Вы находитесь на странице: 1из 5

Zootehnia

Zootehnia este stiinta cunoasterii, cresterii, ameliorarii si exploatarii animalelor domestice. Produsele pe care le furnizeaza sunt multiple si rezulta din valorificarea produselor vegetale, determinnd astfel marirea randamentului economic n agricultura. Efectele sociale ale cresterii animalelor culmineaza cu asigurarea rationala a fortei de munca rurale, contribuind la combaterea somajului. Dezvoltarea stiintelor zootehnice n Romnia a fost posibila nsasi prin conditiile favorabile (geografice-economice) ct si datorita naintasilor (medici veterinari, ingineri agronomi si zootehnisti) ce au pus bazele acestei discipline. Obiectivul strategic fundamental n dezvoltarea zootehnica (tabelul 1.1) l constituie trecerea la economia de piata si pregatirea adaptarii productiei animale romnesti la cerintele C.E.E. Zootehnia (de la cuvintele grecesti "zoon" si "tehnos") este stiinta cunoasterii, cresterii, ameliorarii si exploatarii animalelor domestice. Pentru Al.Furtunescu zootehnia este "stiinta care, pe baza studiului legilor biologice ce guverneaza existenta si dezvoltarea speciilor de animale domestice, elaboreaza metode de lucru privind producerea, cresterea, ameliorarea si folosirea lor". Cursul de fata, Zootehnia comparata, este sistematizat n doua parti - Bazele zootehniei si Tehnologia cresterii comparative a animalelor domestice. n prima parte sunt prezentate: originea si formarea speciilor de animale domestice; studiul materialului biologic (raselor) ca "mecanism" capabil sa elaboreze productii animale, bazele morfo-fiziologice ale acestora si factorii care influenteaza cantitatea si calitatea lor; principiile ameliorarii si metodele folosite n practica zootehnica; alimentatia (hranirea) animalelor domestice si tehnici de producere, conservare si pastrare a furajelor; baza materiala a sectorului de crestere a animalelor. Partea a doua prezinta tehnologiile de crestere comparata a animalelor si cuprinde attea capitole cte specii de animale ne intereseaza (bovine, ovine, suine, cabaline, pasari de curte, animale mici de blana, albine si viermi de matase). Cursul constituie fundamentul stiintific al practicii si productiei animaliere. nsusindu-si notiunile de baza si tehnicile comparate de crestere a animalelor, viitorii economisti vor fi capabili sa organizeze si sa exploateze economic o ferma de animale. Cel ce studiaza zootehnia trebuie sa cunoasca biologia animala (anatomie comparata, fiziologie, genetica, ameliorare, ecologie, chimie si fizica biologica) si sa aiba notiuni de productie vegetala.

1.2. Importanta economica a cresterii animalelor Cresterea animalelor are rol important n viata economica a omenirii deoarece furnizeaza produse alimentare indispensabile hranirii omului. mbinndu-se cu productia vegetala, cresterea animalelor contribuie la dezvoltarea ntregului sector al agriculturii, la marirea productivitatii muncii si a eficientei economice, avnd contributie att directa, ct si indirecta la dezvoltarea economiei agricole. Direct, contribuie la realizarea alimentelor cu valoare biologica ridicata (lapte, carne, oua etc.). Ponderea de participare n alimentatie a acestor produse difera de la o tara la alta, n Romnia aceasta fiind de: 42% lapte si produse din lapte; 40% carne si produse din carne; 10% oua; 8% proteine din peste. Din calculele nutritionistilor, necesarul anual pe locuitor de produse animaliere este: carne total = 63,5 kg, din care: taurine si preparate 21%; ovine 8%; porcine si preparate 44%; pasare 25%; alte surse 2%; lapte si produse din lapte = 240 kg oua = 280 buc.; peste si produse din peste = 9,2 kg. Produsele (lna, piei, pielicele, blanuri etc. constituie materia prima pentru industria usoara, confectii de mbracaminte si ncaltaminte) si subprodusele (snge, oase, intestine, par, glande cu secretie interna) rezultate dupa sacrificarea animalelor se valorifica. De exemplu, sngele se foloseste n industria medicamentelor sau pentru prepararea fainii de snge; din oase se prepara faina de oase, cleiul, uleiul industrial; parul pentru perii etc.; intestinele ca membrane n industria carnii etc. Deoarece animalele furnizeaza o parte din energia mecanica necesara executarii unor lucrari agricole (mai ales n gospodariile populatiei), ele joaca un rol important chiar daca mijloacele mecanizate de lucru s-au dezvoltat si diversificat. Indirect, cresterea animalelor determina marirea randamentului economic n agricultura valorificnd produsele vegetale (n conceptia agriculturii ecologice), ce nu pot fi folosite direct de om (75%), ca: paiele, pleava, cocenii de porumb, vrejii leguminoaselor etc. Animalele, valorifica si reziduuri industriale, ca: tarte, gozuri, turte, borhoturi, taitei de sfecla, sroturi, melasa etc.

Pentru a produce 1 kg de proteina animala prin diferite produse sunt necesare urmatoarele suprafete: lapte 82 m2; oua 87 m2; carne de pasare 138 m2; carne de bovine 500 m2 . Animalele, prin ngrasamintele naturale pe care le produc, contribuie la ridicarea fertilitatii solului, deci la sporirea productiei cu cheltuieli minime. Animalele furnizeaza energie neconventionala prin tractiune, dejectii si caldura biologica. Cresterea animalelor se desfasoara n ferme, mai mari sau mai mici. De obicei, fermele mari produc animalele de reproductie care ajung la micii producatori. Pe plan mondial, dimensionarea fermelor zootehnice s-a facut tinnd seama de factorii tehnici, economici si sociali. Astfel ca, n unele tari predomina fermele mici (12-18 animale), iar n altele mii de animale, fiind organizate n unitati asociative sau cooperatiste: n Danemarca ferme de 100 capete vaci cu lapte; n Anglia 150 capete de taurine; n Franta 30.000 pasari etc. n S.U.A., dimensiunea fermelor de vaci cu lapte este n dinamica: de la 100 capete la nceputul ultimului deceniu, n statul California n prezent existnd ferme de 500-1500 vaci cu lapte. Acest lucru se justifica prin eficienta economica sporita, posibilitatile de mecanizare si automatizare, ca si computerizarea ntregii activitati de productie. n tabelul 1.1 sunt prezentate efectivele de animale din Romnia, pe specii si sectoare de productie. Efectele sociale ale cresterii animalelor culmineaza cu asigurarea rationala a fortei de munca rurale, contribuind la combaterea somajului prin atragerea acestei surse de forta de munca n dezvoltarea fermelor familiale si asociative. Si nu n ultimul rnd, productia si produsele zootehnice sunt surse de export. 1.3. Dezvoltarea stiintelor zootehnice n Romnia Bazele stiintifice ale zootehniei au fost puse de Filip N. (1864-1922), dascal si cercetator la Scoala Superioara de Medicina Veterinara si la Scoala Superioara de Agricultura de la Herastrau. Studiind rasele de animale locale si importate din Europa, a propus folosirea celor mai bune rase pentru ameliorarea materialului local. De asemenea, a propus nfiintarea de herghelii si depozite de armasari; s-au nfiintat primele ferme de elita pentru animale de prasila si oeria de la Palas; tamaslcul de la Runcu-Dmbovita pentru cresterea rasei Schwyz; depozite de armasari la Constanta si Neamt. N.Filip a subliniat ca toate eforturile de ameliorare sunt zadarnice fara hranirea rationala a animalelor: "Hrana, hrana si iar hrana, iata ntreaga stiinta a cresterii animalelor".

Ctitorul zootehniei moderne n Romnia este considerat profesorul G.K.Constantinescu (1888-1950), care a propus "zootehnicizarea agriculturii", demonstrnd ct de nerentabil era exportul cerealelor fata de exportul produselor animaliere. G.K.Constantinescu a nfiintat si organizat Institutul National Zootehnic; a publicat tratatul de "Zootehnie Generala", premiat n tara si strainatate. n perioada dintre cele doua razboaie mondiale si dupa al doilea razboi mondial s-au remarcat: N.Teodoreanu (membru al Academiei Romne), care a format Merinosul de Palas, rasa de oi cu lna fina; profesorii D.Costescu, Al.Furtunescu, A.Cardas, T.Nica, I.Fisteag, Gh.Moldoveanu etc.

1.4. Obiectivele dezvoltarii zootehniei Pentru atingerea acestor deziderate, obiectivul strategic fundamental pe termen scurt si mediu, n dezvoltarea zootehniei l constituie trecerea la economia de piata si pregatirea adaptarii productiei animale romnesti la cerintele Comunitatii Economice Europene . Cele 9 obiective specifice sunt : 1. stoparea declinului efectivelor si al productiilor animale si asigurarea cresterii acestora, pna la limitele necesare acoperii, n primul rnd, a cererii pietei interne; 2. cresterea disponibilitatilor pentru exportul de produse de origine animala; 3. mbunatatirea calitatii nutritionale si igienice a produselor de origine animala, n vederea "protectiei" consumatorului intern si acceptarii pe piata externa; 4. valorificarea integrala a conditiilor si posibilitatilor naturale, a fortei umane si traditiei existente pentru cresterea animalelor; 5. folosirea integrala a capacitatilor de productie existente, mai ales n complexele zootehnice cu flux industrial, retehnologizarea si modernizarea acestora, sprijinirea realizarii de noi capacitati de productie moderne, constituirea de adevarate ferme sau exploatatii zootehnice private, eficiente n realizarea de productie marfa, pentru piata; 6. sprijinirea crescatorilor privati, prin acordarea de credite, n conditii avantajoase, alocatii si prime, impozite reduse, facilitati n procurarea de material pentru reproductie, masini agricole, utilaje, echipamente, seminte, precum si realizarea de asociatii profesionale si economice, care sa organizeze crescatorii de animale n desfasurarea activitatilor de exploatare a fermelor, obtinerea, procesarea si comercializarea productiei, n dobndirea factorilor de productie;

7. cresterea veniturilor si profitului net al crescatorilor de animale, care trebuie sa se apropie de nivelul salariului mediu al muncitorilor din industrie, n vederea cresterii stabilitatii din mediul rural; 8. cresterea ponderii relative a productiei animale n valoarea economica si sociala a productiei agricole totale; 9. cresterea rolului specialistului n zootehnie pentru asigurarea suportului tehnic n exploatarea animalelor din ferme. n concluzie, Romnia are conditii naturale, tehnice si economice, precum si resurse umane favorabile dezvoltarii rationale a productiei animale n circuitul normal sol planta animal - sol, cu efecte benefice majore asupra economicitatii si stabilitatii ecosistemelor.