Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, Nr. 6 (10) Iunie 2011 continuare n pag. 9 Cnd auzi c Filosofia, regina gndurilor, este, de cteva secole ncoace, mereu detronat si pur- tat, cu ctuse la mini, pe toate ulitele satului si ale urbei, cnd vezi c Platon, Aristotel, Kant si Hegel, cei patru mari ai lumii (Constantin Noica), au fost argati n curtea Ratiunii suverane, ti vine a zice, odat cu Poetul Nos- tru c toate-s nemic. Gndul, ncordat asupra-si, a rmas un trm zaharos si saha- ros, desert desertat n desertciu- ne. Parc piramidele, silogisme de piatr disciplinat, s-ar pr- busi iar faraonii, irigati de Nilul iluziei divine, ncercnd s-si sal- veze lutul prin geometrie, s-ar lsa, soldati neinstruiti, la vatr. Veghea Ratiunii a nscut si mai naste nc monstri, un bes- tiar care l ncurc pe Dumnezeu s-i vad pe oameni. ncet-ncet, Filozofia, punte de aur spre Ab- solut, s-a fcut tndri. Rmasi Ir vzduh, oamenilor le cad n crestet sgetile aruncate spre Za- molxe, Buda, Visnu sau Yahve. Neutra si impresionala Ratiune n-a trimis niciodat dincolo de acoperis. La streasina ei de tini- chea inoxidabil, niciodat rndu- nelele nu si-au fcut cuiburi. Dar, de la Nietzsche, Heidegger, Horkheimer, Adorno, Bataille, Foucault si Derrida ncoace, ins- tinctul, armsar de jeratic, intr adesea n grdina cu salti a Rati- unii si vine s ne aduc povesti. Eminescu este, sigur, cea mai frumoas poveste a unui neam frumos, povestea mpratului- poet si filosof, acelasi dar mereu altul, un Anteu ale crui clcie nu mai pot sruta pmntul ntru ncrcarea bateriilor cu triile sevei. La Eminescu ruperea de s- nul lptos al concretului se face de la primii pasi ai copilului, de- senati deasupra abscisei. Eul mpunat, pentru care toate legturile sunt rupte si care ar vrea s triasc doar n fericirea desftrii de sine (F. Schlegel), este sgeata tras de trn spre pntecele Ideii. Reveria este serul otrvit ino- culat de seringa metafizic n ve- nele bietului pe cnd acesta cu- treiera pduri. Eminescu este mugurele des- prins de ram, sunetul rupt de corn, lumina rtcit de flacr. Dar Janet NIC~ Sabin Blasa - Luceafrul Eminescu eseu despre Eminescu n cutarea concretului pierdut n cutarea concretului pierdut Janet Nic, n cutarea concretului pierdut .........................................................................pp. 1,9 N.N. Negulescu, Ecourile Sferoidei Spirituale ..............................................................................p. 3 Doina Drgut, nvelisul de lumin ................p. 4 Al Florin Tene, Seneca sau homo sapiens (erectus), robul destinului ........................pp. 5,8 N.N. Negulescu, Aprinderea Verbului ..........p. 6 Iulian Chivu, Doina Drgut si odele enciclo- pedismului ....................................................pp. 7,8 George Filip, Poeme .......................................p. 10 Florentin Smarandache, Lectii pentru profesori si fuziunea cu... istoria! ..................................p. 11 Florin Agafitei, Universitarul iesean Marin Constantin - demn urmas... ....................pp. 12,13 Liviu Florian Jianu, Bucata de cascaval ...p. 13 N. N. Tomoniu, Coiotii tribunalelor ....pp. 14,15 Vali Nitu, Poeme .............................................p. 15 Slavomir Almjan, Poetul si marea (VI) .....p. 16 In memoriamFnus Neagu (evocri de Ilarie Hinoveanu, George Filip, Adrian Botez).......p. 17 Corneliu Leu, Rsu-Plnsu...................pp. 18,19 Ionut Caragea, Asa trece gloria... ...............p. 19 Baki Ymeri, Inspiratii diamantine .............p. 20 Gheorghe A. Stroia, Sintoniile pelerinului - simfoniile unui univers poetic original ..pp. 21,22 Victor Martin, O fclie de Pasti pentru intrusii istoriei literare ................................p. 23 Eugen Petrescu, Printele Veniamin Micle (Valer) de la Mnstirea Bistrita .........pp. 24,25 Iulian Chivu, Forta politic a femeilor, ntre personalitate si marketingul politic ..pp. 26,27 M. Vicky Vrtosu, Invazia ngerilor ...........p.27 Coriolan Punescu, Poeme ...........................p. 28 George Pasa, Esentializarea discursului poetic (Magda Mirea - femeia cu minile...) .........p. 29 Ion Pachia Tatomirescu, Uniil ntre mof- teme si ecologia limbajului....................p.30 Constantin Stancu, Cnd diamantele se fisureaz....................................................pp. 31,32 Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 33,34 Marian Ptrascu, Oameni, animale si cartofi (IV) .............................................................pp. 35,36 Diana Iacob-Sptaru, Confidential ..............p. 36 Elena Buic, Oameni... ...........................pp. 37,38 Irina Lucia Mihalca, Poeme ........................p. 38 Ovidiu Ivancu, Al saselea simt... ...........pp. 39,40 Dan Cpruciu, Sonatele sonete ...................p. 40 Daniela Sitar Tut, La asa ceva m pricep: s crtesc, s critic, s atac... ................pp. 41,42 Boris Marian, Poeme .....................................p. 42 Nicolae Blasa, Cum ai pierdut si ultimul tren... ..........................................................pp. 43,44 Sadik Krasniqi, Poezii .................................p. 45 Stefan Lucian Muresanu, Amnarul si amarul gnditorului perpetuu ...........................pp. 46,47 Geta Truic, Rspuns... .................................p. 48 Constantin E. Ungureanu, Mihai Eminescu si Alexandru Macedonski .........................pp. 49-51 Puiu Gheorghe Rducan, Poeme ...............p. 52 Stelian Filip, Epigrame .................................p. 53 Adrian Botez, Versuri ....................................p. 54 Nicoleta Milea, Dincolo de tcere... ....pp. 55,56 Adriana Yamane, Hainele cele noi... ..........p. 56 Virgil Stan, Plnsul puiului de lebd ..pp. 57,58 Ioana Voicil Dobre, Versuri .........................p. 58 Stelian Ionescu-Astralus, Epigrame ..........p. 59 Cristina Oprea, Lumea tainic a picturii lui Victor Brauner ................................................p. 60 Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, n septembrie 2010 Membri de onoare ai colectivului de redactie - Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog - Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British Literature, English Departament, Bucharest University 2 Anul II, nr. 6(10)/2011 Constela\ii diamantine Responsabilitatea privind continutul materialelor publicate n revista Constela\ii diamantine apartine strict autorului care semneaz textul. Adresa redactiei: Bd. Gheorghe Chitu, nr. 61, Craiova, Dolj, Romnia, cod: 200541 ISSN 2069 0657 DTP: Doina DRGUT Sumar Redactia Director: N. N. NEGULESCU Redactor-sef: DOINA DRGUT Secretar general de redactie: JANET NIC Consilier artistic: CRISTINA OPREA Redactori asociati: - Prof. univ. dr. CTLINA-FLORINA FLORESCU, SUA, membr a Asociatiei Romne de Studii ale Americii - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv, critic literar, traductor - Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHESC, Universitatea Danubius, Galati - Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA, membru al Academiei Americano-Romne de Stiinte si Arte - MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages & Literatures 249 East Pyne, Princeton University - Prof. univ. GRIGORE AVRAM Materialele se pot trimite la adresa: constelatii.diamantine@yahoo.com Constela\ii diamantine http://www.scribd.com/constelatii_diamantine Constela\ii diamantine 3 Anul II, nr. 6(10)/2011 Constela\ii diamantine Suntem tritori pe un Glob viu, Theo/Therric, din infinita Grdin a Universurilor. Ma/ therria mamei Geea este sacr, sfnt si sfintitoare prin origine; fiindc s-a ntrupat din sublima energie vibrational a strlucirii Logosului transcendent si re/ prezint o ipostaz a frumusetii absolute, revelat de misterul unicului arhetip universal. Fiind reflectare a Logosului divin, Te/ rra are n aura inimii spirituale ger- menul primului gnd pur, vesnic roditor de gnduri. Altfel spus, n grai omenesc, noi fiintm ritmic pe Te/rra, ntr-o Lume de gnduri, laolalt cu celelalte forme fiintitoare. Vietuim, asadar, n (si prin) imaginile gndurilor rostitoare, ale cror esente nu ne apartin. Suntem doar grdinari de gn- duri, imagini si cuvinte. Menirea noastr este aceea de a pstori aceste prolifice energii creatoare, crora le reformm, etic si estetic, potentele. Modelul Lumii gndurilor se continu si se interfereaz prin cercuri concentrice cu ntregul Lumilor (planurilor superioare), conferind astfel sensul totalittii genezei universale. Abateri de la regula de aur a armoniei sacre nu sunt posibile; gnduri ex/cen- trice (n afara Legii) nu exist. Mentalul uman, coordonat de spirit, este accesat permanent de Lumea gndurilor. ntelegerea particularului nu ar fi posibil fr integrarea n panorama (gr. pas - tot, horama - vedere) totalittii. La dimensiune uman, spiri- tul gndit (impregnat de gnduri) si gnditor (sintetizator de gn- duri prin ratiune) se orienteaz n spatiu/timp prin spectrul intuitiv. Gndirea nalt urmeaz Legea divinatiei (vezi strvechea mantic; gr. mantike), a invocrii si contine n miezul ei nvredniciri cultice, sacerdotale, mostenite din tezaurul prototipului celest. Radiograma/astrograma sa ema- n din porunca providential. Fluxurile vibrationale ale Lu- milor de idei mentin desfsurarea nentrerupt a istoriei totalittii. Lumile de idei sunt Theo/enti- tare; iar gndurile omenesti sunt enti/tare, de/venite. n ordine progresiv, la un alt nivel de perceptie, prin analogie cu sensul semnului si al semnifi- catiei simbolului (simbolul fiind un sistem) ne raportm specu- lativ la afinitti cognoscibile ale contextului (sfericului) abstract. Hierofaniile si simbolurile sacre revel principiul contextu- lui (al atotcuprinztorului si eternului sferic ideal/Theo/lo- gal) asa cum ne mprtseste Sf. Augustin. Concretul este re/zultatul aproximrii impulsurilor mentale; transmittor de interpretri si sensuri senzoriale re/cunoscute ca fiind proprietti ale naturii obiective, care sunt re/flectate n oglinda constiintei. Deci, gn- direa constient urmeaz ritualul invocrii, scrierea pe cel al evo- crii. Parmenide ntelegea gndi- rea ca fiind identic cu existenta. Plotin, la rndul su, considera c: n sfera spiritului gndirea si-a ajuns adevrata sa existent; iar sfera gndirii este identic cu existenta suprasenzorial a ideilor. Aici, se cuvine o interventie aporetic. Eu vd diferit semnifi- catia originar a gndirii: determi- nismul agnostic ne mpiedic s dobndim o gndire ideal. Ceea ce nsemn c gndirea omeneas- c, insuficient si relativ (n act), nu poate cuprinde splendoarea totului; si nici nu are complet dezvoltat lumina cea de tain, trebuincioas contemplrii fru- mosului absolut. Prin urmare, cum poate fi gndirea identic cu misterul existentei? C gndirea este un atribut dinamic al existen- tei (att ct o percepem noi) asta este alt/ceva... Postulatul plotinian se str- duie s ating nuanta cea mai apropiat a adevrului, cnd afir- m despre sfera spiritului n care gndirea si-a ajuns adevrata sa existent. Dar si aici avem o ambigu fundamentare filo/ sofic. Repetarea, sub o alt form, a unui argumentum ad nauseam n continuarea textului plotinian, citat mai sus, nu are prea multi sorti de izbnd. Microsfera spiritului indivi- dual este o proiectie holistic (gr. holos, ntreg) Sferei Spiritului Universal, din gndirea creia au izvort toate Lumile. Asa nct, fiind gndit de sacralitate, sfera spiritului personalizat contine apriori amprenta eternittii; si n ea se afl viata gndului. Cum s-si ajung aposteriori gndirea, adevrata sa existent, n sfera spiritului unde ea era vie n continut? n virtutea unei de/finitii, a- ceasta ar fi ideograma spiritual a eului ontologizat prin relieful misctor. n Phaidon, 72 b,c, Platon de- scrie pilduitor intuitia compensa- tiei reciproce circulare a elemen- telor existentei. N.N. NEGULESCU Ecourile Sferoidei Spirituale Dar, sunt si cazuri de ariditate temperamental, n care, prin per/ vertire, relatia dintre ratiune si credint (energia gndirii ome- nesti) cade prad ispitei. Zborul energiei/gnd, odat per/vertit, are aripi frnte la altitudini eterice. Thesis/ul lui Petre Tutea, din Cugetri (43), edific acest sens: Gndirea este o splare a cre- ierului. Asta m face s cred c gndirea nu e din creier si acest creier e numai un sediu... De ce gndirea nu e produs de creier, care e numai un sediu? Fiindc n-o produc toate creierele. Dac inteligenta ar fi produsul creie- rului, atunci ntre Goethe si nea Gic n-ar mai fi nici o diferent. Totusi, as mbrtisa, cu o cri- tic de ntmpinare, judecata maestrului meu preferat. n locul categoremei propozitionale Gndirea este o splare a cre- ierului, s-ar fi cuvenit: Gndirea este o nrourare i/luminat a cre- ierului. Distributia metafizic pro- pus de mine se sustine printr- un salt aparent n des/tinuire paradoxal si anume: astfel sunt depsite planurile temporale; dar, ntru aceeasi ritmic, este su- blimat trecutul si prezentul viito- rului rememorrii mistice, ca mo- del spiritual trinitar logo/sferic (gnd, i/magi(n)e sacral, cu- vnt). Sferoida Spiritual a Lumii Gndului, care prezideaz an- samblul cosmic, l-a inspirat si pe Tudor Vianu n scrierea tezei Fi- losofie si poezie: Lumea mo- dern a aprut cu prima tresrire a gndului despre autonomia feluritelor domenii ale culturii. 44 Anul II, nr. 6(10)/2011 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Doina DR~GU} se clatin timpul adun pe o rsucire de or amiaza lumin prelins n vorbe adun se clatin timpul tremur drumul... flacra dorului n privire tin un strop din pdurea de brazi lumina curge ca o ap-vioar pe o lespede lng o aprindere flacra dorului vine retezat suind sunetul corzii ntr-un gol din univers ntre cer si cuvnt melodia rupt vioarei se nalt n zborul cioplit coloan-fr-de-sfrsit urcnd asezarea n val rsturnat ntre cer si cuvnt verbul se nvioar lng o pdure de fluturi nu exist nimic nu exist nimic din cele existente. nu exist nici primul nu exist nici ultimul unicul e cauza tuturor dumnezeu se afl n fiecare om esenta n funebra vale furtuna fu esenta n funebra vale ajuns rob pieri asa spune sabia care cerea s nu ptrund niciun strin prin peretele de lumin ce nconjura cetatea rezultatul gndurilor tot ceea ce mi se-ntmpl este rezultatul gndurilor mele durata vietii este calculat astfel nct s am timp s trec prin toate evenimentele ce-mi cldesc destinul nu pstrm msura strngem lucruri Ir s ne fie de folos nu pstrm msura mnati din toate prtile e cu neputint s cuprindem totul permanent si pretutindeni m apropii ndeprtndu-m permanent si pretutindeni m ncurc n libertate dar am libertatea de a m ncurca nu m afecteaz pierderile trag draperiile, potolesc lumina devin egal cu ceea ce este profund si m ndeprtez apropiindu-m cel ce... doar cel ce accept pierderea uitnd de sine si de lucruri dobndeste cel ce se nalt prea mult pierde echilibrul cel ce alearg prea repede nu poate ajunge nicieri simplu ca adevrul nvelis de lumin peste nvelis de lumin n interior - mister ntuneric nvluit de ntuneric ntindere nedeslusit totul este simplu... ca adevrul sau totul e complicat precum cutarea lui nimeni nu e prea btrn nimeni nu a venit prea trziu nimeni nu a venit prea devreme Dan Scurtu - Watermill (Reproduction after Meindert Hobbema) arde n cntec parfum fonturi pe ap fonturi n vnt dac le citim e superlativ arde n cntec parfum oval aflai si golul este o form cineva n locul tu ar dormi semnul de ntrebare este strdanie pierdut dare napoi cresc fiori n profunzimi nseltoare totul se ntmpl tuturor deopotriv nainte si dup nainte si dup se urmresc umplerea vidului nu poate fi sfrsit niciodat. unde melancolice izbucnite din adncuri se nalt n duioase brate de ntinderi. Constela\ii diamantine 5 Anul II, nr. 6(10)/2011 Constela\ii diamantine Al. Florin }ENE Lucinus Annaeus Senecaa trit (c. 4 .Ch. - 65 d.Ch.) si a scris sub efectele unui sistem politic si social instaurat la Roma dup anul 27 .Ch., fiind influentat inclusiv de schim- brile survenite n comportamentul si menta- litatea locuitorilor acestei metropole. Era peri- oada cnd Octavian August instaurase re- gimul monarhic absolut ascuns sub falsa masc a principatului. Acest regim se carac- teriza prin faptul c monarhii dispuneau de imperium proconsulare maius, conform lui Eugen Cizek, n Epoca lui Traian. mpre- jurri istorice si probleme ideologice (Edi- tura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1980, pp. 124-125), ce garantau conducerea armatei, controlul tuturor teritoriilor din afara Romei. Discutiile, avnd idei originale, se dezbteau in arto, adic n grupuri restrnse, cci absolutismul interzicea exprimarea liber a opiniilor n fata asculttorilor, n piata pu- blic sau n for. n perioada la care facem vorbire, Seneca era homo nouus, adic om nou n senat, un fel de consiliu suprem aris- tocratic al fostilor magistrati traditionali, ce venea de pe vremea Republicii. ns Seneca nu si-a exercitat activitatea numai n domeniul politicii, ci si n domeniul scrisului, fiind un scriitor de o fertilitate con- siderabil, alctuind o oper deosebit si ampl n literatura latin. Din pcate, nu- meroase lucrri ale sale s-au pierdut, mai ales acele tratate ce abordau stiintele naturii sau cele ce studiau institutiile altor popoare, aple- cndu-se cu osrdie asupra istoriei egipte- nilor, acestea fiind opuscule de etic, cum era Moralis philosophiae liber (Carte de filo- zofie moral). Se pare c aceasta este cea mai nchegat si sistematic dintre scrierile sale. Prin temperament, Seneca n-a fost un fi- lozof, ci scriitor preocupat de filozofie. Asa cum si Traian Diaconescu l aprecia n stu- diu introductiv la Lucius Annaeus Seneca, Tragedii, vol. I (Editura Univers, Bucuresti, 1979). Seneca, pe lng epigrame si tragedii, a scris o ampl corespondent filozofic, expe- diat prietenului su Lucilius, ce s-a consti- tuit n opera sa cea mai important, Apokolo- kyntosis, un opuscul care ironiza memoria mpratului Claudiu, dup ce acesta a de- cedat, inclusiv si un numr nsemnat de lu- crri n proz, dialogi, nchinati unui grup de prieteni ai si. Quintilian, teoreticianul retoricii, la nce- putul secolului I d.Ch., semnaleaz paleta di- vers a preocuprilor si scrierilor lui Seneca, amintind si de succesul acestor dialogi (Quintilian, Institutio Oratoria, 10, 1, 128; a scris aproape n toate genurile literare, cci avem de la el discursuri, poeme, epistole si dialoguri - traducere de Maria Hetco, Editura Minerva. B.P.T., Bucuresti, 1974, vol. 3, pg. 190). Ca reprezentant al stoicismului trziu, Seneca, potrivit eticii sale, sustinea c omul trebuie s se supun destinului n viata ex- terioar, dar poate visa la o independent interioar, a eului, pstrnd distant spiri- tual fat de evenimentele care-l trsc si dispretuind bunurile materiale. Conceptiile sale etice au influentat crestinismul timpuriu. mpotriva stoicismului lui Seneca si a altor filozofi a scris Sextus Empiricus, medic si filozof grec, care a trit n secolul al II d.Ch. n scrierile sale, Schite pyrrhoniene, Con- tra nvtatilor si, mai ales, n Contra dog- maticilor, si ndreapt critica mpotriva sto- icismului si epicurismului, reprezentnd o sintez a scepticismului antic si o pretioas surs de informatii asupra filozofiei grecesti n general, dar si latine. n opera sa se gsesc germeni ai logicii propozitiilor. Stoicismul roman a fost reprezentat de Seneca, Epictet, Marc Aureliu. Acest curent a promovat o conceptie predominant mate- rialist n filozofia naturii si o gnoseologie senzualist. n logic, stoicii au fost precur- sorii calculului propozitional. Etica stoic reflect criza sistemului social al epocii (scla- vagismul), exprimnd refugiul ntr-un ideal iluzoriu. nteleptul trebuie s triasc, sus- tineau stoicii, potrivit ratiunii, s str- Seneca sau homo sapiens (erectus), robul destinului peasc pasiunile (durerea, frica, pofta si plcerea), s considere virtutea ca un singur bun adevrat, iar bogtia, Gloria, sntatea, etc. ca lucruri neimportante si indiferente. Omul (sapiens) trebuie s se supun destinu- lui. Exaltarea datoriei, promovarea n societate a fermittii n fata vicisitudinilor vietii consti- tuie mostenirea pozitiv a moralei stoice, idei promovate si de Seneca. n stoicismul trziu (perioad n care a trit si Seneca) s-a accen- tuat latura idealist, fatalist si religioas a doctrinei, care, sub aceast form, a influen- tat nceputurile crestinismului. Seneca crede ntr-un dialog ntre corp si suflet, n care su- fletul ar rspunde prin judecata constient, aceasta fiind esenta vietii. Logica lui include si gnoseologia. La nasterea individului ta- bula rasa, constiinta uman ar cunoaste prin perceptii mostenite cu putinta reflectrii fi- dele a mediului nconjurtor. Ratiunea ome- neasc ar controla si disciplina viata afectiv pe baza reprezentrilor comprehensive, per- ceptiile ce poart germenii adevrului. Seneca are o preocupare deosebit fat de conexiunile dintre notiuni si de notele par- ticulare care exprim propriettile concep- telor. n De beneficis (2, 34-35), Seneca afirm c conceptele n-ar reprezenta corpuri, cum sustineau stoicii de dinaintea lui. Faptul c apreciaz conceptele drept cuvinte si or- donri ale sufletului, se preocup de depar- tajarea sensurilor, de lmurirea procedeelor si categoriilor logice, cum subliniaz P. Grimal n Place et role du temps dans le philoso- phie de Seneque n Revue des Etudes Anci- ennes, 70, 1968, pp. 92-100. La Seneca, nsusi timpul se structureaz n raport de moravuri, iar durata intern a perceperii evenimentelor se prezint cea mai important fat de cea exterioar. El explic detailat c timpul ru consumat se comprim pn la aneantizare, cum reliefeaz n De bruitale uitae. Timpul este incorporal, dar se corporalizeaz prin trirea intens a prezen- tului. Gndirea lui Seneca asupra timpului se stratific pe dou niveluri. Primul implic o inspiratie epicureic si este refuzul trecutului, asteptrii anxioase a viitorului si scurgerii inutile a prezentului. La cel de-al doilea nivel, scriitorul-filozof elimin idealul epicureic al continuare n pag. 8 6 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 n cutarea viitorului Am trimis un cuvnt s vad viitorul si Lumina lui a ngenuncheat n miezul Lumii pe aripile vzduhului De atunci mi creste sub tlpi Pmntul; fosforul vietii scpat din flacra Soarelui mi se roteste ntruna cu hora elementelor n deprtrile Creatiei Cum s pun mna pe umbra alb a destinului iesit din Lume prin pestera ploii spat de fulgere...? Ar trebui s port n mine un cuvnt ancestral cu multe degete si un sir nesfrsit de nume care s vad n deprtrile Creatiei! n raza sufletului Te ascund de furtunile tenebrelor n raza sufletului adus pe unduirile harfelor din visul buchetului de Luceferi care st-n Ceruri Rmi nvpiat n Lumina chivotului meu de templu pn-ti voi regsi cu alte aripi tineretea speriat N.N. NEGULESCU Sub bolta Absolutului Vd n iubire sub bolta Absolutului mpletirea rdcinilor vietii si misterioasa testur a lucrurilor Cnt pntecul femeii-izvor n fntna cu ghirlande Se roteste narcul oulor pietrei naripate din pestera Duhurilor Nimbul frunzisului nfiorat ridic arborii vorbitori Suflul timpului verde seamn flori n calea Pmntului luminat de ngeri.... De ceallalt parte a visului De ceallalt parte a visului sunt ziduri din nimic pe care le nconjur cu deprtrile primordiilor si locuri zvorte ntr-o scoic de unde cnt amintirea ecoului mrii adncitoare Fuge cu mine fuga timpului si trebuie s mbrac repede cmasa Luminii pn-mi mbtrneste zmbetul trezit zeu Triesc n cntec Triesc n cntec de ochi de peste mai biblic dect mi se vesteste; nu mai ninge ascuns cu oceane pe mine nnoieste-mi aura, sfintitoare Crime... La Temple sub diademe Ce s facem noi cu mine plin de semne de ruine golit pn n mistere ntre gemenele Sfere? mi dezbrac rnitul eu sub talpa Lui Dumnezeu si zic sufletului: spune razelor o rugciune ... Aud ngernd a soapte: - E o poart ntre sapte mprat pe Lumini cale pentru Heruvimi Vino, fiu al firii-nalte rou-a visului de carte, la temple sub diademe ai altare cu poeme! Nu poate mbtrni sufletul Nu poate mbtrni sufletul zboar prin flacra fulgului de Lumin caut-ntruna cu stele pn la bru locul nasterii n inima Cii Lactee Cte rodiri,ct fior are fosnetul mtsos din adncul Cerului... Dan Scurtu - Landscape at Sunset Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 7 Anul II, nr. 6(10)/2011 Iulian CHIVU Matematician cu deschideri culturale complexe si cu vdite veleitti literare, Doina Drgut este nc un caz fericit (si nu m refer aici la cazul Dan Barbilian, ci la cele de genul lui Marcel Chir- noag, de genul Victoritei Dutu sau al lui Florentin Smarandache) care ne descoper lumea de pe soclul spiritului stiintelor exacte la confluenta lor cu artele si de ce nu si cu cotidianul, lucru pe care, n fond, l face si autoarea recentelor Nelinisti prin timp (Ed. Sitech, Craiova, 2010). Ea nssi debutant cu un volum de poezii (Ceasuri de ndoieli; Ed. Spirit Romnesc, Craiova, 1994), cruia i-au urmat alte trei volume de versuri (Detasare ntr-un spa- tiu dens, Ed. Spirit Romnesc, Craiova, 1995; Spatiul din neli- nisti, Ed. Scribul, Slatina, 1998; Ochiul de lumin, Ed. Fundatia Scrisul Romnesc, Craiova, 2000), urmate de experientele eseului (Arabescuri, Ed. Spirit Rom- nesc, Craiova, 1995) sau de cele ale romanului (Suferintele unui redactor, Editura Alma, Craiova, 2006), Doina Drgut trece de la frumusetea rece a logaritmului la functiile estetice ale rostirii. Jur- nalist atent la evenimentul cul- tural, Doina Drgut nu numai c si informeaz cititorii prin stirea de ziar, ci intr n adncul prileju- lui cu aceeasi dezinvoltur in- diferent dac este vorba despre cronica plastic, cronica literar ori chiar eseuri urmnd crezul c lucrurile cu adevrat esentiale sunt lucrurile simple. De la sim- pla relatare a evenimentului cul- tural (Atmosfer plin de lumin si cldur, Grup 6+1, nfrumu- setare si nnobilare), plasat n finalul lucrrii, ncerc s parcurg drumul invers spre judecata de valoare din Lumin si sensuri confuze, Compozitii cu impli- catii existentiale si mai ales din Viziune realist-mistic (despre o expozitie a graficianului Stan Done), mbinare ntre mitic si real (o expozitie a lui Marcel Chir- noag, matematician de forma- tie), o ndrzneal si o asumare fantastic, un risc si totodat o ocazie fericit pentru cronicar de a privi, a ntelege si a judeca lumea plurivalent a artei plastice prin stiinta proportiilor, a ritmu- rilor si a efectelor cromatice. Cro- nicar cultural la fel de atent, caz mai rar ntlnit n presa local unde adeseori diletantismul sc- pat de sub control face carier, Doina Drgut este o autoritate prin propriul exercitiu literar, ma- nifestat liber si competent si n cel de al III-lea capitol, intitulat Recenzii, cronici literare. Uimit de farmecul zicerii, autoarea cro- nicilor se exprim adesea n citat (singurul n msur s se argu- menteze), ns judec ntr-un sis- tem axiologic perfect vertical: Cu stelele la plug nhmate, printul Eugen Caraghiaur (...), brzdeaz cerul si-l nsmnteaz cu vise desctusat de limitele fi- rii(Meteoritii, Ed. Mileniul Trei, Deva, 1990 - n.n.). n asimetria/ universului - continu cronica - se ascunde fata/ nevzutului, o asimetrie nu matematic, ci una ca imperfectiune a tuturor exis- tentelor, o imperfectiune ce as- cunde ceea ce este perfect si per- fect este doar ceea ce nu exist... (p.87). Doina Drgut trece, n cu- tarea permanentei, si asupra crtii de debut Blesteme, de Nicolae Blasa, Invitatie la vis, a Md- linei Maroga, ntlnire n alb, a Danielei Luca etc. n general, re- cenziile si cronicile literare sunt scurte, din motive de spatiu, nu si superficiale, din ratiuni deon- tologice, ns am certitudinea c autoarea nu a scris despre tot ce a ajuns pe masa redactiei si ea stie s se scuteasc de o astfel de suspiciune tocmai punctnd lucrurile originale si promisiunile lor de durabilitate, nu de durat (Cntri iubirii, a poetului mol- dovean Eugen Enea Caraghiaur, Toat suflarea s laude pe Dom- nul, pricesnele preotului-pro- fesor Alexie Buzera etc.). Inclus n acelasi capitol, nici volumul Foisor n Heliopolis al cunoscu- tului poet si eseist Zenovie Cr- lugea, scris n dulcele grai croni- cresc, care aminteste de str- vechile imnuri indo-persane n- chinate Aurorei, nu primeste mai mult spatiu fiindc Doina Drgut stie s-si invite cititorul la a descoperi singur cartea. Reedi- trile, trecute o dat prin judecata vremii, nu usureaz cu nimic re- cenzia, ci cheam la identificarea argumentului care a reclamat re- aducerea n actualitate a unor pe- renitti culturale, asa cum este cazul generalului Nicolae Por- tocal cu lucrarea sa Marile civi- lizatii ale traco-getilor (Ed. Obi- ectiv, Craiova, 2006), a crei pre- fat este semnat de Doina Dr- gut. E adevrat c lucrarea, re- luat dup 70 de ani, ofer sufi- cient material ct s scrii o pre- fat, ns Doina Drgut nu se Doina Dr#gu] [i odele enciclopedismului limiteaz la a sintetiza aspecte de senzatie din prezentarea celor sapte minuni ale lumii antice, ci insist cu propriul interes de cititor avizat pe acele date care i pun probleme matematicianului: Ptratul, cu latura de 123 m, pe care fosneau Grdinile, era sus- tinut de 1.524 de stlpi, dintre care cel mai nalt avea 23,10 m. nltimea maxim era de 77 m (p. 79), altceva dect nsemn- rile cltoriei lui Dinicu Go- lescu. Simtul acut, matematic, al esentei se concentreaz n con- cluzie: Ceea ce nu se stie este se- cretul dinuirii acesteia (Pira- mida lui Keops, n.n). S-a cons- tatat c egiptenii cunosteau numrul de aur (raportul dintre apotem si nltimea pi- ramidei; valoare: 1,618) si va- loarea lui a (3,14) cu dou mii de ani naintea grecilor; ei ope- rau cu asa-zisul triunghi al lui Pitagora (p. 86). Ori lucrurile acestea l-au fcut pe un scriitor arab, dup cum retine autoarea, s observe c pe pmnt toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide (ibi- dem). Si abia acum ajungem la primul capitol, Articole, eseuri, unde se pare c Doina Drgut si justific ntrutotul titlul crtii sale, Nelinisti prin timp. O prim neliniste vine dinspre efigia im- perturbabil a lui Eminescu, desi detractorii lui de ieri si de azi sunt neantizati de celebrul vers al lui Sorescu, citat la locul potrivit: Trebuiau s poarte un nume: Eminescu. Dup ce se aduce un elogiu (nc unul) lui Brncusi, al crui atelier parizian devenise la un moment dat mai atractiv dect celebrul Turn Eiffel, Doina Drgut rememoreaz cteva mo- 8 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 mente din biografia lui Arghezi printre care si nemeritata lui os- tracizare din anii comunismului romnesc timpuriu, epoc de pro- letariat cultural care si pune amprenta si pe traiectoria lui Gheorghe Clinescu si care ne las fr un Eliade dup ce pre- simtise austeritatea cultural sta- linist-sovietic din calea creia se refugiaz numeroase alte va- lori ale artelor si culturii rom- nesti. Si cu toate insistentele pe zona cultural att de fertil a Olteniei, Doina Drgut nu se li- nisteste nici aducnd n discutie celebrul caz al acelui Homer ar- gentinian, Jorge Luis Borges, care se consola cu gndul la ce- lebrul Premiu Nobel c poate Academia din Stockholm l so- cotea prea tnr nc pentru aceast onoare, chiar si la cei peste 80 de ani ai si. Confe- siunea se fcea ntr-un dialog cu Marin Sorescu, si el n atentia a- mintitei academii, dar la propu- nerea romnilor din diaspora, nu a celor din tar. Adevrate ode ale enciclope- dismului cultural, eseurile Doinei Drgut si declin nelinistile de la Craiova pn la Paris si pn dincolo de Ocean cu Ernest He- mingway, cu Denis de Rouge- mont, cu gndul la vikingi si Nobel-ii lor, la soarta capodo- perelor, ne ntoarce n istorie pn la Regele Alfred cel Mare si harpa lui, la pseudoecume- nismul unei noi releigii, BahaI, la Marele zid chinezesc, la mos- tenirea lui Henry Ford, la Zidul Plngerii - ultimele vestigii ale celui de al Doilea Templu, la Se- cretele Vaticanului, la Arta ara- bescului, dup care ne readuce la gloria aproape bicentenar a craioveanului Colegiu National Carol I, vizavi de realitatea crud de pe la 1918 a Diplomelor de vnzare, de la o universitate din Debretin, pe care le pomenea n glum la Cluj acad. C. Daicoviciu, dar care au ajuns o jalnic re- alitate n nvtmntul romnesc de astzi - nc un prilej de Nelinisti prin timp pentru jurna- listul si omul de rafinat cultur Doina Drgut. plcerii si propune actiunea continu, care s se contrapun timpului neantizat al inac- tiunii, actiune de obrsie stoic si menit s conduc spre echilibrul interior authentic. Seneca ader la fatalismul stoic, ns sustine c omul poate deveni liber si controla soarta, dac o accept cu senintate (De bre- uitate uitae - Despre viata scurt, 15, 5). Astfel, libertatea exist numai fiindc exist necesitatea. El preconizeaz nu att extir- parea pasiunilor - cum ar fi: plcerea, mnia, ambianta, durerea, gelozia -, ct controlarea lor foarte ferm (De ira - Despre mnie, 1,7,2). n mod sigur, el consider virtutea ca unic valoare a vietii fericite, neevitnd hedonis- mul (gr. hedone - plcere) grecului Epicur. Dar, Seneca nu-si limiteaz sfaturile la abti- neri, la ataraxie, la tanquillitas, ci obtinerea linistii prin practicarea virtutilor. n operele de la btrnete, Seneca, n scri- sorile ctre prietenul Lucilius, combate cu struint teama de moarte si de orice fel de boli si dureri. n sine, moartea n-ar constitui nici un bine nici un ru. El nu admite supra- vietuirea sufletelor dect cu ezitri si exclu- sive pentru spirite de elite. n Epistole spune: Adevratul ntelept, nu e supus nici unei vtmri, ntruct nu are nsemntate cte sgeti l tintesc, de vre- me ce el rmne de-a pururi neclintit. Iar n De constantia sapients (Despre constanta nteleptului), 3,5, spune c sufle- tul nteleptului este drz si adun n el putere, nct nici o vtmare nu-l clinteste. Spre deosebire de alti stoici, cum demonstreaz P. Grimal n Seneque, Seneca nu consider c nteleptul ar reprezenta un mit al ratiunii, ci ar constitui doar o norm stimulativ, si l apreciaz ca realitate istoric. Nicolae Mircea Nstase, n Conceptul de libertate la Seneca, publicat n Culegere de studio de civilizatie romn (Buc., 1979, pp.77-93), precizeaz c libertas dobndeste, la Seneca, mai multe sensuri si echivaleaz nu numai cu libertatea interioar, ci si cu jude- carea corect a defectelor prietenilor, chiar cu o cunoastere solid a tainelor naturii. Seneca nu a fost un clasic, ci, mai degrab, un non-clasic, dac nu un anticlasic, cum l re- comand stilul prozei sale. El a fost un spirit romantic, ca temperament, si a apartinut cu- rentului stilistic numit stilul nou. Acesta se ca- racteriza prin asimetrie, culoarea poetic, con- cizia, patetismul, prelungind vechiul asianism literar si ilustra constituirea unui neoasionism. Scriitorul-filozof roman, prin conceptia sa despre viat, a promovat rolul destinului n viata homo erectus, acesta fiind robul ntmplrii si trind ntr-un nsemnat izvor de nelinisti: grija de a-ti alctui o masc, spre a nu arta nimnui chipul tu adevrat. (S trim cu simplitate; s alternm ntlnirile cu singurtatea). Al. Florin TENE continuare din pag. 5 Vernisajul expozi]iei de pictur# a Cenaclului Constantin Br@ncu[i Salonul de prim#var# 2011 (Galeriile Cromatic, Craiova, 26 mai 2011) Cristina Oprea si N.N. Negulescu N.N. Negulescu, Benoni Mogoseanu si Dan Scurtu N.N. Negulescu admirnd lucrrile Cristina Oprea si N.N. Negulescu Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 9 Anul II, nr. 6(10)/2011 C#r]i primite la redac]ie Elena Buic - Luminisuri, Ed. Anamarol, Buc., 2011 acidul conceptului cauterizeaz muguri, cntec si limpezimi. A- colo unde nfloreste un concept, s stiti c un lucru concret este nmormntat (B. Fondane). Numai c, la Eminescu, butu- ruga romantic a dat lstari gr- itori de miastre ntelesuri. Nu credeam s-nvt a muri vreodat este impulsul nietzschean nsc- tor de alte pulsuri. n zboru-i so- litar spre lna de aur a Absolu- tului, Eminescu a vzut de tim- puriu c gndul se hrneste cu snge, c de pe Himalaya con- ceptului literele lumii nu mai pot fi citite. Frenetica evaporare n vrtejul fanteziei este uitare si moarte. n miscarea-i ascendent, re- lieful si pierde protuberantele, potolindu-se n vastitatea planu- lui mut. Lucrurile devin idei. Din copaci rsar zne, femeia e nger, rul este Demiurg, Nilul este gnd. Alambicul gndirii distileaz comina realului. Palinca visului l mbat pe zeul Eminescu care, n uriasa-i risipire, d hrana pe extaz. Desfrunzirea de lume se face ntr- o inconstient rational asumat. Celebra analogie a lui Aristo- tel din Poetica, Btrneteaeste pentru viat ceea ce seara este pentru zi este, dup Alain Boutot, lmuritoare de multe nedumeriri, de parc ar fi fost una dintre Parce la cptiul copilului Eminescu. Cele dou serii eterogene de termeni, seria biologic (btr- netea si viata) si seria cosmolo- gic (seara si ziua) pot da nastere la dou metafore: btrnetea este seara vietii si seara este btr- netea zilei. Ambele metafore trimit la termenul sfrsit care sugereaz senzatia de durere. Dac prima metafor mbog- teste pentru c ridic seria bio- logic la scar cosmic, cealalt metafor coboar caratele cos- mice n balta realului trector. Pe bun dreptate Constantin Noica vedea n versul eminescian brat molatec ca gndirea unui mprat poetsmburele culturii romne moderne. Analogia bra- tului cu gndirea, nalt, puri- fic, aristocratizeaz corporalul prin spirit. Acesta este proiectul genetic al poeziei eminesciene, transferul de la concret ia abs- tract, de la luxuriantul palpabil la eteratul mintal. ngerul, eroul, mpratul, ge- niul, zeul, Hyperion, sunt stri care transcend lutul, vpi de sublim, frumoase fr corp. n furtunoasa-i decorporali- zare, Eminescu nu alege ghirlan- da de flori senzuale, ci cununa de laur, visul de mrire, asceza gndural, cerurile nalte. Inoro- gul poeziei eminesciene nu paste iarb, ci umbra ierbii, nu bea ap, ci umbra apei. Ajuns n vrful pascalienei trestii abstracte, ochiul poetului se ndreapt, lcrimnd, spre pmnt, dorind s reversibilizeze ireversibilul. Anteu, trezit din ui- tare, vrea s palpeze pulsul ma- teriei. Dar pnza de pianjen a cu- getrii l-a prins definitiv n smoala noptii. Prea trziu. Prea departe. Drumul ntoarcerii este barat, iar poetul rmne de-a pururi gnd purtat de dor. Biberonul copilriei nu se mai potriveste n gura gndului br- bos, ntelept dar sterp. Poetul nu mai ntelege nici copilria, nici pdurea, nici iubita. Dulcele corn nu va mai cnta niciodat pentru poet. Totul este suspin, suferint, zdrnicie. Realul, asemenea luminii ste- lare si amorului, era pe cnd nu se vedea. Azi, desi se vede, nu e. Eminescu nu mai trieste timpul, ci contratimpul, nu sensul, ci con- trasensul. Adic absurdul kafkian. Destinul lui Eminescu are ver- santii unui munte: tnjire dup ambrozia abstractiei si tnjire dup agurida concretului. Vrnd s nteleag, poetul a uitat s simt. Gndul clugrit si caut, acum, mireas. De aceea, aseme- nea lui Hyperion, vrea s se nasc din pcat si s-si dea nemurirea, regatul su, pe o aschie de iubire. Drmonul mentalului are, ns, sita prea deas, iar fina cerului nu-si mai ninge fulgii spre vatra pmnteasc. Strigtul de durere al poetului si face datoria cristic, nv- tndu-ne s iubim spontanul, ete- rogenul, clipa cea repede. Descoperim c Eminescu r- mne sublim la ptrat. Fiind sf- siere, ntruparea constiintei ne- fericite a lui Hegel, Eminescu moare, de fiecare dat, de dou ori: odat prin ruperea de real si o dat prin neputinta de ntoar- cere. Proba de foc a adevrului e- minescian nu e ntlnirea, ci cutarea. Unde stpneste Ra- tiunea, lucrurile pier. Rmne ge- nericul si platonicul Fruct, dar dispar merele, perele si migda- lele. Vrnd s fie apolinicul Fruct, Eminescu uit s fie dio- nisiaca migdal. Murire ascen- dent si murire descendent. Stilizat brncusian, Eminescu devine gnd modular, insuficient siesi, fr norocul lui Ulysse care si-a regsit Itaca, al Fiului Risi- pitor care s-a ntors de unde a purces si al lui Ft-Frumos din Tinerete fr btrnete si viat Ir de moarte, care s-a mplinit prin trecerea de la atemporal la temporal. Paradox ntrupat, Eminescu ajunge hyperborean, gnd care vrea s simt, asa cum Arghezi dorea s pipie Absolutul: Vreau s te pipi si s urlu: Este!. Desi femeia este blamat c, prin natura sa senzual, nu poate sri prleazul n ograda spiritului, este repede iertat: A fost crud- nvinuirea!. Femeia este apro- piere, ntlnire, mplinit n sim- plitatea ce nu-si d efemerul pe porumbelul nemuririi de pe gard. Blanca din Ft-Frumos din tei refuz brbteste asceza: ,,Nu voi, tat, s usuce/ al meu sufle! t- nr, vesel:/ Eu iubesc vnatul. Jocul/ Traiul lumii altii lese-l. Nici Ctlina din Luceafrul nu e n stare de mprtia cuge- trii, dar aceasta, nteleapt, si-1 alege ca partener de viat pe C- tlin, care e viu, real, guraliv si de nimic, asemenea ei. Dac Eminescu s-ar fi simtit acas n chilia principiului Cogito, ergo sum, n-ar mai fi ngenuncheat n altarul frumuse- tilor de hum si ar fi plutit ca o albin serafic spre polenul tran- dafirului divin. A fi nemuritor si rece nu e, la Eminescu, fal, ci regret. Janet NIC continuare din pag. 1 Nicolae Firuleasa - Pasii mici ai istoriei, Ed. MJM, Craiova, 2011 Sadik Krasniki - Lacrima vietii, Bucuresti, 2010 10 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 George FILIP (Montreal) NTMPINARE du-te Maria cu Sfnta-Maria. culegeti florile ce le-ati sdit. e primvar afar, n lume si Iisus - fiul s-a despironit. din sngele Lui zmbesc trandafirii. cmasa lui ne nvesmnt pe toti. Golgota se-nchin sub tlpile Sale si pe-alturi, smeriti, privesc si multi hoti Hristosul ne iart - El e iertarea. nu mai dati fuga cu tristi de talanti. la visteriile de aur din ceruri nu mai au cheia sperjuri eleganti. Maria terestra - Maria din ceruri a pus suflare n pruncii de seu dar dintre toate fiintele lumii numai Iisusul ne e Dumnezeu. iat-le Doamne cum mtur raiul. Mriile mele-s surori prin eter. ele deretic, ele coc pinea pentru flmnzii de jos si din cer. iart-m Doamne c scriu despre sfinte. eu sunt ortodox din mosii strmosi. nu-mi lua harul, nu-mi usca mna cu care-mi scriu versul spre unici Hristosi. ...a trecut ziua - e timp decusear. Mriile lumii asteapt Hristosul. s vin, s ierte, s-nving trdarea; ce-as mai putea s spun eu - pctosul... PROTEST PUBLIC opriti planeta!, iarsi m-am nscut si la ponoda mea am fost si eu. cnd mi-au tiat buricul m-a durut, eram ca un brotac n elesteu. dar a sunat alarma. Ra-ta-ta!... porneau la trnt fritz si un rusnac. muza mi-a spus: copile, nu uita, rzboiul are vesnic ochi de drac. putea a cai cu schijele n burti. prin cer zburau Icarii de carton. plecam sau ne-ntorceam, mereu desculti. popii blagosloveau la unison. Hristos... plecase si el la rzboi, n duplicat - lupta pe dou prti fiindc prea mondialul trboi dansa n draci peste-ale lumii hrti. cnd s-au sfrsit obuzele de tot s-a scris, cum stiti, o nou pagin si noi ne-am ncuscrit n hozrasciot, o trambulin spre paragin. si iar clocir oule n cuib. si generatii noi s-au pus la drum. eu n-as putea s spun c m mbuib, ncalte c din nou miroase-a scrum. papornita cu manuscrise-i grea. abia-nvtasem s mncm ciuperci si mulgem hmesiti din noua stea licheni atomici ecologici - terci. si tot tusim de-attea betesuguri si-ades ne facem regi de operet. unii ne mai poticnim n juguri si altii cnt imnuri la flasnet. important e cine d cu barda. cli sunt si politruci de-asemeni. e globalizare-n lume, dar da: prin credint nu ne tinem gemeni. ...eram un mormoloc n elesteu. venirea mea pe lume m-a durut. acordul s m nasc nu l-am dat eu. opriti planeta!, nu m vreau nscut! TUZLA NATAL propun s fie TUZLA - capital iar din primar s facem presedinte si mai prosperi dect n evul-mediu s tinem legea: dinte pentru dinte. azi drumurile lumii trec prin TUZLA iar limba scris e din Babyloane. avem fecioare - chiar mumificate si crturari se nasac... batalioane. chiar Stratonis a fost la malul Mrii. foc a fcut si a zmbit din faruri poate grecesti, trziu... mai genoveze, s tin piept acelor avataruri. la TUZLA - Dumnezeu a pus femeia s care saci si s ne nasc pruncii. a fost scandal si harte mondiale, dar s-au supus al dracului - poruncii. numai Hristos nu s-a nscut la TUZLA, dar ne-am blagoslovit si Tu si Eu. priviti la primrie - prin ceasloave: noi suntem toti bucti de Dumnezeu. s-a prbusit la TUZLA si o nav. la TUZLA creste cel mai-nalt pitic. mos Dogea a luptat n sapte-s-sapte si-avem si-o fabric de cheag - v zic. mult mai prosperi dect n evul-mediu noi din primar vom face presedinte. propun s fie TUZLA - capital iar legea noastr: dinte pentru dinte. Dan Scurtu - Peisaj cu pini Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 11 Anul II, nr. 6(10)/2011 Florentin SMARANDACHE (SUA) Memorii de c#l#torie Vedere aerian a Monumentului National Fort Stanwix Lectii pentru... profesori! 29.06.2009 Am prezentat la Air Force Research Laboratory (Labora- torul de Cercetri al Aviatiei Mi- litare, prescurtat AFRL) din Rome, 74 de slides (clisee, ima- gini digitale proiectate pe ecran) despre Teoria Dezert-Smaran- dache (TDSm), sectiunea de fuziune/tracking (urmrirea traiectoriei aeriene). Au asistat si sefii: Mark Al- ford, Daniel Daskievich, plus John Salerno, specialistul n fu- ziune de nivel nalt. Expunerea mea a durat dou ore si jumtate. Oamenii au fost interesati, au pus multe ntrebri... * Privesc la televizor pe cana- lele 57 (Istorie), 31 (Planeta anima- lelor), 28 (stirile la CNN), 38 (n- tmplri politiste reale), 21 (fil- me). n timpul reclamelor TV, pun sonorul pe mut si completez/ adaug idei noi privind studiul si lucrul la laborator. Singurul cu care mai vorbesc este carnetul n care-mi scriu jur- nalul. De fapt, m confesez mie nsumi! 01.07.2009 Sunt n Griffiss Institute, aflat Lec]ii pentru profesori [i fuziunea cu istoria! ca si AFRL n acelasi Parc Tehno- logic si de Afaceri din orasul Rome. E frig n sal, ar fi trebuit s-mi iau pulovrul de la birou. Am fcut o prezentare a TDSm, n fata altor profesori si studenti veniti s lucreze, ca si mine, temporar n laboratoarele de cercetare de aici. 03.07.2009 Fr masin, parc sunt handicapat nu m pot deplasa la cumprturi, mi-e greu s vin pe jos cu plase si genti. Vizit la Fortul Stanwix din Rome Am vizitat Fortul Stanwix din statul federal New York, declarat Monument National, asa c pot spune n glum c, n timpul liber, am fcut fuziunea cu istoria sta- tului federal New York. n urma rzboiului mpotriva francezilor (1754-1763), pentru a controla ruta est-vest care lega Oceanul Atlantic de Marile La- curi, generalul britanic John Cum paradoxurile sunt prezente oricnd n viata cotidian, ele nu m-au ocolit nici n orasul Rome, din statul federal New York: am predat lectii pentru profesori universitari si am fcut fuziunea datelor din isto- ria statului federal New York! Stanwix a ordonat construirea n anul 1758 a fortului care i va pur- ta numele. Victoriosi, britanicii au preluat tot teritoriul aflat la est de fluviul Mississippi. Dar in- dienii erau nemultumiti de pier- derea continu a pmnturilor lor, pe care le ocupau englezii. Rscoala lui Pontiac obtine, n anul 1763, o Proclamatie Re- gal care interzicea nfiintarea de asezri englezesti la vest de Muntii Apalasi. Istoria fortului nu mi pare a fi att de glorioas, dar aici au fost semnate dou tratate de pace americane cu Confederatia celor Sase Natiuni (a triburilor indi- ene Cayuga, Seneca, Onondaga, Oneida, Mohawk si Tuscarora): n 1768, semnat de liderii Colo- niilor Engleze, si n 1784, semnat de liderii SUA. n timpul Rzboiului de In- dependent al SUA (1775-1783), britanicii au abandonat n 1776 Fortul Stanwix, care a devenit pentru Armata Continental a americanilor rebeli o garnizoan important n controlul drumului ctre Canada, colonie englez. Colonelul Elyas Dayton, coman- dantul Regimentului 3 din New Jersey, primul care a avut garni- zoan american aici, a schimbat numele englezesc al fortului, denumindu-l Fortul Schuyler, n onoarea generalului american Philip Schuyler (1733-1804). n vara anului 1777, forte britanice venite din Canada, sprijinite de unele triburi de indieni si de ame- ricani loialisti au asediat timp de 21 de zile fortul, care a fost salvat de o btlie purtat la 11 km de acesta, la Oriskany, de ctre for- tele americane venite n ajutor. Acestea au czut n ambuscad si au pierdut peste 500 din efec- tivul lor de 800 de oameni, cam 65%, ntr-un mcel oribil, dar lup- ta a fost att de dur nct indienii (care se aflau n ambele tabere, ntr-o lupt fratricid) au prsit cmpul de lupt, iar britanicii s- au ntors n Canada. Garnizoana asediat n Fortul Schuyler a avut ns pierderi minime: 4 morti si 21 de rniti. n anul 1778, lo- ialistii si indienii aliati englezilor au efectuat raiduri fulger n zon, Ir ca garnizoana fortului s le poat contracara. n 1779, o parte din garnizoan a participat la Ex- peditia Vestic, n care s-au dis- trus principalele sate ale tribului Onondaga, aliat cu englezii. n primvara anului 1781, ploi pu- ternice si un incendiu au distrus mare parte din fortificatiile si din barcile, care, din lips de re- surse, nu au putut fi reconstruite si fortul a fost abandonat (n 1784, tratatul a fost semnat n ruinele fortului). 12 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Florin AGAFI}EI S-a nscut n Vrancea, nainte de al doilea rzboi mondial, n anul 1937, la Nnesti, lo- calitate aflat pe malul drept al Siretului. Dup parcurgerea scolii generale, apoi a liceului, n orasul Moinesti, se nscrie la concursul de admitere pentru Facultatea de Istorie- Filosofie - sectia Filosofie, examen trecut cu bine. n facultate l va avea ca profesor, prin- tre attia altii, pe savantul Th. Simenschy, a- cela care i-a insuflat dragostea fat de civili- zatia indian, de limba sanskrit. Dup absolvirea Faculttii de Filosofie devine cadru didactic al acesteia prin ordin ministerial; va preda nentrerupt aici, att nainte de 1989 ct si dup evenimentele din decembrie ale aceluiasi an, pn n 2008, cnd se pensioneaz. Doctoratul l-a desvrsit sub ndrumarea profesorului Ernest Stere, avnd tema: De- terminism si libertate n filosofia epocii elenistice. Teza de doctorat, sustinut n anul 1971, va fi publicat ulterior sub titlul: Ethos elenistic - Cunoastere si libertate, la Editura Stiintific si Enciclopedic din Bucuresti. Preda, nainte de 1989, si un curs facul- tativ de limba sanskrit. Prelegerile-i privind istoria filosofiei antice si medievale trateaz si problematica filosofiei antice indiene. Rmne asociat al Faculttii de Filosofie, din Universitatea Al. I. Cuza - Iasi. Din lucrrile lui Marin Constantin, pu- blicate sub form de articole, studii, crti, vom mentiona succint, doar titlurile care au legtur direct cu civilizatia si spiritualitatea indian. Astfel, prima scriere consistent cu pri- vire la filosofia Orientului antic este editat la Universitatea Al. I. Cuza cu titlul: Isto- ria filosofiei n Orientul antic (1979), de ctre Centrul de Multiplicare al Universittii; studiul intitulat Notiunea mv n filosofia brahmanic apare n Anuarul Centrului de Stiinte Sociale al aceleiasi universitti. n anul 1982 scrie studiul Theofil Si- menschy, contributii la cunoasterea filoso- fiei critice, editat de Analele Universittii Al. I. Cuza - Iasi, serie nou, tomul al XXXVIII-lea. n volumul Lucian Blaga - Cunoastere si creatie, Culegere de studii, editat de Cartea Romneasc n anul 1987, este cuprins textul nrurirea spiritului indic asupra filosofiei lui Lucian Blaga; n Actele de comunicri ale Societtii de Studii Cla- sice, volumul Antichitatea si mostenirea ei cultural i aprea, n anul 1980, studiul Miturile creatiei la Mircea Eliade. O alt carte este: Isihasmul n mnstirile spa- tiului mioritic romnesc - de la palamism la paisism, aprut la Editura Lumea, Iasi, 2007. Aceast lucrare intereseaz mai ales, n ce priveste controversata problem Yoga- isihasm. Scrie postfata crtii semnat de Agafitei Florinel, Simbol si simbolizare indian n sculptura lui Constantin Brncusi, editat la Focsani, Editura Salonul Literar, n 2001; realizeaz Cuvntul nainte al crtii semnate de Stefan Munteanu, Istoria gndirii filo- sofice n India antic, publicat la Bacu n 1996; n Analele Universittii Al. I. Cuza - Iasi, serie nou, sectiunea a III-a, tomul XXVII, publica n 1991, Connaissance et la libert dans la philosophie indienne Smkhya; n aceleasi Anale, n tomul XXXVI, anul 1991, aprea studiul De mo- tifs cosmogoniques dans Scrisoarea I; n tomul XXIV al Analelor iesene publica - n 1978 - Intentionalitatea actului uzual n Bhagavad-gita; n 1982 edita n tomul XXXVIII al Analelor universittii iesene, Theofil Simenschy - contributii la cunoas- terea filosofiei antice; n tomul al XXXIII- lea, al Analelor Univ. Al. I. Cuza i aprea n anul 1987 studiul g-vedice - Imnul, nce- puturile filosofiei indiene n imnurile Nas- dasya; scrie recenzia la Abecedar Hatha- Yoga/Cum trebuie s fie profesorul de filo- sofie, aprut n Analele Universittii Al. I. Cuza - Iasi, 2000. n anul 2001, n aceleasi Anale i era publicat textul Regele Milida si buddhismul indian - colloquium ima- ginar ntre un rege indo-grec si un ntelept buddhist. Dup 1989 editeaz o carte de referint privind modalitatea de cugetare indian, inti- tulat Filosofia indian - Izbvire sufle- teasc prin cunoastere si meditatie trans- cendental. Cartea a aprut n Iasi, la Editura Mol- dova, n 1994. Este printre putinele aparitii livresti realizate de un indianist romn ai ultimilor ani ce trateaz profund filosofia indian, n maniera lui Sergiu Al-George, adic din inte- riorul problematicii si cu o usurint ce dove- deste cunoasterea temeinic a marilor poeme epice, a celor sase darshane sau scoli filo- sofice indiene ale buddhismului, tantrismu- lui, jainismului si, nu n ultimul rnd, limbii sanskrite. n Revista Symposion, tomul al III-lea/ 2005, nr. I (5) scrie despre Manualul de limba sanskrit, autor Mircea Itu, editat la Brasov, precum si despre Filosofia si religiile Indiei semnat de Mircea Itu si Georgiana D. Repere ale limbii sanskrite n cartea lui Marin Constantin, Filosofia indian. Izbvire sufleteasc prin cunoastere si meditatie transcendental Limba sanskrit continu s fie reperul multor lingvisti care se apropie de studiul comparat al limbilor indo-europene; nscut milenar, slefuit prin intermediul creatiilor vechi concepute n subcontinentul indian, sanskrita este si azi izvor de inspiratie, de cercetare si reconstituire a gramaticii indoeuropene. Instrument principal n dezvoltarea gndirii specifice perioadei Veda, sanskrita a cunoscut evolutia ulterior, mpreun cu scolile noi de cugetare aprute n timp; asa cum subliniaz si Marin Constantin, ea va Fi[# de portret Universitarul ie[ean Marin Constantin - demn urma[ al savantului Th. Simenschy Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 13 Anul II, nr. 6(10)/2011 traversa mai multe etape: sanscrita vedic, clasic, epic. Pe lng aceste etape prin- cipale se mai poate vorbi de sanscrita brah- manelor, sutrelor, povestirilor, sanscrita budhic (vezi Marin Constantin, Filosofia indian. Izbvire sufleteasc prin cunoas- tere si meditatie transcendental, Editura Moldova, Iasi, 1994, p. 15). Autorul presupune c n etapa Veda, sanskrita vedic este, probabil, limba scris a sanscritei ce se rostea atunci. Are o mare putere fil osofi c exprimnd gndirea simbolic reglementat magic (Ibidem, p. 16). Imnurile vedice cuprind - cum deja s-a demonstrat de ctre numeroase cercetri exe- getice ale ultimelor secole - in nuce, moda- litatea de cugetare caracteristic upanisha- delor, cel putin. S-a dezvoltat si un adevr axiomatic n acest sens sustinndu-se c ntreaga creatie vedic adun tot ce se putea transmite re- velat omului despre existenta manifestat n multiplele-i forme si c n afara Vedelor nimic nu ai mai putea descoperi nou. Adevrul revelat rishilor din cele mai vechi timpuri devine fundament si baz de pornire pentru cei care, trind n epocile postvedice vor dori s si s-si pun ntrebri cu privire la lumea n care triesc si la aceea camuflat n propriul Sine. Dou universuri la fel de incitante, s-ar putea afirma, din a cror investigare s-a copt ntreaga filosofare indian, liantul principal ntre lumea Vedelor si cea a budhismului sau jainismului functionnd cu precdere prin transmiterea oral a adevrurilor descoperite: e vorba despre limba sanskrit. Marin Constantin subliniaz prefacerile limbii sanskrite, survenite n etapa clasic a acesteia, observnd c lexicul devine tot mai variat si bogat, (ibidem) deci, am putea aduga noi, un mai performant suport n dez- voltarea gndirii bazate pe nalt meditatie. Dac n cazul sanskritei epice ar prea c nu exist probleme pentru cunosctori n descifrarea sa, altfel stau lucrurile n cazul sanskritei sutrelor (fie filosofice, fie nefi- losofice) (ibidem), deoarece aceasta devine din ce n ce mai ermetic, ncifrarea sa, carac- terizat prin restrngerea exprimrii specific ritualice, nemaifiind posibil fr anumite chei, pe care Marin Constantin le desem- neaz cu termenul paribhsa (ibidem). Autorul ilustreaz o asemenea situatie prin exemplul sutrelor filosofice (ibidem) referindu-se la khya. Astfel, exprimarea Smpayo mbuvac cet tatrpi (ibidem) s- ar traduce prin: khya ar contraargumenta c n cazul n care un adept al filosofiei Sm preformatul posed miscarea n mod firesc precum apa, de exemplu, si nu dato- rit unei vointe proprii, trebuie s rspun- dem c apa are voint proprie (ibidem). n alt parte, verdictul succint privind sanskrita budhic lmureste asupra carac- terului acesteia, n spet privind Scoala Sar- vstivda n care se ntrebuinteaz de ctre filosofi fraza prohibitiv (ibidem). De prisos s mai spunem ce influent a strnit, dup ce a fost descoperit de Occi- dent, limba sanskrit, precum si modalitatea de cugetare indian; cert este c aflarea aces- tora a dat posibilitatea rotunjirii cunoasterii si transformrii Sinelui, izvorul Oriental ali- mentnd la timp o fntn a Apusului ce d- dea semne de sectuire. Dan Scurtu - Peisaj de noapte Bucata de ca[caval A fost odat o bucat de cascaval mare si frumoas. Un corb btrn tinea n cioc bucata de cascaval, si corbii mai tineri veneau si ciu- guleau din ciocul lui cte o buctic; la mar- ginea pdurii, era o stn, n care lucrau alti corbi. Cnd bucata de cascaval din ciocul b- trnului corb se termina, i era adus de la st- n o alt bucat de cascaval. Si asa, fiecare corb avea buctica de cascaval, cea de toate zilele. ntr-o bun zi, vulpea a venit sub copacul btrnului corb, a zrit bucata de cascaval din ciocul btrnului corb, si a tinut rapid corbilor care si asteptau firimitura un discurs fulminant despre libertate si democratie. - Stiti voi ce este democratia, iubitii mei corbi? Democratia nseamn ca fiecare dintre voi s v bucurati, toat viata, nu de o biat firimitur de cascaval, ci de ntreaga roat, mare, frumoas, proaspat, si galben ca mie- rea, pe care o veti face, fiecare, n singurtate, la stna voastr personal. Alungati corbul cel btrn care v mparte fiecruia batjocura de firimitur! Si fiecare v veti bucura, n de- plin libertate, de ntreaga roat de cascaval! Ascultnd cntarea miastr a vulpii, corbilor le-au lucit ochii de poft. Vulpea avea, doar, atta dreptate. Au vndut stna vulpii, i-au smus btrnului corb roata de cascaval din cioc, si s-au repezit, grmad, asupra ei; cei mai puternici au nfulecat atat de mult, nct nu numai lor, dar nici copiilor si nepotilor lor, nu le-a mai fost foame vreo- dat. Cei mai slabi, dup mrime, se ciond- nesc si astzi pe amintirea cte unei firimituri din marea si frumoasa bucat de cascaval. Btrnul corb a rmas cu toti fomistii pe cap, s se mprumute de la vulpi, ca s le dea, n continuare, la fiecare, dup tupeu, cte o amintire de firimitur de cascaval. Cci de unde stn personal pentru fiecare corb, dup zisa vulpii? Nepotica mea a ascultat povestea si a n- trebat: - Si cum l cheama pe corbul cel btran, bunicule? - l cheama Stat, draga mea. - Si pe vulpe? - Pe vulpe o cheama Statul din Umbr. - Ce nume lung are, bunicule! - Asa e, draga mea... dar s-i vezi umbra ct e de lung... - Si unde este vulpea asta acum? - Acum, c a pus afacerea cu corbii pe drumul cel bun, a plecat cu aceleasi promi- siuni n Ibia, Iria, Lgeria, si alte, si alte tri, de care o s nveti, cnd vei fi mare, c sunt conduse, nu de corbi btrni, ci de vulpi btrne... Nepotica a adormit. Si btrnul a nvelit- o, zmbind, n gnd, fabulei lui Esop. Liviu Florian JIANU Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 14 Anul II, nr. 6(10)/2011 Coiotul, ca si vrul lui, sacalul, sunt ma- mifere slbatice asemntoare cu lupul, dar de talie mai mic, care se hrnesc, n general cu hoituri, ocupndu-se totusi si cu ceva mai special: furtul przilor marilor vntori ai junglelor sau ai preeriilor, adic leul, tigrul, leopardul sau puma. Din cauza furturilor de la gura prdtorilor, care, epuizati n efortul lor de a-si ucide prada, nu mai sunt n stare s o si pzeasc, att coiotul ct si sacalul sunt asociati persoanelor avide, rapace si josnice. Cel mai frecvent, aceast asociere devine foarte evident cnd destinul te-a pri- copsit s ai de-a face cu jungla din palatele de justitie din Romnia. n tribunalele noastre, coiotii si sacalii, asociati fratilor lor din lumea animal, sunt consilierii juridici ai prea multor institutii de stat, bogate si puternice care-si fac perma- nent victime din rndul cettenilor, de regul reglndu-si deficitele bugetare pe seama ce- lor mai slabi si neajutorati. Fie c e vorba de imobile, pduri sau terenuri agricole luate cu forta, fie c e vorba de un abuz al conducerii fat de drepturile legale ale salariatului, fie c fiscul se gndeste s fac economii la bu- get bgnd mna n buzunarul vreunui prlit de pensionar, sacalii tribunalelor mpnzesc holurile si slile palatelor de justitie, tare mn- dri de puterea si tupeul lor. Se plimb pe ho- luri tantosi, cu geanta de hrtii pretioase la piept, scrutnd victimele pentru a evalua po- tentialul lor de ofert. Celor deja contactati li se face semn discret c totul este n regul, iar pe cei din aparatul judiciar i gratuleaz Ir sfial cu saluturi lingusitoare. Cei nc- ptnati n a crede c pot cstiga, de capul lor, un proces cu o institutie a statului sunt ignorati pur si simplu. Ei sunt pleava... Coiotii tribunalelor sunt, n genere, vechi fosile de pe vremea bietului mpuscat si cu- nosc pe toat lumea din palatul de justitie. Cu cei mai vechi din judectori au de mprtit mereu prada, se recunosc rapid si se pre- tuiesc reciproc pentru c pot s-si ascund erorile judiciare dnd vina unul pe cellalt. Sunt att de versati, nct pn si tinuta si-o potrivesc suficient de modest pentru a as- cunde viloiul si limuzina de conte frantuz de acas. Omniprezenti prin tribunale, s-ar zice c fac parte din recuzita palatului de justitie, ba chiar din corpul juridic al acestuia, de n- dat ce gsesc rapid solutiile de ntmpinare a jecmnitilor ce-si caut dreptatea. Saizeci de ani de viat cinstit eu n-am avut cu ei onoarea dar, odat ajuns la pen- sie, pe unul din acestia am avut neplcerea s-l cunosc personal. Am s v spun poves- tea lui mai ncolo pentru c, mai nti, trebuie s remarc un fapt: s nu credeti c abuzurile contra cetteanului de rnd pornesc doar de la guvern sau de la vreo lege proast dat de parlament. Aceste institutii ale statului nu sunt dect capul caracatitei si bratele ei hi- doase sunt acelea care actioneaz pe fat si eficace mpotriva noastr. Dou din aceste brate, reprezentantul institutiei de stat si cel al justitiei, sunt ndeobste foarte cunoscute pentru c lupta propriu-zis la procese, cu ele duce cetteanul. napoia lor st ns cel mai hidos si periculos brat ce ne loveste n punga proprie pe la spate, n mod direct si las: fiscul. Adic, acea lance a Ministerului Finantelor Publice, care se ocup mai nti cu stabilirea apoi cu perceperea impozitelor si taxelor noastre. Cine-i fiscul de astzi, acest perceptor nenorocit? Putine institutii de stat ceausiste au su- pravietuit - cu toate metehnele lor - n noua iepoc post-decembrist romneasc. Prin- tre ele, fiscul bate orice recorduri de apuc- turi ale comunismului totalitar, el fiind astzi, mai mult ca oricnd, un fel de stat n stat. Sub veghea lui permanent, nu exist lege cinstit, normal si sigur n Romnia, ne fa- cem iluzii c s-ar fi schimbat ceva dup 1989! Imediat ce parlamentul d o lege, contopistii guvernului si ai fiscului o fac praf cu nor- mele ei de aplicare. Iar tu, ca un cettean la locul lui, te gsesti subit n pozitia soldatului pe care cprarul l ntreab: - B! Te doare n cot de mine?. Oricum ai rspunde, ai dat de dracu si asa e si cu legile noi, ele fiind apa vie din care se adap zilnic fiscul. Nu cred c mai exist astzi prin tar vreun cettean cruia fiscul s nu-i fi luat ceva, barem vreo retinere din salariu sau vreo amend acolo, de vreo ctiva lei, dac nu cumva fiscul te gseste clcnd pe coada legii s-ai mierlit-o de-a binelea trebuind s-ti cauti dreptatea la tribunal. Fiecare are povestea lui cu fiscul si asa am si eu. Pe mine m-au gsit, n anul 2007, c mi-am nsusit foloase necuvenite (Sic! taman cu pensia!) dup o iesire la vnat a fiscului prin dosarele Casei Judetene de Pen- sii Gorj. Ca s vedeti formul pe sefa Ro- dica Ghimis care-mi semnase adresa! De par- c eu mi fcusem calculele ce pensie mi se cuvine, nu contopistii din propria ograd. Si de ndat ce mi-am cutat dreptatea la tri- bunal, hopa! uite si coiotul CJP dat pe inven- tar tribunalului. Pe numele lui Coman Vasile, acesta si confratii, au reusit performanta ex- traordinar s-mi nceap retinerea din pensie Nicolae N. TOMONIU Coio]ii tribunalelor Justitia - nc un pilon al statului pe cale s-si piard credibilitatea Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 15 Anul II, nr. 6(10)/2011 n ianuarie, s emit decizia pentru aceast fapt n luna mai si s mi-o trimit prin post in luna iulie, la patru zile dup prima nftisare de la procesul deja nceput de mine. S-o cre- deti dvs. c judectoarea Semenescu mi-a dat mie cstig de cauz! Ea a acceptat ntm- pinarea prietenului ei de tribunal, consilierul juridic Coman, n care se spunea c... n-am Icut contestatie dup 45 de zile de la lan- sarea scremutei lui decizii! Ca s vedeti tupeu de vechi coiot! Desi, la dou sptmni, nalta Curte de Justitie si Casatie decidea c eram n regul, putnd cumula o indemnizatie de sedint cu pensia, pltesc si acum, Coman, sacalul de tribunal, avnd grij de asta. Dar iat c veni si iepoca bsescian, iar marele marinar al trii si marionetele lui mi bgar mna din nou n buzunarul n care- mi tineam pensia. Dac le dduse Curtea Constitutional peste mn pentru c tn- jiser s-mi ia 15% din ea, tot nu se lsar pn nu puser impozit. Si iat-m din nou la tribunal... Ce circ e acum acolo, e musai s v po- vestesc! n ciuda tuturor reactiilor mijloacelor mass-media la abominabila msur guverna- mental si a declaratiilor pompoase date de sefii de sindicate, nchipuiti-v c sunt sin- gurul pensionar din Gorj care deschide un proces contra impozitrii pensiei. Ce este haz- liu - dac nu ar fi tragic - este c nici consili- erul Coman Vasile habar n-are cum s-si mai fac ntmpinarea, cernd termen de respi- ratie si inspiratie. Fcuse initial una invocnd, culmea, tot Curtea Constitutional care-i dduse peste mn pentru 15% dar am reactionat imediat: prtul vine cu povesti de cum se aplic le- gea prin Uniunea European n loc s jus- tifice de ce nu mi s-a trimis nicio alt decizie prin care s fiu nstiintat c as avea o pensie diminuat cu suma de 55 de lei. Pe de alt parte, nu cade n competenta Curtii Consti- tutionale a se cobor la niveluri dorite de CJP Gorj, ea judec legi organice nu ordonante de-ale lui Boc, cum ar fi OUG nr. 107/2010 dat ca exemplu. Curtea Constitutional tre- buie s apere Constitutia trii si nu acte nor- mative abuzive date de Guvernul Romniei, mpotriva legilor organice si mpotriva nor- melor europene n materie de drept, pensia fiind considerat ca valoare patrimonial. Pentru c mai suntem si cetteni ai Euro- pei, nu doar vslasi n barca gurit a lui B- sescu, numit Romnia, se pare c pentru coiotii tribunalelor vin vremuri grele. Pe de alt parte, judectorii s-au sturat s apere un stat care are cteva degete bgate si n portofelul lor. Eram de fat cnd, ntr-un pro- ces al altui nenorocit, judectoarea i-a spus franc coiotului de tribunal: - Domnule Co- man, sper s nveti s mai faci si altfel de ntmpinri dect cele de pn acum. Ultima dumitale hrtoag am citit-o de dou ori si n- am priceput-o niciodat! Coiotii tribunalelor au adus tara ntr-o situatie exploziv. Pe lng mlaiul lor zilnic de a ciuguli bani din buzunarele amrtilor, pe baza unor norme aplicate de ministri in- competenti, ca de pild Vldescu si Pogea sau a lui Botis, hot n regul din fondurile europene, salariatii au popriri pe salariu, pen- sionarii au pensii impozitate, iar subventiile pentru produsele agricole ajung la alti coioti ai Brganului, Timisului sau Siretului. Unii dintre ei sunt strini, cetteni ai altor tri, care au cumprat pmntul de la sacalii tribu- nalelor deveniti peste noapte latifundiari prin furt din averea unor babe incapabile s reacti- oneze. Stai s te ntrebi: ct o s mai reziste jungla asta mai slbatic dect cea african numit Romnia? Cum din toti salariatii si pensionarii, afec- tati de legile abominabile ale regimului bses- cian, dintr-un judet ntreg doar eu m lupt cu sacalii si coiotii tribunalelor, este clar c ago- nia trii va mai dura mult si bine. Primul pas ar fi totusi, ca aidoma judec- toarei mai sus amintite, reforma n justitie s nceap prin neacceptarea de ctre judectori a hrtoagelor coiotilor de tribunal pe care le citesti de mai multe ori si nu le pricepi nici- odat. 666 vipie blocaj n trafic claxoane coxate de rncezeala asfaltului nici chiar agentul 006 nu mai are putere s dirijeze mersurile pietonului si sterge transpiratia cu o linie de pe marcajul proaspt vopsit un autobuz decapotabil peregrin si caut un loc de parcare umbrit de fluieratul agentului 06 ce-si face aparitia clare pe bicicleta cu cauciucurile vopsite n alb la trecerea de pietoni marcat operatiunea bani pentru buget este n plin desfsurare agentul 6 scrie scrbavnic un proces verbal pietonului unic care se deplasa n traversarea strzii nezebrate inspirat de presiunea coloanei de mercur agentul 66 amendeaz pe soferul decapotabilei trezind invidia agentului 666 cobort din singura masin cu girofar motind ce strnea praful si privirile curioase ale soferului ghinionist pieton cu numere pare pe degetul mare ridicat ctre un Dumnezeu. fluier de anotimp m caut prin timp si m gsesc adeseori contratimp mi se ntmpl s asude necuprinsul iubirii iar uneori primesc reprosuri dintr-un trecut ce nu apartine unui inel primvratic pe degetul toamnelor ruginii m gsesc n rdcinile nsetate de libertatea unei frunze ce-si d mugurul pe tobogan n ritmul muzicii stelare din anotimpuri sincere cu ele nsesi m statornicesc n cuibul de mugur lng dirijorul ce pare plecat cu bagheta ancestral la o alt orchestr dintr-un alt timp parc uitat fluier. Vali NI}U Dan Scurtu - Forest at Sunset 16 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Slavomir ALM~JAN (Canada) Poetul [i marea... ****** Dac sublimul nspre care tindem este si va rmne departe, infinit de departe, travaliul cutrii acestuia trece dincolo de orice limite ntre care omul privirii de sus este asezat s locuiasc. Dumnezeu a pus un poet, un muzician, un artist al culorii si al formelor n fiecare dintre noi. n acelasi timp, sentimentul de aparte- nent...Ce minunat neliniste este acest univers uman! Deci sublimul... As defini su- blimul drept tint nspre care me- rit si trebuie s tinzi, chiar dac, n realul nostru, ea nu va fi nici- odat atins. Printr-o matematic, pe care noi nu o putem pricepe, cderea de la nivelul acestuia este aproape instantanee, pe cnd re- cucerirea acestuia poate fi evalu- at numai prin reperele vesniciei si necesit eforturi la scara infini- tului. Doar o musctur din fruc- tul oprit a fost suficient ca s ne ndeprteze, dar toate efortu- rile sutelor de generatii nu au re- usit s ne reapropie nici mcar ct de putin. O, nu v nselati, mintea omeneasc, puterea ome- neasc, sacrificiile omenesti nu numai c nu au lipsit, dar s-au manifestat cu abundent pe tot parcursul istoriei. Toate acestea au adus valoarea intangibilului sublim la un nivel aproape inima- ginabil. Desi recunoasterea fap- tului c aceast tint va rmne mereu neatins ne-ar putea duce la disperare, lupta si eforturile noastre n ncercarea de a-l atinge sunt un ceva care a ajuns cel mai aproape de chipul si asemnarea acestuia. Spiritul uman n cuta- rea sublimului este un minunat Amin! la dragostea cu care Dum- nezeu ne-a mbrtisat prin creatie. Asa cum am scris n eseurile precedente, Edenul este ntru- chiparea ideii de sublim, iar ceea ce citim n cartea Genesei, despre Eden, este o surs de nesecat din care tainele relatiei dintre om si Dumnezeu ni se reveleaz putin cte putin, de fiecare dat cnd ne punem inima s ntelegem. Desi creatia n sine era desvr- sit, acolo, n Eden, ea nu era sur- sa acelei nalte desftri pe care numai sublimul o poate da. Des- Itarea continu din Eden era n ntregime datorat prezentei lui Dumnezeu. Iat ce minunat con- firm psalmistul acest fapt: Am necurmat pe Domnul naintea ochilor mei: cnd este El la dreapta mea nu m clatin. De aceea inima mi se bucur, sufletul mi se veseleste, trupul mi se odihneste n liniste. (Psalm 16:8,9) Deseori, cltinati de vnturi mpotrivitoare, de dorinte adnci dup un ceva de neexplicat, ne pierdem n mbuibri cu surogate, n asa fel nct cutarea noastr de sublim degenereaz ntr-un fel de abandon n exact opusul acesteia, alunecarea n grotesc. De fapt, dac ar fi s tragem linia neagr sub existenta noastr te- restr, n vederea socotelii, tota- lul ar fi o continu nfruntare n- tre cutarea sublimului si alune- carea n grotesc. Att de crncen este aceast nfruntare nct omul si-a gsit odihna n ncrncenarea de care vorbesc Odihn prin neodihn, dac pot spune asta. Si n tot timpul, dintre clipa alungrii din Eden si pn n prezent, simturile lui spirituale nu s-au ridicat de- asupra de ceea ce ochii vd, ure- chea aude si mintea ntelege. n ciuda ncrncenrii lui cu reali- tatea care i refuz aspiratiile, cu realitatea niciodat demn de idealul nspre care tnjeste, omul a continuat s bat cu piciorul trecerii lui aceleasi crri printre plopii mereu fr sot ai decorului din care, aparent fr voie, este parte. Tragedia realittii existen- tei lui st n faptul c spiritul lui se ridic deasupra realului lui dar sufletul lui caut mplinire tot n tridimensionalul lumii care nu-l accept. Nicieri la el acas Dac sublimul nspre care tin- dem este si va rmne departe, infinit de departe, travaliul cu- trii acestuia trece dincolo de orice limite ntre care omul privirii de sus este asezat s locuiasc. Dumnezeu a pus un poet, un mu- zician, un artist al culorii si al for- melor n fiecare dintre noi. n ace- lasi timp, sentimentul de aparte- nent... Ce minunat neliniste este acest univers uman! n tot acest timp, apele de o- dihn si pajistile verzi au fost a- proape. Mesele demne de cele mai nalte ospete mprtesti au fost pregtite si fiintele ceresti stau gata s ne serveasc. Lip- seste doar foamea, adevrata foame... Cerul ntreg st pregtit s se miste nspre potolirea ei. Este nevoie ca vistorul din noi s viseze vise cu mult mai mari si dorul dup o patrie care s nu ne fie ostil s fie cu mult mai intens. Este nevoie ca aripile gndurilor s ne ridice nspre e- terul din care lucrurile lumii aces- teia sa se vad dintr-o dat mici, infinit de mici. Lumea din jurul nostru p- trunde cu bocanci grei de caporal pn n cele mai adnci tainite ale inimii, ea se vrea n centrul preocuprilor noastre pn cnd oboseala ne aduce la starea n care suntem imuni la binecuvn- tata neodihn la care Dumnezeu ne-a rnduit. Cnd cerem, cerem lucruri prea mrunte si nu daruri vrednice de un mprat, cnd vi- sm, visele ne tin prea aproape de mal si aventura credintei se stinge. Da, credinta este o aventur, este un salt n mai nalt dect nl- timile la care te pot duce cele mai vrtoase aripi, este un salt n ce- va cu totul nou, cu totul necu- noscut si cu mult mai minunat dect ceea ce visul cel mai nalt poate plsmui. Poate c tocmai aici locuieste inima celui care si-a nteles meni- rea de poet, de artist... Aventura revelatiei mai de- grab dect travaliul creatiei. Astfel cred si numai astfel arta si artistul pot coexista cu sublimul. Da, alte simturi, alte corzi vor fi parte din noi si altfel va fi nfi- orarea din noi. Fat n fat cu sublimul, inim la inim cu Dum- nezeu, cnd cuvintele nu vor mai rosti lucruri, poetul din fiecare din noi va vibra sub torentul su- premelor revelatii n octavele ce- resti ale bucuriei. Tot ce ne-a mai rmas, pn atunci, este arderea noastr n t- mia sublim a cutrii. Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 17 Anul II, nr. 6(10)/2011 VREMEA HOTILOR DE CAI Iasi. Toamn. Vii posomorte, Ca-n vremea hotilor de cai, Beam vinul putrezit n bute, La bolta badelui Mihai. Pocalul nclia cu cear Licoarea galben de Husi, Sorbind paloarea selenar Bocea, cu lacrimi dulci, Fnus. Zicea pn-la mijirea zilei, Balada mosului btrn, Haiducul bltilor Brilei, Pe przile de cai stpn. Si astzi, poate, ne-ar prii Feteasca putred de Husi, Dac prin blti ar haiduci Si ar mai lcrima, Fnus! Dar bltile le-au supt vampirii, n vii rd hdele ogase, Fnus si vinde nemuririi Nebunii marilor orase... Ilarie HINOVEANU NGERUL L-A STRIGAT - la plecarea lui FNUS NEAGU - sunt trist si nu-s prea trist, de ce as fi? englezu-a zis TO BE OR NOT TO BE. Fnus A FOST - prin vile de plngeri, unul dintre frumosii nostri ngeri. prin lumea larg, lung i-a fost goana. rmn n doliu Stela lui si Oana. el doarme dus pe aripi de eter si Mircea Micu l asteapt-n cer. acolo, printre flamele din nori, vor scoate ALMANAH cu scriitori. glumele lor se vor topi n ploi, sau n zpezi, si-or ninge peste noi. dar noi mai stm pe-a timpului lacun s ne mai rzvrtim SUB CLAR DE LUN, c-asa ne e dat nou - si ne doare: cnd un prunc nou se naste, un sfnt moare. de ce-a plecat FNUS... pi a plecat c NGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tmiat Armindeni cu dichis, caneaua brileanului s-a-nchis... George FILIP 24 mai, 2011 - la Montreal In memoriam F#nu[ Neagu ...Hristos a nviat!... - cnd "ngerul a strigat!" ...Dumnezeu s-l ierte si s-i odihneasc sufletul lui FNUS NEAGU - suflet de om cinstit, care nu a stiut, n toat viata lui, ce este ftrnicia! - ... si de scriitor major, al literaturii romane "cea din veac"!!! ...Multumesc mult, pentru trimiterea att de frumoaselor versuri ale dlui George Filip - versuri care sintetizeaz, perfect, att situatia tragic, a "trecerii la ngeri" a unui om rarissim al culturii si literaturii romne, ct si persona- litatea (cu totul aparte!) a omului acestuia titanesc/"horoiesc", numit FNUS NEAGU! (n.n. - redactia a trimis colaboratorilor revistei Constelatii diamantine, la aflarea vestii trecerii Dincolo a lui Fnus Neagu, un tulburtor videoclip realizat de dl Bendris Toader - colaboratorul nostru - pe versurile lui George Filip). ...Dup ce vrsm o lacrim, dup ce ps- trm un moment de reculegere (n care s recapitulm mcar o parte din bijuteriile lui scriitoricesti, slefuite ntr-o manier unic n lume! - merit, fr doar si poate, un Premiu Nobel, care ar fi fost dat, de data acesta... "pe cinstite"!) si spunem o fierbinte rug- ciune, pentru att de puternicul si mndrul lui SUFLET/DUH!!! - s zicem, pentru noi, cei umiliti si nsingurati, prin plecarea lui "dincolo de stele", dincolo de "frumosii nebuni ai marilor orase" si sate ale prsitei si tragicei Romnii de azi, pentru care lui i-a plns sufletul, n ultimii si ani..., s prindem curaj si s zicem un tremurat si, totusi, plin de ndejde: Doamne,-ajut! Adrian BOTEZ Scriu pentru c iubesc viata. Fr muzicalitate sau o idee scprtoare, pagina se sinucide. Acum s-a realizat un vis al... comunismului: "Locuitori de la oras si sate, nfrtiti-v!" Suntem nfrtiti n srcie ca niciodat altcndva... Pltiti-i pe cei care muncesc! Aveti grij de btrni si iubiti-v copiii ca pe ochii din cap, pentru c vor avea ei grij... s v plesneasc, la vremea respectiv! Pentru mine, limba romn e distanta dintre inim si umbra ei, care se numeste suflet. Fiinta omului e cea mai prefcut si e un prost la care zice c se uit-n ochii ti si-ti spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curati, fiindc n-au avut timp s se strice, da' le vine rndu' si lor. Fnus NEAGU Eu am iubit vinul bun si petrecerea. (...)Iubeam viata ca un desfrnat si n-o cutam dect pe drumuri de pierzanie, de hanuri si de dragoste. Oho! ce nemernic am fost! Oho! si nu-mi pare ru deloc! Fnus NEAGU 18 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Confratele meu Dwight Luchian-Patton, care editeaz cea mai veche publicatie n limba romn din Statele Unite ale Americii - Clipa.com - revist independent de in- formatie socio-politic si cultur, editat sptmnal n Statele Unite ale Americii si nsoteste revista cu o rubric personal intitulat Din Lumea... lui Stanley Kramer. Adic nu mai este vorba de Lumea Nou, ci doar de lumea celebrei expresii a obrazului de hrtie cu care actorul a fcut deliciul fil- mului mut. Expresie insensibil chiar si atunci cnd este traversat de lacrimile mari, sim- boliznd lumea insensibil n care trim si n care, chiar dac plngi atunci cnd ucizi, im- portant pentru tine este actul ucigas pe care- l faci cu sngele rece al expresiei ncremenite comic. Asa cum Presedintele nostru plnge cnd nu trebuie, dar rde H, h, s triti bine! cnd ne diminueaz criminal nivelul de trai. O rubric interesant ajuns la aproape al o mielea capitol; din ultimul, eu extrgnd urmtorul citat: ...parafrazndu-l pe jurna- listul Ben Stein, inteligenta nu este admis (Intelligence is not allow) sau mai edifi- cator postulatul lui Ambrose Bierce, scri- itor si ziarist American, care ne spune c n civilizatia noastr si sub forma noastr de guvernmnt, inteligenta este asa de nalt onorat, nct nu este luat n considerare. Deci, ferice de cei sraci n duh, c ale lor vor fi... posturile natiunii. Acest articol, al 987-lea din serial, aprea tocmai sptmna trecut, potrivindu-se de minune nu numai realittilor politice ame- ricane la care fcea referint, ci si principalului eveniment politic romnesc ce aduna mia de participanti la Conventia PDL, eveniment c- ruia comediantul nostru de frunte i druia secretiile glandelor sale lacrimale. Care secretii au avut efectul verificat a- tunci cnd i-au purtat lui noroc n alegeri si, la a zecea editie (dup altii a unsprezecea) fiind acum, au adus din siroiul lor sters cu dosul palmei prezidentiale: Marele succes / Cu Boc reales ! E o metod politic de succes, care tine la romni: Le mpusti conductorii brbteste, Corneliu LEU R^SU PL^NSU iar apoi i sensibilizezi electoral plngnd muiereste. Pentru c explicatia asta cu ...e biat sensibil; nu-l vezi ct de repede plnge, tine doar la fraieri. Romnul mai cult stie c accesele acute de veselie cu H-h alter- nate de tristete cu lacrimi sunt simptomul clar al labilittii psihice, boal grav demons- trnd incapacitti rationale, deci incompe- tenta de a conduce si a lua hotrri logice. Dar si pentru cel mai putin cult, adevrul s-a fixat n acest dispret: plngi muiereste (muierea nefiind femeia, ci mahalagioai- ca-scandalagioaic-pus-pe hart-si-pe- istericale). Sau n convingerea c s-a-mb- tat pn si-a pierdut mintile si a nceput s plng; lucru pe care l pot confirma si eu, care beau de-o viat cu tot felul de cheflii, dar am oroare de betivanii care sau te umplu de balele plnsului lor, sau fac scandal. Ei bine, aceste premise teoretice fiind sta- bilite, haideti frati romni s meditm putin la personajul nostru prezidential care, fie face scandal public lundu-se cu toti la hart, fie vars lacrimi de durere incontrolat si, mai ales, total nejustificat, demonstrndu-si clar apartenenta la categoria labilittilor psihice care-i confirm incompetenta pe postul pe care-l ocup si care, conform legii, trebuie s aib n primul si n primul rnd, un aviz favo- rabil din punct de vedere medical si psihiatric. Pentru c, de trei zile de cnd i-am vzut lacrima ce-i tsnea pomenind de anul 2001, sunt tot mai nedumerit ntrebndu-m: Oare ce motiv a avut s plng: Amintirea c a fost ales, dorul dup Petre Roman, faptul c acela i-a ntors spatele?... Si tot m chinui si tot nu gsesc vreo explicatie fiindc nici una dintre cele trei ipostaze nu erau deloc de plns. Pentru orice om normal, faptul c par- tizanii l-au preferat era motiv de mndrie; despre dorul de Petre Roman ndoi-m-as; iar la refuzul aceluia de a-i fi strns mna, reactia gentlemanului ar spune regret, iar a mrla- nului d-l n m-sa!. n nici un caz, ns, vreo explicatie logic pentru ca un om nor- mal s izbucneasc n plns. Asadar, frati romni, treaba se nrut- teste cu ttucul nostru de la Cotroceni! Dac atunci cnd a avut Stolojan cderea istoric, am putea spune c i-a plns de mil, dac la Olimpiada din China l-a putut emotiona ri- dicarea drapelului nostru, de data asta pln- sul nu are nici o justificare din punct de ve- dere psihologic. E un act, cel mult, fiziologic, ca si cum s-ar fi scpat pe el. Nu-l mai tin sfincterele de la canalele lacrimale si, asa cum altii se scap-n pantaloni, el se scap pe obraz. Da: se scap pe obraz; si nu-i e jen c face de rusine obrazul trii, care ar avea ne- voie s fie reprezentat cu mai mult dem- nitate!... Pi, dac-i asa de sensibil, de ce n- a izbucnit n lacrimi cnd i-a dat Sarkozy cu tifla, sau cnd a fost acuzat pe nedrept c l- a plmuit pe biatul din Ploiesti?!... Acele lacrimi, da, ar fi provenit dintr-un sentiment de jignire; pe cnd aici, zu c m chinui si nu gsesc nici o explicatie logic sau, mcar, psihologic. Dect, doar, dac ar fi vrut s spun: iart-m nea Petric pentru ce m- grie ti-am fcut atunci; iart-m c, uite nu mai am liniste si m mustr constiinta! E unica justificare ce s-ar putea gsi. Alt- fel, rmnem doar la explicatia fiziologic a celor care mai scap un prt, sau o pictur ce le ud pantalonul. Iar asta este mai grav; acesta este un adevrat semn de ramolisment. De pe urma unui asemenea betesug, eu mai cunosc un om politic care a cstigat. Este vorba de Al. Duiliu Zamfirescu, fiul celebrului nostru scriitor; si el scriitor mai mrunt, dar diplomat de carier, care si-a exersat talentul de a bea copios n misiuni diplomatice de la Sankt Petersburg pn n America Latin. Ul- tima nsrcinare diplomatic a avut-o Al. Duiliu Zamfirescu n Argentina, ca ambasa- dor n timpul celui de al doilea rzboi mondial cnd, noi fiind aliatii Germaniei iar Argentina fiind apropiat de Hitler, n ierarhia sefilor de misiuni diplomatice el avea rangul cel mai apropiat ambasadorului Germaniei. Asa se face c, la un banchet, avnd scaunele altu- rate, Al. Duiliu s-a ridicat s-si tin discursul dar, fiind chinuit de regurgitri de la cheful Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 19 Anul II, nr. 6(10)/2011 trecut, nu s-a mai putut tine si a vomat pe fi- returile si decoratiile ambasadorului Germa- niei. Fapt pentru care a fost rechemat si demis din diplomatie... Ei bine, n 1945 sau 1946, cine se prezenta n audient la Ana Pauker care era ministru de externe n guvernul Gro- za?... Chiar dumnealui, Al. Duiliu, care i spu- nea: Doamn ministru, v rog s tineti seama c eu sunt singurul diplomat romn care am protestat mpotriva hitlerismului vomnd pe ambasadorul celui de al treilea Reich, fapt pentru care v rog s mi se dea o pensie de merit!... Am relatat cele de mai sus tocmai pentru a nu se spune c-l acuz pe Presedinte a-si folosi slbiciunile n scop politic. Exemplul de a sti s profiti politic de asemenea slbi- ciuni s-a mai practicat, deci nu putem nvinui practica. Putem nvinui ns rezultatele ei, care conduc exact la cele citate de confratele meu californian Dwight Luchian-Patton: ...n civilizatia noastr si sub forma noastr de guvernmnt, inteligenta este asa de nalt onorat, nct nu este luat n considerare. Deci, ferice de cei sraci in duh, ca ale lor vor fi... posturile natiunii. Titlul Rsu plnsu se potriveste doar prin faptul c ne facem de rs cu un asemenea plns prezidential. De fapt, n realitate, ar tre- bui spus Plnsu plnsu, pentru c e vorba att de aspectul nesemnificativ al plnsului su spontan cu explicatie freudian spre iste- ricale, dar si de aspectul grav, tot mai grav din punct de vedere national, c am ajuns s ne plngem de mil. Ct de greu este s fii scriitor! Dar veti rspunde c nu este chiar asa de greu. C ati reusit s cstigati zeci de premii n literatur, c ati fost publicati n nu stiu cte reviste sau c ati fost laudati de cteva persoane mai mult sau mai putin calificate n domeniu. Ca ati aprut n mai multe dictionare sau an- tologii, c sunteti membri n nu stiu cte aso- ciatii... C ati fost publicati la o editur cu renume... n spatele tuturor acestor performante se ascunde dorinta voastr de a v ridica cu o treapt mai sus dect majoritatea celor care v nconjoar. Nu v intereseaz mesajul care trebuie s ajung la cititori, nu vreti s aduceti un dram de frumos n lume, nu vreti s salvati nimic din ceea ce mai poate fi salvat. Nu. Scrisul vostru a devenit o arm cu care vreti s subjugati minti si suflete. O arm de distru- gere n mas. Vreti s-i cuceriti pe cei slabi, vreti s-i manipulati, vreti s modelati oamenii si societatea asa cum v place vou. Ati ajuns s v credeti profeti sau mntu- itori. Slujbasi ai luminii sau martori ai apoca- lipsei. Luati ca exemplu modelele cele mai A[a trece gloria celui care scrie Ionu] CARAGEA (Canada) nalte dar uitati c ele nu au ajuns acolo sus prin impostur ci prin sacrificiu. Nu vedeti scrisul ca sacrificiu, ci ca o form de exterio- rizare a gndurilor si sentimentelor. Dar tot la ego v raportati. Credeti c sunteti genii neintelese si ncercati s gsiti pe cineva care s v aprobe, s v dea o diplom pe care s scrie cu litere mari: GENIU NENTELES N SUFERINT SI SINGURTATE. Si mai apoi vreti ca toate stelele de pe cer s mpodo- beasc miraculoasa voastr titulatur. Multi se vor simti ofensati, vor spune c scriu ceea ce simt, c ceea ce fac e firesc si c nu au nicio asteptare de la ceilalti. Vor vorbi despre scris ca despre o form de te- rapie, dar dac le vei spune n fat c scriu prost le vei simti orgoliul cum creste pe sub piele. Te vor njura n gnd si se vor retrage n coltul lor umbros dorindu-ti ce este mai ru. Invidia, ura, gelozia le vor mcina su- fletul. Noua lor boal va fi mai grea dect cea dinainte. Trebuie s te gndesti de dou ori cum s i minti mai frumos pe acesti oameni. Trebuie s le vorbesti despre talent si po- tential, s-i mbeti cu ap rece. Pentru c ei nu sunt n stare s se ridice singuri si stau mereu cu minile ntinse ca niste cersetori. Statistici, statistici si iar statistici. Aveti nu stiu cti prieteni care v cunosc, aveti nu stiu cti adulatori n fata blocului, n orasul natal sau pe blogul personal. Evident, ei v cunosc pentru c si voi i cunoasteti. Ei vor ceva de la voi asa cum si voi vreti ceva de la ei. Dar cti dintre cei pe care nu i cunoasteti v-au descoperit si v-au apreciat pentru pu- terea si puritatea cuvintelor voastre? Cti dintre ei s-au apropiat de voi doar pentru faptul c v-ati pus n locul lor si ati ncercat s rspundeti la problemele care i macin n fiecare zi. Vedeti? Asta este valoarea voastr de scriitori. V-ati fcut populari n rndul celor care v cunosc, dar nu ati reusit s puneti o floare la fereastra eroilor necunoscuti. S aib ei surpriza c mai sunteti nc n viat, n nu stiu ce colt de lume, si c v-ati dedicat ntreaga existent lor, celor care dicteaz cu adevrat cine este si cine nu este cu adevrat un scriitor valoros. Dan Scurtu - Peisaj de munte 20 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 CNTEC POPULAR Prin Rai alergnd, Cobornd Pe asternutul de vnt Snii ei tremurau Undele lor m loveau, M trnteau la pmnt. PASTEL Scoica snilor ti Era sfnt ca luna, Culoarea lor alb Era precum spuma La marginea mrii. PERLA PLCERII Parc esti un desert De soapte-nsetate! Tu aprinzi focul sacru n clipele Rugciunilor reci. Vii si-mi arti Perla plcerii Strlucindu-ti la sn. Din btrnele nopti Se furiseaz Din nou tineretea. La marginea mrii. PERLA POETULUI Esti ca boarea cea usoar Ca o poft legnat La un piept de domnisoar. Esti, oricnd, ca niciodat. Niciodat nu stii cnd Esti ca pasrea furat De vzduhuri pe pmnt. Esti aripa care-n ceruri Las-n urma ei un rnd Din poemul care zboar. PUTEREA IUBIRII Cu pielea ta luminezi stelele, Cu gasul tu sorbi izvoarele, Cu buzele tale nclzesti iernile, Cu gura ta rostesti rugciunile, Cu ochii ti orbesti zorile, Cu numele tu albesti zilele. Cu sngele tu nrosesti rodiile, Cu snii ti strpungi noptile, Cu pntecul tu rotesti soarele, Vezi?! Cu pntecul tu rotesti soarele. Baki YMERI (Albania) MIERE De ce m vrei? M-ai ntrebat. Pe buzele tale Erau polen si nectar. Nevzute albine ti desenau pe buze o inim. De ce m vrei? M-ai ntrebat. Nevzute albine Se trudeau s poarte prin aer Tremurul inimii tale. EROTIC Cum s te laud, Femeie Cnd te alinti pe divan Te rsucesti ca o cheie Si te-apleci ca un lan Si te-arunci n oglind Si te-neci tot mai goal Si nu-i nimeni s-ti prind n agrafa din poal Prul tu greu ca o bezn Tremurnd lng glezn. SRUTUL Spune-mi, armno, Mama ta cu ce te-a alptat, n ce odi te-a ncuiat De mirosi att de frumos A trup legnat Si a pustii mngieri? De unde furi oare pofta Pe care ti-o simt Pe snul amar srutat De norul descopciat La cmasa lui de bumbac? Buzele tale sunt fragi? Vai, armno, La amiaz cnd a fulgerat, De la fulger s-au nmiresmat. POEM PUFOS Revolutia se face n numele unui ideal pufos ntr-o legalitate pufoas. Lupta miroase a moarte pufoas Si iubitei mele i-se nmoaie picioarele Dup o btlie pufoas. Fericirea devine o realitate pufoas n asternutul pufos. Pn aici e totul simplu Ca ntr-un roman. Fericirea ncepe Cnd se deschide Poarta Raiului Pentru un vulcan setos Ca o surpriz pufoas Si foarte pofticioas. BLESTEM CU MIRESME Numai zeitele se pot luda Cu acelasi cutremur Al snilor Atunci cnd psesc! O, ce vrtej De dorinte si magice arte Ale descopcierii Diafanului vesmnt de mtase Ce cade la picioarele tale! Nici un blestem Nu-i mai puternic Dect al miresmei Cu care m-nfsoar Golul tu trup! VECINII LUMINII Vino, iubito S devenim vecinii luminii! Tu nici nu stii C n fata ta Exist biblioteci neguroase! Vino, am soptit. Deschide aceste antice crti Si las-m S-ti mngi trufia! MONOLOGUL UNUI VIS Potoleste setea Pe Valea Luminii Rzi Ca s te mngie ngerii! Du-te sus, Trage perdelele Si stinge lumina! Nu vezi c eu sunt Lumina ta! Asteapt-m! I n s p i r a \ i i
d i a m a n t i n e I n s p i r a \ i i
d i a m a n t i n e Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 21 Anul II, nr. 6(10)/2011 Gheorghe A. STROIA ntrebat despre poezia sa, Victor Sterom afirma: Voi rs- punde cu vorbele marelui Dos- toievski care spunea: Nu scrie cine stie s scrie, ci scrie cine nu poate tri fr s scrie. Asta e. Scriu fiindc nu pot s triesc fr s scriu. Scrisul e viata mea. Cred c scriu - poeme - pentru sufletul meu ntru iluminare. Cred c scriu - poeme - pentru ctiva initiati si implicit scriu pentru Timp. Pentru ceea ce va rmne n urma mea ca Om. Du- p cum stim, orice ntmplare a vietii are dou realitti: una ca- re se vede cu ochiul liber - si de oricine - si alta care nu se vede. Eu sunt scriitor, creatorul ace- lei realitti care nu se vede si pe care o fac - visez s-o fac, do- resc s-o fac, vreau s-o fac credi- bil si verosimil ca pe prima. De unde vin? Probabil dintr-o idee divin si tot ntr-acolo m ndrept n rest e viat si astep- tare - a se citi rbdare. Notati si acest dicton al meu: Cine as- teapt (deci cine are rbdare) trieste mai mult. Sintoniile(Editura Karta- Grafic, Ploiesti, 2007, 60 pagini) reprezint al 35-lea volum de poeme al lui Victor Sterom, volum care-i reconfirm valoarea si desvrsita sa vocatie poetic. Cartea este un amalgam atempo- ral de stri, pe care le vei simti re- Sintoniile pelerinului - simfoniile unui univers poetic original constituind, pas cu pas, o scar ctre nltimile astrelor. Se m- prumut, astfel, din frumusetile grdinii cerului albastru, mple- tind sinergic Uverturile initiatice (partea I) cu Simfoniile (partea a II-a). Te vei simti precum un fe- ricit pelerin, asteptnd ilumi- narea. n prima parte a crtii, cu pana nmuiat n cerneala sufle- tului, ti se aduce - printr-o nsiru- ire domoal a cuvintelor - liniste. Ti se va spune s taci si s as- culti, pentru ca vibratia poetic - o fierbinte cutie a Pandorei - s fac ordine n dezordinea TA pri- mordial, s-ti ascut simturile, pentru a intra n castelul supra- realist al poeziei. Cu inima strns de consistenta tcerii, poetul ne invit cu persuasiune s psim, pentru a ne putea bucura de apa vietii, izvort dintr-o imaginar fntn a timpului. Un timp m- prtit ntre ieri si mine, divizat n milioanele de particule energe- tice ale unui pulsar. Te vei ntoar- ce, ca ntr-un sens originar, pre- gtit pentru a primi acordurile unice ale unei harpe vibrnde: Cu inima plin de teama/ sin- gurttii/ te astept/ n juru-mi cteva rotocoale de fum/aud cum trec pe lng mine/ pduri de tceri/ mi dau senzatia n- toarcerii tale (cteva roto- coale cu fum, pag. 5). mpletind simboluri arheti- pale si rstlmcind ntelesuri originare, Sintoniile asociaz ntr-o armonie fabuloas, de pro- portii mitice, adevrurile esenti- ale, care ne conduc ctre trmuri de vis. Experientele personale sunt pe cale s devin experiente mitologice, s creeze un univers - n care locul zeilor este preluat de vise, triri, contemplatii. Toate acestea apar mbrcate n aura special a sufletului ncrcat de lirism. Aici, se ntlnesc energiile ndeprtate ale universului, cu strile alegorice ale fiintei. n acest univers mitologic, cu rever- beratii epopeice, vei gsi o divi- na poesia, creia i se aduc ofran- de (cuvintele) pe sacrul su al- tar, decupat din sngele timpului. Trezit la viat, vei striga: Laus superis, em vivo!. Numai aici, sufletele si-au construit biserici n firele de iarb, iar fumul sa- crelor ofrande alearg ntre cer si pmnt. Si peste toate acestea, flacr unic a poeziei este cea care aprinde tcerea, mbrcnd- o n nuantele evului implacabil: o raz subtire/ aprinde cerul din mine/ o singur flacr/ desteapt din somn clopotul (lacrima eternului amurg, p. 6). ntr-o poetic mbrtisare, sunt tinute aproape: nentelesele sensuri, pcatele si ereziile. Ca ntr-un incredibil experiment cu- antic, ar putea fi determinate - cu suficient precizie - traiectoriile tririlor tale, n camerele cu ceat ale existentei. Ereziile si eresurile sunt extensiile unui univers pe care partea constient le refuz si le neag. Din aceste eresuri se nasc ntrebrile, crora poetul le caut ntelesul si le aprinde ca pe niste torte. Precum un Prome- teu, el tine n mini lumina arde- rilor sale, pe care ne-o druieste cu generozitate. Scriind pentru sine, pentru initiati si pentru timp, poetul stabileste ca lege suprem a universului su poetic: cunoas- terea prin iluminare. Fulguratiile sale aduc lumina cunoasterii si lmuresc ntelesurile cele mai profunde. Punnd bazele vietii pe temelia incandescent a lumi- nii, poetul nutreste convingerea c va putea petrece si apoi psi ctre Lumina absolut: ...stam cu erezia pe aceeasi pern/ ro- tund tain ce vrea s zboare/ strng un nceput de lumin/ n focul palmei mele (Te pot visa n ceruri, pag. 7). Constient de valurile pe care le va genera universul su po- etic, constient de puterea pe care poezia sa o va putea avea asupra cititorului su, poetul constru- ieste pas cu pas un labirint din Cnossos, n care odat intrat nu ai cum s iesi, fr a primi ful- guratia. Apare dreptunghiul, ca simbol al destinului ntr-o cons- tructie poetic original. Un sim- bol frecvent utilizat, despre care stim c, n masonerie, simboli- zeaz perfectiunea, relatia dintre Cer si Pmnt: Acest unic dreptunghi/ prin care se scurge timpul/ l-am spat eu nsumi/ verb cu verb/ silab cu silab/ pn cnd s-a umplut cu mine (Umbra lsat de mine, pag. 8) n partea a II-a a crtii, se mbin armonios o multitudine de simboluri si de elemente creatoa- re de sinestezii, ce-ti induc triri unice (printr-o explozie vulcanic a simturilor). Conturnd o poezie de tip avangardist, Victor Sterom se dovedeste a fi inovator, un cre- ator, care doar prin simplele sale rostiri, adnceste sau lmureste misterul. Aseznd versurile pre- cum o scriere n proz, se creeaz o poezie de factur original, ce te va surprinde cu accentele ei suprarealiste. Spatiile ce se cre- eaz sunt ample, astrale, cuprin- znd ntre limitele lor galaxii ntregi, planete si sori. Universul prin care poetul cltoreste este fie atemporal, fie timpul se suc- cede cu viteza luminii - compri- mnd distantele - ca ntr-o teorie a relativittii. Pelerinajul dincolo de absen- t reproduce, prin oscilatiile sale, efecte devastatoare. Cnd pia- tr, cnd umbra unei stele, poetul evadeaz ntr-un univers torturat de iubire, un univers al eternelor promisiuni. O piatr sunt ntre 22 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 plajele cerului si orologiile eternelor promisiuni. Vino n acest univers torturat de iubire (Geometrii astrale, pag. 11). Unele dintre poeziile Sinto- niilor sunt veritabile tablouri suprarealiste, amintind de arta lui Salvador Dali (prin logica nelo- gic), a lui Victor Molev (prin sincronizarea detaliilor si umani- zarea ntregului) sau mai nou a lui Vladimir Kush (prin incredi- bile metafore vizuale). Numai aici, morile de vnt sunt miscate de aripi de fluturi, ori timpul de- vine un imens orologiu uitat pe o desertic dun. Numai acum, omul va ntelege c sufletul su este parte a unui continent n- ghetat, ce tnjeste dup arztorul soare al tropicelor. Umbra l- sat de mine o strnge cerul n brate. Nu m ntrebati unde sunt pietrele cu visele stncilor. Nu stiu cti pasi mai sunt pn- n paradis. Ceea ce rmne e vntul ghemuit ntr-un ou (Umbra frigului, pag. 12) Poezia sa, un demers n egal msur initiatic si doct, reprezin- t ratiunea care-l face pe poet s purcead ntr-o nou percepere a sinelui. Acul poetic nsusi, n- seamn geneza universului, care naste nebuloase sau supernove si le arunc-n privirile sale fl- mnde de poezie, trecnd - prin gurile de vierme - spre universuri paralele. Inima poetului este o lacrim, este un curcubeu sau mai bine-zis O lacrim ct un curcubeu (Somnul clopotu- lui). Cititorul va fi impresionat de profunzimea imaginilor supra- puse prin asocieri surprinz- toare. Vibratiile ancestrale ale clo- potului, ridicate la rang univer- sal, l nsotesc pe om n momen- tele sale de glorie sau de cum- pn, cntndu-i bucuria nasterii ori jalea desprtirii de viat. Muncile la care este supus po- etul sunt, deseori, sisifice. Lu- crnd pe tarina poeziei, cule- gerea roadelor ei se face printr- un efort pe msur: Am suferit mngierea literelor pn mi- am vzut privirile pline de spini. Pn mi-am simtit palmele str- punse de stele (Somnul clopo- tului, pag. 13). Fiecare poezie a crtii este o treapt, de pe o scar n spiral, care te-ar putea purta din neant spre nicieri. Asta, dac nu vei citi cu atentie semnele indica- toare, care te vor obliga s urci dintr-o stare comun, spre apote- oz. Iat cteva dintre aceste semne indicatoare: tcerea n form de vioar (Vntul noptii, pag. 15), geometria dorului (Geometria dorului, pag. 16), Aripi stelare (Nimbul hrtiei, pag. 17), Spatiul despletit (ntomnarea semnelor, pag. 18). n poemele crtii, ntr-adevr, ninge! E o ninsoare superb, ce picur peste noi, prin milioanele ei cristale, geometriile unice ale strilor: muzic, frunze, melan- colii, tcere, vitralii, vraj, cocori. Abundenta de simboluri creeaz cititorului o stare de confuzie. Nu-si va mai putea recunoaste timpul n care se gseste. Nu va mai putea gsi calea ctre sine dect evadnd, prin fortarea li- mitelor propriei ratiuni. Arta poetic a crtii are pu- terea de a converti cteva ro- tocoale de fum n Spiritul clipei, stropite de lacrima eternului amurg. Prin predilectele Geome- trii astrale, vei putea alinta Tmplele vntului, ncrcndu- ti fiinta de Umbra clopotului. Printr-un Poem fraged, ncrcat de Lumina tainei, ti vei trans- forma simtirea ntr-o Ramur fantastic, a unui copac numit Obsesia tcerii. Vei putea, astfel, iesi din Crude insomnii prin Ges- turi oarbe ale unui Somn tremu- rat. ti vei regsi Dorinta fr- mitat de Focul promisiunii n Memoria coliviilor. Te vei simti ca un Poem singur n Vntul noptilor, fr Geometria doru- lui. Te va mortifica Necunoscuta zero, ce va devora din Carnea poemului, cu sigurant, Reme- mornd cenusa. Umbra lsat de mine va fi Umbra frigului din ntomnarea semnelor spreSom- nul clopotului. O1cere frigu- roas ti va aduce Vraja vzdu- hului, peste Bruma gndirii. Un Cntec cosmic purtat de Aripa sngelui va fi, pentru tine, Um- bra verde din Dorul oglinzilor. Peste Purpura vilor, poetul, cu Aripa clipei, va reconstitui Geo- metria fumului, din resturi de Clipe ireale ale unui Timp alb. Din Spatiul mut, srind peste Ti- parele stupide si Fantasmele norului, Victor Sterom ne aduce lumina poeziilor sale. mbogtind Umbra cuvintelor, undeva Dea- supra greselii, putem distinge aura sufletului su ca pe Umbre polare asternute peste Nimbul hrtiei. Cu sigurant o poezie unic, auster si inteligibil, dar nu fa- cil. Victor Sterom nu este un poet comod. Fiecare silab a sa pare desprins din anticele in- cantatii, rostite pentru a drui muritorilor lumina soarelui. n- cifrate si ncrcate de simboluri, versurile din carte te vor plimba prin labirintul memoriei, oblign- du-te la un exercitiu de voint. Te vei lsa purtat prin zpezile imaculate ale unor triri imacu- late, ntr-un anotimp pur: poezia. Vei surprinde amestecul de te- luric si cosmic, caracteristice ale unor viziuni cosmogonice. Vei folosi fiecare poem ca pe o nou masc ntr-un banchet al simtu- rilor, n care te vei bucura de un tratament pe msura nobletei su- fletului tu. Pentru toate, lui - poetului - i se va decerna de ctre Poezia nssi, pentru devotamen- tul cu care o slujeste, titlul de noblete literar ce i se cuvine. Stau si m ntreb ce ai putea s scrii, mai mult dect s-a putut scrie, despre profunzimea si fru- musetea universului poetic unic - numit Victor Sterom? Un uni- vers care, ca ntr-un prototip al lumii sensibile n care trim, u- neste contrariile, aliniaz extre- mele, umple palma cititorului cu valurile unei mri efervescente. Ce ai putea s spui despre ceva pe care ti-l poti nsusi ca pe un dar propriu si personal, ce te-ar putea umple pn la refuz cu apa nenceput a unui izvor - altar al libatiunii? Cum ai putea s crezi c te poti apropia de un vulcan n eruptie, fr ca valul piroclas- tic al poeziei s nu-ti provoace o combustie instantanee? Iat n- trebri pe care mi le-am adresat, ntr-o retoric a simturilor, prin lecturarea volumului de versuri al poetului Victor Sterom. Dar, mrturisesc c nu am cutat un rspuns, am cutat - n schimb - POEZIA. Si, cu certitudine, mrturisesc: AM GSIT-O! Dan Scurtu - Reproducere liber dup Salomon Van Ruysdael Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 23 Anul II, nr. 6(10)/2011 Victor MARTIN Dac nu-ti faci timp s dai intrusii afar din istorie, te dau ei afar. Asa cum, n trecut, istoria o fceau regii, prin cronicari an- gajati pe viat, tot asa si istoria literar, n general, si istoria science fiction-ului, n special, azi, este fcut de cronicari lite- rari de tot felul, de la mici cronicari de provincie sau de ntmpinare pn la marii si temutii cronicari de la reviste de succes sau insti- tute de cercetare a istoriei literare recente. Frumos principiu, numai c vorbitorii despre scriitori sunt tot mai multi, mai nepriceputi si, n consecint, promoveaz tot mai mult nonvaloare. n timpul sta, speriati, scriitorii de talent devin tot mai putini. Cu mai mult timp n urm, am mers si eu la fondul literar s ridic niste bani. La coad, era si un re- putat critic de la o reputat re- vist literar. n afar de coada principal, era si o coad de scri- itori la critic. Criticul lua cartea cu autograf, o rsfoia, lua cele cteva sute de lei, le bga n bu- zunar si trecea la urmtorul. Unii scriitori, critici sau isto- rici literari sunt munti de talent, dar nu sunt tari la moral. La noi, deoarece se pleac tot mai mult de la caracterul criticului sau is- toricului literar si de la ntmpl- rile mai mult sau mai putin stranii din viata lui, mai mult sau mai putin comice, mai mult sau mai putin banale, omul e ignorat sau marginalizat de confrati, care se consider mai etici si mai morali. n cazul sta, mult mai paranoici dect cei care i ignor, creatorii de istorie literar si iau n serios menirea, mai mult pe latura male- fic. Confratii ncep s simt peri- colul de a fi exclusi din viata lite- rar de apoi si ncep s se gudure pe lng criticul care, ndrituit sau nu, si ia n serios rolul de constructor al viitorului altora, dac tot e ignorat viitorul lui si nu i se recunosc merite pe care e posibil s le aib, asa cum e po- O f#clie de Pa[ti pentru intru[ii istoriei literare sibil s-i lipseasc. Scriitorii sunt foarte sensibili la modul cum sunt perceputi de cei din jur. Multi nici nu dau doi bani pe ceea ce fac; vd literatura doar ca pe un domeniu oarecare, de unde se poate vorbi de ei si dup moarte. Dac nu ar fi asa, atunci s-ar n- hma la istoria de o secund a politicii, de exemplu. Cuvntul scris are mai mult putere, exis- tnd sansa de a rmne, de a fi comentat, mpnat cu reflexii fi- lozofice si, eventual, de a fi trntit pe frontispiciile cunoasterii. Cu putin timp n urm, pentru a nu avea necazuri directe, unui cunoscut critic literar, bun mese- rias, i s-a publicat post mortem o istorie literar pe ap, unde deni- greaz tot. Contnd pe reputatia sa de critic talentat, acesta stia c va fi crezut el, nu cei rmasi n viat. Cei denigrati, au rmas s plimbe tinicheaua pe care le-a agtat-o de coad, din rzbunare, reputatul critic. Metoda e foarte des folosit n tri cu civilizatie nc neconsolidat, unde oame- nii, nestiind ce s mai cread, cred absolut orice. Complexul de inferioritate si obedient fat de creatorii isto- riei nu vine totdeauna din lips de talent, ci din nesigurant. Ne- siguranta e dat de un sistem de promovare si reclam violent si, totodat, foarte insidios. Igno- rndu-se principiul liberal al con- curentei loiale, pe principii co- muniste demult apuse n Apus, multi neaveniti sunt premiati, plimbati pe la tot felul de sindrofii sau lansri de carte si sesiuni de autografe, astfel nct nivelul ca- litativ este foarte mult cobort. Un nivel calitativ artificial co- bort ncurajeaz mediocritatea, care, dup un timp, se transfor- m, de la sine, n mediocratie. Este situatia literaturii science fiction de azi de la noi din tar. Complexati de aceast stare de fapt, multor scriitori de talent nu le mai rmne altceva de fcut dect s stea si s se uite. Sau s se coboare la nivel submediu, a- colo unde e cald si bine, nestr- nind umorale invidii. Necazul e mult mai mare a- tunci cnd fabricantii istoriei li- terare nu au pic de talent, sunt n viat si si permit, ostentativ, s mint prin omisiune. Dac vor, ei te bag n vreun dictionar; dac nu vor, nu te bag, ca si cum nici n-ai exista. Realitatea este ceea ce gndesc ei. Dac vor, fac un dictionar unde tu nu existi. Dac vor, scriu o istorie a literaturii science fiction din Romnia, unde tu nu existi. Nu exist dect cei buni, adic ei si prietenii lor. Ei ntre ei, sunt din ce n ce mai multi. Astfel de oameni chiar cred c o diplom de filologie le con- fer talent si dreptul de a inter- preta cum vor realitatea. Profit de neatentia noastr si ne fac cum vor. Cine permite unui individ s conceap un anumit fel de dic- tionar sau s scrie o anumit for- m de istorie literar? Ceilalti in- divizi de acelasi fel. Constatarea de mai sus vine din att de multe directii, nct trece aproape neobservat. Mie mi s-a relevat dintr-o discutie n care m miram cum de au unii un asa mare succes fr nici un me- rit. Atunci, pentru a fi si eu bgat n seam, interlocutorul m-a n- demnat s m apuc s scriu o istorie literar sau s m apuc de un dictionar. Asta, deoarece toti scriitorii sunt dornici s fie fru- mos descrisi n cronici si prezenti n dictionare, dup principiul: dac nu esti n crti, nu se vor- beste despre tine. Si, dac nu se vorbeste despre tine, nu esti cu- noscut, nu ti se vnd crtile, nu existi. n plus, a mai spus amicul, acesti linge blide vor ncepe s te laude, s te caute la telefon, s-ti trimit mail-uri mgulitoare, s-ti publice crtile. Am nteles ce voia s spun interlocutorul meu. Cu mai mult timp n urm, cnd m-am angajat la un ziar, au venit la mine si m- au felicitat oameni care, pn atunci, nu-mi dduser nici bun ziua. De ce?!, m-am mi- rat eu si, dup patru zile, mi-am dat demisia scrbit. Abia acum am nteles faptul c nu sunt dect putini oameni care au respect fa- t de om sau oper. Ei respect functia, puterea care o d functia. La sugestia unuia sau altuia, n spiritul descris mai sus, cu toate c nu am nici o treab cu istoria sau critica literar, m-am apucat si eu s scriu o istorie su- biectiv a SF-ului romnesc. Cu- nosc fenomenul science fiction romnesc ncepnd cu anul 1972, cnd m-am nscris n cenaclul Henri Coand din Craiova. Cu bune si cu rele. Mai mult cu rele. Dac istoriile scrise pn acum sunt cldute si caut s nu ating susceptibilitti, istoria mea, din care am scris deja 500 de pagini, nu are personaje positive, iar adevrurile fruste sunt trntite Ir menajamente, O voi lansa din strintate datorit obedien- tei recunoscute a romnului fat de tot ce vine din afara granitelor. M-am gndit c, dect s n- ghit mistificrile altora, mai bine spun eu adevrul, inclusiv des- pre aceste mistificri. Proceso- manii vor sri ca arsi. Vor si ei n poza de grup. Adevrul nu poate fi ima- ginat, dar, ntr-o perioad de tran- zitie ctre nu se stie ce, se mai ntmpl si asta. Imaginatorii unui adevr personal nu trebuie lsati de capul lor. Ar putea pieri pe limba lor, dar perioada de civili- zare a societtii pare a nu mai avea sfrsit. E ca n O fclie de Pasti; hotul poate c nu intr peste tine, poate are treab, poate s-a mbtat, poate i naste nevasta. Dar dac intr? Mistificatorii istoriei literare SF vor s li se recunoasc meritul de a se da jos din pat. 24 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Eugen PETRESCU Arhim. Veniamin Micle Printele Veniamin Micle s-a nscut la 7 iulie 1939, n satul Plopis, com Sisesti, jud. Maramures si este unul dintre cei sase copii ai familiei Timoftei si Eudochia Micle. La botez a primit numele Valer. Att dup tat, ct si dup mam, este urmas al unor vechi si vestite neamuri de romni ortodocsi mara- mureseni, din Tara Chioarului, ale cror rd- cini coboar pn n sec. al XII-lea (cneazul Giula, din Giulestii Maramuresului). Miclestii se fac remarcati la jumtatea sec. al XIV-lea, atunci cnd Ioan Micle din Sugatag a fost nnobilat prin ridicarea, de ctre regele Matei Corvin al Ungariei (la anul 1469), la cel mai nalt rang nobiliar, acela de liber-baron (con- te). Ulterior, la anul 1477, acesta s-a stabilit la Surduc-Copalnic, n Tara Chioarului. Istoria cunoscut a vigurosului arbore genealogic, din care se trage Printele Arhi- mandrit Veniamin Micle, coboar pn n sec. al XII-lea, acesta descinznd din cneazul Giula originar din Giulestii Maramuresului. Istoricul neam al Miclestilor si-a nfiripat profund rdcinile, de-a lungul veacurilor, n toate provinciile romnesti de dincoace si de dincolo de granitele actuale ale Romniei, trasate vremelnic, dup bunul plac, de ctre marile puteri pmntene. Peste tot, n spatiul locuit de romni, ntlnim ramuri ale acestui neam, purttoare ale numelui Micle, Miclea sau Miclescu. ncepnd din anul 1983, Printele Arhi- mandrit Veniamin Micle vietuieste la poalele Arnotei, n pragul sudic al Cheilor Bistritei, n btrna si vestita cetate a culturii medievale romnesti, Mnstirea Bistrita Oltean - cti- torie a vitejilor boieri Craiovesti. Crescut si educat n spiritul dreptei cre- dinte, Printele Veniamin, simte nc din copi- lrie chemarea ctre viata monahal si, nce- pnd din 11 noiembrie 1954, la vrsta de 15 ani, intr novice (frate) la mnstirea Sfnta Ana - Rohia, jud. Maramures, acolo unde avea s fie clugrit n anul 1958. De atunci si pn astzi, timp de 65 de ani, s-a dedicat n totalitate slujirii lui Dumnezeu si cercetrii istoriei bisericii neamului - Biserica Ortodox. Apreciat pentru dragostea fat de carte, de cunoastere, n general, si beneficiind de o mostenire genetic bogat din punct de vedere intelectual este ndrumat spre studiul Teologiei. Cu mare rvn, parcurge studiile teologice, inclusiv pe cele doctorale, n tar si n strintate. De asemenea, urc treptele si rangurile monahale de la frate, rasofor si monah, la ierodiacon, ieromonah (1959), sin- ghel, protosinghel (1975) si arhimandrit (1977). Din pcate, viata blndului si nteleptului Printe Veniamin este plin de piedici nc din primii ani de clugrie, acesta fiind supus unor grele ncercri att n timpul scolii ct si dup aceea; o viat tracasant, rnduit altfel dect si-ar fi dorit Preacuviosia Sa. Sunt mo- mente triste din scoal, continuate ulterior ca profesor si preot slujitor, prin mai multe insti- tutii de nvtmnt teologic si asezminte mo- nahale din tar, momente care au determinat ntreruperea ascensiunii Preacuviosiei Sale ctre ierarhia superioar a clerului (arhierie). Iat pe scurt viata Printelui Arhimandrit Veniamin Micle: Mnstirea Sf. Ana - Rohia (1954-1959); Seminarul Teologic din Cluj-Napoca (1955-1959); Institutul Teologic din Sibiu (admis, n anul 1959, dar alungat din Institut si din Mnstire n urma De- cretului nr. 410 din 1959, prin care regimul comunist a intentionat distrugerea monahis- mului; revine n Mnstire, n acelasi an si, ulterior, ntre anii 1962-1966, si reia cursurile universitare); studii de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1966- 1968), cu specializri la Facultatea de Teo- logie Catolic din Strasbourg-Franta (1968- 1971) si la Institutul Ecumenic Tantur din Ierusalim-Israel (1973); n anul 1971 este nu- mit asistent si duhovnic la Institutul Teologic din Bucuresti dar, se revine asupra deciziei si este numit profesor la Seminarul Teologic Special din Curtea de Arges (1971-1972); asistent la Institutul Teologic Sibiu si repre- zentant al institutiei pe lng Institutul Teo- logic Ecumenic Tantur din Ierusalim (1972- 1973); n anul 1973 este propus pentru rangul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului dar, la scurt timp, este transferat ca profesor la Seminarul Teologic Mofleni din Craiova (1973-1977); profesor si director la Seminarul Teologic Bucuresti (1977-1979); preot slujitor la Mnstirea Cozia (1979-1982); mare ecle- siarh al Catedralei Episcopale Sfntul Ni- colae Rm. Vlcea (1982-1983); n anul 1983, la propunerea sa, Episcopia Rmnicului face o serie de demersuri n urma crora este recu- perat Complexul Mnstiresc de la Bistrita - locul n care s-au realizat si descoperit primele tiprituri din tar, care ajunsese n folosinta Ministerului Muncii, cu scopul de a fi redat circuitului monahal si de a nfiinta aici un centru de restaurare si conservare a bunurilor de patrimoniu (icoane si crti vechi), precum si organizarea unui muzeu al tiparului romnesc. ntre anii 1983-1992, este staret al asezmntului, care fusese des- fiintat abuziv de regimul comunist si, tot- odat, sef al santierului de restaurare, iar n anul 1992, dup ncheierea lucrrilor de restaurare si consolidare a edificiilor de cult, prin hotrrea Episcopiei Rmnicului, ase- zmntul devine Mnstire de maici, Prin- tele Veniamin fiind trecut n functia de preot- slujitor, functie n care l gsim si n anul 2011. Numit n functia de director al Semina- rului Teologic Ortodox din Bucuresti, n anul 1977, devine un apropiat al Printelui Gheor- ghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 nov. 1925, la Mahmudia, jud. Tulcea - d. 21 nov. 2006, la Washington) - profesor la aceeasi institutie, disident al regimului comunist si lupttor m- potriva ateismului si pentru respectarea drep- turilor omului, condamnat la zeci de ani de detentie din care a executat peste 21 de ani n puscriile comuniste (1948-1964; 1979- 1984), de la Pitesti, Gherla, Jilava si Aiud, P#rintele Veniamin (Valer) Micle de la M#n#stirea Bistri]a oltean# arhimandrit, teolog, profesor, artist plastic, cercettor istoric, publicist, editor si tipograf - unul dintre cei mai valorosi istorici si crturari monahi ai BOR Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 25 Anul II, nr. 6(10)/2011 obligat s-si prseasc tara mpreun cu familia, n anul 1985. Dup cele 7 prelegeri, intitulate ,Sapte cuvinte ctre tineri, tinute de Printele Calciu n Postul Sfintelor Pasti, din anul 1978, n fata a numerosi studenti bucuresteni si dup atitudinea public fat de demolarea Bisericii Enei din Bucuresti, Printele Calciu este condamnat, n anul 1979, la peste 10 ani de detentie. Dup 5 ani si jumtate, la 20 au- gust 1984, ca urmare a presiunilor internati- onale venite din partea principalilor lideri ai lumii (Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea etc), este eliberat si, un an mai trziu, este obligat s prseasc tara mpreun cu familia. Dup condamnarea Printelui Calciu, P- rintele Veniamin (directorul institutiei) este nvinuit de ctre Departamentul Cultelor de lips de vigilent, motiv pentru care, n 1979, a fost retras la mnstire pentru totdeauna. Abia dup Revolutia din decembrie 1989, latul strns n jurul su s-a slbit un pic, ceea ce a fcut posibil ca romnii, n special vlcenii, s-l poat cunoaste cu adevrat pe Printele arhim. Veniamin Micle. Cunosctor a 10 limbi, a participat la o serie de congrese teologice si ntruniri stu- dentesti; a vizitat numeroase si renumite cen- tre de cultur si asezminte monahale din: Franta, Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Israel (Ierusalim), Grecia (Muntele Athos); a cercetat, etichetat, nregistrat si ordonat dup toate rigorile stiintifice peste 200 de manuscrise romnesti aflate la Schitul Prodromul, o important colectie de docu- mente care fac referire la toate vetrele mona- hale romnesti de la Muntele Athos, la mona- hii caligrafi si crturari romni din mnstirile athonite. n urma ndelungatei si profundei activi- tti de cercetare, Printele Veniamin, ptrunde n tainele trecutului bisericii noastre, ajun- gnd, prin lucrrile Preacuviosiei Sale, unul dintre cei mai apreciati monahi-crturari ai Bisericii Ortodoxe Romne. De asemenea, de-a lungul timpului, pe lng activitatea spiritual, educativ si de cercetarea istoriei bisericesti a avut o contri- butie important la restaurarea si conserva- rea unor valoroase monumente de arhitec- tur religioas si obiecte bisericesti de patri- moniu national. Activitatea publicistic De-a lungul anilor a publicat peste 300 de articole cu caracter teologic, omiletic si catehetic, numeroase studii de istorie biseri- ceasc si comunicri bine documentate sti- intific, predici, reportaje, nsemnri, comen- tarii-recenzii si referinte n peste 30 din cele mai prestigioase reviste bisericesti: Mitro- polia Ardealului, Studii Teologice, Orto- doxia, Glasul Bisericii, Telegraful Romn, Mitropolia Olteniei, ndrumtor Bisericesc, Romanian Orthodox Church News, Mitro- polia Banatului, Biserica Ortodox Ro- mn, ndrumtor Pastoral, ndrumtor Bisericesc Misionar si Patriotic, Renas- terea, Credinta Ortodox, Lumina lumii etc. De asemenea, a publicat n numeroase ziare si reviste de cultur laic din judet si din tar: Magazin Istoric, Reporter, Alma- rom, Jurnal de Vlcea etc. Volume publicate Prin intensa preocupare crturreasc, Printele Veniamin scoate la lumin nume- roase adevruri istorice sortite uitrii sau vine cu ndreptri asupra unor adevruri istorice denaturate cu voie sau fr voie. n imensa oper gsim o serie de monografii dedicate unor valoroase asezminte monahale - m- nstiri si schituri, precum: Cosuna - Buco- vtul Vechi, Polovragi, Bistrita Oltean, Cluiu si Arnota; monografiile unor biserici de mir - monumente de arhitectur ortodox, situate pe teritoriul com. Costesti - Vlcea; lucrri legate de istoria vietii si minunile unor sfinti: Sf. Grigorie Decapolitul de la Bistrita, Sf. Antonie la Iezerul Vlcii, Sf. Stefan cel Mare, Sf. Ioan Valahul; biografia unor per- sonalitti monahale: Arhim. Theofil S. Ni- culescu, Cuv. Chiriac Rmniceanu, Ierom. Macarie; explicatii si interpretri legate de ortodoxie, documente, mrturii, istoria tipa- rului si a primelor tiprituri bisericesti pe p- mntul romnesc etc. Printele Arhimandrit Veniamin Micle a reusit s demonstreze stiintific faptul c la Mnstirea Bistrita Oltean (Vlcea) - important centru de cultur si spiritualitate romneasc, nu la Mnstirea Dealu (Dm- bovita) asa cum se sustine, a fost instalat prima tiparnit din Tara Romneasc, de sub teascurile creia ieromonahul Macarie a scos, la 1508, Liturghierul slavon, prima sa carte si ntia carte religioas tiprit pe pmnt romnesc, cunoscut sub numele de Litur- ghierul lui Macarie, acesteia urmndu-i Oc- toihul slavon din 1510 si Tetraevanghelul slavon din anul 1512. De asemenea, a reusit s fac ordine si n controversata origine a ieromonahului Macarie - clugr tipograf considerat de origine srb, n realitate acesta fiind romn ardelean. n perioada 1982-2010, a publicat 60 de volume care nsumeaz 9.025 pagini - o ade- vrat oper de referint, marea majoritate fiind editate si tiprite personal, la Sf. Mns- tire Bistrita Oltean, dup cum urmeaz: Mo- numentul Cosuna-Bucovtul Vechi, Mns- tirea Polovragi, Sf. Grigorie Decapolitul. Viata si minunile, Trepte spre amvon. Studii omiletice, Initieri catehetice, Istoria Biseri- ceasc de Samuil Micu, Predici si Cuvn- tri de Eufrosin Poteca, Antihristica. Sem- nele venirii lui Antihrist, Cultul Sfintilor, Citirea si interpretarea Sfintei Scripturi, Sfntul Antonie de la Iezerul etc. . Referinte publicate n presa si revistele locale si regionale Despre Printele arhim. Veniamin Micle si opera sa au fost publicate, de-a lungul vremii, zeci de referinte critice n revistele de specialitate si n cele de cultur din judetul Vlcea si din tar, semnate de: Costea Mari- noiu, Mircea Pcurariu, Const. Crstea, Const. Drghici, Adrian Popescu, Eugen Petrescu, etc. Prezenta n dictionare si enciclopedii - referinte 1.Petre Petria, Vlcea - Oameni de sti- int, cultur si art - dictionar, Ed. Conphys, Rm. Vlcea, 1997; 2. Constantin Toni Drtu, Personalitti romne si faptele lor, 1950- 2000, Iasi, 2005; 3. Eugen Petrescu, Vlcea - Tara lupilor getici sau tinutul vlcilor, vol. II, Ed. Conphys, Rm Vlcea, 2007; 4. Enci- clopedia Judetului Vlcea, vol. I, Ed. For- tuna, Rm Vlcea, 2010. Recunoasterea profesional si cultural - distinctii (titluri, decoratii, medalii, premii, diplome): Diploma pentru cultur teologic orto- dox, conferit de Inspectoratul pentru Cul- tur al Judetului Vlcea (1992 si 1996); Pla- cheta comemorativ, conferit de Episcopia Rmnicului, la 500 de ani de la aducerea Moastelor Sfntului Grigorie Decapolitul la Mnstirea Bistrita (1997); Diploma de Ex- celent, conferit de Biblioteca Judetean Antim Ivireanul Vlcea (1999); Diploma de Onoare, conferit de Societatea Cultural Anton Pann Rm Vlcea (2000); Diploma Membru de Onoare, conferit de Asociatia Arhivistilor si Prietenii Arhivelor (2000); Di- ploma de Onoare, conferit de Consiliul Lo- cal al Primriei Comunei Costesti, jud. Vlcea (2001); Diploma de Onoare, conferit de Di- rectia Judetean Vlcea a Arhivelor Natio- nale (2001); Premiul de Excelent, conferit de Fundatia Cultural Vlcea 1 (2003); Di- plom de Excelent, conferit la mplinirea vrstei de 65 de ani, de ctre Directia Jude- tean pentru Cultur, Culte si Patrimoniul National Vlcea (2004); Diploma Omagial Aurelian Sacerdoteanu - Centenar 1904- 2004, conferit de Directia Judetean Vlcea a Arhivelor Nationale (2004); Diploma de Excelent Aurelian Sacerdoteanu, con- ferit de Arhivele Nationale (2004); Diploma de Excelent, conferit de Forumul Cultural al Rmnicului (2005 si 2009); Premiul de Excelent Cornel Frncu, conferit de Fundatia Cultural Vlcea 1 (2005); Pre- miul de Excelent, conferit de Asociatia Ro- mn pentru Patrimoniu (2005); Premiul Mi- hai Eminescu - pentru valorificarea patri- moniului cultural romnesc, conferit de Curierul de Vlcea (2009); Hrisov de cins- tire, conferit de Fundatia Cultural Sfntul Antim Ivireanul (2009); Diploma de Onoare, conferit de Biblioteca Judetean Antim Ivireanul Vlcea (2009); Diploma de Ex- celent, conferit de Societatea Cultural Anton Pann Rmnicu Vlcea (2009); Di- ploma si titlul Cettean de Onoare al Mu- nicipiului Rmnicu Vlcea (2009). 26 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Prestigioasa editur iesean Polirom a tiprit recent un volum intitulat Forta politic a femei- lor, coordonat de Andreea Paul (Vass), realizat n chip original ntre modelul jurnalistic de abor- dare si cel analitic, minutios, ca- pabil s repun n discutie o pro- blem ale crei rdcini coboar pn n Cartea Facerii sau Ge- neza, respectiv problema femeii si a rolului ei n viata social, tot mai acut ridicat n ultimele 3-4 secole ale istoriei moderne chiar cu riscul nfruntrii unor precep- te de natur religioas sau a unor prejudecti demontate n timp de realitate. Spulberarea mitului mi- sogin al lipsei de vocatii superi- oare ale femeii s-a fcut chiar cu contributia unora dintre ele de talia Sarmizei Bilcescu - prima femeie doctor n drept din lume, a Anei Aslan - savanta care a n- vins btrnetea, a Elenei Cara- giani-Stoenescu - prima aviatoa- re din Romnia, a Elenei Vc- rescu - laureat a Academiei Franceze, a Elenei Leonida Zam- firescu - prima femeie inginer din Europa, a Elisabetei Rizea - ero- ina Rezistentei anticomuniste, a Ellei Negruzzi - prima femeie avo- cat din Romania, a Elvirei Po- pesco - vedet a scenei si a ecra- nului, a Mariei Rosetti - prima Iulian CHIVU femeie jurnalist din Romania, a Marinei Stirbei - printesa aviatiei romne, a Smarandei Gheorghiu - prima femeie explorator care a atins Polul Nord, a Sofiei Ionescu - prima femeie neurochirurg din lume, ori a Virginiei Andreescu- Haret - prima femeie arhitect din lume. E adevrat c noi, romnii, nu am avut n istoria noastr fe- mei politice de talia faimoasei Cleopatra a Egiptului, a Ioanei dArc, a Indirei Gandhi, a celebrei Margaret Thacer - Doamna de Fier a Marii Britanii, a Angelei Merkel sau a pakistanezei Bena- zir Bhutto, dar s nu uitm c n spatele multor brbati politici ro- mni au stat femei puternice, ca- pabile s-si asume alturi de acestia riscuri supreme. Dedicat tuturor doamnelor, celor care au avut curajul s intre n po- litic, precum si celor care nc nu au fcut acest pas, desi e atta nevoie de ele, cartea An- dreei Paul, ea nssi angajat po- litic n jurul unui crez transpar- tinic, acela de a nu-i lsa pe altii mai slab pregtiti sau mai putin bine intentionati s ia decizii care s afecteze viata noastr (p. 156), nu este o simpl sum de opinii, ci o rational prospec- tare a unei palete largi de perso- nalitti de diferite orientri poli- tice si de diferite vrste, n numr covrsitor femei (60), alturi de care si expun opiniile n chestiu- nea carierei politice a femeilor n Romnia si ctiva brbati politici remarcabili (14). n literatura ge- nului, problema ascensiunii poli- tice a femeilor a fost suficient abordat editorial n ultimele dou decenii si autoarea si sta- bileste referenti bibliografici n chip selectiv, formula scriituri dnd originalitate acesteia (a se vedea Blut Oana; Gen si pu- tere. Partea leului n politica romneasc, Ed. Polirom, Iasi, 2006 ori Vladimir Pasti; Ultima inegalitate. Relatiile de gen n Romnia, Ed. Polirom, Iasi, 2007 si altele). Ceea ce este remarcabil fie si ntr-o lectur mai putin a- tent, este c autoarea rmne adepta unei echidistante pe care, din pcate, multi jurnalisti o ex- clud din deontologia presei n ul- tima vreme. n sumarul crtii n- tlnim contributii ale unor mem- bri ai PC (Lia Ardelean), ai UNPR (Maria Barna), ai PNL (Mihaela Bdic), UDMR (Rozalia Biro), PDL (Ioana Rodica-Tatu), PSD (Gabriela Cretu, cu un titlu remar- cabil: Feminist si stngist. Sau Don Quijote?), ca s citm numai cte un nume de la fiecare partid. Andreea Paul (Vass) face ceea ce ar trebui s fac inclusiv televiziunile comerciale, vizibil angajate politic pn la patim: ea respect orice opinie nu din teama de a nu fi exclusivist, ci din dorinta afirmat nc din dreptul roman - audientur et al- tera pars! Asa se explic sinceri- tatea cu care Veronica Macri si gseste modelul politic n Vasile Blaga (p. 113), iar Aurora Liicea- nu, de pild (p. 249), dup crite- riul culturii politice, apreciaz c politica nu este showbiz, iar Teo Trandafir, Oana Zvoranu, Elena Bsescu si altele au ptruns n politic speculnd slbiciunile romnesti si nclinatia electora- tului, la fel de nematurizat politic, pentru tipul politicianului caris- matic, care a fcut o lung carier la noi ncepnd cu Ion Iliescu. O demonstratie de acest gen o face, n opinia noastr, chiar n suma- rul crtii si Andreea Marin B- nic, de la care am retinut doar observatiile ndrepttite n ce-l priveste pe politicianul indepen- dent si ascensiunea lui, dar care n rest afiseaz destul de mult vaguitate. Autoarea crtii mpr- tseste, desigur opinia c profe- For]a politic# a femeilor, \ntre personalitate [i marketingul politic sionalismul si integritatea nu tin de gen, un incompetent, un mincinos, un om care ncalc legea fiind duntor indiferent de sex (p. 158) ca numai cteva rnduri mai jos s recunoasc: Nu stiu ct anume datoreaz a- mintitelor diferente de gen mo- dul cum mi-am ales proiectele pentru care m lupt. M-as fi implicat n altele dac as fi fost brbat? Habar nu am... Dac avem n vedere elemente esenti- ale ale psihologiei personalittii, ajungem la o tipologie a liderului din care desprindem calitatea transformational a acestuia, adic acea aptitudine care a detasat net personalitatea unui Churchill sau a unei Gandhi si modul diferit prin care acestia au rspuns aceluiasi tip de provo- cri. Categoric c nu de sex tin comportamentul, influenta con- textului, formele imaginare vi- itoare ale sinelui, perspectiva interactionist, structura sinelui, sursele de inconsecvent etc. Volumul propus de Andreea Paul (Vass) puncteaz cum se cuvine problema autorealizrii si auto- constructia personalittii, ns aici nu mai intrm n interpretri fenomenologice care conduc la investigarea sinelui cu ajutorul datelor cantitative. Autoarea se- sizeaz c orice constructie are un caracter interpersonal din mo- ment ce oamenii pot s-si asume roluri diferite si s perceap com- parativ constructiile celorlalti. Omul politic trebuie s fie capabil s-si asigure fluiditatea persona- littii sale asumndu-si roluri fie Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 27 Anul II, nr. 6(10)/2011 si cu un caracter tranzitoriu. Te- oriile autodeterminrii subliniaz trei trebuinte decisive pe care se construieste progresul personal si armonizarea personalittii cu socialul. Prima trebuint, potrivit acestei teorii, este cea de compe- tent, pe care autoarea o pune pe primul loc, dup cum am v- zut. Cea de a doua trebuint este cea de a stabili relatii, ceea ce demonstreaz suma de opinii din cartea pe care ne-o propune An- dreea Paul, iar cea de a treia este trebuinta de autonomie, prin ca- re se asigur autoorganizarea tririlor si comportamentului n vederea angajrii n conformitate cu sinele, de unde si varietatea de manifestare, stilul de a cuta, a gsi si a sugera solutii. n partea a treia a crtii au cuvntul br- batii si ei ncercnd s analizeze, s dea rspunsuri si chiar s n- trevad, fie si teoretic, solutii, ceea ce nu i scuteste pe unii de o usoar ipocrizie condescen- dent. Nici n cazul lor, cum nici n cazul femeilor incluse n partea nti si a doua, nu pot cita toate contributiile. ns remarc n dis- cursul brbatului politician ace- easi varietate de cultur politic, de personalitate si mai ales de carente n ce priveste marke- tingul politic. A ngusta pista pe care s intre n competitia politic femeile din Romnia, a o reduce la fenomene conjuncturale cum ar fi de pild criza demografic, misiunea femeii politician fiind aceea de a promova sub orice guvernare o politic familial bine articulat, de care natiu- nea noastr are vital nevoie (p. 301), mi aminteste de limbajul de lemn de care cu greu am reusit s m debarasez dup ce am trit ceva mai mult de 40 de ani sub comunism. A nu vorbi despre pla- nificarea si barierele comunica- tionale, a nu vorbi despre siste- mul romnesc informational de marketing politic, despre o cul- tur n acest sens, a nu vorbi des- pre elementele declansatoare de schimbare, despre diferitele mo- dele de marketing politic, a nu sti s faci analiza pietei politice, a nu ncerca s o restructurezi, a nu lua n calcul variabilele de dis- criminare e totuna cu a neglija factorii de influent a comporta- mentului politic att din interesul furnizorului de modele politice, ct si din interesul consumato- rului de politic. Or pentru a- ceasta, numeroase interventii re- tinute n sumarul crtii Andreei Paul (Vass) au reusit s incrimi- neze unele probleme privind, chiar tangential, factorii psiho- logici, factorii socio-culutrali, factorii situationali n conformi- tate cu modelul Howard - Shet. Dar dac nu vom trece peste va- riabilele discriminatorii, vom rmne cu o piat politic nc pregnant segmentat, cota abso- lut de piat a femeii rmne nc o functie surjectiv, ca s m ex- prim n termeni matematici, din cauz c ea este mereu o multime secundar care de fiecare dat are un antecedent mai putin. Iat de ce nemtii, care nu s-au sfiit s promoveze o femeie ca Angela Merkerl, ar spune despre noi c wenn Sie nicht die Uhr anzu- halten und Endzeit, adic a opri ceasul nu nseamn a opri si timpul. Mariana Vicky V^RTOSU Despre Gheorghe Suchoverschi si po- ezia sa nu s-a vorbit att ct ar fi meritat. Nu- mi propun s fac o prezentare critic, nu e domeniul meu, doresc s schitez un portret de autor. Gheorghe Suchoverschi este au- torul a trei volume, versuri si epigrame. n ordinea aparitiilor editoriale: primul volum a aprut la Ed. Rafet, n 2004, si s-a intitulat ncrncenatele-mi cuvinte; a urmat volumul de epigrame, creditat tot de Ed. Rafet, inspirat numindu-l, T-epigrame; cel de-al treilea volum, de poezie de aceast dat, a fost cre- ditat de Ed. Andrew (2008), numindu-l su- gestiv, ngerul cuvintelor. Gheorghe Suchoverschi public n di- verse reviste, constant n revista Oglinda literar, fiind un membru loial cenaclului acesteia. Este inclus n diverse antologii, iar cea mai recent aparitie editorial, volumul AMPRENTE, primul volum antologic al membrilor Ligii Scriitorilor din Romnia/ Filiala Vrancea, are si numele lui n cuprinsul su. Antologia l-a inclus pe Gheorghe Suco- verschi cu o proz scurt si o suit de ron- deluri (n calitatea de membru fondator al filialei). ndrgostit de acest gen, rondelul, autorul a citit n cenaclu si a publicat rondel, ncntndu-si cititorii. A fost rspltit pentru contributia sa n mbogtirea fondului cul- tural, primind dou distinctii: premiul revistei Invazia \ngerilor Asociatiei Culturale/2006 pentru rondel si premiul revistei Oglinda literar/2008 pentru colaborare. Sensibil la sugestiile cenaclului, Gheor- ghe Suchoverschi si-a desvrsit stilul, de la an la an. Se poate spune c autorul practic acest gen de poezie din pasiune si respect pentru naintasii genului. Cel mai concludent argument al valorii artistice, ar fi reprodu- cerea unor texte, n care discursul poetic se sustine de la sine. ,,si prind copacii frunzele la loc/ lipindu-le, atent, cu pictura/ Btut- au palma pentru-asa un troc/ Un nou contract semnndu-l cu Natura (fragment din rondelul ACEAST TOAMN). Sau poezia TU VERTICAL, poezie, aparent de dragoste, dar este o declaratie de dragoste Icut poeziei nssi. Iat cum sun: De-ar fi/ s mi se mplineasc un vis/ naintea sfrsitului, as prinde fericirea de tlpi/ n zboru-mi spre cer, /dac m-as preface n li- tera T./ As ridica atunci bratele,/ n forma literei U/ si n-as mai fi eu/ dect TU vertical,/ devenind diapazon/ n mna Lui Dumnezeu. Autorul dezbate diverse teme, descrie di- verse stri, totdeauna ntr-o imagine meta- foric demn si decent. Despre umorul epi- gramelor, despre esenta glumelor sale, ar fi de vorbit. Mai lesnicios, de citit. Savoarea lor numai asa este pe deplin gustat. As fina- liza creionarea acestui portret de autor cu o alt poezie care-i apartine: ,,Cad fulgi de neant/ peste arcadele visului,/ ntre aisber- guri de gnd/ curcubee./ Si fulgii devin/ soapte de ceasornic/ peste care cad/ pic- turi de noapte/ din glasul celest al amur- gului./ Si din ceasornic, un tren/ va porni spre alte himere,/ oprind n gara unde va ninge/ cu fulgi de zori (NTRE NINSORI E UN TREN). n memoria victimelor cutremurului din Japonia, 11 martie 2011, si ale urmrilor aces- tuia, autorul a scris aceast poezie: Ciob de netimp, seismul nu asteapt,/ De stranii verbe s te pregtesti!/ Sunt clipe de nevrut si de nefapt,/ n avatarul firii omenesti/ Si-un bob de spaim-n trupul tu trezesti/ Dintr-un rgaz oniric te desteapt/ De stra- nii verbe s te pregtesti.../ Ciob de netimp, seismul nu asteapt/ Pe scara fricii, treapt dup treapt,/ Cnd urc din ungherile trupesti,/ Un vid ce nu ai cum s-l izgonesti,/ nvesniceste clipa cea nedreapt.../ - Ciob de netimp, seismul nu asteapt! - Versuri cutremurtoare, ca si tema! Gheorghe Suc- hoverschi - un poet care onoreaz... 28 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Nebunul vnt Alerga nebun pe strada mare, vntul resimtit pe calde buze si n trista si sonora lui chemare rscolea prin miile de frunze. El s-oprea prin vechile vitralii srutnd timid obrazul lunii si-ametit prin florile de dalii dunrea rpus de dorul lumii. Iar pe vrf de sfnt catedral slefuind arama noptii ce rsun ca un vagabond cu traista goal sub potirul cerului s-adun. Nevzut ca o durere unghiular sau o inim plonjnd n valuri, tot pe raze limpezi se coboar hoinrind prin sfintele coclauri. Si n trista si sonora lui chemare vntul resimtit pe calde buze alerga nebun pe strada mare rscolind prin miile de frunze. Negarea iernii Nu admir nicicnd sosirile zpezii nici misterul iernii ne-mblnzite, nici singurtatea mea si-a strzii sub azurul frnt al boltii infinite. Nici de vntul ntetit nu-mi pas cnd transform totul n poeme si aprinde focul vetrelor din cas, cutnd n ele nestiute semne. Peste drum rsare-o biat lun ca o pat aurie printre ramuri, noaptea ns umbra ei s-adun prin ninsorile ce curg n valuri. Si n crugul vremii, enigmatic, m cutremur de a cerului miscare care piere-n geoidul singuratic ca un punct ce se dizolv-n mare. Sub azurul frnt al lumii infinite nu admir nicicnd sosirile zpezii, nici misterul iernii ne-mblnzite, nici singurtatea mea si-a strzii. Coriolan P~UNESCU Trecuse vremea Mlinii nostri mai nfloreau pe dealuri, iar tu, iubito, nu mi-ai dat de stire... Trecuse vremea ca undele pe valuri si asteptam zadarnic o vorb de iubire. Cu mna ta, un rnd ori poate dou, nu te-ai gndit din marea-ti deprtare s-mi scrii n dimineata-n care plou iar tu renunti, iubito, la plimbare. Si m gndeam atunci c dintro dat se instalau tceri n galbenele frunze care loveau razant n inima-mi curat strivind cuvntul ce-mi venea pe buze. ntr-un trziu cnd spicele din lanuri se unduiau ca niste corbii fr prov eu te-am vzut frumoaso pe limanuri cu nftisarea ta de lin supernov. Cnd ne-am privit eram tot mai departe de parc timpul se prefcea-n secunde si ne vedeam copii prin cioburile sparte dintr-o oglind cu mrginiri rotunde. Trecuse vremea ca undele pe valuri si asteptam zadarnic cuvntul de iubire, mlinii nostri mai nfloreau pe dealuri iar tu, iubito, nu mi-ai dat de stire... Acum m treci S m ridici ncet cu bratele fragile ca pe un cocor ce l-ai ucis n noapte s recldesti eternitatea mea n zile si s-mi nalti statui din pietre sparte. Aseaz-m pe malul lacului sihastru ca pe-un strin vntorit de-un cine si-ti multumesc c n acest dezastru mai rtcesti frumoaso lng mine. Acum m treci n toamn ca o vietate ce-mi duce dorul galben nspre lun, eu sunt poetul ce pleac din cetate si-n zorii albi l plngi o sptmn. Orbecind voi trece printre albe ruri si pasii luneca-vor pe-agate si rubine apoi furat de-ntunecimea din pustiuri s-i dau norocului salutul meu de bine Apoi, s m ridici cu bratele-ti fragile ca pe un cocor ce l-ai ucis n noapte s recldesti eternitatea mea n zile si s-mi nalti statui din pietre sparte. Nu stiu de unde glasul Eu vin din universul crud iluminat de lun ca o strveche stea din sfnta ei poveste atunci cnd umbrele din turnuri se adun s vad-n ochi pdurea plecat fr veste. Si cum cdeam n goluri din marea bolt printre astrii ce-i credeam demult prieteni simteam c ntreaga noapte se revolt vznd copacii lumii dezgoliti de cetini. M rentlneam cu fostele corole-n cale ce rspndeau temute efluvii de lumin si m-ntrebam cum lunec ntrziat la vale cu cerul ce m strig n limba lui strin. Nu stiu de unde adncu-i glas m cheam cnd trupul greu pe unde lungi coboar si cui ar trebui s dm prin timpuri seam pentru eternitatea ce-n lume ne-nconjoar. nc mai cred c totul n sine se petrece chiar de nu stiu cum bate-n toamn vntul ori dac viata asta prin vremea care trece e doar perfidul mod de-a mosteni pmntul Ca o strveche stea din sfnta ei poveste eu vin din universul tainic iluminat de lun s vd n ochi pdurea ce pleac fr veste atunci cnd umbrele din turnuri se adun. Eu nu mai vreau Eu nu mai vreau prin rzvrtite stele s rtcesc pe cer ca o ciudat nav, din nltimi s m scufund prin ele nfsurat n alba-mi mantie de slav. Eu nu mai vreau lumina s o ntunec fotonii cristalini s-i prelungesc n gene ntregul univers prin guri vii s-adulmec cnd peste oameni noaptea se asterne. Eu nu mai vreau s tremur n oglind pe crestet s-ti asez frumoase diademe si-n zorii limpezi gndul meu s prind cuvinte-nvesmntate n marile poeme. Eu nu mai vreau s lunec pe o dulce raz un palid voievod cu plete lungi si ireale ori ca s fiu eroul din basmele de groaz cel ce nfrunt soarta cu brate tari si goale. Eu nu mai vreau s fiu lunaticul Quijote un ins ce predic-n pustiuri ctre sear ori primitivul homo ce hibernnd n grote si doarme liber somnul dintre el si fiar. Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 29 Anul II, nr. 6(10)/2011 George PA{A Volumul de versuri Femeia cu minile lipite de trup (Ed. Agerpress, Buc., 2008), aparti- nnd poetei bucurestene Magda Mirea, marcheaz un debut reu- sit, fapt evidentiat si de Aurelian Titu Dumitrescu n prefata crtii, acesta identificnd aici dou ti- puri de poezii care nu se bat cap n cap: unul al senzatiilor aproape instantaneu transmise n pagin, deci o poezie n spirit haiku, cum ar spune Nichita Stnescu, si al doilea - al povestirii strilor de spirit pe care i le d succesiunea trit la modul total si absolut riscant al acestor senzatii tari (Magda este foarte curajoas. Talentul literar si curajul mistic o vor duce departe n art.) (pre- fata crtii, p. VII) Cele 128 de pagini ale volu- mului contin 110 poezii, de re- marcat fiind mpletirea textelor concise, de 2-8 versuri, cu acelea putin mai ample, dar nedepsind limita a dou pagini la formatul si asa redus al crtii. Dar nu acest lucru este cel mai important, ci harul de esentializare n discursul poetic a unor adevruri venite dintr-o natur sufleteasc simpl n complexitatea ei. n acest sens, textul de nceput ar putea fi considerat chiar poem ntr-un vers, dac versul incipient, scris cu italice, l considerm titlul po- eziei: Gnd ucis de miracol/ n umbr, poezia. (p. 9). Aici se adevereste nc o dat c poezia este un miracol ce trece prin gnd ca un laser si las n urma sa cu- vntul, ca pe o umbr a acestuia. Ar putea fi aici si o parafrazare a versului nichitastnescian din Evocare: Ea era frumoas ca umbra unui gnd. De altfel, si n alte poezii se vdeste influenta lui Nichita Stnescu, si prin mo- tive literare, si prin obsesia cer- cului n care se nchide cuvntul, spre a renaste n form perfect. Definitorii ar fi n acest sens fi- nalul poeziei Noapte albastr (Tu nu esti.// ntre gnd si su- flet/ zbor/ ca ntr-un cerc de fl- cri. - p.78) sau al celei care d si titlul volumului (M-ntreb: dac as vrea s-ti fur sufletul/ as avea suficient spatiu s-l as- cund? - p. 42). S-ar putea spune c poeta textualizeaz dup dou cunoscute versuri ale lui Nichita, ns ideea este cu totul neastep- tat, marcnd profunzimea adoratiei iubitului. Acest fapt nu stirbeste cu ni- mic originalitatea creatiei Mag- dei Mirea, adept a unui discurs de notatie a strilor sufletesti ne- definite, a unei mistici personale prin care se accede in media res sau a unor ritmuri incantatorii, la care o contributie nsemnat o au si tcerile dintre cuvinte. Cert este c efectul unor asemenea versuri este unul taumaturgic. De fapt, exist, ca si la Nichita St- nescu, acea tendint de autode- finire prin cuvnt, n special n versurile: Poezia mea/ e ca un copil/ care a vrut s ntepe soa- rele/ cu privirea. (p. 51); Azi nu am scris nicio poezie/ pentru c azi doar am trit-o// si i respect dorinta/ de a rmne nerostit. (p. 35) sau n Autoportret: M- am nscut/ cnd femeia/ era doar idee/ am vrsta ninsorilor/ si nu m mai tem de cuvnt. (p. 24). Erosul din versurile Magdei Mirea pstreaz o pecete a diafa- nului, fr a lipsi notele drama- tice. Desi atmosfera celor mai multe dintre acestea este una cal- m, bazat pe o ascez interioar, totusi, la receptare, n functie si de temperamentul si gradul de sensibilizare a lectorului, se v- desc si tensiunile n care se zbate fiinta, ca un peste n cutarea oxi- genului vital. n cutarea ntm- platului si a nentmplatului, r- mne doar sufletul, ntr-o resem- nare deloc trist, ntr-o asumare a unei triri la limita confruntrii cu misterul: Chiar si banalul mi- e dor de tine/ l voi nlocui cu/ Hai s fugim unul din cellalt!/ / Vor rmne doar sufletele/ co- paci goi/ sfiindu-se. (Jurnal scris naintea ntmplrii, p. 46- 47). Ce mi se pare interesant la Magda Mirea, nu numai n poezia de dragoste, este faptul c, desi unele versuri sunt filtrate prin textualism, nu si pierd dimensi- unea ontologic, fundamental, as spune, n ceea ce scrie autoa- rea. Iat un exemplu de asemenea versuri la p. 40: Sunt iubita unui poem./ i scriu epistole de amor/ de mn.// uneori, i strecor/ cte- o virgul ndrgostit/ ntre dou versuri triste. n mai multe poezii ale autoarei, erosul pare a se mpleti cu nostalgia dup su- fletul-pereche sau cu pierderea fiintei ntr-o agonie albastr, ca semn al nzuintei spre transcen- dent. Paradoxal, este aici si nl- tare prin iubire, si cderea ntr- un al cincilea anotimp: Unde s m ascund/ dac, dincolo de cele patru anotimpuri/ esti tot tu? (O stare nu stiu cum, p.43) sau: A- poi am adormit/ cu palmele n- tinse spre cer. (Agonie albas- tr, p.58). Micropoemele sunt si ele de- monstratii ale spiritului sintetic al autoarei, iubitoare de para- doxuri, cu o tentatie mistic a contopirii cu elementele, nu n maniera romantic eminescian, Esen]ializarea discursului poetic Magda Mirea Femeia cu m@inile lipite de trup ci, mai degrab, asemntoare celei din lirica lui Nichita St- nescu. Magda Mirea se poate spune c are talentul de a va- lorifica sintagmele aflate la limita cliseului n contexte neasteptate. Ofer spre lectur dou fragmente ce mi se par sugestive: Sufletele noastre/ copaci goi/ se sfiau/ s- si priveasc unul altuia/ rd- cinile. (p.29); Somnul l purtam/ prin poieni virgine/ nici nu ob- servasem/ c umerii mei/ nu mai stteau perpendicular/ pe axa soarelui. (p.116). ntr-adevr, asa cum remarca si Aurelian Titu Dumitrescu, aceste micropoeme sunt aproape de spiritul haiku- ului, avnd, mi se pare, atribute ce depsesc limitele unei simple poezii de atmosfer. Prin urmare, volumul prin care Magda Mirea debuteaz n lite- ratur aduce o liric profund fe- minin, valoroas nu numai prin simplitatea expresiei, ci si prin harul de a se apropia de sufletul cititorului, pe care-l tine captiv pn la capt, dar i si deschide orizontul spre tainele fiintei. Greu de ncorsetat n limitele unui cu- rent literar, poezia din acest volum are totusi unele note pe alocuri suprarealiste, alteori, neoexpre- sioniste, influente ale neomoder- nismului stnescian sau unele corelatii cu textualismul. Sunt a- proape absente elementele ce tin de ultimele tendinte doumiiste, ns consider mai important fap- tul c (mai ales dup ce am citit n ultimii ani unele versuri memo- rabile postate de ea pe Internet) un viitor volum de versuri al Magdei Mirea va consacra o po- et cu simt deosebit al cuvn- tului. 30 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Ion PACHIA TATOMIRESCU Enciclopedism-hasdeian aureoleaz lucrarea publicat de curnd de Ion Coja, Unu n limba romn (2009*), prima ncercare de a realiza o mono- grafie, dup cte stiu, a lui Unu, n spatiul spiritual pelasgo-dac (> valaho-dac), structurndu-se n opt capitole ale panoului cen- tral: I. Preliminarii. Limitele metodei stiintifice, II. Unu n limba latin, III. Unun limba romn, IV. Unula Eminescu si Brncusi, V. Unu n Dic- tionarul Tezaur al limbii romne, VI. Altele despre consonan- tism, VII. Cred ntr-Unnul Dumnezeu si VIII. Ameste- cate, spre care se ivesc din pla- nuri complementare alte capitole foarte interesante, aureolnd o constiint ce trieste intens limba valah ca limit tragic- existential a Logos-ului: Cu- noastere idiomatic si cunoas-- tere stiintific (n curcubeo- larea reconectrii Distinsul Re- ceptor parc la sacrul raport - e- videntiat de Trilogia culturii de Lucian Blaga - dintre orizontul cunoasterii metaforice si cel al cunoasterii stiintifice), Para- doxul mincinosului, Criteriul Uniil# \ntre mofteme [i ecologia limbajului adevrului n definitia limbaju- lui, Cvadratura cercului sau Cercul bine ncoltit, Mofte- mele, Limba romn ca meta- limbaj, Limbajul ca expresie a creativittii, Pentru o ecologie a limbajului etc. Monografia lui Ion Coja despre mpratul tuturor lumi- lor, Unu, se angajeaz pe certe coordonate si pe o mirare: n graiul romnesc, asadar, pozitia cuvntului unu este deosebit, special, privilegiat; n felul acesta, realitatea faptelor de limb - cuvinte, structuri morfo- sintactice si semantice, expresii si locutiuni etc. - ne impune a stabili c exist o evident con- cordant ntre importanta cuvn- tului unu n limbajul comun si greutatea lui unu, ca si concept, n filosofie, asadar, o concordan- t ntre cunoasterea idiomatic si cunoasterea stiintific, teo- retic, institutionalizat (p. 7 sq.); mirarea lui Ion Coja privi- toare la unu - de la limba latin ncoace (cum, de altfel, si a alto- ra, ca, de pild, cea privelistitoare din pelasgo-dac > valaho-dac, din doctrina Zalmoxianismului, de la Uniil ca sacru ntreg cos- mic n care fiecare ens / Dac e parte, pn n orizontul zilei noastre) - rezid n concordanta neasteptat de mare [] ntre im- portanta conceptului unudin fi- losofie si pozitia lui unu n sis- temul limbii romne, mai exact spus, n ntemeierile Logosului din ntreaga arie a limbii pelasgo- dace > valaho-dace (sau dacoro- mne), una dintre cele dinti ale planetei, dac nu cea mai veche. Aceast concordant reve- lat / relevat ntre unu din filo- sofie si unu din sistemul limbii pelasgo-dace / valaho-dace, mai exact, pozitia cuvntului unu n sistemul limbii romne (spre a respecta formularea auctorial) este desemnat de Ion Coja prin consonant (Iar preocuparea centrat pe asemenea cazuri, de- loc putine, o vom numi lingvis- tic consonantist - p. 8; spre a fi evitat cacofonita, conside- rm c ar fi fost mai potrivit sin- tagma consonantism lingvistic; totodat - la secunda editie a a- cestei lucrri -, fcndu-se trimi- tere la Psihologia consonantist si cibernetica, de Stefan Odo- bleja, numele autorului valah - adic numele dacoromnului printe al ciberneticii - s fie cules corect: Stefan Odobleja, nu Dimitrie Odobleja, cum apare la pagina 8, rndul 11 de sus n jos). ntru lmurirea conceptelor cu care opereaz, ntre altele, mai face (si noi mai spicuim pentru Distinsul Receptor nc) o esen- tial observatie: a rosti am putea spune c devine, ca verb, perechea romneasc a substan- tivului grecesc logos; n limba romn literar, a rosti (ceva) are numai ntelesul (de) a gri, a pronunta; de la substantivul rost, cu ntelesul (de) rnduial bun a lucrurilor, acel nteles care l face pe rost att de inte- resant pentru un filosof, avem verbul a rostui, cele dou verbe, rostui si rosti, separnd asadar [] cele dou ntelesuri, ratio et oratio... (p. 18). Deoarece, pen- tru pelasg (> valah), ntr-adevr, Dumnezeu a rostit si a rostuit Lumea (potrivit nenumratelor legende, ndeosebi, celor ale Fa- cerii / Genezei, cercetate mai spre zorii prezentului de Romulus Vulcnescu, n Mitologie rom- n, Bucuresti, Editura Acade- miei, 1985). n cele opt capitole ale monografiei lui Unu, Ion Coja demonstreaz - ntr-un mod indiscutabil / incontestabil - c unu este un estem al limbii ro- mne; este chiar mai mult: este si un filosofem ! (p. 21). Dar interesanta monogra- fie a lui Unu, datorat d-lui prof. univ. dr. Ion Coja, pare s rmn deschis si pentru arhedemo- nul Uniil de la Academia Sim- posionic din Cogaion / Sarmi- zegetusa, academie ecranat - pentru c i s-a pironit pe zid, la intrare, o firm desemnnd-o printr-o sintagm de nstrina- re / globalizare, Scoala de Solomonie, chiar si ntre mof- teme si o imperioas, veridic ecologie a limbajului. (*Ion Coja, Unu n limba romn - exercitiu de consonan- tist lingvistic, Bucuresti, Edi- tura Semne, 2009; pagini A-5: 512; ISBN 9789736248306). Dan Scurtu - Peisaj la apus Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 31 Anul II, nr. 6(10)/2011 Adrian Botez prezint sen- surile existentei n volumul de versuri Cartea profetiilor 1 , acele sensuri care lumineaz fiinta, o nnobileaz si deschide noi per- spective sufletului dornic de ini- tiere. Este un curaj spiritual ca n vremuri din urm, vremuri de c- dere, s mrturisesti despre pro- fetie, despre taina ei, despre per- pendiculara pe gnd, pentru a da fort gndului. Poemele scriitorului vin dintr- o convingere profund n valorile crestine, asimilate prin prisma personalittii sale, modelate de suferinta proprie, de boala pro- prie, de luminarea care lumineaz pe oricine caut matricea, esen- tele - dimensiunea Cristic. Toate sunt dinamizate prin mijloace literare aparent clasice, atinse de formele moderne ale re- voltei artistului, mpinse la ultima limit: MANE, TEKEL, FARES (Numrat, cntrit, mprtit). Zicerea aceasta de veghetor se structureaz unitar n patru prti: Cartea profetiilor, Cartea glasurilor, gesturilor si tcerii, Cartea descntecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu semnificatii, sunt patru Evan- ghelii canonice, fiinta de lng divinitate are patru fete, lumea are patru dimensiuni, patru sunt directiile pmntene pentru a fo- caliza n directia vertical a cre- dintei. Profetia este despre cel ns- cut ntr-un timp precis, despre ju- decat, nger, zi-noapte, Hristos- Viata, flori sub cenus, armonia divin, lucrtoare. Dinamica lumii vine din zi- cere, din gest, din mrturisirea simbolic si una liniar, culmi- nnd n tcere ca mrturie de- plin a celui care zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu gar pustie, om, moarte, art, moartea si forma suprem a zicerii: tcerea, motiv preluat din Scriptur (Cartea Ezechiel), cu profunde trimiteri spre viitor. Descntecul ia locul psalmu- lui n Tinutul Carpatic, e leg- narea naturii, a muntilor, atin- gerea umbrei de brad, tristetea realittii, prezenta Divin Ultima carte este cartea pe- depsei, dar si descoperirea per- fect a lui Hristos, bazat pe stl- pii de rezistent a creatiei: vointa, ordinea, iubirea, cntecul la mar- gine de lume. Mesajul de ansamblu a ntre- gului volum este arborescent, trimitnd la copacul vietii si al mortii, la copacul cunoasterii bi- nelui si rului. Versul penduleaz ntre tandrete si imprecatie, adun cuvinte luminoase si vor- be de lut, uneori de noroi, revolta artistului n fata cderii este real, bucuriile simple umplu poemul, marile motive ale culturii romne sau universale sunt prelucrate atent si necesar ntr-o profetie necesar. Din acest punct de ve- dere Adrian Botez si asum riscul de a merge la limit, acolo unde poemul poate exploda n vocale sau consoane. Exist la acest poet energii pozitive, dar si unele negative, profetia nu este una comod, scriitorul are menirea de a zice, de a tcea, de a mrturisi cumva adevrul si frumosul, de a accepta judecata divin, ca ul- tim instant, depsind instan- tele umane Se pune o presiune extraordinar asupra celui care trebuie s zic lumii taine. E vre- mea mprtirilor, a cntririi ini- milor, a numrrii celor dedicati Dumnezeu este activ n poem si- n lume O mn, brusc, scrie pe inima ta verdictul din care nu poti iesi, sentinta-cerc din care nu poti evada, cuvinte venite din alt lume pentru lumea aceasta n petre- cere, n fast si glorie mundan Simplu, poetul dedic acest volum familiei, celor de lng el, persoanele din Edenul de totdea- una, este semnul ntoarcerii la zicerea primar Nimeni nu a mai vzut attea/ punti de lumin - ntre/ peticele ntunericului lumii - nimeni/ nu a mai vzut atta/ sperant - ntre cei care deja/ plecaser capul - pentru izbi- tura/ final/ - Despre cel nscut atunci, acolo Desi cartea se deschide pro- fetiei, aceasta este concret, vine prin om ca zicere divin. Sunt puse n lumin necesi- tatea jertfei, carnea care doare, povara dureroas, n acest drum pe pmnt doar Hristos, cluza Viziunea poetului se mple- teste cu cea a profetului: da va veni - curnd - din nou/vremea - cnd vei privi - deodat - cu/ toate cele patru/fete ale/ naste- rii tale - n mistica/tar din nori - cum/numai Dumnezeu - acum/ mai poate/ - Cu toate cele patru fete Poemul este dens, simbolis- tica profund, strbate istoria credintei si istoria lumii, vzto- rul devine desvrsit, cum numai Hristos ESTE. Vederea aceasta n patru dimensiuni este de na- tur divin, poetul o prinde n cu- vinte, atrage atentia asupra vizi- unii, e posibil ca omul s vad pn la urm, dac si asum sta- rea perfect, n adevr n economia zilelor exist o sptmn a patimilor care Constantin STANCU C@nd diamantele se fisureaz# frnge ritmul vietii, una de sapte zile, atunci lumina atinge spinii cununii lui Isus, nenteles atunci, nenteles acum, dar lumea a fost armonizat prin El: mplinit este miezul n meri/chiar nainte ca mugurii s-si/astmpere frica vdirii - Sptmna patimilor n lume exist lucruri des- vrsite, floarea are o tain a albu- lui desvrsit, nvierea vine din izvoare, e o nunt mistic n nori, comoara armoniei divine se mr- turiseste n nunt, n fecioar: copaci Grdinii, rstigniti n floare,/mprumutatu-ti-au si mini si snge,/iar nvierea vine din izvoare /dar nimenea de Tine nu s-atinge!/Maria a rzbit printre zvoare:/n noaptea- sfnt-a Florii nu mai plnge! - Taina florii. Este un glas al apei, apa cur- gtoare de la lume la lume po- etul scrie pentru creatie n ansam- blu, e un scris cosmic, literele sunt ngeri Zicerea metafizic este pre- zentat n poemul Rezolvarea metafizicii, luntru care este tai- na, toti dau din umeri, nu nteleg, dar sunt intrigati de metafizica interioar a omului atins de har Si mereu, argumentele artis- tului sunt din natur, liliacul d msura. n aceste poeme se simte lirismul unui poet ptruns de vers: scprnd misterios - ma- litios/liliacul - cutie cu bijuterii/ acest animal purtnd blana tu- turor/constelatiilor primverii - s-a suit/dintr-un singur salt/ pe ramura/arcuit - a cerului/ - Liliac Poemele au grafia modern a celui care se revolt pe realitatea imediat, cuvinte fr liter mare, versul frnt, modelat de durerea nespus, dar n prezenta numelui divin scris corect cu liter mare, aduce n mod clar la stilul vechi- 32 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 lor profeti, care ddeau cinste Creatorului, iar n limba ebraic veche, se stie, existau cuvinte speciale, folosite doar pentru a mrturisi pe Dumnezeu, era ceva tainic, devotiunea celui care scria era perfect, smerit, o smerenie necesar, pentru ridicarea din noroiul vorbelor zilnice Sunt unele poeme care au versuri grele de plumb, putini scriitori au capacitatea de a n- tinde zicerea poetic pn la li- mit, cuvintele par a nu avea do- za de lirism necesar pentru a se aseza n structura poemului dup rigoarea literar general acceptat. Voi rmne ca un avorton azvrlit de/curva de m-sa - abandonat la/containerul de gunoi - pn la/Judecata de Apoi/ - Recapitulare de sta- tut. Acest exemplu ar putea in- triga pe unii critici, sau lumea aca- demic, dar, evident, Adrian Bo- tez, pornind de la modul de a fi a unui profet, merge pn la capt n volumul acesta, exemplele sunt preluate din Vechiul Testament, din scrierile proorocilor mari sau a proorocilor mici, influenta este penetrant, acolo imaginile sunt mult mai socante, pentru a se pune n lumin voia divin. De fapt, specific scrierilor profetice, este modul de a privi lucrurile, prin Ochii lui Dumnezeu si, atunci, se poate observa nivelul cderii, a pcatului care face ra- vagii n fiinta uman. Pentru poet, ns, este necesar a se reaseza pe viziunea crestin a Noului Tes- tament, de a vedea lucrurile prin Ochii lui Hristos, iar Adrian Bo- tez depune acest efort vizionar, trimitnd mereu la Mntuitor, ca Salvator Universal. Dar, pn la urm, totul este perfectibil Volumul merit un studiu mai atent, temele, motivele, zicerile si tcerile artistului sunt calculat puse n oper, chiar dac exist un dezechilibru al strilor n unele zone, instinctul de vztor al lui Adrian Botez nu-i d pace, este instinctul poemului ncarnat Sunt legturi de cuvinte care dau fort poemelor: catedrala nerostitului cntec, nu e pace: e prea mult deprtare, miros de zei la mas, streasin de suflet, mi- ros de stea, buzele arznd de t- cere, furtuni de psri, cutremure de verde, e atta bezn n gndul zilnic, matematica ordine a cn- tecului Vine vremea: MANE, TEKEL, FARES! Poetul nu pune pe ni- meni s i se nchine, este fulger si devotat al Luminii de Spad, cade universul real care mpiedic privire, apoi se deschide pano- rama, de dincolo de realitatea imediat Volumul se ncheie cu preludii vechi, din lumea veche: dia- mante se fisureaz - pe linia/ melancoliei: e gata/ alunecarea luminii n/ scrsnet/ - Preludii hiperboreene Temele finale se dezvluie: nunta, cavalerii eterni, moartea Ir de nume moarte, profetul pierdut, speranta, eonii... Pro- fetul si gseste locul ntr-o lume Ir de profeti, poemul l-a pre- schimbat, lumea este eonul Adrian Botez tine s-si regi- zeze volumul nsernd cteva opinii asupra scrisului su, s lase un scurt Curriculum Vi- tae, argumente pentru o cu- noastere mai apropiat a scri- itorului pierdut n profetii, regsit n poeme, echilibrat de spiritele iubirii. Mircea Dinutz scrie: Ambi- tios, profund, cu gust pentru textul cu anvergur crtur- reasc, Adrian Botez respir lejer n aerul tare al ideilor Roxana Sorescu, cercettor stiintific principal I, Institutul de Istorie si Teorie Literar George Clinescu - Bucuresti, noteaz: n critica literar romneasc nu exist, deocamdat, lucruri de acest tip. Prin lucrarea SPI- RIT SI LOGOS N POEZIA EMI- NESCIAN, dl. Adrian Botez este un precursor. Pe drumul pe care nainteaz se vor buluci multe persoane, ce vor confunda bolboroseala extatic, cu foarte severele discipline, care sunt Mistica si Initierea Despre Spiritele Iubirii (Sera- fimii), Adrian Botez are revelatia: peste iubirea de Dumnezeu doar/misterul adnc: Dumne- zeul Fetelor/Trei/... 1 Adrian Botez, Cartea profeti- ilor, Ed. Rafet, Rmnicu Srat, 2010 N.N.Negulescu prezentnd vernisajul explozitiei de grafic a artistei plastice prof. dr. Cristina Oprea N.N.Negulescu mpreun cu soprana Zamfir Ilinca N.N.Negulescu mpreun cu grupul de specialisti La vernisajul expozi]iei de grafic# a Cristinei OPREA Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 33 Anul II, nr. 6(10)/2011 Anton VASILE l vedeam cum apuc bancnota, cum i d foc cu bricheta. Apoi a nceput s aprind una de la alta. Continua s le ard pn a ter- minat toate pachetele. n camer, plutea fumul miscat de curent spre fereastra deschis... Odat, continu el, stteam ntins n pat si priveam n tavan, cum privesc acum la banc- notele ce ard. Priveam n gol. De o bun bu- cat de vreme numai acolo priveam. Veneam de la scoal, aruncam geanta, m aruncam n pat mbrcat si rmneam cu ochii pironiti n tavan. ntr-o zi m-a surprins mama. mi adu- cea mereu, la prnz, mncare cald. Nici mcar n-am catadicsit s-o onorez cu privirea. Ce faci, Sorine, mam? De ce stai asa?, m-a n- trebat ngrijorat de privirea mea pierdut n tavan. Ce fac?!... Ei ce fac, sar eu, ncercnd s-mi schimb figura crispat, mimnd un zm- bet, mai mult o grimas... Meditez, mam, me- ditez la o problem de filozofie. Azi, profu de filozofie ne-a povestit despre Socrate, cum l-au condamnat la moarte si cum l-au pus s bea paharul cu cucut. Ce vor fi avnd, oare, oamenii cu moralistii? C pe toti i-au asasinat. Pe Socrate l-au pus s bea cucut, pe Iisus l- au crucificat, pe Gandhi l-au mpuscat, unii spun c si Eminescu a fost asasinat. Lumea asta e o cloac de bestii, mam, animale bol- nave - mncare, butur, sex. Exact ca n ve- chea Rom, panem et circens. Sorine, nu- mi spune mie de astea!... De asta a deczut Roma. Noua moral a iubirii, propovduit de Iisus, avea s-i fie fatal trufasei Rome. Las-m, pe mine, cu astea! Hai, mai bine la mas, mam! Nu mi-e foame! Am s m- nnc mai trziu..., acum e important s medi- tez. Mncarea m face obez, ca pe tata. ,,Dar, uite, copile ce slab esti! Numai piele si os... Las-m, te rog, las-m! Nu mai sunt copil si nu m mai bate la cap cu mncarea c stii cnd am chef s mnnc, mnnc. Acum, la- s-m s meditez la problema mea de filozo- fie! Te rog, mam, las-m!... Mine m ascul- t proful de filozofie... Bine, te las, dac asta vrei! M-am asezat din nou n pat, mi- am pironit din nou privirile n tavan si n-am vrut s mai stiu de ea. Sorine , m copile, tu m ngrijorezi! Mama rmsese n pragul usii. M privea ngndurat. Mam, te rog pleac, te rog!... Pentru meditatie, am nevoie de singurtate, nu m pot concentra! Du-te, mam! Las- m! S stii c-l trimit pe taic-tu!, m ame- nint ea. Am s-i spun s nu te mai lase, De ce nu, de ce nu acum?!.. continuare din numrul trecut singur, la vil! Nu-mi place, defel! Credeam c te gsesc si eu cu o fat... Si, tu?! Stai sin- gur si clocesti gnduri negre... As fi vrut s-i spun: Ca tine, mam, cu brbati... Am tcut. Din lasitate, din jen. Cum s-i spun mamei? Cum s-o acuz, fr s-o..., Doamne fe- reste! Ca Oreste, biatul acela pe care l-au nnebunit Eriniile. Mi-e lehamite... Si la urma urmei, ce rost ar fi avut? C doar nu l-a ucis pe tata, cum a fcut Clitemnestra. Dar, n fie- care femeie adulterin exist o potential Cli- temnestra. Sau o Dalila, spune Eminescu. Pu- team eu s ndrept lumea?! Nu i-am mai rs- puns. Intrasem n mutenia mea obisnuit, din ultima vreme. Nu vedeam nimic, nimic..., a- colo, doar neantul... Uneori, m apuca amo- cul. M apuca, asa o furie, c-mi venea s sparg totul. Simteam cum o ghear mi strnge laringele, simteam c nu mai pot respira, c m sufoc... Nu mai suportam s stau n vil. Parc era bntuit de entitti malefice. Si- atunci, o luam pe coclauri. Odat, am ajuns pe la niste stne, n Raru. Altdat, am ajuns la un schit uitat de lume, undeva pe Kogaion - muntele sacru al dacilor. Viata asta e absurd. E o prostie s mai rmn..., s triesc, ca s ce?! S m nsor, s m nsele iubita mea, ca mama pe tata... Sau s fac schimb de dame ca swingers. Viata este o iluzie. Cu vlul ei, Maya ne mbrobo- deste. Nu mai vedem adevrul. Nu-l mai dis- tingem de minciun. Cine i-a pus pe ai mei s m aduc pe lume? Ziceau c din iubire. Aiu- rea! Ce-i iubirea? E doar sex, capcana speciei, asa spunea Schopenhauer. Vai, te iubesc! .Si eu te iubesc! Si n acele momente chiar crezi, devii nebun de fericire... Si ncepi dra- gostea, noua mod: oral, anal, fisting si toate alea pe care le vrea femeia modern. Dragoste murdar! Si tu crezi c asta e iubire. Si ea se dovedeste a fi the ginger sau o Dalila, iar tu, ndrgostit pn peste urechi, crezi, te minu- nezi si te mpunezi c esti unicul. Abia acum, n era dezordinii amoroase, omul a descoperit adevrata sexualitate. Stii ce va s nsemne sexul pur? Sexul fr nici o implicare erotic? Ce-i iubirea? Un instinct att de van, rs- pundea Poetul, ce le vine si la psri cte dou ori pe an. Asta-i iubirea! Un act pur bi- ologic. Doar n-o s m fac ai mei s cred c m-am nscut din ceva sacru... Un bou si-o belea au aruncat informatia lor. Dintr-un sper- matozoid si un ovul am iesit eu, nou nout, un androgin cu jumtate din cromozomii tatei si jumtate din cromozomii mamei. Bine c erau treji cnd m-au conceput. Cti altii, alco- olici sau drogati, nu concep oligofreni! Tata la Parlament... Deh! Se crede mare po- litician. Tine de politica asta mputit mai ceva ca de mama. Zice c munceste ca s-mi fie mie bine. Mama... deh, ca femeia neiubit. Sau care nu-si mai iubeste brbatul. Mama, vorba proverbului, ce stie satul, nu stie brbatul. Ah, mama mea! Cnd am vzut-o goal n bratele acelui brbat! Dou zile am umblat ca un nebun. Am but, am fumat etno, eram gata s-o mierlesc. Un amic, Bebe Nebunu, mi-a adus Pokemoni. Las dracu etno, ia de ici euforice s te simti bine. S vezi viata n roz, frate-meu. Ai s simti cum ti trece be- leaua... Pe dracu! Beleaua nu mi-a trecut. Dup starea euforic, durerea a revenit si mai acut. Simteam nevoia de mai multe pas- tile. Dar, Bebe nu mai avea. Nu i-am spus ni- mic de mama. Doamne fereste! I-am zis despre o deceptie n dragoste. Misto, zicea el, esti emo... Io nu pot s fiu! Io i-o trag azi uneia, mine alteia, cum mi pic. Facem sex n grup, post - double teamed teens. Ai vzut filmul Caligula? Da, mi aminteam cum l prinsesem pe taic-meu uitndu-se la filmul la naspa..., se masturba! Am rmas blocat. El nici nu m- a vzut, asa era de concentrat. Intrasem n sufragerie s caut o carte de filozofie, Camus, mi se pare, cu omul lui absurd... sau Mitul lui Sisif. Am crezut c doarme, dar el si-o freca de zor. Am nchis usa repede, ngretosat. Mul- t vreme, am rmas cu capul n mini. Nu mi- a mai ars de omul absurd al lui Camus. Mi se prea c tatl meu e omul absurd. N-am mai reusit s nvt n ziua aceea. Nu-mi mai ardea de nimic. Am plecat de-acas, dar cum n-am niciun prieten, nici prieten. Filosofii, mai ales cei tineri, nu au prieteni, nu au discipoli, iar un maestru de care s m atasez, cum fceau tinerii greci, n-am gsit. Esti prea tnr pentru filozofie, mi-a zis proful de filozofie. Grecii i acceptau numai pe cei trecuti de treizeci de ani... Si Socrate, abia dup treizeci de ani, Iisus la fel, iar tu, la optsprezece ani, vrei s fii filozof? Trieste- ti mai nti viata, copile! Carpe diem! Dar, profu nu mi-a spus ce nseamn s- 34 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 mi triesc viata. N-am pe nimeni apropiat. N- am prieteni, n-am un erastes, cruia s m confesez. Profu mi-a respins oferta mea. n Bebe Nebunu nu am ncredere. Nu colaborez dect pentru droguri. Tata nu-mi este cel mai bun model. Cu mama nu comunic. Nici cu colegii de vrsta mea nu pot comunica. Cu fetele si mai putin. Care fat se apropie de un filosof? Cicero a fost nevoit s aleag ntre filozofie si cea de-a doua nevast, frumoasa Pubilia. Si a ales filosofia. Spunea Cicero c e greu s te ocupi de filozofie si de femeie n acelasi timp. S-a desprtit de frumoasa Pubilia ca s se dedice filosofiei. Se vede c femeia este o adevrat filozofie, dac Cicero a fost nevoit s aleag ntre filozofie si nevast. Dar Cicero avea 63 de ani. Eu m-am apucat acum de filozofie. Cum s-mi dedic viata unei femei? Si Eminescu a iubit filosofia, nc de tnr. Era gata s renunte la filozofie pentru Veronica. Era deja format ca filosof, creatia sa ajunsese la apogeu, avea 32 de ani si tnjea dup o familie. Dar Maiorescu l-a mpiedicat. Mare eroare! De altfel, toat relatia lui Zeus cu Eminescu a fost un lung sir de erori. A fost o relatie nefericit, nesincer din partea criticului. De aceea, dorind s-i fac bine, i-a Icut mai mult ru. N-am ntlnit nc o fat, creia s-i plac filosofia. Cu att mai putin filosofii. S-au mai vzut si exceptii. De pild, Simon Magul. Gnosticul a scos-o pe Elena dintr-un lupanar din Tyr. Era proprietatea lui, o rscumprase de la bordel, a salvat-o; ntr-un fel, i era nda- torat si devotat. A prezentat-o lumii drept Ennoia - prima gndire al lui Dumnezeu. Cu ea, gnoza simonian a instituit cultul gndirii divine, ca principiu feminin. Se spune despre ea c ar fi fost rencarnarea Elenei din Troia. Numele mamei mele este Elena. Oare, mama mea nu este rencarnarea Elenei din Troia?!... Prima gndire, ca principiu feminin, r- mne un paradox pentru soarta unei comu- nitti. Ca, de pild, pentru natiunea romn. Cred c stii mai bine dect mine c Ceausescu a fcut din sotia sa, Elena, prima gndire a sta- tului romn. Ba, chiar si a lumii, conferindu-i titlu de savant de renume mondial. Iat cum o prostituat ca Elena poate ajunge pri-ma gndire a lumii, ba chiar prima gndire divin. Dar, prima gndire divin poate fi o malefic. Probabil, mie mi lipseste aura erotic, de aia nu atrag femininul. Sau dracu stie ce mi lipseste! Ceva mi lipseste de m ocolesc fe- tele. Testosteronul! Sau poate lor le plac z- natici ca Bebe Nebunu. Sunt la mod rockerii. Eman mai mult testosteron. Si pe fete, asta le atrage. Eu am ales filosofia, m-am izolat de lume. Fetele m cred un ciudat. Un ciudat e insul cu nasul n carte, care mediteaz, care cuget si viseaz. Da, pentru spiritul comun, dar mai ales pentru mediocritatea feminin sunt un ciudat. Sunt un ciudat si pentru ai mei. n ziua aceea, am luat-o iarsi razna. Am umblat aiurea pe strzi, am intrat prin cluburi, am but, dar n-am reusit s m mbt. Ai mei m-au cutat disperati, dup ce s-au certat la cutite toat noaptea, nvinuindu-se, ca de obicei, unul pe cellalt. Au sunat la politie, dar pn la urm am revenit singur acas... Pe vremea aceea, Caligula era n alb ne- gru. Circula pe sub mn. Dracu stie, cum trecuse de vama comunist, de securisti... Era un film subversiv. l prezenta pe dictator n toat nebunia lui. Caligula se credea zeu. La fel se credea si Ceausescu. De aceea si grandioasele manifestri de adulatie pe sta- dioane. Cei mai multi nu vedeau asemnarea cu dictatorul comunist. Vizionau filmul mai mult pentru scenele pornografice... Fireste, unii mai ptrunztori vedeau dincolo de orgi- ile sexuale. Tata e un oportunist. El a fost mereu pe val. Mereu cu cei de la putere. na- inte cu comunistii, revolutia a fcut-o n fata televizorului, dar a fcut rost de certificat de revolutionar. Acum trece dintr-un partid n altul, dup sinecur, i linge pe toti n partea dorsal pentru o sinecur... Cred c nc de pe atunci ncepuse s se mputeasc regimul. Era prea mare presiunea. Si nici securistii nu mai erau ca aceia de la nceputul regimului comunist; ncepuser s se mnjeasc. Deh, banul ochiul dracului. Si ei erau stui de- atta rahat, de ideologia care tot promitea un viitor de aur si care nu avea s mai vin... Cea mai uman societate, pe care o propo- vduia ideologia comunist, se dovedea a fi cea mai inuman. Cnd m-au ntrebat de ce-am plecat, asa de-a surda, de ce nu le-am spus, c ei mi-s printii mei, c ei mi sunt cei mai apropiati... bla!, bla!, bla!..., nu cei de pe strad... am tcut. Ce era s le spun? Adevrul?! Ah, spunea, cu verv, Bebe, l btrn are un hrb de video, l-am pus pe Caligula, dup ce luasem niste albitur si Ecstasy. Ne- ar fi prins bine un 420, da n-am gsit. Marfa natural e mai cool. Ca alimos!, i spun eu. Ce e aia?, m-a ntrebat Bebe. E o plant, pe care o foloseau vechii grecii, le tia foa- mea si i transporta la ceruri, unde se ntl- neau cu zeii. Epimenide a folosit-o si a trit peste o sut cinzeci de ani. Wow! Marf, frate... S faci hta-hta un veac si jumtate, e ceva. Poti s-o procuri? Am ridicat din umeri. Cu toat durerea mea, n-am putut s m abtin si am rs de ignoranta bezmeticului. El a dus un deget la cap, ca si cum ar fi vrut s-si lipeasc informatia n minte, cum lipim notite s ne amintim de ceva si a conti- nuat. Ne-a prins babacu, taman cnd i d- deam exviagra scotian unei blonde..., cum i spune... cu limba... Cunilingus... A da! Ce denumire haioas! Cunilingus, am s tin minte... Unu i ddea, la balcon, albusul. Eu tocma luasem foc si voiam s trec a doua oar la gfial. Motanii ilalti si-o frecau la rece. Erau la gioco del mano, cum spun bros- carii, asteptnd s le vin rndul! Pe limba noastr, tocma i lingeam bombonica, cnd m-am trezit cu trei palme, jap! jap! jap!... Mi- au ars bateriile... N-am mai schitat nici un zmbet. Reve- nisem la durerea mea. Plngea sufletul n mine. Altdat, as fi rs n hohote, imagi- nndu-mi scena povestit de Bebe Nebunu. ...o agurid cu forme de alivanc, cu dou- bles, dolofane mam, mam, si o trtit, da ce spun eu trtit, o adevrat piersic ze- moas... si ce creast de cocos avea..., mi curg balele si-amu, marf, frate-meu, si dou mte zglobii si jucuse, era asa apetisant amazoana. Cliseu farmazoana, ce mai! Io eram la prima love story. Abia m golisem c-mi venise din nou apetitu. Tocma m pre- gteam s-i sparg rozeta, s-i sondez abisu, da l btrn mi-a stricat planul. Fufa a fugit, la baie, tipnd. Numa s tipe e bune fufele astea! Ai vzut n filmele orror, ele bag toat groaza, nu stiu dect s tipe si s geam. Att! n rest, nimic, nexam gndire, nexam creatii, o vorb de duh, o poezea, acolo, filozofie, ceva, asa ca tine... Frate, da tu cu filozofia tre s ai multi greieri n cap..., ele nimic, zero tiat n patru, sunt naspa ru bambilicile. Nu- mai la budigi, muzic si dans li-i capu... ...ce ai, b, cu mine?, m-am ntors spre l btrn, nfruntndu-l, acu nu-mi dai voie nici s fac sex? i spun mamei ce orgii faci tu cu vecina, n lipsa ei. L-am lsat masc. l btrn a pus botu la santaj. S-a ntors si-a trntit usa. Fufa a fugit de-acas. N-am mai vzut-o. O fi plecat n tri strine, n Italia mi se pare... Ne-a donat la toti o acnee sifilitic. Mie, pe limb mi-a aprut mai nti. Am bgat antibiotic, frate-meu... O juma de an, n-am mai pus n gur pic de albitur. Uitasem gustul la Rusalk... Toti s-au tratat cu antibiotice, numa frumosul Paul, emo si timid, abia de i- a atins armonica. Nici mcar nu i-a bgat regele n castel si i s-a vrsat uleiul, ante portas. Nimic mai mult, nici mcar nu i-a desprtit cat-flaps-uile, c a luat spirochetu. Rusinos, ca o belciugat, era frumosul Paul! N-a vrut n ruptul capului s mearg la doctor. Babacilor nu le-a spus nimic, a fcut complicatii, hepatita C si a mierlit-o... Pcat, era asa boghet, un adevrat adoult baby. Ca Alcibiade la de spuneai c umblau toti grecii s-i culeag ghinda, mai frumos ca agurida erea..., i-as fi cules si eu ghinda..., c-s AC- DC. Eu ti vorbesc de frecangeal si tu esti n amreal, te-ai bescuit ru , frate-meu... continuare n numrul urmtor Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 35 Anul II, nr. 6(10)/2011 Marian P~TRA{CU Oameni, animale [i cartofi (IV) (fragment din cap. I al romanului Via]a ca o provocare, Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010) Argumentele lui Mrian de a nu pleca cu cartofi la Rmnic din viu nopt - auzi acolo, judecat de muiere: la ora trei noaptea, gara la trei kilometri, copil de nici zece luni lsat singur n cas p- n venea soacr-sa Hobzoaica din Cmpuri - o convinseser, n sfrsit, s plece, totusi, cu perso- nalul de ora opt si jumtate: - Bine, bine, niciodat nu m poci ntlege cu tine, parc esti turc, nu alta. Hai, asa facem, ple- cm cu l de opt-jumate. A, am uitat c te-a fcut Mrian Frntu, de-aia esti tu asa de cu capu mare! - F, primito, tu bagsam c ti neaprat s-t nchiz melita aia cu vro dou scatoalce peste ea, tu-t care Dumnezu te-a fcut la m-ta de muiere! Da, era cunoscut teoria asta a ei, cum c pe brbatu-su l-ar fi fcut Chirculeasa cu Mrian Frntu, desigur doar de-aia era asa de ncptnat. Oara a tcut imediat, de team c Mrian si va pune n aplicare amenintarea. Au hotrt s plece luni. O du- cea pe Oara cu cartofii pn n piat la Rmnic, iar Mrian se n- torcea cu vreo ocazie sau cu per- sonalul Piatra Olt-Sibiu de trei dup amiaz. Duminic, spre sea- r, Mrian a dat s plece n sat, dar Oara l-a si luat la ntrebri: - Un te duci, m? - Ia, m duc n sat s vorbesc cu vrun sofer pentru mine di- mineat, ce, ai uitat, cu ce ducem crumpenle elea la gar?! - Nu, n-am uitat, da tu, bag sam, cat motiv s te-nfunz n MAT. - Ei na, du-te tu atuncea s g- seste masn! - Da, eu m duc dup masn, iar tu ai s-o-ntinz la Trocrel, nu te las tu pn nu lingi niscai cio- cane cu tuic-n sara asta! - F, muiere, da sucit mi esti, hotrste-te odat, m duc, or nu m duc? - Hai, du-te, da vez s vii p zece crri! Peste o or, eu pui de mmlig, s stii, s nu m faci s viu dup tine, ai ntles? Pn atunci, Marinic avea sarcina de a se duce la MAT, la Marioara Bulgarului, la Plus- toaica, la Bloasa sau la Trocrel, unde taic-su se cinstea cu tui- c, mpreun cu alti consteni, acas n-avea farmec s bea, tuica trebuia descntat. Acum, n- s, copilul plecase la liceu n Rmnicu-Vlcea, la Nicolae Bl- cescu. Mrian n-a venit peste o or, ci peste dou si nu pe zece crri, dar cu mare chef de vorb, anuntnd-o triumftor pe Oara, c aranjase totul cu Ion Stalin. Dimineata, abia s-a trezit, si atunci - zgltit bine de nevast. Ion Stalin, soferul care cra pia- tr adunat de pe prundul Boii, s-a tinut de cuvnt: la ora opt fix, masina cu piatr de ru a oprit n fata casei lor din Capul Satului, iar ei au urcat sacii cu cartofi, aju- tati de Cailiu si de Laie-n Dung; angajati la 6 Martie, ca si Sta- lin, ei ncrcau si descrcau piatra. - Lea Oar, tale urc-te-n ca- bin; nea Mriene, n-am ce-t fa- ce, tale te urci sus p pietri, cu nea Laie! - i repartiz soferul. - Gata, Ioane, s-a fcut! La gar, au descrcat cei cinci saci cu cartofi cam pe unde stia Mrian c opreste ultimul vagon. Trenul a oprit cu usa a doua a ul- timului vagon chiar n fata gr- mezii de saci. I-au urcat repede n tren, ajutati de alti oameni de prin gar, si i-au asezat ntre usile vagonului. Nu ncurcau pe ni- meni, doar era ultimul. - Sti aci, eu m duc s vorbesc cu sfu de tren, i-a zis Mrian Oarei, dup ce trenul a pornit n zgomot de fiare. - S nu-i dai mi mult de douj de lei, auz?, i-a cerut ea. - Las-m, f, -n pace, c stiu eu ce fac, nu m-nvta tu p mine! - Vez, poate e vrun cunoscut, i dai numa zece!, a insistat ea. Mrian, plictisit, a dat a leha- mite din mini, fr s mai spun nimic. S-a ntors dup vreun sfert de or, aranjase cu seful de tren: - Ct i-ai dat m?, l-a si luat Oara la rost. - Doo scinci de lei, f, atta i- am dat s-l s cunosc, na! - Prpditule, nu esti n stare de nimica! - F, ia vez tu, c acus t arz una peste melita aia, a potolit-o el. n Rmnic, scena s-a repetat ntocmai. Oara a rmas n gar cu cartofii, Mrian s-a dus n piat si s-a ntors cu un tigan cu o c- rut fr laturi, tras de o mrtoa- g prpdit. n piat, i-a dat ti- ganului douzeci de lei; cnd toc- mise cu el, tiganul ceruse treizeci: - B, d-te draculi, pi tu-m iei di la gar pn-aci, mi mult de- ct am dat la tren pentru saij de kilometri? t dau maxim douj de lei, vrei - bine, nu vrei - la revedere! Pn la urm, s-au nvoit pen- tru douzeci, mult prea mult pen- tru Oara. Cnd a aprut cu tiga- nul la gar, primul lucru pe care l-a fcut Oara, a fost s-l trag pe Mrian deoparte si s-l n- trebe cu ct l-a tomnit. Dup ce a aflat pretul tocmelii, a si n- ceput s i se vaite pe soptite, dar apsat: - Oliuuu, i dai tganului stuia bort, p putn cinspe kile de crumpene! Trebuia s m fi dus eu dup crut n locu tu; nu-i dam mi mult de zece lei, da tu, galanton, ce s nu-i dai tu doo- zci? Dac n-as fi eu, ai ajunge-n izmene, prpditule ce esti! - F, m mi toci mult la cap, c-acus te las balt s plec! - Unde pleci, m, prpditule? - Ia, la crcium plec, uite co- lea, la Macu Rosu, or unde- oi vedea cu ochii, c m-ai nucit de cap, nu alta! Ajunsi n piat, nici n-au apu- cat bine s se instaleze la o mas, c n fata lor s-au si nfiintat doi, un el si o ea: - Carnet de productor aveti?, a ntrebat el ameninttor. - Avem, cum s n-avem?, i-a rspuns Oara si a bgat mna n sn dup carnet. Individul a cercetat cu luare aminte documentul si, la sfrsit, a dat verdictul: - Mda, e-n regul. Pltiti taxa de piat!, a mai spus el, prilej pen- tru Oara de alte crcoteli, dup ce a pltit, iar cei doi s-au depr- tat de ei: - Hot draculi, p un te duci dai numa de hot, e ceva de spe- riat! - Hai f, las gura, du-te s ia- t cntaru, c vreau s plec. Da p Mrinic, l-oi gs la internat? - Cum s-l gssti, m, c e la ore!? - Asa e, am uitat, las c n-a plecat demult de-acas, treci tu p la el dup ce termini crum- penle de dat, hai du-te s ia-t cntar, c eu nu mi stau, m duc s iau o ocazie din Nord. nainte de a pleca, Oara i-a dat ultimele instructiuni: - Spune-i mamii s aib grij p-acas ct esti tu la servici, s nu 36 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Diana IACOB-SP~TARU (Austria) Anul II, nr. 6(10)/2011 lase vitlu s sug prea mult, fata s n-o lase de capu ei, poate cade s nu mi merge curn n pi- cioare, eu nu stiu ct oi sta p-aci. S vez, desar s te-mbet ca por- cu, poate nu te trezsti mine dimineat s te duci la servici! Mrian nu i-a mai zis nimic, i- a aruncat doar o privire nchion- dorat si a plecat, bucuros c scpase de gura ei. Binenteles c, abia iesit n Calea lui Traian, a trversat-o glont si a intrat re- pede la Doi cocosi, unde a dat iute pe gt vreo dou sute de tui- c Dou prune, creia, peste ctiva ani, toat lumea avea s-i spun Ochii lui Dobrin. Si, pentru c acolo i s-a fcut poft - de la miros, de la tuica but - a nfulecat si niste mici. n drum spre iesirea din oras, n Nord - La Mazilu, n-a rezistat si si-a fcut plinul cu nc o sut de grame din viitoarea tuic Ochii lui Dobrin. Pn seara, Oara a vndut trei din cei cinci saci de cartofi. n toat piata mai era un singur ne- gustor de cartofi, dar ai lui nu se comparau cu ai ei. La nceput, i-a dat cu 1 leu si 50 de bani kilogra- mul, dar, vznd c merge, a prins un moment cnd nu avea niciun client si a ridicat pretul la 2 lei, ceea ce, pentru Rmnicu- Vlcea, era un pret foarte bun. Multumit de treaba fcut, sea- ra a mbucat ce adusese de acas - un ou fiert, niste carne de porc de la oal si niste cas - asortate cu un ardei gras si dou rosii pri- mite pe ctiva cartofi de la o ve- cin de negustorie, de pe lng Caracal. A nnoptat acolo, n piat, ln- g cei doi saci de cartofi, ntins pe sacii goliti si nvelindu-se cu o ptur adus de-acas, nu na- inte ns de a-si numra banii strnsi din vnzarea cartofilor. Fcuse aproape 500 de lei, bani pe care, dup ce i-a mai numrat nc o dat, i-a legat bine ntr-o batist mare si i-a bgat n sn. A doua zi, la ora 5 fix, era n picioare. Vnzarea nu a mai mers la fel de bine ca n ziua precedent, veni- ser multi negustori cu cartofi, i- a vndut greu cu 1 leu si 50 de bani kilogramul, noroc c avea cartofi frumosi, toti Gl-Bab. Printre cei care veniser cu car- tofi, era si Dinu ngerasu, con- stean cu ea. Sttea n vale, la Borcan, sub cimitir, lng Boia, era socrul lui Il Bortosu, veci- nul lor. Cu chiu cu vai, pn dup prnz, i-a terminat de vndut pe toti. Nu mai fcuse bani nici pe jumtate fat de prima zi, dar - una peste alta - era multumit de afacere. S-a grbit s-si strng bagajul, poate prindea trenul de trei dup amiaza. A pus ntr-un sac gol ceilalti saci goi, ptura si alte haine groase cu care venise de acas, apoi traista cu actele si - mare greseal! - cu banii legati n batist, dup ce a luat 50 de lei din ei pentru cumprturi si pen- tru copil. A mai luat cu ea, ntr-o plas, niste nuci legate ntr-un batic vechi si dou borcane de cte opt sute nvelite n ziare, unul - cu peste marinat, cellalt - cu muschi de porc n untur, nu se fcea s se duc la biat cu mna goal! - Nea Dine, a zis ea nainte de plecare, ctre ngerasu, las s eu bagaju sta la tale aci, dau o fug pn la internat la fi-mio, s vz ce face, s viu iute, nu stau mult, poate prinz s eu trenu de trei. - Las-l, f, Oar, am eu grij de el, aci-l gssti, eu nu-i termin de dat nici mine! De prea mult vreme stau asa, legat de mini si de picioare. Sunt fr izbnd, nctusat de singurtate. Da, de singurtate. Ai nteles perfect. M-a prins ntr-o plas deas care mi rneste oasele. Multe au crpat deja. Nu am dispozitie s-ti explic. Vorbeam despre distrugerea oaselor. Dac nu ntelegi, nu mai ntreba. Sunt obosit si derutat de remuscri. Nu, nu m-a muscat nimeni niciodat. Of, ai un fel imposibil de tolerat. Nu crezi ca sunt singur? Faptul c ai auzit scncete n spatiul meu ct se poate de intim, te face sa crezi c nu m tortureaz singurtatea? Te nseli. Dar asta nu-i o noutate. Scncetele reprezint efortul meu de a fi ca pruncii. Zvrcolirea de a m naste din nou. mi limpezesc tmpla tinnd-o foarte aproape de floarea de lotus. E un exercitiu pe care l tot repet. Aici e cel mai linistit loc. Sunt nconjurat de multe cruci si C o n f i d e n ] i a l asta mi d o sigurant maxim. Crucea, n orice form sau dimensiune ar fi, te fereste de ru. Ti-am spus s porti si tu una. Cum unde? La gat. O poti agta pe o at. A, ai crezut ca n spate? N-ar fi ru si asa! Dar s nu te smintesti. Sunt multe acolo. Cum ce? Cruci. Alege-o pe cea mai mic. D si tu mcar o dat dovad de ntelepciune. Stiai c florile de lotus cnt? Asta pe care m sprijin eu e albastr. N-ai vzut floare de lotus albastr? Asta ce nseamn? Cumva c floarea mea e unic? ncerc s-mi rod sforile. Care sfori? De la mini si de la picioare. M obosesti. Te-am atentionat doar c sunt legat. Nu, nu m plimb pe lac. Sunt prizonier, dar n-as putea s-ti descriu unde. E ntuneric. Da, probabil s-a nnoptat. Dar gata cu explicatiile. M obosesti. Stiu c ti-am mai spus-o. Conformeaz-te! Pe mine crucea m apr de mine. S taci! E secret. Dan Scurtu - Parcul Romanescu Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 37 Anul II, nr. 6(10)/2011 Elena BUIC~ (Canada) Oameni care nu trebuie uita]i Chiar dac sunt mai rare momentele deosebite din viata noastr, ele ne nsotesc zile de-a rndul cu bucuria c am avut pri- lejul s le trim. M trimite gn- dul la o zi de adevrat srb- toare, n vara anului 2010, cnd am revzut o remarcabil perso- nalitate a spiritualittii romnesti, Preacucernicul Printe Profesor Nicolae Bordasiu, Parohul bise- ricii Sfntul Silvestru din Bu- curesti, care a cucerit inimile eno- riasilor marcndu-le viata ori per- sonalitatea n sens pozitiv si lu- minos ca demn urmas la aceast biseric al slujitorului sacerdo- tal, Printele Constantin Galeriu. Nu intentionez s-i prezint ac- tivitatea Printelui Nicolae Bor- dasiu, s-a scris mult, e plin inter- netul de nsemnri care-i sustin ndrepttirea de a fi asezat n galeria oamenilor care nu trebuie uitati. Eu vreau s vorbesc mai ales despre o amintire deosebit care i subliniaz personalitatea, iar mie mi-a nclzit inima si prin apropierea de prietenul nostru comun, profesorul Teodor Damsa. Pe printele Nicolae Borda- siu l-am cunoscut n primii ani ai tineretii si a trecut prin viata mea doar ca o strfulgerare, dar a lsat urme de neuitat. Mult timp i-am pierdut urma, dar ctiva ani buni a fost foarte prezent prin prie- tenul su si fost coleg de facul- tate, Teodor Damsa, care mi-a fost logodnic si numai mprejurrile potrivnice ne-au zdrnicit c- storia. Mai trziu, cnd am dat de urmele printelui Nicolae Bor- dasiu, parca era un fcut, mereu intervenea cte o piedic pn cnd a sosit si ziua mplinirii aces- tei dorinte. A fost o dup-amiaz n care am retrit multe momente din trecutul acelor vremuri, am evocat personalitatea deosebit a profesorului Teodor Damsa si am lsat s picure o lacrim pen- tru plecarea lui n lumea celor drepti. Mi-a povestit scene din viata sa, ca o completare la ceea ce mai cunosteam, timp n care am retrit n lumea de atunci. Ne- am amintit cum a trecut prin grele ncercri ale vietii, mai ales ntre anii 1948 si 1955 pentru convin- gerile sale politice si actiuni anti- comuniste. Rememorrile fcute Ir patim, dar sustinute de idei si triri nlttoare, au pus n lu- min cultura sa aleas si trsturi morale mostenite de la strmosii si. Pentru c a fost unul dintre membrii fondatori ai Rugului Aprins de la mnstirea Antim, pentru c a fost presedintele Asociatiei Studentilor de la Teo- logie si a contracarat activitatea UTC-ului, nfiintnd Asociatia Tineretului Ortodox Studentesc (ATOS), a fost condamnat n lips la 20 de ani nchisoare. Pe atunci, tnrul Nicolae Bordasiu, nscut n localitatea Sbolciu, aproape de Oradea si de comuna Ineu de Cris, n care m aflam eu ca tnr cadru didac- tic, a stat ascuns prin satele biho- rene, fiind cutat de securitate. L-au descoperit n 1955 si au urmat ani grei de nchisoare pn n 1964. Buna mea prieten de atunci, Ileana Negrutiu, din localitatea nvecinat, Tileagd, m tinea la curent cu vestile mai importante din viata palpitant a absolven- tului de Teologie cu Magna Cum Laudae, Nicolae Bordasiu. Teo- dor Damsa, bihorean si el, pe a- tunci profesor la aceeasi scoal cu mine n Ineu de Cris, i comple- ta portretul povestindu-ne n ma- re tain cte ceva din activitatea lor din timpul cursurilor Facul- ttii de Teologie. Din dureroasa existent tr- it n acele vremuri, m-a rmas ntiprit o ntmplare a luptto- rului anticomunist Nicolae Bordasiu. Cltorind odat ntre dou sate, mnat de hrtuiala se- curittii, n drum i-au iesit secu- ristii narmati. Nu-l cunosteau. I- au cerut s se legitimeze. Ps- trndu-si calmul, le-a vorbit n graiul tranului bihorean, asa cum l recomanda si mbrcmintea. Le-a spus c este de-a lui cu- tare din neamul lui cutare care este presedinte la Primrie... si ca oricare tran care merge la muncile cmpului, nu umbl cu buletinul la el, l tine acas nvelit n jolj de brnc (batist) si pus pe polit. Mai apoi, ne-a umbrit sufle- tul cnd am aflat c acest tnr, att de puternic, a ntrat ntr-o stare de depresie, din cauza izo- lrii din timpul celor sapte ani triti n stres si dup alte norme de viat. Doar noaptea mai iesea din cas, umblnd singur prin preajma casei n care sttea as- cuns. Fcea scurte plimbri si miscri cu mare fereal, iar ziua dormea pe unde se putea. Oame- ni de ndejde, care mi-au strnit mult admiratie i-au tinut scutul riscnd, dar viata lui se scurgea ca ntr-un gol. Nu avea de citit dect Biblia. Ca s-i ndulcesc si eu mcar cu un strop izolarea att de apstoare, am luat hotrrea s merg cu Ileana, s l cunosc si s povestim cte ceva din viata de toate zilele care se scurgea pe lng el att de dureros. A fost o sear palpitant, Mi-au rmas n minte ochii cu o privire blnd, cereasc si plini de suferint ac- ceptat cu demnitate, o suferint care-mi amintea de Avram Iancu. Dar nu peste mult vreme, am in- trat ntr-o si mai mare tulburare. Am aflat c securitatea l-a ares- tat. Nu mi-am regretat nicio clip gestul, ba din contr, mi se prea c am fcut prea putin. M fr- mnta ns mereu gndul c, de voi fi condamnat pentru omisi- une de denunt, asa cum a fost condamnat mai trziu la zece ani de nchisoare si Teodor Damsa, ntr-un alt proces, s-ar putea s nu fiu capabil de aceeasi trie moral ca acela pe care l consi- deram erou. Desigur c numai elanul tineretii si frumusetea nal- t a sentimentelor pentru oamenii deosebiti, frumuseti cu care sun- tem nzestrati n anii fr prea mult experient de viat au f- cut s trec pragul riscului major. Mai trziu nu stiu dac as mai fi fost asa viteaz, dar stiu c a- tunci eram mndr de gestul meu. S-au scurs de-atunci 6 dece- nii. Nu decenii, ci vltuci de timp parc s-au prbusit peste noi si 38 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Ceasornicarul timpului Astzi, marti, de dimineat, pe strada mea la o tarab a aprut un personaj fr vrst. Purta o pancart - Reparm pentru o zi timpul ceasurilor, drept plat ultimele nou secunde - (pe mas diverse obiecte mprstiate strluceau n raza oglinzii) Grbiti oamenii trec mai departe, doar unii schiteaz un mic zmbet: Hmm, ciudat reparator, insolit afis! n drum spre scoal, un copil se opri. Se uit, ntreb curios, ntinznd ceasul primit cu o zi nainte cadou: - Pentru o zi ce timp mi puteti repara? - Depinde ce vrei! Un timp prfuit, un timp nghetat, un timp diferit, un timp atrnat nainte, un timp napoi, un timp paralel, o bucl de timp, jumtti sau sferturi de timp, fantome de timp mcinat? - Un timp n avans cu 10 ani! si, astfel, prin timp o zi dispruse... Cu prul n vnt, o tnr supl a trecut nainte. Citind se ntoarse: De ce nu? - As vrea s primesc un timp diferit!, ntinde ceasul-bratar si-n alt timp intr... A trecut si-un btrn ce greu si trsi anii multi, privind asez pe tarab vechiul ceas si-n jumtti de timp, pentru o zi, el fugi... ntmplarea fcuse ca pe lng pancarta postat s treac si-un om singur, cu privirea rtcit. Vag gndul i ncolti: - Un timp, un timp paralel s primesc! Ceasornicaru-i zmbi, tcut i lu ceasul si, astfel, ntre tristete si soare prin ritmuri mareice omul trecuse... ...spre sear si strnse afisul, taraba cu piesele timpului, stia sigur, a doua zi, de la fiecare, n dar va primi nou pretioase secunde - - cadrane de vise, imagini, cu migal fixate prin timp. Irina Lucia MIHALCA Suntem Ca un vis nentrerupt vreodat ca un gnd ce pulseaz la captul strzii ca un adevr purtat mereu n inimi ca o furtun peste necuprinse ntinderi ca o salb de stele ce ne nconjoar ca o centur de timpuri prin spatii ca o revolt de semne pe bolta cereasc ca o nversunare de eroi n ultimele lor faptele de arme ca un soare ce ne nconjoar printre razele de nori ca ziua ajuns dinaintea eternitatii Noi suntem. Exodul cuvintelor Prin timp, orbit, omul arunc n lume lanturi grele. Un zeu plin de temeri! Pe norii gndurilor, o molim grea mprstie miasme, plgi negre n adncuri, n cer si n ape, n snge si inimi, n vis, n iubiri, n cuvinte. Stlpii si usile caselor cu snge au fost nsemnate, cu snge de albi porumbei praguri de usi au fost nsemnate. Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultim respiratie, un vuiet adnc, un geamt prelung... Si totul durere, ocean de durere! Sufocate, ntr-un salt disperat, cuvintele au tsnit din crti, din inscriptii, din gnduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lsnd o ntindere alb, uitat-n pustiu... Si astfel o lume albastr mpietri, tcut si sumbr! Doar zborul de psri si fluturi luceau semne vagi n priviri, Speranta unei, cndva, viitoare lumini... dac nu l-as fi avut n fat pe P-rintele Nicolae Bordasiu, as fi pu-tut s m ntreb dac toate aceste ntmplri din trecut, retrite acum, nu sunt doar fulgerri ale nchipuirii mele . Nu putem lupta cu efemerul care nghite si ceea ce odat n- truchipa neclintirea, stlpii cei mai puternici ai rezistentei uma- ne, dar att ct ne st n putint, trebuie s pstrm aprins lumina care vegheaz asupra oamenilor care si-au nchinat viata semeni- lor si. Pstrez in gnd si n adncul inimii candela aprins pentru P- rintele Nicolae Bordasiu, oame- nilor de mare omenie care au ris- cat adpostindu-l timp de sapte ani si prietenului nostru comun, profesorul Teodor Damsa, oameni tesuti din lumin, crora le trimit n gnd, aici pe pmnt sau n naltul albastrului senin cele mai luminoase gnduri, calde senti- mente si deosebit pretuire. ntre cer si pmnt doar un timp ntr-un ochi de oglind, faldurile noptii ne-opresc timpul pe strada Mntuleasa, Intersectii de raze si umbre Punti ctre cer. Galbene frunze, amintiri rscolite prin aerul lunii, pstreaz nisipul din vidul clepsidrei, Razele sufletului oglindesc mozaicul pasilor mei prin ntuneric. Prin lumina felinarelor aripi de ngeri sfsie tcerea noptii, Prelinse n urm dou din umbrele mele se ntind ctre cer. Sunt umbrele sufletului nostru risipite n tu... n eu... n eu... n tu... si caut urmele noastre n timpuri... O inim rebel O inim rebel spe cineva ascuns n tine, spre tcerea din voi, spre acel copil ce-l poart peste tot, spre uimirea sngelui tu. O inim rebel spre cea pe care nu o vei mai vedea, ntrebndu-te dac o vei mai regsi... O inima rebel n visul unei lacrime, n sabia umbrei, n libertate! Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 39 AOSR - Fisa postului, contract nr.88 din 29.12.2009 Anul II, nr. 6(10)/2011 Ovidiu IVANCU (India) Comunistii (romni si nu numai ei) erau obsedati de ideea c literatura trebuie s re- flecte marile realizri ale societtii. Nicolae Ceausescu, n celebrul su discurs rostit la Mangalia n 1983, declama convins si patetic: Avem nevoie de art, de o cinematografie, de un teatru care s prezinte esenta, s pre- zinte modelul omului pe care trebuie s-l construim. Urmeaz, desigur, aplauze furi- bunde. Discursul de la malul Mrii Negre era o reiterare peste timp a tezelor din iulie 1971, ceea ce trdeaz nu absurditatea unui gest singular, ci anomalia unei aproape obsesii. Anvergura intelectual cu totul neglijabil a personajului ce avea s conduc Romnia pn la finalul lui 1989 ne-ar putea face s trecem mai departe fr a acorda o prea mare atentie celor spuse de el. Ar fi, ns, o eroare... Dac privim cu atentie la istoricul relatiei dintre politic si literatur (cci, da, orict ne- ar plcea s credem contrariul, exist o ase- menea relatie!) constatm c Ceausescu nu e nicidecum un caz singular. Toate marile dic- taturi ale omenirii au trit obsesia anexrii li- teraturii la un car triumfal propagandistic, ns, (explicabil, as zice!) odat cu timpurile moderne tentatia abuzrii textului literar a crescut. Si aceasta s-a ntmplat din cel putin dou motive: n primul rnd, literatura a fost considerat subversiv si influent. n al doi- lea rnd, si abia de aici se deschide o dezba- tere cu adevrat fecund cred, literaturii i-a fost presupus o functie utilitarist, social- militant. Dac o societate trieste momente reale sau imaginare de transformare profund, e imoral ca textul literar s stea deoparte, izo- lndu-se eventual n estetism... cam acesta pare a fi mesajul. Cum poate literatura s fie contemporan cu Nero si s nu l preasl- veasc?! Cum de si imaginau scriitorii romni sub comunism c pot fi contemporanii cl- dirii Omului Nou fr s participe activ la Iurirea lui?! Toate aceste judecti profund defecte, ale cror urmri se mai vd si astzi, pornesc de la prejudecata c actul de a face literatur nu e exclusiv individual, nu e adic o problem ntre emittorul de mesaj (scri- itorul) si propria lui constiint, ci o unealt, un soi de gadget ce asigur diseminarea n interiorul unei colectivitti a unor transfor- mri sociale sau politice pe care ea, colectivi- tatea, nu le poate percepe altfel. Nu era de asteptat ca tocmai literatura Al [aselea sim] \n literatur# romn s se sustrag unor asemenea ex- cese. S-ar putea spune c o literatur puter- nic, rezultant direct a unei culturi si a unei civilizatii tot att de puternice, gseste n timpuri de criz doza de maturitate care o face s se retrag n sine nssi, sub forma samizdatului, a estetismului sau a parabolei- protest. n ce msur ele au fost practicate la noi ca fenomen, e discutabil... Nu m opresc asupra acestei discutii pentru c ea ne-ar duce n zone sensibile ce reclam pentru a fi clarificate spatii tipografice ample si cu si- gurant polemici interminabile. Ceea ce trebuie spus e c, pn la un punct, categoric nu putem vorbi despre un decalaj de metod ntre textele romnesti si cele europene. Cronicarii erau pltiti de domnitori pentru a scrie cronicile glorioaselor lor dom- nii. Miron Costin l preaslveste pe Iordache Cantacuzino, Radu Greceanu e voceaoficial a lui Constantin Brncoveanu, Radu Po- pescu slujea la curtea lui Nicolae Mavrocor- dat etc. Renasterea european manifest si ea aceeasi apetent pentru amestecul n tre- burile cettii. Nimeni nu cred c are ceva de obiectat aici. Era o epoc pe care numai igno- rantii o pot judeca aplicndu-i arsenalul me- todologic al teoriilor moderne. A nu se nte- lege c orice pagin de literatur renascen- tist are n spate interese politice ale vremii. Nicidecum. Vorbesc aici doar despre... ten- dinte. Mai trziu, elita politic era n acelasi timp si elit literar (a se vedea cazul pasop- tistilor si junimistilor romni), deci apele erau greu de desprtit. Era secolul natiunilor si nici Koglniceanu, nici Blcescu si nici Rus- so nu-si puteau imagina literatura ca pe un soi de limbaj universal ca adresabilitate si in- dividual ca alctuire, transnational, dac vreti. Interbelicul romnesc e prima ncercare de trezire. Modernistii lui Lovinescu, ns, nu sunt ntotdeauna suficient de vocali (cci nc nu se punea problema argumentelor, ci a fortei brute a discursului) pentru a se im- pune asupra traditionalistilor lui Iorga. n esent, putem reduce polemica Lovinescu- Iorga, din pure ratiuni didactice, la discutia n jurul importantei specificului national n aprecierea unui text literar. Acela era mo- mentul popice al desprtirii apelor, al afirmrii unui principiu care ar fi diminuat ulterior din confuziile etnic-estetic. Fiecare cultur are momentele ei de rscruce, iar deciziile si opti- unile acelor momente au un impact covrsitor asupra evolutiilor ulterioare. Ce s-ar fi n- tmplat dac Lovinescu nu ar fi ntmpinat o att de ncptnat rezistent, dac el ar fi reusit atunci s impun lumii literelor ideile sale europeniste? Cu sigurant nu ar fi putut fi evitat proletcultismul, Nicolae Ceausescu ar fi spus aceleasi lucruri la Mangalia n 1983, Corneliu Vadim Tudor ar fi scris aceleasi ode patetice la adresa regimului, Blaga ar fi avut acelasi destin literar, dar climatul general, constiinta critic scriitoriceasc si, mai ales, cea a cititorului, ar fi urmat un alt traseu. Farsa nationalist a comunismului romnesc nu ar fi prins la fel de bine pe un sol deja impregnat de europenismul lovinescian, posibilittile reale de rezistent prin cultur ar fi fost cu totul altele. Si, mai ales, postcomunismul romnesc ar fi artat altfel, poate mai aproape de cel polonez. n interbelic, premisele favorabile erau create: aveam parte de un context istoric re- lativ stabil, literatura romn ajunsese la o oarecare maturitate, puteam profita de exis- tenta unei personalitti prolifice si nu de pu- tine ori vizionare precum Eugen Lovinescu iar racordarea la Occident prea mai aproape ca oricnd. Ratarea sansei, auto-boicotul practicat de traditionalismul romnesc, fie c vorbim de poporanism, gndirism sau sm- ntorism, au avut consecinte pe termen lung. Au legitimat ntr-un fel ntoarcerea la viziunea unei literaturi utilitariste. n mod pervers s-a considerat c un text... mai romnesc (oare ce-o fi nsemnnd asta?!) e, pe cale de con- secint, mai valoros. Dup interbelic, istoria a nceput s de- cid peste capul nostru. Succesiunea devas- tatoare a celor patru dictaturi (cea carlist, cea legionar, cea a Maresalului Antonescu si, n fine, cea comunist) au mplinit dorin- tele din pcate profetice ale traditionalistilor romni: deprtarea de Occident si apropierea de Orient. Nepregtiti intelectualiceste, con- fuzi n privinta unor valori care nu avuseser timpul necesar pentru a se impune, cu o imu- nitate cultural sczut, am primit si suportat comunismul ntr-o manier... romneasc, s zicem. Desi pare fortat, un rol important l-a avut si influenta traditionalist interbelic. Privind la istoria noastr cultural, cons- 40 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 tatm c am petrecut att de mult timp n proximitatea Orientului, nct inadecvrile noastre postcomuniste, ezitrile, provincia- lismele de tot felul sunt cum nu se poate mai explicabile. Si aceasta constatare ne face s ne ntoarcem la exercitiul de imaginatie pe care vi-l propuneam: ce s-ar fi ntmplat dac Lovinescu ar fi reusit? Istoria nu se face cu dac, ns ndrznesc a crede c istoria cul- turii are nevoie de asemenea exercitii de ima- ginatie tocmai pentru c ele ne pregtesc pen- tru eventualele situatii similare ulterioare si ne familiarizeaz cu ideea c optiunile cultu- rale ale elitei noastre nu rmn niciodat fr consecinte. S nu zbovim, ns, prea mult n fatalism: sansa a fost ratat, dar ceva tot mai rmne de fcut. Si anume recuperarea lui Eu- gen Lovinescu si a teoriilor lui si eliberarea de complexul Iorga (vorbesc aici exclusiv des- pre contributiile marelui istoric n cmpul lite- raturii). Aici nu vd de ce am mai da gres. Totusi, dincolo de regretul c Iorga nu a nteles cum se cuvine mecanismele interioare ale literaturii si c si-a irosit energiile ntr-un domeniu pe care l-a ndreptat ntr-o directie gresit, ntrebarea formulat la nceputul a- cestui text rmne si ar fi cazul s-i gsim un rspuns: de ce mai de fiecare dat cnd litera- tura ncearc s coboare ntr-o zon a clipei, a momentului (cci e, ntr-adevr o coborre!), tinndu-le isonul (sau hangul), ea esueaz lamentabil? Stau la noi mrturie puzderia de texte proletcultiste. Rspunsul imediat ar fi c ontologic, funciar, exist o inadecvare ntre natura intim, intrinsec a literaturii si arena public. Dac sursa ei ar fi fost nteleas de traditionalistii romni interbelici, cine stie cum ar fi artat cultura romn astzi?! S iesim, ns, din zona lui dac si s vedem care ar fi elementele acestei inadecvri? Nu a scrie despre azi este problema, ci a angaja textul n slujba unei cauze efemere sau a nu fi capabil s lasi deoparte balastul prezentului, opernd o selectie a evenimen- telor, atitudinilor, personajelor care vor avea relevanta lor peste timp. n definitiv, pre- zentul e ntotdeauna ambivalent. El are doza lui de nulitate si de substant care, bine arti- culat, poate genera literatur. Nu exist, de- sigur, subiecte despre care nu se poate scrie, dar exist cu sigurant atitudini pe care textul nu le poate adopta fr a se auto-submina. Cum s-ar putea face o analiz serioas a unui poem de Mihai Beniuc ce debuteaz astfel: Noi stia sntem prea comunisti/ Ca s mai fim, de soarta ce ne pndeste, tristi (Ce s v spun)?! Chiar dac sub aspectul tehnicii literare ne-am afla n fata unui poem genial (nu e cazul, desigur!), atitudinea eului liric, tonul interior al vocii poemului te ndemn s nu l iei n serios. Scriitorul de talent, cel care mizeaz pe propria sa posteritate si nu doar pe confortul conjunctural, este tocmai acela care, pe lng talent si cultur, pe lng lecturi vaste si o permanent racordare la ceea ce se ntmpl n literaturile din jurul su, mai are si acest fler al refuzului coborrii ctre insignifiant. Orice discutie serioas despre valoare literar cred c ncepe dup ce scriitorul si-a exersat acest al saselea simt. Abia dup aceea putem discuta despre ta- lent literar, despre scriitur, despre personaje, despre strategii narative. Puteti numi acest al saselea simt si constiint critic dac do- riti, desi eu cred c e mai mult. E, n primul rnd, un refuz al prostiturii, al compromisului care compromite, un soi de grij fat de modul n care textul tu va nfrunta viitorul. E n ultim instant, ntelegerea adevrului fundamental c literatura nu are si nu poate avea functii utilitariste. Nu se poate face li- teratur n absenta a dou componente fun- damentale: componenta mitologic si acest al saselea simt. Ambele sunt a-temporale, aproape anistorice si de aici provine ina- decvarea de care vorbeam. De aceea Iorga gresea fundamental: literatura nu poate avea un exclusiv specific national. Ea e doar, n acceptiunea ei cea mai nalt, un produs al exceptionalismului fiintei umane. E vorba de exceptionalismul individual si nu de cel colectiv, teoretizat de Herder si preluat de attia alti intelectuali ai secolului XIX. Or, exceptionalismul nu are nici granite si nici nu vorbeste o limb anume... Si plcerile dor (Prerea amicului) Respect zicala zmbitor, Convins c n-o s am belele Plcerile, firesc, m dor, Cnd vd c nu sunt ale mele... 1 Prieten devotat Cnd Dumnezeu mi-a dat un bun amic, M-am bucurat c El mi l-a ales S-l pretuiesc, iubirea mi d ghes, Si nu i-as face-un ru, orict de mic Dar consternat am fost si nu un pic, Cnd constatnd din ce n ce mai des Cum sufer cumplit de-al meu succes, Vreau totusi gestul su s mi-l explic. C-i pizm, eu cu gndul nu m-mpac, Ci la dusmani cred, le-a fcut pe plac n explicatii nu tin s insist, C-n viat drumul este foarte greu Privesc amicul, vd c-i foarte trist Si-amarnic sufr de succesul meu. Valente multiple Un amic perfect nvat, Cum invidia s-ndure Ludndu-te n fat, Ca n spate s te-njure. Dan C~PRUCIU Rentoarcere Cnd omul fuse modelat, El din pmnt a emigrat Si dup ce din viat piere, Se face o repatriere. 2 De-ale vesniciei Prevztor ca om, Ilie, Se antreneaz de pe-acum, Gndind la ultimul su drum, Si se-aburc pe nslie C nu-i usor, n vesnicie, S intri orisicnd, oricum, Ci pomdat, dat cu parfum, S fii si mort, o pild vie Privea de sus, insidios, S vad de-s invidios Nicicnd nu fost-a mai presus, S-l laud nu aveam cuvinte... El m sfida flos de sus, C iar mi-a luat-o nainte. Calificare Experient la plecare Pe-un alt trm, nu-ti este dat Dar dobndeste fiecare, Mai greu e pn mori odat. Adevrul despre revolutia din 89 n tar este putred mrul, Din 89 si azi iar, C nu cunoastem ADEVRUL, Dect ca nume de ziar. 3 Alergie A fost cndva, azi e caduc, Cnd pe ntreaga noastr glie, Fcea tot natul alergie, La mit, dar si la ciubuc Observi acum, putin nuc, Cum dezvoltatu-s-a zglobie Coruptia, ca rana vie, Ori calmul la un eunuc Juristii din mai toat glia, Desi n seam nu-s bgati, Mobilizndu-si energia, Se lupt nenduplecati S renvie alergia, Dar se izbesc de emanati! Mutatie major Privind la cei de cinste goi, ncep s cred n mod pregnant C regnul animal la noi, Va deveni predominant. S o n a t e l e
s o n e t e Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 41 Anul II, nr. 6(10)/2011 Daniela SITAR-T~UT (Bratislava) n data de 2 octombrie 2010 Paul Goma a mplinit 75 de ani, ultimii 32 petrecndu-i n exil. Presa din tar a fost relativ amnezic n relevarea evenimentului. O merituoas initia- tiv comemorativ i apartine neobositei Flori Blnescu, ngrijitoarea crtii Paul Goma 75 - dosarul unei iubiri trzii (Eagle Publish- ing House), la care n-am avut nc acces. Academia de Stiinte a Moldovei din Chisinu a organizat o conferint stiintific despre o- pera acestuia, iar revista Institutului de Filo- logie, Metaliteratura, i-a dedicat un numr special. Cu acest prilej, a fost lansat si volu- masul basarabeanului Dinu Mihail, Paul Goma sau Predica n pustiu (Ed. Magna- Princeps, Chisinu) un fel de eseu, conceput n 8 microcapitole, botezate de autor pagini. Mentiunea de pe foaia de gard, Pagini recuperate dintr-un interviu ratat cu cel mai mare disident romn semnaleaz divortul epistolar al autorului de Paul Goma, dar i atribuie acestuia un calificativ ce va fi validat, din pcate, doar de posteritate. Ulterior, n interiorul volumului, Dinu Mihail relev dis- culpant conditiile care au dus la esecul edi- trii anterioare a dialogului, generate de fer- mele opinii ale intervievatului despre foarte- proasta calitate uman a Romnilor, ntr- o perioad n care eseistul era - cum aflm de pe coperta a IV-a, unde-i troneaz fotografia, acompaniat de o jun blond - ,sef-adjunct al Serviciului de Pres si Informatii al prese- dintelui Petru Lucinschi, consilier de Stat (1997-2001). Rememorndu-si atitudinea trecut, recunoaste onest c s-a comportat ca un putoi ordinar. Debutul culegerii st si ea sub spectrului pilat-ian al splatului pe mini, prin opinii referitoare la tarele balcanice ale conationa- lilor, ce vietuiesc vegetativ, n vreme ce ideea de destin le este strin. Analistul desco- per rdcini explicative taman la Dimitrie Cantemir care zice c am fost lenesi la scris si la carte. Ele sunt mai vechi, credem noi. Scriitorul bizantin Kekaumenos, referindu- se la daci, remarca plin de dispret: Mari mincinosi si tlhari vestiti, ei sunt pururi gata a jura prietenilor cele mai grozave jurminte, si a le clca apoi cu usurint; - fcnd frtii de cruce si cumetrii, mesteri de a nsela prin ele pe prosti. Radiografiind manifestarea retractil a moldovenilor fat de cuvntul scris, autorul si pigmenteaz discursul cu labile interogatii retorice si frag- mente din slagrele cndva la mod. Pornind de la o confesiune a lui Paul Goma, prezent ntr-un interviu din anul 1990, Pentru mine Basarabia nseamn tot, Mihail Dinu semnaleaz atitudinea dual a disidentului fat de conationali, ce penduleaz obiectiv ntre extremele: laud (mai rar) si ocar. Dincolo de multiplele elucubratii, para- lelisme biblice, citate, glosri pe marginea rspunsurilor si alte prolixiuni menite s n- tregeasc economia tipografic a crtuliei de 70 de pagini, importante sunt asertiunile in- tervievatului, un promotor din totdeauna al adevrului, ce opereaz aceleasi incizii pe viu n etnopsihologia mioritic. Retin n egal msur autoportretele, n care imaginea cava- lerului probittii morale, a lupttorului insur- gent si solitar se impune redundant. Prima ntrebare vizeaz raportul dintre un bun ro- mn si ortodoxie. Paul Goma percepe orto- doxia drept una din marile idiotenii venti- late dup 1989, un exhibitionism crocodi- lian profesat de fostii atei. Exemplele care ilustreaz plenar prizele de fariseism n cre- dint i se par C.V. Tudor si Dan Ceachir, fosti amploiati la Sptmna lui Eugen Barbu. Polemistul denunt lipsa unor lumintori, a unor redresori etici care s le arate romnilor oglinda schilodirii lor morale. Ortodoxia i pare un certificat al abuliei ce legitimeaz peren acel dolce farniente. n plus, disidentul proclam faptul c, imuni la recuperarea isto- riei, nu suntem un popor, ci o populatie. Mihai Eminescu a operat cndva aceeasi ca- ramelizare a realittii referitoare la spiritua- litatea noastr, punnd detracarea pe seama strinilor. Subliniind, n descendenta afirmatiilor Monici Lovinescu, faptul c Paul Goma este devorat de adevr si memorie, Mihail Dinu l percepe drept un scriitor de ca- racter, a crui oper este marcat de triada caracter-moralitate-snag, tip etic opus scribului second hand sau scriitorului- turt-dulce. Succintul tabel cronologic al biografiei militantului este succedat de dez- vluirea c tocmai romanul referitor la co- pilria basarabean, Din Calidor, nu gseste, n 1993, un editor la Chisinu interesat de publicarea acestuia. Interesante sunt confe- siunile referitoare la momentele de creatie cnd prozatorul opereaz un fel de autocen- zur, antrennd empatic o confirmare a vala- bilittii textului din partea mamei sau a unei alte reprezentante a feminittii. Paul Goma monitorizeaz permanent manifestrile din Basarabia, lansnd avertismente asupra sico- fantilor, impostorilor sau a spiritului imitativ, de turm. Astfel, atacurile de la Bucuresti mpotriva Istoriei literaturii romne a lui Ion Negoitescu sunt reduplicate calchiant la Chisinu de ctre acei patrioti-cu-bilet- de-voie-de-la-stpnire. Incisivul diagnos- tician se arat ns reverent fat de Gheorghe Grigurcu, pe care-l consider un foarte bun poet si un foarte bun critic literar. Paul Goma se dovedeste la fel de non- conformist n ipostaza de teoretician si na- ratolog. Prerile lui se axeaz ns pe speci- ficitate etnic si istoricitate. Astfel, proza constituie apanajul citadinului, n vreme ce poezia poate fi propagat de oricine, atta vreme ct Starea liric este proprie ori- crui vietuitor (poate fi si un analfabet, po- ezia e scurt, deci memorizabil), prin ur- mare si Basarabeanului, care, prin struc- tur, este mai degrab un liric. Si un senti- mental. Spre deosebire de stihuirea melo- dramatic, poezie lenes n acceptie bar- bian, proza necesit exhaustivitate, cunoas- tere, cultur, lecturi consistente, virtuozitate n asamblarea episoadelor. Descendenta rural a majorittii condeierilor basarabeni, precum si mentalitatea colhoznic, retro- grad sunt considerate drept frne ale ascen- siunii calitative a prozei. Naratorul e obligat s aib harul zicerii, dar mai ales o minte organizar arhitectural, apt s cldeasc, rebrenian, edificiul romanesc. Scriitorul tre- buie s fie, realist, un cronicar al timpului su, iar feliile de viat decupate din ime- diat s fie aservite, fr concesii conjunctu- rale, doar adevrului. Paul Goma demoleaz imaginea idilic a literaturii de extractie rural, La a[a ceva m# pricep: s# c@rtesc, s# critic, s# atac, s# str@mb din nas 42 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 singurele exceptii perene estetic fiind, n opinia lui, Liviu Rebreanu si C. Stere, apre- ciati pentru felul n care au tradus viata sa- tului n opera lor si calitatea prozei. Raportul valoare-nonvaloare, recunoas- tere-lips de receptare se ntemeiaz pe bi- nomul opozitiv colaborationism-verticalitate. n vreme ce rusnacul Nichita Stnescu, Adrian Punescu, Ioan Alexandru, Mihail Diaconescu sunt pusi la stlpul infamiei etice, salutul simpatizant al intervievatului se ndreapt nspre Cezar Baltag, Marcel Mi- halas, Leonid Dimov. Consilierile diriguitoare valoric, percepute drept predici n pustiu sunt urmate de un remarcabil portret al si- nelui: La asa ceva m pricep: s crtesc, s critic, s atac, s strmb din nas Dac ns as fi pus s construiesc ceva, n-as fi n stare s nalt nici o cusc pentru cinele (soldatului): fiindc acesta sunt: soldat (si acela degradat - dac nu am instructia mi- litar) al tuturor cauzelor pierdute. Dac se ntmpl ca una din cauze s fie gsite, gsita nu m vrea - asa c pornesc mai departe, la alte pierdute. Un alt aspect vizeaz raporturile cu limba romn ale confratilor din diaspor, care n- cercnd s se adapteze unui nou idiom si s- si probeze integrarea, fie stlcesc limba matern, fie nu o transmit progeniturilor. Con- cluzia amar a scriitorului este c dac s-a mbogtit sub comunism, limba romn s-a si degradat, trivializat, tignit, iar sub efec- tul radioului si al televiziunii bucurestene, a devenit agramat (dup Ceausescu) si ltrat (sub nrurirea covrsitoare a lui Punescu). Abandonarea limbii de acas devine, din punctul su de vedere, una dintre cauzele pentru care romnii alctuiesc o populatie, nu un popor. Sub influenta in- terlocutorului, Mihail Dinu ajunge si el la niste observatii similare: romnii sunt niste flotanti. Niste captivi ai extremelor, cu gestic si pasiuni disproportionate. Destinul vitreg al Basarabiei, provincie aflat perma- nent la margine de imperii se conjug cu sin- dromul exclusului, de strin n propria tar. Rolul lui Paul Goma, de civilizator, de pueri- cultor de constiinte, repugn lichelelor, care- i ataseaz, prin zvonaci, diversi clopotei di- versionisti: antisemit, homisexual, hot, sio- nist, iredentist, iar romn - ioc, defel. Nu este omis nici cabala postdecembrist. Eflu- viile de simpatie si cohorta de crti editate imediat dup 1989 scad progresiv, iar atacurile mpotriva conducerii Uniunii Scriitorilor ia forma unui rzboi deschis ce va culmina cu deja celebrul divort revuistic al lui Nicolae Manolescu: Adio, domnule Goma! ntrebarea referitoare la existenta unei tehnici de constructie similar arhitecturii muzicale n romane aduce rspunsuri cunos- cute deja din numeroase alte confesiuni. Ine- dite sunt congruentele identificate de intervi- evat ntre invazia slavilor n Peninsula Bal- canic si nrurirea tigneasc a muzicii din aceeasi zon, vizibile ns doar n teri- toriile campestre, deoarece ambele etnii a- veau oroare de ascensiuni montagnarde. Scriitorii care i-au influentat etapele devenirii se modific n functie de vrsta biologic. Lecturile copilriei pun n umbr numele au- torului fiindc important, n aceast peri- oad, era cartea: De-as fi rege, 1us-1us, ro- manul unui mgrus, Cuore, Coliba un- chiului Toma, Pinocchio. Numele lor este impregnat pe retina memoriei si dup ce onomastica prozatorului i-a devenit familiar. Ulterior, n adolescent, aspir s scrie ca Balzac, apoi ca Rebreanu, niciodat ca Tolstoi, nici ca Sadoveanu. Ul- terior, n studentie, profesorii i asociaz scri- itura modelelor Joyce, Faulkner, Thomas Mann, necunoscuti tnrului pe atunci. Paul Goma l apreciaz pe Panait Istrate, nu att pentru oper, ct pentru traseul lui biografic, pentru faptul c este primul care are curajul, nc din 1928, s denunte adevrata fat a comunismului. Hortensia Papadat-Bengescu este singura care merit s fie pomenit, iar Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Gala Galaction, G. Clinescu sunt considerati doar buni prozatori. Literatura postbelic se reduce, din punct de vedere estetic, la un unic tom: Morometii vol. I. Att. Interogat asupra cochetrilor cu genul dramatic, Paul Goma recunoaste c, n pofida mai multor ncercri, Usa noastr cea de toate zilele avnd chiar o conceptie dramatic n privinta celor trei unitti: de loc, de timp si de actiune, lectia teatrului nu este asimilat: Vd timpul dramaturgic: un cub. Timpul meu, al povestitorului ce sunt are o form alungit, prelung, misctoare - desi ferm n consistenta ei. Timpul meu nu intr n odaia teatrului, n cei sase pereti ai dramaturgiei. Un ultim - si decisiv - motiv pentru care am renuntat la tentativele de a scrie teatru: prea l respect pe Caragiale, pentru a-l mai- mutri; prea l iubesc pe Ionesco, pentru a face ca el. Eu fac ca mine. E mai usor. Cu un final sub semnul protectiei lui Doamne-Doamne si-a Sfintei Paraschiva ncheie Dinu Mihail crticica despre Goma. Autorul merit apreciat pentru curajul de a pune ntre coperte acest interviu ratat cu cel mai mare disident romn. Important este scheletul volumului, confesiunile lui Paul Goma, desi unele se gsesc, detaliate, n jurnalul electronic al acestuia. Stiu c acum, n mai multe centre universitare din tar se scriu teze de doctorat despre el... Bietul clu din Lyon Peretii vorbesc nbusit, n vine clocotesc plumb si aur, Oamenii fug de el, Bietul clu din Lyon, Omul pus s ucid Fr s-l doar un deget. O femeie i pune mna alb Pe crestet. El este beat, ar vrea s doarm putin, Femeia vrea dragoste, Clul vrea somn si iertare, Iubirea femeii aceleia Pare blestem. Apoi se trezesc, fiecare Merge la treburi. La coltul strzii La coltul strzii, un cersetor pe care Ani de zile nu-l vzusem, n haine ponosite, gri, Cu plria gri precum i-e scoarta-i cerebral, M salut c-un merde, printre dinti. nti n-am nteles, c frantuzeasca mea e diferit de a lui, i-am dat chiar un bnut, el mi-a rspuns tot merde, l-am socotit cndva un frate bun, un print al elegantei, dar el mi spune merde, fratele meu bun. Viata-i o balad, Trupul balalaic, Eu nu mai ies n strad, Mai rupe cte-o halc Din mine, timpul, Ptrunde-n mine ru avangardismul, Viata mea e vag, Iubirea face spume, Stm spnzurati alturi, Ne vom zmbi din funii, Ne mtur portarii, Ne ciugulesc colunii. mi apartin uitarea, deprtarea si uneori si moartea-mi apartine, o glum este rostul nostru pe pmnt. Dulii ne cunosc, ne ocolesc cu grij, Eu pot visa c sunt chiar Dumnezeu. Cnd libertatea-nseamn chiar sfrsitul, Poti s te-arunci n golul negndirii. Boris MARIAN Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 43 Anul II, nr. 6(10)/2011 Nicolae B~LA{A Revin asupra unei chestiuni umane ce tine de pretuirea aproapelui, n conditiile n care iubirea sa, n sensul biblic al cuvntului, nu ne st la ndemn. Oricum am face, ori de unde am ncepe, tot peste comunicare si ntelegere dm, iar de aici, un fel de Izvor al Tmduirii, curge totul. Printre altele, trans- punerea si empatia. nainte de a ajuge la a- ceste concepte, pentru ca firul discutiei s aib si logic si sens, trebuie s-l punem n capul mesei, de data aceasta, pe Kant, cel din Critica ratiunii practice, lucrare n care ne-a artat c sunt domenii de investigatie intelectual care au o functie vital n organi- zarea ntelegerii umane, n corespondent cu trei idealuri sau idei regulatoare. Aceste domenii si ideile lor corespondente, le-a nu- mit: 1) ontologia, care studiaz Fiinta, 2) psi- hologia, care studiaz sinele si 3) teologia, care-l studiaz pe Dumnezeu. Acum s nu credeti c autorul amintit sau noi, cu aproape cu 300 de ani mai destepti dect el, putem formula domeniile anterioare ntr-o structur ermetic. Mie personal mi-ar fi chiar fric. Nu de alta, dar Apocalipsa, dup Biblie, un fel de purificare prin foc, prin ardere, fie ea si doar interioar, ar cpta doar nuanta cenu- siului (de care oricum suntem stui), provocat de plictisul omului scrbit de orice, pn si de cer. Totusi, trebuie s mentionm faptul c, desi cele trei idei regulatoare ale metafi- zicii kantiene acoper domeniul investiga- tiilor posibile, exist si alte investigatii din metastiint ce pot fi structurate n functie de alte concepte ideale, universale si non-empi- rice, iar scopul lor, evident, extrastiintific, mcar creioneaz ideea de dezvoltare si arti- culare a ntelegerii, de organizare a acesteia n forme comprehensive si holistice de gn- dire, si apoi exprimarea lor (a formelor), n limbaj. Cu alte cuvinte, investigatiile extra- stiintifice ne sugereaz ideea conform creia ntelegerea nu s-ar limita doar la gndirea mental, deoarece ea include multe feluri de identificare cu alte persoane si popoare, prin experienta activ de viat. Altfel spus, dintr-o perspectiv holistic a cunoasterii umane, metastiinta ar orienta studiile din cadrul fiecrei stiinte sociale, ana- liznd functiile potentiale si actuale n so- cietatea ca ansamblu (lume si lumi posibile), tinnd cont, n primul rnd, de tot ceea ce este ndoielnic sau de-a dreptul suspect. C@nd ai pierdut [i ultimul tren... Revenind, si sinceri cu noi, mai trebuie s spunem c, indiferent ce spatii de explorare ne-ar oferi metastiinta, fr o coerent a abor- drii, orice spus, din interiorul oricrui do- meniu, schioapt, iar la transpunerea ling- vistic, patologia, prin cele enuntate, este mai mult dect evident. Filosofia stiintei si analitic, n special, vine, parc, s comple- teze, ntr-un fel, ideile kantiene, adugnd acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevrului si ale cunoasterii. n loc de concluzie la cele enuntate mai sus, putem spune c st la ndemna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform creia abordarea metastiintific trebuie s fie extrem de prudent, s nu resping informa- tiile sau mrturiile care nu sunt la ndemn, s aib rezerva n judecat si s lase portile deschise mai ales acolo unde nu exist solutii disponibile. Mai mult, ndeamn la rbdare si, pe ct posibil, la ntelepciune. Dac n logica anterior expus adugm, fie si numai de dragul de a aduga (nu ns oricum), conceptul de consens, calitativ si cantitativ (adic interesul comun care unes- te), logica exprimrii deja cucereste, iar dac vrei s faci manipulare, nici dracu (ct ar fi el de experimentat) nu te mai opreste! S nu credeti c vreau s v nvt la prostii! M-ar bucura s stiti ns, mcar cum s v pziti de ele. Acum, pentru c tot am tras, cumva, focul pe turta noastr, ne ntoarcem la transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, n special, trimit la OM, OM fr de care lumea, omenirea, nu prea exist. Trebuie spus c orice act de nte- legere prin transpunere presupune o anume ,,trire, o participare (chiar si de natur su- biectiv), conditionat ontologic de ,,o stare particular a fiintei, situat ntr-o dispozitie favorabil de receptivitate si cunoastere reci- proc (A. Marino, Hermeneutica lui Mir- cea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). Dup ct se vede, procesul ntelegerii are ca statut esential raportul existential cu obi- ectul ntelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularitti). A-l ntelege (mai ales pe se- menul meu) nseamn a-l implica n propriul meu mod de a fi. Aceast chestiune echiva- leaz cu ,,a vorbi ntru ceva, dup zisa lui C. Noica, si presupune, cel putin dou existente de aceeasi disponibilitate si de aceeasi iden- tificare. Trirea din interior nseamn, n ter- menii lui Hans-Georg Gadamer, n primul rnd, re-situare, fr a accepta intropatia (empatia), apoi, dup alti autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrire n sens experimental, concret, autentic si nu simpl acceptare teo- retic. Transpunerea presupune n acelasi timp, implicare, intuitie, afinitate reciproc, uneori credint, ntr-un cuvnt mobilitate ntr-un proces de re-creere a lui, a celuilalt ca sintez a tuturor ntreptrunderilor, asimi- lrilor si totalizrilor de semnificatii. Altfel, sau cel putin la limit, stau lucrurile n privinta empatiei care poate fi vzut si ca un produs psihic concretizat prin starea de retrire a vietii subiective a celuilalt(R. Gher- ghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Atos, Bucuresti, 2001, p. 19) . G. H. Mead, de exemplu, este unul din gnditorii care concep empatia ca pe o ca- pacitate de a prelua rolul celuilalt, ns n planul social existent si, doar imediat. El per- cepe aceast capacitate a individului ca pe o form a inteligentei sociale. n acest caz, trirea interioar vizeaz o lume cotidian si contingent, n care apare raportul eu- cllalt, raport ca experient si modalitate de ntelegere reciproc orientat, fie spre cunoastere psihologic (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a puncta a doua mare form a em- patiei, trebuie s apelm la cuvntul intro- patie (cuvnt francez propus de Flournoy ca echivalent al empatiei, folosit pentru prima dat de ctre Titchener), cuvnt ce se defi- neste ca o specie de comuniune afectiv prin care cineva s-ar identifica cu o alt per- soan, msurndu-se n acest fel sentimen- tele(R. Gherghinescu, op. cit., p. 30) si de la ideea conform creia comunicarea l contine pe om, iar omul se nftiseaz sau se ascunde n si prin comunicare. Comuniunea, n acest caz, este echivalent cu comunicarea, ct vreme, prin transpunere, se realizeaz o iden- tificare partial ce duce la comunicare implicit. Toate bune si la locul lor, numai c ce- llalt(fie el, individul, fie grupul din viata cotidian) are mai multe imagini, mai multe fete (as aminti si teoria idolilor la Francis Bacon, filosof englez, apoi teoria imitatiei la 44 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Gabriel Tarde, sociolog francez) si anume: imaginea cu care vrea s apar n ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare n ochii altei persoane, imaginea cu care si apare siesi, imaginea lui cea adevrat etc., n consecint mai multe stri ascunse. Pentru a le depista, Kenneth Bullmer pro- pune dou ci: 1. Clarificarea conduitelor celuilalt, po- trivit unghiului nostru propriu de vedere, pe baza cunoasterii factorilor care influenteaz perceptiile fcute de persoana respectiv, adugnd ns c doar simpla cunoastere a perceptiilor fcute de persoana n cauz nu aduce dup sine si ntelegerea. 2. A doua cale se refer la preluarea feno- menelor asa cum persoana studiat le per- cepe interpretnd deci prin optica persoanei respective. Aceast modalitate este mai greu de realizat, ns ea vizeaz explicit conduita empatic. Principala problem care se pune este legat de capacitatea de comprehensiune, de ntelegere din punct de vedere psihologic, ntelegere care s fie legat doar de abilittile empatice, de transpunere n psihologia celuilalt. Din perspectiva acestei chestiuni, au fost date diverse definitii empatiei si anume: R. Dymond spune c empatia este un proces care presupune un transport prin intermediul imaginatiei n gndirea, senti- mentele sau actiunile altora (R. Dymond, Personality and Empathy, n Journal of Consulting Psychology, n o 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Atos, Bucuresti, 2001. p. 27. J. P. Guilford consider empatia ca o abi- litate de prezicere, de recunoastere a dispo- zitiilor psihologice ale unei alte persoane, a perceptiilor, gndurilor, sentimentelor si ati- tudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York, 1959; apud R. Gherghinescu, op. cit., p. 27. Conform teoriei lui P. Maucorps si R. Bassoul, empatia nu este nici cunoastere de- ductiv abstract si nici intuitie impresio- nist, ci o intentie cognitiv, o voint partici- pativ, un efort imaginativ, o tentativ de anticipare viznd ntelegerea eu-lui altuia, o previziune a potentialelor sale, fr ns a deveni o fuziune afectiv de tipul identificrii emotionale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies et connaissance dautrui, di- tions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gher- ghinescu, op. cit., p. 27). La rndul su, Kenneth B. Clark defineste empatia ca o capacitate a unui individ de a simti trebuintele, aspiratiile, frustrrile, bu- curiile, suprrile, anxiettile, durerile, foamea altora, ca si cum ar fi ale lui proprii (K. B. Clark, Empathy. A Neglected Topic in Psy- chological Research, n American Psycho- logist, vol. 35, 1980; apud R. Gherghinescu, op. cit., p. 28). Toate definitiile anterior enumerate au n comun transpozitia n psihologia altuia prin intermediul creia apare un anumit tip de ntelegere atitudinal. Prin transpunerea cui- va n situatia unei alte persoane, n viata de zi cu zi, este evident c persoana respectiv dobndeste acel mod de cunoastere si de ntelegere a acelei persoane fat de care se va comporta ntr-un anume fel. n urma transpunerii, obiectul cunoasterii devine modalitatea de a gndi, de a simti, de a se comporta, al celuilalt. Trebuie precizat c la acest obiect al cunoasterii se ajunge cunoscut tot prin gndurile, emotia etc., unei fiinte umane, fapt nemaintlnit la alte forme de cunoastere. Identificndu-se rational si afectiv cu partenerul, prin raportarea compor- tamentului obiectiv al acestuia la propria ex- perient verificat si ea obiectiv, n practica social, individul dobndeste acel tip spe- cific de ntelegere a semenilor(R. Gherghi- nescu, op. cit., p. 30). n studiile de specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconstient cu implicatii strict fiziologice. Unilateralitatea abordrilor este dat de separatia dintre in- tuitiv si rational, afectiv si intelectiv, separatie provenit din dualitatea gnoseologic (in- tuitie-ratiune) si dualitatea psihologic (cu- noastere-trire; intelect-afect) si fcut de sustintorii uneia sau alteia dintre idei. Dar, toat polologhia de mai sus rmne, cel mult o selectie de idei cu structur teore- tic incitant, dar care nu se poate aplica n cazul angrenajului patologic EU-TU, Eu- Cellalt. Bolnavul e ns bolnav. Regretm si-i trecem manifestrile (chiar odioase), cu vederea. Ce ne facem n chestiunile limit, n care medicul nu poate diagnostica simplu: sindrom maniacal cu puseuri... sau schi- zofrenie de tip paranoidal. Cum putem s-l ntelegem pe narcisist, pe cel pentru care legea juridic (raport inter- uman) nu exist? Despre cea moral, de sub cupola Crestinismului sau a oricrei alte re- ligii, nici c a auzit. Cum s-l ntelegem pe cel care, n rt- cirea sa (bahic), doar cuvntul lui conteaz? Cum putem s-l ntelegem pe frustratul, care crede c nu s-a realizat din cauza poe- tului X sau a scriitorului Y ? Cum putem s-l ntelegem, de exemplu, pe Ion de la gar, poet adevrat, care a tot pierdut trenurile vietii artndu-si sexul, acum sex-amintire, proslvit n institutii cu renume, n blmjeli de tipul ,Si-l arta el domnisoarelor/ Dar numai asa ca s le sperie cu mrimea lui colosal/ Nu-i trecea prin cap s si-l pun n versuri/ Si, probabil, nici n practic/ Ion de la gar a fost poet adevrat.../ (...) Nu e asa, doamnelor si dom- nisoarelor, care i-ati vzut sexul din gre- seal si v-ati speriat/ Vai de mine e ct o pisic!/... Cum s-l ntelegem pe cel care, un ne- isprvit al vietii, d vina pe vremuri, uitnd c, mai mult de jumtate din timpul su l-a petrecut la Cteaua lesinat, crciuma de pe peronul vietii, iar acum... Noi, cei care am avut marele noroc de a nu face puscrie la comunisti, am fost, totusi, nchisi ntre zidurile unei culturi imbecile, am fost opriti de la lectura marilor crti, pe care le vedem astzi si ne gndim unde, cine am fi fost, dac le-am fi citit la timpul potrivit. Oameni si oameni, ar zice un nep- stor... De, fie! Fiecare pacient - un caz, ar spune psihologii, neuropshiatrii etc. Eu cred altceva: cnd ai pierdut si ultimul tren, dup el, cu sigurant, dricul! Regretabil c ntre una si alta, esti umbr pmntului degeaba! Dan Scurtu - Watermill Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 45 Anul II, nr. 6(10)/2011 LACRIMA VIETII (Loti i jets) (Izvorul Ceamurliei) Picur lacrima pietrei Peste ochiul acoperit Pupilei i d verdeata Si rsare lumina pe lac Picur sufletul osului Vulturul si ia zborul Trecnd dincolo de curcubeu Aruncnd cciuli peste leagn Picur luciul peste pleoap Cu srutri fecioara acoper soarele Umbrele msoar lungimea zilei Prin tremurul lunii speriate n snge pur durerea Cmpiile se umplu cu maci Stelele coboar peste lanurile Kosovei Cnd oftatul renvie rsuflarea DELIR VERDE (Kllapi e blert) La acest sfnt izvor Cu sete rupt Apa celor trei sute de primveri beau Rnile mi se nverzesc Vrtejului i amn clbucii i gsesc venele umede Unei slcii albastre Cu umbra plin de rou ntorc cursul apei cu ochii n mreaja acvatic Devin pianjen srat Cu picturi pe buze M prind frisoanele Znei Trei sute de ani astept un fulger S-mi scoat din pupile deliriul verde MORMNT PIERDUT (Varr i humbur) Dac nu-l gsiti pe maluri Cutati-l pe crri Fr a-i gsi hotarul Nu drmati stejarul NU VOI IERTA SINEI MELE (Sdo tia fali vets) Nu voi ierta sinei mele De ce n-am mbtrnit-o Umbr unui plop Pn s-ar zgria luna pe ram Si s nvt durerea noptii Nu voi ierta sinei mele De ce n-am rcorit piatra Pentru a-i amorti sarpelui Dintele cu otrav Nu voi ierta sinei mele De ce nu am furat Ora soarelui din clepsidr Ca s aflu ruttile vremii Nu voi ierta sinei mele De ce nu le am scos cuvintelor oasele Ca s a aflu despre sufletul sngelui n acea flacr ce m ardea viu... URNA LNG FLUVIU (Urn pran lumit) Sunt urna gsit lng ru Plin de durere cu mireasm de os Oftat care tremur O frunz verde pe valuri n groatele ochilor Cerul nfinit Cu o pictur neagr pe aripi Iesit din pupilele dorului Si dup dou mii de ani Cenusii mele face umbr Aripa rndunicii Cu zborul gri drept spre primvara PIATRA CETTII (Gur i kulls) Cnd i cnti Kosovei Devii Piatra cettii arse n snge Stea n leagnul alintat Frnghie a dorului cu privire spre mare Pusc cu trosnet Pasrea Soarelui n srma lutei Cu cntece de lumin n inim Sadik KRASNIQI (Albania) PIATRA GLIEI (Guri i truallit) Cu aceast piatr Ridicm cetti Arcuim poduri Gsim izvoare Botezm brbati Vai cnd se clatin locul Aceast piatr de glie Se aprind cettile Se stric podurile Se seac izvoarele Se sperie brbatii Vai de acest pmnt Deseori lespede de mormnt ALBANIA 97 (Shqipria 97) Am plns cnd nu te-am vzut Am plns cnd te-am vzut Am plns dup ce te-am lsat Pacea cerului Raft peste tine Albanie LICURICII (Xixllonjat) Fluturi care nu mor nicicnd Primverile ce difer Fluvii ce ies din matc Peste grne cerul coboar Ele devin stele departe de lun Pe geam n toiul noptii Privind pupilele dorului Cautnd calea lactee spre patrie n fruntea alb a copiilor Lumin ngereasc m transform 46 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 {tefan Lucian MURE{ANU Dou concepte care au de- finit si vor defini de-a lungul tim- pului starea de fapt a omului per- petuu, a literatului si a ideilor, a profanului si a termenilor, se vor distinge n acest studiu ca fasci- cule unduitoare ale unor energii matriciale. Dou elemente cu to- tul diferite, care au strlucit, una prin lumin, cealalt prin ntelep- ciune. Singure, fr interpusi, aceste dou constituente ale e- xistentei n istorie a omenescului au fasciculizat fiintare ca nefiind n timp. Ambele au adus un plus luminii, reflectnd n timp in- teligenta. Ratiunea fiind ea nssi lumin din ntuneric, iradiant si perturbant a fasciculelor n dis- persie. Paronimia lor a deschis drumul spre initiere omului, a c- rei fiint zcuse n timpul istoric si a fcut s le putem ntlni n Universul sacru al vietii: Seman- tic vorbind, spune Gilbert Du- rand, se poate spune c nu exist lumin fr ntuneric, n timp ce contrariul nu e valabil: noaptea avnd o existent simbolic au- tonom. Regimul Diurn al ima- ginii se defineste asadar la mo- dul general ca regim al anti- tezei. 1 Imaginarul s-a nscut din ntuneric, dar el nu a putut fi vzut acolo, pentru a-l nlta spre lu- min, dect de cel initiat n ale imaginatiei si care a dat valoare umbrelor petrectoare de nevoi sumbre, tainice si devoratoare de idei. ntunericul nu face dect s nspimnte profanul si s-l fac s ngenuncheze neluminii, pen- tru c purul si umbra sunt doar dou componente care definesc existenta imaginatiei literatului, poet sau prozator, n drumul pe Amnarul [i amarul g@nditorului perpetuu care l parcurge definindu-si arta. Revenind la titlul eseului n- treb: ce sunt acele dou elemente si de ce n al doilea cuvnt, tim- pul folosirii termenilor a fcut s fie eludat o singur consoan, care, n fapt, este simbolul ener- giei electrice n fizic? Care dintre ele a fost primul rostit, amnarul, sacra unealt a scnteii si aprin- derii focului sau amarul, starea funebr a simturilor si a inimii dezndjduite? Litera Na disp- rut sau a aprut schimbnd sen- sul unui cuvnt mitic, pe care mintea l-a sgetat spre matricea original a sufletului? O energie a strfulgerat cugetarea si s-a a- dugat unui termen ce n veacuri avea s denumeasc obiectul dttor de schimbri, n civilizatia profund si nc neptruns a omului. O candel urias s-a a- prins n fata celui czut cu fata la pmnt si l-a ajutat s vad pe cel care i-a produs amarul. Si, m ntreb, cu ce l-a ajutat c l-a vzut cnd el era att de nensemnat? ns, din tot ceea ce a fost lut, cel ales de puterea celest a fi initiat, s-a dezvoltat ca o creatie a specificittii lumii sale, eul su fiindu-i autorul propriului su personaj, totodat, mprumutat si opus altuia: Atunci lumea cea gndit pentru noi avea fiint, / Si, din contra cea aievea ne prea cu neputint. / Azi abia vedem ce stearp si ce aspr cale este / Ceea ce poate s con- vie unei inime oneste; / Iar n lumea cea comun a visa e un pericol, / Cci de ai cumva ilu- zii, esti pierdut si esti ridicol. 2 Actualitatea gndirii entittii noastre este uimitoare si cobor- toare n miile de ani trecuti peste ceea ce suntem acum, cu o exis- tent de care ne bucurm c sun- tem oameni ai unui timp nou, mo- dern! Comportamentul entittii om, definit ca o expresie a unei relatii a organismului cu mediul nconjurtor, este direct propor- tional cu un alt comportament determinat de necesitatea unui rspuns la o incitare endogen sau exogen sau de ambele feluri. De ce ne temem cnd teama suntem noi prin tot ceea ce facem nechibzuit? Al cui ajutor l vrem de ne prosternm voit rului nos- tru, cernd apoi duiosie din par- tea spatiului deusian, care se de- prteaz lsndu-ne n jocul ten- siunilor energetice, pe care noi, ca sum de energii, le sorbim cu toate elementele din trupurile noastre, n special ale mintii, care ne ameteste pozitia biped, lsndu-ne s cdem, la greu, n genunchi, dup ajutor. Si atunci strigm c amar-i viata pe care o trim n teritoriul dltuit, nc de la nastere, spatiului nostru vi- tal. ntunericul domin att am- narul ct si amarul cnd nepu- tinta omului, de a vedea cu ochiul mintii, este nvluit de cenusiul ntunecat al suspinului: Dac esti tu nsuti, nainte de toate tu nsuti, dac ai rdcinile adnc mplntate n viat, n concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu te poate rata. 3 Pentru Uni- vers, omul a fost o grea ncercare deusian de a echilibra tensiu- nile energetice ale matricei de unde a desprins aceast entitate si a depus-o, pentru existent, n elementul teluric al organismului, pe care l avem att de complicat ns miraculos de bine structurat. Ceva mai frumos ca acest templu uman nu cred c se mai poate n- tlni undeva n timpul istoric al existentei. Pcatul este ns toc- mai faptul c acestui lcas i s-a dat asteptarea ca interes de viat tumultuoas: Asteptarea era echivalentul psihic al unui pro- ces de eroziune a substantei ner- voase. Moara sufletului lucra fr grunte, si mcina doar pietrele. 4 Gnditorul vietii ros- tuite a profanului ndestulat n gratiile nevolniciei huzurului, suspin pentru ideea nepretuit n cuvintele srcite de valoare, rostite n pauza rgit si schi- monosit a celui care toac ele- mentul luciferic de al schimbului si a valorii lui nensemnate, ba- nul. Schimb al nimicniciei si al nonvalorii troneaz peste cei bntuiti de ntuneric; multi, foar- te multi pentru c n rndul aces- tora intr si cei doritori de cer- seal, de hotii mrunte, de vicii, sodomii, srcia voit a cerseto- rului este egal cu pcatul m- bogtirii dorite a profanului: La infinit se naste lumina din mie- zul cosmic, / auriu, de nufr / Numai ciocnitoarea vesteste rana copacului. / Dar nu mai sufr. 5 Suferinta este mana ne- ocolitoare a sufletului gnditor, rezultat al unor experiente peste care initiatii trec: Pe drum crunt, cu captul aproape, / Si chiar dac-am oftat, sau mi-a plns inima / Prin stinse nopti, 6 el a iubit tcut, c prin iubire a nvins greul scriindu-l pe cenusia pa- gin celest a Universului vizibil ndurerat. Prin Univers ntelegnd toat lumea material si imateri- al, nemrginit n timp si spatiu, infinit diversificat si caracteri- Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi. George Bacovia Cuvinte cheie: amnar, amar, regim diurn, om, entitate, literat, profan, energii, tensiuni, ntuneric, lumin. Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 47 Anul II, nr. 6(10)/2011 zat printr-o multitudine de forme aflate n diverse stadii evolutive. Universul exist n mod obiectiv, independent de vointa noastr dar legat de entitatea om prin ma- tricea ce se afl sus, undeva, n care atunci cnd vom pleca de pe Pmnt ne vom rndui ideile n ea: Tumultul miscrii risipit, ncoltit n freamt / Protectia ngerilor izbvitoare de geamt / Anuleaz singurtti, ncunu- neaz mprat / Omul cu sufletul renfrunzit, despovrat. 7 Amnarul l-a ajutat pe om ca surs de aprindere a focului, pentru nclzirea trupului n vre- me rece, a pregtirii hranei pentru vigoarea de a ntelege c rul e mai puternic dect binele, el fiind totodat si sclipirea literatului, poet sau prozator, ntr-o lume de- finit fr inspiratie, pentru c inspiratia este divin si nu d- ruit tuturor; amarul l-a nvtat pe om s mediteze asupra situa- tiei sale existentiale, s cnt- reasc vorbele si faptele, s aud prin vuietul vremii pasii ndepr- tati si respiratiile dusmanilor, care i cutau fiinta s i distrug n- zuintele: Sfrtit, mi vd umbra czut pe mal, / Vine un cine- nfiorat si grbit / Si sngele-mi linge-n delirul carnal, / Musc din mine flmnd si scrbit . 8 Amnarul loveste cremenea pen- tru a scoate scntei asa cum vu- ietul celest izvorste prin lumin ideea gnditorului, care asteapt ngenuncheat sclipirea. Creme- nea este mintea geniului creat s se aprind cnd fasciculul de idei i strpunge cu mii de sgeti cre- ierul. Atunci literatul se ridic, prinde tremurnd, la nceput, pa- na cu care scrijeleaz pe piatra de granit si las, apoi, s se ros- togoleasc n cuvinte cerneala din creierul lui ce macereaz con- tinuu idei: Si-a strmosilor cre- dinte, mii de gesturi rituale / E o muzic divin, energii univer- sale./ Declansate si-n strfun- duri, plnge apa n adncuri. / Dans, balans, focul planetei se revars prin pmnturi / Si ironic propulseaz n afar Universul . 9 Geniul sfinteste, se roteste n jurul axei vietii si i d ndejdea c sufletul lui, m- brcat n creatia sa, se ridic spre naltul cerului, cutndu-i mai n- ti matricea fiintei sale celeste, ca dup aceea s revin n me- diul teluric al trupului su, si s dea trire artei sale. Amnarul aflat n mna doritorului de lumin lo- veste cu putere cremenea, si a- tunci, scntei de eruditie pornesc un joc miestru. Amarul a fost cntecul greu al durerii ce nc apas fiinta omu- lui, acea durere fizic si sufle- teasc ce l rpun pe cel neinitiat. Amarul este greu ca un plumb rsturnat din cuva topitoriei sor- tii, ce caut, prin ntinderea lui n spatiu si timp s distrug frumu- setea moral: Dormea ntors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, si-am nceput s-l strig - / Stam singur lng mort si era frig/ Si-i atrnau aripele de plumb. 10 Literatul modeleaz durerea, o ncnt cu slovele lui, o apropie de obrazul chinuit de gnduri si asteapt li- nistit s-i smulg derma care i acoper suferinta tcnd. Paronime ale luminii si ale suferintei, ale initierii si ale as- teptrii fuziunii sufletului cu un timp mai bun. Tot ce este suferin- t vine de la nepriceperea noastr de a nu sti s alegem energiile benefice, care ne nconjoar si care se limiteaz atunci cnd ne- gativismul vampiric ne vlgu- ieste aplecndu-ne n fata rului. Amarul este o scoal de medita- tie profund a mintii, a durerii dar si a puterii de a ne ntelege existenta: Fiecare trire este, n acest caz, un salt n neant. Cnd tot ce ti-a oferit viata ai trit pn la paroxism, pn la su- prema ncordare, ai ajuns la acea stare n care nu mai poti tri nimic fiindc nu mai ai ce. 11 Am putea oare defini aceast fi- intare teluric a noastr, sau este numai o plsmuire a creierului si a imaginatiei pure a mintii, ce ne las s ne pierdem vremea cu toate nimicurile care ne distrug?; s nu uitm c avem puterea dat de a discerne singuri, n tot ceea ce facem. Si iar ne nselm cnd afirmm c pe pmnt suntem singuri si neajutorati. Trim din impresii si unii dintre noi se hr- nesc cu lumina oarb a nchipu- irii. E un joc al fantasmelor albas- tre, al adncirii omului profan n nestiut. Literatul mimeaz nen- telegerea jocului pentru c el este un dat al lumii acesteia, n lumea profan a pmntului rmne un exaltat, un vehement al facerii fi- intei prin fiint: Creatorii au identitate accentuat. Ei se par- ticularizeaz ca personalitti prin raportare la comunitate si dovedesc o vitalitate specifi- c. 12 Creeaz, d strlucire cu- vntului si l aseaz acolo unde i este cu adevrat locul, nu unde profanul l arunc umplndu-l de abjectii, de neintitulri mestecate n criza de timp a afacerii, a mini- malizrii importantei cuvntului si aducerii acestuia n nesclipiri. Suntem nscuti din mama- om pe care pruncul o cunoaste nc din pntece. Unii plng cnd se nasc, lcrimnd nc din pri- mele clipe ale vietii pentru ceea ce ndjduiesc, altii asteapt pal- ma celui care i pune n dreptul vietii, fiind necunosctorii ama- rului fiintei telurice. Literatul este lumina celestului universal va- labil existentei pe Pmnt, este Universul nsusi pentru c lui i s-a dat prin nastere descifrarea tcut a verbului existential: Lite- ratul adevrat sdeste slovele, care nfloresc cnd cititorul se simte luminat de profunzimea adncului respirat al ideilor ce eman culturalismul incandes- cent. 13 Creierul lui este brzdat de energii ce pot schimba cu aju- torul celor dou viziuni, deusian si luciferic, esenta cuvntului. Cuvntul fiind idee, ideea Dum- nezeu. Poezia si proza sunt ele- mente angelice cnd spiritul cu- noaste n totalitatea lui esenta creatiei, desvrsirea ei ca des- lusire nedeslusit n tainica sfer a imaginatiei, idei n devenire n care imaginarul joac pueril con- stiinta. Umbra este dublul enti- ttii n obscur, te nsoteste si se tulbur cnd deviatiile energe- tice ale corpului ntlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresalt cu nentelegerile, taini- cele ascunzisuri ale memoriei n perpetua miscare a dansului an- gelic al ideilor. Arta este o nde- letnicire druit de puterea ce- lest celui nscut s fie artist, am- narul dndu-i puterea de a lumina obscurul ns nu a-l dezvlui n fata profanului pentru c nici asa nu ar ntelege taina luminii, iar amarul este gustul strii produs de cel care din spatele creato- rului nu a nteles-o n schimb, i-a ptat-o cu dorinta snoab de a o avea. A sdi, n ntunericul lumii czute, acea vertical a geniului artei luminii, prin ruga unei pre- zente slvitoare, e vocatia nest- pnit de idei si gnduri ale ori- crui literat, poet sau prozator, ce merge spre nemurire. BIBLIOGRAFIE: 1. BLAGA, Lucian, Luntrea lui Caraion, roman, editie ngrijit si sta- bilire text Dorli Blaga si Mircea Vasi- lescu, Ed. Humanitas, Buc., 1990; 2. CIORAN Emil, Pe culmile dis- perrii, Ed. Humanitas, Buc., 1990; 3. DURAND, Gilbert, Structu- rile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 1998; 4. ELIADE, Mircea, Huliganii, roman, editie ngrijit si cuvnt na- inte de Mircea Handoca, Ed.Rum- Irina, Bucuresti, 1991; 5. ISPAS, Sabina, Cultur oral si informatie transcultural, Ed. Academiei Romne, Buc., 2003; 6. MURESANU, Stefan, Lucian, Metanoia formelor literaturii si a omului nou, antologie colectiv Mo- zaic literar, coordonator proiect Pe- tre Ru, Ed. InfoRapArt, Galati, 2011; 7. RAICU, Lucian, Reflectii asupra spiritului creator, Ed. Cartea Romneasc, Buc., 1979; 8. Revista Cetatea lui Bucur, publicatie de literatur, arte, carte, turism, editat de Liga Scriitorilor Romni, Filiala Bucuresti si de Ce- naclul Cetatea lui Bucur, Anul I, nr.1, ianuarie-martie 2011. 1 Gilbert Durand Structurile antro- pologice ale imaginarului, p.67. 2 Mihai Eminescu, Scrisoarea II. 3 Mircea Eliade, Huliganii. 4 Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, p.184. 5 Elisabeta Iosif, La marginea tim- pului, pag.1, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011. 6 Cristian Neagu, Clipa dintre noi, p.2, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/ 2011. 7 Silvia Armenescu, Pdurea, p.2, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011. 8 Alensis de Nobilis, n numele crucii, p.3, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/ 2011. 9 Elisabeta Iosif, Clepsidra, p.6, Revista Cetatea lui Bucur, nr.1/2011. 10 George Bacovia, Plumb. 11 Emil Cioran, Pe culmile disperrii, p.13. 12 Acad. Sabina Ispas, Cultur oral si informatie transcultural, p. 35. 13 Stefan Lucian Muresanu, Meta- noia formelor literaturii si a omului nou, p.141. 48 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Geta TRUIC~ ,,Omul, dac nu vorbeste uneori, moare, nu-i asa?, intr n vorb si cu mine naratorul. n minte l substitui unei idei, l abs- tractizez, dintr-o team perpetu a unui esec de comprehensiune. El nu e o fiint singular, e repre- zentantul unei categorii: solitarul Ir patrie, cuttor de adpost, aflat ntr-o gar pustie, pe un pe- ron, n asteptare. Eu sunt singu- lar, un eu-cititor concret, parte din abstractul generatiilor care l succed si constituie punctul su de referint, receptorul. Poetica postmodern a scri- iturii devine pretext pentru con- fesiune. Naratorul caut pe cine- va care s-l asculte. Lumea con- temporan, ntr-o febril goan de forme noi, materiale, a pierdut din vedere setea interioar de spiritual, conditie sine qua non de mentenant a vitalittii sale. Viziunea aproape crengian ce transform cuvntul n spectacol d operei un caracter teatral, iar personajele, Eleonora si Profe- sorul, sunt ochii intimi prin care e pus n lumin incertitudinea filosofic a lui Paler. Mediul celor doi e nconjurat ca o ram, de i- magini decupate dintr-un film de Tarkovski: pustietate, mlastin, cenusiu, obscuritate, pienjenis, interiorizare. nc de la nceput, profesorul si mrturiseste tendinta nsin- gurrii, n momentele de naivitate tinereasc, cnd si-ar fi dorit s urce treptele sfintirii, ale pustni- ciei. Ironia sortii l-a adus departe de lume, unde nu reuseste ns dect rememorarea expresiilor in- terioare, clivajele structurii intime ntre bine si ru, dar si o dreapt fundamentare despre sine. Nu poate fi sfnt pentru c i e team, iar pentru sublimare e nevoie de R#spuns la absurdul a[tept#rii un curaj ne-bun. Are nftisarea unui profet ,,cu barba neras si netuns de mult vreme sau a u- nui nsetat de adevr, ceea ce nu e totuna, fiindc filosofia e ade- sea opus certitudinii. n oglin- da sinelui se vede un ratat, dat fiind c n pasiunile vietii (con- templarea mrii, mersul pe bi- ciclet, sahul, muzica, religia, po- ezia, istoria, filosofia, cariera de judector) a esuat lamentabil, a gsit vidul obositor al nemplini- rii. Dintre pasiuni, unele i-au ab- sorbit reflexivitatea, a fost ntinat de ele n calea curtirii interioare, n ordonarea matematic a gn- durilor. Si dac dup orice cntec urmeaz tcerea inevitabil, pro- fesorul si d seama c vietii, ca o emotie sfsietoare la apogeul unei melodii, i succede o eterni- tate necunoscut. Astfel se impu- nea abandonul pasiunii pentru muzic. Esecurile se datoreaz n esent nu doar insatiettii pasiu- nilor sale, dar mai ales c i pun problema ce va urma cnd se vor termina ele. Profesorul are viziunea mer- sului n cerc, n jurul unui punct pe care nu-l vedem, desi e foarte aproape. E si aceasta o form de c-utare a adevrului altundeva dect n noi nsine. E un blestem al celor ce se autoignor, fr s fructifice darurile primite, bucu- rndu-se de ele, multumind prin aceasta si regsindu-si sinele. Iat mangusta imperfect despre care vorbeste Paler n Viata pe un peron! Si asa se naste un ab- surd al vietii, care te oblig s o prsesti, privind pe un peron, plngnd zdrnicia ei. Revolta nscut din spasmul tribulatiilor interioare arunc sgeti divini- ttii, dintr-o ntelegere limitat a resemnrii: c raportarea la Dum- nezeu e un soi de lasitate. Accep- tarea nedrepttii e ns eroism, nu nfrngere. Umilinta nu e sl- biciune, e, prin scrutarea nepu- tintelor omenesti, prilej de a elo- gia absolutul dumnezeirii. Care e cauza acestor determinisme? Un rspuns e trufia absolut a st- pnirii universului. Celelalte de- riv din acesta... Si astfel se poate justifica as- teptarea sa fr obiect. Astep- tarea se naste din incertitudine. Cnd cunosti drumul, ai un rost. Cnd nu, e nevoie nti s-l afli, ns, pn atunci, poti ajunge la autonegare. Jertfa e cartea de identitate a mretiei omului. Ea presupune deci, implicare, actiune, aderent cu dualitatea conditiei umane. Personajele, prin lupt ar primi aureola sublimului. n schimb, ele aleg o solutie mai putin primej- dioas, ce supraliciteaz un i- mens disconfort sufletesc. Greul personajelor porneste din asumarea singularittii, opu- nndu-se frenetic uniformizrii. Instinctul de turm le e e strin. Ele se vor libere de orice cons- trngeri, au privirea ndreptat spre alte zri, e adevrat, necu- noscute nc. Nu vor s fie supu- se mblnzitorilor de cobre, dar nu vor nici s supun. Negnd ceea ce triesc, ele aspir la pers- pective insolite. Fug de ru si as- teapt binele. Din pcate ns, asteptarea lor n-are nicio n- dejde. Ea devine trist, fiindc absoarbe teama. Acest soi de as- teptare e o antecamer a mortii. Viata le ofer doar pustiul (unei gri). Gara e marginea, golul, pus- tiul, dar e si regsirea de sine. Sau punctul de unde ncep alte ntrebri. C#r]i primite la redac]ie Gheorghe Niculescu, Florentin Smarandache - Amprente paradoxiste, Ed. Silviana, Rm. Vlcea, 2009 Dan Cpruciu - Sonatele sonete, Ed. Pax Aura Mundi, Galati, 2011 Puiu Gheorghe Rducan - Un Orpheus cu cartea-n mn, Ed. Silviana, Rm. Vlcea, 2011 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 49 Anul II, nr. 6(10)/2011 Mihai Eminescu (n. 1850) si Alexandru Macedonski (n. 1854) sunt doi poeti contem- porani, trind n aceeasi epoc, nu acelasi lucru si n privinta operelor acestora, deoa- rece cnd Eminescu si ncheie destinul scri- itoricesc (1883), Macedonski ncepe s si-l afirme pe al su prin aparitia volumului Poezii (1881-1882). Mihai Eminescu apar- tine marilor clasici, pe cnd Alexandru Mace- donski se situeaz n epoca literar din ulti- mele decenii ale secolului al XIX-lea si pri- mele decenii ale secolului al XX-lea. Mihai Eminescu este cel mai de seam reprezentat al romantismului romnesc (Eu rmn ce- am fost: romantic), dar este si poet clasic, n acelasi timp, un precursor al modernismu- lui, iar Alexandru Macedonski este structural un poet romantic, avnd n snge vocatia si damnatia idealului, note fundamentale ale romantismului su (Adrian Marino), prin excelent un poet parnasian (Eugen Lovi- nescu), ,,un clasic n sens mediteranean (Ion Negoitescu). De formatie initial pasoptist si romantic, Macedonski descoper succesiv naturalis- mul, parnasianismul si simbolismul, ia din aceste zone literare numai ceea ce cores- punde afinittii sale. Precumpnitor roman- tic, este un poet de tranzitie, de la romantismul eminescian la modernism (simbolism). Pentru c opera sa se caracterizeaz printr-o mare libertate si fantezie de exprimare, avnd atin- geri cu mai multe curente literare, Alexandru Macedonski poate fi ncadrat n stilul baroc. Mihai Eminescu si Alexandru Mace- donski reprezint cele dou directii opuse ce se configureaz dup 1830, n poezia ro- mneasc, primul apartine poeziei cu rezo- nante locale si folclorice, inspirat din mitosul national, prin urmare, se ncadreaz n direc- tia autohton, cu deschideri spre germanism, iar cel de-al doilea este adeptul poeziei neola- tinizante, dup moda francez si italian. n timp ce Eminescu este membru al societtii Junimea si colaborator al revistei Con- vorbiri literare, Alexandru Macedonski este un furibund antijunimist, antismntorist si antipoporanist. Cei doi poeti au format un cuplu anti- nomic, ntre ei au existat raporturi de ina- micitie. Motivul esential al disputei - sustine Mihai Zamfir - rmne unul banal si ome- nesc: invidia lui Macedonski fat de geniul eminescian, care-l punea n umbr. Temperament subiectiv, egolatru, eruptiv, cu un orgoliu nnscut si cu o fire rebel din mostenirea tatlui su, n ntreaga sa viat, Macedonski s-a manifestat ca un spirit de opozitie si de frond. El fcea parte din ge- nus irritabile vatum. Pe bun dreptate, Tu- dor Vianu, un discipol la scriitorului, afirm: Cele mai multe din incidentele care au o- trvit viata lui Macedonski au izvort din or- goliul su, din pornirea de a ntreprinde acti- uni hazardate pe rspunderea proprie, n o- pozitie declarat cu ntreaga nconjurime si n dispretul reactiunii asteptate. Acelasi sustinea c Cine a pus iesirile lui Mace- donski pe seama invidiei s-a nselat. Tudor Vianu consider c toate pornirile sale im- pulsive si ostile pleac de la o sensibilitate exagerat a orgoliului. El nu avea rbdarea absolut necesar de a nu rspunde imediat ofensei, prin resem- nare, astfel c este victim a propriului tem- perament impulsiv. Atitudini polemice, puternic subiective, a adoptat si fat de alti scriitori contemporani: Vasile Alecsandri si I.L.Caragiale. Un atac violent l dezlntuie mpotriva lui Vasile Alec- sandri, n paginile Literatorului, unde, prin- tr-o Analiz critic, supune opera bardului unei critici minutioase, dup ce, cu un an nainte (1881), l convinsese s colaboreze la revista sa, afirmnd c Vasile Alecsandri si- a nscris numele n cartea secolelor. Aceast denigrare a bardului de la Mircesti se dezln- tuie n anul 1882, dup ce poetul fusese dis- tins cu premiul Academiei Romne, pentru ca ulterior s adopte o alt pozitie. n 1901, declanseaz campanii denigratoare mpotriva lui I.L.Caragiale. Se pune n serviciul cam- paniei lui Caion. Sprijin acuzatia de plagiat mpotriva marelui dramaturg, n afacerea Ca- ion, se nscrie, mpreun cu fratele su, ca aprtor n procesul de calomnie intentat de I.L. Caragiale. n ceea ce priveste raporturile cu Emi- nescu, Macedonski, creator de mare talent, a intuit genul poetic eminescian, de aceea, superiotatea poetic a acestuia devine o ob- sesie. Aceasta este cauza determinant a atacurilor antieminesciene. Din cercetrile lui Adrian Marino, se pare c Eminescu ar fi n- ceput primul atacul n pres, dar acest lucru nu are nicio relevant. ntr-adevr, n anul 1879, Mihai Eminescu public, n Timpul dou editoriale: Un cenusar romn (8 aprilie 1879) si D. Al. Macedonski (21 aprilie 1879), prin care critic abuzurile directorului de pre- fectur, aluzia fiind la Alexandru Macedonski, iar n editorialul Cititorul nostru, publicat n Timpul din 6 iulie 1880, ziaristul de geniu si reafirm teza sa cunoscut potrivit creia administratia romneasc din Do- brogea se impunea s tin seama de strile de lucruri din provincie, tinut sub ocupatie strin sute de ani. Relatrile din aceste edi- toriale nu au caracter vindicativ, critica deta- sat eminescian si are sursa n convingerile gazetarului Eminescu, a crui probitate nu trebuie pus la ndoial. Mentionm c n noiembrie 1878 Macedonski este numit di- rector al Prefecturii Judetului Silistra-Nou, cu resedinta la Cernavod, iar n aprilie 1879, este numit administrator al plasei Sulina, apoi inspector financiar. Si totusi, n Conferinta tinut la Ateneu, la 8 martie 1878, Miscarea literar din cei din urm zece ani, Macedonski recunoaste c Eminescu... ntre felurite poezii a navutit literatura cu Epigonii, poezie ce va rmne. Actiunile violente antieminesciene ncep Constantin E. UNGUREANU Mihai Eminescu [i Alexandru Macedonski ,,Putini scriitori celebri, care s fi scpat de dizgratie. Aproape toti poetii care au avut succese, au fost calomniati. Nu poti opri pe mzglitorii de hrtie s scrie prostii, pe librari s le vnd si pe lachei s le citeasc. Voltaire ,,Eminescu fusese ultimul poet complet. Succesorii lui vor fi prti, doar. Sateliti ai marelui glob Ion Caraion ,,Talentul unui poet se msoar dup numrul vrjmasilor ce are. Alexandru Macedonski 50 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 nainte de aparitia faimoasei epigrame: Unul dintre pretinsii poeti ai Convorbirilor lite- rare, D. Eminovici (cititi Eminescu, v rog) si d aere de patriotism prin Timpul, lundu- si ifos de romn neaos (Literatorul). n decembrie 1881, are loc o apropiere efemer de Junimea. Mai particip la cteva sedinte ale acesteia, unde citeste Noaptea de noiembrie: ,,mi aduc aminte c rugat chiar de dl. Maiorescu, o citii ntr-o serat literar a d-sale. Fat se aflau domnii Hajdu, Alecsandri, G. Baritiu, printul Al. Stirbey, D. Aug. Laurian, Angel Demetrescu si altii, ntre care se afla si d. Eminovici (cititi Eminescu, v rog). Cu toat prezenta d-lui Eminovici (cititi Eminescu, v rog), d. Hajdu se scul entuziasmat si declar c este cea mai fru- moas poezie din cte s-au produs de ctiva ani ncoa. mpunsturile malitioase ale lui Macedonski sunt evidente. n scurt timp, dup aparitia poeziei Noaptea de noiembrie ( Literatorul, IV, 3 martie 1882), Macedonski si continu dez- lntuirile polemice si satirice printr-o diatrib, n versuri, Viata de apoi (Literatorul, III, 7 noiembrie 1882). Satira, ce contine un potop de invective, este ndreptat mpotriva Ju- nimii si Academiei Romne, pentru c a pre- miat opera Despot-Vod. Iat cum i gratific pe Eminescu si pe Alecsandri n notele ce n- sotesc Viata de apoi: Greoiul Eminescu, poet de scoal nou,/ Era ntr-o ciuperc schimbat, ca s nu-l plou!. .Si cine oare ar crede s-ar vrea s-o recunoas- c,/ Alecsandri cel mare, - era si el o broasc!. Nefericita epigram ndreptat mpotriva lui Eminescu si publicat n Literatorul, IV, 7 iulie 1883, revist de orientare antijunimist, tocmai cnd acesta suferea primul atac al bo- lii, nemaiputnd da o ripost, i atrage lui Ma- cedonski oprobriul public si i provoac o ndelungat dizgratie, un blam continuu, fapt ce i va marca destinul su literar. Iat epigrama cu pricina: Un x... pretins poet-acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-as plnge dac-n balamuc Destinul su n-ar fi mai bun, Cci pn ieri a fost nuc Si nu e azi dect nebun. De-acum ncolo, Al. Macedonski va cunoaste soarta poetului blestemat, damnat, reprobat. Toate iesirile acestea impulsive a- veau si o explicatie: nonconformismul, in- capacitatea sa de adaptare la mediu. Mai multi abonati ai Literatorului i napoiaz revista, iar unii colaboratori l prsesc. A de- venit tinta atacurilor de ast dat si ale unor prieteni: Alexandru Teodor Stamatiad, N. Da- videscu, Ion Pillat si altii. Toat lumea l atac: tineri, btrni, literati, intelectuali, oameni de toate categoriile. Auzeai vorbindu-se: Cel care l-a ponegrit pe Eminescu , Vrjitorul, Omul misterios, ,,Macedonski etc. Stigmatizat de ctre contemporani, Mace- donski a transpus n versuri atitudinea sa fat de lumea literar a momentului, respectiv n poezia Ur: Dac-as fi trsnet v-as trsni, V-as neca dac as fi ap, Si v-as spa mormntu-adnc Dac-as fi sap. Dac-as fi streang v-as spnzura, Dac as fi spad v-as strpunge, V-as urmri dac-as fi glont, Si v-as ajunge. Dar eu desi rmn ce sunt, O voce-adnc mi murmur C sunt mai mult dect orice Cci eu sunt ur. ncercnd s scape de atmosfera ostil pe care si-o crease n 1884, pleac, mpreun cu sotia, la Paris, cu ambitii de a deveni poet european. n diferite ocazii, Alexandru Macedonski a afirmat c epigrama fusese scris cu doi ani nainte ca Eminescu s se mbolnveasc si c doar hazardul a fcut ca publicarea aces- teia s coincid cu boala sa. n cartea sa de amintiri cu titlul Cum i-am cunoscut, I. Peltz, un apropiat al scriitorului, redactor ntr- o vreme al revistei Literatorul, reproduce ntocmai o replic a lui Macedonski prin care neag faptul c el ar fi autorul epigramei: - Nu e adevrat c eu as fi publicat epigrama. Nu e adevrat!. Ceva mai mult: cnd a aprut Literatorul nici nu stiam c Eminescu avu- sese acel accident. Epigrama o tiprise Dimi- trie Teleor. Lumea literar se astepta ca, dup moar- tea lui M. Eminescu, atacurile rivalului su s nceteze, dimpotriv, obsesia eminesci- an rmne, astfel c, n diverse mprejurri, exist tentative de a cobor prestigiul poetu- lui de geniu n opinia public. n acelasi scop, sunt atacati Titu Maiorescu, n primul rnd, si sustintorii lui Mihai Eminescu. n cazul lui Al.Macedonski, Mihai Zamfir este de prere c se poate vorbi de un nar- cisism maladiv : ... rareori vreun artist si-a ntretinut att de obsesiv cultul propriului eu si rareori acest cult a atins proportii hilare. Si totusi se observ o inconsecvent n manifestarea unor atitudini fat de rivalii si. n fond, afirm. I. Peltz, Alexandru Mace- donski era de o buntate incomensurabil. Urile si pornirile lui se dizolvau repede la cl- dura vorbei, n timpul unei plimbri pe un tro- tuar bucurestean, ntr-o sear de primvar timpurie. Era, fireste, de o suprtoare mobi- litate sufleteasc. Multi au vorbit despre ge- nerozitatea sa sufleteasc. Avea o privire de nger si de martir, de Mecena si de frate, de sfnt laic si de profet - spunea I. Peltz. Adrian Marino prezint patru situatii n care Alexandru Macedonski l deplora pe Mihai Eminescu: 1. Noua directiune, ea, creia se cuvine trista glorie de a fi lsat pe Eminescu s nnebu- neasc de mizerie (Literatorul, XI, 2 august 1890); 2. Mi-ati creat mie legenda c am lovit pe Eminescu, dar voi l-ati omort, cci l-ati lsat s moar n mizerie pe cnd strigati c este cel mai mare poet al trii! (Nationalul ,IV, 16 decembrie 1893); 3. Ceva mai mult, pe cnd d. Maiorescu, d. Carp si multimea celorlalti se rsftau n luxul policandrelor aprinse, pe jeturi de mtase, Eminescu era exploatat ntr-un mod infam de aceast ceat... (Nr. 1, Nationalul, IV, 5-16 decembrie 1893); 4. Eminescu s-a consumat la Timpul n curs de ani si a trebuit s nnebuneasc pentru a i se face un mic ajutor si s moar pentru ca versurile sale s fie date publicittii tocmai de cel care l declara poetul cel mai mare al trii (Secolul XX, III, 23 mai 1901). nltur orice resentiment si devine chiar generos privind atitudinea sa fata de Vasile Alecsandri si I.L. Caragiale. Moartea lui Va- sile Alecsandri i prilejuieste urmtoarea re- flectie: Alecsandri n-a murit. Era semizeu; astzi s-a fcut zeu - iat tot . Pe Alecsandri l socotea cel mai mare poet al doinei natio- nale, a crui oper va rmne nepieritoare. La fel despre Caragiale: Este normal - se ntreba Macedonski - ca, n tara noastr, un fost director general al teatrelor s fie nevoit s deschid o berrie pentru a putea s tr- iasc? ... ca tat a patru copii, protestez n contra unei astfel de nepsri nedemne de regatul romn, ministrii romni si de epoca de lumin n care trim (Romnul, noiembrie, 1893). La moartea lui I.L. Caragiale, Mace- donski public n pres o scrisoare deschis cu urmtorul continut: Domnule Director, Destul de grav bolnav aici, unde am fost nevoit s-mi ntrerup cltoria spre Bucu- resti, aflu cu nemrginit durere moartea lui Caragiale. Ne loveam adesea, pentru c ne iubeam mult. Pierd n el un rar prieten, si tara, un urias al condeiului. Unele din scrierile lui vor rmne o vecinic podoab a literaturii noastre. Caragiale a respectat limba asa cum nu se face de multi, si stilul su este cu des- vrsire admirabil. Humorist prin excelent - desi inim bun - el era poate superior lui Marc Twain. Ca om, era un fermector, iar instructiunea pe care si-o nsusise era din cele mai vaste. Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 51 Anul II, nr. 6(10)/2011 43 Recurg la organul dvs. de publicitate spre a v ruga s transmiteti familiei, mpre- un cu condoleantele mele, expresiunea acestor sentimente. Cu cele mai bune salutri, Al. Macedonski Procednd la o sumar comparatie ntre opera lui Al. Macedonski si a poetului care ocupa locul suprem n ierarhia valorilor lite- rare nationale, M. Eminescu, vom constata unele trsturi asemntoare. Pe cei doi i uneste dorinta de absolut si perfectiune, ide- ea de ideal, aspiratiile siderale, imaginea fe- meii demonico-angelice, a frumusetii de- monice. Noptile macedonskiene pot fi comparate cu Scrisorile lui Eminescu. Pot fi observate cu usurint nrudirile dintre Noaptea de decemvrie si Luceafrul emi- nescian, avnd o tem comun, conditia omului de geniu. Sunt comparabile: motivul oniricului (visul fetei de mprat si visul po- etului), motivul cltoriei (drumul ascensi- onal pe care l face Hyperion ctre Demiurg si drumul Emirului prin pustiu), evidenta alegoriei, analogia dintre Hyperion capabil de sacrificiul suprem pentru atingerea abso- lutului si Emir, care moare avnd imaginea absolutului. Hyperion, fiint a absolutului, vrea s cunoasc lumea, Emirul, fiint a lumii, vrea s cunoasc absolutul. Ambele creatii sunt poeme epico-lirico-dramatice care dez- bat destinul geniului, n comparatie cu omul comun. n Luceafrul, tentativa este apro- prierea de oameni, pentru c Hyperion vine din alt lume, pe cnd Emirul se deprteaz de oamenii din care provine. Calea de iesire pare, de asemenea, aceeasi: izolarea de uma- nitatea comun, dup ce Hyperion si Emirul au cunoscut-o n toat mediocritatea ei. Si n alte poezii ale lui Macedonski ntrevedem aspiratia Luceafrului eminescian: O! Suflet, sparge-odat ngust-ti nchisoare Si scutur-te-odat de lutul pmntesc (La suflet) Leapd-te de-orisicare simtminte printesti (Vlceaua) Asemnri se pot observa si ntre con- ceptiile despre geniu, despre poet si poezie ale celor doi mari poeti. Eminescu afirm: Dac geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scap de simpla uitare, pe de alt parte ns, pe pmnt nu e capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Cam n aceiasi termeni se exprim Al. Ma- cedonski n versurile de la sfrsitul poeziei Avnt: Dar vai! El care merge de-a drept la nemurire, Adesea n-are-n viat nici pine, nici noroc Ceea ce l diferentiaz de Eminescu este o anumit duritate a verbului si vigoarea de poet social si citadin (ntiul nostru reprezen- tant al lirismului citadin). Ostracizat si contestat n viata literar a timpului, victim, ntre altele, a propriului orgoliu, cu consecinte asupra destinului su literar, Alexandru Macedonski are o evident constiint a valorii sale literare, fapt care-i d dreptul s nutreasc la o viitoare recu- noastere de ctre posteritate: Dar cnd patru generatii peste moartea mea vor trece, Va suna si pentru mine al drepttii ceas deplin, S-al meu nume, printre veacuri, nltndu-se senin, Va-nfiera ca o stigmat neghiobia dusmneasc, Ct vor fi n lume inimi si o limb romneasc. (Epigraf) Termenul pe care-l prevede pentru recu- noasterea meritelor sale este devansat de c- tre posteritate poate chiar cu dou generatii. Valoarea operei sale a fost recunoscut att de istoricii literari ct si de cititori. Tudor Vi- anu alctuieste, ntre anii 1939-1946, cea din- ti editie reprezentativ a operei maestrului su din tinerete, n patru volume, astfel nct s se impun cititorilor ca o valoare de prim mrime a literaturii noastre. Adrian Marino, unul dintre ce mai pro- funzi cercettori ai operei macedonskiene, scrie Viata lui Alexandru Macedonski, Bu- curesti, E.P.L., 1966, si Opera lui Mace- donski, Bucuresti, E.P.L., 1967. n acelasi an, 1966, apar dou volume, Alexandru Macedonski, Opere I si II Po- ezii, o editie ngrijit de Adrian Marino, cu un bogat Studiu introductiv, cronologie si bibliografie, note si variante. Posteritatea critic a izbutit s fixeze de- finitiv locul potrivit pe care l ocupa Alexan- dru Macedonski n istoria literaturii romne. Pompiliu Constantinescu consider c Ma- cedonski s-a luptat cu Eminescu, fr s-l ajung, dar nu s-a lsat covrsit de forta De- miurgului. Dar caracterizarea lui George Clinescu din inegalabila sa lucrare, Istoria literaturii romne de la origini pn n pre- zent, se dovedeste a fi cea mai conving- toare, fixnd rolul lui Alexandru Macedonski n poezia romn si european: Fr ndoial c Macedonski este un poet inegal. Luat n toat dimensiunea, el nu suport comparatia cu Eminescu, poet profund si mai ales poet national. Dar pesimismului eminescian ni- meni ca el nu i-a adus o replic mai trit de ncredere n absolut. Cte strofe din poezia lui Macedonski rezist sunt ale unui poet mare, tot att de mare ca si Eminescu, n punctul cel mai nalt atins... poezia modern s-a pierdut n mruntisuri, dar Macedonski este un poet de aripi mari, de pathos, de alti- tudini. Ceva din solemnitatea strfulger- toare a lui Dante, din slbticia lui Byron, din jovialitatea mistic a lui Blake. n conceptia lui Nicolae Manolescu, Nu ne putem imagina nasterea poeziei moderne Ir cele dou fete de Ianus ale lui Mace- donski, una ndreptat ctre trecut, alta ctre viitor. Cu cteva luni nainte de moartea lui Alexandru Macedonski, Gala Galaction pu- blic un frumos articol, n Cuvntul liber (aprilie, 1920) din care retinem: Macedonski a fost ziarist, pamfletar, diletant politic, director de ziare si reviste, sef de scoal literar si mai presus de toate un pasionat amant al poeziei. Omul acesta rud, amic si uneori aliat politic cu ctiva din conductorii statului romn. Fiu de ge- neral, intrat prin cstorie, ntr-o cas de boieri romni, apartinnd oligarhiei atot- puternice, Macedonski, stiind sau nestiind a fcut tot ce i-a stat n putint ca s se stri- ce cu clasa lui si cu egalii lui si s dea buz- na printre noi, pe maidanul vast al boemei si al proletariatului intelectual. El n-a putut s prseasc, n casa lui, nici o para. Soscotesc c n privinta aceasta, Mace- donski n-a avut pereche dect n marele su potrivnic, Eminescu. Mai nepractic, mai cheltuitor si mai pornit pe mprteala cu prietenii dect Alexandru Macedonski, n- am cunoscut vreun altul printre intelectua- lii nostri. A jertfit totul ideii si atitudinii. Mace- donski - dup Eminescu - a fost tempera- mentul cel mai veritabil pe care ni-l putem nchipui. Psalmul IX, cu titlul N-am n ceruri, din Pslami moderni, ncepe si se sfrseste cu versul concluziv N-am n ceruri nici o stea, izolat de restul poeziei printr-un cmp estetic, pentru a da rgaz cititorului s mediteze. Dim- potriv, Alexandru Macedonski si are steaua sa pe cerul poeziei romnesti, chiar dac nu are mrimea si strlucirea orbitoare a poetului de geniu, Mihai Eminescu. BIBLIOGRAFIE Alexandru Macedonski, Opere, I si II, Poezii, Studiu introductiv, cronologie si bibliografie, note si variante, editie ngrijit de Adrian Marino Scriitori romni - mic dictionar - coordonare si revizie stiintific, Mircea Zaciu, n colaborare cu M. Popahagi si A. Sasu, Editura Stiintific si Enci- clopedic, Bucuresti, 1978; George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent, editia a II-a, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, editia I, 1941; Pompiliu Constantinescu, Scrieri, vol. VI, Edi- tura Minerva, Bucuresti, 1972; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei, E.P.L., Bucuresti, 1968; Adrian Marino, Viata lui Alexandru Macedonski, E.P.L., Bucuresti, 1966; Adrian Marino, Opera lui Alexandru Mace- donski, E.P.L., Bucuresti, 1967; I. Peltz, Cum i-am cunoscut - amintiri - , E.P.L., Bucuresti, 1964; Pompiliu Marcea, Varietti literare, Ed. Scrisul Romnesc, Craiova, 1982 Tudor Vianu, Scriitori romni, vol. II, editie n- grijit de Cornelia Botez, antologie de Pompiliu Marcea, Editura Minerva, Bucuresti, 1970; Mihai Zamfir, Introducere n opera lui Alexan- dru Macedonski, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972. 52 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Suprarea... Suprarea negr mi-a intrat n sn tocmai cnd credeam c nemurirea m ia-n brate... M cuprinsese focul iubirii, iar naivul din mine credea c nu-l vor putea stinge toate apele din hrti, dar suprarea m-a mbrtisat asa de tare, pe ascuns... s- a nfrtit cu suferinta, cu tristetea, pregtindu-m s-mi nchid ochii nlcrimati si tcerea-n lacrimi amare...! Toamna... De-atta toamn ce-mi circul n snge, acoperindu-m cu flori... si cu ciori, m trsc prin viat ca soprla ce plnge, iar mersul ei mi d mari fiori. ncheieturile creionului ncep s m doar, ca pe femeie cnd snii-i se las. Toamna m scoate din cas - afar, viata e grea, m-nteap, m-apas... Puiu Gheorghe R~DUCAN Iubito... Iubito, de vrei s-o ducem bine si s nu ne prind tristetea de mucegai, cnd vorbesti cu mine s taci... Iubito, de vrei s-alungm tristetea si durerea norilor negri ce ne-apas de sase ori pe sptmn si odat, numai joia, s vorbesti cu mine cu gura nchis... Iubito, cnd lumina din cntecul meu se abate asupra noastr s sfarme si minuscula bobit de liniste, s vorbesti doar atunci cnd eu voi fi plecat din mine, spre tine!!! S-a umplut... Azi, pcatul mi d voie s m rog la Dumnezeu, s nu vd lux si gunoaie si nici om cu gust... ateu. S-a umplut de tot paharul, limba clopotului plnge, am cam depsit... hotarul... De ce ne e dor de... snge? Viata este tot mai rece, cldura-i la... cabinet, cei ri vor s ne nece, s-i dm jos din alfabet! Zmbetul... Zmbetul tu, ochii ti, vocea ta, mi trimit fiorul ce m-nfsoar de picioare, de mini, de suflet... Dau fuga la propria-mi oglind... si nu stiu dac m iubesc sau m ursc... Cine este de vin? Eu, ori tu! si-n cusul palmelor ti d roua florilor din vpaia vntului, de pe vrful muntelui. De pe vrful muntelui, din naltul cerului, vine-n vale o adiere, ce te umple de plcere, Alizeu Dan Scurtu - Reproducere liber dup Serghey Toutounov Orice... Orice femeie-mi poate intra-n cas, dac-as putea... i-as desena minuni, ca s-mi desfac papionul la cmas, cnd ochii-mi tremura-vor pe ai ei sni. Le-as invita pe toate, viata s-mi desfac si s-mi nveseleasc ntunecimea, iar inima aprins-n flori de iasc, mi va sopti atunci: Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 53 Anul II, nr. 6(10)/2011 Stelian FILIP (18.09.1924 02.01.2010) Nscut la Moldoveni, Izlaz, Romanati / Teleorman si-a urmat familia la Tuzla, Constanta, unde ulterior s-a retras la pensie si este nmormntat. Profesor la Tuzla, apoi redactor, iar din 1968 seful sectiei Unda vesel la Radio Romnia Bucuresti. A scris peste 20 de crti, ntre care: Un buchet de epigrame (1975), Catrene... musatesciene (2007), Epigrame muc si sfrc (2009). A mai semnat Tell Blaciu, S. Dobrogeanu, S. Tuzleanu. Este inclus n aproape 20 de antologii si volume colective de epigram. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia (1970), Cettean de Onoare al comunei Tuzla (2009), iar scoala din localitate i poart numele. Reteta epigramei mele Un picut de indignare, Putin zmbet cnd gsesc, Limb iute, tinte clare, Restul... spirit oltenesc. Autoironie Mic, coltos, talent trei grame, Ce mi-am zis de mai multi ani? Hai s fac si epigrame, C tot n-am destui dusmani! Autoportret n viata mea de om btos, Eu prin att m-am afirmat: Pe nimeni n-am pupat n dos Si nici nu m-am lsat pupat! Scutire de salut n dou cazuri dup mine Poti fi scutit s zici Salut, Cnd insul ti-e necunoscut Sau dac l cunosti prea bine. Definitia epigramei Epigrama (cea cu har) E o spad de hrtie, Care-ti face ran doar Cnd se-nfige n prostie. Definitie (A o mie una) Epigrama-i pocnitoare Ce contine praf de rs. La unii pocneste tare, La altii scoate un fs! Celui care m citeste Ti-o spun (si nu cu titlu de repros) Privind aceste versuri ( mai ales): De cte ori mi le arunci la cos mi faci dovada c le-ai nteles. Celui care m laud O faci cu planuri bine calculate, Cu mine ns ai gresit putin: Pltesc njurturile pe toate, Dar laudele nu. Mi se cuvin. ntr-o csnicie Li se desfsoar viata n deplin armonie, Ct i e de scump soata Numai punga lui o stie. Zmbetul Giocondei Da Vinci, cu ilustrul lui penel, I-a dat Giocondei zmbet ncifrat, Gndindu-se s aib dup el Si criticii o pine de mncat! Echitate Fondul literar, bun for, A decis de la-nceputuri, Unii, drepturi de-autor, Altii, dreptul la-mprumuturi. Unui scriitor bgret E un semidoct, n sine, Dar a speriat prezentul Cci mimeaz foarte bine Si cultura... si talentul. Unui chirurg E vestit n medicin Opernd cu tot tipicul Si-are-o mn foarte fin: A simtit cnd i-am dat plicul. Dentistului meu Trist jalnic figur Ce mai ala-bala Sunt mai demolat n gur Dect... capitala. Unui palavragiu (epitaf) Zace-n inim c-un ghimp Ce i-l stie doar pmntul, A trecut atta timp De cnd nu mai ia... cuvntul. Unor paraziti Din indiciu n indiciu Azi pot lesne s conchid, Pentru dnsii un serviciu E ca un... insecticid! Efectul distantrii Pe Costic, la servici, Mi-l fcur sef, recent. Cum s-ar spune: ieri amici Si... tovarsi n prezent. Ft-Frumosului Florin Piersic Speriat de-a ta-nltime Cte-un ins mai mucalit Zice-adesea din multime: .sta-i piersic altoit! Dilem n eterna Romnie, St guvernul la rscruce, Dar n nici un fel nu stie Ce directie s-apuce! Dragoste de tar N-o s poat nici mafia Sentimentul s-mi destrame: M-am nscut n Romnia Si-aici voi muri!... De foame! Explicatie bahic Zice el: V spun pe sleau De ce fac mereu prpd: Unde dau de vin, l beau Pentru c... nu pot s-l vd. Folcloric olteneasc Desi nu-i btrn de fel, Merge cocosat nea Ghit. Zic oltenii despre el C-a-nghitit o cobilit! Unora care m ntreab de ce nu duelez n epigram Dragi confrati si dragi amici, mi plac luptele-ntre doi, Dar, scuzati, sunteti prea mici Ca s duelez cu voi! Tinerilor de azi Nu renuntati la Universitate! Puneti-v pe studii serioase, C una e somer cu patru clase Si alta e somer cu facultate! P a g i n #
\ n g r i j i t #
d e
N e l u
V a s i l e - N E V A 54 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Adrian BOTEZ O dung - fizic - inexplicabil aud - undeva - ecoul degetelor mele - btnd un ecou de mars - pe un ecou de margine de mas viata mea s-a jucat la zaruri - si toti cti au pariat pe ea - au pierdut stafiile degetelor mele au nconjurat - n hor tcut jilav si rece - stiloul - si l-au silit s se miste - n sensul celor scrise aici ...ferestrele s-au nfundat - negre - cu liniste: pe sub pragul inimii mele - se scurge ctre plmnii mei - nvinsi istoviti - care de mult s-au predat - gazul otrvitor (lingnd timpane - amintiri aeriene de mult uitate priviri) - al amrciunii ...mestec proaspete flori de salcm - si mor: rmne - din toate - un surs - excesiv ntins pn s plesneasc - de rbdare ...elasticul sursului rbdrii s-a rupt - n toate prtile dintr-odat... ...de fapt - sora de salon care st aplecat peste patul unde scrie c-as fi fost eu - se sterge de zor - pe obraz de o dung rosie - fizic inexplicabil *** Solutia se ntmpl attea lucruri - n lume - total inutile - exasperant inutilizabile - a iesit o carte extraordinar! - -...toate crtile care ies - sunt extraordinare... - -se strig - de undeva! - -...de peste tot se strig - de foame - de moarte - de sanki... - a murit un presedinte! - -...au murit attia presedinti... unul dup altul... - - ...si papa... - - ...si papi au murit sodom... - a nviat unul... - - ...mereu nvie cte unul - asa demonstrativ... ...ce-i de fcut - ca s atragi atentia ntr-o lume - n care - toate faptele - devin lucruri: lucruri mucegite - de dezinteresul general si total - lucruri care se rotesc n gol inutil? cum s atragi atentia asupra sngelui care picur - glgie - foarte real - din cscate rni - fr nicio intentie ascuns - ilicit filmat - de a se mai ntoarce la inim - cum s faci s atragi atentia - asupra horcitului - aspru ca aripa diavolului... - ...asupra ultimului - ...fr va urma - fr partea a doua - secondo tempo ...! - strigt de suferint zvrcolit - si moarte - cu dintii nfipti - buldogeste - n beregat? ...lasi bratele-n jos - a neputint - apoi - strluminat de-o idee - te duci n piat - la rachetii moldoveni - si cumperi un AKM: te duci cu pusca automat sub brat - agale - pe rnd - la fiecare acas - la toti cei care ti-au trntit - data trecut usa-n nas - plictisiti de avertismente si exasperri fr play back ...rnjind - privindu-l - pe primul drept n ochi - fr s ochesti - tragi n plin - tragi pn-ti frige-ntre degete teava - urlndu-i celui acum interesat - pe cnd se prbuseste - strngndu-si ntre palme - spasmodic - pieptul bolborosind de snge: - ei - ai mai murit undeva cndva? - ...asta nu... - va mai apuca s suspine ...si asa la toti - tuturor - pe rnd... - pn cnd nu va mai exista credinta nimnui n trucajul mortii - si nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu cscturi trosnind alene - molim a virtualittii demente - decadentei molatic funebre ...de aici - va ncepe iar - lumea curat - lumea ochi viu n viu ochi - nu ochi n stricl - sticl-n ochi ...Criasa Zpezilor Otrvit Aburite - va sucomba - spre Triumful nrourati Tradafirilor *** Nu faci conversatie cu un asasin nu faci conversatie cu un asasin: l distrugi - si att ce s mai discut eu - spre exemplu - cu Moartea - care a dansat ca un dervis dement - prin toat viata mea - adncind - n pmnt si n ceruri - pn la nevedere - tot ce-am iubit? acum - am prins-o n fundtura Poeziei: i nfig pumnalul Cuvntului n piept - prompt si cu Majestuoas Tcere - si pn cnd nu vd cum ochii ei devin cer nstelat si liniste a Grdinii - n-o slbesc nu faci conversatie cu un asasin: i scoti pumnalul Cuvntului din piept - si vezi vezi cu ochii ti nboind (prin monstruoasa - cosmica ei ran deschis) - florile n grdini *** Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 55 Anul II, nr. 6(10)/2011 Adevrat este c ,,aflm despre cineva ceva pentru prima dat si att. De cunoscut, ns, avem prilejul s-l cunoastem dac o situatie identic se repet a doua oar, a treia oar, cnd capacittii noastre de cu- noastere i se ofer sansa. Mrturisirea cunoasterii este absolut va- labil acum pentru diplomatul-poet Theodor RPAN, pe care l-am aflat adolescentul de acum mai bine de 40 de ani, n prima duminic de septembrie a anului 1970, la o ntlnire a cenaclului literar pe care l organiza, lunar, ziarul Teleormanul. Se citea literatur bun, se prezentau creatii originale, se interpretau, se comentau. Fac aceast mrturisire cel putin din dou considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce stiu de-o viat, c dintre numeroasele ins- trumente ale fiintei omenesti, cel mai uluitor este, fr putint de tgad, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imagina- rului, a fiintei cosmice. 2. Pe lng ziarul Teleormanul functiona un cenaclu literar n care nu vrstele i apropiau pe cenaclisti, ci trirea alesilor n fiorul cuvntului scris. De atunci, am rmas cu acest cult al crtii si al creatiei. O spun ntr-un mod care poate s par patetic si nu as vrea s l simtiti asa. Re- ceptati-l ca pe o mrturisire de credint a unuia care cel mai mult dintre noi toti de atunci s-a cluzit pn la uitarea de sine n cuvntul scris. Ca profesor de literatur, le-am spus ele- vilor mei, cu fiecare prilej ivit c o form de fericire e lectura, o alt form e creatia, n general, si creatia poetic, n special. ntr- o societate n care tehnicizarea si pune tot mai mult amprenta pe modul de existent al omului si se vorbeste chiar despre disparitia crtii n format traditional, eu nu cred c va fi posibil, atta vreme ct creatorul autentic face art nu numai din ntruparea ideii n cu- vnt, ci face art si din fiintarea grafic a tex- tului n carte. Chiar mai mult dect att, cre- atorul si invit cititorul n modul cel mai ele- gant, asa ca mpreun s strbat universul crtii ntemeiat pe corespondenta viat- literatur, ntelegnd esentialul: creatia este o scriitur tainic, o criptografie pe care trebuie s o descifrm. Toate lucrurile sunt cu adevrat cuvinte, n afar de lucrurile pe care nu le putem ntelege si pe care le lum cum sunt. Poetul Theodor Rpan ne invit ntr-un mod cu totul special la mntuirea prin exer- citiul lecturii: - Vino, cititorule, vino, si ia- m de mn! Nu te nfricosa! Vino la umbra copacului Lumii, linisteste-te si vino s ne asezm n iarba cea deas de umbr, n pridvorul unui vesnic amurg, sub aerul dul- ce al verii eterne!... Nu mai rmne dect s ne eliberm gndul de angoasa existential si s ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. Nu este o surpriz a 12-a carte a poetului Theodor Rpan. Dup ce, la nceputuri, cu- noscndu-l, poetul Nichita Stnescu mrtu- risea: atentie, aici este uraniu... sau ci- tind poeziile lui Theodor Rpan m ntorc si zic - poetul s-a nscut romn!, Theodor Rpan ne-a obisnuit cu o anume periodicitate a aparitiei crtilor sale. ntre cele peste 3.000 de pagini publicate, Evanghelia inimii (Ed. SemnE, Bucuresti, 2010) este o creatie spe- cial, n alctuirea creia nu putem intra pn a nu ntelege c titlul i este cheie, cifru si, n consecint, cititorul, amator sau exeget, n demersul interpretativ ajunge la el. Si ce alt- ceva, mai presus de religia iubirii n care a trit si trieste poetul, poate nsemna Evan- ghelia inimii? Crezului poetic al spaniolului Juan Ramon Jimenez, pe care l ador si pe care l ia partener alturi de graficianul Damian Petrescu, tritor la Paris, i se altur poetul Theodor Rpan care ntelege c omul, na- inte de a deveni Cuvnt, prin actul divin al creatiei sale este Constiinta. Poezia, pre- cum Dumnezeu, nu este dect credint! Ideea crtii, dup ce a fost sugerat n titlu, strbate ntregul univers ideatic si liric, actionnd ca un fir al Ariadnei, subtextual. Cele patru prti ale crtii sunt structurate corespunztor celor patru anotimpuri. Fiecare anotimp este introdus n compozitia crtii printr-o selectie sugestiv din lirica lui Juan Ramon Jimenez. I. Primvara: Floralia Rtceste prin ploaie sufletul florilor. Nicoleta MILEA ti multumesc, Juan Ramon, pentru c m-ai nvtat s merg prin viat: nici grbit, cci ,,timpul va zbura naintea mea precum un fluture, nici ncet, cci ,,timpul va veni n spatele meu, ca un bou blnd. Asa stnd lucrurile, am ales Calea mea! (Theodor Rpan) Dincolo de t#cere metafora II.Vara: Iubitor Iubire, dac pleci, r- mn ruin. III. Toamna: Melanholia Pe un drum de aur se duc mierle. ncotro? Pe un drum de aur se duc trandafirii: ncotro? Pe un drum de aur m duc si eu. ncotro, toamn? n- cotro psri si flori? IV. Iarna: Ultima Thule Nu-ti arunca, moarte, piatra n oglinda mea. Poetul nu are numai cultul cuvintelor, ci si cultul cifrelor. Viata este una, trece fr ntoarcere prin cele patru anotimpuri, care nu sunt altceva dect vrstele iubirii (cifra 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poet n lume si n lumin), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifra 33 corespunde vrstei hristice). Din- colo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rmne sufletul pur si etern, de o candoare inefabil. Rotundul crtii este evident. Incipitul ex- prim spiritul creatorului pregtit de jertf: Plng n limba romn si tac: e primvar n cuvinte!. E gata oricnd s rspund so- licitrilor circumstantei sau CLIPEI, cu o re- plic uneori efemer (martori infideli ai clipei), alteori, menit s sfideze timpul cu o des- vrsire intransigent (Din supunere oarb, sfinteasc-mi-se Cilpa!).Ct emotie nfio- rat fulger interogatiile care primesc si rs- puns din nevoia de aflare a cunoasterii! Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dinti al iubirii. Prima silab din ultimul sopot? Nu stiu! Moarte, acordeaz clavirul tcerii din mine si, ajut- m, Doamne, s trec! Rostirea haric dar si mestesugit aduce n prim plan bogate ncrcturi emotionale Poetul este mut, s-a dus tarotul! S vin primvara din-nainte! ti srut dreapta. Viata: Sunt Mortul din Cuvinte. La primul impuls, exegetul-crturar este tentat s caute asocieri ale poetului cu cele mai proeminente personalitti lirice. Pregtiti cu argumentele pe care ni le pune la dispozitie chiar Evanghelia inimii, suntem gata s contrazicem si s rostim cu fermitate c poetului Theodor Rpan i se pot altura truditorii cu har ntru credinta poeziei. 56 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Adriana YAMANE (Japonia) La csuta de pe marginea lacului, fe- restrele strlucesc si dinuntru se aud voci vesele. n cas, dou fetite stau tinndu-se de mn si privesc imaginile desenate n ca- ietul cu scoarte albe n care Seara si scrie impresiile de peste zi. Cele dou verisoare nu s-au mai vzut de anul trecut, si au multe s-si povesteasc. Printii stau s discute probleme de-ale adultilor, iar Paseran - cel mic - e n lumea lui, ocupat cu asamblarea unui avion din scndurele. Printii Aurorei se ocup si ei tot de art. Ei au un atelier de creat textile originale, si Seara e sigur c nu a vzut niciodat o rochie ca aceea a Aurorei, creat ca pentru un elf al pdurilor n nuante de verde si albastru, si mbinat ca frunzele unui copac mistic. Aurora i destinuieste verisoarei sale: toate hainele mele sunt frumoase, dar eu mi doresc... as vrea s am... hainele cele noi ale mprtesei. Stii povestea, nu? Un mp- rat din timpurile vechi a iesit n mijlocul po- porului mbrcat numai n haine pe care nu le puteau vedea dect cei cu inima curat; si asa deczuse de tare tara aceea, nct nici mcar copiii nu au reusit s vad hainele m- pratului. Cu sigurant, si imprteasa avea haine din acelea, si trebuie s fi fost tare fru- moase, dar ea a stiut mai bine ce s fac si le- a tinut ascunse. Hainele mprtesei trebuie s fie si acum ascunse undeva, si nici nu stii ct mi doresc s le aflu! Paseran, asezat pe covor, mesterea la ju- cria lui zburtoare, dar pe msur ce po- vestea fetelor se depna ca un fir de borangic, gndul lui ncepu s colinde liber prin lumi de basm. Paseran avea si el multe de povestit: ntr-o noapte de var i apruse n vis Zna Licuricilor cu o lantern mic n mn, si Paseran aflase atunci c orice lucru care este cutat poate fi gsit cu ajutorul acestei lu- minite fermecate. Poate c stie Zna Licuri- cilor, sopti el gndurilor. Seara l mngie usor pe pr: Paseran, spune unde o gsim? Zna Licuricilor cu tine a vorbit, du-ne la ea dac poti!. Paseran sta pe gnduri: cred c se joac printre florile din pdure, pentru c vin acolo multe luminite-licurici, dar trebuie s stii care dintre ele este ea. Seara o trage de mnec pe Aria, si i sop- teste la ureche: mam, vrem s mergem s vedem licuricii! Paseran zice c Zna Licu- ricilor e printre ei, n pdure. Ce ziceti, oameni buni, mergem n pdure cu copiii, s vedem feeria noptilor de var? spune Aria cu vocea ei cnttoare, si cum nimeni nu are nimic mpotriv, dou mame, doi tati si trei copii, echipati cu saluri si lan- terne se ndreptar spre Poiana Pdurii. Pe msur ce intri mai adnc n pdure, pe lacul irisilor ncep s apar nuferi, si aici e lumea licuricilor, libelulelor si tntarilor. Ciu- dat, oare de ce nu ne atac tntarii? se mira Cora, mama Aurorei. Aria rde: secretul este n ierburile aromate pe care le-am mncat la cin, n salat: busuioc, ment, oregan, p- trunjel si altele; plantele ne schimb mirosul si ne fac s fim tratati ca prieteni n toat pdurea. Lanternele se sting si n Poiana Pdurii se face ntuneric deplin. Aproape deplin. Printre copaci se vd clipind luminite care par s-si trimit semnale una alteia: sunt licu- ricii. Copiii psesc atent pe poteca de lemn, de fapt un podet lung, construit n asa fel nct oamenii s nu deranjeze viata micilor vietti ale pdurii. Ce ne facem, se plnge Aurora, c toti sunt la fel. Unde putem afla Hainele cele noi ale Aurorei rspunsul? Seara ncepe s recite o poezie- ghicitoare, care suna ca si cum ar fi citit dintr-o carte: n pduri sunt licurici, unii mari si unii mici; printre ei, alba lumin: este licurici sau zna? * * * La captul drumului, nconjurat de nuferi albi, Aurora st n genunchi si priveste n potirul unei flori imaculate, rsrite din no-roiul fertil. Pare s vorbeasc cu floarea, iar imaginea pe care o ofer mpreun proiec- teaz o lumin feerica pe fundalul noptii. Aurora si aminteste totul ca n vis: zna era asezat pe un tron micut n potirul florii, si cnd fetita i-a soptit c vrea s vad hainele cele noi ale mprtesei, mica lumin s-a ridicat n zbor si, srutnd fata pe frunte, i-a rspuns c lucrurile nu stau mult timp ascunse pentru cei care privesc cu ochii sufletului. Paseran si Seara ascult atenti povestea Aurorei: Si apoi... ea mi-a spus c hainele mprtesti sunt tesute de niste zne numite Urzitoare, care dau n dar fiecrui copil, la nastere, cte un vesmnt fermecat, dar care rmne nevzut pentru cei care nu caut s vad dincolo de aparente. Am nteles cum fiecare putem vedea hainele cele noi mpr- testi, hainele tesute din raze de lumin pe care le purtm si tu, si eu, si toti ceilalti. Estetica special a crtii se sincronizeaz cu vocea liric a poetului. Cuvntul, silaba, clipa, melanholia, tcerea, profunzimea, metafora, nelinistea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flcrile Gheenei, umbra, norii, oglinda, psrile, apa, aerul, licornul, firul de iarb, focul, tcerea - sunt elemente specifice uni- versului poetic rpanian. Pe tot parcursul crtii descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rpan care intelectuali- zeaz expresia poetic n limba romn. S nu credeti c ajungeti asa usor la n- telegerea textului dac nu stpniti cuno- stinte ce tin de identificarea unicittii stilului poetului prin bogtia lexical, prin intuirea celor mai subtile asociatii contrastante, prin frazarea ampl, uneori interogativ, alteori exclamativ, prin elemente ce tin de cultura tuturor timpurilor si popoarelor, si toate tre- cute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata fiinta n CUVNT, l simte cum simti o fiint cu toate ale vietii, crede n forta lui demiurgic, de aceea si asum cu toat sinceritatea tririi esentialul, micile si marile sensuri ale existentei. La echinoctiu smirna se preface n mucenita Nimfodora, sfnta, pe cumpene de vnt slvesc ghin- darul, din muritor sunt rspopit Cuvnt! Nu am murit! Nu am murit?. Versetele frea- mt de fiorul spunerii, ca si cum ar fi ultimul timp al ofrandei. Numai lectura Evangheliei inimii v poate convinge de un fapt cert: mplinirea nevoii de reper si model literar prin opera Poetului Theodor Rpan Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 57 Anul II, nr. 6(10)/2011 Afar, vntul turbat al Dobrogei sufla pu- ternic, spulbernd zpada asezat peste n- treg orasul, n trei zile de ninsoare continu. Un ger nprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a nceput s nghete marea la mal. Stolul de lebede st la adpostul digului din zona hotelului Paradiso, plutind pe apa putin adnc. Sunt toate cele 36 lebede adunate n familii, care ntregul an au ncntat privirile turistilor si ale localnicilor. Nu exist rivalitti ntre grupurile de psri, ns fiecare familie are un mascul dominant, ce conduce ntreaga familie iar n caz de agresiune extern, se lupt cu agresorul ce d trcoale vreunei femele din grupul su. Acest fenomen este mai rar n- tlnit la lebede, dar nu exclus. Mai sunt situatii cnd se ciondnesc, ntre ei, capii de familii. Lebedele stau adpostite plutind la pi- cioarele stabilipozilor n incinta bazinului si se nclzesc ntre ele ferindu-se de urgia de afar. Printre cele cu vechime pe litoral se afl si puii din vara aceasta, fr experient si fr aclimatizare la urgia vremii de afar. nc au penele colorate gri. Abia din anul trei de viat devin albe complet. Valurile se izbesc cu fort de diguri arun- cnd apa nspumat peste ngrmdirea de pietroaie si stabilopozi si se mprstie pe su- prafata digului, loc de promenad al turistilor sositi la mare vara, mai ales seara sub razele lunii si a iluminatului public de pe falez. La fiecare val se depune un strat de gheat din ce n ce mai gros. Masculul dominant al cr- dului iese din ap si se adposteste pe plaj sub malul falezei. Stau toate adunate la un loc pentru a se feri de urgia iernii. Niciodat nu a mai fost o asemenea iarn de cnd aceste psri s-au aclimatizat si nu au mai prsit litoralul, pentru a nsoti stolurile de psri migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger nprasnic, cnd marea a nghe- tat la mal peste dou sute de metri spre larg. Noaptea se apropie de ntmpinarea zo- rilor. Este o noapte ntunecoas, fr stele, Ir posibilitate de orientare. Doar licritul slab al becului de veghe de la statiunea mete- orologic de lng hotel, mai arunc o scn- teie de lumin spre crdul de lebede nghetate. Zorile ncep s-si fac aparitia. Situatia este dezolant. Valurile se reped cu fort n Pl@nsul puiului de leb#d# mal, aruncnd cu putere sute de hectolitri de ap rece spre crdul de lepede. Cum a nceput s se mijeasc de ziu, masculul dominant se ndreapt spre plaj si ia ntreaga comu- nitate de psri gratioase si se ridic n zbor spre lacul Mangalia, lac cu ap mic, cu hran si cu adpostul oferit de plcurile de stuf. Aici se pot adposti mpotriva vitregiei vremii sau s se hrneasc cu pestisorii a- mortiti de apa nghetat. ntregul crd ate- rizeaz pe luciul lacului, grupndu-se spre mal. ncepe pescuitul, afundndu-si ciocurile n ml, cutnd moluste sau pestisori. Gerul strn- ge tare. Vntul sufl cu putere suiernd printre stufuri. Sesiznd pericolul nghetrii apei, gn- sacul dominant iese pe un plaur din turb si stuf, dup el urcnd ntregul crd de lebede. Doar un pui nevolnic si neexperimentat mai rmne s caute de mncare, ignornd perico- lul de a rmne prizonierul ghetii. Gerul si in- tensific tria, vntul sufl tot mai tare. n- treaga suprafat de ap se cristalizeaz instan- taneu, prinznd puiul de lebd n ghearele necruttoare ale ghetii. Vznd c nu mai poate nota spre plaur, puiul ncepe s strige dup ajutor. Tot grupul de pasri intr n panic. Tip, bat din aripi, pornind spre malul plaurului sau retrgndu-se ntr-o glgie general, che- mnd puiul pe plaur. Psrile cu experient ncep s sparg gheata de la mal cu ciocurile, ncercnd s ajung la pui pentru a-l salva. Se nvrt mereu n portiunile sparte s nu n- ghete apa la loc, ns gerul este prea puternic, iar puiul prea departe. Exist riscul ca ntreg stolul s rmn prizonier al ghetii nemiloase. Doar la ctiva metri de stol, puiul plnge dup ajutor, vznd cum psrile pornesc spre plaur abandonndu-l. Plnge puiul, plng si lebedele, scotnd sunete de jale. Sunt ne- putincioase. Nu au cum s-l ajute pe nesbu- itul pui. Se retrag pe plaur pentru a nu pieri n capcana ghetii ntregul stol. Afar gerul devine din ce n ce mai tios. Peste drum a nceput s nghete si marea la mal. Stabi- lopozii si bolovanii de piatr sunt albi si aco- periti cu turturi de gheat. Doar puiul de le- bd mai plnge n strnsoarea ghetii, ns glasul sau este din ce n ce mai slab. Ctelusa Molda, o corcitura maidanez, cu picioarele scurte si strmbe, ce se pripsise pe lng cldirea bufetului sezonier al ADRAS- ului, auzind tiptul de disperare al puiului de le- bad, alearg la malul apei. Face calea n- toars si latr la usa paznicului zgrind tocul usii cu ghearele, pentru a-i atrage atentia aces- tuia, s ias afar pe gerul de crpau pietrele. Nicolae, care pzea de ani de zile aceast cldire, motia la cldura unui calorifer elec- tric. Era cald si bine n camer. I s-a prut c o aude pe Molda ltrnd. Cine putea s apar pe o asemenea vreme vitreg? Molda ltra la usa camerei, apoi fugea spre malul lacului. Cnd Nicolae s-a uitat pe fereastr, a vzut cursele repetate ale ctelusei. Aceasta zgria cu insistent la usa sa, ltrnd continuu. Paznicul nu prea avea chef s prseasc cldura camerei, s vad ce vrea ctelusa. Dinspre lac nu putea s vin nici-un pericol pentru siguranta cldirii aflat n paza sa. Enervat de insistenta ctelusei si intrigat de cursele acesteia peste sosea spre malul lacului, si nvinge repulsia de a iesi n ger si vnt si porneste pe urmele Moldei lundu-si pe umeri suba clduroas. Ajunge ctelusa pe malul lacului nghetat si cnd a vzut puiul de lebd prins n strn- soarea nemiloas a ghetii cum ddea din aripi din ce n ce mai slab, si-a dat seama de situa- tie. Stia c apa este mic ns nmolul adnc. Las suba jos si fuge repede spre cldirea bufetului, de unde ncepu s care pe mal bla- turile meselor folosite vara la servirea clienti- lor. Aseza un blat pe gheat, apoi psea pe el, montnd altul n continuare, pn a ajuns la puiul de lebd. Gheata se sprgea sub greutatea omului dar blatul de mas nu se scufunda mai mult de ctiva centimetri, abia de i uda cizmele. n sfrsit, ajunge la puiul de lebd. Pasrea a nteles c nu i este dus- man, fiind obisnuit cu prezenta oamenilor, s-a lsat luat din ap, cnd acesta a spart gheata din jurul su. Nicolae, cu puiul n brate, ajunge, n fug, n camera nclzit si, acoperindu-l cu o hai- n, i cerceteaz aripile si picioarele. Constat, cu regret, c are un picior fracturat. A cutat prin magazia cu materiale o scnduric, din Virgil STAN 58 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 care, cu ajutorul cutitului, a confectionat re- pede dou atele. Puiul a fost prins de gheat exact pe ncheietura unuia dintre picioare si i l-a frnt. Nu va mai putea nota acum, ns de zburat va zbura si nota dup vindecarea com- plet la fel de bine ca si nainte de accident. S-a hotrt s-l pstreze n camer pn la vindecarea piciorului. Asa va avea si o ocu- patie, nu se va mai plictisi si poate l va mblnzi. Lebedele sunt nvtate cu oamenii, care, zilnic, le aduc de mncare n timpul anului. Vin si mnnc direct din mn, mai ales de la copii. Nu va fi o problem s-l pstreze. Puiul cu piciorul ntre atele, psea prin cldura camerei, fr s se mai fereasc de salvatorul su. Ridica aripile ncercnd s se echilibreze. Tipa din cnd n cnd chemndu- si familia. Nu era mofturos. Mnca fr nazuri pinea aruncat ntr-o farfurie de Nicolae. Peste cteva zile se va obisnui, si spuse Nicolae. Trebuia s-i dea un nume, ca s-l poat striga s vin la mas. Asa a si fcut. Cum era salvat din ghearele ghetii, s-a gndit s-l boteze Ghetus. Acum, Nicolae avea o nou ocupatie si de asemeni un nou prieten care i tinea de urt n lungile zile de plictiseal. Ziua, trebuia s mearg acas s-si ia de mncare si s se schimbe de mbrcminte. Sotia sa, geloas din fire, nici la btrnete nu-l slbea, mai ales c-l stia singur pe malul mrii, unde putea s primeasc orice vizit. Vznd c acesta, de la o vreme, si ia mai mult hran ca de obicei, a devenit bnuitoa- re, cnd sotul su ndesa n sacos o pine si jumtate. Ba, mai lua si tot ce era comestibil prin cas, n general de panificatie. - Pe cine ai, cu tine, la barac? - De ce? - Uite asa, vd c mai hrnesti pe cineva. - Deocamdat, nu stiu ce este, biat sau fat, rspunse el mucalit. - Cum, asa? - Pur si simplu. Nu am cum s stiu ce este. - Pi, nu ai observat, are sni sau..., m rog... - Nu... - Si unde ai agtat-o? - Nu am agtat-o, ci am gsit-o, sau... poate... l-am gsit, de ce te grbesti? - o fcea el pe misteriosul, s-si fiarb sotia fr ap. - Esti ntreg la minte? - Da..., ntr-un fel. - Crezi? - Da, cred. - Esti bolnav, cumva? - Eu?... Nu. El sau ea... sigur este. - Ce are? Nu nteleg. - Un picior rupt din cauza ghetii. - Unde l-ai sau ai gsit-o? - Pe lac, prins n gheat. - Omule, vrei s m omori? Ce cuta un copil pe lac n gheat? - Nu am spus c este un copil. - Dar ce este atunci dac nu este copil? - Un pui de lebd. - Chiar ai vrut s fac infarct? - Nu. - Cum, asa? - Ti-am rspuns doar la ntrebri. - Esti nebun, omule. Du-te la medic s te cauti. Cred c singurtatea din camera ta, bntuit de vnturi, ti-a luat mintile. - Deocamdat, nu mi le-a luat, dovad c la btrnete am devenit din nou tat cu responsabilitti, asa c mai bag o pine n sacos pentru pui. Sper ca atunci cnd i se va vindeca piciorul si voi putea s-l redau familiei sale, s m simt fericit c am salvat un suflet. - Treaba ta. Ia si niste mlai si pune-i pu- tin ap, poate l mnnc, c tot un fel de gsc este. - Am s-i transmit c este de la tine. - Am spus eu! Singurtatea noptilor ti-a luat mintea, omule! Nicolae si-a luat sacosa cu mncare si a plecat la noul su prieten, rmas doar cu Molda la cldura caloriferului din camer. Erau acum buni prieteni cei doi. Meritul de a salva pasrea era al ctelusei sale maidaneze. n dou sptmni, piciorul puiului s-a vindecat si Nicolae, cu el n brate, cuta sto- lul de lebede pe lng malul mrii. A trecut pericolul nghetului, iar zpada s-a topit. A gsit stolul tot lng cazemata de la Spitalul Municipal, acolo unde triau, pescuiau si se ntlneau cu cei ce le iubeau si le aduceau de mncare, de ani de zile. Cnd a vzut stolul, Nicolae i-a dat dru- mul lui Ghetus pe plaje. A zburat pn s-a alturat stolului ce plutea elegant pe luciul mrii, apoi dup ce toate lebedele l-au ncon- jurat si s-au bucurat glgios de venirea sa, puiul a prsit crdul si s-a ntors la mal, la picioarele lui Nicolae si a catelusei, ciugu- lindu-l de pantalon. A ridicat gtul su elegant si l-a scuturat n aer cu bucurie. Nicolae a nteles mesajul. Rmn prieteni pentru totdeauna. Cnd Ghe- tus a plecat spre apa mrii, Molda a alergat spre crd, ltrnd disperat. si pierduse prietenul, care i tinu-se de urt dou spt- mni. Se vor mai vedea vreodat, oare? La mal si-au luat la revedere. Unul apartinea apei, cellalt uscatului. Asa s-au desprtit, rmnnd prieteni pentru totdeauna, o pasre, un cine si un om de omenie. ngerul pzitor Sunt vulturul rotitor deasupra muntilor iar teama fuge-n trecut, speriat! Alturi, zmbesti enigmatic ascunznd scara sub arip. Rmi, cu mine, pasre rar si nu voi mai privi niciodat n abis ci numai cerul, casa mea si a ta! Roata timpului Numai ceasul e de vin! De cnd a cobort din perete si a iesit din cerc nsilndu-se pe ecranul telefonului, toate firele vietii s-au ncurcat n limbile-i nveninate de Timp. Visul ca o sgeat Nimeni nu-mi poate lua visele! E prima descoperire a arcasului din mine. Si totusi, o sgeat nu-mi iese la socoteal! Reflectii Nicio bucurie nu e ntreag! Nu sunt asa cum m visezi, nu esti aici cnd te doresc si totusi suntem jumtti ale aceluiasi mr... Urna sufletului meu n vasul acesta rustic pictat cu vechi motive, cenusa patimilor e ntesat de mine explozive. Ai grij, exploratorule, iubirea e nc o min activ! Dragoste de viat Iubesc ploaia, vntul slbatic, zpada, cernnd singuratic. Si totusi insist si totusi risc, s privesc soarele n adncul luminii. Cldura lui m nvluie si soare devin! Ioana VOICIL~ DOBRE Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 59 Anul II, nr. 6(10)/2011 Stelian IONESCU-ASTRALUS (06.06.1922 07.01.2004) Nscut la Rosiorii de Vede, Teleorman, s-a stabilit ulterior la Brasov, unde este nmormntat. Ofiter, ulterior tehnician constructor. A publicat 3 crti , toate de epigram: La dolce vita (1996), Rsul de pe lume (1998), La trei-pzeste (2000). Este inclus n peste 40 de antologii si volume colective de epigram. A fost membru fondator si presedinte al Cenaclului umoristilor brasoveni Anton Pann si s-a ngrijit de organizarea a 12 editii ale Festivalului National Epigrama, Zna Ironiilor (frumos nume!), n intervalul 1991-2002. Astralus, cum era cunoscut Stelian Ionescu n lumea epigramei romnesti, a fost unul dintre marii epigramisti romni: att la stat (nalt de 1,90 m, atletic, top-model as putea spune), ct si ca implicare (a fost membru fondator si vicepresedinte al Uniunii Epigramistilor din Romnia) si, mai ales, ca valoare epigramatic (premiat la numeroase concursuri nationale). Ratare n viat Din ale vietii mari probleme, Pe asta cel mai bine-o stiu: Mereu eu m-am sculat devreme, Dar vesnic m-am trezit trziu! Solutii Nu vom putea iesi din criz Dect cu mijloace de piat: Democratia ca deviz, Coruptia ca mod de viat! De m-as mai naste a doua oar N-as vrea s fiu miliardar Si nici, n rnd cu dizidentii, As vrea s fiu minoritar S pot avea si eu pretentii. Sinceritate Gsesc c-a fericirii cheie Si-al sufletului meu balsam, S mor e, pentru o idee, Dar deocamdat nu o am! Porcul si politica Politica zic eu- din toate O cale de-ngrsare e, Cci n politic se poate Si-i bine s mnnci... orice! Politica O entitate ce trieste Din paradoxuri si minuni! Ea adevrul l slujeste Edificndu-l din minciuni. Traditie romneasc Cnd Domnii nu le conveneau, La Nalta Poart i vindeau; Si vnztorii nu sunt morti: O fac si azi... la alte porti! Nuant definitorie Peste tot se-ncalc dreptul, Visuri mari se nruie! Nu renunt nteleptul- Prostul, ns... struie. Redistribuirea bugetului Printr-un act de guvernare Socotind c astfel scap Vor s umple-o groap mare Cu pmnt din alt groap. Astenii de primvar Cnd primvara, astenia Motiv devine de zzanii, Brbatii-si uit datoria, Femeile si uit anii. Sahul, joc strvechi Nu s-a depsit rutina, Nu s-au petrecut minuni: Regele, ca si regina, Stau si-acum ntre... nebuni. Vnt (definitie) O adiere, dac vrei, Ce are prostul obicei Rmas de la securitate: ... Bate! Eterna poveste S-au cunoscut, s-au cununat, S-au nselat, au divortat, S-au recstorit apoi Si-i bine-acum!... Ca-n versul doi! Minijupa Privindu-i fusta, scurt foc Doar dou palme sub mijloc Brbatul, trist, i reprosa: Iubito, tu-mi ascunzi... ceva! Tnr prima oar la vot Cu ochii ei de peruzea, S-a prezentat la vot copila C-o fust ce-i acoperea Doar locul unde pui... stampila. Paradox feminin Am admirat-o undeva, n timp ce-si etala pe strad O fust ce-i acoperea Pretul iaurtului Mncnd iaurt si la cantin, Pe vremuri mi-am luat masin Si-acuma tot iaurt mncnd, Azi, mine, trebuie s-o vnd! Stop criticii Cnd negativele aspecte Nu vor mai fi, le-om duce dorul, Cci, fr unele defecte, La ce-ar mai folosi... umorul? Exod Rmnerea pe-afar e mania Ce de o vreme vrea s se remarce! Devine limpede c-n Romnia Nici... bumerangul nu se mai ntoarce. Inexorabila dilem Timpul sta e nebun Si, n calcule, meschin: Pe msur ce-l adun, mi rmne mai putin. Plns de toamn Cnd norii plng si cnd copacii si plng pierduta bolt verde, Iar cmpul gol si plnge macii, Eu rd... c nu mai am ce pierde! Judecata de apoi si plata pcatelor O, Doamne-acuma, cnd ti stau n fat ncovoiat sub grelele pcate Ce mi-au nevrednicit ntreaga viat, Permite-mi s mi le pltesc... n rate! De mortuis nil nist bene De peste veacuri ne parvine Dictonul care ne nvat: Pe morti vorbiti-i doar de bine C i-ati brfit destul n viat! Mort Un tip rigid, dintr-o bucat, Dar din pcate ncrezut, Cci nu salut niciodat Si nu rspunde la salut. P a g i n #
\ n g r i j i t #
d e
N e l u
V a s i l e - N E V A 60 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul II, nr. 6(10)/2011 Cristina OPREA Pe 15 iunie, acum 107 ani, la Piatra Neamt venea pe lume Victor Brauner, artist de mare anvergur, cu un rol important n istoria artei moderne. Despre creatia sa exist mr- turii scrise de ctre specialisti, materializate n articole si crti. Acest articol nu se vrea a fi dect o re-amintire a personalittii sale, a scurtei sale existente, avnd n vedere faptul c a locuit printre noi numai 66 de ani. Timp prea limitat pentru creatia unui artist. Dac privim cu atentie opera sa, facem o incursiune prin cu- rentele secolului XX, ncepnd cu expresionismul, constructi- vismul, cubismul, dada-ismul si ajungem n spatiul suprarealist, unde ne oprim, fascinati de moda- litatea artistului de a ne arta cum s psim ntr-o alt lume. Demersul su artistic a nce- put, cum era firesc, cu studii dup natur, dar constientizndu-si tririle, artistul face primii pasi n spatiul transcendental. O perioa- d a pendulat ntre materie si spirit, alegnd lumea spiritual, ilustrat n stilul su inconfun- dabil. Trecerea aceasta poate fi usor perceput prin vizualizarea mai atent a lucrrilor. Probabil, bntuit de ntrebri asupra naturalului si supranatu- Lumea tainic# a picturii lui Victor Brauner ralului, s-a oprit si asupra aces- teia - ce nseamn imaginea si cum poate marca ea existenta uman? Suntem nconjurati de imagine de la venirea pe lume. Totul este culoare si miscare. Ra- piditatea de stocare a imaginilor, care ne impresioneaz pe parcur- sul existentei, depinde de fiecare individ n parte. Suntem unici si avem triri unice. Creatia lui Victor Brauner ne vorbeste despre unicitate, dar si despre un trm magic, n care mai multe semne- simbol slsluiesc ntr-o armonie total. Lund n considerare na- tura nconjurtoare, factorii ex- terni, si construieste cu grij spatiul unde si vor duce exis- tenta elementele cu ncrctur simbolic, ce nu au fost compuse aleatoriu, ele reprezentnd o simbioz ntre real si imaginar. Lumea sa, cu substrat fa- bulos, este populat de animale fantastice, psri, pesti, pisici, serpi, cini, balauri, himere c- rora li se altur figura uman (feminin, masculin) si elemen- tele vegetale - floare, frunz, co- pac. Si-a gndit propria sa lume mitologico-urban. Mircea Eli- ade socoteste c ntelegerea mitului se va numra ntr-o zi printre cele mai utile descoperiri ale secolului XX datorit acelui rest mitic din comportamentul modern consubstantial cu con- ditia uman, n msura n care el exprim angoasa fat de Timp (Mituri, vise si mistere, 1972). 1 Modul su de a simti cu- loarea si de a o asterne pe pnz este diferit. Cromatica este sur- prinztoare, avnd n vedere tre- cerile de la un spatiu limpezit de lumin la unul tulburat de n- tuneric. Se servea de culori ntr- un mod simbolic, cu semnificatii numai de el stiute. n functie de mesajul lucrrii se pot identifica anumite armonii cromatice. Ac- centund anumite tonuri creeaz o conceptie de unitate cromatic. Trece de la pata plat la pata pic- tural cu o mare usurint, ceea ce demonstreaz sensibilitatea sa, dar si cunoasterea aprofun- dat a tehnicilor picturii. Culorile au o mare fort de a reflecta gn- dul creator al artistului. n tablourile sale apar fie un V i c t o r
B r a u n e r
-
A u t o p o r t r e t V i c t o r
B r a u n e r
- C o m p o z i t i e
c u
a n i m a l e
f a n t a s t i c e element sau chiar dou elemente, ca dominante, restul construind magistral spatiul compozitional. A gsit ci de comunicare din in- terior ctre exterior si invers. Compozitional, Omul este centrul n jurul cruia dispune celelalte prti ce compun imaginea si cre- nd un dialog. Cu miestria de care a dat do- vad, a ncercat s uneasc spa- tiul terestru cu cel celest. Prin ele- mentele sale compozitionale a ptruns n mentalul colectiv. Lumea semnelor sale, aceste ideograme i construiesc un lim- baj mai greu accesibil. Pentru fie- care element ce i populeaz com- pozitiile a gsit o semnificatie. A construit o lume magic folosind simboluri ce apartin tuturor co- durilor culturale. 1 Kernbach Victor, Dictionar de mitologie general, Editura Albatros, Bucuresti, 1983, p. 430.