Rămas bun, dragă învăţătoare!

- Final de cls. a IV- a -

Iata-ne ajunsi in ziua care incheie cei patru ani pe care i-am petrecut
impreuna, patru ani de munca, de efort, de succese, de bucurii.Mai bine sa ne
amintim de acea toamna cand, pentru prima oara, am devenit scolari.Va mai
amintiti?
Ne-am intalnit in curtea scolii. Povestea noastra incepea. Incepea cu
momentele de descoperire a scolii, a clasei, a bancii, a colegilor; incepea cu
sfioase semne de prietenie. In toamna aceea ghiozdanul mi se parea un
geamantan, iar scoala o cetate din povesti.

A venit vremea bastonaselor, a literelor, a primelor adunari, apoi

problemele, tabla inmultirii, cititul, povestitul…si anii au trecut…Privind in urma, ni
se pare totul acum atat de simplu si ne vine sa zambim, gandindu-ne cat de greu
am scris primul cuvant.Orice munca cere efort.. si munca noastra a cerut efort,
dar efortul a fost incununat cu multe bucurii.

Priviti-ne, si va dati seama ca noi suntem boboceii de acum patru ani !!!
Am crescut, am muncit, am gresit, dar din greseli am invatat cu totii.
La toamna vom trece in clasa a V-a: materii noi, profesori noi. Nimic nu
trebuie sa ne sperie, deoarece tot ce am invatat in acesti patru ani ne va ajuta in
viitor. Dragi parinti, draga invatatoare, speram ca nu va vom dezamagi, ci vom
urma drumul ce ni l-ati deschis.

Vă propun o scurtă convorbire despre clasa a V–a, deoarece…… ne punem toţi

aceeaşi întrebare :

Toţi : Ĩn clasa a V–a cum să fie oare?

Păi să vă dau o mână de-ajutor,

Ĩn clasa a V-a nu-i uşor!

Toţi: Că nu-i uşor e lucru hotărât .

Dar ce e oare de făcut ?

Să ne oprim aici!
Toţi : Ĩn nici un caz !

Să trecem în clasa a VI-a!

Toţi : Zău, ai haz!

Nu este prea uşor !
Să învăţăm mai mult şi mai cu spor !

Eu zic şi cred că nu greşesc prea tare :

S-o luam cu noi pe d-na invatatoare.

Dragi parinti , dragi surioare

Bunici si invatatoare
Iata ca noi, clasa a-IV-a,
Azi dam ultima serbare .
Patru ani la rand impreuna-m invatat
Patru ani la rand impreuna ne-am jucat
Si chiar daca uneori ne-am certat
Multe, multe-am invatat .

Anii trec în zbor ca vântul

Şi cât nu te duce gândul
Într-a patra am ajuns
Şi-avem multe-acum de spus.
Suntem mari, vedeţi prea bine
Nu ne facem de ruşine.
Matematica o ştim,
Ştim să scriem, să citim.

Stai cu lauda încet

Că eu nu-s aşa discret
Şi-am să povestesc îndată,
Să audă lumea toată
Cum învăţam uneori,
Când suntem nepăsători.
Zice doamna-nvăţătoare:
„Mâine o să daţi lucrare
Deci începeţi să-nvăţaţi,
Lecţiile le repetaţi”.

„Pune mâna şi învaţă

Dacă vrei s-ajungi în viaţa.”
Spune tata-nfuriat,
Când mă vede tolănită,
Jumătate adormită,
Urmărind televizorul,
Butonând calculatorul.
Să învăţ mie nu-mi place,
Ia lăsaţi-mă în pace!

Şi la şcoală…la lucrare
Matematica se pare
Că ne-a pus la grea-ncercare
Cu probleme complicate
Uneori nerezolvate.
Ascultaţi o întrebare
De la ultima lucrare:
Ce este dreptunghiul, oare?

Nici măcar creionu-n mână

Cum se ţine nu ştiam.
Cum să-nveţi atâtea semne?
Cum să-nveţi ca să citeşti?
Şi să scrii, să socoteşti!

Încă de la început,
Liniuţe am făcut,
Bastonaşe aplecate,
Noduleţe ne-nnodate,
Cifre uneori greşite,
Litere îngrămădite,
Până când am învăţat
Scrisul ordonat.
Am tot scris, am exersat
Şi bine, şi apăsat,
Uneori chiar si pătat.

Voi nu ştiţi, n-aveţi habar,

Tare-i greu să fii şcolar!
Şi vă dau cuvântul meu,
Că elev în clasa-ntâi,
Este-n lume cel mai greu!
Dar nu şcoala mă apasă,
Ci profesorii de-acasă,
Că-mi pândesc orice mişcare
Mama, tata, mama-mare,
Tanti Puşa, unchiul Gică,
Nenea Tache şi-o pisică!

Mama-mi spune să mănânc,

Tata-mi strigă să mă culc,
Tanti Puşa să citesc,
Unchiul Gică să mai cresc.
„Fără FB să nu vii!
Primu-n clasă vreau să fii!
Toată ziua să înveţi,
Să nu scoţi nasul din cărţi!
Fii atent la traversare!
Ai luat punga cu mâncare?”

Să nu fugi! Să fii atent!

Iar pe hol să mergi încet!
Vezi să nu mai scrii cu pete!
Să nu rupi foi din caiete!
Eşti mare, să cumperi pâine,
Să te scoli devreme mâine,
Poezia să o-nveţi,
Şi pe X să-l mai repeţi!

Ştiu: ce spun toţi e bine,

Dar uitaţi-vă la mine!
Sunt eu mare, dar nu prea,
Şi-mi mai place-a mă juca!
Am crescut, dar tot sunt mic,
Nu mă credeţi un voinic!

Plâng caietele-n ghiozdane,

Că s-au subţiat cam tare,
C-am rupt foi de avioane.
Ce să fac, aşa sunt eu;
Of, să fii şcolar e greu!

Ştim acum de ce e soare,

De ce creşte iarba mare,
De ce-i noapte,
De ce-s nori,
De ce-i ger, de ce sunt flori,
Ştim acum, deci, cum s-ar spune,
Rostul lucrurilor bune,
Ştim tot ce-i frumos pe lume.

Pentru-o cretă şi-un burete

Să te cerţi nu e frumos,
Nu striga în gura mare
Ci explică cu răbdare!
Cu cei mari sau cei de-o şchioapă
Fii la fel, cuviincios!
 Lasă fetele să treacă,
Gestul sigur o să-ţi placă.

(Toţi) Fii politicos!

Orişiunde-ai fi, vezi bine,

Vorba bună-i de folos.
Nu uita: stimând pe alţii,
Te vei stima şi pe tine,
În tot locul şi-n tot timpul
Să te porţi cât mai frumos!
Şi în vorbă şi în faptă
Pune judecată dreaptă,

(Toţi) Fii mereu politicos!

Politeţea-i o purtare
Ce se-nvaţă cu răbdare,
Ea de-o vorbă veche ţine:
Tot ce ţie nu îţi place
Nici tu altuia nu-i face.

Ce mai, n-ai ce să mai zici

De-astăzi nu mai sunt un pici!
Pe părinţi nu-i plictisesc,
Seara, singur îmi citesc.
Merg acasă frumuşel,
Nu mă sperii de-un căţel.
Am prieteni mari şi mici.
Ce mai, nu mai sunt un pici!
Dar, când mama-i lângă mine,
Mă fac mic şi-mi este bine.

Adio , clase primare

Azi am terminat cu voi
De-acum eu voi fi tot mare
Voi ramaneti tot-napoi.

Nu ma bucur ca de-acuma
Nu voi mai veni pe-aici
Dar va las ca amintire
Anisorii mei cei mici.

Amintirile de-o şchioapă

Iată că au luat sfârşit!
Şi aşa, povestea noastră
Poate nu v-a plictisit!

Ne făcurăm datoria
Şi ne despărţim aici,
Căci ne-om întâlni prin vreme
Noi…părinţi,
Şi voi…bunici…