Вы находитесь на странице: 1из 6

CURSUL NR.

7 ANUL II IUDR

STRUCTURI STATIC DETERMINATE

7. STRUCTURI ARTICULATE PLANE GRINZI CU ZABRELE 7.1 NOTIUNI INTRODUCTIVE Sunt structuri alcatuite din bare drepte, articulate la noduri. Pot fi atat static determinate cat si static nedeterminate. Se considera ca: Nodurile sunt articulatii perfecte. In realitate barele sunt prinse rigid in noduri. Ipoteza este valabila datorita faptului ca lungimea barelor este mult mai mare decat dimensiunile sectiunii transversale; Barele sunt perfect centrate in noduri; Fortele exterioare sunt aplicate doar la noduri. Rezulta ca in barele grinzilor cu zabrele se dezvolta doar forte axiale.
p=const pana caprior

Grinda cu zabrele simpla

Figura 7.1 Incarcarile de pe invelitoare se transmit la grinda cu zabrele prin intermediul panelor care sunt asezate in nodurile acesteia Grinzile cu zabrele sunt alcatuite din 2 tipuri de bare: unele care marginesc structura si care se numesc talpi si altele care leaga talpile intre ele si care se numesc zabrele. Talpile pot si superioare (S) si inferioare (I). Zabrelele inclinate se numesc diagonale (D), iar cele verticale se numesc montanti (M). Punctele de intersectie ale barelor se numesc noduri, iar intervalul dintre doua noduri se numeste panou. Grinzile cu zabrele pot fi clasificate astfel: Grinzi cu zabrele simple. Se formeaza prin alaturarea de triunghiuri. Nodurile sunt exclusiv situate in varfurile triunghiurilor (vezi figura 7.1); Grinzi cu zabrele compuse. Se formeaza din mai multe sisteme simple (vezi figura 7.2); Grinzi cu zabrele complexe. Nodurile nu mai sunt toate la capetele triunghiurilor (vezi figura 7.3).
Sistemul simplu I Sistemul simplu II

Sistemul simplu III

Figura 7.2 Exemplu de grinda cu zabrele compusa 1

7.2 ALCATUIREA SISTEMELOR ARTICULATE 7.2.1 Conditia de invariabilitate geometrica

b=9; r=3; n=6; b+r=2n 9+3=26

Este valabila relatia l+r=3c, stabilita pentru orice structura plana. In aceasta relatie l Grinda cu zabrele static reprezinta numarul legaturilor interioare; r determinata reprezinta numarul reactiunilor; c reprezinta Figura 7.3 Exemplu de grinda cu zabrele complexa numarul corpurilor. Aplicarea acestei relatii la sistemele articulate este dificila datorita numarului mare de articulatii interioare multiple. De aceea, pentru grinzile cu zabrele, vom stabili o alta conditie de invariabilitate geometrica. In plan, un punct are 2 grade de libertate. Pentru a-l fixa sunt necesare si suficiente 2 legaturi simple, necoliniare. Notam cu n numarul nodurilor, inclusiv nodurile de rezemare. Pentru a le fixa sunt necesare 2n legaturi simple. Acestea sunt: barele in numar de b si legaturile simple din reazeme in numar de r. Conditia de invariabilitate geometrica va fi: b+r=2n (7.1)

Aceasta precizeaza numarul minim de legaturi pentru invariabilitatea geometrica. Pentru grinda cu zabrele prezentata in figura 7.3, numarul legaturilor simple disponibile pentru fixarea in plan a celor 6 noduri este 2n = 2 6 = 12 . Structura are un numar de legaturi pentru fixare in plan egal cu numarul minim de legaturi necesar, adica 2n . Rezulta ca structura din figura 7.3 este invariabila geometric. 7.2.2 Conditia de determinare statica Un sistem este static determinat daca din ecuatiile de echilibru static se pot determina toate necunoscutele fortelor de legatura, in ipoteza ca fortele se raporteaza la pozitia nedeformata a structurii. Se poate scrie relatia: Nnec=Nec echilibru static (7.2)

Necunoscutele sunt fortele axiale din bare in numar de b si reactiunile in numar de r. Deci Nnec=b+r. Pentru fiecare nod, in plan, pot fi exprimate 2 ecuatii de echilibru static independente. Deci Nec_echilibru_static=2n. Conditia de determinare statica devine: b+r=2n. Conditia de determinare statica este aceeasi cu conditia de invariabilitate geometrica. Rezulta ca sistemele articulate static determinate au numarul minim de legaturi care le asigura invariabilitatea geometrica. Daca b+r>2n sistemul este static nedeterminat, adica este geometric invariabil. Daca b+r<2n sistemul este mecanism, adica este geometric variabil.

7.3 METODE DE REZOLVARE A GRINZILOR CU ZABRELE Grinzile cu zabrele pot fi rezolvare utilizand numeroase metode. Dintre acestea se pot enumera: (i) Metoda izolarii nodurilor; (ii) Metoda sectiunilor si (iii) Metoda grinzii asociate, metoda aplicabila doar grinzilor cu zabrele simple incarcate cu forte verticale. Atat Metoda izolarii nodurilor cat si Metoda sectiunilor au fost prezentate in detaliu la disciplina Mecanica constructiilor. 7.3.1 Metoda izolarii nodurilor Acest procedeu consta in izolarea tuturor nodurilor unei grinzi cu zabrele plane si in a exprima ca fortele din fiecare nod (fortele exterioare si fortele de legatura din bare si rezemari) alcatuiesc un sistem de forte concurente in echilibru pentru care se pot scrie cate doua ecuatii de proiectie. Sub aceasta forma generala metoda este laborioasa intrucat necesita rezolvarea unui sistem de 2n ecuatii avand tot atatea necunoscute. Datorita configuratiei goemetrice a grinzilor cu zabrele utilizate ca structuri de rezistenta, se poate permite exprimarea succesiva a echilibrului nodurilor avand numai cate doua bare de efort necunoscut. Prin urmare, sistemul de 2n ecuatii se reduce la n sisteme avand 2 ecuatii. Rezulta o reducere semnificativa a volumului de calcul. Calculul se incepe cu determinarea reactinuilor, folosind ecuatiile de echilibru static scrise pentru unitatile structurale care definesc sistemul. Pentru a putea exprima echilibrul unui nod, este necesar sa se suprime toate barele care leaga nodul de restul structurii. in locul barelor suprimate se introduc fortele de legatura (eforturile din bare), care au directia barei si sensul arbitrar. In afara de eforturile din barele suprimate asupra nodului mai actioneaza si fortele exterioare. Astfel nodul a devenit punct material liber supus actiunii unui sistem de forte concurente. Exprimand conditiile de echilibru pentru fiecare din aceste sisteme de forte concurente ( X = 0, Y = 0) se pot determina eforturile din barele grinzii cu zabrele considerata. Metoda prezentata are o conditie restrictiva si anume: calculul eforturilor din barele unei grinzi cu zabrele incepe dintr-un nod in care sunt asamblate maximum 2 bare cu efort necunoscut si se continua, folosind rezultatele anterior determinate, pana la aflarea tuturor eforturilor din structura. In aplicarea metodei sunt utile unele observatii referitoare la anumite situatii particulare privind structura si incarcarile: cand intr-un nod se intalnesc numai 2 bare de directii diferite si nodul nu este incarcat, eforturile din cele doua bare sunt nule (vezi figura 7.4(a)); cand intr-un nod se intalnesc 3 bare, dintre care doua sunt in prelungire, iar in nod nu este aplicata nici o forta, efortul in cea de-a treia bara este nul, ceea ce rezulta din ecuatia de proiectie in raport cu directia (vezi figura 7.4(b));

cand intr-un nod se intalnesc doua bare diferit orientate, iar nodul este incarcat numai pe directia uneia dintre ele, forta axiala din aceasta bara este egala cu P, iar forta axiala din cealalta bara este egala cu 0 (vezi figura 7.4(c)); cand intr-un nod se intalnesc 3 bare, dintre care 2 sunt in prelungire, iar in nod se aplica o forta, in cea de-a treia bara efortul se determina direct dintr-o ecuatie de proiectie pe normala la barele in prelungire (vezi figura 7.4(d)).
N=0 N=0 N1 N3=0
()

P N2 N=0
()

P (c)

N1 N3

P
()

N2

(a)

(b)

(d)

Figura 7.4 Situatii particulare privind structura si incarcarile Principalul avantaj al metodei izolarii nodurilor este acela ca se pot determina eforturile din toate barele, iar principalul dezavantaj este considerat faptul ca erorile se pot propaga. 7.3.2 Metoda sectiunilor Aceasta metoda, bazata pe teorema echilibrului partilor, permite determinarea directa a fortelor axiale din una sau mai multebare ale structurii. prin sectionarea completa a grinzii cu zabrele se suprima anumite bare si conform axiomei legaturilor, acestea vor fi inlocuite cu fortele de legatura corespunzatoare. Se determina mai intai reactiunile astfel incat in sectiunea efectuata vor interveni ca necunoscute numai fortele axiale din barele sectionate. Pentru o portiune rigida, in plan, sunt disponibile 3 ecuatii de echilibru static, care permit determinarea unui numar maxim de 3 necunoscute. Rezulta deci ca metoda este aplicabila numai cand sectionarea intersecteaza cel mult 3 bare de efort necunoscut. Ca restrictie, cele trei bare nu trebuie sa fie concurente si nici paralele. La exprimarea echilibrului partii izolate se va urmari obtinerea unor ecuatii independente in raport cu necunoscutele. Acest lucru este posibil daca se folosesc ecuatii de moment in raport cu puncte convenabil alese care sa elimine doua din cele trei necunoscute. Metoda sectiunilor este specifica calculului eforturilor intr-un numar limitat de bare si este, in general, o metoda de verificare. 7.3.3 Metoda grinzii asociate Aceasta metoda se aplica grinzilor cu zabrele simple incarcate vertical. Grinzile cu zabrele simple sunt formate prin alaturare de triunghiuri, nodurile fiind exclusiv in varfurile triunghiurilor. In fiecare triunghi unei bare i se opune un nod si reciproc. Grinda asociata este o grinda simplu rezemata orizontala, actionata de aceleasi forte verticale ca si grinda cu zabrele, fortele fiind la aceleasi distante.

P2 P1 1 2

I
S
2 4

P4
S
2 4

4
D
3 4

P6 6 P8 7

d h
3 3

Efectuam sectiunea I-I care determina doua parti distincte. Eforturile din talpa superioara, diagonala si talpa inferioara sunt notate cu S, D, I. Unghiurile facute cu directiile S34, D24 si I35 cu directia orizontala sunt notate cu 34, 24 si 35.

2 4

3 4

V1 3 P3

I
3 4

3 5

3 5

3 5

5 P5

V7

I P4 P5 P6 P8

P1

P2

P3

V10

M0

M30

M40

V70

Distantele de la noduri la axele barelor opuse sunt notate cu d (vezi d3 si d4 din figura 7.5), iar ordonatele verticale cu h (vezi h3 si h4 din figura 7.5). Reactiunile si diagrama de moment corespunzatoare grinzii drepte asociate sunt notate cu V10 si cu V70 si respectiv cu M0.

Figura 7.5 Grinda dreapta asociata grinzii cu zabrele 7.3.3.1 Calculul reactiunilor

= 0 V l P (l x ) = 0 V
7 1 1 j j

P (l x )
7 1 j j

= V10

= 0 V7 l + Pj x j = 0 V7 =
1

P x
j 1

= V70

7.3.3.2 Determinarea eforturilor S, D si I Pentru determinarea efortului S din talpa superioara se exprima echilibrul partii din stanga sectiunii. Se va calcula suma de momente in punctul 3.

M 3 = 0 V1 x3 Pj ( x3 x j ) + S 24 d3 = 0 , dar V1 x3 Pj ( x3 x j ) = M 30 .
3 3 1 1

Deci:

S 24 =

0 M3 d3

Efortul dintr-o bara a talpii superioare este egal cu raportul cu semn schimbat dintre momentul incovoietor al grinzii asociate considerat in dreptul nodului opus barei si distanta de la acel nod la axa barei. Pentru grinzile simplu rezemate rezulta ca talpa superioara este comprimata. Pentru determinarea efortului I din talpa inferioara se exprima echilibrul partii din stanga sectiunii. Se va calcula suma de momente in punctul 4.

M 4 = 0 V1 x4 Pj ( x4 x j ) I 35 d 4 = 0 ,
4 1

dar

0 V1 x4 Pj ( x4 x j ) = M 4 . 4 1

Deci:

I 35 =

0 M4 d4

Efortul dintr-o bara a talpii inferioare este egal cu raportul dintre momentul incovoietor al grinzii asociate considerat in dreptul nodului opus barei si distanta de la acel nod la axa barei. Pentru grinzile simplu rezemate rezulta ca talpa inferioara este intinsa. Pentru determinarea eforturilor D din diagonale se exprima echilibrul de translatie al partii din stanga sectiunii. Se va calcula suma de forte pe directia X .

= 0 D34 cos 34 + S 24 cos 24 + I 35 cos 35 = 0


0 M3 M0 M0 M0 cos 24 4 cos 35 sau D34 cos 34 = 3 4 d3 d4 h3 h4

D34 cos 34 =

Corespunde capatului inferior al lui D34

Corespunde capatului superior al lui D34

Вам также может понравиться