţină omul rămîne dintr-odată neadăpostit, că fiinţa lui
şi libertatea lui sînt în mod esenţial ameninţate. Societatea
democrată de tip occidental nu s-a născut în urma unui
experiment făcut de pe o zi pe alta pe corpul omenirii, ci
reprezintă cristalizarea travaliului îndelungat al istoriei
care a preluat de la fiecare generaţie contribuţia ei la ştiinţa
şi tehnica organizării sociale. Gîndul că un om (Lenin) sau
o generaţie (a „revoluţionarilor") pOaţe şterge dintr-un
gest întreaga istorie a omenirii, declarînd-o, în numele
imperfecţiunilor ei, „preistorie", urmînd ca în urma altui
47
gest să zămislească, oarecum din pămînt, o nouă istorie, cruce, uneori sărută icoane, vorbesc cu „domnule". La
cea „adevărată", poate desigur să se ivească din teritoriul rîndul nostru, am descoperit în acest răstimp cît de mult
de umbră — de nebunie sau ignoranţă — al minţii noastre, am învăţat de-a lungul anilor să semănăm cu ei; ne-au
dar atunci omenirea toată va plăti această nebunie cu împrumutat gîndirea lor, vorbirea lor, privirea lor. Cînd se
propria ei fiinţă. După experimentul comunismului pune problema să-i desemnăm pe cei care ne reprezintă,
oamenii trebuie să înveţe să se apere de captaţia facilă şi să noi îi alegem tot pe ei. Pentru că ne regăsim în ei.
renunţe la aspiraţia paradisului terestru pentru a nu reface Incet-încet am devenit ca ei. In acest sens sîntem îmbol­
mereu experienţa infernului-pe pămînt. Altminteri, po­ năviţi; constatăm, după cîteva zeci de ani, că ne-am trans­
vestea lui Pinocchio, atras de cei doi escroci, prin promi­ format în altă specie; „omul nou" este această altă specie.
siuni deşarte, pe insula trudelor nesfîrşite, în care copiii „Omul nou" este extraterestrul transferat în noi, omul care
erau transformaţi în porci, vite şi măgari, va putea fi şi-a uitat istoria, care a fost expulzat din istoria proprie,
oricînd experimentată pe trupul omenirii. care gîndeşte, vorbeşte şi priveşte precum cei care l-au
Pentru că n-a venit din istorie şi pentru că a adus cu sine invadat.
ceva ce n-a mai existat pe pămînt, comunismul pare să fi Revista 22, 1 0 - 1 7 ianuarie 1992
căzut asupra omenirii asemeni unei civilizaţii extraterestre
care suprimă dintr-un singur gest întreaga noastră istorie,
aruncîndu-ne pe toţi în confuzia unui coşmar nesfîrşit.
Activistul, miliţianul, securistul păreau fiinţe care migra­
seră din cadrele speciei umane sau care, mai degrabă, pre­
cum în filmele de groază, erau fiinţe venite de nu se ştie
unde, care ne cotropiseră împrumutînd oarecum înfăţi­
şarea noastră. Vasili Grossman, într-un roman despre anii
'30 din Uniunea Sovietică, vorbeşte despre aceste apariţii
ca despre „oameni vrăjiţi", insondabili, inexplicabili, ieşiţi
din ţîţînele speciei. Exegeţii occidentali pot desigur să
construiască somptuoase arheologii, să caute originile
intelectuale ale leninismului, dar pentru noi care am trăit
comunismul este neîndoielnic că el a fost asociat cu fiinţe
care au apărut de niciunde, invadîndu-ne viaţa ca un doliu
şi ca o teroare perpetuă.

Au trecut, iată, doi ani de cînd steagurile extraterestrilor

nu mai flutură peste casele noastre. Desigur ei au rămas
printre noi pentru că, neştiind nici ei de unde au venit, nu
au de fapt unde să se ducă. Incet-încet încearcă să se
asemene cu noi; condamnă invazia extraterestrilor, îşi fac

48
gest să zămislească, oarecum din pămînt, o nouă istorie, cruce, uneori sărută icoane, vorbesc cu „domnule". La
cea „adevărată", poate desigur să se ivească din teritoriul rîndul nostru, am descoperit în acest răstimp cît de mult
de umbră — de nebunie sau ignoranţă — al minţii noastre, am învăţat de-a lungul anilor să semănăm cu ei; ne-au
dar atunci omenirea toată va plăti această nebunie cu împrumutat gîndirea lor, vorbirea lor, privirea lor. Cînd se
propria ei fiinţă. După experimentul comunismului pune problema să-i desemnăm pe cei care ne reprezintă,
oamenii trebuie să înveţe să se apere de captaţia facilă şi să noi îi alegem tot pe ei. Pentru că ne regăsim în ei.
renunţe la aspiraţia paradisului terestru pentru a nu reface Incet-încet am devenit ca ei. In acest sens sîntem îmbol­
mereu experienţa infernului-pe pămînt. Altminteri, po­ năviţi; constatăm, după cîteva zeci de ani, că ne-am trans­
vestea lui Pinocchio, atras de cei doi escroci, prin promi­ format în altă specie; „omul nou" este această altă specie.
siuni deşarte, pe insula trudelor nesfîrşite, în care copiii „Omul nou" este extraterestrul transferat în noi, omul care
erau transformaţi în porci, vite şi măgari, va putea fi şi-a uitat istoria, care a fost expulzat din istoria proprie,
oricînd experimentată pe trupul omenirii. care gîndeşte, vorbeşte şi priveşte precum cei care l-au
Pentru că n-a venit din istorie şi pentru că a adus cu sine invadat.
ceva ce n-a mai existat pe pămînt, comunismul pare să fi Revista 22, 10-17 ianuarie 1992
căzut asupra omenirii asemeni unei civilizaţii extraterestre
care suprimă dintr-un singur gest întreaga noastră istorie,
aruncîndu-ne pe toţi în confuzia unui coşmar nesfîrşit.
Activistul, miliţianul, securistul-păreau fiinţe care migra­
seră din cadrele speciei umane sau care, mai degrabă, pre­
cum în filmele de groază, erau fiinţe venite de nu se ştie
unde, care ne cotropiseră împrumutînd oarecum înfăţi­
şarea noastră. Vasili Grossman, într-un roman despre anii
'30 din Uniunea Sovietică, vorbeşte despre aceste apariţii
ca despre „oameni vrăjiţi", insondabili, inexplicabili, ieşiţi
din ţîţînele speciei. Exegeţii occidentali pot desigur să
construiască somptuoase arheologii, să caute originile
intelectuale ale leninismului, dar pentru noi care am trăit
comunismul este neîndoielnic că el a fost asociat cu fiinţe
care au apărut de niciunde, invadîndu-ne viaţa ca un doliu
şi ca o teroare perpetuă.

Au trecut, iată, doi ani de cînd steagurile extraterestrilor

nu mai flutură peste casele noastre. Desigur ei au rămas
printre noi pentru că, neştiind nici ei de unde au venit, nu
au de fapt unde să se ducă. Incet-încet încearcă să se
asemene cu noi; condamnă invazia extraterestrilor, îşi fac

48
 PROSTUL C A R E PROSTEŞTE ŞI
PROSTUL PROSTIT
La începutul anului 1990 am publicat în revista Româ­
nia literară un eseu în care defineam prostia ca „încre­
menire în proiect". Apoi, în diferite ocazii publice, am
reluat această idee aplicînd-o la comunism. Modul obiş­
nuit în care cei de rea-credinţă discreditează o asemenea
idee, în măsura în care simt că ea îi vizează, este excitarea
orgoliului celorlalţi: „Priviţi, vă socoteşte proşti!" Căci
faptul de a vorbi despre prostie, imoralitate, vină etc. te
expune din capul locului primejdiei de a-ţi aroga postura
privilegiată a celui care este scutit de prostie sau liche­
lism, în vreme ce toţi ceilalţi sînt victimele lor potenţiale.
Ce neruşinare, în fond să-ţi rezervi funcţia de moralist de
serviciu!
Numai că a vorbi despre prostie ca încremenire în pro­
iect nu înseamnă a arunca în treacăt o insultă; o asemenea
idee nu vizează o insuficienţi mentală, ci o distorsiune, o
grimasă a gîndirii, o judecată strîmbă care îşi are explicaţia
în temeiuri afective, într-o experienţă anume de viaţă,
într-o opţiune greşită de care, pentru că este a ta, nu te
mai poţi desprinde. O viaţă întreagă, modul tău de a gîndi
poate rămîne viciat, atins, filoxerat de o invenţie iniţială,
de un crez, de o idee de care ai apucat cîndva să te îndră­
gosteşti. „Proiectul" este în fond pariul tău esenţial, miza
pe care o azvîrli înaintea ta şi din care îţi faci reper şi în­
dreptar de conduită. Or, cîţi oameni sînt apoi dispuşi să
50
recunoască faptul simplu că matca în care şi-au aşezat
viaţa sau o parte a ei n-a fost cea bună ? Că proiectul care
le-a reglat viaţa a fost greşit şi că datorită lui viaţa lor este
un eşec ?
Prostia ca încremenire în proiect, ca persistenţă într-o
eroare de anvergură, nu are nimic de-a face cu testele ame­
ricane IQ (Intelligence Quotient, „coeficient de inteli­
genţă"), cu înzestrarea mentală sărăcăcioasă, cu lentoarea
operaţiilor mentale, cu priceperea greoaie etc. Un om
prost în acest sens este un om ineficace sau cu un randa­
ment scăzut şi prostia lui nu-l afectează sau nu-1 dez­
avantajează decît pe el. Iar un om prost în acest fel poate
să fie complet străin de fenomenul prostiei ca încremenire
în proiect. Dimpotrivă, un om cu un IQ ridicat, cu o in­
teligenţă testabil strălucită poate să fie din plin victima
prostiei ca încremenire în proiect. Prostia nocivă, prostia
care poate ajunge să catastrofeze mulţimi" de oameni,
popoare întregi şi omenirea toată nu este banala prostie pe
care o poţi întîlni la colţ de stradă, ci prostia ca încreme­
nire în proiect. Prostia aceasta se poate lua, se poate trans­
mite, ea poate fanatiza oameni, îi poate vrăji, în numele ei
se poate tortura şi ucide^ din cauza ei se pot declanşa
războaie. Prostia ca încremenire în proiect este prostia care
face istorie şi care explică bună parte din istoria noastră.
Dar ce este „încremenirea în proiect" ? Şi de ce am
numit această încremenire în proiect — „prostie" ?
Viaţa fiecăruia dintre noi se desfăşoară în raza proiec­
tului: de la banalul proiect de a ieşi astă-seară în oraş sau
de a pleca de săptămîna viitoare în vacanţă şi pînă la pro­
iectul sub care decid să îmi aşez întreaga viaţă. Viaţa unui
călugăr stă sub proiectul credinţei, şi acest proiect îi re­
glează fiecare detaliu al vieţii şi desfăşurarea ei de fiecare
zi. Sub un proiect stă viaţa marilor călători, a cuceritorilor,
a artiştilor, a marilor oameni de stat, a gînditorilor. Orice
faptă mare sau mică se desprinde din plasa ideii care a pre­
cedat-o şi care s-a alcătuit lent în vederea unei realizări
51
viitoare. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că
l-am plămădit în fiinţa mea, orice proiect este investit afec­
tiv. El este marca pe care o port în mine a faptei mele vii­
toare şi tot ce am pus pe lume în numele lui îmi aparţine
şi îl iubesc ca pe copilul meu. Orice biografie importantă
care povesteşte isprăvile deosebite ale unei vieţi este în
aceeaşi măsură istoria formării proiectelor acelei vieţi,
istoria lecturilor, a contactelor umane şi a experienţelor de
viaţă din care proiectele premergătoare s-au alcătuit în
vederea faptei viitoare.
Orice proiect care nu riscă să devină refugiul prostiei
este în permanenţă supus instanţelor critice ale celui care
îşi aşază viaţa sub el. Trăiesc în permanenţă sub un proiect,
dar trăiesc deopotrivă în permanenţă în afara lui, îl judec,
îl cumpănesc, îl întorc pe toate feţele, pentru că, fiind
răspunzător de viaţa mea şi de faptele mele, sînt circum­
spect faţă de proiectul care le precedă şi le dă naştere. îmi
cîntăresc apoi periodic viaţa şi faptele pentru ca, dacă ele
nu s-au dovedit bune, să pot modifica proiectul din care
s-au născut. Mă îndoiesc de ceea ce urmează să fac, aşa
cum mă îndoiesc de ceea ce am de făcut. Această perma­
nentă cumpănire a proiectului în care îmi înscriu viaţa,
această permanenţă evaluare a lui (care poate merge pînă
la renunţarea la el), această permanentă verificare a lui prin
raport cu ce e bine şi rău, drept şi nedrept, învechit şi
înnoitor este semnul inteligenţei noastre pămînteşti. Viaţa
unui om inteligent se hrăneşte din conştiinţa puţinătăţii
certitudinilor noastre şi din disponibilitatea de a cerceta
îndreptăţirea unui alt punct de vedere. înainte de a fi soli­
dar cu proiectul meu, sînt solidar cu distanţa care mă des­
parte de geneza lui şi de experienţa limitată a vieţii mele.
Inteligenţa este, de aceea, permanenta punere sub semnul
întrebării a proiectului propriu.
Prostia, în acest sens major şi grav, este dimpotrivă
rămînerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul
52
proiectului pe care l-ai moştenit, l-ai adoptat sau l-ai
inventat. într-un fel sau altul el a devenit al tău, prin edu­
caţie, prin contacte umane, prin fîşia restrînsă a experienţei
tale de viaţă. îl iubeşti pentru că s-a înfiripat în tine o dată
cu prihiele lecturi (care îţi aduc aminte poate de tatăl tău
sau de prima iubire) sau s-a înfiripat, în adolescenţă, cînd
împărţeai manifeste; sau cînd cîntai în corul bisericii; sau
în anii în care ai împărţit celula cu cineva care te-a marcat;
sau în perioada.universităţii, influenţat de personalitatea
unui profesor. Aproape orice sistem de educaţie şi orice
experienţă de viaţă tind să te fixeze într-un proiect al
altora, care cu vremea devine al tău. Majoritatea oamenilor
încremenesc în proiecte prefabricate, care ajung să fie ale
lor în măsura în care ei ajung slujitorii fideli ai acestora. Şi
de vreme ce majoritatea oamenilor trăiesc în categoriile in­
distincte ale speciei, prostia ca încremenire în proiect este,
statistic vorbind, extrem de răspîndită. Cu cît o societate
oferă mai puţine alternative, cu cît proiectele indivizilor
decurg din cele cîteva proiecte şi norme oficial recunos­
cute, cu cît o societate lasă mai puţin loc pentru cultura
îndoielii şi pentru învăţul dezvăţului, cu atît prostia ca
încremenire în proiect cîştigă teren şi scleroza acelei socie­
tăţi este mai mare.
Comunismul îşi face intrarea în istorie sub forma ma­
relui dezvăţ. El pune la îndoială totul şi respinge orice
proiect care 1-a precedat. El teoretizează marea ruptură şi
cuvîntul „critică" este cel mai des invocat. El este ro­
mantic şi înnoitor şi spulberă orice certitudine născută
înaintea lui. Singurul lucru pe care comunismul nu-1 pune
la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul
se instalează dintr-o dată în prostia ca încremenire în
proiect. „Autocritica" nu este aici decît căinţă făţarnică
impusă celui care a îndrăznit să aibă îndoieli în privinţa
proiectului unic. Orice alternativă la Proiect este refuzată.
53
Proiectul meu este acceptat numai în măsura în care se proiect şi 1-a dresat în numele lui. Ambii sînt produsele
acomodează la marele Proiect. Iar marele Proiect este prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este
represiv: toată lumea este preluată în Proiect. Cine prostul activ, prostul care prosteşte, prostul care de dragul
refuză — moare, este exterminat. Prostia ca încremenire în proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să
proiect este, pentru prima oară în istorie, garantată statal. omoare; celălalt este prostul pasiv, prostul care suportă
Comunismul este societatea care garantează prostia ca proiectul celuilalt, prostul prostit. „Omul nou" este
încremenire în proiect. Garanţiile sînt instituţionale: rezultatul dresării prin preluarea forţată în proiect; „omul
există o instituţie care veghează prostia şi care sancţio­ nou" este prostul prostit.
nează orice abatere de la încremenirea în proiect: poliţia
Revista 22, 2 4 - 3 1 ianuarie 1992
politică. Există instituţia propagandistului de partid care
este agentul prostiei ca încremenire în proiect; prostia se
învaţă, este predată, ea cuprinde masele. Invăţămîntul po­
litic, generalizat, este un antrenament permanent în
spaţiul prostiei ca încremenire în proiect. Toată lumea
încremeneşte în Proiect, deci toată lumea este prostită.
Scleroza societăţii comuniste este totală.
Se poate înţelege lesne că printr-un asemenea mod de
a concepe prostia sîntem foarte departe de biata prostie,
inofensiva prostie, de care facem atîta caz cînd se întîm-
plă ca cineva să ne spună: „Nu vezi că eşti prost ?" Pros­
tia cealaltă, prostia gravă, istorică, ce ne-a angajat viaţa şi
ne-a mutilat-o din adînc, în numele căreia ne-am pierdut
istoria, ne-am năruit viaţa şi am risipit tot ce am. avut mai
bun în această parte a lumii, prostia ale cărei victime
— proşti şi prostiţi — sîntem cu toţii, prostia cea mai
ofensivă şi cea mai nocivă, nimeni nu o recunoaşte şi ni­
meni nu se plînge şi nu suferă din cauza ei. Ea trece
nevăzută, rămîne neobservată deşi, după ce-am experi­
mentat-o cîteva zeci de ani, sîntem cu toţii temeinic
aşezaţi în ea.
Să facem totuşi această deosebire: între cel care a în­
cremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv
sau altul, s-a îndrăgostit cîndva de el şi pentru că, dintr-un
motiv sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu 1-a mai
putut părăsi; şi celălalt, pe care primul 1-a vîrît cu forţa în

54
 PROSTIA
CA ÎNCREMENIRE ÎN PROIECT
Cîteva exemple
In 1984, aflîndu-mă în Germania, un profesor de facultate
mă felicita pentru decizia României de a se alătura ţărilor
care urmau să participe la Olimpiada de la Los Angeles,
spre deosebire de celelalte ţări socialiste, care au boico­
tat-o. „Orice s-ar spune, comentează profesorul, Ceau­
şescu al d-voastră este cineva!" — în perioada iniţială a
ocupării Pieţei Universităţii, mă întîlnesc cu un prieten mai
vîrstnic care îmi spune: „Chestiile astea cu luminări
aprinse şi îngenuncheri miros a legionarism." — într-o zi,
stînd de vorbă cu dl Baltazar, purtător de cuvînt al guver­
nului Roman, despre sistemul de salarizare, îl aud la un
moment dat spunînd: „Orice ar fi, nu mi se pare normal
ca un colaborator al d-voastră, un traducător de elită să
zicem, să cîştige mai mult decît primul-ministru!" — Din
interviurile televiziunii ale d-Kii Silviu Brucan. Reporterul
întreabă: „Cum vă explicaţi că dl Alexandru Paleologu,
pe care l-aţi numit ambasador la Paris, a manifestat în cîte­
va rînduri atitudini accentuat promonarhice?" Răspuns:
„Pentru că Paleologu, fiind unul dintre ultimii reprezen­
tanţi ai aristocraţiei antebelice de la noi, era firesc să aibă
opţiuni regaliste." Şi într-un interviu recent: „Cum aţi
caracteriza anul 1991 pentru România?" Răspuns: „în
anul 1991 România a trecut de la un socialism înapoiat la
un capitalism înapoiat." — într-o carte recent apărută la
Editura Humanitas, Ce vrem să facem din Uniunea
Sovietică, autorul, Alexandr Iakovlev, teoreticianul peres-
56
troikăi, face următoarele afirmaţii: „Stalin s-a războit cu ai
săi, dar politica sa de represiune n-a vizat niciodată un
popor întreg din afară ţării. Hitler a combătut toate popoa­
rele, a hotărît genocidul evreilor, el voia să subjuge popoare­
le slave. Toată politica lui era bazată pe teoria rasistă, el
considera celelalte popoare subdezvoltate." (p. 54) „Dar
Lenin este criticat acum pentru tot ce s-a petrecut după el!
Nu i-ar trece nimănui prin minte să-1 critice pe Isus Cristos
pentru Inchiziţia• căreia .creştinismul i-a dat naştere..."
(p. 64) „Revoluţia a dat poporului mai întîi instrucţie. La
noi, oamenii nu mai sînt analfabeţi. Revoluţia a permis de
asemenea accesul la asistenţa medicală." (pp. 6 4 - 6 5 ) „La
noi, populaţia n-are nici o simpatie pentru bogaţi şi n-are
încredere în ei." (p. 69)
Toate aceste exemple sînt ilustrări ale prostiei ca în­
cremenire în proiect. Să le analizăm pe rînd.
Profesorul german era victima unui clişeu pe care Ceau­
şescu însuşi îl construise şi îl cultivase cu grijă: el era con­
ducătorul plin de curaj al unui stat care îndrăznise să facă
opinie separată înlăuntrul blocului estic; el marca dife­
renţa, el era altfel decît ceilalţi conducători din Est supuşi
Moscovei. Acest clişeu, acreditat în Occident, a fost masiv
speculat de Ceauşescu în consolidarea statutului său
intern: respectat în afară, el devenea greu de contestat în
interior şi bunul său plac îşi extrăgea argumentele din
marca deprestigiu astfel construită. Noi suportam conse­
cinţele acestui credit oferit cu uşurinţă de occidentali şi, pe
măsură ce aplauzele în străinătate se înmulţeau, pe măsură
ce titlurile onorifice sporeau, viaţa noastră devenea tot mai
stupidă, mai sărăcăcioasă, mai apăsătoare. Zadarnic încer­
cam să îi explic profesorului german că, pus în balanţă
alături de această viaţă, gestul participării la Olimpiadă nu
însemna nimic. Putinţa lui de a accede la o altă experienţă
de viaţă era blocată de o proiecţie care devenise curentă în
opinia publică occidentală şi căreia el îi era prizonier.
57
 O mulţime îngenuncheată cu luminări aprinse în mîini
îi amintea prietenului meu scenografia şi recuzita rituală a
mişcării legionare. El opera însă, prin intermediul unei con­
versii logice ilicite, o generalizare falsă: legionarii oferiseră
într-adevăr spectacolul unei adunări de oameni îngenun­
cheaţi cu îumînări aprinse în mîini, fapt care totuşi nu în­
seamnă că orice mulţime de oameni îngenuncheaţi cu
Îumînări aprinse este o adunare de legionari. In România,
la 1848, o mare de oameni a îngenuncheat la Islaz, pe Cîm-
pul Regenerării, cu Îumînări aprinse în mîini; aceasta era
forma pe care o îmbrăca o enormă emoţie colectivă, şi
oamenii îi mulţumeau lui Dumnezeu că luase sfîrşit
„timpul silei şi voia celui mai tare". Oamenii care, la sfîr-
şitul lui aprilie 1990, s-au adunat în Piaţa Universităţii nu
au făcut-o cu gîndul la un ritual care celor mai mulţi le era
total necunoscut; ei au îngenuncheat într-un loc în care, cu
patru luni în urmă, muriseră tineri şi copii şi au aprins Îu­
mînări rugîndu-se pentru definitiva noastră mîntuire de
răul cel mai cumplit care încercase omenirea vreodată. Mul­
ţimea aceea trăia comoţia ieşirii dintr-un coşmar şi ea se te­
mea că „timpul silei şi voia celui mai tare" nu luaseră cu
adevărat sfîrşit sau că ele s-ar mai putea întoarce printre noi.
Dl Baltazar continua să-şi reprezinte salariile pe mode­
lul societăţii nomenklaturizate^ cine este aşezat în vîrful
societăţii, cine deţine funcţia supremă în stat se cuvine să
aibă salariul cel mai mare. Salariul, în această concepţie, nu
este o categorie economică, ci este proiecţia economică a
unei categorii politice. Un salariu „mai mare" decît al pri-
mului-ministru este un fel de ofensă adusă primului-mi-
nistru, este o ştirbire a autorităţii sale şi o lezare a ierarhiilor
politico-sociale. în schimb, într-o economie neipotecată
politic, cîştigul este proporţional cu calitatea ofertei şi cu
gradul în care cererea atestă caracterul ei excepţional: un
cîntăreţ de muzică uşoară, un reporter celebru, un între­
prinzător dotat, un arhitect de renume sau un creator de
modă cîştigă cu mult mai mult decît un prim-ministru sau
58
un preşedinte de stat. Christine Ockrent, de pildă, care a
fost ani de zile cel mai apreciat redactor al emisiunilor de
ştiri din cadrul televiziunii franceze, cîştiga 220 000 de
franci pe lună (cînd un automobil costa circa 50 000 de
franci), în vreme ce salariul primului-ministru nu depăşea
60 000 de franci.
Dl Brucan consideră că Alexandru Paleologu este
monarhist pentru că descinde din aristocraţia antebelică,
care, „după cum se ştie", prin „interesele ei obiective", „de
clasă", este legată de regalitate. Educat din fragedă tinereţe
în spiritul manualelor de materialism dialectic şi istoric,
dl Brucan rămîne fidel acestui spirit, indiferent de numărul
lucrărilor americane de poiitologie consultate ulterior sau
de contactul cu viaţa universitară americană. Acest tip de
explicaţii devin un soi de ticuri mentale care se manifestă
în cele mai neaşteptate situaţii. Unui marxist îi este greu să
explice de ce un proletar poate fi monarhist, de ce un
aristocrat poate fi anarhist sau de ce un tînăr de astăzi
poate crede în oportunitatea soluţiei monarhice în ţara
noastră. Iar unui fost marxist îi vine spontan în minte
explicaţia amintită a opţiunii lui Paleologu, şi nicidecum
aceea că ea poate fi întemeiată nu pe apartenenţa la o clasă,
ci pe o judecată proprie, care evaluează în această direcţie
şansele de redresare a societăţii româneşti.
în 1991, România a cunoscut, potrivit d-lui Brucan,
„trecerea de la socialismul înapoiat la capitalismul înapo­
iat". O formulă, la prima vedere, seducătoare, plină de
prospeţime şi de acuitate. Şi totuşi, în ea se ascunde o fixa­
ţie a gîndirii la un proiect care o dirijează în adînc. Există,
în mintea oricărui fost comunist neizbăvit de comunismul
său, nostalgia eternă după un comunism „mai bun". Pentru
că s-a implicat cînd va cu toată fiinţa lui în proiectul comu­
nist, el nu poate să accepte că ideea comunistă este o
fantasmă şi că, transpusă în practică, ea se soldează'întot­
deauna cu un eşec. Formula „socialism înapoiat" trădează
speranţa (poate nu pe deplin conştientizată) în existenţa
59
— cîndva, undeva — a unui socialism avansat: ce-i drept,
aşa ceva n-a existat şi nu există, dar dacă totuşi ar putea
exista ? Sînt foarte puţini foşti comunişti care s-au putut
lepăda definitiv de o asemenea speranţă. Simptomatic este
şi faptul că mulţi comunişti din Est, puşi în faţa dispariţiei
socialismului estic, se agaţă, cu o ultimă speranţă, de socia­
lismul suedez, francez etc. Pe de o parte, acest socialism nu
are nimic de-a face cu socialismul de sorginte marxistă
(comunism), pentru că el nu atacă celula societăţii care este
proprietatea privată, iar pe de altă parte trebuie spus că
guvernările partidelor socialiste în ţările vestice nu au
coincis nici pe departe cu perioadele cele mai prospere din
istoria postbelică a acestor ţări.
Lucrul cel mai grav care se ascunde în spatele formulei
„socialism înapoiat" este cochetarea cu gîndul că poate
merită în continuare încercat — cîndva, undeva — să se
obţină un socialism adevărat. Posibilitatea reînceperii celui
mai sinistru experiment pe corpul omenirii este astfel
păstrată deschisă.
Din formula d-lui Brucan rezultă, aşadar, că există un
capitalism înapoiat (ceea ce este adevărat şi istoric proba­
bil) şi un capitalism avansat (ceea ce din nou este adevă­
rat), că există un socialism înapoiat (ceea ce este fals) şi un
socialism avansat (ceeaxe din nou este fals). Un „socialism
înapoiat" nu ar putea să existe "creat dacă ar exista şi unul
avansat (pentru că „înapoiat" nu există decît în raport cu
„avansat"), or, cum un „socialism avansat" nu a existat şi
nu există, formula „socialism înapoiat" nu are sens. Socia­
lismul nu este nici „înapoiat" nici „avansat", el este doar
un mod falimentar de a organiza societatea şi care pe ter­
men lung se soldează cu distrugerea ei. Doar în sensul
distrugerii avansate a societăţii s-ar putea vorbi de un
„socialism avansat" şi, în acest sens, dl Brucan ar fi putut
să spună că în 1991 România a trecut de la un socialism
avansat (deci de la o distrugere avansată a societăţii) la un
capitalism înapoiat.
60
Dar este oare corect să vorbeşti, referindu-te la România
de astăzi, de „un capitalism înapoiat" ? Nu ar fi fost deloc
rău ca lucrurile să se petreacă astfel, de vreme ce a trece de
la socialismul avansat (= distrugerea avansată a societăţii) la
capitalismul înapoiat ar fi însemnat, în ordine istorică, in­
contestabil un progres; pentru că de la un socialism avansat
nu poţi avansa decît înspre dezastrul total, pe cînd de la
capitalismul înapoiat poţi avansa spre unul avansat...
Numai că România nu a trecut în 1991, cum susţine
dl Brucan, la un capitalism înapoiat. înapoiat sau nu, capi­
talismul presupune existenţa majoritară a proprietăţii pri­
vate, într-o Românie în care nici măcar ţăranii, după legea
funciară, nu au fost împroprietăriţi, în care întreprinderile
mici şi mijlocii sînt o excepţie şi proprietatea continuă să
fie în proporţie covîrşitoare a statului se poate oare vorbi
de capitalism, fie el şi înapoiat ?
Unde se află atunci România după cei doi ani post-insu-
recţionari, de vreme ce ea nu a atins încă stadiul capitalis­
mului înapoiat, iar în socialism nu se mai recunoaşte a fi ?
România se află din nou „pe drum". De astă dată, Româ­
nia se află pe drumul ce duce de la distrugerea avansată a
societăţii (= socialism avansat), către capitalismul înapoiat.
Sîntem deci mai bine situaţi decît în socialism, dar mai
prost decît în capitalismul înapoiat. Sîntem situaţi în
dezastrul de după dezastru. Cum însă politologii şi isto­
ricii nu pot opera cu asemenea formulări, ei au nevoie,
pentru a caracteriza o perioadă, de un cuvînt care să devină
o siglă şi, negăsind ceva mai bun, au denumit această
perioadă — post-totalitară. Perioada post-totalitară este un
răstimp al perplexităţii în care îţi propui să recuperezi
normalitatea de pe poziţiile anormalităţii devenite nor­
male. Acest răstimp nu are nimic comun cu „capitalismul
înapoiat" şi nu poate fi regăsit nicăieri în istorie. Pentru că
acest răstimp şi această structură socială nu au încă un
nume, tot ce se poate spune despre noi este că am trecut,
în aceşti doi ani, de la mizerie la mizeria post-mizeriei.
61
 în acest punct ne aflăm după 45 de ani de comunism şi
după doi ani de la ieşirea din el. Dar să nu uităm că, înainte
de a fi ajuns să se zbată astăzi în această fundătură fără nume
a istoriei, România a fost ajutată, în urmă cu 47 de ani, să
treacă — pentru a păstra terminologia d-lui Brucan — de la
„capitalismul avansat" la „socialismul înapoiat". Hazul este
că parte dintre artizanii acestui spectaculos salt înapoi stau
astăzi, în chip de experţi, în fruntea ţării şine explică cum să
ieşim din noroiul în care ei ne-au băgat. Şi-atunci de ce să ne
mirăm că dl Brucan ne numeşte proşti şi socoteşte că e
nevoie de încă 20 de ani pentru ieşirea din prostia noastră ?
în cartea sa, Ce vrem să facem din Uniunea Sovietică,
Alexandr îakovlev, teoreticianul perestroikăi, face o
paralelă între Hitîer şi Staîin: „Stalin s-a războit cu ai săi,
dar politica lui de represiune n-a vizat niciodată un popor
întreg din afara ţării. Hitler a combătut toate popoarele, a
hotărît genocidul evreilor, el voia să subjuge popoarele
slave. Toată politica lui era bazată pe teoria rasistă, el con­
sidera celelalte popoare subdezvoltate." După cum vedem,
din această paralelă, Stalin „iese mai bine".
în primul rînd se cuvine spus că a compara doi monştri
este o operaţie lipsită de sens. Odată limita umanului de­
păşită, care mai este unitatea de măsură cu care atrocitatea
poate fi cîntărită şi rîndvrkă pe categorii ? Numărul
victimelor ? Faptul că Hitler a omorît 6 milioane sau Stalin
16 milioane? (După care începe disputa istoricilor asupra
„corectitudinii" cifrelor: nu erau 6 milioane, erau „doar"
, 3 milioane; nu erau „doar" 16 milioane, de fapt erau 2 0 . . . )
Felul în care au fost omorîte aceste milioane de oameni ?
E mai cumplit să .omori prin gazare, prin administrarea
unui glonţ în ceafă sau prin îngroparea de viu ? Sau:
ancheta sub tortură era mai teribilă în cazul Gestapoului
ori în cazul NKVD-ului? în sfîrşit, să fie calitatea vic­
timelor acest criteriu ? Erau „de-ai noştri" sau „de-ai lor" ?
(îakovlev.spune: „Stalin s-a războit cu ai săi.") Erau adică
. ruşi — sau evrei şi ţigani ? Şi de unde rezultă că este' „mai
62
onorabil" să ucizi „de-ai tăi" ? Un german ar putea tot atît
de bine spune: „Hitler nu s-a războit cu ai săi. El nu şi-a
omorît fraţii şi surorile, ci a omorît străini..." (De fapt
Hitler s-a războit deopotrivă cu „ai săi", trimiţîndu-i la
moarte într-un război sinucigaş. Şi pentru a rămîne la ni­
velul nuanţelor: cînd îakovlev spune că „Stalin s-a războit
cu ai săi" ne vine greu să acceptăm că măcelărirea a
milioane de oameni lipsiţi de orice putinţă de a se apăra se
numeşte „războire cu".)
Se poate, aşadar, purta discuţia despre Hitler şi Stalin pe
acest teren? Crima poate fi oare sistematizată şi ierarhi­
zată? „Toată politica lui Hitler era bazată pe teoria ra­
sistă...", spune îakovlev. Iar toată politica lui Stalin era
bazată pe teoria luptei de clasă, se poate răspunde. Este
oare mai scuzabil să omori pe criterii de clasă? Sau pe
criterii de rasă? Teribil, în cele două cazuri, este faptul că
omori în numele a ceva care nu are nici o legătură cu vina
şi cu faptele celui omorît: faptul că omori un evreu sau că
omori un „culac" ori un „burghez". Un genocid se poate
organiza deopotrivă pe criterii de rasă sau de clasă; ceea ce
contează este genocidul, şi nu criteriul după care l-ai
organizat.
„Hitler a combătut toate popoarele", spune îakovlev.
Stalin, la rîndul lui, a combătut toate popoarele, în măsura
în care a exportat oriunde a putut „revoluţia socialistă",
această armă de distrugere în masă; „lupta de clasă",
instaurată peste tot unde trupele sovietice au pus piciorul
(toate ţările din estul Europei) sau peste tot unde a putut
fi prin alte mijloace instalată (de la Coreea, Vietnam,
Cuba, Cambodgia şi pînă la ţări africane), a făcut milioane
de victime şi a răvăşit pe zeci de ani istoria acestor ţări.
A compara deci în felul acesta doi campioni ai crimelor
contra omenirii şi a încerca să spui că unul era „mai mic"
sau „mai bun" decît celălalt nu are într-adevăr nici un sens.
Iar un asemenea tip de comparaţie — între doi criminali de
anvergură — ne împiedică să facem singura şi adevărata
63
comparaţie care trebuie făcută: între două monstruozităţi
istorice, între dictatura nazistă şi totalitarismul comunist,
între acestea două există într-adevăr o diferenţă esenţială
pe care, preocupaţi cum sîntem să echivalăm sau să com­
parăm ororile săvîrşite de Hitler şi de Stalin, o pierdem
mereu din vedere: nazismul nu şi-a propus în chip explicit
să distrugă celula societăţii care este proprietatea privată;
comunismul şi-a propus şi a făcut-o. Puse alături, nazis­
mul şi comunismul se întîlnesc şi se confundă pînă la in-
disţincţie în planul infinit al crimei şi al agresiunii contra
fiinţei umane; dar ele nu se întîlnesc şi nu se confundă în
distrugerea resorturilor ultime ale societăţii. Odată nazis­
mul lichidat, societatea a continuat să funcţioneze în cadrul
unui mod de producţie care rămăsese intact şi a cărui efica­
citate fusese verificată de o îndelungată experienţă a ome­
nirii. Creierul societăţii germane fusese atins, dar trupul ei
rămăsese întreg. Ieşită din nazism, Germania s-a văzut
confruntată cu o traumă morală şi psihică din care nici
astăzi nu şi-a revenit pe deplin; dar, în mod aparent para­
doxal pentru o ţară pustiită de război, ea s-a recuperat eco­
nomic relativ uşor, ajungînd pînă la urmă cea mai prosperă
ţară din Europa. Şi aceasta pentru că structurile fireşti ale
economiei, precum şi reflexul lor în plan social (clasele),
rămăseseră intacte: nazismul nu distrusese proprietatea
privată pe care se înalţă vigoarea Irfnei economii, nici tipul
întreprinzătorului (agricol sau industrial) care îşi extrage
mobilurile activităţii sale tocmai din această proprietate. Şi,
dimpotrivă, tocmai pentru că a distrus coloana vertebrală
a societăţii, comunismul a lăsat în urma lui nu numai ţări
traumatizate psihic şi moral, ci pustiite economic şi ani­
hilate în resorturile ultime ale existenţei lor. Aceste ţări se
află acum în situaţia unui organism, care trebuie să-şi re-
inventeze celulele şi ţesuturile. Aceste ţări trebuie să reîn-
veţe mersul cu picioarele zdrobite.
Revista 22, 31 i a n u a r i e - 7 februarie 1992
şi 8-14 februarie 1992
PREFAŢĂ LA UN FILM DESPRE
CIORAN
C u v î n t u l meu s-ar cuveni să fie o prefaţă la filmul pe
care urmează să-1 vedeţi: o „premieră mondială", cum 1-a
numit dl Norbert Dodille, directorul Institutului francez
din Bucureşti, în invitaţia pe care v-a adresat-o astă-seară.
Şi totuşi, în această prefaţă nu va fi vorba despre „ma­
rele Cioran", deci despre ,,cel mai mare gînditor nihilist al
veacului" sau despre „cel mai mare stilist francez contem­
poran"; nu va fi vorba nici despre importanţa documen­
tară a acestui film care propune, publicului occidental în
primul rînd, chipul neştiut şi nebănuit în vreun fel al lui
Cioran din perioada aurorală a vieţii şi a operei sale — pe­
rioada română. Nu va fi vorba, în această prefaţă, nici de­
spre misterul expropriat aici, în film, al faimoasei mansarde
din 21, rue de l'Odeon, în care locuieşte de peste 30 de ani,
„aureolat de prestigiul depărtării", „filozoful clandestin".
Mă voi opri, în acest cuvînt introductiv, doar asupra a
două lucruri: pentru prietenii francezi îndeosebi, voi spu­
ne cîteva cuvinte despre necunoscutul, pentru ei, Petre
Ţuţea, a cărui prezenţă masivă în film — filmul se deschide
de altminteri cu o lungă scenă al cărei protagonist este
Ţuţea — ar putea să-i nedumerească. Şi în al doilea rînd,
aş dori să vă spun cîte ceva despre partea nevăzută a filmului.
Petre Ţuţea a murit în urmă cu o lună, cînd se apropia
de 90 de ani. De formaţie filozof şi economist, a plătit
păcatul de a fi fost înalt funcţionar în Ministerul Econo­
miei în timpul războiului cu 13 ani de detenţie în închi-
65
sorile comuniste. Nimeni nu ştie să fi făcut vreun lucru
reprobabil în viaţa sa. Pînă în 1989 camera mizeră în care
locuia lîngă Cişmigiu era periodic percheziţionată de Secu­
ritate şi manuscrisele îi erau confiscate. Geniul oralităţii,
originalitatea gîndului şi a formulării sale atrăgeau mulţi
tineri în preajma lui şi faptul acesta îl transformase într-un
suspect constant al poliţiei politice.
Pe Cioran nu 1-a mai văzut niciodată din 1937, cînd
acesta pleacă la Paris cu o bursă a Institutului francez din
Bucureşti. Dar întîlnirea din tinereţea lor i-a marcat pe
amîndoi definitiv. în 1973, Cioran îi scrie prietenului său
din copilărie, Bucur Ţincu: „Ca şi tine, îi port lui Petrică
aceeaşi admiraţie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fără
pereche, dacă ar fi trăit la Paris, ar fi avut astăzi o reputaţie
mondială. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al
vremurilor noastre sau, mai degrabă, ca despre singurul spi­
rit genial pe care mi-a fost dat să-1 întîlnesc în viaţa mea."
Rolul în care fusese iniţial „distribuit" Petre Ţuţea era
acela de martor al unei perioade foarte puţin cunoscute din
viaţa lui Cioran: aceea a studenţiei bucureştene. însă după
cele două ore de filmare din aprilie 1990, Petre Ţuţea s-a
transformat în cel de al doilea protagonist, şi întregul film
s-a construit aproape spontan pe binomul Ţuţea-Cioran.
Cele două personaje par cădişi dispută aici partitura ge­
nialităţii, unite în iubirea lor şi dezbinate în felul lor de a
privi şi de a înţelege lumea: unul, prins într-un delir con­
stant al lucidităţii, certîndu-se neîncetat cu Dumnezeu, cu
condiţia umană şi cu propriile sale origini, nu poate pro­
pune oamenilor decît o cură prelungită de deziluzionare;
celălalt, teolog şi fantast, năzuieşte constant la. formularea
credinţei şi găseşte în dialogul infinit şi în verbul rostit
suprema voluptate a vieţii.
Veţi avea, cred, senzaţia, văzînd acest film, că vă aflaţi
în faţa a doi mari actori, uneori, poate, a doi mari cabotini.
Adevărul este cu totul altul: cele două imense personaje
aparţin ultimei generaţii de oameni liberi din România. Este
66
bine — şi de astă dată mă adresez prietenilor români — să-i
privim cu atenţie, să-i vedem cum gesticulează, cum vor­
besc, ce mimică au, pentru a înţelege ce lume ne-a fost ră­
pită şi ce însemna, în acea lume, naşterea unei personalităţi,
deci a unui individ conştient de forţa sa şi de locul pe care
îl ocupa în această lume. Numai într-o lume liberă pot să
apară oameni capabili să gîndească şi să se articuleze dis­
tinct în spaţiul uman al unei epoci. Ceea ce nouă poate să
ne pară astăzi cabotinism este dezinhibiţia unei lumi
definitiv pierdute, este senina mişcare interioară în spaţiul
de libertate al personalităţii. Pentru mine, care am par­
ticipat la naşterea lui, acest film este în primul rînd un
documentar al libertăţii: un om, dacă a apucat să cunoască
libertatea, poate să rămînă liber, senin şi sigur de el chiar
şi după 13 ani de închisoare. Şi invers, oamenii aflaţi în
stare de libertate într-o societate neliberă se vor naşte şi
vor muri ca fiinţe nelibere şi neconştiente de lipsa lor de
libertate. '
Şi acum cîteva lucruri despre partea nevăzută a filmului.
Cioran nu a acceptat niciodată să facă un film şi, cu atît
mai puţin, să fie filmat în faimoasa lui mansardă din Car­
tierul Latin. A refuzat de asemenea constant orice apariţie
la televiziunea franceză. Din acest punct de vedere, filmul
acesta este un document singular. Vă daţi seama ce mîn-
dru am fost cînd am reuşit- să obţin acordul lui pentru o
întreprindere unică — şi în aprilie 1990 ofeream deja tele­
viziunii române proiectul şi scenariul pentru filmul
Cioran. Biletele de avion pentru echipa de filmare fuseseră
reţinute din vreme pentru 17 iunie 1990, într-o sîmbătă,
filmarea la Cioran acasă urmînd să înceapă luni, 19 iunie.
Pe 13 iunie au izbucnit celebrele evenimente din Bucu­
reşti, urmate de marea mineriadă. Trăim într-o ţară parado­
xală şi aşa se face că aceeaşi televiziune cu care colaboram
la naşterea unui act de cultură a participat în acele zile la
campania de defăimare a unei bune părţi din intelectua­
litatea română, instigînd populaţia împotriva ei. Niciodată
67
nu m-am simţit ameninţat şi vînat ca în acele zile. Am molcom-tărăgănată, cu inflexiuni ardeleneşti, un univers
plecat la aeroport, pentru Paris, aproape escortat de prie­ mitic şi fondator, populat adesea de accente suprarealiste.
tenul meu, Andrei Pleşu, pe atunci ministru al culturii. Ii mulţumesc că se află âstă-seară printre noi.
Ajuns seara la Paris, am văzut la programul de ştiri al tele­
viziunii franceze scene a căror atrocitate m-a umplut de Acest film ar fi putut avea un subtitlu: Despre credinţă,
oroare, de umilinţă şi ruşine. Cîteva zile România a rămas şi despre neputinţa de a crede. Prietenul său din tinereţe,
vedeta telejurnalelor europene şi primele pagini ale marilor Petre Ţuţea, vrea, dintr-o imensă iubire, să-1 salveze în faţa
cotidiene îi erau în întregime dedicate. Reuşiserăm, cu zeilor pe Cioran, pe cel care nu poate crede. Cioran, în
mineriada, să oferim o premieră mondială. schimb, pentru că nu poate crede, vrea să demoleze toţi
Cînd luni dimineaţa, pe 19 iunie, am început filmările zeii acestei lumi. în final el nu rămîne decît cu sine, cu
în rue de l'Odedn, eram aproape anesteziat. Interesul meu singurul zeu care mai stă în picioare, la pîndă, în inima
pentru ceea ce urma să facem dispăruse cu desăvîrşire. operei sale. Spre deosebire de Ţuţea, Cioran, întors în
Imaginea mea nu apare, din fericire, niciodată în film, dar permanenţă spre sine, nu are timp pentru iubire. Pentru că
veţi putea constata că vocea, pe parcursul discuţiilor cu nu poate crede, el nici nu poate iubi. în schimb, poate fi
Cioran, spre deosebire de cele cu Ţuţea, din aprilie, la iubit.. Neputinţa lui şi scormonirea înfrigurată în misterul
Bucureşti, este flască, lipsită de vlagă şi de orice urmă de propriei sale fiinţe provoacă tandreţe. Celălalt, prietenul
interes. Nu mă puteam deloc concentra şi, în loc să-1 ur­ tinereţii, se întoarce înspre el, îi preia neputinţa şi, din
măresc pe Cioran, mă gîndeam tot timpul la ce se petre­ depărtarea amurgului, îl îmbrăţişează cu dorul său.
cuse şi la ce se petrecea în ţară. Ceea ce ar fi trebuit să fie
Cuvînt rostit la premiera filmului Exer­
o sărbătoare devenise dintr-o dată o povară şi prilejul unei
ciţiu de admiraţie, care a avut loc la In­
solicitări căreia de-abia îi făceam faţă. Norocul meu a fost stitutul francez din Bucureşti în ziua de
că Cioran vorbea imens, uşurîndu-mi considerabil sarcina. 3 februarie 1992.
A intervenit apoi montajul, pentru a remedia ceea ce mie
mi-a apărut atunci a fi fos&^un dialog eşuat.
Un ultim cuvînt despre al treilea personaj important al
acestui film (singurul care se află printre noi), fratele lui
Cioran, dl. Aurel Cioran, care a venit ieri de la Sibiu pentru
a asista la premiera filmului. (Spre deosebire de Petre
Ţuţea, Aurel Cioran nu a stat în închisoare „decît" şapte
ani.) Partitura sa, în mare măsură orală, este remarcabilă şi
ea are o contribuţie decisivă în refacerea universului copi­
lăriei cioraniene din satul Răşinari, precum şi a perioadei
tinereţii petrecute la Sibiu şi, în vacanţe, în satul de munte
de lîngă Păltiniş — Ş.anta. Capacitatea de evocare a d-lui
Aurel Cioran este extraordinară, creînd, prin cele cîteva
evenimente şi personaje amintite, ca şi prin vocea sa

68
 CERUL CULTURII NOASTRE
Anuarul Academiei Române recent apărut prezintă pentru
secţia de filozofie, psihologie şi pedagogie următoarea
listă: Membri titulari: Constantin Ionescu-Gulian, Ion
Gheorghe Maurer, Vas.il e Pavelcu. Membri corespondenţi:
Ion Ceterchi, Gali Erno, Mircea Maliţa, Dimitrie Stă­
niloae. Recent cooptaţi: Ion Banu, Alexandru Boboc.
Pentru opinia publică, această listă nu spune mare lucru.
Nici măcar lumea culturală nu poate înregistra, în toată
amploarea lui, caracterul scandalos al acestui bazar de
nume, pentru că mai bine de jumătate dintre ele nu au nici
un fel de rezonanţă publică sau culturală. Putem foarte
bine să ne imaginăm că este vorba de specialişti de vîrf
într-un domeniu care nu e la îndemîna oricui.
Pentru a percepe grotescul care se ascunde în spatele
acestei liste, imaginaţi-vă un concurs de frumuseţe în a că­
rui etapă finală se prezintă o violonistă celebră, patru-cinci
femei pocite, o gospodină onestă şi o doamnă în vîrstă,
care s-a retras la moşie după o viaţă zbuciumată petrecută
în „Brigăzile roşii". Ce ar spune, juriul şi publicul despre
aceste doamne, contemplîndu-le în costum de baie ?
Părintele Stăniloae poate sta la loc de cinste în orice
Academie din lume; dar formaţia sa şi contribuţia sa deci­
sivă în domeniul ştiinţelor spiritului îl recomandă pentru
secţia de teologie (inexistentă în actuala Academie Ro­
mână), nicidecum pentru filozofie, psihologie sau pedagogie.
70
Ion Gheorghe Maurer are tot atîtea legături cu filozofia,
cît are părintele Stăniloae cu lori Gheorghe Maurer. Ion
Ceterchi este jurist. Mircea Maliţa, matematician ca for­
maţie, a scris două-trei cărţi de eseuri care nu au modificat
nici cu un milimetru soarta filozofiei româneşti. Gali Erno
scria articolele de socialism ştiinţific prin anii '50-'60 în
Revista de filosof ie, care trebuiau rescrise în redacţie.
Ce s-ar putea spune despre Constantin Ionescu-Gulian ?
Domnia sa este şeful secţiei de filozofie a Academiei
Române. A prins însă şcoala bună de filozofie din anii '40.
Cîteva lecturi din filozofii germani, cîteva articole de etică
în Revista Fundaţiilor Regale, scrise de un profesionist
cuminte, care promitea. în anii '50, Leonte Răutu, şeful
secţiei de ideologie a Comitetului Central, îi încredinţează
funcţia de ghilotineur-şef în domeniul filozofiei. Gulian
trebuia să preia din filozofia sovietică limbajul critic-de-
mascator şi să-1 aplice la istoria culturii şi a filozofiei ro­
mâneşti şi universale; lui i-a revenit sarcina de a introduce
în lexicul românesc limba aceea de lemn a „criticii filo­
zofice marxist-leniniste", menită să obnubileze minţile a
generaţii de studenţi, să formeze generaţii de activişti, să
străbată „ca un fir roşu" învăţămîntul politic de pretu­
tindeni, sclerozînd creierele şi ucigînd gîndirea în faşă. Sînt
traduse urgent din limba rusă — text, prefaţă şi note —
broşuri cu excerpte din „filozofii materialişti": Lao-tzî ( ? ) ,
Voltaire, D'Holbach, La Mettrie, Locke, Feuerbach...
Traducerile sînt semnate de C. Ionescu-Gulian. La 35 de
ani, în virtutea acestei prestaţii, devine membru al Aca­
demiei, şeful catedrei de istoria filozofiei de la Facultatea
de Filozofie din Bucureşti, directorul Institutului de
Filozofie al Academiei. Se specializează în „critica filo­
zofici burgheze". Demască „abaterile", „alunecările",
„deviaţiile" ideologice; denunţă „primejdiile"; îi scoate
pentru ani buni din cultura română pe Maiorescu şi pe
Blaga; îi „înfierează" pe filozofii români interbelici care
„s-au adăpat" din apele murdare ale filozofiei idealiste
71
germane, pe care în prima tinereţe o iubise şi o cultivase; vicepreşedinţi şi şefi de secţie, în care Nicolae Manolescu
critică filozofia „imperialismului în putrefacţie". Devine nu este primit ca membru pentru că „face politică" (în
spiritul-plat de serviciu care ucide tot ce este spirit. vreme ce, după cum vedem, locul e ocupat doar de sera­
Am lucrat o vreme, începînd din 1965, la Institutul de fimi apolitici), în care intelectuali de valoarea părintelui
Filozofie al Academiei sub directoratul său. „Sala de Stăniloae şi a lui Ştefan Aug. Doinaş acceptă să stea alături
şedinţe" a Institutului era în bibliotecă. Mi-a rămas în' de impostori şi de torţionari ai spiritelor — de ce nu ar fi
minte o şedinţă în care, după ce a bătut cu pumnul în masa Gulian şi Boboc la locul lor?
acoperită cu catifea roşie, a strigat: „Sînt oameni care au Această Academie, jalnic cîrpită, este cerul culturii noas­
citit de trei ori cîte cărţi sînt în această bibliotecă. Să vă tre. Pe harta acestui cer stau, grotesc îmbrăţişate, victimele
intre bine în cap: nu de aşa ceva avem noi nevoie, ci de oa­ şi călăii lor: cîţiva membri post-mortem (cîte un Blaga, cîte
meni capabili să apere linia partidului!" un Noica) — adică marii noştri vii — şi cîţiva membri în
Eram foarte tînăr şi lucrurile astea mă impresionau teri­ viaţă (cîte un Gulian, cîte un Boboc) — adică fantomele
bil. Un prieten mai vîrstnic mi-a spus: „Nu-i lua în seamă. noastre de serviciu, cărora continuă să le crească unghiile
Tipii ca Gulian sînt asemenea morţilor cărora continuă să şi părul.
le crească o vreme părul şi unghiile." Părea să aibă drep­ Expres, 6 februarie 1992
tate şi mi-am propus să nu-i numesc niciodată, pentru că
morţii şi fantomele nu există.
însă ce se întîmplă acum este de-a dreptul şocant: fanto­
mele prind corp şi pătrund în viaţa noastră. Gulian, care
a fost un mic Nicolski al filozofiei, continuă să conducă
secţia de filozofie a Academiei şi să coopteze noi membri:
pe Alexandru Boboc, de pildă, vestit în tagma filozofi-
cească printr-un faimos scandal de plagiat, prin turnătorii
la secţia ideologică a C C - u l u j ^ p r i n jalnice cărţi de com­
pilaţii, printr-un IQ extrem de scăzut. Nu specialişti de
vîrf, ca profesorii Mircea Flonta sau Ilie Pârvu, merită să
intre în Academie, ci impostori calificaţi, ocoliţi de stu­
denţi şi populîndu-şi sala de curs cu cîteva suflete de
pripas, momite de o garantată notă 10 la examene.
De fapt, de ce ne mirăm că lucrurile arată aşa ? Nu este
vorba în toate acestea de o splendidă coerenţă? într-o
Academie în care Ion Gheorghe Maurer, Alexandru
Bârlădeanu şi Suzana Gâdea sînt membri titulari (răul cel
mai mic fiind că n-au scris un singur rînd academic în viaţa
lor), în care cei care l-au comparat pe Ceauşescu cu
Pericle, apoi cu „omul universal" al Renaşterii, sînt astăzi

72

A FI LA TINE A C A S Ă
In anii trecuţi, în două comune aşezate de o parte şi de
alta a graniţei franco-germane, în dreptul Alsaciei, s-a
petrecut un fapt care, privit din perspectiva secolului
al XlX-lea, ţine de domeniul utopiei: un cetăţean francez
a fost rugat să fie primar al unei comune germane şi,
independent de această situaţie, unui cetăţean german i s-a
cerut să devină primar într-o comună din Alsacia.
Amîndoi lucraseră ani de zile, trecînd zilnic graniţa, în cele
două comune, şi locuitorii de aici i-au socotit ai lor şi le-au
cerut să vină şi să se simtă acolo ca la ei acasă, ba chiar să
gospodărească acest „acasă" al tuturor. Asemenea cazuri,
repet, âr fi părut în urmă cu o sută de ani o utopie.
De la această utopie, de la ceva care nu există încă,
trebuie să pornească orioe^discuţie atunci cînd două sau
mai multe etnii folosesc cuvîntul „patrie" pentru acelaşi
teritoriu. Nu putem oare spera că şi în cazul Transilvaniei
utopia se va transforma cîndva în istorie şi că soluţia
pentru o Europă integrată trebuie să vină dinspre acest
viitor pe care astăzi ne este greu să-1 imaginăm ?
Problema Transilvaniei nu este una a istoricilor. Nu
scormonind rănile istoriei vom găsi o soluţie la această
problemă, şi disputele istoricilor, în loc să rezolve ceva,
vor adînci mereu o dezbinare istorică. Pesemne că manua­
lele istoricilor unguri şi români nu vor putea fi puse nici­
odată de acord, deoarece chiar dacă există un unic adevăr
istoric, interpretarea lui nu va fi niciodată aceeaşi. Soluţia
74
la problema Transilvaniei nu poate veni din trecut, ci doar
din acel viitor care astăzi ne apare utopic. Iar viitorul din
care poate veni soluţia înseamnă crearea unui teritoriu
spiritual aşezat mai presus decît cel pămîntesc. Pentru că
diferenţele de etnii sînt diferenţe de teritoriu doar atîta
timp cît o civilizaţie se rezumă la mistica pămîntului şi face
din acest pămînt valoarea supremă a civilizaţiei. O bucată
de pămînt poate fi patrie comună pentru oameni care
vorbesc limbi diferite sau care au credinţe diferite, dacă
aceşti oameni sînt capabili să construiască laolaltă pe acest
pămînt teritoriul spiritual al lui „a fi la tine acasă". Un
ungur şi un român pot să se simtă „la ei acasă", dacă
fiecare îi recunoaşte celuilalt dreptul de a se simţi la el
acasă în aceeaşi măsură în care el se simte la el acasă. Nici
unul nu trebuie să fie „mai la el acasă" decît celălalt.
Acest echilibru al sentimentului de a fi la tine acasă nu
a fost obţinut pînă acum în istoria Transilvaniei. Poate că
ce se întîmplă astăzi în Transilvania este rezultatul acestui
dezechilibru. Poate că ungurii din Transilvania au practicat
vreme de cîteva secole „privirea de pe cal" a celui care se
simte stăpîn şi este mai la el acasă. Poate că românii din
Transilvania au simţit apoi nevoia şă-şi ia revanşa şi să
împrumute, la rîndul lor, „privirea de pe cal" a celui care
se simte „mai la el acasă". Poate că se joacă astăzi o nefastă
schimbare de roluri şi că rănile istorice ale celor umiliţi se
confruntă acum cu rănile celor frustraţi şi coborîţi de
pe cal.
Dar patria nu este în primul rînd un pămînt. Noi, care
am trăit cîteva decenii în comunism, ştim foarte bine că un
teritoriu prins între graniţe poate să devină un lagăr de
concentrare pentru un popor întreg şi că grănicerii pot
deveni paznicii acestei închisori din care nu ai cum să fugi.
Patria, în comunism, este locul din care vrei să evadezi, de
care vrei să scapi, tocmai pentru că ceea ce era „la tine" a de­
venit „la ei" acasă. Eram „la ei", „la comunişti" acasă, şi nu
„la noi", ca oameni liberi. Iată de ce adevărata patrie este
75
starea de spirit a lui „a fi acasă" care se obţine în legătură
cu un anumit teritoriu. Cînd această stare de spirit este
distrusă, unui om i se fură patria. Patria poate fi furată
chiar şi atunci cînd rămîi pe pămîntul pe care te-ai născut.
Transilvania trebuie să devină starea de spirit a lui „a fi
acasă" pentru două etnii diferite pe care istoria le-a aşezat
pe acelaşi pămînt. Acest lucru nu este cu putinţă decît
într-o societate în care diferenţa este acceptată din capul
locului şi privită ca firească. Societatea care creează patria
ca stare de spirit a lui „a fi la tine acasă" este aceea orga­
nizată democratic, pentru că democraţia este singura
formă de guvernare care acceptă că ceea ce este diferit este
totodată egal.
O Europă integrată este o Europă a democraţiei gene­
ralizate, în care graniţele sînt contururi trasate de stările
noastre de spirit, de faptul de a se simţi undeva acasă. Alsa­
cianul devenit primar într-o comună din Germania se sim­
ţea aici la el acasă, aşa cum la el acasă se simţea şi germanul
devenit primar în Alsacia franceză. Iar cîtă vreme există
state-naţiuni, un ungur din Transilvania poate foarte bine
ajunge să se simtă la el acasă, fiind deopotrivă un bun
ungur, un bun cetăţean român şi un bun european.
Revista 22, 2 0 - 2 6 martie 1992
EX-REGELE MI HAI
SAU CÎTEVA PRECIZĂRI
DESPRE LOGICA LUI „EX-
Selectat după criterii riguros profesionale, noul contin­
gent de crainice âl ,;Televiziunii române libere" ne-a vorbit
zilele acestea în repetate rînduri despre „ex-regele Mihai".
Aşadar, regele Mihai a fost şi nu mai este rege. Crainicele
televiziunii rru făceau decît să exprime, în felul lor de crai­
nice, un adevăr — nu-i aşa ? — istoric. în 1947, regele Mihai
a abdicat, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, de la tronul
României şi a încetat să fie rege. De bunăvoie şi nesilit de
nimeni, el a plecat din ţară, sătul să fie rege, şi a luat dru­
mul pribegiei. Pur şi simplu1 el nu a mai vrut să fie rege sau
pur şi simplu poporul român, convertit de la o zi la alta la
„democraţia populară", s-a săturat de a avea rege. Regele
este deci un fost rege. El este un „ex-"; un „ex-rege". O
logică desigur impecabilă. Cum altfel să-i spui unui rege
care nu mai este rege altfel decît „ex-rege" ?
Straniu începe să fie cînd logica aceasta nu este dusă pînă
la capăt, adică extinsă la toate personajele care populează
scena vieţii noastre publice de astăzi. De ce nu auzim, la
televiziune, ceva de genul: „Dl Ion Iliescu, ex-prim-secre-
tar PCR, actualul preşedinte al României", a făcut.şi a
dres. (Să zicem: „...1-a primit la Palatul Cotroceni pe dl
Adrian Păunescu, ex-poet de curte al lui Ceauşescu.") sau:
„Dl Alexandru Bârlădeanu, ex-ministru al lui Gheor-
ghiu-Dej şi ex-erou al muncii socialiste, actualul preşedinte
al Senatului..." Sau: „Dl Dan Marţian, ex-secretar al CC
al UTC, actualul preşedinte al Camerei deputaţilor..."
77
Sau: „Dl Vasile Văcaru, ex-secretar al comitetului de par­
tid presă-edituri, actualmente senator..." Sau: „Dl Vasile
Moiş, ex-ofiţer de miliţie, ex-infractor de drept comun,
vicepreşedinte al Senatului..." ş.a.m.d.
Am afla atunci că dacă un „ex-rege" ne-a vizitat de
Paşti ţara, ex-prim-secretari, ex-membri CC, ex-securişti şi
ex-comunişti ne vizitează zi de zi viaţa, drapaţi în funcţii
de preşedinţi de republică, de preşedinţi şi vicepreşedinţi
de Senat, de deputaţi, academicieni, prefecţi, primari
ş.a.m.d. Cu această logică a lui „ex-" dusă pînă la capăt, cu
logica acestor „foşti-actuali", am afla şi noi pînă la urmă
pe ce lume sîntem şi cît de mult actuala noastră lume con­
tinuă să fie ex-lumea noastră şi lumea celor foşti. Am afla
că trăim în lumea lui „ex-" şi că ne trăim „ex-viaţa": ex-viaţa
de fiinţe prostite, ex-socialismul bine ascuns după vorbe
goale ca privatizare', reformă, legea fondului funciar etc.
Şi aşa stînd lucrurile, am afla şi cît de falsă este logica lui
„ex-". Acest prefix nenorocit care minte despre un rege ce
nu a încetat niciodată să fie rege, pentru simplul fapt că a
fost forţat să plece, fără consultarea poporului, de către
actualii noştri ex-comunişti flancaţi de tancurile ex-Arma­
tei Roşii, ei bine acest prefix minte şi despre prim-secre-
tarii, secretarii de partid şi comuniştii noştri care nu au
încetat niciodată să fie prim^ecretari, secretari de partid şi
comunişti. Nu este adevărat că regele Mihai este ex-regele
României, aşa cum nu este adevărat că preşedintele Româ­
niei, dl Ion Iliescu, este ex-prim-secretar. Regele Mihai e
rege şi Ion Iliescu este prim-secretar. Sau altfel spus: pe cît
de puţin este Ion Iliescu „ex-prim-secretar", tot atît de
puţin este regele Mihai „ex-rege". Fiecare a fost şi este ceea
ce a fost şi este dintotdeauna: Regele — rege, dnii Iliescu,
Bârlădeanu, Marţian şi ceilalţi — secretari, prim-secretari
şi propagandişti de partid. Toţi sînt ce-au fost: unii regi,
alţii activişti. Rog „Televiziunea română liberă" să ţină
cont de aceste precizări şi ori să renunţe la logica lui „ex-",
ori să o aplice peste tot.
România liberă, 29 aprilie 1992
DE CE REGI?
C e , md gr
e , v o r b i r e s e po«e spune de S f r e
este: „Nu are nimic sfînt." Un om care nu mai are nimic
sfînt poate face orice şi, mai ales, cu el se poate face orice.
Asemeni oricărui om, un popor, pentru a nu se destrăma
şi pentru a nu fi ameninţat să dispară din istorie, trebuie
să aibă mereu ceva sfînt.
Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta
că un popor poartă în el ceva sfînt. Cînd un popor îşi
pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi
pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă. Oamenii
care îl alcătuiesc rămîn împreună în virtutea inerţiei doar,
a unui loc geografic şi a limbii pe care o vorbesc. Dar
legătura dintre ei, care se întemeia pe legătura lor cu
divinul, a dispărut. Un asemenea popor îşi pierde punctul
cardinal şi el poate fi lesne dezbinat. Un popor căruia i s-a
luat regele îşi pierde fereastra spre cer şi posibilitatea de a
privi în sus.
„Maiestate" înseamnă „măreţie". In rege, un popor îşi
recunoaşte măreţia, şi ultimul om, cel mai umil, pri-
vindu-şi regele, se transfigurează şi îşi primeşte de la el
chipul lui de sărbătoare. Oamenii au nevoie de regi pentru
ca să se recunoască şi în altceva, mai înalt decît ei. Ei au
nevoie să comunice şi cu altceva decît cu lucrurile de pe
pămînt. Regele, ca simbol, este posibilitatea acestei comu­
nicări. Monarhul nu este stăpîn, nu este nici măcar con­
ducător; el este doar garanţia înălţării noastre şi a legăturii
79
noastre de oameni cu ceva care este mai presus decît noi. a trebuit să plece ? De ce, iubindu-ne, a plecat şi de ce s-a
Regele este capul întors spre cer al unui popor întreg, strigat zadarnic, în urma lui, „nu pleca" ? Pesemne pentru
fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt. Cînd că trăim de patruzeci şi cinci de ani într-o poveste urîtă şi
unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul întors către pentru că vraja blestemului nu s-a destrămat încă. Cortina
cer. El este decapitat. Poporul român a fost decapitat astfel a căzut, după acea zi de Paşti, peste scenariul unei iubiri
la 30 decembrie 1947. neconsumate.
Revista 22, 8-14 mai 1992
începînd din acea clipă cu noi s-a putut întîmpla orice.
Vorbele noastre şi-au pierdut valoarea, cuvîntul dat nu a
mai fost ţinut. Ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-am
pierdut-o în ceilalţi. Ne-am pierdut demnitatea, curajul şi
speranţa. Am putut fi călcaţi în picioare. Am intrat în
imperiul fricii şi am uitat ce înseamnă libertatea. Am devenit
laşi, grosolani şi răi. Nu am mai avut în noi nimic sfînt.

Amintiţi-vă de acele imagini din ziua de Paşti. Şi amin-

tiţi-vă apoi de convoiul prezidenţial care trecea în vizită pe
strada pustiită, de trecătorii ţinuţi locului sub privirile
iscoditoare ale haitelor de pază care brodau trotuarele Căii
Victoriei. Niciodată unui conducător comunist nu i s-a
mîngîiat, cu trupurile oamenilor, maşina care îl purta.
Pentru că nimeni nu se recunoştea în el. Pentru că nimeni
nu îl iubea.
Patruzeci şi cinci de ani de despărţire. Am fost cu toţii,
în acest răstimp de istorre* bolnavi din lipsă de iubire:
nimeni nu ne-a iubit şi n-am avut pe cine iubi. De cînd nu
s-a mai revărsat din noi atîta iubire? Şi cînd, în istoria
noastră, sufletul nostru colectiv, degradat în multe feluri,
uscat de suferinţă şi de lipsa speranţei, s-a mai deschis cu
atîta disperare şi tandreţe ?
Mîngîiat de sute de mii de oameni. Freamătul acestei
mîngîieri uriaşe nu se putea naşte din altceva decît din
disperarea iubirii regăsite. Discursul regal s-a încheiat cu
o declaraţie de iubire lipsită de emfază, austeră chiar. I s-a
răspuns că este, la rîndul lui, iubit. De ce atunci acela că­
ruia i-am declarat iubire şi care ne-a mărturisit iubirea lui

80
 NU SÎNT MONARHIST tari şi secretari PCR. Ea a devenit neistoria noastră. Ştiu,
pe de altă parte, că la 22 decembrie 1989 a avut loc în Ro­
mânia o revoluţie anticomunistă, aşa cum ea a avut loc şi
în celelalte ţări est-europene cotropite după război de
sovietici, şi în scurt timp apoi imperiul sovietic, care gene­
rase năpasta, s-a destrămat.
Respectul faţă de istoria acestei ţări îmi cere să mă întorc
spre locul în care s-a produs ruptura şi din pare, pentru un
popor întreg, a început neistoria lui. Am nevoie să-mi
regăsesc istoria, şi pe rege îl regăsesc cu această istorie cu
T^Ju am o prejudecată specială legată de fastul curţilor
tot. îl regăsesc pentru că logica elementară a dreptăţii şi a
regale, pe care, aparţinînd generaţiei postbelice, nu aveam
reparaţiei unei istorii violate mă face să îl întîlnesc în mod
cum să-1 cunosc decît din cărţi sau din filme. Nu am
firesc. îl regăsesc nu pentru că am nevoie de mituri, ci
nostalgia unei perioade populate de regi, pe care nu am
pentru că am nevoie de certitudinea evacuării comunis­
trăit-o şi pe care nu am cum s-o regret afectiv. Repre­
mului din ţara noastră. îl regăsesc ca pe o instanţă a mora­
zentările mele despre societate şi democraţie pot să treacă
lităţii noastre pierdute şi ca pe o garanţie a regenerării
dincolo de căleşti poleite şi de cortegiul reginei Angliei.
noastre morale. îl regăsesc ca termen al reconcilierii noas­
Cred în democraţie şi pot să mi-o imaginez realizată la fel
tre cu noi şi cu cerul de deasupra noastră.
de bine într-o republică sau într-o monarhie constituţio­
Ştiu de asemenea că cei care ne-au mutilat istoria au vrut
nală. Respect forma de guvernămînt americană, franceză,
s-o facă în chip ireversibil. Ştiu că ei au cultivat atent,
italiană sau germană, aşa cum o respect pe cea daneză,
vreme de patru decenii şi jumătate, logica discontinuităţii
olandeză, engleză sau spaniolă. Nu cred că în principiu
şi că, pentru a o disloca, trebuie să recuperăm continuitatea
democraţia are mai multe şanse într-o monarhie constitu­
istoriei noastre. De aceea nu e nevoie, pentru a redescoperi
ţională decît într-o republică. Cred că pot să existe regi
figura regelui, să fii locuit de un „delir monarhic". Tronul
mai puţin reuşiţi, aşa cum pot să existe preşedinţi nu toc­
a fost suspendat la noi nu printr-o revoluţie internă, ci
mai grozavi. Nu sînt deci monarhist.
printr-o năpastă venită din afară. Şi de aceea nu cred nici
In schimb, s-a întîmplat să mă nasc român şi, aşa stînd
o clipă în necesitatea unui referendum, pentru că ceea ce
lucrurile, gîndesc în termenii istoriei noastre şi nu-mi este
e legitim nu are nevoie de referendum. în problema regelui
indiferentă soarta poporului numit român. Ştiu că istoria
nu am de întrebat decît istoria României şi în felul acesta
acestui popor s-a făcut cu domni, iar istoria lui modernă
îl regăsesc, simplu şi firesc, pe cel care o întruchipa.
s-a făcut cu regi; şi nu s-a făcut rău deloc. Mai ştiu că
Aşadar, fără să fiu din principiu monarhist, mă întîlnesc cu
această istorie s-a întrerupt pe neaşteptate cînd Armata
regele prin simplul recurs la un manual netrucat de istorie
Roşie a venit peste noi şi ne-a impus comunismul. Cu
a românilor.
această ocazie, regele, care aparţinea istoriei noastre, a fost
Dar dacă îl regăsesc în atîtea feluri, nu pot să recunosc
silit să abdice şi să părăsească ţara. Din acest moment isto­
legitimitatea nici unui moment care, din 22 decembrie
ria noastră a început să se facă nu cu regi, ci cu prim-secre-
1989, s-a petrecut făcîndu-se abstracţie de el. Cîtă vreme
82
83

nu îl reintegrăm pe rege în istoria noastră, continuăm
opera celor care ne-au invadat şi perpetuăm o fraudă şi un
viol istoric. Cultivînd ignoranţa noastră istorică şi pu-
nîndu-ne să votăm noi constituţii, să alegem preşedinţi,
senatori şi deputaţi comunişti, guvernanţii noştri nu fac
decît să legitimeze, acum pentru prima oară, frauda origi­
nara. Ei vor să legitimeze devierea istoriei noastre şi să ne
împiedice să reaşezăm lucrurile pe drumul de pe care ele
au fost scoase. Pecetluim astfel istoria care ne-a fost con­
fecţionată la Moscova în 1947. Fiecare zi care trece pe
drumul acestui nefiresc legitimat ne prelungeşte suferinţa
şi ne menţine într-o izolare catastrofală pentru ţară.
In euforia care a urmat dispariţiei lui Ceauşescu am
uitat să ne recuperăm firescul istoriei noastre. Nici nu am
fi putut-o face, deoarece fireşti noi nu mai eram cu toţii de
mult. Ni se băgase atît de bine în minte că regii sînt o
fandoseală a popoarelor, nişte vechituri ale istoriei, nişte
personaje inutile şi cheltuitoare, care se răsfaţă în palate,
care au multe moşii şi care, cînd îşi părăsesc tronul, pleacă
cu cîteva vagoane de aur după ei... Nici vorbă să ne în­
toarcem cu gîndul într-acolo. Ideea unei monarhii ne
apărea ridicolă, iar figura regelui Mihai, fantomatică,
venea înspre noi arareori, dintr-un trecut imemorial.
Ce a urmat — abia dacă sîrlttem dispuşi să înţelegem as­
tăzi pe deplin. Mai întîi, minciuna Frontului — „păcatul
originar" al acestei perioade — care a promis să nu par­
ticipe la alegeri, ci doar să asiste la desfăşurarea lor. Trans­
format peste noapte în partid, beneficiind de toată logistica
puterii moştenite, utilizînd, într-o campanie electorală gro-
tescă, reflexele unui popor îmbolnăvit vreme de decenii,
tehnica diversiunii, a dezbinării şi aţîţării, defăimînd siste­
matic partidele istorice abia reînjghebate şi elita intelec­
tuală a ţării, chemînd la urne în pripă un popor dezinformat,
căruia nu trebuia să-i dea timp să se dezmeticească, alegînd
ca slogan electoral formula „noi nu ne vindem ţara" —
Frontul a cîştigat alegerile din 20 mai 1990, asigurîndu-şi
84
o majoritate confortabilă în Parlament şi. un preşedinte
„pentru liniştea noastră". Liniştea care a urmat a înmăr­
murit o lume întreagă: diversiunile naţionaliste care s-au
ţinut lanţ, încercarea de zdrobire a oricărei forme de opo­
ziţie prin chemarea minerilor în capitală, refuzul de a face
lumină în „problema teroriştilor" şi de a-i judeca pe cei
care au tras în oameni în decembrie 1989.saU pe arhitecţii
totalitarismului postbelic şi pe torţionarii lui. Altminteri,
s-a trecut la construirea „economiei de piaţă": capitalismul
urma să renască prin legi alcătuite şi ratificate de un preşe­
dinte de republică, de preşedinţi şi de vicepreşedinţi ai
Camerei şi ai Senatului, de deputaţi şi senatori care vreme
de decenii fuseseră campioni ai gîndirii şi practicii comu­
niste. Pe scurt, „economia de piaţă" urma să fie refăcută la
noi de cei care făcuseră „economia socialistă"..O perdea de
vorbe — „privatizare", „reforme", „legea funciară" etc. —
a fost aruncată peste minţile oamenilor şi peste o economie
alcătuită din întreprinderi rămase, după doi ani, în pro­
porţie de 99%, de stat. Unicul efect obţinut a fost neîncre­
derea în modelul economiei de piaţă, pe care oamenii îl
confundă astăzi cu haosul, cu mizeria economică şi cu îm­
bogăţirea suspectă a unei categorii, aceeaşi, de privilegiaţi.
Şi pentru ca toată această situaţie, născută dintr-o min­
ciună originară, să-şi capete legitimitatea, poporul a fost
chemat să voteze în bloc o constituţie pe care e greu de
presupus că a studiat-o şi în care important nu era, din
punctul' de vedere al guvernanţilor, decît un singur lucru:
a face să devină ilegitim singurul lucru care era legitim la
noi: monarhia constituţională. Iar o opoziţie căreia i s-a
făcut în Parlament exact atîta loc cît să cauţioneze o
pseudoviaţă politică şi care consimte să participe la un joc
asupra regulilor căruia nu a fost consultată — nu re­
prezintă în esenţă o forţă redutabilă.
Vorbim de atîta vreme despre imaginea României în
lume. Pledoaria pentru monarhia constituţională a unui
intelectual român nu are astăzi cîtuşi de puţin semnificaţia,
85
să zicem, a unei pledoarii pentru Restauraţie făcută de un
intelectual francez la sfîrşitul secolului al XLX-lea. Românii
nu au ajuns la „Republica Populară Română", în 1947,
printr-o revoluţie, ci printr-o invazie. O asemenea pledoa­
rie este cu totul specifică situaţiei noastre şi ea este unică
şi în raport cu celelalte ţări est-europene. După atîta ori­
ginalitate în negativ, România are nevoie, pentru a se
redresa în ochii ei şi ai lumii, de o originalitate în bine. Am
avut parte o vreme, prin cele petrecute la Timişoara şi la
Bucureşti în decembrie '89, de respectul unei lumi întregi.
Acest capital de respectabilitate l-am pierdut apoi prin
manevre de învrăjbire anume făcute pentru ca lumea care
mai întîi ne-a admirat să se scîrbească în cele din urmă de
noi şi să ne întoarcă spatele. Trăim acum o nouă izolare.
Poporul nostru nu se va regăsi şi nu-şi va recăpăta, în ochii
lui şi ai lumii, imaginea pierdută, atîta vreme cît singurul
Om capabil să-i redea încrederea şi demnitatea va rămîne
departe de noi. Restul va fi agitaţie vidă, minciună,
nemulţumire, sărăcie şi indiferenţă.
Revista 22, 29 mai - 4 iunie 1992
PORCUL NOSTRU DE SERVICIU
•A.
In cea mai sfidătoare emisiune pe care televiziunea a pro­
iectat-o din 1990 încoace (17 iulie 1992), Adrian Păunescu
a admis, adresîndu-se unei doamne din popor care-1 cali­
ficase drept porc: „Ei bine, doamnă, sînt porc, sînt un porc
ordinar, sînt porcul dumneavoastră, doamnă."
Iată, mi-am spus, un bun început. Cînd cineva spune „sînt
prost", el face din conştiinţa prostiei sale un mijloc de a se
salva de ea, şi înţelegerea acestui neajuns îl aşază în poziţia
avantajoasă de unde începe drumul inteligenţei. La fel, cînd
cineva spune „sînt porc", el capătă conştiinţa condiţiei sale
porceşti şi,' se presupune, dorinţa de a se vindeca de ea.
Dar nu acesta a fost cazul lui Adrian Păunescu. înainte
el era porc fără s-o recunoască, astăzi o spune în gura mare
şi continuă să fie. înainte doar noi îl consideram aşa, după
revoluţie a ajuns şi el să îşi asume, dezinvolt, această cali­
tate. Ceea ce ne cere acum Adrian Păunescu este să fie lăsat
să funcţioneze purtînd pe piept eticheta de „porc". „Aveţi
nevoie, în societatea noastră, de un porc ? Nu mă uitaţi.
Ori cînd sînt, ca porc, la dispoziţia dumneavoastră."
Şi care societate n-are nevoie de porci ? Mai ales de porci
talentaţi, de porci, la nevoie, gingaşi, care ştiu să cînte, să
plîngă, să facă versuri, porci cu voce de piept care trec uşor
de la versul de iubire, înfiorat şi foşnitor, la cel care răsco­
leşte, viril, măruntaiele pămîntului strămoşesc şi fără de
care noi am uita ce-i aia iubire de ţară (noroc cu porcii că
ne învaţă patriotismul), pentru a ajunge în cele din urmă
87
la versul cu adevărat porcesc, cel care.aduce bani, putere
şi privilegii, versul acela'închinat stăpînirii, care atunci cînd
eşti capabil să-1 faci te face temut, pentru că în schimbul
lui stăpînirea te ocroteşte, te răsfaţă şi te lasă, ca porc de
serviciu, să trăieşti la curtea ei.
Care societate n-are nevoie de porci ? Mai ales cînd porcii
sînt înarmaţi cu revistă (în care pot publica ode porceşti)
şi cu „cenaclu" (în care numele României este răstignit pe
cel al ultimului prim-secretar sau preşedinte „-eseu").
Porcul nostru de serviciu a reapărut recent la televiziune
pentru a ne aminti meritele lui trecute şi pentru a ne sugera
tot ce ar putea face pe viitor în calitatea lui de porc de
serviciu. Ce-aţi zice de o campanie prezidenţială condusă
de porcul nostru de serviciu ? (Poate mai tîrziu, cînd se va
fi uscat noroiul frămîntat vreme de două decenii.) Dar
dacă, în loc de revistă şi cenaclu, i-am da porcului nostru
de serviciu televiziunea ?
Dar prin persoana lui Tatu li ci i-am şi dat-o. Grav nu este
cînd porcul nostru de serviciu îşi pierde răbdarea şi vrea cu
orice preţ să facă prestaţie publică trăgîndu-ne în cocina lui;
grav este cînd un om al televiziunii ni-1 aduce în faţă, pu-
nîndu-1 să se izmenească ore întregi pe ecran şi cerîndu-ne
să ne recunoaştem în tăvălelile şi%m mocirla lui. „Vedeţi,
spune Tatulici," el sînteţi voi, uitaţi-vă la el, el este oglinda
voastră, el a făcut însutit ceea ce aţi făcut de fapt cu toţii.
Voi nu sînteţi decît copiile mediocre ale acestui porc de
geniu. Toţi am fost porci, mai mult sau mai puţin oneşti."
Este dreptul lui Tatulici să se recunoască în fratele lui,
porcul-Păunescu. Dar atunci este şi obligaţia lui să se retragă
o vreme din public, să facă un pelerinaj la casa Elisabetei
Rizea, să îngenunche în faţa femeii care, înaintea fiecărei
anchete a Securităţii, îşi făcea cruce cu limba pentru a primi
în ea forţa de a nu trăda — şi să afle care este deosebirea
dintre un om şi un porc. Du -te la Nucşoara, Tatulici!
România liberă, 12 august 1992
DOUĂ MĂSURI ŞI DOUĂ MEMORII
PENTRU ACELEAŞI FAPTE
V> iţind articolul Monicăi Lovinescu, Uitarea noastră cea
de toate zilele, mi-am reamintit etapele în care am încercat,
de-a lungul vieţii, să recuperez, pentru mine, o istorie care
era cu brutalitate împinsă în uitare. Mi-am reamintit însă
şi perioadele în care eu însămi nu am vrut să ştiu sau am
acceptat cu pasivitate (era teamă?, era delicateţe?, era pro­
babil un amestec) tăcerea celor din familie asupra „subiec­
telor periculoase". Care este experienţa lui Gabriel Liiceanu
în privinţa recuperării „personale" a memoriei?
Intîmplarea a făcut ca de la o vîrstă foarte fragedă să am
conştiinţa ororii care ne înconjura. Universul şcolii, în care
ia orele dc limbă română, încă din clasele primare, ni se
cerea să adresăm scrisori de mulţumire tovarăşului Stalin,
şi cel al familiei „mic-burgheze" (mama — profesoară de
matematică, tata — finanţist), în care comunismul şi ruşii
reprezentau năpasta istoriei — erau evident două lucruri
contradictorii. îmi amintesc că aveam patru ani, mă aflam
cu mama într-un tramvai, stăteam pe un scaun, cu nasul
lipit de geam, iar cînd mama mi-a spus: „Nu mai sta cu
nasul pe geam, e murdar" — am întrebat tărăgănat (vor­
beam rar şi aveam vocea groasă şi sonoră): „De ce, au pus
mîna ruşii ?" Toată lumea din vagon a început să rîdă, iar
mama m-a luat în braţe şi a coborît la prima staţie. După
cum vezi, aveam toate premisele să devin mai tîrziu un
„element duşmănos". Am cunoscut deci, din capul locului,
89
schizofrenia adevăr /minciună, care guverna viaţa unui
spaţiu de formare neomogen. Care copil cu mintea în­
treagă nu simţea că totul e cusut cu aţă albă ? Rumoarea
terorii pătrundea în case chiar şi în sufletul copiilor. Tatăl
meu a fost dat afară în 1949 din Ministerul Finanţelor, ca
făcînd parte din „echipa" lui Vasile Luca. Am şi acum în
minte imaginea lui, aşezat, ore în şir,, cu capul în mîini, pe
marginea patului, pesemne îngrozit de ceea ce ar fi urmat
să i se întîmple.
Avem aceeaşi vîrstă. Lucrurile arătau într-adevăr aşa.
Cînd a murit Stalin, i-am auzit pe ai mei, în casă, spuriînd:
„A murit căpcăunul..." Era deci începutul obsedantului
deceniu.
Exact. Am să-ţi mai povestesc o întîmplare. Aveam
12 ani. Locuiam în Cotroceni, pe strada Dr. Lister. Era un
noiembrie tîrziu, mă întorceam acasă, seara pe la ora 7. Era
întuneric. Pe strada Grecescu, pe care veneam de obicei
spre casă, m-a oprit un grup de miliţieni. Mi-au spus să
ocolesc pe strada Romniceanu. Nu am înţeles nimic. în
clipa în care am intrat în casă am auzit împuşcături. A
doua zi dis-de-dimineaţă, cînd m-am dus să iau pîine, am
văzut, pe strada pe care nu-mi fusese permis să trec^ întins
pe trotuar, cadavrul învineţit unui bărbat îmbrăcat în
haine proaste, dar noi (spiritul de observaţie al copiilor).
Creierii îi erau proiectaţi pe zid. Pentru prima oară în viaţa
mea vedeam un om mort şi şocul a fost total. în dreptul
casei unde fusese împuşcat, stătea unul dintre locatari care
explica trecătorilor, şocaţi ca şi mine de spectacol, că un
hoţ voise să-i spargă casa în seara dinainte şi fusese îm­
puşcat, la timp, de miliţie. Deci în seara dinainte eu pica­
sem în momentul cînd se aranja scenariul acestei împuşcări,
în acel moment, în anul 1954, diferiţi condamnaţi politici
erau scoşi din închisoare, li se înscenau asemenea lucruri
şi în felul acesta erau lichidaţi. Am asistat cum fraţi ai
mamei sau veri de-ai mei mai mari au făcut experienţa
90
închisorilor din anii '50, pentru lucruri de nimic, cum se
întîmpla atunci. Mi-a rămas în minte întoarcerea lor de la
Canal: obrajii lor scofîlciţi, chelia apărută pe neaşteptate,
privirea schimbată, rîsul forţat, menit să-mi risipească
teama. Vedeam deci, ştiam, şi, cum părinţii mei vorbeau în
casă, din capul locului am asimilat răul cu această catas­
trofă istorică. Bănuiesc că din acea perioadă, în care pre­
lucram toate aceste întîmplări la nivelul sensibilităţii mele,
s-a.creat o corectă receptare a unor adevăruri istorice cum­
plite, contra căreia şcoala, facultatea şi toate şedinţele de
învăţămînt politic nu au mai putut face nimic.
Liceul l-am urmat la „Gheorghe Lazăr". Era un liceu cu
copii proveniţi, ca şi mine, din familii „mic-burgheze".
„Lupta de clasă" nu pătrunsese aici, UTM-ul era o figuraţie
de operetă, iar cînd se termina anul şi venea vacanţa mare
jucam fotbal cu manualele de limba rusă. în afara orelor
de marxism sau de economie politică — asimilate însă ca o
pastilă pe care trebuie să o iei —, nici un zvon al politicului
(„demascarea", excluderea etc.) nu pătrunsese în vieţile
noastre. Şociil cel mare s-a produs o dată cu intrarea la
Facultatea de filozofie, după ce am părăsit teritoriul
„blînd", extrem de urban şi rupt aproape de restul lumii,
al liceului. Atunci m-am pomenit într-o instituţie-pivot a
vieţii ideologice, care pregătea viitoarele „cadre de partid"
şi activiştii. Cînd, în 1960, în ultima clipă, m-am hotărît să
mă înscriu la examenul de admitere al Facultăţii de
filozofie, tatăl meu, stupefiat, m-a întrebat dacă îmi ima­
ginez cumva că am să revoluţionez filozofia marxistă.
Evident că nu ştiam ce o să se întîmple, dar acum, cînd mă
uit înapoi, cred că am făcut un lucru bun: am ajuns să
cunosc la surse fizionomia minciunii, în vederea unei ulte­
rioare, nebănuite pe atunci, destructurări a ei. în anul
acela, 1960, la Filozofie erau 100 de locuri pentru cei „cu
dosar" şi 3 locuri la „fără dosar", adică cei cu „origine bur­
gheză". La cei „cu dosar", competiţia era de 2 pe un loc,
91
la cei „fără dosar", 16 pe un loc. Pe cele 3 locuri am intrat
eu, Victor Ernest Maşek şi un alt băiat, Albert Berger, care
mai tîrziu a lucrat la secţia de sport a Agerpres-ului.
Acum se poate vedea uşor că anii '60- '64 sînt ani de
tranziţie, de la ultima „strîngere a şurubului" din 1958 spre
„scurta deschidere". Dimensiunea politicului lipseşte însă
din amintirile vieţii mele de atunci. Trăiam o existenţă
paralelă, aşa cum au făcut atîţia dintre concetăţenii noştri,
astfel că am aflat cu uimire, mai tîrziu, că în acei ani încă
se mai practicau brutale excluderi din facultate. Spaima lor
exista în mine, dar credeam că ele aparţineau deja unui
trecut îndepărtat. Care sînt amintirile tale ?
Comoţia cea mare, cînd am simţit politicul pe pielea
mea pentru prima oară, în afara receptării lui în postura de
copil-spectatdr, atunci s-a produs. In acei ani am avut
pentru prima oară experienţa terorii politicului. La prima
şedinţă UTC. Totul era de o violenţă, de o agresivitate...
Stilul marilor şedinţe, în care „nu se glumeşte, tovarăşi",
în câre se pregătea şi se făcea execuţia victimei. Să zicem
că unul dintre cei 100 de colegi îşi „cosmetizase" la intrare
dosarul, declarînd, de pildă, că părinţii lui avuseseră trei
pogoane, şi nu zece. Cîţiva dintre colegi (constituiţi în
„activul de partid sau de UTC") se deplasau la faţa locului,
în diferite sate ale ţării, umblau în actele de la primărie şi
le confruntau cu datele declarate de student la intrarea în
facultate. Cînd se descoperea o neconcordanţă, duşmanul
de clasă care încercase să se strecoare printre noi era de­
nunţat şi urma executarea lui în public. Ideea că nişte copii
— aveam în fond 18 ani — erau obligaţi să-şi distribuie
între ei, sub îndrumarea atentă a „cadrelor de partid",
rolurile de călău şi victimă, pentru a reitera periodic ritua­
lul acestor execuţii interne, m-a îngrozit.
Iar dacă e să vorbim pînă la capăt, din clipa aceea a
început conştiinţa fatalei noastre pervertiri. Cu excepţia
92
celor care înfundau puşcăriile, cu toţii am respirat — în
tăcere — aerul umilirii noastre. Şi cît de tare era aerul
acesta în Facultatea de filozofie şi cît de mare trebuia să fie
tăcerea! în 31 decembrie '89, cînd am făcut acea emisiune
pentru televiziune, unul din lucrurile pe care le-am spus şi
pe care le credeam şi le cred era că, într-un fel sau altul, cu
toţii am fost întinaţi, de vreme ce am trăit aici şi am res­
pirat, vrînd-nevrînd, toxinele minciunii generalizate. Sîn­
tem mulţi cei care nu am sporit niciodată, cu vorba sau cu
fapta, acest univers al minciunii, dar l-am perpetuat prin.
tăcerea noastră sau prin participarea pasivă, de turmă.
Chiar faptul, de pildă, că participam la tot soiul de demon­
straţii, că ni se punea un portret în mînă şi că îl căram cu
noi ca pe o siglă a umilirii asumate. Dar atunci, la acea şe­
dinţă de excludere, am trăit prima oară ruşinea de a face
ceva împotriva voinţei şi a credinţei mele. Ruşinea de a
trebui să taci. Pentru că la şedinţele în care era scos unul
dintre noi, ca o oaie de jertfă în afara turmei, şi era executat
în public, ştiam foarte bine cu toţii că a te ridica de partea
lui însemna să-1 urmezi. Şi lucrul acesta s-a întîmplat de-a
lungul celor cinci ani ai facultăţii cu cîţiva colegi, care au
avut splendoarea sau inconştienţa să facă acest gest. Am
asistat aşadar la aceste lucruri, am închis ochii şi am parti­
cipat astfel la ele prin tăcerea mea. Deci şantajul cu facul­
tatea, cu locul de muncă şi, implicit, inducerea sistematică
a complicităţii în conştiinţele noastre a funcţionat ani la
rînd în vieţile noastre de sclavi trişti.
Am acceptat regulile acestui joc care, în grade diferite,
spuneam, ne-a întinat pe toţi. Bineînţeles, îţi pui întot­
deauna întrebarea pînă unde poţi fi îmbrîncit în compli­
citate şi compromis. Şi îmi vine în minte un alt episod care
îmi spune că, în feluri diferite, pentru mulţi dintre noi,
există graniţe care nu pot fi trecute. Existau şedinţele-mamut
din aula de la Drept, conduse de diferiţi bonzi de partid,
pe care între ann '60-'63 le-am prins şi'eu. Dacă mai ţii
93
 minte, din cînd în cînd, în timpul raportului pe care îl citea
primul-secretar sau mai ştiu eu ce politruc de acolo, cineva
striga din sală o lozincă şi toată sala se ridica în picioare şi
scanda lozinca vreme de un minut. Acest entuziasm era
construit cu ajutorul studenţilor de la Drept şi Filozofie.
Deci eram convocaţi cu o oră-două înainte de şedinţă şi ni
se puneau în mînă bileţele cu diferite lozinci, care erau
distribuite pe grupe de cîte două persoane. La un moment
dat i-a venit rîndul să participe la acest circ şi anului din
care făceam eu parte şi am fost risipiţi doi cîte doi în dife­
rite puncte ale balconului aulei de la Drept, urmînd să
apreciem cînd, la o propoziţie încheiată de vorbitor cu un
cuvînt propice, urma să plasăm lozinca. (Dacă de pildă,
într-o propoziţie se vorbea de URSS — de altfel, vorbi­
torul era şi el dresat să facă pauzele de rigoare —, strigai
în gura mare „URSS — bastion al păcii e".) Şi am simţit că
nu am să pot face acest lucru. Cu nici un preţ. Chiar dacă
era să pierd şi facultate şi tot. Şi cînd a venit momentul,
colegul meu — un viitor filozof care provenea din rîndurile
clasei, muncitoare din Craiova — mi-a spus că a venit rîn­
dul meu. A trecut o propoziţie, a trecut şi a doua şi nu s-a
întîmplat nimic. „Ce faci?", m-a întrebat colegul meu.
I-am spus că eu nu pot să strig. „Bă, ce fraier eşti, ce timid
eşti", mi-a zis, „dă încoa', că strig eu şi pentru tine".
Acestea sînt lucruri pe Marginea cărora poţi broda la
infinit. De ce, în fond, ar fi mai glorios să nu poţi să strigi
în gura mare, într-o aulă, „URSS - bastion al păcii e", şi
de ce ar fi mai scuzabil faptul că taci în faţa unei execuţii
publice ?
Nu ajungem cumva la o culpabilizare generală, pe care
de trei ani o susţin cei care au deţinut şi înainte puterea ?
Problematizînd lucrurile în felul ăsta, nu aş vrea să dau
apă la moară teoriei cu „vina generalizată", care a ajuns, să
constituie un alibi pentru oamenii aceştia. Nu se poate
pune semnul egalităţii între figuranţii terorizaţi şi prota-
94
goniştii execuţiei. Prietenul Andrei Pleşu, într-un acces de
nombrilism etic, a spus la un moment dat: „Hai să nu ne
mai uităm la vina altora, să ne uităm mai degrabă fiecare
la noi." îmi vine în minte chiar cazul excluderii lui din
corpul didactic al Facultăţii de arte plastice, în 1982, cu
ocazia afacerii „meditaţia transcendentală". Oare tovarăşa
Clătici, activistul de la Centrul Universitar Bucureşti, care
a orchestrat execuţia lui atunci, a coborît măcar o singură
dată în conştiinţa ei ? Oare aceeaşi vină îi uneşte pe Pleşu
şi pe tovarăşa Clătici, sau pe tovarăşa Clătici, care trona în
faţa amfiteatrului, şi pe cei care stăteau terorizaţi — doar era
vorba, nu-i aşa ? de un atentat la „securitatea statului" — în
băncile din faţa ei ?
Oamenii de genul nostru sînt mai tot timpul dispuşi să
scruteze în ei. Şi lucrul acesta merită să fie făcut şi ar fi
minunat dacă ai şti că de partea cealaltă lucrurile s-ar pe­
trece la fel. Dar pînă acum nu există semne că vreo tova­
răşă Clătici şi-a făcut examene de conştiinţă. Dimpotrivă,
tot ce am constatat în acest timp este că eu nu uit ruşinea
acelor episoade la care am asistat ca martor tăcut, conti-
nuînd să le consider puncte negre pe harta conştiinţei mele,
în schimb puzderia de personaje care s-au pus cu vorba sau
fapta în slujba celui mai mare rău al omenirii nu se sfiesc
să se arate, să vorbească cu dezinvoltură, să fie sigure pe ele.
îmi vine în minte mereu acel personaj care îmi preda la
facultate istoria artei şi a literaturii universale, care mai
tîrziu 1-a comparat pe Ceauşescu cînd cu omul complet al
Renaşterii, cînd cu un omolog al epocii lui Pericle, nimbat
de glorie şi geniu. Nici nu i se uscase bine cerneala marilor
linguşiri, cînd, pe 22 decembrie, a apărut la televiziune,
declarînd că a sosit „pe tanc" pentru a declara ţării bucuria
pe care i-a provocat-o căderea dictatorului. Astăzi această
doamnă conduce Academia Română din Roma.
Care nici acum nu a reuşit să redevină o instituţie de cul­
tură, cum a fost în aceeaşi clădire, în perioada interbelică,
95
Şcoala Română din Roma, şi nici n-are cum să devină
sub conducerea doamnei sosite la Televiziune „pe tanc",,
acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Dar să ne întoarcem.
Care crezi că este momentul maturizării tale politice ?.
Nu cred că un om este matur într-o societate depoliti-
zată, aşa cum a fost a noastră, mai devreme de 25-30 de ani.
Noi am fost castraţi politic, cu bună ştiinţă, am rămas
infantili şi interesul era să rămînem infantili cît mai multă
vreme. La noi a existat mai mult un zumzet al conştiinţei
moral-politice, o indignare naivă şi copilărească, pe care am
tras-o după noi ani şi ani de zile. Poate că ea a fost totuşi
şansa purităţii noastre. Se vede lesne şi astăzi că noi avem
un mod cît se poate de naiv de a discuta problemele politi­
cului. In ce mă priveşte, doar după ce am terminat facultatea
mi-am descoperit capacitatea de a exprima un punct de
vedere în public. In primii ani în care am ajuns cercetător
la Institutul de filozofie — terminasem facultatea ca şef de
promoţie şi am ales Institutul —, care au fost şi primii ani
ai domniei lui Ceauşescu, lucrurile s-au desfăşurat oarecum
acceptabil. Cercetătorii nu mai erau obligaţi să facă cercetare
pe „documentele de partid", iar lucrările mele la Institut
priveau în exclusivitate pe Nietzsche, pe Unamuno, pe
comentatorii aristotelici, şi o vreme am trăit într-un oarecare
confort moral. Nu mai exista^mosfera din facultate. După
'71, lucrurile au recăzut însă în matca ştiută. Atunci n-am
mai tăcut, dar nu mai eram chiar un copil pe care puteai să-1
azvîrli în stradă ca în anii de facultate. Şi totuşi conflictele
la care am ajuns în final, fiind decretat un duşman al
marxismului, au sfîrşit cu excluderea mea din acest institut.
In Epistolar, cred, există referiri la acel episod, ca la ceva
ultracunoscut. Dar cred că a fost cunoscut doar într-un
mediu restrîns.
A fost o şedinţă de.toată frumuseţea. Devenisem pentru
politrucii Institutului (Radu Pantazi, secretarul de partid
96
al Academiei, şi Vasile Popescu, secretarul de partid al
Institutului) un personaj insuportabil şi indezirabil, un
corp străin, neasimilabil. In Jurnalul de la Păltiniş m-am
referit la un moment dat la acest episod şi-mi propuneam
acolo să nu-i numesc pe cei care î-au construit, din teama
magică de a nu-i institui prin simpla lor numire. Era o
lume de umbre, mi-am spus, fără substanţă, care de fapt
nici nu există cîtă vreme nu e chemată la rampă. Astăzi
cred că lucrurile arată altfel şi cred că această discreţie este
în momentul de faţă o eroare. Pentru că ei sînt tot la Insti­
tutul de filozofie al Academiei şi continuă, instituţional, să
reprezinte filozofii ţării. Ce s-a întîmplat deci atunci?
Cum moda proceselor pur ideologice trecuse, s-au gîndit
să mă acuze de altceva. Aşadar, într-o şedinţă din decem­
brie 1974, am aflat că plagiam. Pe cine plagiam ? Pe Noica.
Şedinţa, recunosc, a fost remarcabil organizată: a început
cu un banal bilanţ. Toată lumea moţăia. Eu nu ştiam abso­
lut nimic, citeam pe sub masă o carte pe care urma să o
traduc — Psihologia literaturii. Unul dintre tipii care erau
la curent cu ce avea să urmeze şi care nu întîmplător stătea
lîngă mine, enervat probabil la gîndul că nu voi lua şocul
în plin, mi-a spus: „Măi, tu nu eşti atent ?" Şi, într-adevăr,
Pantazi, care conducea şedinţa, a zis: „Acum, după ce am
enumerat toate succesele pe care le-am avut în acest an, un
fapt absolut regretabil, un lucru care pune Institutul nos­
tru într-o lumină urîtă, o încălcare a regulilor elementare
ale eticii profesionale — un caz de plagiat, tovarăşi." Toată
lumea a ciulit urechile. Eu, amuzat, mi-am zis: „Ia te uită,
pe cine or fi prins plagiind?" Şi aud: „Este cazul tovară­
şului Liiceanu." Mi s-a părut o poveste suprarealistă, un
banc enorm de prost. A urmat demonstraţia. Pe masă se
aflau cărţi ale lui Noica şi extrase din revistele în care
publicasem eu. In ultimul număr din Revista de filozofie
era un articol, care pe urmă a apărut în Tragicul, şi în care
vorbeam de fratele fiului risipitor. Noica, în Jurnalul filo­
zofic din '44, îşi axase tot discursul pe raportul între fiul
97
risipitor şi fratele fiului risipitor. Deci eu făcusem apel la
unul din motivele celebre ale culturii tradiţionale euro­
pene, Biblia fiind un bun comun al tuturor oamenilor de
pe lumea asta, şi vorbeam pe limba mea, în contextul meu,
despre fratele fiului risipitor. Faptul că Noica vorbise
despre asta în '44 nu demonstra nicidecum că eu îl plagia-
sem pe Noica, ci pur şi simplu că în aceeaşi măsură făceam
referinţă la unul din personajele parabolei biblice. Pantazi,
în incultura lui, îşi imaginase că în parabolă nu exista decît
fiul, iar că fratele fiului risipitor e o invenţie a lui Noica.
Imediat după asta s-a sculat corul micilor trepăduşi şi al
nulităţilor din Institut, care şi-au exprimat indignarea,
amintind în treacăt că am beneficiat de o educaţie bur­
gheză şi că am sorbit limbile străine cu linguriţa cînd beam
lăptic. Lumea era siderată, neputîndu-şi imagina că cineva
poate să facă o acuzaţie atît de gravă fără nici un temei. Şi,
ca în faţa unui prestidigitator, nu mai era atentă la ce se
petrecea de fapt, ci la iluzia care i se dădea. Pînă atunci
treceam drept un personaj foarte onorabil, un cercetător
cu un anumit standard de prezentare a lucrărilor etc. Ei
bine, am simţit cum în sală pătrunde îndoiala; îşi spuneau
probabil cu toţii că nu se poate să nu fie nimic adevărat,
din moment ce exista o acuză atît de gravă.
Din fericire, directorul^e atunci al Institutului, Ale­
xandru Tănase, a avut inspiraţia să spună: „Este o acuză
prea gravă pentru ca să o putem discuta în continuare
astăzi. Propun să reluăm dezbaterea pe larg." In felul
acesta am avut posibilitatea, vreme de trei-patru zile, să
încep să le arăt celor din jur despre ce este vorba.
Şedinţa a fost fixată pentru 24 decembrie şi modul meu
de apărare era să vin pur şi simplu cu Biblia, să citesc
parabola fiului risipitor şi să arăt că personajul fratelui
apare acolo şi că nu este nicidecum o invenţie a lui Noica.
Cînd mi s-a dat cuvîntul, am spus: „Am să citesc parabola
biblică, ca să punem capăt acestui episod jalnic." In clipa
98
în care şi-a dat seama de ridicolul la care se expune, tov.
Pantazi a ţîşnit în picioare, a bătut cu pumnul în postavul
roşu al mesei de şedinţe şi a urlat cu mîna întinsă către
mine, ca în cele mai patetice tablouri de demascare a duş­
manului de clasă: „Tovarăşi, e cu Biblia printre noi! Oare
de ce ? Pentru că este ajunul Crăciunului ?" Acum, acuza
se mutase pe un alt plan: E cu Biblia în templul marxis­
mului! Deci iată ce personaj avem printre noi. N-o fi
plagiat el, dar uitaţi-1 în schimb cum s-a demascat ca duş­
man ideologic. Povestesc toate astea pentru hazul tardiv al
lucrurilor şi gîndindu-mă că toate aceste lichele continuă
să reprezinte, oficial vorbind, filozofia română. După acest
episod am părăsit Institutul de filozofie şi am trecut la
Institutul de istoria artei, care nu era o instituţie fierbinte
ideologic.
Cred că trecerea mea prin Facultatea de filozofie şi prin
Institutul de filozofie al Academiei a reprezentat un prilej
pentru a cunoaşte la sursă reflexul ideologic al răului şi
tehnicile promovării lui.
Aşa îmi explic şi radicalitatea de care sînt acuzat la ora
actuală. In aceste instituţii ajungeau de obicei oameni care
trecuseră din oarecare convingere prin şcoala marxismului.
Eu am fost un personaj prost selectat, doar pe criterii pro­
fesionale. Am străbătut acest peisaj al dezolării supreme cu
speranţa că voi ajunge cîndva să-1 destructurez în cunoş­
tinţă de cauză. Făcînd parte dintr-o lume care menţinea
contactul cu valorile antebelice, prin oamenii care mi-au
fost adevăraţi maeştri, am cunoscut în acelaşi timp
rădăcina ideologică a răului şi am putut să mă refer la ea
cît de cît documentat. Intr-o mare măsură, Apelul către
lichele, fragmente din Jurnalul de la Păltiniş şi teme întregi
din Epistolar nu au fost posibile decît pe seama acestei
experienţe. Cred că fiecare dintre noi a făcut, pe parcursul
vieţii, experienţa „lichelelor" sale. Dar eu am avut şansa de
a traversa o lume a răului cristalizat — avanposturile ideo-
99
logiei — care colcăia de lichele de excepţie: secretarii de
partid din institutele ideologice, activiştii, tipii cu propa­
ganda de la centrele universitare... I-am cunoscut pe unii
dintre călăii culturii române (de pildă, Gulian), personaje
de anvergură negativă care au fracturat şi remodelat „par­
tinic" sectoare întregi ale culturii româneşti. Am cunoscut
tehnicile curente de inducere a terorii, în care bătutul cu
pumnul în masă mi era o metaforă. La majoritatea întru­
nirilor profesionale sau „de partid deschise" (nu eram
membru de partid) ni se făcea cîte o injecţie de readucere
la ordine. Relaxarea nu dura niciodată mai mult de
două-trei săptămîni, pentru că, sub forma unei şedinţe
dure, ţi se aducea periodic aminte care este linia partidului.
Terminînd în '65 cu o medie destul de mare, dar nu sufi­
cient de mare ca să fiu prima, am prins unul din ultimele
posturi în Bucureşti. Acesta era, stupoare pentru familia
mea, Editura Politică. Aveam un dosar de familie foarte
prost, dar pentru cîţiva ani dosarele nu au mai contat. Şeful
de cadre al Editurii Politice a încercat să mă convingă să
accept un schimb, dar n-am avut încredere că nu mă trage
pe sfoară. Şi au trebuit să mă accepte. Era de fapt o redacţie
pentru dicţionare, din care peste trei ani avea să se
desprindă Editura Enciclopedică.
Dacă aş fi avut ochi să ^md (dar eram introvertită şi
v
abulică), aş fi văzut probabil lucruri foarte interesante.
Valter Roman, directorul editurii, era seniorul îndepărtat
al unei curţi feudale. După Facultatea de filologie, în care
începuse „deschiderea", mi's-a părut că am nimerit într-o
pivniţă fără aer, între oameni mucegăiţi. De fapt, acolo se
petrecea un lucru pe care nu am ştiut să-l văd, se termina
o epocă şi începea alta, se făcea un schimb de echipe. Edi­
tura era plină de nume ale trecutului, care începeau să
piardă teren.
Exact. Noi nu am cunoscut prima garnitură. Noi nu am
trăit epoca lui Leonte Răutu, a lui Roller e t c , a marilor
100
epuratori din prima etapă. Noi am cunoscut garnitura a
doua: oameni care nu aveau nici măcar nimbul perso­
nalităţii răului, ci doar mediocritatea lui. Dacă scormonim
memoria generaţiei noastre şi a felului în care am evitat
marile compromisuri, trebuind totuşi să respirăm, peri­
feric, aerul lor, îmi mai aduc aminte de un lucru. La un
moment dat, în Institutul de filozofie fiind, după acea
şedinţă faimoasă despre care ţi-am povestit, am fost
chemat, în mod cu totul paradoxal, de secretarul Acade­
miei — tovarăşul Goliat. Un nume — în mica noastră
ogradă. Era un om inteligent, cu vocea bine pozată şi dotat
cu un real rafinament al discursului. Ulterior a devenit
ambasador în Spania. M-a chemat într-o zi să mă întrebe,
pe un ton cald-baritonal, de ce pînă în acel moment, după
aproape zece ani de cercetare la Institutul de filozofie, nu
mi-am exprimat dorinţa de „a intra în rîndurile parti­
dului". La Facultatea de filozofie — pe lîngă ceilalţi colegi
ai mei, care aveau o origine muncitorească sau ţărănească
— reuşisem să evit această problemă spinoasă tocmai pen­
tru că nu aveam un dosar grozav. De fapt, aveam în cap
că pentru nimic în lume nu trebuia să devin membru de
partid. Indiferent cu ce aş fi plătit acest refuz. Indiferent
că Noica însuşi mi-a spus la un moment dat: „Gabi dragă,
în fond de ce să-ţi rişti o poziţie de unde poţi să faci mult
bine, de dragul respingerii unui lucru care nici măcar nu e
un compromis ? Pentru că a deveni membru de partid este
astăzi ca şi cum ai spune că eşti membru de sindicat." Ei
bine, eu nu credeam asta. Sau în străfundurile fiinţei mele
nu acceptam acest tip de argumentare. Aveam un singur
criteriu: că nu pot să intru într-un partid a cărui istorie
este mînjită de sînge. Pesemne că dacă discuţia aceea ar fi
avut loc în alte condiţii, cînd teroarea putea fi mai mare
decît repulsia sau cînd judecata morală nu era încă for­
mată, nu ştiu dacă aş fi avut acelaşi tip de intransigenţă.
Dar în momentul cînd a avut loc această discuţie, aveam
altă vîrstă şi mă ţineam cu dinţii de acest punct de vedere:
101
nu pot să devin membrul unui partid, oricît de edulcorat
şi sindicalist ar fi devenit el, pentru că aş participa la genea­
logia unei formaţiuni mînjite de sînge.
Există întotdeauna o argumentare interioară a compro­
misului. Eu, care am intrat în partid în anii deschiderii (dar
care începea să se închidă), prin '71, cred, cu aceeaşi indi­
ferenţă cu care intrasem în UTC, la pionieri etc, îmi spu­
neam că un astfel de scrupul moral e deja demodat pentru
generaţia mea, căreia comunismul îi apărea instalat pentru
eternitate. Deci ce i-ai răspuns tovarăşului Goliat ?
I-am spus că nu pot să intru în partid, pentru mine
partidul comunist nu este o abstracţie, este organizaţia de
partid de la Institutul de filozofie. Iar organizaţia de partid
de la Institutul de filozofie este o mică maşinărie specia­
lizată în şedinţe de terorism intelectual. Eram în 1974. In
anii '50, o asemenea discuţie s-ar fi terminat rău. „Păi toc­
mai de aceea trebuie să intraţi. Ca să ridicaţi calitatea
morală şi umană a acestui partid", mi-a răspuns. Cu asta
discuţia s-a încheiat şi nimeni nu a mai venit vreodată să
mă întrebe de ce nu intru în partid.
Dar de ce merită, în fond, să evocăm toate lucrurile
astea? Pentru că, după decembrie 1989, speranţa că lucru­
rile nu ar mai putea continM aşa s-a spulberat. Noi nu
facem acum doar o incursiune melancolică în micile sau
marile noastre drame din trecut. Trecutul acesta, cu toate
personajele lui, continuă într-un fel să fie şi prezentul
nostru. Capacitatea de pliere şi repliere a acestor oameni
care ne-au urîţit viaţa este infinită. In clipa în care trebuia
predicat internaţionalismul, au fost campionii internaţio­
nalismului. Din clipa în care s-au văzut obligaţi să predice
comunismul naţionalist, au devenit campionii comunis­
mului naţionalist. Acum', după decembrie '89, acest
„Mitică" Pantazi — pe care l-am evocat nu fără o conside­
rabilă repulsie — a declarat că practicase de fapt ani de zile
o rezistenţă pasivă la tot ce se întîmpla, pentru că, nu-i aşa,
102
„dragi colegi, vă aduceţi aminte, eu de fapt jucam foarte
mult şah la Institut şi şahul era forma mea de nealiniere la
tot ce se petrecea". Acest tip, care a terorizat ani de zile
ideologic Institutul, declară astăzi că el a fost unul dintre
blîndele personaje retractile care au boicotat sistemul şi
ideologia comunistă jucînd şah! Directorul actual al Insti­
tutului de filozofie este şi el una dintre figurile care prezida
la masa acelui ruşinos proces pe care l-am trăit pe pielea
mea — filozoful Gogoneaţă. Este o mlaştină a istoriei care
continuă să mustească. Dacă mîine, oricare din ei, ar trebui
să slujească indiferent ce ideologie a puterii, indiferent care
ar fi acea putere, nu te îndoi că ar sluji-o făcînd uz de
aceeaşi pantomimă pe care au pus-o în joc cînd au slujit,
fără urmă de credinţă, una sau alta din etapele acestei
ideologii. Ei sînt în fond expresia lichelei în stare pură. Nu
cei care au mizat pe o ideologie şi pe un crez. Aceştia au
fost monştrii istoriei, care au omorît sau care au stîlcit des­
tine, mînaţi de o convingere. Ceilalţi, „simplele" lichele, au
făcut acelaşi lucru mînaţi doar de raţiuni de profit.
De aceea, sînt foarte mulţi cei care resping „procesul
comunismului" — cu această sintagmă, poate nu foarte in­
spirată. Sînt mulţi cei care ar prefera uitarea.
Este adevărat că această sintagmă a fost speculată în
toate felurile pentru a lăsa să se înţeleagă că e vorba de o
„vînătoare de vrăjitoare". Există o carte care a apărut recent,
a lui Volkoff, în care se discută sintagma „vînătoare de
vrăjitoare", observîndu-se în mod subtil că ea a circulat în
acelaşi timp, după '90, în toate ţările din Est, ca şi cum ar fi
fost lansată dintr-un centru unic. Şi că ea pune în joc un
teribil sofism. „Vînătoarea de vrăjitoare" — observă el — era
făcută de Inchiziţie, deci de exponenţii puterii, nu de
victime. Şi, în al doilea rînd, vînătoarea de vrăjitoare opera
cu inocenţi, nu cu culpabili. Deci sofismul este dublu. Nu
cei care deţin instrumentele reglării judecă şi cer astăzi
acest proces, şi nu nişte inocenţi sînt obiectele acestor
103
procese. Dimpotrivă, cei care reclamă acest lucru sînt victi­
mele autentice sau conştiinţele rămase lucide ale perioadei
prin care am trecut. Or, să aplici această formulă — „vînă-
toare de vrăjitoare" —, punînd-o în contul victimelor care
revendică nu un proces juridic, ci pe acela al unei clarifi­
cări, este unul dintre felurile de a arunca un văl al confuziei
peste un lucru care ar trebui să rămînă, cred eu, în miezul
atenţiei noastre. Procesul comunismului nu e un proces
juridic. Că el are şi o componentă juridică (în măsura în
care este vorba şi de mari criminali, care oriunde pe lume
sînt judecaţi după toate legile omenirii şi ale justiţiei,
indiferent din ce direcţie şi.ideologie vin) este un fapt
indiscutabil. Aici însă este vorba de un lucru în acelaşi
timp mult mai simplu şi mult mai complex: cum să facem
să nu trăim mai departe cu răul ignorat şi neînţeles lîngă
noi, pentru ca acest rău să nu se poată repeta ?
Evreii nu i-au uitat pe cei care le-au omorît copiii, fraţii
şi părinţii în lagărele naziste. Şi este normal aşa. De ce şi-ar
uita celelalte popoare morţii din lagărele comuniste ? De ce
trebuie Elisabeta Rizea să-i uite pe cei care au scalpat-o,
atîrnînd-o de păr într-un cîrlig? De ce trebuie să uite
Monica Lovinescu faptul că mama ei a fost condamnată la
18 ani închisoare (şi a murit acolo) pentru „vorbe de deni­
grare la adresa regimului popular" ? De ce trebuie noi să
ne uităm morţii, închişii şi schingiuiţii, vieţile noastre de­
venite cenuşii, destinele noastre frînte, umilinţa continuă,
minciuna în care a trebuit să trăim şi care ne-a guvernat
clipă de clipă viaţa ? Există două măsuri şi două memorii
pentru aceleaşi fapte ?
Pentru torţionari şi călăi există, repet, legile universale
ale justiţiei, prin suprimarea cărora crima este scuzată,
încurajată şi repetabilă. Pentru ceilalţi, pentru lichele, pen­
tru sicofanţi şi oameni cu două-trei conştiinţe, pentru acti­
viştii care ne tîrau în şedinţe, pentru cei care ne urîţeau
viaţa de toate zilele, care ne făceau înscenări, care ne ame­
ninţau la telefon, care întreţineau mica teroare, care semă-
nau ura şi dezbinarea — există oprobriul prin simpla arătare
cu degetul. Există numirea, există spunerea, există ne-tdcerea.
Şi nu strîngerea scîrboasă a mîinilor, nu bătaia concilia­
toare pe umăr, urmată de un rîs forţat şi însoţită de un
„Hai frate, asta a fost, acum n-o s-o ţinem langa toată
viaţa!"
Evident, n-o s-o ţinem langa toată viaţa. Dar pentru asta
e nevoie de ceva. Ceea ce li se cere acestor oameni este,
dacă nu un neipocrit regret, dacă nu o vagă remuşcare
pentru scîrboşenia pe care au lăţit-o peste noi decenii la
rînd, atunci minima decenţă de a nu-şi mai ridica glasul o
vreme, de a nu mai apărea la rampă doar cu costumul
schimbat. în toţi aceşti trei ani, nu ne-a fost dat să auzim,
din partea nimănui, nici cea mai palidă scuză cerută
poporului român. Dimpotrivă, tot vechile victime au fost
arătate cu degetul. „Uitaţi-vă la ei. Nu vor concilierea, nu
vor consensul. Nu vor să se pupe în piaţă cu noi, securiştii,
cu noi, activiştii. Nu vor să ne lase să-i conducem mai
departe." — Nu se cheamă asta neruşinare? Şi pe această
neruşinare vrem noi să relansăm istoria acestei ţări ?
Interviu realizat de Gabriela Adameşteanu
în revista 22, 28 ianuarie-3 februarie 1993

104
 SPOVEDANIA ELISABETEI RIZEA
A^ceastă carte*, alcătuită din spovedania (uşurarea sufle­
tului) Elisabetei Rizea şi din depoziţia lui Cornel Drăgoi,
era gata de cîteva luni şi, ca să intre la tipar, nu mai lipseau
decît paginile promise ale unei prefeţe. Şi totuşi, cu fiecare
zi care trecea, ea întîrzia să se nască. Şi nu putea să se nască
pentru că prefaţa la întîmplările exemplare petrecute în
urmă cu patruzeci de ani în satul Nucşoara trebuia să fie
de fapt postfaţa, încă nescrisă, la cel mai încîlcit nod din
istoria lumii. Acest nod al istoriei, alcătuit din trupuri în­
colăcite, din zeci de mii, sute de mii, milioane şi zeci de
milioane de trupuri încolăcite, prinse laolaltă cu înţelep­
ciune drăcească, acest nod mare cît un munte, ce nu putea
fi dezlegat de nici o mînă de om, deşi făcut de oameni şi
cu oameni, cu vieţile lor,^u abjecţia, speranţa, idealurile,
chinurile şi moartea lor, acest nod care nu putea plesni
decît dinlăuntrul său, din tăria coardelor sale supraîntinse
de ura, urîtul şi minciuna care prezidaseră la alcătuirea lui
— acest nod, intrat în istoria lumii sub numele de „comu­
nism", trebuia să devină peste noapte obiectul unei simple
prefeţe. Cum să scrii în cîteva pagini despre esenţa acestei
încolăciri fără pereche pe care mintea- noastră, incapabilă
să o cuprindă, are tot mai mult tentaţia să o uite şi să-şi
vadă de treaba ei de minte omenească, spunîndu-şi că de
" Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara u r m a t ă de
turia lui Cornel Drăgoi, H u m a n i t a s , B u c u r e ş t i , 1993.
106
fapt aşa ceva nici nu a existat vreodată, de vreme ce ea,
mintea, nu poate cuprinde, înţelege şi explica acest ceva.
Şi ca din întîmplare, mărturisirea altei neputinţe a venit
să se adauge neputinţei prefaţatorului, anulînd-o în renun­
ţarea ei şi făcînd-o să se împace cu ea. Această mărturisire
aparţine lui Boris Pasternak. Iată ce spune el în paginile
sale autobiografice, în clipa cînd ajunge în faţa „anilor,
oamenilor şi destinelor încadrate de revoluţie" şi a încer­
cărilor la care „acea lume a supus personalitatea umană,
onoarea şi mîndria ei, puterea ei de muncă şi rezistenţa ei":
„Despre acea lume trebuie scris în aşa fel încît să ţi se
oprească bătăile inimii şi părul să ţi se ridice măciucă în
cap. A scrie despre ea nepăsător, obişnuit, a scrie fără ca
scrisul să zguduie, a scrie mai palid decît au zugrăvit
Petersburgul Gogol şi Dostoievski, n-ar fi doar stupid şi
deşert, ci ar fi josnic şi iresponsabil. Sîntem încă departe de
acest ideal."
Desigur, nu există un Gogol sau un Dostoievski care să
spună aşa cum se cuvine povestea acestui mare şi încîlcit
nod al istoriei numit „comunism". Şi totuşi, sîntem oare
atît de departe de acest ideal ? Pentru cei care au reuşit să
se desfacă din marele nod al istoriei, să rămînă în viaţă şi
să vorbească nu avem oare ceva care ar putea suplini ab­
senţa lui Gogol şi Dostoievski ? Nu avem înseşi mărturiile
victimelor ? Spusa lor, care se naşte din relatarea trăită a
unei suferinţe incomensurabile, nu este suficientă pentru
a ne opri bătăile inimii ? De ce ar mai fi nevoie în acest caz
de mijlocirea geniului povestitor ?
Cînd citim în paginile acestei cărţi că au existat prizo­
nieri politici cărora li s-au scos dinţii cu cleştele de cuie,
smulgîndu-li-se gingiile o dată cu dinţii; că o femeie era
călcată în picioare pînă cînd îi ieşeau plămînii prin coastele
rupte; cînd citim că Elisabeta Rizea a stat.legată de mîini
de un cîrlig din plafon, că i-au rămas în celulă dinţii şi
părul („în pat dinţii din gură, cole jos păru"), că un om
Măr­
valora mai puţin decît un glonte („trei l e i " ) , cînd aflăm —
107
din altă mărturie — că un ţăran ridicat noaptea este smuls
din casă cu stîlpul casei cu tot — toate acestea, trăite, văzu­
te sau auzite, nu constituie temeiuri suficiente pentru ca
bătăile inimii să ni se oprească şi pentru ca părul să ni se
ridice măciucă în cap ? Ca să nu mai spunem că aceste gro­
zăvii fac parte nu din realitatea, care s-a desprins oarecum
de noi, a altor lumi şi a altor istorii, realitatea oarecum
exotică a Petersburgului lui Gogol şi Dostoievski; ele fac
parte din miezul însîngerat al lumii noastre, agresîndu-ne
conştiinţele şi obligîndu-ne, ca martori sau părtaşi, la o
atitudine şi la un comentariu.
Dar mai presus de orice, aceste victime mărturisitoare,
care nu au avut parte de răscumpărările universalei justiţii
omeneşti, au dreptul la ascultarea noastră. Pentru că alt­
minteri de ce au murit sute de mii de oameni în România
şi milioane şi zeci de milioane în Rusia şi în ţările Estului ?
Eterna ţinere de minte a răului este un păcat grav, aşa cum
grav este şi păcatul uitării în imediat. Nu putem uita de pe
o zi pe alta de ce am rezistat zeci de ani degradării şi de ce,
de atîtea ori, s-a murit în numele acestei împotriviri. Tot
răul acesta care a schimonosit faţa popoarelor nu poate
trece peste noi ca o simplă boare, ca şi cum nimic n-ar fi
fost. Ne putem oare branşa sărbătoreşte la un Occident
care vrea să ne reînveţe drejMirile omului, democraţia şi
privatizarea, uitînd pur şi simplu, sau ignorînd, suprema
imoralitate care este crima ? Părăsirea victimei, însingu­
rarea ei, întreţinerea enormei ei frustrări nu reprezintă, la
rîndul lor, o supremă lezare a umanităţii ? Iar pentru a ne
pune aceste întrebări nu e nevoie, cu atît mai mult, să fim
nici Dostoievski, nici Gogol.
Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în
ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adă­
postul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca
bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează,
omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au
108
legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar „bandiţi" şi
„duşmani ai poporului" sînt cei schingiuiţi, şi nicidecum
călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-ban-
diţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru
crimele lor — nu există legi. Ei sînt legea şi ei comit crimele
în numele legii lor. Cine apucă să scape din acest pelerinaj
în infern iese cu foaie în regulă, cu vina bine precizată,
încadrată atent de un complet de judecată specializat în
crimele a priori comise de cel schingiuit,- iar acesta, ca în
cele mai bune închisori, primeşte la ieşire hainele cu care '
a intrat şi bani pentru tren sau „rată". „Păi aş zbiera,
doamnă, ca o vacă, nu ca un om", spune la un moment dat,
în spovedania sa, Elisabeta Rizea. „Atîtea sînt de spus..."
S-a vorbit mult în aceşti ultimi ani despre vină, iertare
şi încrîncenare; despre răzbunare şi justiţie; despre cine
trebuie să ierte: victimele, ceilalţi oameni sau Dumnezeu?
Elisabeta Rizea ştie foarte bine că numai cel care a
suferit injuria poate acorda iertarea. Elisabeta Rizea ştie la
fel de bine să distingă între răzbunare, justiţia oamenilor
şi cea a lui Dumnezeu. Nici unul dintre personajele care
au populat Gulagul românesc şi au apucat să mărturisească
nu a dorit răzbunarea, ci doar înfăptuirea dreptăţii. Deci
nu legea insului, ci legea oamenilor. De la faimosul „Să nu
ne răzbunaţi!" al lui Mircea Vulcănescu şi pînă la „să-i
chinuie Dumnezeu, nu să-i chinui io" al Elisabetei Rizea,
răzbate acelaşi refuz al victimei de a deveni, la rîndul ei,
călău. Răzbunarea este din capul locului exclusă. Insă răz­
bunarea îşi pierde temeiul numai acolo unde societatea îm­
plineşte ceea ce victima, singură, nu are dreptul să facă:
adică să îşi facă dreptate. Şi victima aşteaptă, cu toată fiinţa
ei, ziua cînd oamenii, în ipostaza spiritului obiectiv al legii,
îi vor face dreptate şi cînd dreptatea va coborî pe pămînt.
„Trei zile dacă mai trăiesc, spune Elisabeta Rizea, da' vreau
să ştiu că s-a limpezit lumea."
S-a limpezit oare lumea ? Mai degrabă s-a ales.
109
 De o parte a ei, regizorii ororii şi supraveghetorii ei,
astăzi morţi, dispăruţi, ştiuţi, neştiuţi, ascunşi, protejaţi.
Apoi cei care au smuls dinţii şi gingiile cu cleştele de cuie:
Oprea şi Cîrnu, şi Marin, şi Zamfirescu, şi Vlădicuţ Tă-
nase; şi Mecu, şi Iordache, şi Apăvăloaie, şi Maromet, şi
Ivănică. Şi mulţi alţii care trăiesc printre noi dintr-o pensie
de patruzeci de ani puşi în slujba torturii.
De cealaltă parte a lumii mulţi morţi (zeci de mii ? sute
de m i i ? ) , cunoscuţi şi necunoscuţi, cam tot ce a avut mai
bun locul acesta şi care au trebuit exterminaţi pentru a face
să triumfe legea bandiţilor. Şi puţinii rămaşi în viaţă,
Elisabeta Rizea sau Cornel Drăgoi, care au mai putut vor­
bi şi care continuă să aştepte cele trei zile în care ar urma
să triumfe legea oamenilor pentru ca lumea să se poată
limpezi.
La începutul relatării sale, Cornel Drăgoi afirmă: „Fap­
tele noastre sînt oricum destule ca să facă o istorie." Din
paginile acestei cărţi răzbate zvonul acestei alte istorii, care
treptat începe să se amplifice şi să capete un loc în conşti­
inţa noastră. Această altă istorie, pînă de curînd interzisă,
ignorată sau tăcută — istoria crimei generalizate şi a rezis­
tenţei la crimă — rămîne să fie scrisă abia de acum înainte.
Pesemne că în nici o ţară din Est nu a existat ceva asemă­
nător cu mişcarea anticomunistă a partizanilor şi cu întîm-
plările povestite aici de cei doi mărturisitori. Imaginea
însăşi a românilor în ochii celorlalte popoare va fi neîndo­
ielnic cîndva reconsiderată, dar după ce noi înşine, mai în-
tîi, vom fi căpătat o altă conştiinţă a istoriei noastre recente.
PETRE ŢUŢEA. O POSTERITATE
ÎN CINCIZECI DE PAGINI*
In urmă cu mai mulţi ani, cînd ucenicia mea filozofică nu
se încheiase şi cînd, prizonier al genurilor consacrate şi al
gravitaţilor duse pînă la capăt, eram străin de surîsul cu
care, periodic, se cuvine să ne despărţim de noi înşine, un
prieten, deschis către toate zările spiritului şi interesat de
toţi oamenii ce l-ar fi putut spori într-o formă sau alta,
mi-a vorbit de Petre Ţuţea. „Merită să-1 cunoşti", mi-a
spus şi, ca argument, mi-a citat cîteva mots-un Ţuţea cu­
lese din ultima lor întrevedere. îmi amintesc cum, priete­
nul fiind gurmand, am asociat imboldul lui cu felul în care
poţi trezi apetitul cuiva descriindu-i o excelentă reţetă culi­
nară. Era în îndemnul acela un fel de „du-te şi gustă şi tu
din Petre Ţuţea; ai să vezi ce mult o să-ţi p l a c ă . . . "
Poate că felul în care s-a consumat acest prim contact
indirect explică de ce nu am dorit niciodată (pînă la în-
tîmplarea filmului despre Cioran, din 1991) să îl cunosc pe
Petre Ţuţea. Cele cîteva vorbe de spirit citate atunci, ieşite
din hazardul unor întîlniri în care identitatea partenerului
de discuţie nu conta în fond prea mult, m-au făcut să-1
expediez pe Ţuţea — cu suficienţa prostească a celui care
avea un drum şi „ştia ce vrea" — la capitolul limbuţiei
superioare în care se scaldă, fără rest, geniile de cafenea.
N-am bănuit atunci că, evitîndu-1, mă îndreptam spre o
* Prefaţă la 321 vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, Humanitas,
Bucureşti, 1993.
111
altă întîlnire cu el, una care a avut loc mult mai tîrziu şi
oarecum în absenţa lui. Publicarea paginilor care urmează
este rodul tîrziu al unei raportări care a început sub
auspiciile unui malentendu.
Cîte spirite pot năzui să capete pecetea inconfundabi-
lului şi să circule astfel în lume, închise între coperţile unei
singure cărţi ? Şi, cu atît mai mult, cîte, sub haina atît de
subţire a cincizeci de pagini dactilografiate ? Din ce mate­
rial trebuie să fie alcătuită această folie a spiritului pentru
ca să reziste la trecerea anilor şi la judecata celor ce vin ?
Petre Ţuţea a scris, dar nimic din ceea ce a scris nu se află
prins în paginile acestei cărţi. Pesemne că Ţuţea reprezintă
un caz nepereche, un paradox fără precedent: opera lui
pare să fie alcătuită dintr-o carte pe care n-a scris-o nici­
odată, în vreme ce multele pagini pe care le-a scris nu vor
constitui, ele, niciodată o operă. De altfel, ştia acest lucru
şi şi-a făcut singur dreptate cînd a spus: „Deşi am scris
mult în viaţa mea, nu cred că scrierile mele sînt antologice
şi nici elocvente pentru evoluţia spirituala a personalităţii
mele." Şi, cum tot singur a afirmat, nici un zeu nu a stat
vreodată în colţul camerei sale în timp ce scria.
Cum se face atunci că un om cu această luciditate a ac­
ceptat să scrie, cedînd unei iluzii, cîteva mii de pagini indi­
geste şi inutile ? „E foarte graţu, cînd ai responsabilitatea a
ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivea­
ză, în sensul că te arată fără posibilitate de ieşire." Rezultă
că Ţuţea nu a avut, scriind, responsabilitatea a ceea ce face,
dar se poate spune tot atît de bine că nu a avut-o nici cînd
s-a consumat, împhnindu-se, în formularea orală. Pentru
că definiţia lui şi modul său de a se definitiva s-au petrecut
exact acolo unde se pare că există întotdeauna o posibili­
tate de ieşire: în vorba care zboară.
Deşi nescrise, paginile acestei cărţi nu sînt mai puţin ale
lui Ţuţea. Rămîne doar să ne întrebăm ce reprezintă ele în
fond. La ce trimite această operă stranie care s-a născut
în absenţa operei şi dincolo de orice operă preexistentă ?
112
Zeul nu vine niciodată să se aşeze în colţul camerei cînd
vrea omul sau cînd crede el că e bine. Se întîmplă să ne fie
asistate — şi deci încărcate de har — gesturile la care nu
ţinem cel mai mult, în vreme ce în punctele în care am vrea
să fim mari rămînem în singurătatea şi puţinătatea noastră
de oameni. Zeul nu a stat niciodată în colţul camerei cînd
Ţuţea a scris, deşi ar fi dorit să lase în urma lui o „operă",
un sistem prins temeinic între coperţile unor tratate im­
punătoare, în schimb, zeul 1-a asistat cînd vorbea, chiar
dacă încercarea lui Eliade de a-1 consacra prin formula
„geniu al oralităţii" şi de a-1 face să se recunoască într-însa
1-a nemulţumit pe Ţuţea, aducîndu-şi de fiecare dată amin­
te cu amărăciune de ea.
Ţuţea rămîne de aceea un fenomen folcloric dimensio­
nat la nivelul unui individ. El, Ţuţea, trebuie „cules", aşa
cum face folcloristul cînd culege şi pune laolaltă vorbe care
nu-i aparţin. în cazul lui Ţuţea este nevoie de un alt autor
— editorul — care să consacre oralitatea ca operă şi să-i dea
dimensiunea obiectivării ei.
Ca autor „folcloric", Ţuţea s-a dăruit şi s-a risipit în
verva propriei sale oralităţi. „Am purtat ideile şi credinţa
precum poartă vîntul microbii." Iar aceste idei şi această
credinţă merită culese din spaţiul generozităţii şi migrării
lor, pentru a fi puse laolaltă şi oferite încă o dată, pentru
cei care nu au stat în bătaia bună a vîntului şi nu au putut
beneficia de zborul lor. De aceea, cartea în care Ţuţea se
recompune din fragmentele propriei sale risipiri s-a născut
printr-o operaţie de regăsire, de captare, de depozitare şi
de regrupare. O operă de restaurare, niciodată încheiată,
de vreme ce locurile unde vîntul poartă nu pot fi desco­
perite decît prin hazard.
Miracolul acestei cărţi ar putea fi atunci exprimat aşa:
un sistem, pentru a se formula, nu are neapărat nevoie de
tratate. Un sistem al gîndirii, deci o gîndire articulată pe
problemele cardinale ale omenirii, poate să încapă foarte
113
bine în cîteva zeci de pagini. Şi dacă aşa stau lucrurile,
atunci trebuie risipită din capul locului o neînţelegere: cele
„trei sute douăzeci şi una de vorbe memorabile" nu sînt
simple vorbe de spirit, aforisme sau formulări paradoxale,
care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai de­
grabă aşchiile ţîşnite din coerenţa unui trunchi invizibil.
Ele poartă, toate, marca sursei unice a ţîşnirii lor şi, strînse
laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului ori­
ginar. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem şi, în îmbinarea
lor, ele sînt sistem.
Am putea deci spune că ne aflăm, cu Ţuţea, în faţa celui
mai lapidar gînditor român. Un om care a vorbit enorm
în viaţa lui a reuşit să rostească, la sfîrşitul ei, lucrurile
esenţiale despre Dumnezeu, om, moarte şi eternitate în
cele mai puţine cuvinte. A vorbit de fapt despre tot, dar a
vorbit dinlăuntrul unei concepţii, adică al unei gîndiri care
şi-a găsit reperele şi care se poate pronunţa, pe cont pro­
priu, în orice privinţă. A vorbit despre om, dar întotdea­
una despre om raportat la logica lui Dumnezeu; despre
sfînt, erou, geniu şi idiot; despre impostor; despre liber­
tate şi egalitate; despre cunoaştere şi adevăr; despre demo­
craţie şi liberalism; despre comunism; despre rugăciune şi
credinţă; despre revelaţie şi inspiraţie; despre politică,
despre ştiinţă, despre creaţie, Sfespre tehnică. A vorbit apoi
despre popoarele lumii şi despre comunitatea oamenilor
înlăuntrul căreia şi-a petrecut destinul: despre poporul
român. A vorbit, în sfîrşit, despre sine.
A vorbit despre toate acestea într-un mod răspicat, gîndul
căzînd de fiecare dată peste problemă cu o verticalitate
vertiginoasă, sub forma unei teribile coliziuni, în urma
căreia adevărul rămîne să se ivească de la sine, părînd să
spună că, aşa simplu cum este, el nu are nevoie de cine ştie
cîte cuvinte pentru ca să poată apărea. întreaga gîndire a
lui Ţuţea stă sub această dimensiune a simplului şi a răs­
picatului, categorie de stil, care deschide drumul deopo­
trivă către apariţia adevărului şi către formularea lui. Nu
114
demonstraţia, ci enunţul irevocabil dă contur acestei gîn­
diri. Radicalitatea ei, tranşanta, caracterul de definitiv şi
lapidaritatea care se desprind din fiecare formulare decurg
toate din faptul că Ţuţea pare să redescopere pe cont pro­
priu cele cîteva adevăruri eterne în care stă lumea, această
redescoperire sprijinindu-se la rîndul ei pe o logică eternă,
adică pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu în mersul
ei natural pe pămînt". Să adăugăm la toate acestea un soi
de firesc al raportării la lucrurile ultime, deopotrivă hîtru
, şi solemn, pe care i-1 provoacă şi înlesneşte originea sa
ţărănească. Ţuţea este un ţăran din Muscel trecut prin Uni­
versitatea din Berlin şi care, în mod esenţial, rămîne să se
comporte cognitiv — remodelînd cultural resursele inteli­
genţei — ca ţăran. Prin felul de a se exprima, Ţuţea trimite
cu gîndul la un personaj al lui Creangă, modificat de expe­
rienţa lagărului comunist, de cunoaşterea cultă a Bibliei şi
de lectura temeinică a metafizicii lui Kant. Faptul că, pe de
altă parte, Ţuţea a fost adesea apropiat de Socrate vine tot
din afectarea colocvialităţii discursului, din capacitatea de
a exprima sensurile supreme cu cele mai umile cuvinte,
limbajului filozofiei fiindu-i uneori preferat, ca şi în cazul
lui Socrate, cel al căruţaşilor, fierarilor şi tăbăcarilor.
Aşa se face că forţa formativă a acestor cincizeci de pa­
gini- dactilo poate fi cu mult mai mare decît o operă aca­
demică în douăzeci de volume. Pentru că atît viteza cu care
ele îşi pot atinge ţinta, cît şi varietatea ţintelor atinse sînt
considerabile. Gîndirea lui Ţuţea, prinsă în aceste cîteva
zeci de pagini, este neîndoielnic un loc de reculegere al
minţii, în care — împotriva oricărui terorism intelectual,
împotriva ipocriziei, a relei-credinţe şi a lipsei de curaj în
faţa rostirii evidenţei — oamenii se pot tămădui de min­
ciunile care le-au fost băgate sistematic în cap, de ani sau
de secole, şi care laolaltă constituie zestrea prostiei colec­
tive a omenirii şi sursa constantă a nenorocirilor ei. Oricine
va veni cu inima curată în faţa acestor pagini, ceea ce în-
115
seamnă cu respect pentru nuanţe, va putea să afle că masca Cum singur spune, Ţuţea s-a revărsat în alţii. Cînd
de om poate fi respectată fără să fie nevoie să ascunzi apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, crista­
adevărul că oamenii nu sînt egali de la natură; că extremele line, şlefuite de patimă, suferinţă şi inteligenţă, cîteva sute
sociale sînt deopotrivă de condamnabile, ceea ce nu în­ de „vorbe memorabile". Funcţia acestor pagini este sim­
seamnă că trebuie să uităm că doar extrema stîngă confiscă plă: înţelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară
proprietatea şi distruge astfel pînă la rădăcină nervul so­ de umor, alteori rămînînd de-a dreptul contestabile, ele
cietăţii; că libertatea nu poate fi, social vorbind, concepu­ pot să apere de amăgitori, de proşti şi uneori de excesul
tă în afara proprietăţii („Orice om, pentru a fi liber, care stă la pîndă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de
trebuie să fie considerat proprietar individual ipotetic, orice ele sugerează un lucru nespus de simplu şi de greu
chiar dacă nu posedă n i m i c " ) ; că naţionalismul, făcînd de obţinut: că a fi liber înseamnă a gîndi totul cu mintea
parte din economia naturală a societăţilor umane, poate fi ta. Pentru că în acest caz chiar şi eroarea, aparţinîndu-ţi,
practicat cuviincios; că democraţia, oricît de bună ar fi, este mai lesne suportabilă. Cu atît mai mult în acest secol,
reprezintă triumful cantităţii împotriva calităţii şi că îi este în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întîmpla a
preferabil liberalismul, care asigură, o dată cu demnitatea fost acela de a fi greşit (sau de a fi devenit victime), par-
şi libertatea umană, şi competiţia de valori; că faptele ticipînd la erorile altora.
comuniştilor cad sub incidenţa Codului Penal; în sfîrşit, că
Dumnezeu se ascunde doar oamenilor care se consideră
„animale fără coadă".
Cine a fost Petre Ţuţea? Şi-a pus singur această între­
bare. „Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am
fost, scriitor nu am fost, da' atunci — ce sînt ? Că nici ul­
timul parazit care creşte în cutele societăţii nu sînt... Pe­
semne că sînt cineva dificil de fixat." într-adevăr, cineva
dificil de fixat. Sigur e însă că a*rost cineva inconfundabil.
Tinerii nu s-au îndreptat spre el, aşa cum s-a spus cu pripa
relei-credinţe, atraşi de o „gîndire de dreapta". Ci pentru
că după ani de confuzie ce păreau fără sfîrşit, în care su­
periorul şi inferiorul erau deliberat confundaţi sau, dim­
potrivă, în care doar imbecilii, mediocrii şi lichelele aveau
dreptul la cuvîntul public, setea de inconfundabil care s-a
născut între timp a devenit enormă. Faţă de alte apariţii
excepţionale ale perioadei, Ţuţea s-a impus în atît de puţin
timp opiniei publice pentru că a avut de partea sa incon-
fundabilul accesibil. Ar fi putut, în stilul său caracteris­
tic, să afirme despre sine: Pînă şi un prost vede că sînt
inconfundabil...

116
 CELĂLALT PREŢ AL CĂRŢII
T^îe aflăm astă-seară aici" pentru a sărbători împreună
cîţiva ani de existenţă a unei edituri de ştiinţe umaniste de
la celălalt capăt al Europei.
Dar de ce trebuie sărbătorită o instituţie care îndeobşte
face parte din respiraţia culturală a oricărei societăţi mo­
derne ? Şi, cu atît mai mult, de ce o instituţie atît de tînără ?
O editură nu e pînă la urmă decît o editură, o instituţie
care produce şi administrează cartea pentru o infimă parte
din populaţia unei ţări.
E nevoie ca firescul unui lucru să devină nefiresc, ca fiin­
ţa lui să ne fie interzisă, deturnată de la rostul ei sau chiar
ameninţată să dispară, pentru a afla cît de mare este valoarea
acelui lucru pentru noi. Ne găsim astă-seară aici, noi, cei
veniţi din nefirescul istoriei ngastre, şi d-voastră, cu
prea-firescul istoriei d-voastră, pentru a încerca să des­
coperim împreună valoarea cărţilor într-o lume care, vreme
de o jumătate de secol, le-a interzis, le-a deturnat de la rostul
lor sau le-a ameninţat în chiar fiinţa lor. Poate că este nevoie
de cîte un cutremur al istoriei ca să aflăm că, pentru un om,
cultura nu este o podoabă întîmplătoare, ci însuşi mediul său
de existenţă, aşa cum sînt apa pentru peşti şi aerul pentru
păsări. Poate că este nevoie ca un zid să fie ridicat — şi apoi
să cadă — ca să putem măsura cu adevărat valoarea unei cărţi.
* Alocuţiune rostită la 8 iunie 1994 la Paris, cu ocazia împlinirii
a trei ani de la crearea Societăţii franco-române Humanitas.
118
Sîntem în 1989, la nici cîteva luni de la dărîmarea zidului
din Berlin. Două zile după căderea lui Ceauşescu, la 24 de­
cembrie 1989 — în capitală se trăgea şi mureau oameni —
Andre Glucksmann şi o echipă a asociaţiei „Medecins sans
frontieres" sosesc la Bucureşti. Cîteva luni mai tîrziu,
Bucătăreasa şi mîncătorul de oameni, cartea despre ra­
vagiile stîngii în Europa scrisă de Glucksmann în 1975,
apare la Editura Humanitas, recent înfiinţată, în 84 000 de
exemplare. în acelaşi an, 1990, apar deopotrivă: Cioran, Pe
culmile disperării — 150 000 exemplare; Paul Goma,
Gherla — 130 000 exemplare; Virgil Ierunca, Fenomenul
Piteşti (cartea despre cel mai teribil experiment al detenţiei
politice din România — şi pesemne din lume — în care
prizonierii deveneau rînd pe rînd victime şi călăi, în care
fiul şi tatăl erau puşi să se tortureze pînă la moarte) —
130 000 exemplare; Eugene lonescu, Nu — 60 000 exem­
plare; Monica Lovinescu, Unde scurte (cartea ce strîngea
laolaltă parte din emisiunile politice şi culturale care,
transmise vreme de peste 30 de ani în România prin postul
de radio „Free Europe", au ţinut trează conştiinţa intelec­
tualităţii române) — 60 000 exemplare; Mircea Eliade,
Eseuri antebelice — 120 000 exemplare. Mai toate titlurile
editate de Humanitas în 1990 depăşeau 40 000 de exemplare.
Aceste cifre sînt, desigur, stupefiante pentru orice edi­
tor occidental. A existat chiar un editor parizian, care o
vreme a refuzat să vîndă editurii noastre drepturile de tra­
ducere ale lucrării lui Henri-Irenee Marrou, Sfîntul Augus-
tin şi sfîrşitul culturii antice, cerute de noi iniţial pentru
8 000 de exemplare, pe motivul că cifra e nerealistă, de­
oarece ea reprezenta tirajul mondial al lucrării pe 30 de ani.
Care e, aşadar, valoarea unei cărţi de cultură: 2-3 000 de
exemplare, cît tipăreşte, înţelept şi precaut, orice editor de
aici ? Sau zecile de mii de exemplare, destinate să se vîndă
între trei şi şase luni, cu care se îmbată un editor şi publicul
său, după ce o societate iese din spasmul istoriei ?
119
 Editura Humanitas a trăit, laolaltă, bănuiesc, cu alte edi­
turi ale Estului, această beţie. O beţie, sau o aventură pe care
n-a trăit-o — şi pe care ar. invidia-o — orice editor parizian.
Dar merită oare să fie invidiată o asemenea aventură?
Ce se ascunde în spatele unui singur titlu editat în zeci şi
zeci de mii de exemplare ? Ce intră — ca o componentă ne­
văzută — în „preţul" fiecăreia dintre aceste cărţi? Răs­
punsul e simplu: faptul că nici unul dintre oamenii care
alcătuiesc astăzi societăţile Estului — nici unul — nu a
rămas întreg: nici unul nu şi-a păstrat integritatea de fiinţă
liberă. Alături de crimele ştiute, văzute sau nedescoperite
încă, de zecile de milioane de oameni care au pierit în
Gulag-urile ţărilor socialiste — în aceste înzecite „Ausch-
witz-uri fără cuptoare", cum le-a numit Gheorghi Demi-
dov — s-au petrecut crimele care nu pot ieşi niciodată la
lumină, şi cărora le-a căzut victimă spiritul, sufletul şi
judecata fiecăruia dintre noi: toate mutilate, sfîşiate, defor­
mate. Niciodată în istorie fiinţa interioară a oamenilor nu
a fost lovită atît de vast şi atît de profund ca în partea noas­
tră de lume. Şi, de aceea, niciodată în istorie cartea nu a
dobîndit o asemenea valoare soteriologică. Niciodată ea nu
a fost atît de intens resimţită ca remediu, ca pharmakon,
ca „leac" pentru o maladie a spiritului. Poate fi invidiat
editorul devenit medic şi a căru^ingură raţiune de a fi este
memoria întreţinută a unei suferinţe şi a unei primejdii
infinite?
Iată de ce — şi mă adresez acum prietenilor mei, editorii
parizieni — cînd negociaţi cu noi un drept de traducere,
aduceţi-vă aminte o clipă de celălalt preţ al cărţilor noas­
tre. Calea pe care am ales-o noi, sub sloganul „bunul gust
al libertăţii" sau „cartea care dăinuie", nu poate fi una a
cîştigului material, ci aceea a unei misiuni, o cale anevo­
ioasă, nobilă şi plină de risc: a vindeca, de-a lungul anilor
care vin, spiritul unei societăţi care a ieşit dintr-o noapte
a istoriei. Cînd maghiarii şi românii din Tîrgu-Mureş, oraş
120
transilvan, s-au ridicat unii împotriva altora şi au pus mîna
pe bîte şi lanţuri — cît de lesne se poate provoca în om
delirul etnic! — Editura Humanitas a răspuns deschizînd
în centrul oraşului, în asociere cu Editura Academiei din
Budapesta şi Societatea de difuzare Pallas din Miercurea
Ciuc, o librărie în care se vînd deopotrivă cărţi maghiare
şi române. Cărţii acesteia, care nu are de partea ei decît
„forţele plăpînde ale veşniciei", îi poate fi oare negociat
preţul după regulile abstracte ale pieţei internaţionale a
cărţii? Adevăratul ei preţ nu apare oare abia aici, prin
confruntarea ei cu „bîtele" şi „lanţurile", aceste silabe răs­
turnate, care continuă să se strecoare în discursul istoriei
planetare? Dimensiunea dramatică a cărţii nu poate fi
percepută decît într-o lume a tuturor primejdiilor, în care
cele mai rele ispite continuă să însoţească nefericirea oame­
nilor. A fi editor în Est înseamnă a trăi şi a pune fără
încetare în scenă această dramă a cărţii.
Dar un editor venit de la celălalt capăt al Europei ar
putea să vă spună ceva şi despre preţul cărţii franceze.
Cînd am păşit pe scena editorială a Parisului, în urmă cu
patru ani, am fost pus în gardă din toate direcţiile: Atenţie,
cutare este autor de dreapta; cutare a fost de stînga înainte
de a deveni de dreapta; cutare a abdicat de la idealurile
generaţiei '68-iste; pentru cutare scrisul este, o pură mon­
denitate. Şi aşa mai departe.
S-au scurs patru ani şi, din cele 300 de titluri publicate
de Editura Humanitas în acest răstimp, peste o sută provin
din editurile franceze. Traduse şi publicate de noi au fost
deopotrivă cărţile lui Alain Besancon, Jean-Francois Revel,
Alain Finkielkraut, Andre Glucksmann sau Bernard-Henri
Levy. Am construit astfel în Editura Humanitas o Franţă
contemporană a spiritului care transcende disjuncţiile, lă-
sînd să apară o unitate pe care este firesc ca dumneavoastră
să o perceperi mai greu, dar care pentru noi este un minu­
nat exemplu de eclectism şi toleranţă. Am construit-o cu
gîndul la adevărurile rostite de aceşti autori, şi nu cu
121
gîndul la opţiunile care-i despart. Tuturor celor care sînt ceză: prin numărul de autori traduşi, prin extensia colabo­
în sală am Un motiv pentru care să le mulţumesc: pentru rărilor sale — cu editurile franceze, cu presa franceză, cu
echipamente tehnice, pentru ajutoare de traducere, pentru Ministerul francez al culturii. Iar succesul acestor cărţi
drepturi oferite gratuit, pentru sfaturi minunate, pentru dovedeşte că publicul se recunoaşte în paradigma franceză
prietenia lor. Dar cred. că ar fi prea puţin. Aş vrea mai cu a spiritului european.
seamă să vă mulţumesc pentru transferul de spirit pe care Acest public, după doar cîţiva ani, este unul stabilizat:
ni l-aţi prilejuit, pentru acele adevăruri care, nefiind de între 20 şi 25 de mii de cititori. Ceea ce înseamnă că unul
dreapta, nici de stînga, pur şi simplu sînt, şi care rămîn din 1000 de locuitori ai României este un fidel al lui
adevăruri oriunde pe lume ar fi rostite. Humanitas. Această insulă a spiritului, care se desprinde
Se obişnuieşte ca în asemenea împrejurări să se evoce paradoxal dintr-un peisaj al frustrărilor, suferinţelor şi
apropierea dintre ţările noastre. Pe de o parte o Franţă a neîmpliniţilor de tot soiul, este România pe care noi am
răbdării tandre, a acelei răbdări resimţite în faţa cuiva pe creat-o ca spaţiu imaterial al unei întîlniri posibile. Vă mul­
care îl aştepţi şi care întîrzie în orizontul speranţelor tale. ţumim că în seara aceasta aţi venit pe insula Humanitas,
De cealaltă parte, o Românie care se ştie rău aşezată pe pentru a ne întîlni acolo unde eraţi dintotdeauna.
harta Europei, constrînsă să-şi trăiască iubirea de la dis­
tanţă şi vecinătăţile spirituale din depărtări geografice.
Unde se întîlnesc aceste ţări ?• Din nefericire, nu pe terenul
civilizaţiei. Ştim cu toţii ce înseamnă Franţa pe acest teren,
chiar dacă după unii, asemeni lui Cioran, civilizaţia ei nu
mai are astăzi decît strălucirea crepusculului. Şi ştim cu
toţii ce înseamnă, astăzi, România: mizerie socială, copii
handicapaţi, minciună politică, resurecţia comunismului,
deci tot ceea ce a şocat şi a dezamăgit Occidentul după
miracolul revoluţiei din decern%rie.
Dar dacă pe acest teren, al civilizaţiei, cele două ţări
n-au deocamdată cum să se întîlnească, ele se pot întîlni în
schimb acolo unde s-au întîlnit deja în tradiţia lor mo­
dernă ; pe terenul culturii. Iar Humanitas — al cărei nume
(traducerea latină a elinului paideia) înseamnă formare a
omului într-un sistem de valori europene — este poate cel
mai bun mijlocitor al acestei întîlniri culturale: traversînd
toate domeniile ştiinţelor umaniste, ea întîlneşte Franţa
acolo unde Franţa se întîlneşte pe sine în propria ei pre­
lungire: în umanismul european. Editura Humanitas este,
prin programul ei, o editură europeană, dar europenitatea
ei se realizează urmînd cu precădere o linie culturală fran-

122
 „ I U B I R E A D E T U R N U R I Î N PUSTIE
Stimate die Liiceanu, v-aţi întors nu demult de la Paris,
unde s-au aniversat trei ani de la înfiinţarea Societăţii
franco-române Humanitas. Ziarul nostru a semnalat şi el
cum a putut mai bine acest eveniment, însă, dincolo de co­
municatul de presă, de interviurile, fotografiile şi alocu­
ţiunea dvs., eu simt totuşi nevoia unui dialog direct: cu
detalii şi răbdare. Aici nu e vorba de reclamă, aproape că
persoana dvs. a trecut (cu bună ştiinţă) în planul secund:
importante au devenit mesajul cultural al editurii, dar mai
ales aportul — substanţial, cred — al ei la (iertaţi-mi) „ ima­
ginea României în lume". De acord: pentru majoritatea
naţiilor de pe mapamond, echipa noastră de fotbal a făcut
(sau: poate face) cît una-două mineriade... pe invers. Dar
pe lîngă„ majoritate", mai existaşi elitele culturii, cele care,
cum bine ştim, au infinit mai multă putere pe termen lung
în istorie. Sălaş, însă, vorbele mari şi să vă întreb pe puncte,
ca într-o „ casetă tehnică". Mai întîi: cum s-a ajuns la o atît
de fastuoasă aniversare a Humanitas-ului ? Cine a avut
ideea, cine a dat banii, cum s-au alcătuit listele de invitaţi ?
Am înţeles că a fost tot high liîe-ul editorial din Paris...
Ştiţi foarte bine că orice aniversare trimite la un ritual
al „genezei". Periodic, orice fiinţă face semn către începu­
turile ei şi îşi extrage vigoarea din rememorarea acestui
debut de existenţă. Faptele oamenilor, atunci cînd deschid
către ceva nou şi care are şanse să dureze, pot la rîndul lor
124
să fie aniversate, să se supună jubilaţiei periodice care
însoţeşte existenţa lor. Editura Humanitas este o asemenea
faptă; ea este „ceva nou", care a apărut de la o zi la alta,
cu firescul nefiresc pe care-1 are apariţia normalităţii într-o
lume a anormalului. Ea s-a ivit într-o lume în care pro­
iectele se nasc greu, în care realizarea lor durează suspect
de mult, iar viaţa acestor realizări — suspect de puţin. De
obicei faptele noastre trec repede prin lume şi apoi dispar
fără să lase urme. Există, din acest punct de vedere, un
adevărat deşert al timpului uman, în care nisipul vremu­
rilor se aşază mereu astfel încît acoperă orice tinde spre
o configuraţie stabilă. Nisipul, deşertul este supremaţia
uniformităţii. Vă amintiţi poate de scurta interpretare a lui
Heidegger la sintagma lui Saint-Exupery: „ctitoreşte iubi­
rea de turnuri în pustie".
Acum, la 37°, nu-mi aduc aminte decît de vox clamandi
in deserto, asta-i tot ce pot să fac...
Pustiul este locul în care nimic nu creşte, deoarece totul
este supus aici legii orizontalităţii, în vreme ce creşterea
este înălţare, ambiţie a verticalului. Deşertul nu poate fi în­
vins decît prin „iubirea de turnuri", pentru că turnul este
configuraţia pe care nisipul n-o poate înfrînge. Turnul este
„devenirea întru fiinţă" a lui Noica,. singura capabilă să dea
replică nisipoasei monotonii a „devenirii întru devenire".
Ei bine, editura Humanitas s-a ivit din această „iubire de
turnuri", a cărei urgenţă este pe măsura pustiei născute în
ultimele decenii ale istoriei noastre. Au existat atîta vreme
profesionişti ai deşertului, e nevoie acum de profesionişti
ai turnurilor.
Presimt că-i o sintagmă care va face carieră precum deja
faimoasa „încremenire în proiect". Profesionişti ai turnu­
rilor! da, sună minunat, mai ales că avem o grozavă
inflaţie de profesionişti ai subteranelor şi ruinelor. Ca şi ai
babiloniei, programate la fix. Dar să ieşim din metaforă...
125
 Ei da, „turnul" acesta pe care l-am aniversat... şi pe
care, dacă vreţi să ieşim din metaforă, trebuie să vi-1
reprezentaţi asemeni unui turn de cărţi... Staţi să vă spun.
Cineva s-a amuzat să facă acest calcul: pînă astăzi, Huma­
nitas a produs aproximativ 6 100 000 de exemplare din
toate titlurile (chiar mai exact: 6 071 000). Presupunînd că
ar fi puse una peste alta toate cărţile, asta ar da un turn de
circa 125 km înălţime... care, desigur, s-ar dărîma, avînd
baza prea mică (o carte).
Poate că e mai bine să punem cărţile una după alta, pe
orizontală, şi atunci şirul lor s-ar întinde de la Bucureşti la
Ploieşti şi înapoi. In orice caz, s-au produs 125 km de cărţi
puse una lîngă alta...
Deci „turnul" a început să se înalţe în urmă cu patru
ani, dar editura a devenit — un an mai tîrziu — Societate
franco-română ( 4 9 % capital francez, 5 1 % capital român),
aşa că „el" a împlinit în aprilie 1994 trei ani de existenţă.
Ideea de a sărbători cei trei ani ai editurii ca Societate
franco-română, la Paris, i-a aparţinut dlui Andrei Savu,
unul dintre cei doi parteneri francezi ai lui Humanitas,
celălalt, dl Michel Korne, îmbrăţişînd, cum se spune, „cu
entuziasm" această idee^ Şi trebuie să înţelegeţi că era
nevoie de acest entuziasm, deoarece banii pentru sărbă­
toare i-au dat partenerii noştri francezi. Reuniunea de la
Cercle Republicam a fost concepută — după expresia lui
Andrei Savu — ca un coup de chapeau adresat instituţiilor
franceze şi persoanelor care au sprijinit material şi moral
în aceşti ani editura Humanitas. A fost aleasă luna iunie
pentru că este luna pariziană a bilanţurilor editoriale.
Gallimard are o agapă în această lună, Seuil totdeauna, în
16 iunie, faimosul cocteil editorial de la Maison des Poly-
techniciens. Am alcătuit listele invitaţilor cu două luni
înainte împreună cu Andrei Savu: editori, reprezentanţi ai
ministerului culturii, autori francezi traduşi şi publicaţi de
editura Humanitas, ziarişti, prieteni francezi şi români ai
126
editurii. Nu a fost, cum spuneţi dvs., chiar tot high life-u\
editorial din Paris, dar o bună parte a fost de faţă. Mulţi
dintre cei care nu au putut să vină — începînd cu ministrul
culturii, Jacques Toubon, Antoine Gallimard sau Claude
Cherki, directorul general al editurii Seuil — ne-au trimis
rînduri de solidaritate şi căldură. Parte dintre ele le-aţi
publicat deja în splendidul montaj dintr-un număr anterior
al „Cotidianului".
Eu am mai demult o curiozitate: cine sînt, ce fel de oa­
meni sînt dnii Michel Korne şi Andrei Savu f Noi n-am
prea fost alintaţi de capacităţile financiare ale exilului
nostru. Au dumnealor cumva un rol decisiv în politica
editorială de la Humanitas ?
Dnii Michel Korne şi Andrei Savu sînt cetăţeni francezi
de origine română, care, după plecarea cu zeci de ani în
urmă din România, nu au închis poarta în urma lor şi
cărora nu le este indiferent nici ce se întîmplă în România,
nici ce se întîmplă pe lume în general. Sînt, dacă vreţi,
oameni care nu pot concepe binele la scara restrînsă a unui
singur individ. Sînt oameni vii, care pot vibra la un proiect
şi care cred că elementul moral şi ideal, alături de cel
economic sau politic, are un cuvînt de spus în efortul unei
lumi de a reveni la sine, deci în convalescenţa ei.
Convalescentul, după cum ştiţi, este cel care se întoarce
la sine după lunga ameninţare a pierderii contactului cu el
însuşi, a pierderii de identitate, a dispariţiei, a morţii. Dru­
mul acestei regăsiri, cînd e vorba ca o întreagă societate să
se smulgă din boală, nu se poate lipsi de repere morale. Ba
chiar, fără asemenea jaloane şi fără regăsirea surselor de
judecare corectă, un asemenea drum nici nu poate fi ima­
ginat, în 1990, cînd i-am cunoscut la Paris şi cînd le-am
vorbit de eşecul colaborării cu Hachette — era după mine-
riada din iunie, cînd Occidentul îşi întorcea faţa cu oroare
de la noi (ciomăgari şi ciomăgiţi deopotrivă) contopindu-ne
127
în refuzul aceluiaşi gest de repulsie — s-au arătat interesaţi
să intre în aventura Humanitas. Privatizarea unei edituri
de profilul acesteia răspundea opţiunilor lor intime, care
mergeau împotriva reflexelor totalitare şi a etatismului. Iar
experienţa de întreprinzători a fiecăruia — dl Korne, in­
dustriaş, conduce o fabrică de medicamente, iar dl Savu a
gerat cîteva societăţi de publicitate la Paris — nu putea fi.
decît extrem de utilă editurii în noua ei condiţie. Au accep­
tat deci să participe cu o pondere de 4 9 % la formarea
capitalului lui Humanitas, care în felul acesta, din aprilie
1991, a devenit societate mixtă franco-română. Nu puţini
sînt cei care confundă prezenţa unor parteneri occidentali
în structura capitalului editurii cu o formă de subvenţie
continuă. Or, trebuie să ştiţi că rolul financiar al unui ase­
menea partener încetează o dată cu formarea capitalului,
întreprinderea trebuie apoi să meargă „singură", succesul
sau eşecul ei depinzînd numai de felul în care este ges­
tionat capitalul iniţial. Cei doi parteneri ai noştri pot
acoperi, cu graţiozitate, cheltuielile unei „zile Humanitas"
la Paris, dar asemenea gesturi nu au, prin înseşi regulile
jocului, cum să se extindă la subvenţionarea unei cărţi. Cu
alte cuvinte, dnii Korne şi Savu nu joacă de fel rolul pe
care ar trebui să-1 joace pentru unele titluri Ministerul
Culturii şi pe car.e efectivul joacă Fundaţia Soros sau
Centre National du Livre de la Paris. Ca membri în con­
siliul de administraţie al Societăţii, ei participă la deciziile
fundamentale privind gestionarea editurii, investiţiile e t c ,
dar nu şi la alcătuirea portofoliului editorial. Cuvîntul ultim
în ce publică şi ce nu publică editura îmi aparţine, bine­
înţeles în virtutea creditului pe care societarii mi l-au acor­
dat din capul locului. Adevărul este că în condiţii „de
piaţă", decizia privind publicarea unei cărţi nu o poate lua
un singur om, ci ea este fapta comună a editorului, a
marketistului şi a librarului. In final, deciziile mele nu sînt
doar expresia unei opţiuni personale; ele sînt în bună parte
sancţionate de ceea ce aşteaptă publicul. Opţiunea edito-
128
rului şi a publicului trebuie cel mai adesea să se întîlnească,
altminteri, după cîteva eşecuri semnificative (titluri nevîn-
dute), editura ar înceta să existe.
Cu un mesaj oficial de la ministrul culturii francez, în
prezenţa a doi dintre consilierii săi principali, cu un mesaj
de la preşedintele celei mai importante edituri franceze —
înţeleg că miza pe care o reprezintă Humanitas în lumea
franceză a ideilor nu-i deloc de neglijat.
Miza aceasta este formulată destul de limpede în scri­
soarea pe care mi-a adresat-o în ziua reuniunii ministrul
francez al culturii, dl Jacques Toubon. El salută, iată,
„efortul remarcabil pe care d-voastră şi colaboratorii
d-voastră îl realizaţi în slujba schimburilor culturale
dintre Franţa şi România". Şi, într-adevăr, cred că puţine
sînt editurile din Est care, în nu mai mult de trei ani, au
publicat peste 100 de titluri majore provenind din 20 de
edituri franceze. Pe de altă parte, consilierul ministrului
francez, dl Yves Marek, vorbind despre Humanitas, saluta
prezenţa unui proiect cultural „care merge exact în sensul
ce ne trezeşte interesul: diversitatea culturală în Europa".
Editura Humanitas este percepută în deschiderea ei către
lume, în strădania de a oferi prin cărţi valorile culturii eu­
ropene tradiţionale ca limbaj universal al lumii civilizate.
Dar pînă la urmă l-aţi întîlnit personal pe Jacques Tou­
bon ? E adevărat că şi-a manifestat dorinţa de a vă face o
vizită la editură în toamnă? Cum de nu vizitează edi­
tura. .. „ Cultura Naţională" ?
în ziua de 3 iunie am participat la reuniunea „Culture
et Creation: Ies nouvelles donnes de la liberte", ca invitat
al lui Jacques Toubon. Reuniunea, care a avut loc la Caen,
în Normandia, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la
debarcarea aliaţilor pe coasta normandă, a strîns laolaltă
oameni de cultură din Statele Unite, Canada, Europa de
Vest şi de Est, într-un "dialog care-şi propune să fie
129
totodată un bilanţ istoric: ce a adus Europei, în plan spiri­
tual, victoria aliaţilor asupra Germaniei naziste? Abrupt
exprimat, bilanţul este: pentru o parte a Europei, ameri­
canii şi garantarea valorilor democraţiei; pentru cealaltă
parte, sovieticii şi garanţia totalitarismului. Masa rotundă
dedicată Estului, la care am participat împreună cu Bro-
nislaw Geremek şi Pavel Lunghin, a avut drept obiect al
discuţiei noua „debarcare": a valorilor Occidentului în
Estul european, după căderea zidului de la Berlin. Cu
această ocazie l-am cunoscut pe Jacques Toubon. A avut
de-a lungul întîlnirii trei intervenţii remarcabile, inteligente
şi pline de bun-simţ. Seara, după închiderea colocviului, la
dineul oferit participanţilor la Chiteau de Creully, am avut
plăcerea unei discuţii prelungite cu el; i-am admirat lipsa
totală de morgă, simplitatea caldă a contactului uman. A
fost încîntat de proiectul unei serii publicate la Humanitas,
în original, de mari texte ale literaturii franceze moderne
de la Mallarme şi Rimbaud pînă la Valery, Gide sau
Cioran. Mi-a vorbit de asemenea de posibilitatea unui
sejur oficial la Bucureşti, în septembrie, şi, e adevărat,
şi-a exprimat dorinţa de a vizita cu acest prilej editura
Humanitas.
Printre prezenţele de artilmj-e grea de la 8 iunie — unde
mi s-a părut firească participarea unor Finkielkraut sau
Glucksmann — i-aţi „avut" şi pe Alain Besangon, dar mai
ales pe Francois Furet, a cărui faimă numai de abonat al
party-urilor nu este! Ce credeţi, din semnalele pe care
le-aţi înregis.trat acolo, cît a fost revelaţie Humanitas-ul
pentru ei şi cît a fost o prezenţă firească? Simţiţi acum, post
festum, că aţi fost acceptat în lumea de la vîrf a cărţii
franceze?
întrebarea mi se pare, iertaţi-mă, puţin naivă. O editură
nu poate să devină o revelaţie peste noapte, aşa cum te-ai
duce la un spectacol şi ai avea revelaţia jocului unui actor.
Toate persoanele pe care le-aţi pomenit şi care sînt ne-
130
îndoielnic figuri de prim-plan ale umanisticii franceze con­
temporane cunoşteau editura ca autori traduşi, iar cu parte
dintre ei întreţin relaţii constante de patru ani de zile: am
organizat colocvii împreună (colocviul Tocqueville cu
Francois Furet la Bucureşti), am participat la reuniuni
culturale comune, la emisiuni de radio, am publicat în re­
viste editate de ei, cu cîţiva sînt în relaţii apropiate, de
prietenie, pe toţi i-am avut oaspeţi, la Bucureşti, ai editurii.
Prezenţa lor la reuniunea din 8 iunie era prelungirea
firească a unor relaţii aşezate. Cu toţii sînt autori francezi
ai lui Humanitas, care fac parte din portofoliul editurii şi
care ne oferă ceea ce scriu în prioritate. Cărţile lor apar
uneori în librăriile noastre la doar cîteva luni după apariţia
în Franţa, întrucît primim de la autori dactilograma
paralel cu expedierea ei la editura franceză, decalajul de
apariţie rezultînd doar din timpul necesar traducerii. Aşa
am primit recent două cărţi excepţionale, una a lui
Besancon, care tocmai a apărut în Franţa şi care va fi în
librăriile noastre la sfîrşitul anului, L'image interdite...
Adică?
O istorie a iconoclastiei de la Platon la Kandinsky...
Cealaltă, a lui Francois Furet, Lepasse d'une illusion. Essai
e
sur l'idee communiste au XX' siecle, ale cărei prime capi­
tole, citite în manuscris, anunţă cea mai rafinată analiză a
mecanismelor psihice şi intelectuale care au făcut cu
putinţă lucrurile aparent inexplicabile în mijlocul cărora
am trăit (sau am ne-trăit) atîta amar de vreme.
Au mai avut şi. alte edituri din Estul Europei astfel de
sărbători ?
După ştiinţa mea, nu.
V-am urmărit interviul acordat sîmbătă, 19 iunie, la
TV5 International. A fost, desigur, impresionant, numai că
interlocutorul era pe jumătate speriat de prezenţa dvs.
131
acolo, pe jumătate nepregătit. Sigur, interesul lor era ai
Iliescu şi democraţia, dar omul, în faţa Vocabularului psih­
analizei, a reacţionat ca un marţian...
Vorbiţi de Patrick Simonat, redactorul telejurnalului de
sîmbăta şi duminica al lui T V 5 . Nu cred că era nici speriat
şi nici nepregătit. Mi-a spus, în preajma emisiunii, că
asistenta lui îi pregătise un dosar de presă în care se afla
cam tot ce scrisesem în ziarele franceze în ultimii ani, iar
în timpul emisiunii avea acest dosar în faţă. Pe de altă
parte, era limpede că interesul „lor" cădea pe democraţie
şi pe derapajele sau neîmplinirile ei — şi este firesc să fie
aşa. Nu asta ne preocupă şi pe noi ? Cît priveşte Vocabu­
larul psihanalizei, pe care îl arboram pe ecran cu mîndrie
nedisimulată, ca proaspătă apariţie de lux a editurii, figura
de marţian o făceam eu, pentru că bietul om nu avea cum
să înţeleagă că firescul, la noi, are încă valoare de nefiresc:
subtextul psihanaliză-cenzură-frustraţie îi scăpa cu desă-
vîrşire, aşa încît nu înţelegea de ce apariţia unei cărţi-in-
strument de lucru ar fi putut avea o semnificaţie aparte.
Iarăşi, aspectul cărţii — pentru noi excepţional — în sis­
temul lui de referinţă era doar normal. De aici vine sursa
multor neînţelegeri în întîlnirea dintre cele două lumi: la
noi normalul se obţine ca excepţie.
Devin sentimental, trag un pic spuza spre turta mea şi
vă întreb: de ce a lipsit Jean-Frangois Revel de la seara din
8 iunie ?
Pentru că nu se afla la Paris, ci în Canada.
Păcat. Dar aţi apucat să vă întîlniţi pînă la urmă cu el ?:
Nu că mă împăunez eu, dar ştiu că multă lume a rămas
fără Cunoaşterea inutilă (numai eu ştiu trei persoane care
au fost pe punctul să fure din stand, la Tîrgul din 9-12 iu­
nie, ultimul exemplar aflat în depozitul editurii!) şi că
aşteaptă şi alte titluri...
132
Ne-am întîlnit o săptămînă mai tîrziu, cînd m-a invitat,
după-amiază, la el acasă, într-un splendid apartament de
pe Quai de Bourbon, în Ile St. Louis. Dialogul s-a legat
firesc şi îmi amintesc că a avut în ochi o tresărire de bucu­
rie cînd i-am vorbit de succesul Cunoaşterii inutile în
România, de faptul că, alături de John Stuart Mill (Despre
libertate), Besancon (Originile intelectuale ale leninismu­
lui), Hayek (Drumul către servitute), cartea sa constituie
obiectul unuia dintre seminariile pe care le fac la Facultatea
de Filozofie. Am vorbit apoi despre „lipsa măsurii co­
mune": „Uitaţi-vă ce se întîmplă în continuare. Recent, nu
puţini intelectuali francezi şi-au ridicat glasul împotriva
reprezentării Italiei în Parlamentul Europei, pe motiv că
oamenii lui Berlusconi sînt expresia oficializată a neofascis-
mului. Nu s-au obosit, făcînd această afirmaţie, să demon­
streze în ce măsură ideile lui Mussolini sînt prezente în
programul politic sau în declaraţiile acestora. Zilele trecute
a avut loc în Columbia o reuniune la vîrf a ţărilor de limbă
spaniolă şi toată lumea l-a putut vedea pe Felipe Gonzalez
îmbrăţişîndu-l pe Fidel Castro, care are mîinile pline de
sînge pînă la coate. Această scenă — îmbrăţişarea între un
premier al unei ţări democrate şi un premier comunist
criminal — nu a stîrnit indignarea şi protestul public al nici
unuia dintre intelectualii francezi şocaţi de prezenţa
italienilor în Parlamentul Europei." Ştiţi foarte bine, ca
traducător al lui Revel, cît de reconfortantă este gîndirea
aceasta nepătimaşă, dispusă în permanenţă să ţină cumpăna
lucrurilor. Vom publica la anul cartea lui Revel care a urmat
Cunoaşterii inutile — Le regain democratique. Sînteţi dispus
să o traduceţi, repede, şi pe asta?
Păi nu are decît (!) 620 de pagini, o mănînc zi şi noapte
şi-n trei luni v-o aduc, pe cuvîntul meu. Dar altceva vreau
să vă întreb acum: sper că ştiţi că sînteţi duşmănit din toate
părţile!
133
 Nu, nu ştiu. Ba chiar îmi fac iluzia că sînt în mai mare
măsură iubit „din toate părţile" decît duşmănit din toate
părţile. Există cumpărători care declară că intră în librăriile
Humanitas ca într-un templu. De ce să fii duşmănit cînd
pui la îndemîna celorlalţi cărţile prin care lumea a devenit
puţin mai bună ? Vă daţi seama că în acest „duşmănit" sau
„iubit" nu intră percepţiile directe ale persoanei (mele) — nu
e vorba dacă sînt simpatic sau antipatic —, ci iradierea unor
gesturi. Publicarea unor cărţi bune este un gest spiritual,
deopotrivă edificator sau vindecător. Cine te poate duş­
măni pentru gestul de a-i oferi un leac sau o treaptă către
dincolo de el ?
Cum, cine ? Glumiţi. Mai toată lumea, în afară de citi­
tori. Oficialitatea culturii de stat...
Iarăşi îmi fac iluzia că pînă şi duşmănitorii vor sfîrşi prin
a avea nevoie de leacul cărţilor. Cum poţi fi parlamentar
sau om politic în genere fără să ai în bibliotecă seria „So­
cietatea civilă" ?
Chiar, o să-l provoc pe Petru Ionescu, poate face pentru
Dilema un sondaj, nici nu le-ar mîncaprea mult spaţiu, că
nu cred că se poate conta pe mai mult de 20 de nume...
Aşteptaţi cumva ceva, "eh sprijin material, de la actualul
sistem de guvernare ?
Da, un singur lucru: să nu se ocupe de noi...
In sensul tradiţionalei expresii: „ Lasă că ne-ocupăm noi
şi de voi!" dar să revenim: evenimente precum cel de la
Paris din 8 iunie sînt, desigur, acţiuni a căror eficacitate se
vede numai în timp. Practic, însă, pe termen scurt ce aţi
realizat acolo ?
Cred că am realizat ceva esenţial: recunoaşterea unei ac­
ţiuni comune pe plan european. Cîteva milioane de cărţi
care fac un transfer de spirit în celălalt capăt al Europei nu
134
(
sînt, în chip paradoxal, doar vorbe, ci deopotrivă fapte. în
acelaşi timp am realizat o apropiere de nivel între editurile
cu mare tradiţie şi o editură complet nouă.
Acum vreo trei săptămîni, Vădim Tudor îşi încheia o
„alcibiadă" cu ideea că-n ţara asta totul merge rău din
cauza a vreo 10 000 de tipi opozanţi, inteligenţi, plini de
mofturi democratice. In final, îndemna: „Nu cumva a
venit timpul să dăm cu ei de pămînt?" Eu aştept de mai
bine de doi ani săînceapă procesul ANII comunismului, să
iasă iarăşi pe rol listele negre din decembrie '89 (îmbună­
tăţite, fireşte), să se facă, adică, ceea ce n-a mai apucat
Ceauşescu să facă Să declare revoluţia drept simplă gola-
niadă, să arate că de tras a tras... opoziţia de azi ş.ăm.d.
In tot entuziasmul dvs. (în care eu simt adeseori o fibră de
exasperare) nu vă apucă niciodată lehamitea, jalea ? Cîtă
lume n-ar fi fericită pe aici să vă luaţi vreun post la vreo
universitate occidentală! Uite ce iubit e Stolojan de toată
lumea. In sistemul nostru eşti bun numai dacă mori sau
dacă pleci. Dvs. nu vă luaţi niciodată cu mîinile de cap ?
Sau aşteptaţi ziua cînd se va da cu noi de pămînt ?
în 1990, scurtă vreme după mineriada din iunie, pa­
ginile din mijloc ale României Mari cereau împuşcarea
urgentă a zece intelectuali români, „ca să avem linişte în
ţară". Aveam cinstea să fac parte din acest lot, extrem de
gălăgios de vreme ce putea să tulbure liniştea a vreo 20 de
milioane de oameni. Această stupefiantă incitare publică
la crimă, ca să vorbesc ca Revel, n-a tulburat pe nimeni,
între timp, în concepţia celui de care vorbeaţi, cei zece au
devenit „vreo zece mii", iar în locul împuşcării spuneţi că
s-a trecut la lichidarea prin „darea de pămînt". Dacă nu
mă apucă niciodată lehamitea ? Dacă nu mă iau niciodată
cu mîinile de cap ? Nu cred că ajunge să zbiere cineva ca
să credem că toţi zbiară sau că toţi gîndesc la fel. A zbiera
nu înseamnă a fi mulţi, ci doar a face de unul singur mult
zgomot. Important deci nu e cît de tare zbiară cineva, ci
135
ce ecou are zbieratul ăsta. Şi parcă are un ecou de numai
3%. In plus, nu toţi din cei 3% împărtăşesc violenţa
zbierătorului. Pesemne că nu e prea uşor de suportat să
apari în lume în compania celui de care vorbeaţi şi că pînă
la urmă te cam doboară ruşinea. Cel puţin cred că aşa
trebuie să fie.
Sar de la una la alta, dar n-am ce face, văd că vă tot
uitaţi la ceas. Dvs. vi se pare normal ca un director de
editură specializat în Heidegger să aibă un plan editorial
compus 75% din carte franceză? Ce faceţi cu nemţii, dle
Liiceanu, că, uite, papa Mitterrand stă cu un ochi pe
englezi, cu celălalt pe americani, dar cu ambele mîini în­
tinse către Helmut Kohl. Nu zău, fără glumă, dar aţi avut
acum doi ani un Nietzsche — şi gata. Unde-s nemţii baro­
sani, unde-i idealismul transcendental, unde-s Spengler,
Klages, Goethe, Novalis... ?
Dragă domnule Mihăilescu, nemţii, tocmai pentru că sînt
„barosani", nu se lasă traduşi cu una-cu două. Ciclul de
„producţie" al unei cărţi franceze este de două-trei ori mai
mic decît al uneia germane. Nu cred să vă imaginaţi că
traducerea Idealismului transcendental al lui Schelling
durează cît traducerea lui Furet sau a lui Julien Benda.
Gîndiţi-vă, pe de altă parte^*cîţi traducători de germană se
află în ţară şi cîţi de franceză. Şi, în sfîrşit, cîţi traducători
de germană specializaţi în filozofie avem. Dar, iată, în anul
acesta, spre liniştea d-voastră (şi a mea) aflaţi că urmează
să apară una după alta: Doctrina ştiinţei (Fichte), Sistemul
idealismului transcendental (Schelling), Aşa grăit-a Zara-
thustra (Nietzsche), în traducerea lui Doinaş, Amurgul
idolilor (Nietzsche), Introducere în metafizică (Heideg­
ger). Iar la anul: Tipurile psihologice (Jung), Eseuri de
filozofia culturii (Simmel), Zeii Greciei (Walter Otto),
Genealogia moralei (Nietzsche). V-aş fi recunoscător dacă
m-aţi ajuta să găsesc traducători pentru Schopenhauer,
Spengler şi Klages.
136
Am avut unul, doi, să-i fi dat jos vîntul, că încolo nu mai
e nimeni... Mă bucur că aveţi un rival tot mai de luat în
seamă în „persoana" Institutului European din Iaşi. Este,
cred, tipul ideal de concurenţă profesională. Cît de mult vă
supără şi cît de mult vă stimulează?
Cum să mă supere aşa ceva? Mă bucur că ne comple­
tează (o editură nu poate face totul), mai cu seamă prin
seria „Eseuri de ieri şi de azi", cu cîteva titluri remarcabile.
Am simţit o mică împunsătură în inimă cînd am văzut în
această serie Bovarismul lui Gaulthier, o carte pe care am
iubit-o şi care făcea parte din lista de lecturi recomandate
de Constantin Noica. Tot ce le doresc celor de la Institu­
tul European este să nu se abată (sau să nu fie constrînşi
să se abată) de la această linie.
De trei ani, lumea s-a obişnuit cu „evadarea" dvs. din
viaţa politicăpropriu-zisă. E de prisos a detalia cît este (de)
„politică" acţionarea pe termen lung asupra mentalităţilor
în munca dvs. Totuşi, văzînd gelatinizarea asta progresivă
a opoziţiei, nu vă simţiţi din cînd în cînd ispitit să intraţi
„în horă"?
Nu exagerăm oare cu „gelatinizarea" opoziţiei? Nu a
devenit oare un loc comun să spui asta, un lucru oarecum
de bon ton, mergînd bine cu scepticismul nostru funciar şi
cu dezabuzarea superioară a celor care stau pe margine şi
se mulţumesc să dea note ? In ce mă priveşte, eu cred că sînt
„în horă", numai că spre deosebire de hora-horă, în hora
politicului fiecare mai dansează şi pe pasul lui. Firea mea
mă face să suport greu înscrierea în coregrafii ample;
prefer dansul solitar sau în 'formaţii restrînse. Mizeria
politicii de grup este de a nu fi întotdeauna reprezentat aşa
cum vrei. In asemenea situaţii, totul sfîrşeşte fie cu o'
dezbinare interioară, fie cu o alienare tîmpă.
Mi-aţi spus mai demult că vreţi să începeţi să provocaţi
cărţi fundamentale. E disperantă lipsa dicţionarelor, a
137
istoriilor, bibliografiilor, nu avem nimic complet,
adus la zi etc. Aţi demarat ceva în acest sens ?
Două dicţionare care vor apărea în prima parte a anului
viitor: Dicţionarul operelor literare româneşti, coordonat
de Paul Cornea şi Dicţionarul operelor filozofice româ­
neşti, coordonat de Ion Ianoşi.
Vă mai spune ceva cuvîntul acesta: „peratologie" ?
Vă voi răspunde printr-o carte care apare la sfîrşitul
anului şi care poartă titlul Despre limită. Cuvîntul ca atare,
„peratologie", „teorie a limitei" — îmi pare astăzi bom­
bastic. M-am agăţat de el ca de un cod al meu, ca de o siglă
ce suplinea o absenţă şi devenea garanţia unei promisiuni.
Oricum, mi-a bîntuit anii. Dar cred că fiecare dintre noi
trebuie să dea un nume neîmplinirilor sale; „peratologie"
este numele neîmplinirii mele. E bine să-i dai corp ne-
împlinirii, pentru ca în felul acesta să poţi în cele din urmă
să o învingi.
Interviu realizat de Dan C. Mihăilescu
în suplimentul cultural „Litere, arte,
idei" al ziarului Cotidianul din 4 iu­
lie 1994
nimic
O REPULSIE
DE PROPORŢII SIMBOLICE
Uomnule Liiceanu, aţi lipsit două săptămîni din ţară. Aţi
aflat pesemne din ziare că în acest răstimp peste 250 000 de
semnături au sosit pe adresa Televiziunii pentru a susţine
numirea dumneavoastră în funcţia de director general al
acestei instituţii. Cum comentaţi acest fapt?
Abstracţie făcînd de persoana mea, de aici apare limpede
că nu puţini sînt cei care îşi dau seama cît de departe este
Televiziunea publică la noi de rolul pe care ea se cuvine să-1
joace într-o societate normală. Cel mai important depar­
tament al TVR — cel al „Actualităţilor" — nu este altceva
decît o anexă a serviciului de protocol al Puterii. Nu poţi
să păcăleşti la nesfîrşit milioane de oameni. Sînt mulţi cei
care simt nevoia intrării în firesc a Televiziunii naţionale şi
care îşi pun o speranţă în posibilitatea acestei schimbări.
Cum ieşiţi în întîmpinarea acestei speranţe ?
Aşa cum am făcut-o şi cînd a fost vorba de voturile
celor aproape 1 000 de salariaţi ai TVR. Mi-am depus
dosarul de candidatură la secretariatul Comisiei de cultură
a Parlamentului. Continuă să se afle acolo. Am aflat că nu
a fost luat în consideraţie. Nimeni nu m-a solicitat vreo­
dată în vederea audierii. Totodată am afirmat public că,
dacă aş fi fost invitat la audiere sau dacă ar urma să fiu
invitat, nu m-aş putea prezenta cu nici un chip în faţa
aceluia care a făcut din perversiunea conştiinţei un feno­
men de masă. Nu am contestat procedura legală, nu am
139

contestat comisia în calitatea ei de comisie. Dimpotrivă,
cerînd ca acest dosar să fie examinat de Comisia culturală
m-am supus judecăţii ei. Am vrut doar să atrag atenţia că
în orice democraţie, chiar şi în una ca a noastră, există
limite şi că în cazul de faţă, cu care ar fi urmat să mă
confrunt, limita se numea...
...Adrian Păunescu, - Sindicatului, începe cu acest gest.
întocmai.
Nu vi se pare că pînă la urmă puneţi mai presus de orice
un principiu abstract, cînd de fapt în joc este soarta
societăţii civile din România ?
Societatea civilă nu ar fi trebuit să asiste placidă la crea­
rea, prin prezenţa lui A. P. în fruntea Comisiei de cultură
a Parlamentului, a uneia dintre cele mai scandaloase situa­
ţii din România. O să-mi spuneţi că nu este singura. Aşa
e, dar cu aceasta m-am confruntat şi nu pot să-i amplific,
cauţionînd-o, caracterul scandalos. Vă rog să credeţi că
acest raţionament nu e menit să,justifice o cochetărie de
prost gust.
Bine, dar atunci cum ieşim din impas ?
' încercînd să creăm o c o ^ n ţ ă între diferitele compar­
timente ale vieţii noastre sociale. Iată, de pildă, am văzut
că referendumul Sindicatului Liber din RTVR a fost
botezat „Pentru sănătatea Televiziunii Naţionale". Ceea
ce e foarte frumos. Dar ce fel de sănătate poate să fie aceea
omologată de un mare bolnav ? Nu vă daţi seama că sîn­
tem pe cale să ne smintim cu toţii ? Un om care a trans­
format copiii şi tineretul acestei ţări în masă de manevră a
P.C.R. şi a lui Ceauşescu, care a momit stadioane întregi să
scandeze, printre versuri tandre şi cîntece de dragoste,
„Partidul! Ceauşescu! România!", strecurînd în inconşti­
entul naţiei ideea scîrboasă că România e totuna cu P.C.R.
şi Ceauşescu, deci cu cioclii ei — un asemenea om să fie
140
chemat să judece sănătatea Televiziunii ? Şi mi se poate
spune că, aşa arătînd lucrurile, fac pe domnişoara pentru
că nu accept să compar în faţa lui ? Nu mi se pare că ar fi
vreo incompatibilitate între acceptarea de a candida din
partea Sindicatului Liber şi refuzul de a compărea în faţa
lui A. P. Dacă vrem o televiziune sănătoasă, atunci trebuie
să acceptăm că sănătatea ei, cel puţin pentru candidaţii
Aţi accepta deci să fiţi audiat de Comisia parlamentară
în absenţa lui Adrian Păunescu ?
în mod indirect asta am şi cerut. Dar nu am avut un răs­
puns. Nimeni nu pare să înţeleagă că repulsia poate căpăta
uneori proporţii simbolice.
Domnule Liiceanu, o ultimă întrebare: vi se pare fi­
rească ideea referendumului iniţiat de Sindicatul Liber?
în ţările cu tradiţie democratică, referendumul este o
procedură declanşată atunci cînd importanţa unei probleme
este prea mare pentru ca rezolvarea ei să fie decisă doar de
reprezentanţii grupurilor sociale, deci de parlamentari. în
asemenea cazuri (de pildă, recentele referendumuri din
Finlanda şi Suedia pe tema intrării acestor ţări în Piaţa Co­
mună), decizia se ia prin consultarea întregii societăţi sau
a unor mari segmente ale ei. Referendumul este, prin exce­
lenţă, instrumentul democraţiei. Nu mă îndoiesc că în cazul
nostru problema sănătăţii Televiziunii este o problemă de
importanţă extremă şi a propune un referendum pe această
temă este cît se poate de firesc. întrebarea este una singură:
ce dovedeşte faptul că acest referendum nu este organizat
de Putere (cum ar fi firesc), ci de un sindicat exasperat ? Şi
ce dovedeşte, deopotrivă, faptul că rezultatele lui sînt total
ignorate în economia deciziei finale, invocîndu-se legi pe
care cei care le invocă le încalcă la tot pasul ?
Interviu realizat de Eugen Şerbănescu,
România liberă, 25 nov. 1994
 SCRISOARE DESCHISĂ LUI
DUMITRU IUGA
domnule Iuga,
Cînd, în urmă cu luni de zile, mi-aţi propus să reprezint
în Consiliul de administraţie al TVR sindicatul pe care îl
conduceţi, nu aveam de unde să ştiu că într-o bună zi
portretul meu vă străjui camera în care d-voastră v-aţi
asumat o sinucidere lentă. Simt nevoia să vă spun din nou,
de astă dată în auzul tuturor, ceea ce zilele trecute, prea
tulburat de întîlnirea noastră, nu am apucat să exprim decît
stîngaci şi confuz.
V-am rugat să vă gîndiţi că, făcînd din persoana mea
obiectul unei revendicări pe care sînteţi gata să o plătiţi cu
preţul suprem, mă trageţi, vrînd-nevrînd, în cercul vieţii şi
morţii d-voasţră. V-ara^spus, cu o cruzime pentru care
mi-am cerut iertare, că mă legaţi, pentru restul zilelor, de
spectrul d-voastră şi că mă împingeţi să consimt la un
sacrificiu — al d-voastră — pe care eu nu am cum să-1
accept. Admiţînd că prin suferinţa şi prin moartea asumate
ale unui om s-ar obţine ceea ce pe căi fireşti societăţii
noastre îi este refuzat, credeţi oare că aş putea să îmi iau
locul într-un Consiliu ridicat pe un mormînt ?
Iubite domnule Iuga, nu ştiu dacă veţi reuşi să îi con­
vingeţi în felul acesta pe cei pentru care moartea tele­
viziunii noastre este vital importantă. Pe mine, însă, nu mă
puteţi convinge că viaţa televiziunii trebuie să treacă prin
142
moartea d-voastră. Nu mă interesează o instituţie a cărei
existenţă este plătită prin sacrificarea vieţii cuiva.
Spunîndu-vă toate acestea mă consider eliberat de o
povară pe care, omeneşte, nu pot să mi-o asum. Socotesc,
în schimb, că răspunderea întreagă pentru sacrificarea
d-voastră revine de acum preşedintelui tuturor românilor,
care acceptă să plătească cu preţul unei vieţi privilegiul de
a pătrunde în subconştientul nostru colectiv — prin
intermediul telejurnalului naţional — în halat alb, vizitînd
crescătoriile de porci din Caracal sau mîngîind mostre de
ştiuleţi din recoltele patriei. ,
Dar dacă totuşi, domnule Iuga, este firesc ca lucrurile
să se petreacă aşa ? Dacă de partea cealaltă, jos, în fotolii,
acolo unde sîntem noi, cei mulţi, telespectatorii (poporul,
adică) există nevoia — o nevoie insidioasă, neştiută, per­
versă, sau, dimpotrivă, una simplă, sănătoasă şi tovără­
şească — de a-1 vedea seară de seară pe preşedintele nostru
(aşa cum ne-am tot obişnuit să ne vedem preşedinţii şi
conducătorii supremi), în halat alb printre porcii de la
Caracal ? Dacă dumneata, domnule Iuga, ne strici, cu ne­
plăcerea dumitale şi cu greva foamei, plăcerea noastră a
celor mai mulţi ? Pentru noi poate că televiziunea, aşa cum
e ea, e ceea ce ne trebuie şi ne place: televiziunea cu multe
vizite şi multe primiri (care ne dau senzaţia că sîntem
importanţi), televiziunea cu muzici de tot felul, cu me­
ciuri şi cu filme, televiziunea care îşi încheie programul
cîntîndu-ne, la 1 noaptea, „Deşteaptă-te române!", ceea
ce ne lasă să înţelegem că zi de zi, de cinci ani de zile —
dormim. Poate că pentru noi, domnule Iuga, televiziunea
asta e liberă, şi nicidecum aceea care se vrea reformată
prin programe de educaţie pentru democraţie de către
intelectuali aroganţi. Şi atunci, la ce răspunde sacrificiul
dumitale, greva asta a foamei, care nici măcar nu ne taie
pofta de mîncare?
143
 O să-nu răspundeţi, poate, că uneori e de datoria celor A CUI E TELEVIZIUNEA
mai puţini, dăruiţi cu acel amestec păgubitor de nebunie
NAŢIONALĂ ?
şi iubire, să facă un gest'în direcţia celor mai mulţi. ..V,.. ... V..,;.;.. •

Dar facem, dragă domnule Iuga: d-voastră murind, noi,

ceilalţi — scriind: proiecte pentru o televiziune liberă şi,
uneori, scrisori deschise celor care, din disperare, au
hotărît să moară pentru noi.

România liberă, 31 martie 1995

Domnule Gabriel Liiceanu, care consideraţi că a fost

cauza pentru care aţi fost respins de Parlament pentru
I numire în Consiliul de administraţie al Televiziunii
Române?
M-am prezentat la audiere în faţa Comisiei de cultură
a Parlamentului cu un dosar care conţinea un proiect de
o pagină şi care, în anexă, prezenta un Program de edu­
caţie pentru democraţie prin intermediul televiziunii, de
patru-cinci pagini. La capătul audierii, care a durat cam o
oră şi jumătate, am fost lăsat să înţeleg că avusesem cea
mai apreciată prestaţie din întregul şir de candidaţi
audiaţi pînă atunci (şi cred că eram ultimul). Proiectul a
făcut impresie unanimă şi, la fel, impresiile pe care le-am
cules apoi, după publicarea lui de către ziarul dumnea­
voastră, au fost entuziaste. După care Comisia m-a res­
pins printr-un vot cvasiunanim. Acest lucru dovedeşte că
membrii Comisiei au votat ţinînd cont nu de calitatea
programului sau a candidatului, ci de o raţiune exterioară
acesteia, total impură în raport cu sensul audierii şi cu
rostul însuşi al Comisiei. Pentru că a fost respins un pro­
iect care expunea limpede felul în care se poate obţine ne­
atârnarea Televiziunii naţionale şi felul în care valorile
democraţiei pot fi induse în corpul nostru social cu
ajutorul televiziunii, concluzia nu poate fi decît una
singură: Comisia de cultură a Parlamentului nu doreşte o

145
televiziune neatîrnată şi nu doreşte o societate românească
aşezată pe valorile democraţiei. Acest lucru dovedeşte că
audierea nu era audiere în vederea selecţionării după
criterii de valoare, ci o simplă farsă, de vreme ce opţiunile
erau deja conturate şi respingerea mea era hotărîtă încă
înainte de a fi deschis gura. Desigur, sînt curios să văd
cum va vota Comisia a doua oară, miercuri, în fond cum
va socoti de cuviinţă să se prezinte ea în faţa opiniei
publice.
Cum de v-aţi hotărît să acceptaţi rolul de candidat din
partea Sindicatului liber al RTVR ?
Tocmai mă gîndeam că vorbind aşa, se poate crede că
ard de nerăbdare să ocup un „fotoliu" în viitorul Consiliu
de administraţie al Televiziunii naţionale. Dacă lucrul
acesta s-ar întîmplă, el ar fi pentru mine o corvoadă în
plus. Faceţi-mi credit că măcar prin formaţia mea am mă­
sura exactă a vanităţii funcţiilor şi „fotoliilor" din lumea
asta. îmi spun însă că există momente în viaţa unei ţări
cînd corvoada trebuie să devină un mod de existenţă, o
robie liber asumată, rezultată dintr-un contract nescris de
iubire cu locul în care te afli. îri asemenea momente de
impas istoric o ţară nu se poate salva decît prin numărul
celor care sînt dispuşi să (revină servitori de bunăvoie.
Cînd recent, după alegerile prezidenţiale din Franţa, lu­
mea adunată pe străzile Parisului 1-a întîmpinat pe Chirac
cu vorbele „Merci, Jacques!", ea nu făcea decît să-i mulţu­
mească lui Chirac pentru că, ajungînd preşedintele ţării,
acceptase să-i slujească pe toţi. El, ca preşedinte al
Franţei, devenise servitorul tuturor şi răspundea de-acum
în faţa tuturor de felul în care.avea să-i slujească. El accep­
tase suprema corvoadă şi ceilalţi îi mulţumeau pentru asta.
Ei bine, fiecare om poate deveni, la scara lui, servitor de
bunăvoie pentru mai mulţi sau mai puţini, iar un om care
se slujeşte numai pe el este de fapt o făptură monstruoasă.
146
Cînd mi s-a propus să devin candidat din partea Sindi­
catului RTVR, comoditatea din mine mă îndemna să
refuz, dar mi s-a făcut ruşine, înţelegeţi?, o mare ruşine
că ne dăm cu toţii deoparte cînd de fapt ni se cere, fie­
căruia cu puterile lui, să modelăm altfel chipul comunităţii
noastre.
Consideraţi că un intelectual de excepţie poate fi un
„ inamic" al intereselor politice obscure ?
Nu eu pot să apreciez dacă sînt sau nu un intelectual
de excepţie. Asta aţi spus-o dumneavoastră. Eu îmi simt
mai degrabă puţinătatea. în sfîrşit... Dacă s-ar dori însă
ca televiziunea noastră naţională să-şi împlinească meni­
rea pe care o are orice televiziune într-o lume civilizată,
atunci ar fi nevoie nu neapărat de intelectuali de excepţie,
ci de oameni cu o inteligenţă şi o onestitate convenabile,
care să poată asigura televiziunii un statut de neutralitate
politică. Aici este toată miza: a livra tuturor oamenilor o
informaţie corectă, care depăşeşte chvajele politice şi op­
ţiunile fiecăruia dintre noi. Televiziunea naţională nu este
nici a unui partid, nici a unui preşedinte, nici a unui rege,
nici a unei grupări de intelectuali, nici a puterii, nici a
opoziţiei. Televiziunea naţională este a unei naţiuni, în
sensul că întreaga naţiune are dreptul fundamental la in­
formaţie. Asta înseamnă că televiziunea naţională trebuie
să le ofere oamenilor materia brută pe care fiecare poate
să o „mestece" apoi cu propria lui minte. Nouă ni s-a
„mestecat" ideologic informaţia vreme de decenii. Numai
copiilor mici, celor de-abia înţărcaţi, li se dă mîncarea gata
mestecată. Ideologizarea televiziunii şi utilizarea ei pentru
indiferent ce propagandă (în afară de propaganda pentru
democraţie) dovedeşte un teribil dispreţ pentru populaţia
unei ţări, nevoia şi dorinţa de a o infantiliza.
Fireşte, în cazul nostru, al ţărilor care au traversat o
noapte a istoriei, televiziunii îi revine un rol în plus: să ne
147
reînveţe văzul, să ne înveţe dezvăţul, să ne dizloce stereo-
îipele tîmpite de gîndire, pe care am ajuns să le exprimăm
spontan, aşa cum ajungi să fluieri în minte o melodie pe
care ai auzit-o de sute de ori. In locul acestor şlagăre ale
gîndirii, minţile noastre se cer populate de cîteva noţiuni
temeinice pe care se aşază orice societate eficace şi matură
în sfârşitul nostru de mileniu. De aici acel Program de
educaţie pentru democraţie prin intermediul televiziunii
pe care l-am prezentat Comisiei.
Spuneţi-mi, domnule Liiceanu, cum se împacă rîvnitul
statut de neutralitate politică a televiziunii cu spectrul
extrem de variat al vieţii politice de la noi?
Cred că foarte simplu: prin echitabila dare de cuvînt
tuturor direcţiilor politice ale societăţii. Dreptul la expresie
al tuturor fracţiunilor unei societăţi îl completează firesc
pe cel al informării corecte. Şi pentru ca vorbim de drep­
tul la expresie; un asemenea drept, cînd e vorba de tele­
viziune, se cuvinte să-1 aibă cu precădere cei, care sînt
capabili să exprime în modul cel mai coerent problemele
care ne privesc pe toţi. Or, tocmai minţile de excepţie ale
acestei ţări se exprimă cel mai puţin la televiziunea noastră
actuală. Cîte mese rotunde aţi văzut în ultima vreme cu
Andrei Pleşu, cu Horia Patgoievici, cu Lucian Pintilie, cu
Octavian Paler, deci cu oameni care pot să articuleze un
gînd fără să te facă să leşini de plictiseală ? O televiziune
care ignoră inteligenţele societăţii, care îşi marginalizează
talentele şi reuşitele este o televiziune care sabotează o
ţară întreagă, pentru că o aşază deliberat sub măsura me­
diocrităţii şi a imposturii.
Admiţîrid că aţi ajunge în Consiliul de administraţie al
R TVR, cîte din ideile acestea credeţi că ar putea căpăta
realitate, de vreme ce aţi fi într-o minoritate fatala'?'
Pesemne că nici una. Felul în care e concepută legea de
constituire a acestui Consiliu este de tot hazul: un Con-
148
siliu care reface, în fond, alcătuirea, la o scară mai mică, a
parlamentului sau a scenei politice a momentului. N-am
auzit de nici o televiziune dintr-o ţară democratică în al
cărei Consiliu să se afle reprezentanţi de preşedinţi, de
prim-miriiştri şi de partide. Tocmai asemenea persoane nu
au ce căuta în fruntea unei televiziuni care doreşte să-şi
asigure independenţa. Rolul meu într-un asemenea Con­
siliu s-ar rezuma la acela de martor la mecanismul deci­
zional, şi nicidecum de factor de decizie. Cîtă vreme
deciziile se iau prin majoritate simplă, este evident că
punctul de vedere al minorităţii nu se poate impune nici­
cum, însă vehemenţa cu care m-a respins Parlamentul do­
vedeşte că pînă şi postura de martor la procesul decizional
este incomodă. Teama de un martor nu se explică decît
atunci cînd ai conştiinţa că lucrurile pe care le faci sînt
urîte şi, ca atare, că ele trebuie tăinuite cu grijă. Pe de altă
parte, asta e o gîndire de esenţă strict totalitară: majori­
tatea comodă încă nu e satisfăcătoare, e nevoie de unani­
mitate, de acel ridicol 99,9% ... în concepţia parlamentarilor
noştri, Consiliul de administraţie al RTVR trebuia să. fie
o lume perfect închisă, fără spectatori nedoriţi. Votul
drastic pe care mi l-au acordat actualii parlamentari — şi
care mă onorează în cel mai înalt grad — vorbeşte lim­
pede de intoleranţa lor pînă şi faţă de calitatea de simplu
martor.
Cît de elocvent vi se pare, pentru momentul actual, ca
un ministru, în speţă dl Mironov, să fie audiat la Comisia
de specialitate, pentru o eventuală desemnare în Consiliu,
deşi funcţia de ministru este incompatibilă cu această
posibilă numire ?
în ultimele opt luni Comisia aceasta a încălcat legea de
cei puţin zece ori. Ce mai contează încă o neregulă ? Ori­
cum, „cazul Televiziunii", cu tot alaiul lui de încălcări
flagrante ale legii, de rea credinţă, de bun plac împins pînă
la cinism, cu izbucnirile de ură şi răutate, cu martirizarea
149
lui Dumitru Iuga — este poate cea mai proastă notă pe
care a primit-o Parlamentul din partea opiniei publice.
Cred că lumea începe să înţeleagă ceea ce se întîmplă.
Trebuie să mai treceţi prin faţa parlamentarilor.
temeţi că, spunînd atît de tranşant ceea ce gîndiţi,
de suferit din partea membrilor Legislativului ?
Nu, dimpotrivă. Cred că în felul acesta li se oferă o
şansă de reabilitare.
Interviu realizat de Dan Preisz în
România liberă, 24 mai 1995
DESPRE LOCUL OPTIM
AL DEZVĂLUIRII
Nu vă
aţi avea
^JOY exista pesemne cititori care, deschizînd această carte",
îşi vor pune întrebarea: de ce apare ea tocmai la Huma­
nitas? De ce tocmai în editura specializată în publicarea
operei cîtorva dintre autorii care se numără printre „per­
sonajele" acestei cărţi ? Şi aşa cum au existat cititori care au
hotărît că a publica volumele lui Eliade, Cioran, Noica sau
Nae Ionescu este semnul inconfundabil al angajării „la
dreapta", vor apărea acum alţii, convinşi că publicarea
volumului de faţă ne plasează iremediabil în logica tradi­
ţionalului „complot francmasonic" şi, în orice caz, într-o
vinovată eclipsă a sentimentului naţional.
Această înclinaţie de a căuta mobiluri impure pentru
gesturi care nu pot fi explicate decît prin tautologia fires­
cului mă trimite de fiecare dată cu gîndul la o situaţie pe
care am trăit-o în 1975, scurtă vreme după ce, trebuind să
părăsesc Institutul de filozofie pe motive de „incompa­
tibilitate ideologică", am ajuns să lucrez ca cercetător ştiin­
ţific la Institutul de istoria artei. Era o perioadă în care
. relaţia mea cu Constantin Noica, de-acum consolidată, îmi
permitea să îi pun întrebări în privinţa angajării lui poli­
tice de la sfîrşitul anilor '30. Aceste întrebări erau pro­
vocate în mare măsură şi de discuţiile pe care le aveam cu
••' Leon Volovici, Ideologia naţionalistă şi „problema evreiască",
Humanitas, Bucureşti, 1995.
151
Henri Wald, şeful secţiei de epistemologie în care lucrasem
la vechiul Institut, şi care îmi purta o afecţiune aproape
paternă, rău văzută de colegi şi aducătoare de necazuri de
ambele părţi. Nevoia mea de a şti ce se întîmplase „atunci"
nu putea fi uşor satisfăcută, atît pentru faptul că accesul la
surse nu era lesnicios, cît şi pentru acela că martorii epocii
o trăiseră cu parti pris-vX propriei angajări.
întrebat, Noica m-a îndemnat să-mi fac singur o imagine
în privinţa lui însuşi şi m-a trimis la sala III (fondul spe­
cial) a Bibliotecii Academiei să citesc articolele pe care le
scrisese în Bunavestire, din septembrie pînă în decembrie
1940. Ţin minte că acea primă întîlnire cu paginile politice
scrise de Noica, cam la vîrsta pe care o aveam eu atunci, m-a
tulburat adînc, în special articolul despre „femeia legio­
nară" care, transpusă în cod cultural, devenise Electra, cea
care înarmează braţul şovăielnicului Oreste şi îi insuflă voin­
ţa de a lovi. „Dragul meu, mi-a spus Noica văzîndu-mi tulbu­
rarea, tocmai asta e grozăvia pe care trebuie s-o înţelegi: în
perioadele de criză ale istoriei, politicul trece prin sînge."
Cîteva zile mai tîrziu un „lucrător" al Ministerului de
Interne 1-a vizitat pe Ion Frunzetti, directorul noului meu
institut, şi 1-a rugat să elucideze împreună acest caz — în
clasificările Securităţii mă aflam pe două liste care se băteau
cap în cap: pe una, în virtutea prieteniei cu Henri Wald,
figuram ca „vîndut evreilor"; pe alta, în virtutea relaţiei
speciale pe care o aveam cu Noica şi a recentei lecturi a
revistei Bunavestire (aveam să aflu mai tîrziu că în fiecare
seară, după închiderea Bibliotecii, un salariat al MAI-ului
făcea inventarul cititorilor de la sala III şi al lecturilor lor)
— figuram pe lista „legionară". Deopotrivă „vîndut evrei­
lor" şi „legionar" — iată într-adevăr o situaţie care pune în
criză logica noncontradicţiei, şi care, pe bună dreptate,
putea să-1 lase perplex pe conştiinciosul ofiţer al Securităţii
căruia îi cădea în grijă Institutul de istoria artei din Bucureşti.
Cititorul care se va mira de apariţia acestei cărţi la Edi­
tura Humanitas se va simţi pesemne, pentru o dată, foarte
152
aproape de ofiţerul din poveste: iată un editor care publică
operele marilor gînditori interbelici români şi care, tot­
odată, îşi subminează fondul principal, publicînd o carte
despre deriva lor naţionalistă, scrisă, nu întîmplător, de un
autor evreu...
Simplificarea este în general privilegiul a două categorii
umane: a proştilor şi a geniilor. Prostul simplifică în ime­
diat, geniul simplifică văzînd departe. Prostul este sumar,
geniul — esenţial. Mintea simplă a prostului alege întot­
deauna simplitatea părţii şi este incapabilă de integrare şi
de patosul rece al întregului. Din cauza aceasta prostul nu
are niciodată pasiunea distantă a adevărului, ci doar pe
aceea, mioapă, a detaliului desprins din context.
întrebarea pe care se cuvine să ne-o punem, acum cînd
vrem să ieşim din zodia minciunii istorice, este dacă ocul-
tarea unei dimensiuni a adevărului poate sluji în vreun fel
adevărul. Nu a venit oare momentul de a găsi acel loc
optim al discursului care să facă posibilă orice dezvăluire,
fără prezumţia că aceasta ar fi, implicit, un denunţ ? Să fim
oare incapabili să ajungem la o conştiinţă de sine a deve­
nirii noastre istorice numai pentru faptul că referirile de
pînă acum la istorie au traficat adevărul după logica utili­
tară a politicului ?
Din respect pentru adevăr şi din teama de recidivă
istorică, trebuie să dobîndim acest nou loc al discursului:
unul în care memoria morţii lui Mircea Vulcănescu în puş­
căriile comuniste să nu ne împiedice să discutăm legiona-
rismul'lui Mircea Eliade; dar, deopotrivă, unul în care
discutarea „urîtului" din deceniul al patrulea să nu ocul-
teze şirul de crime întins de comunism peste România vre­
me de mai bine de patru decenii. „Ceea ce a fost" nu este
menit să ne facă să uităm „ceea ce a urmat", ci să ne facă,
poate, să-1 înţelegem pe acesta mai bine. Poate că Ceau­
şescu nu ar fi fost cu putinţă şi nici faza finală a comu­
nismului local, „original naţionalist", dacă în adîncul fiinţei
153
 noastre nu se afla, abil întreţinut şi Oricînd actualizabil,
SCRISOARE DESCHISĂ
fondul întunecat al unor resentimente primitive. ;
Şi totuşi, un lucru e limpede: anii '30, cu alaiul lor de LUI HORI A PATAPIEVICI
crime şi cu crima politică ajunsă metodă de guvernare, nu
poate deveni alibiul comunismului; o crimă sporită nu
poate fi scuzată pentru că este răspuns la o crimă. De
asemenea, este greu de imaginat că figurile istoriei se pot
recompune prin discursul celor care sînt oricînd gata să
vorbească în calitate de victime, dar care uită să se mărtu­
risească în calitate de călăi. Locul fierbinte al istoriei
contemporane a României nu este desigur deceniul 4, ci
Aceasta nu este o scrisoare, ci transcrierea
coşmarul din care de-abia am ieşit. Dacă ceva uneşte totuşi
unei febre incapabile să se exprime.
cele două momente — agravînd tocmai ceea ce le opune —
acesta este excesul, patima, excluziunea sălbatică, îndrăcirea,
mergerea pînă la limită şi dincolo de ea, mintea şi sufletul
încinse care-1 pot transforma pe om în neom. Teribil este D r a gul meu Horia,
faptul că însuşi excesul purităţii — cine nu-şi aminteşte de
faimosul oximoron „fiţi necruţător de buni" ? — ajunge să Ţi s-a întîmplat vreodată să te laşi prins de tentaţia de
se întîlnească, în rezultatele lui ultime, cu cel al josniciei. a comenta, în imediatul ei, desăvîrşirea unui act de iubire ?
— Ţi-am terminat de citit cartea şi acum, cînd îţi scriu, ea
Nimic nu poate fi mai edificator decît punerea de sine în se află lîngă mine, părînd că a împrumutat, aşa cum stă cu
cauză, privirea distantă pe care ţi-o adresezi, regretul şi paginile puţin înfoiate, ceva din voluptatea beată a lecturii
* recunoaşterea. Popoarele nu o fac mai niciodată, pentru că
şi a oboselii mele. De cînd nu mi s-a mai întîmplat asta ?
faptele istorice transcend îndeobşte majoritatea indivizilor
Am să încep prin a-ţi mărturisi că prin tine am înregis­
şi îi fac pe aceştia să se simtă scoşi din cauză. în schimb,
trat cea mai mare înfrîngere (sau poate umilinţă?) din
există oameni care s-au privit fără complezenţă, deşi foarte
puţini au avut tăria să îşi rostească cu glas tare penitenţa sau scurta mea viaţă de editor. M-ai păcălit, dragul meu, cu
răzgîndirea tardivă. De cele mai multe ori ele ajung la noi candoarea ta de flăcău cumsecade dispus să se mire de tot
sub forma unui murmur. „Pentru mine, epoca în care ce întîlneşte în cale, cu aerul tău de modestie prelungită
scriam Schimbarea la faţă îmi pare nespus de îndepărtată. pînă la pragul rostirii cîtorva monosilabe stinghere (aşa
Uneori mă întreb dacă eu sînt cel ce a scris toate aceste te-am cunoscut mai întîi), cu ascultările tale atente, care
divagaţii pe care le văd citate. în orice caz, aş fi făcut mai frizau uneori cuminţenia celui care e gata să ia note, după
bine dacă m-aş fi plimbat prin parcul din Sibiu... Entu­ ce a pus, cucernic şi naiv, întrebări de învăţăcel tîrziu
ziasmul este o formă de delir. Noi am cunoscut această despre arta exerciţiilor culturale. („D-voastră cum citiţi,
boală de care nimeni nu vrea să admită că ne-am lecuit" domnule Liiceanu? Subliniaţi? Faceţi fişe? Recitiţi?")
(E. M. Cioran către fratele său, Aurel Cioran, Paris, 2 no­ M-ai păcălit estompîndu-te, tăcînd şi întrebînd,'cînd ai fi
iembrie 1973).
putut vorbi şi cînd — ce bine ştiii acum! — ai fi avut mai

155

mult şi mai bine de spus decît o făcea unul sau altul dintre
noi. De pe această poziţie, pe care în momentele bănui­
toare sînt înclinat să cred că ai ocupat-o cu ironie, mi-ai
oferit, după lungi insistenţe, un manuscris pentru tipar:
Zbor în bătaia săgeţii, un eseu — mi-ai precizat încă de
atunci — despre formarea ta spirituală. Iţi cerusem o carte
de autor („poate mai tîrziu, după ce îmi dau doctoratul"),
iar acum, consimţind, îmi dădeai nici mai mult nici mai
puţin decît o carte despre devenirea ta. Am ţinut manu­
scrisul mai bine de o lună, într-un tîrziu l-am răsfoit, cu
acea suficienţă tîmpă a editorilor obosiţi înainte de vreme.
Am căzut peste lecturile tale aurorale din Pif şi din Hugo
Pratt, peste fascinaţia pe care ţi-o treziseră aventurile mari­
narului Colto Maltese, peste Humphrey Bogart, peste
primele tale amintiri... Nu am citit mai departe pentru că,
mi-am spus, învins de haosul în care trăiam şi de calcule
comerciale, cine va zăbovi în preajma formării cuiva a
cărui formă nu se întipărise încă în conştiinţa publică?
Lumea e curioasă să ştie cum s-au format Jung, Thomas
Mann sau Eliade — dar cine se va obosi să afle cum s-a
format atît de tînărul şi — nu-i aşa ? — încă „neformatul"
Floria Patapievici ? In fond, toţi am putea scrie cărţi despre
ce am apucat să citim pîna la o vîrstă sau alta...
Am păcătuit atunci nu numai din oboseală, din pripeală
şi din superficialitate, ci şi din temeinica noastră instalare
în credinţa că extraordinarul nu ne vizitează decît în mod
extraordinar şi că el e însoţit, atunci cînd apare, de semnele
neîndoielnice ale recunoaşterii lui. Deci nu sub aspectul
unui personaj care gesticulează feciorelnic şi care îşi tră­
dează formaţia de fizician contabilizîndu-şi harnic lecturile
de la Pif la Critica raţiunii pure. Te-am suspectat dină­
untrul admiraţiei pe care ţi-o purtam deja. Cum se poate
debuta editorial comentîndu-ţi o operă alcătuită din
eseuri, jurnale şi poeme doar de tine ştiute ? Am păcătuit
atunci prin lipsa acelei atenţii care trece dincolo de imediat,
156
sau care, mai degrabă, îl captează în permanenţă pentru a
pîndi în el semnele unei transcendenţe care pînă la urmă
trebuie să vină: Cum să îmi iert că în primă instanţă am
ratat rendez-vous-u\ pe care altcineva mi-1 dăduse sco-
ţîndu-mi în faţă ocazia care îţi purta numele? Că m-ai
surprins somnolent şi nepregătit pentru această primă
întîlnire? ,
Acum însă, cînd întîlnirea s-a produs, ea a luat forma
unei recunoaşteri asupra căreia mă voi opri în cele ce
urmează.
Cartea ta poartă subtitlul Eseu asupra formării. El tra­
duce, într-un fel, subtitlul Jurnalului de la Păltiniş — Un
model paideic în cultura umanistă. „Paideia" răspunde
întocmai cuvîntului german „Bildung" şi traducerii lui
româneşti, „formare". Despre formare, aşadar, este vorba
în ambele cărţi. Numai că la prima vedere cartea ta pare a
fi tocmai un antijurnal păltinişean, în măsura în care acolo
era vorba de o formare asistată, ghidată de un maestru, în
vreme ce aici, în paginile tale, discipolul coincide în chip
infinit cu maestrul, administrîndu-şi singur procedeele
menite să conducă la întîlnirea sa cu sine însuşi. într-un
caz discipolul este ajutat din afară să-şi descopere forma
interioară şi să-şi formuleze adevărul, în celălalt procedeul
trimite la o auto-moşire, la o operaţie oarecum monstru­
oasă, în care cel ce stă să se nască este extras paradoxal din
propria sa burtă de cel nenăscut încă şi totuşi real în cali­
tatea lui de purtător şi moşitor al viitorului făt. Pentru a
formula lucrul în termenii titlului tău, tu zbori în bătaia
unei săgeţi pe care singur ai lansat-o şi a cărei ţintă eşti tu
însuţi. Goana ta este în felul acesta nebunească pentru că,
o dată ce-ai azvîrlit săgeata (către o ţintă care încă nu
există), trebuie să te deplasezi cu o viteză cît de cît supe­
rioară ei pentru a ajunge ca, la celălalt capăt, să dai corp
ţintei ce trebuie lovită şi care este propriul tău trup. Zborul
în bătaia săgeţii este de fapt unul înaintea ei.
157
 Pentru cititorul care asistă la această cursă, întrebarea
care îi taie respiraţia şi care îşi aşteaptă la capătul cărţii
răspunsul este: „Va reuşi oare Patapievici să lanseze singur
săgeata, să o însoţească apoi în zborul ei pentru ca, în cele
din urmă, să o întreacă şi să găsească astfel răstimpul
infinitezimal al întoarcerii necesare pentru ca lovitura să îi
izbească în plin pieptul? Va reuşi oare Patapievici să se
propună ca ţintă a unei lovituri al cărei autor este ?"
Aşadar, în vreme ce în spaţiul Păltinişului săgetătorii şi
ţintele sînt distincte (oricum, maestrul e cel care întinde
arcul, care alege direcţia loviturii şi viteza ei, discipolul
ajungînd prin încercări repetate să se înscrie în bătaia ei, să
o urmeze şi în cele din urmă să o întreacă pentru a o putea
întîmpina), în spaţiul patapievician arcaşul şi ţinta se con­
fundă din capul locului în vederea unei separări finale.
Indistincţia aceasta este dureros de tragică, pentru că ea e
condamnată la o depăşire ale cărei resurse sînt blocate de
însăşi coincidenţa termenilor ei. Aceasta este tragedia ori­
cărei formări solitare: ea este condamnată la tautologia
comenzii şi a supunerii.
In vreme ce la Păltiniş prim-planul scenei este ocupat de
maestru şi de piruetele lui, discipolul traversînd cînd şi
cînd scena cu o discreţie totuşi destul de suspectă (de
vreme ce în final el îşi supMnă maestrul, îl trage în culise
şi îl proclamă „victimă fericită"), în cartea ta asistăm la un
one-man show, la evoluţia unui personaj care intră şi iese
mereu din pielea lui pentru a obţine o imposibilă dedubla­
re în vederea unei imposibile crime.
Ei bine, Patapievici reuşeşte să adeverească acest para-
logism: el este simultan săgetătorul, însoţitorul săgeţii şi
ţinta care îşi primeşte săgeata; el este maestrul şi discipolul
său; el este victima fericită şi făptaşul crimei; el este moaşa
şi copilul nou-născut.
Cum e cu putinţă acest lucru ? De fapt, e oare cu putinţă
să ajungi la tine însuţi în absenţa unei mijlociri ? Scenariul
formării, cel al Păltinişului în orice caz, era unul erotic: cel
158
care se supunea şi cel care se îndura de el erau legaţi prin
iubire şi prin participarea la ceva care îi unea şi îi adeverea
totodată pe fiecare în parte. Lucrul acesta era numit acolo
„Dumnezeul culturii", un nume propriu şi totuşi vag,
menit să exprime faptul simplu că pentru a ajunge la tine
trebuie mai întîi să te pierzi în altul.
Dar dacă în cartea ta — aşa cum se întîmplă — maestrul
e absent sau dacă el se confundă cu însuşi personajul care
trebuie format? înseamnă oare că această carte înfrînge
regula iubirii — adică a pierderii de sine în vederea regăsirii
— ca normă absolută a oricărei formări ? Cîtuşi de puţin.
Splendoarea paginilor tale este asta: ele adeveresc faptul că
atunci cînd e vorba de spirit singurătatea nu e cu putinţă.
Zborul tău în bătaia săgeţii nu e solitar, pentru că el se
petrece — o spui tot timpul — în preajma altora care, ase­
menea ţie, au fost îndrăgostiţi de această armă a sublimului
care este arcul: arma care bate cel mai departe, pînă în
depărtarea în care sîntem aşezaţi noi înşine. Cartea ta,
dragul meu, este povestea unui stol de săgeţi îndrăgostite
care se îndeamnă în zborul lor, se susţin să nu cadă şi
zboară către ţinta care se pierde în refuzul propriei ei
depărtări. Pînă la urmă nu maeştrii şi discipolii contează,
ci o mînă de oameni pe care îi uneşte bucuria unei ţinte
comune: libertatea. Libertatea pe care ei o presimt la ca­
pătul unei isprăvi spirituale, libertatea pe care o descoperă
şi apoi o iubesc în felul acesta îi face pe toţi să fie legaţi
printr-o „prietenie îndrăgostită". Faptul că pe aceştia, în
zborul lor, îi cheamă Noica, Vieru, Pleşu sau Liiceanu,
sau, precum în povestea ta, Patapievici, Dan Waniek sau
Dragoş Munteanu — este total lipsit de importanţă. Im­
portant este că toţi aceştia au reuşit să rămînă liberi, adică
să se îndrăgostească în spirit, înăuntrul celui mai mizerabil
stat poliţienesc. Cele două cărţi, aparent atît de diferite
prin scenariile lor, sînt identice prin felul şi tehnicile mîn-
tuirii într-o lume din care părea că nu există scăpare.
159
 Aş mai vrea să-ţi spun un singur lucru. După cum ştii,
cei ce zboară în bătaia săgeţii se aşază sub semnul puterii
lui Apollo. Apollo este zeul depărtării inaccesibile, al puri­
tăţii, al privirii distante pe care o presupune adevărul şi al
arcului muzical care este lira (vezi Waîter Otto). Muzica
lui Apollo este expresia lumii sublime, pe care o ascultă cu
încîntare toţi cei care năzuiesc la depărtarea altei lumi si în
primul nnd Ia cunoaştere şi adevăr. Insă aceeaşi muzică
sună cumplit şi le repugnă tuturor fiinţelor mărunte şi
monstruoase. Şi aceasta pentru că zeul treziei şi al clarităţii
totale îşi lansează muzica cu precizia arcaşului — drept
înspre adevăr. Textele tale, născute din sunetele produse de
vibraţia săgeţii în zbor, au darul divin-apolinic de a ţinti
adevărul. Pe cît de mult plac unora, pe atît de mult ele sună
cumplit şi le repugnă fiinţelor monstruoase. Ce ironie că
numele generic al celor cărora muzica textului tău le-a
chinuit sufletul a devenit tocmai „Soare", numele astrului
strălucirii şi al limpezirii totale, întruchipat de către zeul
Apollo! Dar eu sînt înclinat să cred că această coincidenţă
între numele unui zeu şi numele unui căpitan nu este în-
tîmplătoare. Arătîndu-te lumii întregi, făcîndu-i pe oameni
să fie atenţi la vibraţia arcului tău şi la muzica lirei tale,
căpitanul cu nume conspirativ de zeu grec nu a făcut decît
să-şi slujească zeul cu nume de căpitan român. Această în-
tîlnire neaşteptată a făcuf$u putinţă ca unul dintre cele mai
frumoase spectacole ale minţii, sufletului şi caracterului
unui om aflat printre noi să devină public. Cui să-i mulţu­
mim mai întîi: zeului Apollo sau căpitanului Soare ?
Te îmbrăţişez, dragul meu Kierkegaard bucureştean. De
fapt, nu, greşesc spunîndu-ţi că eşti un Kierkegaard al
nostru; am să spun mai degrabă despre Kierkegaard că este
un fel de Patapievici danez. Căci, ca şi tine, Kierkegaard
avea conştiinţa misiunii lui divine: aceea de a-şi trezi com­
patrioţii. Şi ca şi în cazul tău compatrioţii l-au batjocorit;
l-au meritat tot atît de puţin pe cît te' merităm noi pe tine.
Revista 22, 11 i u n i e - 1 8 iunie 1995
MEDITAŢIE DESPRE GUNOAIE
Locuiesc pe strada Lucaci, în apropierea Halei Traian.
Pînă prin anii '70, cartierul era mai cu seamă evreiesc, apoi,
evreii plecînd, în casele rămase libere s-au instalat ţiganii.
Copii desculţi jucîndu-se în mijlocul străzii, bătrîni
burtoşi, în maiou şi papuci, fără nasturi la şliţ, aşezaţi pe
scaune scoase în poarta casei, curţile pline de troace, de
fiare vechi şi sticle goale, geamurile înfundate cu carton şi
ziare, femei şleampete cărînd în braţe plozi murdari, mega­
foane scoase în stradă în nopţile de sîmbătă, cînd au loc
nunţi — aşa arată, de vreo 20 de ani, cartierul acesta care
cîndva participa la Bucureştiul mitic, cu străzile Mîntu-
leasa, Popa Soare, Romiilus şi Remus.
în ultimul an, în peisajul acesta cu aer de vechime pără-
ginită, a apărut un element nou: gunoaiele din mijlocul
străzii. De o diversitate pe care o percepi dintr-o aruncă­
tură de ochi, dar pe care nu ai puterea să o amănunţeşti,
din frica de a nu descoperi, în colcăiala lor statică, ceva
nespus de hidos (măruntaie, stîrvuri, puroiuri şi cîrpe,
putreziciuni sau, poate, mişunatul tăcut al şobolanilor, pe
care, mai ales noaptea, îl presimţi în fasciculul de o clipă
al farurilor), gunoaiele acestea ocupă treptat cartierul,
devin jaloane fixe ale degradării noastre, încercuindu-1,
sufocîndu-1, obligîndu-1 să se predea, să accepte ca firească
deriva vieţii noastre către sordid şi cloacă.
în drumul meu spre oraş, în primii 200 de metri, întîl­
nesc trei grămezi de gunoaie: prima, care are şi cea mai
161
veche tradiţie, ocupă locul unui mic scuar, care se for­
mează la întîlnirea dintre străzile Lucaci, Fetiţelor şi
Mitiţă Constantinescu. Cînd venea primăvara, omul care
locuia în faţa micului scuar îl curăţa, îl împrejmuia cu
sîrmă prinsă în ţăruşi mici de stinghii de brad şi punea
flori. După o scurtă ezitare, pe care prezenţa florilor o
inducea locatarilor din jur, apărea, vărsată impudic între
crăiţe şi cîrciumărese, prima găleată de gunoi, primul
semnal de dezmeticire al scîrnăviei din om. In cîteva zile,
locul cu flori era devorat de pantofi stingheri, de moloz,
de borcane murdare, de sosuri rîncede şi muşte verzi. Am
urmărit cîţiva ani duelul tăcut dintre cultivatorul de flori
pe locul nimănui şi deversorii de gunoaie. Acest Sisif de
cartier a murit învins, contemplînd (în ultima toamnă în
care l-am văzut), de pe un scăunel pus în curte, bîţîind
bătrîneşte din cap, ofensiva implacabilă a gunoaielor
asupra straturilor de flori.
A doua grămadă de gunoi o poţi afla la celălalt capăt al
străzii Fetiţelor, colţ cu Calea Călăraşi. Aici, alături de cîinii
care mişună în ea, scormone uneori atent, aplecîndu-se şi
cîntărind în mînă obiecte insolite — oameni. Oameni şi
cîini, înfrăţiţi în căutarea lor comună pe o stivă de orduri.
A treia grămadă, pe care o întîlnesc în drumul meu spre
B-dul Carol, este toî^tntr-un scuar, de astă dată unul
mare, oval, care începe în dreptul bisericii Sf. Ştefan, pe
strada cu acelaşi nume, şi care sfîrşeşte în dreptul casei în
cate a locuit actorul Mihai Popescu. Cîndva, scuarul
acesta, împrejmuit cu un brîu scund de piatră, închidea
în incinta lui cîteva zeci de castani şi tei, două-trei scrîn-
cioburi pentru copiii din cartier, cîteva bănci. Acum, în
dreptul casei lui Mihai Popescu şi la cîţiva metri de capă­
tul dinspre Sf. Ştefan al străzii Popa Soare — pe care,
cîteva case mai încolo, e clădirea Comunităţii evreieşti şi,
lîngă ea, casa lui Mircea Vulcănescu — se înalţă din nou,
bifînd monumental răscrucea, gunoiul. Aici mi s-a întîm-
plat, pentru prima dată, să văd un om golindu-şi găleata
162
în mijlocul străzii, pentru că pînă atunci crezusem că sti­
vele acestea se înalţă oarecum de la sine, iscate din pămînt,
din suferinţa neidentificată a ealdarîmului sau din inima
unei ore malefice a nopţii. „De ce aruncaţi gunoiul aici ?",
nu m-am putut abţine să-1 întreb. — „Da' unde vrei să-1
arunc ?" Răspunsul a venit sec, prompt, fără şovăială în
voce. M-am îndepărtat melancolic. Trei sute de metri mai
încolo ieşeam în B-dul Republicii, în dreptul cîrciumii
Izvorul Rece.
Exhibarea ordurii şi pierderea pudorii sfincteriale
Pentru orice comunitate normală, gunoiul pe care ea îl
produce joacă rolul fecalelor din circuitul vieţii individu­
lui, iar pubela, ca loc specializat al depozitării gunoiului,
pe cel al closetului dintr-o casă. Şi aşa cum fecalele nu
sînt depuse în mijlocul casei, ci într-un loc specializat-al
ei, gunoiul suferă încapsulări succesive pînă cînd dispare
din perimetrul citadin, fiind distrus sau reciclat în locuri
pe care cel mai adesea membrii comunităţii le ignoră.
Orice societate civilizată întreţine un raport pudic cu pro­
priile orduri, diversificîndu-şi exutoarele şi multiplicînd
la maximum mijloacele de ocultare ale excrementului so­
cial. Există o discreţie a manevrării gunoaielor, ele sînt cel
mai adesea neexpuse privirii, ambalate şi oarecum sigilate
în pungi create anume pentru ele, în aşa fel încît pubela
colectivă pe care o ridică de cîteva ori pe săptămînă ser­
viciul de salubritate al oraşului are aerul inofensiv al unei
colecţii de mici baloturi de plastic. Urma vizuală sau
olfactivă a gunoiului se pierde din chiar clipa apariţiei lui.
Funcţia dejectivă a societăţii este înconjurată astfel de
aceeaşi pudoare şi discreţie cu care funcţionează intes­
tinul gros al insului biologic. Şi aşa cum individul ajuns
pe o anumită treaptă a civilizaţiei îşi izolează biologia
şi o domină cultural (toaleta, săpunul, air freshener-ul,
WC stick-ul e t c ) , la fel comunitatea îşi prelucrează cul-
163
tural „biologia" gunoiului printr-un sofisticat şi repetat
proces de izolare şi ascundere a ei.
Cînd lucrul acesta nu se mai întîmplă, cînd societatea
acceptă,să îşi expună gunoiul în stradă, cînd ea devine
imună la spectacolul producerii şi depozitării publice a
fecalelor sociale, ea suferă, la scara ei de societate, de ceea
ce în tabloul afecţiunilor psihice grave poartă numele de
gatism. Gatismul (de la francezul gâtisme, „stare de alte­
rare avansată") este o regresie psihică' caracterizată prin
pierderea controlului funcţiilor sfincteriene şi, deci, prin
incontinenţă de urină şi materii fecale. Bucureştiul, care îşi
exhibă în mod sistematic ordurile şi care întreţine un
raport de familiaritate şi tandreţe cu excrementele socie­
tăţii, suferă în clipa de faţă de gatism social. Popular spus,
capitala României „face pe ea", face necontenit pe ea, pier-
zîndu-şi, în acest context de deteriorare psihică colectivă,
reacţia de scîrbă şi repulsia în faţa excrementului. Prin
anularea distanţei repulsive faţă de acesta, prin expunerea
lui nonşalantă şi tandră, parte din populaţia Bucureştiului
dă semne de coprofilie.
Incontinenţa sfincteriană a bucureştenilor, manifestată
în monumentalitatea gunoaielor expuse în spaţiile publice
ale locuirii, nu poate fi explicată decît ca semn al unei trau­
me profunde a societăţii, ca şoc afectiv grav provocat de o
ruptură istorică de proporţii, la afie cărei culise oamenii nu
au acces şi pe care psihicul colectiv nu a asimilat-o.
Familiaritatea cu excreţiile societăţii, dezinhibiţia în faţa
expunerii lor, este semnul unei societăţi infantilizate, spe­
riate şi lipsite de afecţiune, care îşi prelucrează fiziologic
nevroza. Este interesant de observat că fenomenul acesta,
al deversării stradale a gunoiului, nu se petrece în alte
oraşe. Doar Bucureştiul, doar centrul „face pe el", deci
doar locul care este focarul isteriei neînţelese şi în care
abandonul capătă proporţii cu mult mai semnificative decît
în provincia patriarhală şi anistorică, încă beneficiind de
pudoarea sfincterială.
164
Gunoiul aruncat în spărtura dintre
„ înăuntru şi „ afară'
O altă interpretare posibilă a fenomenului amintit este
de tip sociologic. Cu cît o societate este mai civilizată, cu
atît diferenţa dintre „afară" şi „înăuntru" este mai mică.
Acest lucru este vizibil în mai toate ţările occidentale.
Curăţenia cotidiană pe care o face o gospodină germană
nu se opreşte la ştersul prafului în casă, ci ea avansează
către părţile aflate în aer liber, mai întîi geamurile, per­
vazurile, apoi partea exterioară a uşilor, gardul, în sfîrşit,
trotuarul din faţa casei (sau al prăvăliei proprii), care une­
ori este zilnic şamponat. Trotuarele Parisului sînt aspirate
în fiecare zi la revărsatul zorilor. Materialele de con­
strucţie pentru interior pot fi, în aceste ţări, nu rareori
regăsite în exterior, în curţi, în holuri publice (marmura,
gresia e t c ) . O maşină care trece nu stîrneşte nici praful,
nici nu împroaşcă, dacă plouă, zidurile clădirilor şi oamenii
de pe trotuare, pentru că-străzile au netezimea unei par­
doseli de interior, iar canalizarea funcţionează ireproşabil.
Urmarea este că spaţiul lui „înăuntru" se dilată la scara
unui întreg oraş, multiplicarea spaţiilor-galerii făcînd să
dispară pînă şi ultimul semn al lui „afară", care este pri­
veliştea cerului. Oraşul devine astfel un uriaş „înăuntru",,
în care nici un metru pătrat nu este lăsat de izbelişte, în
care spaţiul public devine un soi de paradoxal „privat
colectiv". Şi cum „înăuntru" şi la tine acasă-nu scuipi şi
nu arunci gunoiul oriunde, în acest „acasă colectiv", care
a devenit strada, comportamentul curent este unul „de
interior". O asemenea „interiorizare" a mediului exterior
creează un tip de armonie între privat şi public, care
structurează specific personalitatea unui locuitor al
Occidentului şi care dă societăţii civile un suport extra­
ordinar de solid.
Exact invers se petrec lucrurile la noi. „Afară" este
relegat într-un indiferent „al nimănui", către care se poate
165
drena tot ce este impur. „Afară" e locul generic al lăturilor,
este locul care începe acolo unde pervazul sfîrşeşte,
receptacol fără proprietăţi în care totul poate fi aruncat.
Curtea — care îndeobşte este un spaţiu intermediar, de
trecere de la „înăuntrul" casei la „afară" al străzii, care îl
îmblînzeşte pe „afară" şi îi pregăteşte interiorizarea — este
absentă din marile cartiere masificate de blocuri. în acest
caz, „afară" are tranşanta zidului de beton sau a primului
centimetru de aer care se învecinează cu el şi care desparte
fără sincopă exteriorul de interior. Din această cauză,
„afară"' devine locul specializat al dejecţiei, loc straniu, pe
care nu l-am luat în posesie şi faţă de care, străin fiindu-mi,
pot să mă port indiferent sau ostil. Fractura spaţială dintre
„înăuntru" şi „afară", pe care se bazează azvîrlirea guno­
iului în stradă, lîngă- casă e t c , traduce o periculoasă ato­
mizare a societăţii şi o atrofie aproape totală a dimensiunii
publice a individului. Această situaţie poate fi imaginată
sub forma spectacolului invizibil (şi imposibil fizic, dar
posibil social), în care fiecare stă cu spatele la fiecare, într-o
înspăimîntătoare izolare şi indiferenţă, reiterate la nesfîrşit.
Societatea nu mai este în acest caz un organism, ci un
conglomerat de 1 + 1 + 1 d e care vorbeşte Simone Weil,
din capul locului dezbinat şi foarte uşor de dominat de un
grup cît de mic, capabil, el,-^ă funcţioneze coerent şi po­
tenţial. Fiecare găleată de gunoi răsturnată în stradă este
certitudinea unei coeziuni absente, a singurătăţii indivi­
dului aflat faţă în faţă cu o structură a puterii care îl poate
zdrobi oricînd. Exhibarea ordurii ne spune că procesul
despre care vorbea Noica — al transformării unui popor
în populaţie — s-a încheiat. Cum l-am putea face
reversibil ?
O grămadă de gunoi este o mentalitate
Ceea ce ne învaţă spectacolul gunoiului despletit pe
străzi este faptul că o mentalitate nu rămîne să sălăşluiască,
166
invizibil, în cutia unui craniu, ci că, o dată apărută acolo,
ea evadează fără întîrziere şi prinde dintr-o dată chip.
Mentalitatea este lucrul cel mai palpabil din lumea omului:
este tranzistorul pus la maxim într-un troleibuz, este scui­
patul de pe bordură, este ţeasta crăpată de bîta unui miner.
De dimineaţă pînă seara ne mişcăm printre mentalităţi.
Restul pe care nu-1 primesc într-un magazin e o mentalita­
te, după cum ciubucul cu care mă duc la un notar sau la un
medic este şi el mentalitate. Mentalitate — palpabilă, monu­
mentală, lăbărţată în văzul tuturor, puţind, colcăind — este
grămada de gunoi din colţul străzii mele. De aceea, dacă
vreau să suprim scuipatul de pe bordură, dacă vreau ca
minerul să nu mai pună mîna pe bîtă, dacă vreau să mi se
dea restul în magazin sau să nu mai existe mormane de
gunoi în stradă, singurul lucru care rămîne de fâcut este
schimbarea mentalităţii.
O mentalitate nu se schimbă însă prin suprimarea efec­
tului ei. Cînd spun că „o grămadă de gunoi este o menta­
litate", spun totodată că efectul vizibil îşi are cauza în ceva
care nu se vede. Altfel spus, eu nu întîlnesc decît partea
vizibilă a mentalităţii, dar întîlnirea aceasta (dezagreabilă)
nu poate fi suprimată decît prin accesul la interioritatea,
insesizabilă, a cutiei craniene în care mentalitatea îşi are
sălaşul. Singur palpabilul este agresiv şi dezagreabil, dar
„sămînţa" lui, principiul care-1 generează şi pe care nu poţi
pune mîna, ţine de nevăzutul minţii. Şi cum se poate
accede la nevăzutul minţii în care sălăşluieşte mentalitatea
şi din care ţîşneşte, implacabilă, grămada mea de gunoi ?
Cum poate acest interior nevăzut, care stă la originea a tot
ce se vede, să fie schimbat, pentru ca, o dată cu el, să fie
schimbat şi tot ce se vede ?
Răspunsul a fost dat de multă vreme, de către Platon.
Platon a observat (în dialogul Phăidros) că aşa cum cali­
tatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate, la
fel, calitatea minţii atîrnă de hrana care îi este specifică ei.
Cu alte cuvinte, există o dietă şi pentru partea nevăzută din
167
noi. Gradul de sănătate şi calitatea minţii depind de hrana sens platonician: nici o societate din istorie nu a fost
pe care ea o consumă sau o primeşte. Cu cît hrana este mai hrănită cu o asemenea cantitate de „părelnicie", şi nici unei
bună, cu atît mintea se înalţă mai mult, şi cu cît ea este mai societăţi nu i s-a ocultat vreodată mai crîncen priveliştea
proastă, cu atît ea coboară şi rămîne proastă şi căzută. Dar „cîmpiei adevărului".
ce fel de hrană este aceea care determină ascensiunea şi Cum poate fi acum dezintoxicat acest uriaş mental
descensia, „susul" şi „josul" unei minţi? Care este speci­ colectiv? Mai poate el primi altă hrană sau, asemeni puş­
ficul hranei mintale, care dă naştere configuraţiilor ei ne­ căriaşului întors acasă, el va voma cozonacul venit pe
văzute numite „mentalităţi" ? Platon a imaginat un loc neaşteptate în locul măcrişului şi a pîinii sfoiegite ? Papilele
„supraceresc", pe care 1-a numit „cîmpia adevărului" şi la noastre mai pot oare simţi gustul adevărului, şi—1 mai pot
care, odată ajuns, sufletul se hrăneşte cu priveliştile frumu­ oare dori şi îl mai pot distinge de cel al minciunii fardate
seţii, ştiinţei şi binelui. Gradul de sănătate al unui suflet şi în adevăr ?
calitatea lui depind în cele din urmă de cantitatea de „ali­ Oricum, ceva s-a schimbat: ne putem alege fiecare,
mente" pe care el le-a putut îngurgita pe acest „plai al pentru hrana minţii măcar, dieta pe care o dorim. Prima
adevărului". Numai că accesul la acest loc al dietei mentale oară după cîteva decenii avem din nou neşansa de a răs­
nu este deloc lesnicios. Majoritatea sufletelor ajung rareori punde pentru prostia noastră.
acolo, drept care hrana lor e mixtă, un amestec de adevăr
Revista 22,
şi fals, de ştiinţă şi neştiinţă, ca să nu mai vorbim de cele
8 noiembrie-15 noiembrie 1995
care nu ajung să pună niciodată piciorul pe „plaiul ade­
vărului" şi care nu se hrănesc decît cu părelnicii.
Din întreaga istorie, comunismul e cel care a înţeles cel
mai bine (dar care a folosit-o în sensul cel mai rău) lecţia
lui Platon şi, de aceea, intrarea comunismului în scenă a
coincis cu o schimbare radicală a dietei mentale. Besanşon
a spus răspicat că, fără a d a s t ă nouă bucătărie care este
ideologia comunistă, comunismul nu ar fi existat. Hrana
minţii omeneşti a fost prelucrată ideologic pînă la gradul
la care s-a obţinut certitudinea că mintea, îngreunată de
cantitatea considerabilă de urît, fals şi rău îngurgitată, nu
se mai poate înălţa. Comunismul este inimaginabil fără o
masă umană sistematic prostită de alimentarea forţată cu
produsele acestei nouvelle cuisine ideologice. Din această
bucătărie au ieşit preparatele care, odată consumate, pun
pe lume mormanul stradal de gunoi. Comunismul nu s-a
bazat niciodată în construirea „noii societăţi", aşa cum a
declarat, pe industria grea (dacă ar fi făcut-o, n-ar fi sfîrşit
aşa cum a sfîrşit), ci eminamente pe industria alimentară în

168

SERATĂ MUZICALĂ
înainte de a începe discuţia*, daţi-mi voie, Gabriel Liiceanu,
să vă fac „portretul" pentru telespectatorii noştri. Sînteţi
profesor la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucu­
reşti, unde ţineţi un curs despre Heidegger şi altul despre
ontologia lui Noica. Sînteţi directorul Editurii Humanitas,
în care au apărut, vreme de şase ani începînd din 1990,
peste patru sute de titluri fundamentale ale culturii uma­
niste universale şi româneşti. După terminarea facultăţii de
filozofie în 1965, şi a celei de limbi clasice, în 1973, aţi pu­
blicat şase volume, dintre care Jurnalul de la Păltiniş, pre­
miat în 1983 de Uniunea Scriitorilor, a cunoscut un mare
succes de public. Recent v-a apărut la Paris, la Editura Mi-
chalon, în condiţii grafice excepţionale, un volum dedicat
lui Cioran, alcătuit din biografia lui spirituală şi din ulti­
mul său interviu, pe care vi l-a acordat, pe parcursul a trei
zile, în 1990, la Paris. Aţi tradus din greaca veche şi din
germană: lucrări fundamentale din opera lui Platon, a lui
Schelling, a lui Heidegger sau a comentatorilor aristotelici.
Aţi participat la congrese şi colocvii internaţionale şi aţi
publicat studii şi articole în reviste şi ziare din ţară şi din
străinătate. Ministerul francez al Culturii v-a solicitat să
lucraţi într-una din comisiile sale, „ Librairie europeenne des
* La baza acestui text a stat transcrierea discuţiei care a avut loc
în emisiunea din 2 decembrie 1995, realizată de Iosif Sava pentru
programul 2 al Televiziunii Române.
170
idees", iar pentru activitatea d-voastră şi pentru meritele pe
care le aveţi în promovarea relaţiilor culturale dintre Franţa
şi România, acelaşi minister v-a distins cu titlul „ Cavaler
al Artelor şi al Literelor." Acesta este Gabriel Liiceanu, filo­
zoful Gabriel Liiceanu, profesorul Gabriel Liiceanu, edi­
torul Liiceanu, publicistul Liiceanu; ziarele sînt pline de
numele domniei sale. Acesta este Gabriel Liiceanu, despre
care o revistă bucureşteană cerea să fie împuşcat alături de
alţi nouă intelectuali.
Revista pe care aţi evocat-o cu atîta pudoare este „Româ­
nia Mare". în august sau septembrie 1990, în orice caz
după mineriada din iunie, unul din numerele „României
Mari" titra într-un chenar mare care acoperea ambele
pagini din mijloc: „Zece oameni care trebuie împuşcaţi
pentru a avea linişte în ţară". Aveam onoarea să fac parte
dintre ei alături de Doina Cornea, Alexandru Paleologu,
Andrei Pleşu, Ana Blandiana, Octavian Paler... în acest
context mă aflam şi n-am înţeles foarte bine de ce împuş­
carea mea sau a celorlalţi urma să aducă linişte în ţară.
E grav ce spuneţi, mai ales în zilele astea, cînd come­
morăm împuşcarea unui mare om, a lui Nicolae Iorga.
Ştiţi ce mi se pare grav ? Că lucruri de genul acestora,
lucruri grave, se pot întîmpla în perfecta indiferenţă a
celorlalţi. în clipa asta, sînt aproape sigur, nimeni nu-şi mai
aduce aminte de cele două pagini de ziar, care s-ar fi
cuvenit să zguduie o ţară întreagă. Era vorba de incitare la
crimă, de incitare publică la crimă: cum să îndemni un
popor să-şi împuşte intelectualii „ca să fie linişte în ţară" ?
A confunda liniştea unei ţări cu suprimarea intelectualilor
ei — ăsta e un lucru care ar fi trebuit să perplexeze, dacă
nu poporul României, cel puţin Procuratura. Nu s-a în-
tîmplat nimic. Lucrul neobişnuit care se petrece la noi este
tocmai acesta: faptele ieşite din comun, care ar trebui să
dea de gîndit lumii întregi, trec la noi neobservate, ca şi
cum ar fi lipsite de orice semnificaţie. Ţineţi foarte bine
171
 minte că în 1968, cînd sovieticii au invadat Cehoslovacia,
a existat un tînăr care în semn de protest şi-a dat foc.
Gestul acesta a cutremurat un popor întreg şi de-atunci în
fiecare an mii şi mii de cehi depun flori la mormîntul lui
Jan Palak. Gestul acesta, al unui om care îşi dă foc din
disperare şi în chip de protest, s-a petrecut şi la noi; în
1988, dacă nu mă înşel, românul Bota „şi-a dat foc pe pîrtia
de schi de la Poiana Braşov pentru a „spune" în felul
acesta că vieţile noastre nu mai meritau trăite. Nimeni nu
a înregistrat enormitatea întîmplării. Lucruri de gravitate
ultimă — observa cineva zilele acestea — intră la noi la ru­
brica „faptului divers". La „Fapte diverse" a intrat şi epi­
sodul din „România Mare" referitor la urgenţa împuşcării
a zece intelectuali. Este stupefiant: să constaţi cum fapte
care ar trebui să zguduie conştiinţa publică, care ar trebui
să ne pătrundă în inimi, în creiere şi în rărunchi —- lucruri
teribile, de neimaginat, scandaloase, lucruri strigătoare la
cer — de-abia dacă ne ating, iar semnificaţia lor se stinge
în indiferenţa generală. Lucrurile grave sînt lucrurile cu
care, nerezoivate fiind, nu poţi trăi, lucrurile care nu îţi
dau pace. Substanţa tragediilor antice tocmai asta era: în-
tîmplările pe care comunitatea nu le putea accepta pentru
că ele depăşeau bunul simţ şi limitele obişnuite ale umanu­
lui; ele ieşeau din ordinea curentâ^deveneau extra-ordinare.
Ei bine, la noi se petrec astfel de lucruri, numai că, igno-
rîndu-le sau asimilîndu-le suspect de uşor, ele nu depăşesc
cotidianul şi nu devin istorie. Incapacitatea noastră de a
construi istorie este în directă proporţie cu uşurinţa cu care
trecem faptele grave în registrul faptelor diverse.
Ei bine, domnule Liiceanu, nu vă va împuşca nimeni.
Sîntem în 1995, nu în 1940 şi nici în 1954. Haideţi să in­
trăm într-un registru mai puţin grav şi să le aducem oame­
nilor puţină bucurie intelectuală în această după-amiază.
Mi-aş permite să vă pun însă cîteva întrebări biografice.
Sînteţi născut la Rîmnicu- Vilcea...
172
M-am născut într-adevăr la Rîmnicu-Vîlcea (oraşul lui
Virgil Ierunca) în 1942 şi fac astfel parte dintr-o generaţie
foarte limpede circumscrisă: aceea formată integral în
comunism, o generaţie care n-a cunoscut lumea antebelică
şi care nu poate compara. Cred însă că pentru a înţelege
esenţa malefică a comunismului nu ai nevoie de compa­
raţii. Comunismul era hidos de la viaţa de zi cu zi şi pînă
la crima organizată. Era hidosul care cotropea fiecare
segment al vieţilor noastre, de la poeziile şi cîntecele cu
Lenin, cu Stalin, cu Dej, cu Ceauşescu, cu Partidul, care au
chinuit sufletele a generaţii de copii, şi pînă la ororile Ca­
nalului şi ale închisorilor de exterminare. Pe bună dreptate
ne contrariază să auzim germani spunînd că sub Hitler
poporul german nu era la curent cu mîrşăviile pe care
acesta le pusese la cale, că Auschwitz şi Buchenwald erau
ignorate de marea majoritate a germanilor. Acelaşi tip de
scuză l-am auzit şi la noi. Am prieteni mai mari decît
mine, unii chiar ilegalişti, din perioada cînd partidul
comunist avea cîteva sute de membri, care îmi spun:
„N-am ştiut că în anii '50 lucrurile se petreceau aşa" sau
„Noi n-am ştiut că exista Canalul". Cum te poţi ascunde
copilăreşte în felul acesta ? Comunismul umbla gol pe
stradă, era cenuşiul, teroafea şi mizeria vieţii de zi cu zi.
Era teroarea şedinţelor, era vînătoarea permanentă a „duş­
manului de clasă", era felul în care arătau ziarele, radioul,
era securitatea, oamenii scoşi din închisori şi împuşcaţi
noaptea pe stradă, era condamnaţii politici... Nu cred că
exista un om normal în România anilor '50 care să nu fi
avut printre părinţi, fraţi, veri, unchi sau prieteni un arestat
politic. Era perioada „etapei violente" a „luptei de clasă",
cînd „duşmanul" trebuia exterminat. Pe urmă, cînd teroa­
rea şi-a dat roadele, cînd frica s-a instalat adînc în suflete
(lucrurile fuseseră verificate cu 30 de ani în urmă în Rusia)
s-a trecut la „etapa paşnică" a luptei de clasă. Astea le-am
învăţat pe urmă pe larg la liceu şi la facultate.
173

Sînt cu nouă, ani mai în vîrstă decît d-voastră şi pot să
vă spun că au existat şi oameni — am avut colegi — oameni
de atitudine şi ţinută, înrobiţi însă utopiilor.
Utopiile... Poate ar fi cazul să facem o dată lumină în
povestea asta. Se tot vorbeşte de diferenţa care ar exista
între nazism şi comunism, acesta din urmă găsindu-şi
scuze sau meritînd circumstanţe atenuante pentru faptul că
ar fi izvorît din intenţii bune. D-voastră, de asemenea,
vorbiţi de utopii şi de bune intenţii. Domnule Sava, mă
întreb de ce această discuţie nu a fost făcută pînă acum la
televiziune, în România şi în ţările din Est, cu toate cărţile
pe masă. De ce nu vrem să punem lucrurile odată şi odată
faţă în faţă ? In primul rînd naziştii au stat 12 ani la putere,
în vreme ce comuniştii au stat peste 70 de ani în Rusia şi
45 de ani în ţările estice. Nici astăzi popoarele acestea nu
şi-au revenit de pe urma şocului pe care istoria lor 1-a
înregistrat. Germania s-a refăcut la cîţiva ani după dispa­
riţia lui Hitler şi a devenit una dintre cele mai prospere ţări
ale lumii, în vreme ce noi tragem comunismul după noi,
într-o convalescenţă ce pare fără sfîrşit. în al doilea rînd,
povestea cu bunele intenţii. Comunismul nu s-a născut
din bune intenţii, domnule Sav^. El s-a născut din capul
locului sub semnul violenţei şi servindu-se de o teorie a
violenţei. Din capul locului, comunismul a instigat o parte
a societăţii împotriva alteia. Violenţa, crima, teroarea — fac
parte din recuzita curentă a comunismului. „Lupta", în
marxism, „lupta de clasă", nu a fost niciodată o metaforă,
ci a însemnat exterminare, exterminare în masă, aşa cum
„rasa" în nazism nu era un simplu concept, ci era drumul
care conducea la o „soluţie finală". Lenin a pus în practică
şi a amplificat teoria luptei de clasă violente şi a violenţei
ca metodă politică elaborată de Marx. Aceşti „gînditori"
şi-au propus să lichideze democraţia ca formă de guver-
nămînt şi Lenin a făcut-o preluînd teroarea din Revoluţia
franceză şi „înarmînd-o" cu o ideologie (a violenţei), cea
174
a lui Marx, menită să prostească masele — asta s-a numit
utopie şi bune intenţii — şi capabilă să instituie o teroare
cum n-a existat niciodată în istoria omenirii şi cum, să spe­
răm, n-o să mai existe vreodată. Nu există echivalent în
istorie, trebuie odată şi odată să recunoaştem asta, pentru
ce a declanşat marxismul începînd din 1917 şi pînă în 1989
în Europa şi în lume. Paralela aceasta între nazism şi comu­
nism — dacă vom avea timp — merită în continuare deta­
liată. Dacă vreţi, intrăm chiar acum în subiectul acesta.
Nu, intrăm mai tîrziu. Nu aprindeţi chiar toate focurile.
De altfel, e o discuţie care trebuie desfăşurată... Chiar săp-
tămîna aceasta, de pildă, într-o emiiiune a departamen­
tului nostru, realizată de Cătălin Ţîrlea, profesorul lanoşi,
colegul d-voastră, demonstra mari virtuţi ale marxismului
şi faptul că tot ce s-a întîmplat — praxiologia marxistă, ca
să zic aşa — n-are nici o legătură cu doctrina ca atare. Pe
de altă parte, aş aminti şi alt fapt. Acum vreo patru ani
l-am întîlnit pe ambasadorul Spaniei la Bucureşti, care la
un moment dat îmi spune: In Spania, în '37, dacă nu erai
cu Franco, nu puteai fi decît cu comuniştii.
Da, ştiu, asta e una din marile scuze: lupta antifascistă.
Ca şi cum nu poţi să lupţi împotriva unei bande de
gangsteri decît inţrînd în altă bandă de gangsteri. Lupta
antifascistă, care a marcat deceniile patru şi cinci, a fost
umbrela sub care a putut să apară, cu o forţă uluitoare,
celălalt mare demon al veacului, comunismul. Fascismul,
nazismul mai bine zis, i-a oferit comunismului şansa
istorică de a apărea într-o lumină minunată. După război,
URSS a devenit în ochii Occidentului marea salvatoare,
mîntuitoarea lumii de răul nazist. Din clipa aceea s-a dat
uitării mormanul de cadavre pe care se înălţase acest regim,
morman care crescuse vertiginos pînă în anii '40, ajungînd
la zeci de milioane de nevinovaţi ucişi în chip bestial. Să
spunem că o vreme, intelectualii din Franţa, de pildă, acolo
unde simpatiile prosovietice au fost cele mai marcate, au
175
 avut scuza că s-au simţit aproape de o ţară care avusese un
rol hotărîtor în doborîrea lui Hitler. Dar pe urmă au avut
timp să se trezească, să-şi amintească, de pildă, că Stalin
semnase un tratat cu Hitler, că cei doi se admirau nespus
şi că Stalin n-ar fi mişcat un deget dacă Hitler nu l-ar fi
agresat direct. Ororile făcute.de comunism şi înainte de
război şi după aceea, cînd sovieticii au ocupat şi terorizat
toată Europa de Est, nu puteau fi un secret pentru nimeni.
Cîţiva ani le-ar fi fost de ajuns, celor vrăjiţi de cîntecul de
sirenă al comunismului, pentru a se trezi şi pentru a înţe­
lege că tot ce se întîmplase nu fusese decît lupta între două
totalitarisme cumplite, între două maladii ale secolului, în
care o maladie a învins altă maladie.
Asta o puteţi spune în 1995, domnule Liiceanu, sau o
puteaţi spune în anii '60. Dar în '39, cînd Auschwitz-ul era
perfect pus la punct de Hitler şi Himmler, în vreme ce
gulagurile erau bine ascunse opiniei publice şi intelectua­
lităţii mondiale...
Asta este o idee pe care o acreditaţi fără documente,
domnule Sava. Dacă n-ar fi vrut să închidă ochii încă din
capul locului, „intelectualitatea mondială" n-ar fi trebuit
să-1 aştepte pe Soljeniţîn ca şz înceapă să vadă, n-ar fi
trebuit să aştepte nici anul 1956 la Budapesta, nici 1968 la
Praga. Din 1917 şi pînă în 1920, opinia publică occidentală
a fost ţinută perfect la curent cu desfăşurarea evenimente­
lor în Soviete. Existau corespondenţi ai ziarului L 'Huma-
nite la Moscova, existau apeluri disperate ale sindicatelor
muncitoreşti care ajungeau în presa occidentală, existau re­
latările celor refugiaţi privind atrocităţile care se comiteau.
S-a ştiut perfect momentul în care Lenin — Lenin, nu
Stalin — a instituit teroarea. Exista un raport publicat la
Paris, în 1921, de către vechii deputaţi socialişti, intitulat
închisorile sovietice. După atentatul făcut de Fanny Kaplan,
o dezechilibrată care a acţionat pe cont propriu, asupra lui
Lenin la 30 august 1918, în toată ţara au loc represalii
176
îngrozitoare soldate cu omorîrea a zeci de mii de inocenţi.
Zinoviev, care era comisarul de Nord al Sovietelor, în
Petersburg, omoară fără anchetă şi fără judecată, într-o
singură noapte, 512 prizonieri politici. CEKA exista deja,
creată de Lenin, şi comitea atrocităţi care depăşesc orice
imaginaţie. Cu ocazia represaliilor care au urmat atentatu­
lui s-au pus la punct sisteme de tortură în premieră mon­
dială: scalparea craniilor, tăierea pielii în jurul mîinii şi
smulgerea ei aşa cum întorci pe dos o mănuşă, pirograva-
rea stelei cu cinci colţuri pe frunte, azvîrlirea victimelor,
goale, în butoaie străpunse de cuie etc. Lucrurile astea erau
foarte bine cunoscute. Erau cunoscute în special la Paris,
erau cunoscute în toată lumea. Nu trebuie să credem că
revoluţia sovietică a păcălit pe cineva, că ea a reuşit să se
strecoare sub masca inocenţei. Occidentul a ştiut de la
început ce se petrece acolo. Apoi lucrurile s-au schimbat
întrucîtva printr-o propagandă foarte bine pusă la punct.
Djerjinski, şeful CEKA, tot la indicaţiile lui Lenin, creează
un aparat special, menit să promoveze în lume imaginea
Uniunii Sovietice ca purtătoare a valorilor progresului şi
democraţiei. A apărut recent în Statele Unite o carte, a lui
Steven Koch, care relatează pe 400 de pagini cum acest de­
partament CEKA, condus de un agent genial, Muntzen-
berg, reuşeşte să cuprindă în mrejele comunismului, cinic
construit de Lenin, pleiada intelectualităţii secolului X X ,
de la Hemingway, trecînd prin Aragon, Rolland, Dos
Passos, Lewis şi pînă la Gide. Odată cîştigaţi sau racolaţi,
aceştia devin promotori ai ideilor comuniste şi ai „luptei
împotriva imperialismului". Ei bine, sînt atîtea episoade de
evOcat, felul în care s-a creat Frontul Popular în Franţa,
felul în care a fost speculată ascensiunea nazismului de
către Stalin, felul în care Stalin a reuşit să întoarcă lucrurile
pe dos... Unul dintre cei mai mari criminali ai omenirii şi
- unul dintre cele mai criminale regimuri politice s-au pre­
zentat în ochii lumii în calitate de îngeri izbăvitori şi de
purtători ai valorilor omenirii. Acestea sînt lucruri care au
177
fost efectiv întocmite cu abilitate satanică. Iată, de pildă, cum
s-au petrecut lucrurile la moartea lui Gorki, în 1936. Gide
este invitat la Moscova — poate vă amintiţi episodul —
pentru a rosti un discurs la moartea lui Gorki. (Las' că
Gorki are grijă să moară la timp, oarecum la comandă.)
Gide ţine deci discursul în Piaţa Roşie, în prezenţa lui
Stalin, după ce cu o seară înainte i se sugerează ideea care
ar fi fost bine să apară în discurs. Iar Gide acceptă. în
speţă: într-o ţară în care revoluţia comunistă încă nu a reu­
şit, intelectualii au datoria „să meargă contra curentului",
adică ei sînt „progresişti" în clipa în care combat ordinea
stabilită. Din clipa în care revoluţia comunistă reuşeşte,
obli gaţia morală a intelectualilor este, dimpotrivă, „să
meargă o dată cu curentul". O conştiinţă ca Gide, care în­
semna enorm în Franţa şi în epocă, acreditează această idee
mizerabilă, prin care intelectualului i se ia rolul său critic,
un rol etern, care nu ţine de curente şi revoluţii.
De acord, numai că trebuie să ţinem seama de o mul­
ţime de alţi factori. Nu ştiu dacă doctrina lui Lenin a fost
stabilită chiar dintru început... Şi apoi episodul acela în
care Lenin se întîlneşte cu Troţki şi intră Djerjinski, iar
Lenin îşi şterge mîna pentru că dăduse mîna cu Djerjinski,
ştiind că mîna acestuia este pătăfâ de sînge.
Adorabil! Dar cine-1 pusese pe Djerjinski acolo? Nu
Lenin ? Credeţi că la nivelul ăsta se făcea ceva fără ştirea
lui Lenin ? Apropo de mîinile curate ale lui Lenin, haideţi
să ne amintim puţin cum a fost executată familia imperială
din Rusia. Sîntem în noaptea din 16 spre 17 iulie 1918.
Ţarul, familia sa şi anturajul imediat fuseseră exilaţi cu un
an în urmă, de către Kerenski, la Ekaterinburg, devenit
apoi Sverdlovsk, un oraş în Ural. Felul în care au fost
omorîţi oamenii aceştia, indiferent ce simbol al unei lumi
apuse reprezentau pentru bolşevici, indiferent că erau
„duşmanul de clasă", depăşeşte cele mai teribile cronici ale
istoriei engleze din care şi-a luat Shakespeare materia tra-
178
gediilor sale. Unsprezece persoane — ţarul, ţarina, ţarevi-
ciul, cele patru surori ale sale, medicul, bucătarul şi încă
doi servitori — sînt coborîte la parterul casei, li se spune
că au fost condamnaţi la moarte, Nicolae al II-lea apucă
să întrebe „Şi unde vom fi..." şi în clipa aceea sînt îm­
puşcaţi, trupurile încă agonizînde sînt puse în cearşafuri,
sînt transportate cu un camion pînă la marginea pădurii,
acolo sînt tăiate în bucăţi cu securea, stropite cu acid
sulfuric şi li se dă foc. Bucăţile rămase necalcinate au fost
aruncate într-un puţ. Toate lucrurile astea se petreceau în
1918, sub veghea directă, a lui Lenin şi a Comitetului
Central. Cînd şi cum urma să moară familia imperială nu
putea fi hotărît de către un soviet local, aşa cum au în­
cercat apoi bolşevicii să sugereze. în aceeaşi clipă, în alte
două puncte din Rusia, au fost lichidaţi ceilalţi membri ai
familiei imperiale. Ce vreau să spun cu toate astea?
Domnule Sava, am lăsat în urmă două monstruozităţi ale
veacului. Nu credeţi că a venit totuşi momentul să punem
lucrurile în balanţă aşa cum trebuie? Şi să nu uităm că
dementul de Hitler a stat la putere doisprezece ani. Cei­
lalţi au stat şaptezeci!
Dar sadismul acesta se poate explica prin creşterea in-
stinctivităţii. Nu freudian trebuie să vă demonstrez eu asta.
Poate că dacă torturile de care vorbeaţi, scalpări şi celelalte,
sau uciderea familiei imperiale s-ar fi petrecut în 1789...
Nici francezii nu s-au purtat altfel cu familia lor regală...
E drept, n-au avut imaginaţia să-i taie în bucăţi.
N-au avut nici camionul respectiv...Dar repet, poate că
francezul anilor '20, cînd a aflat, cum spuneţi, tot ce se
întîmplă în Rusia, putea crede case repetă ideile Revoluţiei
franceze. Poate îi scuzaţi, din acest punct de vedere pe un
Romain Rolland, care în plus n-a ştiut că NKVD-ul îi
trimisese o doamnă cu care a stat în pat trei decenii şi care-l
trăda zi de zi.
179
 Nu cred că sînt de scuzat. Nu poţi scuza intelectuali de
primă mînă, care au făcut jocul celei mai cumplite terori a
istoriei. Gîndiţi-vă la Aragon, la Aragon care în anii '30
cerea un GPU, o poliţie politică de tip Stalin, pentru
Franţa! Şi ştiţi că în urmă cu un an şi jumătate s-a deschis
la Paris o casă memorială Aragon şi Elsa Triolet ? Acum,
sub ochii noştri? Cum ar fi să facem o casă memorială
pentru unul dintre zelatorii nazismului?
Din moment ce există în librăriile noastre Mein Kampf,
mi se pare normal şi lucrul acesta.
Ar merita o discuţie separată deosebirea dintre a publica
un text pentru a pune la îndemîna celorlalţi un document
şi a-1 publica pentru a propaga ideile lui. E un lucru în care
eu, ca editor, nu ştiu deocamdată să mă descurc. Ca editor
am debutat afirmînd că nu voi pune niciodată pe piaţa
culturii documente ale gîndirii de" extremă stîngă sau de
extremă dreaptă, pentru motivul simplu că nu vreau să
poluez minţile oamenilor cu idei care au dus la crime. Pe
de altă parte, în felul acesta, refuzi oamenilor dreptul ele­
mentar la informaţie şi consideri că publicul este alcătuit
din minori, un public pe care tu, editor, ca „persoană
matură", se cuvine să îl fereşti, aşa cum fereşti copiii ires­
ponsabili de ideile nocive. Or^iadevărul e că fiecare are
dreptul să cunoască ce s-a întîmplat în secolul ăsta. E o
discuţie complicată, care poate avea loc separat.
Să revenim însă şi să luăm un alt exemplu celebru: Sartre.
Francezii îl judecă pe Cel ine pentru lucrurile condamna­
bile pe care le-a spus şi le-a scris, dar uită că Sartre, care a
fost directorul de conştiinţă'a două generaţii de intelectuali
„progresişti" în Franţa, a minţit cu cinism, a cauţionat
regimuri criminale şi a făcut afirmaţii care duceau (şi au şi
dus) în linie directă la crimă. După vizita făcută în URSS
în 1954 Sartre dă un interviu în Liberation, în care afirmă
că sovieticii nu călătoresc nu pentru că nu au voie să
părăsească ţara, ci pentru că nu resimt nici o clipă dorinţa
180
să se despartă de o ţară atît de minunată; că ei îşi critică
guvernul mult mai mult decît o fac francezii, dat fiind că
libertatea de a critica este totală în URSS. Vizitele sale
făcute în ţările africane, la curţile unor dictatori calificaţi,
erau punctate cu vorbe de felul acesta: un negru, cînd
împuşcă un alb, dă două lovituri deodată: împuşcă un alb
şi un opresor. Cine mai vrea astăzi să-şi aducă aminte că
Sartre a fost mentorul spiritual al lui Frantz Fanon,
fondatorul rasismului negru, şi că, în 1961, a acceptat să-
scrie prefaţa la cartea acestuia, teoretizînd crima ca răspuns
obligatoriu la „ordinea existentă" ? Cinci, dintre cei opt
lideri ai masacrelor din Cambodgia din 1975 (care s-au
soldat cu suprimarea a o treime din populaţia ţării) erau
francofoni, îşi făcuseră studiile în anii '50 în Franţa şi
ascultaseră din gura lui Sartre teoria „violenţei necesare."
în evenimentele din mai '68 din Franţa, Sartre a găsit de cu­
viinţă să-i sărute mîna leader-ului studenţilor, Cohn-Bendit,
iar mai tîrziu să-i viziteze pe membrii brigăzilor roşii, pe
terorişti, în închisoare. Sartre, care a spus că „anticomu­
niştii sînt nişte potăi", care a aplaudat „democraţia directă"
a lui Castro şi revoluţia culturală a lui Mao, care 1-a numit
pe de Gaulle nazist (pe de Gaulle care luptase împotriva
nazismului pe vremea cînd Sartre se complăcea să-şi vadă
piesele jucate la Paris sub ocupaţie), Sartre care spunea că
atunci cînd ai un duşman politic e mai bine să-1 lichidezi,
nu să-1 închizi, pentru că din închisoare mai poate ieşi, pe
cînd din mormînt nu — poate oare Sartre să treacă drept
una din marile conştiinţe progresiste ale secolului ? Hei­
degger a rostit un abscons discurs de rectorat, în 1933, în
care nu a spus nici măcar un singur lucru comparabil ca
gravitate cu vorbele lui Sartre. Heidegger e blamat fără
încetare de la moartea lui, în vreme ce lui Sartre, Aragon
şi celorlalţi li se ridică statui şi li se deschid case memoriale.
Cum merg lucrurile astea împreună ?
Am citit recent — şi au apărut şi în „Adevărul literar şi
artistic" în traducerea lui Andrei Pogorilovschi — Memo-
181
 riile lui Şostakovici, în care acesta povesteşte la un moment
dat cum Bernard Shaw, întorcîndu-se de la Moscova în 1935,
are această replică: „Foamete la Moscova? Am mîncat
foarte bine!" Şostakovici, cel care la prima simfonie, scrisă
în 1924, dincolo de tributul pe care trebuie să-l plătească
şi el cu Cîntarea pădurilor, spune undeva cu amărăciune:
„Decît un umanist, prefer un dine".
în fond discuţia noastră a pornit de la asta: aţi afirmat
că dacă cele două orori ale veacului coincid în efectele lor,
ele se deosebesc în punctul lor de pornire. Una e să pui pe
lume crezul nobil, nu-i aşa ?, al comunismului şi alta pe cel
din capul locului compromis, al nazismului. Revin asupra
acestei idei: poate fi nobil un crez care îşi propune să
cucerească lumea prin violenţă, prin incitare la crimă ? Iar
asta se află în comunism de la bun început: asta se află în
capul lui Marx, asta se află în capul lui Lenin. în urmă cu
cîteva săptămîni aţi avut, tot aici, o discuţie în acest sens
cu Patapievici, în special despre Marx. în mintea irascibi­
lului şi resentimentarului Marx, „dictatura proletariatului"
nu era o glumă, ci era dictatură, adică impunerea ideilor
prin forţă şi vărsare de sînge. Ea era adică exact ceea ce a
devenit la Lenin. Ani de zile, apoi, s-a încercat să se des­
partă „figura luminoasă" a lui L^nin de figura călăului Sta­
lin, să se acrediteze ideea despre „Lenin cel bun" şi „Stalin
cel rău." Este un fals grosolan. Lenin a fost maestrul lui
Stalin din toate punctele de vedere. A fost autorul cinic al
unei maşinării a morţii, pe care i-a lăsat-o lui Stalin în
perfectă stare de funcţionare. La al X-lea Congres al parti­
dului bolşevic, în 1921, dacă nu mă înşel, Lenin vorbeşte
despre „fabrica de iluzii pe care noi am pus-o pe picioare",
în această „fabrică de iluzii" au intrat încrezători şi o mul­
ţime de proşti. Există, desigur, această scuză, că au fost
conştiinţe extraordinare ale veacului care s-au păcălit pă­
şind cu candoare în „fabrica de iluzii" a lui Lenin. Dar dacă
au fost de bună-credinţă s-au trezit, s-au trezit repede, aşa
182
cum s-au trezit Panait Istrati, Koestler, Orwell. Pot de ase­
menea foarte bine să înţeleg că într-un moment de cum­
pănă a istoriei, cînd nazismul ameninţă să dea regula lumii,
poţi o vreme să optezi pentru cei care îl combăteau, fără
să îţi dai seama din capul locului că a opta pentru comu­
nism însemna să schimbi o monstruozitate cu alta. Dar nu
îţi trebuia mult să te trezeşti. în clipa în care eşti con­
temporan cu Canalul nu poţi spune că nu ştii ce se în-
tîmpla. Eu, un copil de 12 ani, în 1954 am văzut oameni
împuşcaţi pe stradă. Cînd eşti înconjurat de oameni care
sînt ridicaţi noaptea din case, cînd trebuie să îţi masori
atent fiecare vorbă care îţi iese din gură, îţi pui problema
în ce fel de societate trăieşti. Pot să înţeleg că în timpul
războiului au existat intelectuali la noi care au intrat de
bună voie în partidul comunist, dar pe urmă, confruntaţi
cu ce se alesese în realitate din idealul lor, cît timp le-a
trebuit să se trezească ?
Domnule Liiceanu, scriu acum despre David Oistrach şi
am prezente în minte memoriile lui. Frazele lui sînt sincere,
a fost un om de o rară cinste, totodată unul din marii artişti
ai lumii acesteia, nimeni nu a cîntat Beethoven mai frumos
decît el. A fost însă şi membru al partidului bolşevic, omul
ăsta de maximă cinste, un om înşelat, în fond. Vedeţi, lu­
crurile trebuie nuanţate, nu? Robespierrismul ăsta al
d-voastră...
A, nu, vă rog, nu vă jucaţi cu cuvintele! E grav ce îmi
spuneţi. Faptul că vreau să facem împreună puţină lumină,
că încerc cu bună credinţă să găsim măsura adevărată a lu­
crurilor, asta nu înseamnă defel robespierrism. Robespierre
era un fanatic care a omorît oameni nevinovaţi în numele
unor idei. Nu confundaţi nevoia firească de justiţie, pe care
e aşezată orice societate, normală, cu justiţiarismul sau cu
răzbunarea. în plus, eu nu vă propun o discuţie pătimaşă.
Dimpotrivă, vă cer să discutăm lucrurile cu o detaşare
totală: căutăm un răspuns la întrebarea de ce folosim
183
măsuri diferite pentru fenomene la fel de grave. Acesta e
fondul discuţiei noastre. De ce într-un caz, în cel al
nazismului, nu uităm — şi e bine că nu uităm — şi de ce în
celălalt caz, al comunismului, uităm înainte de a ne fi adus
aminte ? Nici măcar nu vrem să luăm la cunoştinţă ce s-a
întîmplat. Cît timp credeţi că lucrurile pot să continuie
aşa? Există două mari răuri în secolul acesta; trebuie să le
cîntărim odată în toată greutatea lor.
Cu nuanţa respectivă...
Da, dar nu găsind scuze de genul ăsta: am fost înşe­
laţi... Poţi să te înşeli un an, doi, trei, dar nu o viaţă în­
treagă. Cum să te înşeli o viaţă în privinţa unei societăţi
aşezate pe regula crimei ?
Dacă cei înşelaţi se numesc Feuchtwanger, Barbusse sau
Bernard Sbaw pot cere foarte bine o judecată nuanţată.
Domnule Sava, noi mi vorbim de oameni care au fost o
vreme prizonierii unei iluzii şi care au ieşit apoi din ea
denunţînd-o ca iluzie, aşa cum au făcut Koestler şi Orwell
şi Grossman. înşelîndu-se mai întîi, ei au ajuns apoi să
spună cu glas tare că regele e gol. Ei au mărturisit pentru
o rătăcire şi i-au scutit pe alţii să cadă în ea, descriind
rătăcirea aceasta în toată hidoşe^a ei. Noi nu de oamenii
aceştia vorbim. Noi vorbim de cei care au optat pînă la
capăt pentru unul dintre râurile secolului şi care se cred
îndreptăţiţi să-i judece pe reprezentanţii celuilalt rău. Lă-
saţi-mă să vă dau un exemplu. în 1987 a apărut o carte in­
titulată Heidegger şi nazismul (autorul este Victor Farias),
care interpretează toată opera lui Heidegger prin adeziu­
nea lui la nazism în 1933, cînd Heidegger devine totodată
rectorul Universităţii din Freiburg pentru zece luni.
Reţineţi: zece luni. Actul acestei adeziuni este discursul pe
care Heidegger 1-a rostit cu ocazia preluării rectoratului.
Din acel moment nu se mai poate trimite la un text prin
care adeziunea iniţială să-şi afle vreo întărire. Farias îi
184
reproşează totuşi lui Heidegger că a stat cu carnetul de
partid în buzunar pînă în 1945. Cartea aceasta a stîrnit o
dezbatere, care nu s-a încheiat nici astăzi, despre angajarea
politică > şi profilul moral al filozofului. în această
dezbatere a intrat şi un intelectual plecat din România şi
stabilit la Paris în anii .'80: Nicolae Tertulian. Excelent
cunoscător al lui Heidegger, în două articole publicate în
Quinzaine litteraire, el îl judecă pe acesta pentru angaja­
mentul lui politic şi propune o lectură a operei heideg-
geriene în cheie nazistă. Or, cine este Nicolae Tertulian ?
Este unul dintre reprezentanţii notabili ai proletcultis­
mului anilor '50, care veghea, ca ideolog de serviciu al
partidului comunist, la păstrarea „liniei juste" în cultura
filozofico-literară a momentului, care prin cîteva articole
drastice şi „principiale" — ştiţi foarte bine cum se pe­
treceau lucrurile — a instaurat discriminarea politică în
cultura umanistă, făcîndu-se instrumentul trecerii la index
a operelor lui Maiorescu, Lovinescu sau Blaga. Cine îl ju­
decă deci pe Heidegger, pe Heidegger care după zece luni
de rectorat a refuzat orice participare la viaţa publică sau
politică şi care s-a închis într-o izolare distantă ? II judecă
cineva care a contribuit vreme de şaisprezece ani la formu­
larea esteticii proletculte, care a stat peste treizeci de ani pe
baricadele ideologiei comuniste şi evident, apropo de
observaţia lui Farias, în toţi aceşti ani cu carnetul de partid
la piept. Are Tertulian calificarea morală să-i dea note de
bună purtare lui Heidegger ? Mai degrabă eu pot să-1 judec
pe Heidegger.
De acord. Asta-i privilegiul celor născuţi în '42. Tertu­
lian e născut în '29. ;
Deşi ar merita să discutăm şi despre ce înseamnă să
„judeci" un intelectual. Cuvîntul acesta îmi displace. Dar
înainte de a ieşi din istorie, daţi-mi voie să vă dau un ultim
exemplu în sensul discuţiei noastre de acum.
185

Daţi-mi voie să vă dau şi eu un exemplu. Am început
emisiunea cu Karajan. Karajan a avut şi el un carnet al
partidului nazist, din 1933. Dar eu n-am voie să-l judec pe
Karajan. Ca şi Furtwdngler, Karajan a rămas în Germa­
nia şi a ştiut că trebuie să continuie să-l dea pe Beetboven
poporului german. Dar vorbeaţi de un alt exemplu...
La Facultatea de filozofie, prin anii '60, era un profesor
de socialism ştiinţific, Radu Florian, care acum conduce un
institut de politologie desprins din fosta Academie „Ştefan
Gheorghiu". La acest institut, domnia sa scoate o revistă
sau b colecţie, care se numeşte „Idei care ucid" şi în care
se publică, în mod binevenit, texte din literatura extremei
drepte româneşti, evident, nu ca să se facă propagandă
pentru ele, ci ca să se arate care au fost ideile care au ucis.
Dar — şi revin la întrebarea mea — cine face acest lucru ?
Radu Florian era cel care ne învăţa pe noi despre „etapa
violentă" şi „etapa paşnică" a luptei de clasă. Prin minţile
noastre de copii de 18—19 ani el făcea să treacă „idei care
ucid" şi care efectiv ucideau. E chemat un asemenea om să
publice textele care au ucis de partea cealaltă ? Nu cred. Pe
acestea pot să le public eu.
Vă înţeleg perfect. Vă spuneam „ robespierrian" pentru
că intransigenţa d-voastră mi se pare superumană. Oare
profesorul Florian nu se putea lumina între timp ?
Evident, numai că n-a făcut-o. Ca dovadă că nu s-a
luminat este că publică „Idei care ucid" fără să spună în
prealabil că şi dînsul a promovat idei care ucideau şi că
acum regretă lucrul ăsta. Nu poţi să apari la rampă suav,
după ce vreme de treizeci de ani ai îmbolnăvit minţile unor
tineri cu teoria violenţei şi a luptei de clasă...
Poate că a fost operat de cataractă...
... şi să vorbeşti despre „idei care ucid", de parcă tu n-ai
avut nimic comun cu treaba asta. Nu se poate aşa. Pe de
186
altă parte, nu-mi spuneţi că sînt intransigent, cînd nu e
vorba decît de o obligaţie morală elementară pe care o are
absolut toată lumea, şi d-voastră şi eu. Dacă nu sînteţi
„intransigent" ca mine, atunci să ştiţi că intraţi într-o anu­
mită culpă morală. Moralitatea elementară ne cere să nu
dăm uitării milioanele şi milioanele de oameni care au fost
omorîţi în numele acestor idei. Aici nu-i vorba nici de
intransigenţă, nici de patimă, nici de robespierrianism. E
vorba pur şi simplu de acea justiţie elementară, în absenţa
căreia societatea s-ar prăbuşi. N-ai voie să îngropi în
uitare. Iată, am aici un text al lui Simon Wiesenthal. Ştiţi
cine e Simon Wiesenthal. Este cel care, eliberat pe 20 mai
1945 din lagărul de la Mauthausen, a avut ideea absolut
normală să facă lista torţionarilor din lagăr şi s-o dea ame­
ricanilor. Este omul care de atunci s-a ocupat de scoaterea
la lumină a criminalilor nazişti.
Da, a început asta la Viena şi trăieşte şi astăzi.
Lui Simon Wiesenthal nu cred că i-aţi spune că e intran­
sigent, nu cred că l-aţi acuza de robespierrianism pentru
că a făcut o viaţă ceea ce a făcut. Poziţia mea e palidă.în
raport cu cea a lui Wiesenthal. In orice caz, Wiesenthal
spune aici explicit că nu poţi ierta în numele unor oameni
morţi. Pot să iert un om care-mi face mie rău, dar nu pot
să iert un om care a omorît pe alţii. Ideea că eu pot să iert
în numele tuturor victimelor este un scandal uman. Dim­
potrivă, este obligaţia morală a supravieţuitorului să amin­
tească ce s-a întîmplat. Iar ceea ce facem noi acum este să
ne încadrăm în această elementară obligaţie.
Mereu îmi aduceţi argumente din istorie... Eu împărtă­
şesc într-un fel unele dintre ideile d-voastră.
De ce într-un fel? Nu înţeleg, aveţi rezerve?
Am anumite rezerve. Yehudi Menuhin, în '45, vine în
Germania. Rubinstein şi toţi marii muzicieni ai lumii au
187
 hotărît atunci că nu mai vin. Dar Menuhin vine şi intră
într-un lagăr în care oamenii mai zăboviseră înainte de a
pleca. Toţi îl huiduie. Şi Menuhin le spune: Domnilor, am
pătimit cu toţii. Eu mai puţin ca voi, nu am morţii voştri.
Dar nu putem trăi cu o Germanie căreia să îi amintim în
fiecare zi ce a făcut. Trebuie să găsim căi de colaborare cu
ea. — Mă înţelegeţi ? Menuhin vine la Tel Aviv şi la Ieru­
salim şi cîntă Wagner şi nimeni nu vrea să vină să-l asculte.
E de înţeles. Pe de altă parte e limpede că un tiran nu
poate confisca un geniu care aparţine omenirii. — Dar să
ştiţi că m-a atins foarte tare faptul că aţi folosit cuvîntul
„intransigenţă". In ce vă spun eu nu e vorba de intransi­
genţă. Cîtă vreme nu vom înţelege lucrul acesta, o să con­
tinuăm să trăim aşa cum trăim şi să arătăm aşa cum arătăm.
Dacă în momentul de faţă România arată aşa cum arată
— şi nu arată deloc grozav — este pentru că, mai presus de
orice, nu a existat o elementară limpezire morală. Nu se
poate ca patruzeci şi cinci de ani să fi trăit într-o teroare
permanentă şi apoi să trecem, cu zîmbetul pe buze mai
departe ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Şi nu se poate
pentru că în felul ăsta păstrăm în noi un imens potenţial
de toxine. Aici nu e vorba cîtuşi de puţin de răzbunare,
lucrurile astea au mai fost discutate şi în 1990. Şi atunci,
cu o propagandă foarte b»ne pusă la punct, oameni care
vorbeau cum vorbesc eu acum au fost desemnaţi drept
„vînători de vrăjitoare". In treacăt fie spus, un sofism
grosolan. Vrăjitoarele, bietele, erau victimele. Or, noi vor­
bim acum, aşa cum vorbeam şi atunci, despre călăi, nu
despre „vrăjitoare". Vorbim acum de oamenii care au făcut
crime ce sînt pedepsite după orice cod de justiţie din lumea
asta. In Germania nazistă au existat zece milioane şi jumă­
tate de membri ai partidului. Dintre ei, o sută cincizeci de
mii au avut legătură directă cu crima. Nimeni n-a cerut
vreodată judecarea a zece milioane şi jumătate de nazişti.
Nimenhnu trebuie să ceară, în ţările din Est, judecarea
membrilor de partid. Asta ar fi o enormitate. Dar oamenii
188
care au torturat, care au făcut crime — nu „crime contra
omenirii", cum se spune, aşa ceva nu există, crima vizează
întotdeauna un individ concret şi cu orice ins omorît se
face un atentat la adresa omenirii — cei care i-au scos dinţii
şi i-au smuls părul din cap Elisabetei Rizea, cei care l-au
omorît pe Gheorghe Ursu în 1985, toţi care vreme de
patruzeci şi cinci de ani au făcut atrocităţi inimaginabile,
care şi-au chinuit semenii şi au terorizat un popor întreg,
aceia cad sub un Cod penal care e vechi de cînd lumea. Nu
poţi să treci prin patruzeci şi cinci de ani de teroare fără
să te întrebi cine i-a făcut cu putinţă. Nu poţi să închizi
ochii în faţa unor asemenea crime, pentru că atunci îţi baţi
joc de istoria ta şi degradezi ideea de om, pentru că atunci
acreditezi crima ca mijloc de viaţă şi ca formă firească de
funcţionare a unei societăţi. Patima cu care vorbesc acum
nu vine din îndîrjire, ci ea e provocată de obtuzitatea uno­
ra la lucruri ca acestea, care se scaldă în evidenţă. Vă repet,
în Germania 150 000 au fost consideraţi direct vinovaţi de
ce s-a întîmplat acolo. La noi, la o scară mai mică, or fi fost
vreo 30 000, iar în Uniunea Sovietică cîteva sute de mii.
Dar s-a vorbit vreodată despre ei ? Aţi văzut d-voastră
vreunul de aceşti criminali aduşi la lumină ? Se ştie foarte
bine cine 1-a omorît în timpul anchetei pe Gheorghe Ursu.
De ce nu e adus în faţa justiţiei ? Aici nu e vorba de neferi­
ciţii de membri de partid, care erau şantajaţi profesional
sau cu familia sau mai ştiu eu cu ce. Vinovat e întotdeauna
cel ce şantajează, cel care condiţiona normalitatea unei
vieţi de prealabila semnare a unui pact. De partea celorlalţi
poate să rămînă o ruşine intimă. Fiecare are (sau nu are)
examenul lui de conştiinţă. Dar noi vorbim aici de fapte
care cad sub incidenţa codului penal.
Haideţi să punem punct şi virgulă la discuţia asta, poate
mai revenim la ea.
Da, şi eu aş vrea. Mă tulbură peste poate şi mă tulbură
şi reacţia d-voastră.
189

Reacţia mea este reacţia unui moderator, care caută ade­
vărul punînd întrebări de toate felurile. Indiferent de cîţi
doresc să mă facă aliatul unora sau al altora. Bernard Pivot
spunea — şi ăsta este şi idealul meu — că nimeni nu-i va
putea detecta vreodată opţiunile politice.
Dar ce v-am spus eu acum nu este opţiune politică; este
etică elementară.
Undeva scrieţi că în calitatea noastră- de membri ai
polis-ului atitudinea noastră este permanent „politică"'. Aşa
încît am dreptul să definesc drept politică orice fel de
atitudine. Dar vă propun să corelăm această zonă de între­
bări şi de răspunsuri ale d-voastră cu vorbele pe care le-a
rostit Noica atunci cînd i-aţi spus că nu vreţi să fiţi membru
de partid. Repetaţi-le d-voastră, le ştiţi mai bine decît mine.
Pentru mine este surprinzător faptul că nu aţi fost membru
de partid, cînd puteaţi foarte uşor să fiţi.
De aceea nu condamn pe nimeni dintre cei care s-au
limitat la asta. Nu e neapărat un merit să nu fi fost.
Au fost toţi colegii d-voastră întru spirit. D-voastră de
ce n-aţi fost ?
Vă repet: nu e neapărat un rrterit în asta. Dacă erai om,
nu încetai să fii numai pentru că deveneai membru de
partid; şi invers: nu deveneai peste noapte om numai
pentru că nu erai membru de partid. De ce n-am fost eu ?
Vă spun foarte sincer: îmi era imposibil, cu'toate amintirile
pe care le aveam — lozincile care se strigau în Aula Uni­
versităţii, pregătirea idiotizantă pentru defilările de 1 mai
şi 23 august, şedinţele odioase de excludere din anii facul­
tăţii, mascaradele, mitingurile, înscenările pe care le-am
trăit la Institutul de filozofie... Apoi tot ce vedeam în jur,
tot ce ştiam, tot ce citisem... Pe scurt îmi era imposibil,
visceral imposibil, să intru într-un partid a cărui istorie era
mînjită cu sînge. Pur şi simplu asta a fost.
190
Ce mi-a spus Noica, legat de acest lucru ? Noica avea un
soi de pragmatism, gîndea totul în funcţie de „validarea"
şi „invalidarea" profesională a cuiva. Spunea: In fond,
calitatea de membru de partid a devenit astăzi (eram după
1968) una confundabilă cu cea de sindicalist. O chestie pur
formală. Ce sens ar avea să te invalidezi, să-ţi pui în cum­
pănă o carieră prin care ai putea face bine comunităţii tale,
de dragul unei gesticulaţii etice elementare ? — Oricît res­
pect aveam pentru Noica, nu am putut să urmez sfatul
acesta; pînă în 1990, am fost cercetător gradul III la un
institut de cercetare al Academiei. Sfatul acesta nu 1-a
urmat, după cîte ştiu, nici Nicolae Manolescu, care nu
putea să treacă, la Universitate, de rangul profesoral de
lector pentru că, la fel, refuzase să intre în partid şi atunci
fusese blocat pe această treaptă. Şi ţin minte că Noica era
foarte mirat cum de îşi'pune în cumpănă cursa lui pro­
fesorală pentru un „ambîţ" de genul ăsta. Dar repet, astea
nu sînt lucruri cu care să te împăunezi.
Dar oare nu era un mod de a fi înţelept al bătrînului
Noica?
E o discuţie mult mai lungă. Noica nu a dezvoltat nicio­
dată în filozofie o etică şi nu a crezut în etică ca disciplină
filozofică. Numai că aici nu e vorba de o disciplină filo­
zofică, ci de a putea sau a hu putea să faci ceva. Adică ges­
turile, aici, nu se fac în lumina unor idei, se fac în virtutea
unei naturi. Noica avea o natură mai relaxată în privinţa
asta.
Interesantă şi departajarea aceasta etică de cea filo­
zofică. Apropo, am citit o mulţime de diatribe ale d-voastră
împotriva profesorului Constantin Ionescu-Gulian.
O mulţime! Am scris un articol, cu cîţiva ani în urmă.
Dar e un punct de vedere foarte clar şi tranşant. Eu aveam
12 ani, cînd am citit cartea de etică a domniei sale.
191
 Da, este un caz dramatic. în fond, ştiţi în ce punct pu­
tem relativiza lucrurile ? Putem ajunge la înţelegere şi la o
teribilă milă pentru noi şi pentru ce s-a întîmplat cu majo­
ritatea dintre noi — şi atunci putem fi încă mai intran­
sigenţi cu cei care ne-au adus în halul acesta. Lucrul teribil
care s-a petrecut în comunism este că această monstru­
ozitate a istoriei a excitat tot ce e mai rău la pîndă în natura
umană: laşitatea, agresivitatea, frica, invidia, egoismul,
josnicia. Nici unul dintre noi nu este născut erou, nici unul
dintre noi nu este impecabil sau, dimpotrivă, monstru de
la natură, nici unul dintre noi nu este pregătit să apară pe
scena lumii, indiferent în ce condiţii, frumos şi îmbrăcat
într-un costum etic de dimineaţă pînă seara. întrebarea
este cît de mult trebuie să scormoni ca să ajungi la stratul
de urîţenie care stă la pîndă în noi. Ei bine, comunismul a
ştiut să scurme pînă la fund şi să facă din noi, în grade dife­
rite, complici la propria noastră degradare. Iată cazul
acesta, al lui Gulian. In 1947, Gulian era unul dintre cer­
cetătorii respectabili în domeniul filozofiei din ţara noas­
tră. Scrisese o carte de etică bună, era un bun cunoscător
al filozofiei germane...
Avea 35 de ani.
Avea 35 de ani, cînd este luafc>de Leonte Răutu, prelu­
crat, reeducat şi transformat în vătaful ideologic al filo­
zofiei în România. Evident că transformarea a avut loc sub
imperiul fricii. Cariera, viitorul, libertatea poate, nu ştiu...
Canalul...
Nu ştiu exact. Cum spunea Virgil Ierunca minunat
într-una din cărţile sale: în perioada aceea, unii au ales
fotoliile Academiei, alţii închisoarea. Gulian, mai slab de
fire, a ales fotoliile Academiei. Nu ştiu cu ce scrupule de
moment. Fapt e că pe urmă, ca tartor al filozofiei marxiste,
şi-a intrat perfect în rol. A executat filozofia idealistă mur­
dară, burghezo-moşierească şi imperialistă. Şi-a însuşit
192
perfect limba de lemn, pînă acolo încît cărţile lui au de­
venit total ilizibile. Pe scurt a devenit pîrghia partidului în
cîmpul filozofiei, avînd grijă de fiecare dată ca ultimul
document de partid să-şi găsească aplicarea în învăţămînt
şi în cercetarea filozofică. Dacă nu se năpustea peste noi
năpasta comunistă, Gulian ar fi rămas un cercetător har­
nic, ar fi scris cărţi mai puţin indigeste decît cele pe care
le-a scris şi ar fi fost pesemne un intelectual respectabil.
Aşa, istoria a făcut din el un personaj lamentabil.
Cu toate caprin anii '60 a scris o carte despre Hegel care
are anumite valori...
Nu are nici o valoare.
Dar gîndiţi-va la timpul respectiv...
E o carte scrisă cu tot tacîmul marxist, metoda lui Hegel
e bună, sistemul e prost şi aşa mai departe. Nu, e unul
dintre creierele deformate, care i-a deformat şi pe alţii.
Intransigenţă, vehemenţă... Rămîn la categoriile astea,
domnule Liiceanu.
Domnule Sava, staţi o clipă. Vreme de peste patru dece­
nii am avut de-a face cu intransigenţa. Haideţi să ne uităm
ce însemna intransigenţă în timpul unei şedinţe de partid
„lărgite", în care se executau oameni. Aţi trecut prin şedin­
ţele astea, nu ?
Normal.
Să vedeţi intransigenţă cînd la facultate era aruncat în
stradă un student pentru că nu 'declarase că tatăl lui avea
un pogon de pămînt în plus. Aduceţi-vă aminte că în anii
'50, cînd un intelectual urma să fie înfierat în Aula Facul­
tăţii de drept de către Leonte Răutu, îşi lăsa valiza pre­
gătită acasă, pentru că nu ştia dacă după „şedinţă" nu ia
drumul închisorii. Aia intransigenţă, nu ce facem noi acum.
îmi aduc aminte de prietenul meu, Andrei Pleşu, cu care
193
în 1982 eram coleg la Institutul de istoria artei şi care a tre­
cut prin procesul meditaţiei transcendentale. Acolo intran­
sigenţă. Să-i vedeţi pe colegii lui, sub bagheta tovarăşei
Clătici, secretara de partid a Centrului Universitar, cum au
venit pregătiţi la şedinţă cu „înfierarea" gata scrisă; cum to­
varăşa Clătici i-a cerut profesorului de anatomie de la Fa­
cultatea de arte să certifice că Pleşu are facies de oligofren;
cum un amfiteatru terorizat — mulţi îi' erau prieteni — au
votat excluderea lui şi cum a fost trimis muncitor necalifi­
cat la o fabrică de sticlă; una dintre cele mai strălucite inte­
ligenţe ale ţării. Aia era intransigenţă, cînd căleai un om în
picioare şi nu mai' rămînea nimic din el, nu ce facem noi
acum.
Bine, îmi notez toate aceste idei ale d-voastră. Dar dacă
tot vorbiţi de profesori şi intransigenţe, aveţi iarăşi, unde­
va, cuvinte, mi se pare prea aspre, la adresa profesoarei Zoe
Dumitrescu-Buşulenga.
Acolo e altceva. Acolo e vorba de o iubire dezamăgită.
Eu am scris cîteva. cărţi cu domnia sa, am stat ani în şir...
Ştiu. Şi ?
Şi pot să vă spun că, ck^ar dacă uneori în şedinţe...,
înţelegeţi, de fapt doamna gîndea exact cum gîndiţi şi
d-voastră.
Ştiu şi tocmai asta mi se pare foarte grav.
De ce le cereţi tuturor să fie eroi?
Dar nu trebuie să fii erou ca să... Domnule Sava, dacă
am ajuns unde am ajuns nu este pentru că n-am fost eroi,
ci pentru că am marşat, pentru că am făcut tîrgul, pentru
că am intrat în pactul ăsta mizerabil. Eu nu vorbesc despre
eroi. Să luăm cazul doamnei Buşulenga. D-voastră spuneţi:
De fapt, doamna gîndea ca noi. Păi dacă gîndea ca noi, de
ce nu se purta ca noi ? De ce trebuia să ajungă membră în
194
Comitetul Central, de ce să-şi maculeze numele şi să dea,
prin prestanţa şi prin figura ei, credibilitate unei mîrşăvii ?
Zoe Buşulenga a fost pentru mine, vă spuneam, o iubire
dezamăgită. în sărăcia intelectuală de la Facultatea de filo­
zofie din anii '60, am avut doi profesori excepţionali: pe
Zoe Buşulenga şi pe Imre Toth. Doamna Buşulenga preda
istoria artei şi literaturii universale. Era inteligentă, cultă,
pasionată. Vorbea privind undeva pieziş, în sus, în tavan
şi părea că acolo, la capătul privirii, îi întîlnea pe Homer,
pe Dostoievski, pe Leonardo. Vorbea despre ei părînd că
vorbeşte cu ei şi asta trezea în mine o emoţie violentă.
Eram fericit. Mă îndrăgostisem de Zoe Buşulenga, cu dra­
gostea aceea de neconfundat pe care un elev sau un student
poate s-o resimtă pentru profesorul lui. Umblam ca un
căţel după ea prin Cişmigiu, îmi spunea ce să citesc... în
1969, patru-cinci ani de la terminarea facultăţii de filozofie,
o reîntîlnesc pe stradă, îmi aduc aminte exact, în faţa co­
fetăriei Scala. Aflasem că între timp, cu o lună-două îna­
inte, intrase în Comitetul Central. Şi cu naivitatea mea de
atunci, pe care văd că mi-am păstrat-o, cu candoarea asta
tîmpită, care îmi atrage asemenea calificative din partea
d-voastră şi a altora — „intransigent" şi aşa mai departe —
îi spun: „Doamnă, cum aţi putut face una ca asta, să intraţi
în Comitetul Central ?! Dumneavoastră care pentru mine,
pentru n o i . . . " . „Gabriel dragă, îmi răspunde, esenţa inte­
lectualului este ambiguitatea." Haideţi, zău, să nu mai co­
mentăm ! Eu cred că esenţa intelectualului nu e ambiguitatea.
Şi dacă ne-a omorît ceva societatea şi dacă arătăm aşa cum
arătăm, este pentru că 90% dintre noi am acceptat să trăim
în ambiguitate. Altfel n-am fi ajuns aşa. Şi n-au ajuns aşa
polonezii, şi n-au ajuns aşa cehii, pentru că intelectualii lor
de vîrf nu intrau în Comitetul Central şi nu-şi făceau din
ambiguitate crezul lor de viaţă, ci preferau să ajungă şter-
gători de vitrine decît să gîndească una şi să spună alta.
Ţineţi minte cum după Primăvara de la Praga, medici şi
profesori universitari ca Zoe Buşulenga au ales să devină
195
şoferi de taxi şi mecanici de bloc decît să cauţioneze prin
intelectul lor minciuna şi teroarea. Şi aşa au trăit zece ani
şi mulţi dintre ei au preferat să ia drumul închisorii. Şi
de-aia arată Cehia astăzi altfel decît arată România. Pentru
că în timpul în care intelectuali precum Kundera erau
ştergători de vitrine la Praga, doamna Buşulenga, care mâ
învăţa pe mine Eschil şi Tintoretto, practica ambiguitatea
programată împărţind fotoliul de la catedră cu cel de la
Comitetul Central. Pe această ambiguitate s-a înălţat apoi
nestingherită paranoia lui Ceauşescu.
Iacob îi spune lui Iosif: Nu judeca oamenii dacă nu
trăieşti ce au trăit ei, dacă nu ai trecut prin experienţa lor:
Poate n-avem dreptul, nu? Caracterele sînt uneori
determinate de împrejurări istorice...
Domnule Sava, există două judecăţi. Există judecata
penală, care se aplică criminalilor şi faptelor înscrise în
Codul penal. Şi există judecata morală, pe care o poate
practica oricine, cu măsura lui şi dacă e capabil să se pună
întîi pe el în cauză. Ceea ce e stupefiant în cazurile pe care
vi le citam era tocmai această inadecvare dintre judecător
şi obiectul judecat: un Tertulian care-1 judecă pe Heideg­
ger! Eu aş avea o altă îndreptăţire s-o fac, pentru că n-am
participat, prin cuvîntul meu, la ambiguitate.
Dar daţi dreptul... V-am întrebat şi nu mi-aţi răspuns
la asta: daţi dreptul la schimbarea omului, la schimbarea
opiniilor? Orice consecvenţă duce la dracu, spunea bătrînul
Kant.
Dar bineînţeles!
Atunci ce vreţi? Atunci îi apreciem pe toţi cei pe care
i-aţi amintit şi care au trecut la alte poziţii!
Am să-i apreciez întotdeauna pe Koestler, pe Orwell, pe
Grossman...
196
Şi de ce să nu-i apreciem pe Buşulenga sau pe Tertulian,
care au trecut la alte poziţii?
Pentru un motiv foarte simplu: pentru că nu au anunţat
pe nimeni că au făcut-o. Sau dacă o fac aşa cum a înţeles
doamna Buşulenga s-o facă... Pe 22 decembrie, seara, doam­
na Buşulenga a apărut la televizor („Am venit pe tanc",
ne-a spus) şi 1-a denunţat pe „tiranul", „dictatorul" etc.
Ceauşescu. Nici nu se uscase bine cerneala cu care acelaşi
Ceauşescu era comparat de doamna Buşulenga cînd cu
Pericle, cînd cu unul din oamenii Renaşterii. Nu se poate
aşa ceva! Eu aş fi fericit ca doamna Buşulenga să gîndească
aşa cum spuneţi d-voastră, dar ca persoană publică, în
mintea oamenilor, ea rămîne legată de elogiile neruşinate
făcute lui Ceauşescu. Nu se poate aşa ceva! Faci elogiul lui
Ceauşescu şi peste cîteva zile vii pe tanc şi spui cît ai suferit
tu sub Pericle al nostru!
A venit pe tanc în 1989, dar în 1979 discuta cu mine
exact în termenii d-voastră.
în secret.
în camera domniei sale. Şi m-a învăţat cum să fac să
nu-l leg pe Bach de Ceauşescu. Şi de asta trebuie ţinut
seama pentru istorie şi pentru judecata unui om.
Domnule Sava, ce reţinea lumea din doamna Buşulenga
era ce făcea în public. Tînărul care citea un elogiu deşănţat
al lui Ceauşescu scris de mîna domniei sale asta reţinea, nu
ce discuta cu d-voastră între patru pereţi. Iar dacă între
patru pereţi spunea una şi în public alta înseamnă că
minţea şi că era profund imorală.
Am înţeles.
Asta v-o spun Cu o enormă amărăciune şi aş fi preferat
să nu ajungem aici. Dar d-voastră aţi adus-o în discuţie.
197
 Eu am adus toate în discuţie şi mă bucur că v-aţi spus
cu sinceritate punctul de vedere. El îi interesează pe cei care
ne ascultă şi e foarte bine venit pentru tînăra generaţie. Am
amintit de Gheorghe Ursu. A avut loc săptămîna aceasta
o adunare în care s-a vorbit de poetul Gheorghe Ursu, de
omul Gheorghe Ursu...
Un om care a fost ucis în 1985 pentru că a ţinut un jurnal
în care...
Pentru că a ţinut un jurnal; pentru că două lichele de
secretare l-au turnat.
In 1985 în România puteai fi omorît pentru că ţineai un
jurnal.
Gheorghe Ursu a iubit muzica imens.
Şi vi se pare oare normal, dacă-1 iubiţi...
// iubesc imens.
Vi se pare normal ca omul care 1-a ucis la Securitate în
bătaie să se plimbe nestingherit pe lîngă d-voastră pe stradă,
purtînd în el bătăi şi crime viitoare ? Sau asta se numeşte
iarăşi intransigentă, domnule Sava?
Lăsaţi termenul acesta, intransigenţă... Poate
şi despre concilieri spirituale necesare...
Dacă noi, românii, nu ne conciliem, nu vom ajunge ni­
căieri. Avem nevoie, ca popor, mai presus de orice de con­
ciliere. Dar concilierea nu se poate face băgînd murdăria
sub covor.
Au trecut şase ani şi stăm pe loc.
Dar nu se poate, domnule Sava, să ne conciliem cîtă
vreme, de pildă, poeţii de curte ai lui Ceauşescu, oameni
care au murdărit sufletele unei generaţii de tineri, conduc
cultura în România.
198
Ce se întîmplă în Rusia, ce se întîmplă la Varşovia...
Nu se întîmplă aceleaşi lucruri. în Rusia se întîmplă un
lucru, la Varşovia altul şi la noi altul.
Domnule Liiceanu, haideţi să bucurăm sufletele celor
care ne-ascultă şi să discutăm şi despre altele. De ce e cine­
va valoros ? Pe urmă aş vrea să aud un gînd al d-voastră
despre muzică. Odată v-am întîlnit, acum vreo zece ani,
în casa lui Ion Marin, un mare talent. Eraţi prieteni.
Sîntem prieteni. Ion Marin... Cine ştie acum, la noi,
cine este Ion Marin ? Să spunem mai întîi că este fiul lui
Marin Constantin.
Nu, e Ion Marin înainte de toate.
Nu, îl identificăm mai întîi, pentru ceilalţi. Mergem apoi
din imediat spre zări mai vaste. Născut în 1960, a plecat la
26 de ani, doi ani după terminarea Conservatorului, la
Viena, cu o bursă Herder.
I-a dat-o Vieru.
L-a nominalizat Anatol Vieru, în calitatea lui de premiat
Herder. Trei luni după ce a pus piciorul acolo a devenit
asistentul lui Abbado la pupitrul Operei din Viena. Din
discutăm 1987 pînă în 1991 a dirijat zeci de spectacole la Opera din
Viena.
Două pe săptămîna.
Din 1992, Ion Marin s-a mutat în Elveţia, la Lugano.
Am avut bucuria să-l văd la el acasă, am petrecut acum doi
ani Crăciunul şi Anul Nou împreună, la Lugano, şi am
văzut ce înseamnă un destin împlinit în libertate şi în
muncă, ce înseamnă o adevărată cursă făcută în viaţă. Şi am
mai înţeles cît de importantă este, în domeniul pe care-1
slujiţi d-voastră cu atîta abnegaţie, condiţia asta a artistului
în mişcare. Astăzi nu se mai poate să fii mare în muzică
stînd pe loc. Există astăzi o condiţie planetară a interpretului,
199
în muzică. Din 1991, cînd s-a rupt de Opera din Viena —
contractul de acolo îl constrîngea la un soi de fixism — Ion
Marin a stat la pupitrul celor mai mari orchestre: Metro­
politan Opera New York, London Symphony Orchestra,
Philadelphia Orchestra, Deutsche Oper Berlin, Montreal
Symphony. A avut sub bagheta lui solişti ca Yo-Yo Ma,
Viktoria Mullova, Gidon Kremer, Măria Joao Pires, Yuri
Bashmet, Alexis Weissenberg sau staruri ale muzicii de
operă ca Cecilia Bartoli, Agnes Baltsa, Ferruccio Furla-
netto, Cheryl Studer, Placido Domingo. A deschis sta­
giunea la Metropolitan în 1993 cu Ariadna la Naxos şi cu
Jessy Norman în rolul principal...
Şi a doua seară un alt român era la pupitrul Metro-
politan-ului, Cristian Badea. .
în sfîrşit, a înregistrat la cele mai mari case de discuri, la
Decca, la Sony Classical, la Deutsche Grammophon. Ţin
minte că văzîndu-i agenda pe un an, l-am întrebat: „Cum
se face că nu te fixezi, totuşi ? O orchestră nu trebuie for­
mată de un dirijor ? Ce ar fi însemnat orchestra din Berlin
fără Karajan?" Mi-a răspuns că lucrul acesta s-a petrecut
pînă prin anii '50, că apoi lucrurile s-au schimbat, că există
marile orchestfe-staruri prin faţa cărora se perindă mari
dirijori şi mari interpreţi, într-un soi de balet nesfîrşit de
apropieri, despărţiri şi regăsiri. Muzica mare se cîntă astăzi
pe această piaţă muzicală planetară în continuă mişcare şi
pesemne că dinamica asta fascinantă, care defineşte
condiţia artistului muzical, nu-şi are echivalentul în nici o
altă artă a lumii de astăzi. Condiţia aceasta a artistului ca
globe-trotter etern.
Dar iertaţi-mă că vă întreb, în această condiţie de
globe-trotter nu e normal să mai treci şi pe acasă?
Nu cred că a fost vreodată invitat după 1990 să dirijeze
în România.
200
Beethoven s-a invitat singur cînd a vrut să dirijeze Sim­
fonia a IX-a. Un artist trebuie să ştie să-şi ceară drepturile.
Domnule Liiceanu, haideţi să vorbim puţin despre muzică.
Ce a fost muzica pentru d-voastră ?
Domnule Sava, aveţi mereu darul să puneţi întrebări
perpendiculare de genul: de ce respiră omul? sau de ce
iubeşti? sau la ce bun muzica?
Deci: de ce avem nevoie de muzică ? Şi: ce a însemnat
muzica pentru mine? Bănuiesc că oamenii au nevoie de
muzică pentru că au nevoie de memoria Paradisului şi nu
există alt mod de a-1 reintegra decît prin intermediul mu­
zicii şi al iubirii. Dacă este adevărat că am căzut dintrr-un
absolut, atunci singurul mod în care îl putem recupera cu
mijloacele noastre fizice, intuitive, este muzica, pentru că
muzica este singura dintre arte care poate realiza acest
transport într-o formă directă şi rapidă. Timpul istoriei în
care am căzut a adus cu el acea teribilă fărîmiţare pe care
fiecare dintre noi o trăieşte în viaţa lui de zi cu zi. Muzica
ne dă şansa unei re-culegeri cu totul speciale, a reformu-
lării acelui chip iniţial pierdut, a unei reintegrări (restitutio
ad integrum). Cioran spune asta foarte bine într-un
interviu din care aş vrea să vă dau următorul citat:
„Extazul muzical întîlneşte extazul mistic. Ai sentimen­
tul că atingi stări extreme, dincolo de care nu mai poţi
merge. Te trezeşti cufundat într-un univers de o puritate
ameţitoare. Muzica este limbajul transcendenţei..., este
absolutul văzut în timp, dar incapabil să rămînă în el, un
contact totodată suprem şi trecător. Ca să rămînă, ar trebui
o emoţie muzicală neîntreruptă. Fragilitatea extazului
mistic e la fel. în ambele cazuri, acelaşi sentiment de neîm-
plinire, însoţit de un regret sfîşietor, de o nostalgie fără
margini." i
Ceea ce spune Cioran aici explică acel cumplit senti­
ment de ruptură pe care cred că îl încearcă oricine cînd
părăseşte universul muzicii şi regăseşte universul real. De
201
 fapt orice artă mare este însoţită de acest sentiment al rup­
turii; orice artă mare te pune într-o situaţie de criză şi
suferinţă, pentru că fiecare revenire la lumea reală şi la
viaţa ta este resimţită ca o cădere. Transportul pe care îl
face arta, şi muzica în primul rînd, pe un cu totul alt plan
decît cel al vieţii noastre curente, este vertiginos, iar în
clipa în care o piesă muzicală, de pildă, se termină, ai
senzaţia că urmează să cazi în gol. Cazi din nou în viaţa
ta obişnuită, şi cazi de la o înălţime ameţitoare, care-ţi dă
măsura micimii lumii în care exişti. In Jurnalul filozofic
din 1944, Noica are o observaţie interesantă în acest sens.
De ce l-am preferat întotdeauna pe Bach lui Beethoven?
se întreabă el. Pentru că în cazul lui Beethoven ştii, cu mult
înainte de sfîrşitul unei simfonii, că ea se termină, că totul
se termină. Panica de care eşti cuprins în faţa acestui sfîrşit
se înscrie în tine dureros. Bach, în schimb, nu termină
niciodată şi el nu te lasă pradă sentimentului acesta de
părăsire. însă altceva voiam de fapt să vă spun, lăsînd acum
deoparte consideraţiile mai mult sau mai puţin penibile
despre muzică.
Să mai poposim o clipă în paradisul muzicii şi să le
spunem tinerilor că muzica, cu Bach, cu Beethoven nu e o
simplă gîdilătură la ureche. ^ atunci tratate ale căror titluri — de pildă, Despre potrivirea
Tot Noica, în Pagini despre sufletul românesc, apărută
de asemenea în 1944, are un capitol intitulat Sufletul româ­
nesc şi muzica. Aici el vorbeşte tocmai despre forţa
formativă a muzicii în viaţa unui popor şi constată că
generaţia de la 1848 era insensibilă la muzică (Maiorescu,
care iese indignat de la o reprezentaţie a lui Lohengrin).
Muzica, observă Noica, este ultimul dintre domeniile artei
care pătrunde în sufletul cult al unei naţii; se începe cu
poezia, cu pictura mai degrabă, dar se ajunge la sfîrşit la
muzică. Iar Noica este încîntat să constate că în ultimii ani,
în România, muzica nu mai era ascultată doar cu volup­
tate, că un derivat superior al unei bucătării a plăcerii, ci
202
devenea instrument al unei formări spirituale. într-o lume
a desfacerilor, a desprinderilor şi a individualului, într-o
lume în care triumfă fragmentul, muzica aduce com-pune-
rea, punerea laolaltă, ştiinţa ansamblurilor şi a eforturilor
comune. Aţi observat oare, se întreba Noica, că marile
bătălii au fost cîştigate de popoarele muzicale ? Este foarte
interesantă observaţia lui Noica. Viaţa unei societăţi de­
pinde esenţial de felul în care ea este capabilă să „com­
pună", să integreze indivizii într-o structură armonică, iar
din acest punct de vedere societatea noastră trăieşte în fapt
o „criză simfonică"; ea e marcată de incapacitatea de a
produce un sunet coerent pornind de la voci diferite. Noi
nu mai ştim să ne compunem şi re-compunem chipul. Am
fost destrămaţi prea tare de istorie şi continuăm să-1
aşteptăm pe cel care ar fi în stare să compună pentru noi
o simfonie, care să ne facă să scoatem un „sunet laolaltă".
Adică reconciliere socială.
Să nu revenim acum la subiectul ăsta. Daţi-mi mai
degrabă voie să vă spun de ce cred eu că are nevoie de
muzică un om a cărui meserie e scrisul. Problema aceasta
s-a pus în mod explicit în retorica greacă din perioada
alexandrină, deci prin secolele III-II î. Chr. Au apărut
cuvintelor, de fapt despre ştiinţa „punerii laolaltă" a
cuvintelor — dovedesc conştiinţa unui principiu al
compoziţiei în scris, în fond al unui principiu muzical al
scrisului. Aceste tratate inventariau tipurile de potrivire ale
cuvintelor, deci stilurile, pornind în mod limpede de la
elemente muzicale: melos, ritm, variaţie etc. în felul acesta
se obţineau structuri grafice precis determinate: stilul
auster, stilul fluid, stilul sublim, măreţ, elegant, energic etc.
în orice caz, fapt este că nu poţi să arunci la întîmplare
cuvintele într-o frază. Există un mod de a compune în
scris care este deopotrivă ştiinţă şi ureche. Mi-am invidiat
întotdeauna prietenii care au ureche absolută. Pleşu are o
203
 ureche absolută şi se cunoaşte asta în scrisul lui. Noica, de
asemenea, avea o ureche excelentă şi se cunoaşte asta în
scrisul lui (am de gînd să vă exemplific cu un fragment).
Scriind, am visat de multe ori să ajung la starea muzicală
a scrisului. Nu ştiu dacă am reuşit vreodată. Am să vă citez
însă un fragment din traducerea unui text heideggerian, pe
care am făcut-o cu dorinţa de a obţine în română
muzicalitatea explicită a originalului german. Fragmentul
este dintr-un studiu al lui Heidegger care are ca titlu un
vers al lui Hblderlin: La ce bun poeţi în vremuri sărace?
De aici sper să se vadă în ce măsură scrisul este ghidat de
ritm, este un scris care, chiar şi atunci cînd e parcurs în
tăcerea gîndului, poartă în el o fluiditate, sacadarea unei
respiraţii, un joc al accentelor şi al intonaţiilor. De aceea
scrisul adevărat rezistă la proba lecturii cu. glas tare. Nu ai
voie să-l faci pe cel care citeşte să se înece. Dacă, citit, tex­
tul nu intră într-o stare de curgere, atunci el e ratat. Aşa­
dar: „Lung este timpul sărac al nopţii care a cuprins lumea,"
(Poate că textul se potriveşte şi pentru noi.) „Noaptea
aceasta trebuie mai întîi să-şi atingă, după o lungă cale,
propriul ei miez. In miezul de noapte al acestei nopţi
sărăcia timpului este fără de margini. Căci acum timpul
acesta mizer nu-şi mai poate seama nici măcar de pro­
pria lui sărăcie. Această neputinţă, prin care însăşi sărăcia
sărăcăciosului se cufundă în beznă, este adevărata sărăcie
a timpului. Poate că noaptea lumii Se apropie acum de
miezul ei. Poate că acum timpul lumii devine întru totul
timp sărac. Dar poate că nu se întîmplă aşa, încă nu se
întîmplă aşa, totuşi nu se întîmplă încă aşa, în ciuda ne­
măsuratei nevoinţe, în ciuda tuturor suferinţelor, în ciuda
durerii enorme, în ciuda agresivităţii crescînde, în ciuda
rătăcirii sporite. „— Este în aceste rînduri un amestec de
sacadare, de crescendo şi de patetic care te lasă deopotrivă
sleit şi vrăjit, întocmai ca o frază muzicală care-ţi traver­
sează trupul.
204
în aceeaşi ordine de idei, am să vă citesc un text scris de
Noica (e prins în Jurnalul filozofic din 1944), pe care el ni
1-a citat odată ca exemplu de intrare involuntară a scrisului
în starea lirică şi muzicală. Frazele se ordonează mai întîi
în forma unui text curent de proză. Odată scrise, autorul
percepe în ele ritmul lor involuntar şi atunci le reia şi le
pUne în pagină scoţînd în evidenţă înţelegerea muzicală a
lucrurilor şi dansul cuvintelor în care s-a lăsat prinsă ideea.
Iată care e notaţia:
„Singurătatea absolută? O concep cîteodată aşa: în tren,
pe un culoar ticsit, stînd pe geamantan. Eşti atunci departe
nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să
te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti
undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre
altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtînd
după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una
peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între
staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume,
singur, mai singur, nicăieri de singur.
Eşti undeva între o staţie şi alta,
rupt de ceva,
în drum spre altceva,
scos din timp,
scos din rost,
purtat de tren,
purtînd după tine un alt tren,
cu oameni, situaţii, mărfuri, idei,
una peste alta,
în vagoane pe care le laşi în staţii,
le pierzi între staţii,
le uiţi în spaţii,
golind lumea,
gonind peste lume,
singur,
mai singur,
nicăieri de singur."
205
 Vedeţi ? Aşa ceva nu poate să scrie un om care nu are
acces la muzică şi căruia muzica nu i-a dat sensul adînc al
separării şi contopirii. Şi în acest sens ar fi poate bine să
înţelegem, spuneaţi, de ce muzica nu e niciodată simplă
gîdilătură la ureche, aşa cum cultura nu e niciodată simplu
ornament exterior al spiritului.
Studenţii d-voastră ştiu asta ?
Cu studenţii mei fac lucruri mai „tehnice", mai speciale;
aici sîntem la o „serată muzicală". Pe studenţii mei trebuie
să-i conving, aşa cum ne-a convins Noica pe noi, că pentru
studiul filozofiei e nevoie de limbi clasice, de germană...
îmi puteţi spune de ce, în fond, este nevoie de limbile
clasice pentru filozofie f Lucrul acesta e totuşi rar printre
filozofii noştri...
într-adevăr. De ce e nevoie, dacă ai traduceri bune, să
mai citeşti un autor în original şi de ce, pentru filozofie, e
cazul să ai acces la greacă, latină, germană ? Dar mai întîi
de ce sînt acestea limbile filozofiei? Pentru că gîndirea
mare a omenirii — gîndirea specializată ca gîndire — s-a
născut în limba greacă, la filozofii greci din secolele VI şi
V î. Ch., pentru că apoi transportul acestor idei către
modernitatea europeană s-a făcut prin intermediul limbii
latine (limba traducerii gîndirii eline pentru popoarele
Europei) şi, în sfîrşit, pentru că filozofia s-a născut încă o
dată, ca filozofie a spiritului, la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea şi la începutul celui de-al XlX-lea, în spaţiul
limbii germane. Limbile acestea trei sînt indispensabile
pentru filozofie, pentru că în ele s-a făcut filozofia şi
pentru că, aşa stînd lucrurile, sînt ele însele şcoli de gîndire.
Am să vă dau un exemplu. Filozofia, contrar a ceea ce
se crede în mod curent, nu este un joc cu abstracţii, ci este
prin excelenţă preocupare pentru concret. Un om care
gîndeşte, un gînditor mare nu plimbă prin cap abstracţii.
Abstracţii plimbăm prin cap noi, cei care nu gîndim. Să
206
luăm, de pildă, cuvîntul „problemă", un cuvînt pe care-1
avem pe buze de dimineaţă pînă seara. Ne mai spune el
nouă ceva? Cu toţii avem sau nu avem „probleme" şi
cuvîntul a devenit aproape un automatism verbal; „nici o
problemă" spunem, cînd vrem să spunem „nu-i nimic".
No problem! Kein Problem! Pas de problemes! Pentru
grecul antic cuvîntul ăsta, tb problema, avea o încărcătură
infinit mai mare, în timp ce noi îl folosim ca pe o simplă
abstracţie, fără să mai ştim ce spunem de fapt prin el. în
limba greacă veche acest cuvînt însemna — şi aici începe
splendoarea, aici se vede cum se filozofează cu o limbă a
filozofiei — însemna „ceea ce ai în faţă". Cuvîntul „pro­
blemă" vine de la verbul probăllo, care însemna „a arunca
în faţă". Ceea ce arunci tu în faţa ta sau ceea ce ţi se aruncă
în faţă — ceea ce viaţa sau alţii îţi aruncă în faţă —, suita
aceasta a obstacolelor pe care ţi le pui sau ţi se pun în faţă,
suita lucrurilor care te întîmpină fără încetare, cu care te
confrunţi sau care te proyoacă — toate acestea sînt pro­
bleme. Vieţile noastre nu sînt pînă la urmă decît colecţia
aceasta de probleme, de obstacole pe care noi înşine sau
alţii ni le azvîrlim în faţă pentru a le depăşi.
La fel stau lucrurile şi cu cuvîntul proiect, pe care, iarăşi,
îl folosim la tot pasul, pentru că avem cu toţii, la tot pasul,
proiecte mai mari sau mai mici. El vine din latinul pro-
iacio: iacio, iacere, „a arunca", „a azvîrli" şi pro, „în faţă".
Exact ca probâllo în greacă. Viaţa noastră este traversarea
unei suite de proiecte. Noi nu sîntem altceva decît proiect.
Heidegger a venit şi a spus exact lucrul ăsta. Omul nu e
făcut să trăiască niciodată într-un prezent static, ci trăieşte
mereu în această „azvîrlire în faţă". Chiar în clipa asta, în
care stăm de vorbă, noi sîntem de fapt pasul nostru urmă­
tor, sîntem propriul nostru pro-iect. — Pentru că prin însăşi
esenţa lor limbile acestea te obligă să gîndeşti, ele sînt lim­
bile filozofiei. Şi, de aceea, atunci cînd preocuparea ta e
filozofia, nu te poţi dispensa de ele.
207
 V-am înţeles, domnule profesor. Cine vreţi sa vă ierte,
pe pămîntul ăsta, pentru că vorbiţi greceşte ?
Nu, nu vorbesc greceşte. Greaca veche nu se mai
vorbeşte astăzi; e „moartă", cum se spune, deşi vedeţi cît
de adînc trăieşte în limbile noastre „vii" ...
Dar cine vreţi să vă ierte, domnule Liiceanu, şi să nu do-'
rească împuşcarea d-voastră, în condiţiile în care vă apro­
piaţi de Platon şi de Aristotel în original?
Dimpotrivă. Exact pentru asta nu sîntem iertaţi, d o m ­
nule Sava: pentru că nu rămînem la Platon şi la Aristotel.
Exact asta nu se doreşte: să existe intelectuali „agresivi" şi
„aroganţi", dintre care se consideră, pesemne, că fac şi eu
parte, care în loc să-şi vadă de probdllo şi proiacio, şi de
Heidegger şi de Noica, fac imprudenţa să discute despre
justiţia socială, despre cele două măsuri, despre problema
cîntăririi erorilor veacului şi despre morala publică a fie­
căruia dintre noi. Lucrurile astea nu se iartă şi pentru
lucrurile astea nu sînt puţini cei care ar dori să ne vadă
împuşcaţi.
Alea jacta est. Noi am fă^t asta, noi am aruncat
zarurile.
Mai daţi-mi voie să vă spun ceva. M-aţi întrebat adi­
neauri prin ce este un om valoros. Iarăşi o întrebare de
genul „la ce e bună muzica?", „de ce respirăm ?" şi aşa mai
departe. Şi totuşi, întrebările acestea sînt, pentru filozofie,
provocatoare, sînt înseşi întrebările filozofiei, adică
întrebările pe care în mod curent nici nu ţi le pui şi la care,
odată puse, nici nu prea ştii ce să răspunzi, atît de evident
pare răspunsul la ele. Aşadar, prin ce este un om valoros ?
Cred că un om e valoros prin două lucruri. Mai întîi, prin
capacitatea lui de a exprima, în locul altora şi pentru alţii,
ceea ce ei nu ajung să exprime decît în chip neclar şi con­
fuz. Şi asta indiferent cum: prin cuvînt, prin formă, prin
208
sunet... Toată arta şi toată cultura mare a lumii face asta:
exprimă. „Fixează în afară", dă chip, formă, la ceea ce, fără
ele, ar rămîne nespus. Un om care este capabil să exprime
ceea ce alţii simt confuz şi nu pot exprima este un om de
valoare pentru că este purtătorul de cuvînt a mii, a mi­
lioane de oameni şi a generaţii şi generaţii. Nu e puţin
lucru să-i faci pe alţii să se recunoască în expresia ta.
Obişnuim să spunem: „Domle, da' bine le mai z i c e ! " . E
în asta bucuria cuiva care îşi întîlneşte gîndul sau senti­
mentul în expresia altuia şi îşi spune: Dar şi eu gîndeam
sau simţeam asta! Deosebirea este că doar unul reuşeşte să
articuleze perfect ceea ce celălalt poate doar să aproximeze
în gîndul sau în simţirea lui. Aducerea la lumină, la formă,
la expresie este un dar dumnezeiesc şi oamenii care pot
face asta sînt pentru ceilalţi oameni aparte.
Un alt motiv pentru care un om este socotii valoros c
iradierea. Fiecare dintre noi are o aură, razele noastre bat
undeva. Nimeni nu este închis în el ca într-o celulă netgl I,
ci fiecare om iradiază, spiritul lui pune în mişi arc* • ani n ăt i
de atomi, care-i ating şi-i întîlnesc pe ceilalţi
Ei bine, se pune problema cît dc departe l>.n rtZCli
cuiva, pînă unde iradiază el. Iradierea uimi om obişnuit r
cuantificabilă şi ea ia chiar forma unui salariu. Desigur,
fiecare îşi cîştigă viaţa, dar făcînd asta, fiecare lace ceva util
pentru ceilalţi, adică dă, la rîndul lui, celorlalţi ceva: face
o pîine, un pantof, taxează un bilet... Toate acestea sînt
gesturi prin care îi întîlnim pe ceilalţi. întrebarea este: pe
cîţi ? Cît de mare e iradierea gesturilor noastre ? Atunci
cînd iradierea încetează să mai fie cuantificabilă, cînd ea nu
mai poate fi exprimată printr-un salariu ca recunoaştere a
ei, atunci sîntem în faţa unui om valoros. Cine poate
cuantifica iradierea unui concert de pian al lui Mozart?
Care e salariul ce i se cuvine lui Mozart pentru un concert
de pian ? Iradierea lui e pentru contemporani, pentru ur­
maşi şi pentru toate generaţiile care se vor scurge cîtă
209
vreme va exista omenire. Aşadar, în eternitatea omenirii.
Iradierea lui Mozart e dincolo de orice măsură, e necuanti­
ficabilă. Ei bine, sînt valoroşi oamenii a căror iradiere nu
poate fi cuantificată.
Vă pun o întrebare adiacentă: cum se face că uneori
oameni de maximă inteligenţă pe care îi invit aici nu pot
trece dincolo de ecran ? Şi la actori se întîmplă uneori aşa,
şi la muzicieni... Ecranul ăsta e un baraj ?
De ce unii trec şi alţii nu trec dincolo ? Nu ştiu dacă vă
mai amintiţi Parfumul lui Patrick Susskind. Acolo e vorba
de un personaj care, avînd capacitatea de a fabrica infinite
parfumuri, ajunge să le inducă celorlalţi percepţia pe care
o doreşte în funcţie de vestmîntul olfactiv pe care el îl
îmbracă. Pesemne că există un parfum al fiinţei fiecăruia
dintre noi, care are un efect nebănuit şi de nimeni detec­
tabil asupra celorlalţi. Nu ştiu care este parfumul ăsta, dar
este neîndoielnic unul al minţilor, care nu se simte cu nasul.
Aşa cum e „parfumul cărţilor"...
Dacă mă atrageţi într-o discuţie despre cultură şi cărţi,
aş începe prin a vă aduce infinit^ laude pentru ce aţi făcut
cînd l-aţi invitat aici pe Horia Patapievici.
Ştiţi că am fost acuzat pentru asta...
Nu prea înţeleg de ce; am întîlnit zeci de persoane care
erau sub fascinaţia emisiunii cu Patapievici. Eu tocmai
vroiam să vă spun ce suflu nou a adus omul acesta pe scena
noastră culturală în ultima vreme.
Cultura poate fi trăită în trei ipostaze. Ipostaza cea mai
răspîndită, şi care totodată este şi reprezentarea curentă
despre cultură, e aceea a culturii ca erudiţie. în această
ipostază cultura este o colecţie de date, nume, citate e t c ,
ea este ornament, haină pe care o îmbraci în diferite ocazii,
care cade bine, face bine, te pune în valoare, pe scurt,
,210
impresionează. Recursul la cultură devine în felul acesta o
chestiune de mondenitate. A doua ipostază a culturii este
aceea pe care am cunoscut-o la Noica: cultura ca sacer-
doţiu. Cultura e întotdeauna „cultura mare", aceea care are
în vedere numele mari, cultura omenirii, scrisă cu C, dacă
nu cu K (Kultur), cultura în care intri ca într-un templu,
în care se oficiază în numele Spiritului. înţeleasă aşa,
cultura era vestmînt sacerdotal, armură, se oficia în
numele ei, cu ea era în joc condiţia însăşi a omului (erai în
cultură, sau nu erai deloc). Cultura devenea ceva strivitor
— era şi o Judecată de Apoi a culturii, la care urmau să fie
chemate popoarele lumii şi fiecare dintre noi în parte.
Cînd spuneai „Platon", „Kant", „Aristotel", „Hegel" nu
era de glumă, numele astea aveau ceva definitiv în ele, ceva
care te făcea să tremuri. Ei bine, Patapievici aduce în joc
o altă ipostază a culturii. O cultură care se întrupează în
el, care îl locuieşte şi devine a lui, cultura care e perfect asi­
milată, care a intrat, precum cămaşa aceea mitologică,
cămaşa lui Nessos, în trup, care îţi arde trupul şi se
absoarbe în el şi se face una cu el. Patapievici nu poartă
cultura pe el cum îşi poartă un sacerdot vestmîntul; el este,
cultural vorbind, „în pielea goală", pielea lui e haina lui şi
aceasta este cultura. Din moment ce a fost asimilată, cul­
tura a încetat să fie ceva exterior, ea a devenit un simplu
mijloc care slujeşte gîndul propriu în nevoia lui de a se
exprima. Ea nu mai este nici ornament, nici ceremonial, ci
alfabet al gîndirii autentice. Patapievici secretă cultura în
ritmul gîndirii lui, cu un firesc şi cu o candoare care ne lasă
senzaţia că a descins printre noi direct din paradisul
culturii.
Ce vreau să spun cu toate astea ? Că o cultură care nu
intră în subordinea gîndului propriu rămîne o simplă su­
perstiţie, de care oamenii ar face foarte bine dacă s-ar putea
debarasa. Dacă m-aţi întreba care este, pînă la urmă, marea
lecţie a lui Noica — deşi la el lucrurile s-au petrecut cu o
gravitate aparentă pe care noi, iată, şi prin discuţia de acum
211

încercăm s-o risipim — v-aş spune: există lucruri pe care
nu le poţi face prin delegaţie, lăsînd adică pe altul să le facă
în locul tău. Şi între acestea gîndirea e cel mai important.
Poate că toate nenorocirile de pe lumea asta vin din faptul
că oamenii gîndesc, în general, cu mintea altora.
Există un studiu al lui Kant, scris prin 1784, intitulat
Die Aufkldrung, „Luminismul", „Epoca luminilor", în
care Kant face această distincţie minunată între majoratul
mental înnăscut şi minoratul artificial şi dobîndit. Ce se
ascunde în spatele acestor două cuvinte ? Kant spune că de
la natură oamenii sînt majori la minte, dar că, odată intraţi
în viaţă, ei ajung să „opteze" pentru un soi de minorat
mental. Cu alte cuvinte, deşi prin natură fiecare individ
avînd în trupul lui o minte poate cu ajutorul ei să judece
ca ins autonom, el cade pradă, de la primii paşi ai gîndirii
sale, credinţelor nereflectate, tradiţiei, prejudecăţilor. Deşi
avem o capacitate originară de a gîndi cu forţe proprii,
gîndim de fapt în mod spontan în plasa ideilor gata făcute.
Or, problema cea mare este cum să redai omului autono­
mia de gîndire la care el a renunţat, cum să-l faci să recu­
pereze statutul de majorat mental pe care el îl are de la
natură, într-un cuvînt cum să-l absolvi de tutorat spiritual
şi să-l eliberezi către libertatea Mi. Epoca Luminilor, potri­
vit lui Kant, avea tocmai sarcina acestei recuperări şi
eliberări.
Or, noi am avut şansa, cei cîţiva care l-am cunoscut pe
Noica de aproape, să facem experienţa acestei eliberări.
Dacă oamenii se nasc liberi mental, dar cad imediat într-o
sclavie a minoratului, înseamnă că ei au întotdeauna ne­
voie, pentru a ieşi din această sclavie, să fie ajutaţi, să fie
duşi de mînă pînă în punctul eliberării lor. Şi aceasta este
funcţia maestrului într-o societate. El este cel capabil să
insufle supunerea mentală a cuiva în vederea eliberării lui.
Aşadar, reţineţi: supunere în vederea eliberării. Eu mă
supun de bunăvoie unei instanţe care-mi este superioară în
virtutea gradului ei sporit de libertate, şi o fac în vederea
212
obţinerii libertăţii melc. Noica era mai liber decît noi şi noi
am fost eliberaţi în spiritul nostru, tocmai pentru că am
acceptat să intrăm în acest scenariu al supunerii prealabile
în vederea viitoarei eliberări. Singura supunere acceptabilă
pe lumea asta, în afară de supunerea faţă de Dumnezeu,
este supunerea faţă de cineva care, liber fiind, te poate
împinge pînă la gradul eliberării tale şi al libertăţii proprii.
Domnule Liiceanu, dacă aş avea puteri, v-aş da un curs
de filozofie la televiziune să vă poată urmări tinerii noştri.
Ar fi cel mai frumos lucru de făcut la ora asta.
Iertaţi-mă, aş vrea să mai adaug ceva, m-aţi stîrnit cu
experienţa Noica. S-a vorbit la un moment dat, în mar­
ginea Jurnalului de la Păltiniş, de o „şcoală a Păltinişului".
Aş încerca să spun care a fost spiritul acestei „şcoli".
Noi ne-am simţit foarte vinovaţi în perioada aceea, în
special în anii '80, cînd lucrurile în jurul nostru deveneau
din ce în ce mai urîte, cînd noaptea era din ce în ce mai
neagră şi timpul din ce în ce mai sărac, vorba lui Heideg­
ger din comentariul la Holderlin. Ne simţeam vinovaţi
pentru că întorceam spatele lumii şi istoriei. Există, pe
coperta primei ediţii a Jurnalului de la Păltiniş, o poză în
care Noica şi cu mine urcăm pe o potecă. Poza e făcută de
Andrei Pleşu şi sîntem luaţi din spate. Poza asta are în ea
un simbolism involuntar. O poză din spate, o poză de în­
depărtare, una în care senzaţia e că ne desprindem de
oameni şi lucruri, că le întoarcem spatele. Noica propovă­
duia în acel moment al vieţii sale necesitatea întoarcerii
spatelui istoriei, unei istorii care nu făcea decît să ne
destrame şi în care nici o intervenţie nu era de imaginat.
Adevărata istorie, pentru el, nu se petrecea în lume, ci în
spirit, adică în cultură. Spre deosebire de lumea „meteo­
rologică" a istoriei, cu stările ei de vreme capricioase şi
incontrolabile, lumea culturii depindea de tine, în ea erai
cu adevărat liber. Lucrul cu adevărat extraordinar în
213
 experienţa pe care am trăit-o cu Noica a fost evadarea
dintr-un univers din care nu părea că există scăpare sau,
altfel spus, crearea unei alternative la o lume închisă.
Pentru a înţelege mai bine ce vreau să vă spun, am să mă
refer la simbolismul Symplegades, de care Mircea Eliade
vorbeşte într-una din cărţile sale. Simbolismul acesta are în
vedere ieşirea, pe alt plan, din situaţii fără ieşire: personaje
închise într-o încăpere ermetică, fără ferestre şi fără uşi, şi
care totuşi scapă, munţii care se bat cap în cap şi printre
care nimeni nu poate trece, şi totuşi Făt-Frumos trece etc.
Ei bine, toată tinereţea noastră intelectuală şi toată viaţa
noastră trăită aici, în partea asta a lumii, în România asta
a noastră la care Dumnezeu ne-a condamnat, s-au petrecut
aşa: am trăit într-un univers perfect închis, fără uşi şi fără
ferestre. Miracolul este că noi am ieşit totuşi din el. Cu
ajutorul lui Noica, am obţinut o alternativă, l-am putut
străpunge şi ieşi din el. Am evadat pe un alt plan decît cel
al realităţii, am evadat „muzical", dacă vreţi, am descoperit
muzica ce nu avea sfîrşit a culturii, a filozofiei. în anii aceia
infernali noi am trăit filozofia, lucrurile spiritului, ca pe o
beţie, ca pe o stare muzicală continuă.
Vă spuneam, însă, că ne simţeam vinovaţi pentru că ob­
ţinuserăm o formulă egoistă a fericirii: eram liberi într-o
lume de oameni neliberi. Nici unul dintre noi n-a făcut cu
adevărat disidenţă, n-a făcut ce au făcut marii disidenţi ruşi
sau cehi sau polonezi, şi nici nu a trecut prin ce au trecut
marii noştri intelectuali în anii '50 sau '60, un Vulcănescu,
un Gh. Brătianu, un Steinhardt, un Noica. Dar, pe de altă
parte, trecînd prin acea experienţă de excepţie, am reuşit
să ne păstrăm o oarecare puritate, o puritate a minţilor şi
sufletelor care a putut face ca după '89 să ajungem să vor­
bim — iertaţi-mă că îmi permit să spun asta — aşa cum
vorbim astăseară aici. Dacă există o revanşă pentru peri­
oada aceea cînd am întors spatele istoriei, dacă există o re­
vanşă faţă de egoismul sau neputinţa acelor ani, ea are loc
astăzi, cînd încercăm, cu ce am învăţat atunci şi cu mintea
214
noastră rămasă poate întreagă, să punem la îndemîna
celorlalţi elementele unei posibile eliberări spirituale.
Pentru că l-aţi pomenit pe Vulcănescu, aş aminti că el a
spus: Să nu pedepsim. Să nu uităm, dar să nu pedepsim.
Nu, a spus: Să nu ne răzbunaţi. — Răzbunarea este un
lucru odios. Răzbunarea e triumful principiului subiectiv,
este înfruntarea nemijlocită dintre mine şi celălalt şi, astfel,
ratarea dreptăţii. Dreptatea, care e altceva decît răzbuna­
rea, se face în spaţiul spiritului obiectiv, adică acolo unde
indivizii se întîlnesc într-o instanţă care îi strînge pe toţi
laolaltă şi care totodată îi depăşeşte pe toţi. Această in­
stanţă este legea. Răzbunarea este setea de dreptate rămasă
în stadiul sălbăticiei şi care n-a ajuns dreptate. Dreptatea
presupune un cod al civilizaţiei. Cînd pomeneam de pe­
deapsa care i se cuvine celui ce 1-a omorît, de pildă, pe
Gheorghe Ursu sub tortură, sau care se cuvine celor ce îl
ascund acum pe cel care 1-a omorît, dumneavoastră aţi
numit asta „intransigenţă" şi, făcînd aşa, aţi pledat fără să
ştiţi pentru suprimarea acestui cod al civilizaţiei care e
dreptatea şi pentru regresia la stadiul sălbăticiei, în care
dreptatea nu mai funcţionează.
N-ar salva nimic dezgroparea unor lucruri de felul acesta.
Acum, n-ar mai salva nimic.
Vă înşelaţi. Ar salva vieţile altor oameni, în măsura în
care o asemenea „intransigenţă" ar face ca aceste lucruri
— uciderea unui nevinovat, tortura, teroarea — să nu se
mai poată repeta. Atîta tot ar salva! Cum puteţi vorbi în
felul acesta ? Dacă eu pot să fac cu un semen al meu ce s-a
făcut cu Gheorghe Ursu... Ştiţi cum a fost omorît?
Ştiu totul.
Dacă ştiţi totul, atunci cum... I s-a înfundat creierul sub
lovituri. Să nu fim intransigenţi? Dacă pedepsirea unei
crime hidoase înseamnă pentru d-voastră „intransigenţă",
215
atunci d-voastră imaginaţi o societate a bunului plac; atunci
bruta care a făcut acest lucru şi care rămîne nepedepsită ştie
că mîine poate să facă asta din nou. Şi altul care vede că se
poate face aşa ceva, va face la rîndul său la fel, pentru că
ştie că rămîne nepedepsit. D-voastră justificaţi crima
vorbind aşa. Cînd refuzi gîndul că un om care torturează
şi omoară poate să se plimbe liniştit printre noi asta se
numeşte intransigenţă ?
Şi cine are dreptul la acest spirit justiţiar ?
Asta nu-i spirit justiţiar, pentru Dumnezeu! D-voastră
confundaţi categoriile elementare ale dreptului penal
internaţional, nevoia de dreptate pe care stă orice societate,
cu justiţiaritatea ? Nu pot să cred că un om ca d-voastră
poate să facă aşa ceva. Cum adică, evreii, care de cincizeci
de ani nu-i iartă pe cei care i-au omorît, sînt justiţiari ? Sau
mai degrabă practică dreptatea? Invitatul d-voastră din
urmă cu cîteva luni la „serata muzicală", dl Patapievici, a
publicat în revista „22" un remarcabil articol în care se află
un paragraf intitulat „Să învăţăm de la evrei". Să învăţăm
să nu uităm dintr-un motiv simplu: nu pentru că sîntem
ranchiunoşi şi vrem răzbunarea, ci pentru că vrem ca lu­
crurile astea să nu se mai repete. Apoi, ca oameni, avem o
datorie elementară faţă de victirftfe: nu putem să ne batem
joc de ele, nu putem să le aruncăm în uitarea noastră şi în
felul acesta să le omorîm încă o dată. în fond d-voastră,
numind asta justiţiarism, cereţi să se aştearnă uitarea peste
Ursu şi în felul ăsta îl omorîţi încă o dată. Lui Ursu nu i
se face dreptate publieîndu-i-se post mortem poeziile. Şi
apoi sînt oameni, mii, zeci de mii, milioane, care au murit
în tortură fără să fi scris poezii. Oamenii care, să spunem,
nu şi-au „gospodărit" posteritatea. îi uităm pentru că n-au
scris poezii ? N-au şi ei dreptul la memoria noastră ?
Memoria noastră trebuie să fie înainte de toate, după
şase ani de atîtea experienţe şi compresiuni ale aerului
istoriei — perspectiv antă. Sîntem sătui de toate sfadele...
216
Sfada există pentru râ nu •,. intiiupl.i n > limpede,
pentru că totul este ascuns, penii 11 • > practica fărăde­
legea. O societate nu se poale aşeza, nu se poate linişti, fără
dreptate. Am obosii sa va spun asia mereu. Nu poţi să
construieşti o lume noi mala pe anormalitate. Aşa ceva încă
nu s-a inventat în istorie. Nu poli întemeia o societate
morală pe o imoralitate de fond. Revenim la discuţia de la
început. Sîntem aşa nun sîntem pentru că în rărunchii
societăţii noastre pîndeşte imoralitatea, pentru că există
măsuri diferite pentru fapte identice. Iarăşi mi-am adus
aminte... în iunie 1990 s-a intrat cu forţa în Televiziune.
Ştiţi ce înseamnă asta: violarea spaţiului unei instituţii
publice. Această faptă e condamnabilă penal. Cei care au
făcut-o au fost judecaţi. Foarte bine. Scurt timp după
violarea spaţiului public al Televiziunii, a fost violat spaţiul
public al Universităţii. Mii de oameni înarmaţi cu bîte au
intrat în Universitate şi au devastat-o. Nici unul dintre ei
nu a apărut pe o bancă de acuzaţi, în timp ce aceia care au
devastat Televiziunea au fost aduşi în faţa tribunalelor. In
biroul meu de la Editura Humanitas, în 13 iunie 1990, au
intrat cinci inşi cu bîte. Era de asemenea violarea unui
spaţiu public, era vorba de una dintre instituţiile culturale
ale României. Nici unul dintre aceşti efractori nu a făcut
obiectul unei anchete sau al unui proces. Cînd m-a căutat
dl. Măgureanu, la două-trei luni după aceea, l-am întrebat:
Cum vreţi să faceţi o societate care să funcţioneze după
două măsuri ? Cei care blochează spaţiul Televiziunii sînt
tîrîţi în judecată luni de zile; şi pe bună dreptate. Să se
înveţe minte că nu se intră cu bîta în Televiziune. Dar cei
care intră cu bîta la Humanitas şi cei care îşi lasă fecalele
în Universitate ? Aceia îşi văd liniştiţi de treabă. Cum vreţi
să ridicăm o societate pe două măsuri ?
Am înregistrat unele dintre întrebările d-voastră, dom­
nule Liiceanu. Dar nu opinia mea contează, ci a. celor
mulţi, poate a zecilor de mii de oameni care v-au ascultat
în această seară.
217
 A, nu. Dacă mă întrebaţi, vă spun sincer: eu nu cred că
ceea ce facem noi acum are valoare în imediat. Eu sînt
resemnat în privinţa ţării noastre în clipa de faţă. Există
două timpuri ale României: timpul lung şi timpul imediat.
In 1990 am avut iluzia că se poate lucra în timpul imediat
şi în timpul scurt şi că lucrurile se pot schimba de la rădă­
cină şi repede. A fost o iluzie; asta da, iluzie. Nu realiza­
sem atunci cît de grea era moştenirea comunismului şi cît
de adînc degradase el substanţa comunităţii noastre. Ceea
ce s-a stricat în patruzeci şi cinci de ani nu se poate drege
nici într-un an, nici în cinci-şase.
Dar cei douăzeci de ani de care s-a vorbit ?
Nu, mai mult. Mult mai mult. Dacă judecăm după cum
arată lucrurile în clipa de faţă, noi ne vom tîrî, ne vom tîrî
cu toţii spre lumină. Ne tîrîm, nu mergem. Un om cu me­
seria mea trebuie să ştie că vocaţia lui e pentru timpul
„celălalt", pentru timpul lung, pentru timpul cînd noi nu
vom mai fi. Noi semănăm doar. Ce discutăm noi acum nu
schimbă o ţară. Schimbă sau luminează o mînă de oameni,
care la rîndul lor vor schimba şi lumina pe alţii. Lucrurile
se petrec ca-n noaptea de Paşti. Numai că se petrec în
timpul istoriei. Cineva vine cftto lumină, o trece altcuiva,
din două Îumînări aprinse se nasc trei, iar din cele trei se
aprind treptat toate luminările şi toată curtea bisericii este
în cele din urmă cuprinsă de lumină. Imaginaţi-vă lucrul
acesta petrecîndu-se în timp. Ideile noastre, cele bune, cele
luminoase, îşi fac treptat drum şi ele vor umple în cele din
urmă curtea istoriei de lumină, dar o vor umple în trei-
zeci-patruzeci de ani, dacă nu vor bate iarăşi vînturile
potrivnice ale istoriei sau dacă luminile noastre nu vor fi
prea firave. Cu un discurs şi cu un articol bine scris nu se
schimbă o ţară şi nici cu lucrurile spuse pe şleau o dată-de
două ori pe an la Televiziune. Dacă ele s-ar spune zi de zi,
s-ar schimba neîndoielnic mai multe şi mai repede. Dar
tocmai asta nu se vrea şi asta nu depinde de d-voastră.
218
Educaţia pentru demon.iţii tril FftCft prin I'• llc
viziune, şi nu se face. I •• t. unu! .im puţini li lui ruri i are
ar putea să schimbe ţara n o a M i i din Itrlfunduri fi s-0
pună pe drumul cel blM. Ptntrti o* bfltilliit pe ( a r c ilebuie
s-o dăm noi este l u t a l u |>«ini M i l a l i i a i e , pentru schim­
barea mentalităţii. Nn v c d e l i ea l i i e r u i ile trebuit aşezate pe
altă dimensiune ?
Dar apropo d e timpul l u n g şi cel scurt al istoriei noas­
tre; nenorocirea este că sîntem cu toţii prinşi într-o ne­
răbdare. Gîndiţi va la toţi oamenii care s-au născut sub
comunism, care au acum 40-50 de ami, care ştiu că îşi vor
sfîrşi viaţa fără să apuce să iasă la lumină, care nu vor
ajunge să trăiască într-o democraţie şi într-o civilizaţie
adevărate, care nu vor şti ce înseamnă o bunăstare elemen­
tară, care nu vor scăpa, pînă la sfîrşitul zilelor lor, de sără­
cie şi de mizerie materială şi morală. Nerăbdarea aceasta
îi străjuie pe mulţi, ei ar vrea ca lucrurile să se schimbe
imediat, pentru că vieţile noastre se apropie de sfîrşit. Toţi
oamenii aceştia, care ca şi mine, s-au născut în timpul răz­
boiului, şi care vor muri fără bucuria de a fi trăit într-o
lume normală... Minim normală, pentru că nimic nu e
perfect normal pe lumea asta. Noi nu ne putem consola
decît cu timpul lung şi incert al istoriei, în care ne înscriem
cu vorbele noastre de acum, gîndindu-ne că generaţia tână­
rului pe care l-aţi invitat astă seară să cînte la pian va fi,
poate ea, izbăvită. Să contribuim la această izbăvire e tot
ce putem face în clipa de faţă. Oameni ca d-voastră, ca
mine... Altceva, nu.
Am să amintesc un pasaj din cartea d-voastră Apel către
lichele, o întrebare fundamentală pe care o puneaţi, iată,
în ziua de 6 martie 1990, tot într-o emisiune televizată. Cu
întrebarea aceasta ar fi trebuit să înceapă colocviul nostru:
„ Unde ne aflăm ? Ce e cu noi? Sîntem pe un drum. Ştim
de unde am pornit, dar ştim oare către ce ne îndreptăm ?
Mergem prin lumină sau mergem prin ceaţă?"
219
 Grav e că după şase ani această întrebare rămîne în POST-SCRIPTUM
picioare.

Domnule profesor, aş dori o carte a d-voastră intitulată

Apel către conştiinţe.
Să nu vă supăraţi pe mine, dar titlul nu mi se pare de
bun gust; e în el o retorică îndoielnică.

Pe gustul d-voastră e Apel către lichele... Nici o lichea

nu poate fi îndreptată prin cuvînt, domnule Liiceanu! E
tipologică ideea.
Da, dar titlul e bun. Altminteri ştiu foarte bine că liche­
lele nu pot fi moralizate, pentru că atunci n-ar mai fi li­
chele. Insă cartea pune în joc o retorică a ricoşeului: părînd
că se adresează lichelelor, ea urmărea de fapt stîrnirea aten­
ţiei asupra lichelismului grandios pe care s-a înălţat comu­
nismul şi pe care îl moştenim, transfigurat, în epoca numită
a tranziţiei. Dacă vreţi, era o tehnică de circumscriere a
maladiei prin focalizarea conştiinţei asupra locului bolnav,
îmi fac iluzia că încercarea aceasta n-a fost complet zadar­
nică. Evident, evaluată la scara timpului lung...
Şi în imediat, ce propuneţi ? ^
în imediat ? Muzica.
Asta e salvarea. Mă bucur că o spuneţi.
în final, muzica.
Licheaua este o figură eternă a umanităţii. Această
carte nu este însă un portret al lichelei universale, ci
spectacolul întrupării ei în perioada numită „ comu­
nism". Licheaua care a făcut cu putinţă comunismul
are desigur o mulţime din trăsăturile lichelei eterne.
Cu toate acestea, ceva o distinge de toate lichelele lu­
mii: puterea ei de a se organiza şi de a transforma
lichelismul în regulă a lumii şi sistem.
Noi ieşim astăzi din acest sistem, trăgînd după noi
lichelele care l-du făcut cu putinţă. Dar în felul acesta
ele părăsesc, o dată cu noi, cercul magic în care se
puteau organiza, devin benigne, devin chiar „ oameni
de bine", devin „simple" lichele. Pe scurt, ele îşi pierd
forţa pe care le-o dădea sistemul şi, cotropite de me­
moria ancestralităţii lor, îşi redescoperă universalitatea'
şi redevin lichelele eterne.
 SUMAR

Apel către lichele 5

Meditaţie despre activist 7
Procesul lui Ceauşescu 10
Silueta unei doamne . . . 16
Să închidem ochii 19
Cele două portrete. . 21
C u m a fost cu p u t i n ţ ă ? 26
Despre vină 29
Nu se poate trece atît de uşor
peste sufletele noastre bolnave 33
„Omul nou" va vota 42
Prostul care prosteşte ş i prostul prostit . . . . . . 50
Prostia ca încremenire în proiect. Cîteva exemple 56
Prefaţă la un film despre Cioran 65
Cerul culturii noastre 70
A fi la tine acasă 74
Ex-Regele Mihai sau cîteva precizări
despre logica lui „ex-" 77
De ce regi ? . 79
Nu sînt monarhist 82
Porcul nostru de serviciu 87
Două măsuri şi două memorii
pentru aceleaşi fapte 89
Spovedania Elisabetei Rizea . 106
223
Petre Ţuţea. O posteritate în cincizeci de pagini 111
Celălalt preţ al cărţii . 118
„Iubirea de turnuri în pustie" 124
O repulsie de proporţii simbolice 139
Scrisoare deschisă lui Dumitru Iuga 142
A cui e Televiziunea Naţională? - 145
Despre locul optim al dezvăluirii 151
Scrisoare deschisă lui Horia Patapievici 155
Meditaţie despre gunoaie . 161
Serată muzicală. , 170
Post-scriptum 221

2% din preţul de vînzare reprezintă

timbru literar, care se virează
Uniunii Scriitorilor din România,
Contnr. 45101032,
B.C.R. Filiala sector 1, Bucureşti

Culegere şi paginare H U M A N I T A S

Tipărit la
Editura şi Atelierele Tipografice
METROPOL
în anul 1992 apărea la Humanitas prima ediţie a Apelului
către lichele, cuprinzînd eseuri şi interviuri publicate de
Gabriel Liiceanu în primii trei ani de după revoluţie. Volumul,
repede epuizat, oferea ceva mai mult decît o simplă oglindă
a istoriei prezentului; oferea criterii morale pentru dreapta
ei judecare, repere pentru măsurarea distanţei care ne
desparte de chipul ei ideal - normalitatea.
Volumul de faţă este o ediţie adusă la zi a celui de acum
patru ani. El include toate textele din prima ediţie - semn
că, în ciuda speranţelor autorului, nimic din ce a fost spus
atunci n-a devenit caduc -, precum şi eseurile, interviurile
şi scrisorile deschise apărute între timp. Cititorul va regăsi
astfel aici, pe lîngă meditaţia despre activist sau cea despre
prostie, textul interviului acordat Gabrielei Adameşteanu
în revista 22, scrisorile deschise adresate lui Dumitru luga
sau H.-R. Patapievici, Meditaţia despre gunoaie, sau textul
convorbirii cu losif Sava din cadrul Seratei muzicale TV.

ISBN 973-28-0656-7