MOTIVATIA

Motivul este acel fenomen psihic ce are rol esential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei, in timp ce motivatia este sistemul psihic reglator care consta in ansamblul motivelor(impulsuri,imbolduri,pulsiuni interne,energizari sau activari, stari tensionale sau mobiluri) care declanseaza si sustin actiunile oamenilor. Desi motivul este o cauza principala a unui comportament, nu orice cauza este un motiv, deoarece motivul este doar cauza interna a conduitei noastre. In psihologie se disting 2 mari directii de abordare ale MOTIVATIEI: Directia homeostatica; Directia non-homeostatica In cazul primei abordari se cosidera ca la baza motivatiei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei, potrivit caruia organismele tind sa-si mentina aceeasi stare, un anume echilibru constant, cu toate modificarile mediului. Cand echilibrul este perturbat, atunci fiinta vie reactioneaza in vederea restabilirii lui. Dezechilibrele se traduc pe planul psihic prin aparitia unei trebuinte:nevoia de hrana, de apa, de caldura etc. Trebuinta este tocmai o traire a unei stari de dezechilibru,provocata,de obicei, de o lipsa. Dar nu tot ceea ce retinem ca o necesitate are o cauza nativa. Sunt multe trebuinte formate in cursul existentei noastre : nevoia de afirmare a personalitatii, de control, de a cerceta, de a te distra, de a conduce masina, etc. Toate acestea se formeaza, fiind produsul experientei, al civilizatiei care, satisfacand unele nevoi, creeaza si altele noi. Nici ipoteza conform careia motivele si-ar avea sursa intr-un deficit nu se verifica in toate cazurile. De exemplu, Charlotte Bhler, studiind copii foarte mici(din primii ani de viata), a constatat la ei,pe langa motive in relatie cu foamea,setea,nevoia de ocrotire, si actiuni fara radacini homeostatice: a)tendinta de a cunoaste, de a explora mediul inconjurator; b)impulsul spre manipularea obiectelor si chiar c)tendinta care ar urmari influentarea creatoare a mediului, incercarea de transforma ceea ce intalneste in jur. Astfel, inca din copilarie, se oserva tendinta de dominare a mediului, atat de caracteristica speciei umane. Ea este insa efectul unui surplus de energie, nu al unui deficit,ce cauta sa se declanseze. In urma mai multor studii pe diverse categorii de persoane s-a evidentiat ca privarea acestora de stimuli, de diverse solicitari prin care subiectii sa-si consume excesul de energie nervoasa duce la tulburari psihice si creaza tensiuni cu o posibila evolutie violenta, care sa determine un mare consum de energie. Trebuinta traduce o stare de dezechilibru. Ea da nastere la tendinte (impulsuri) care consta intr-o pornire catre miscare, catre o actiune. Se poate spune chiar ca tendinta este un inceput de miscare, fiindca miograful arata prezenta unei slabe excitatii musculare, cand ea apare. In fapt, tendinta, daca 1

nu intampina un obstacol, declaseaza una sau mai multe miscari. Dar, in acelasi moment, apar mai multe tendinte. Cand sunt contrare, ele se inhiba si actiunea nu are loc. In domeniul vietii psihice,cauzele principale sunt finale, vizeaza anumite scopuri. Acestea pot sa fie sau nu constiente. Cand trebuinta este constienta, vorbim de dorinta. Tendinta constienta de scopul ei este denumita intentie. Dar intre scopul urmarit constient si cel real, care poate fi inconstient, sunt uneori mari deosebiri. Uneori motivatia se contopeste cu insasi actiunea la care da nastere; cand cineva citeste o carte pentru placerea pe care i-o procura sau exploreaza o pestera pentru a-si satisface curiozitatea, vorbim de motivatie intrinseca. Daca insa actiunea desfasurata reprezinta doar un mijloc pentru realizarea unui scop, atunci motivatia ei este extrinseca (elevul care invata ca sa faca placere mamei sale, desi materia respectiva ii displace). In anumite conditii, o motivatie extrinseca poate da nastere uneia intrinseci. In cursul dezvoltarii societatii, o data cu perfectionarea uneltelor si cu ameliorarea conditiilor de trai, trebuintele si tendintele s-au diversificat, s-au inmultit considerabil, facand astfel clasificarea in detaliu a motivelor foarte dificila. Filosoful german Eduard Spranger a incercat sa grupeze principalele motive in cateva directii fundamentale. Astfel el a descris ceea ce e denumit de el Lebensformen forme de existenta, subliniind motivatiile dominante ce se pot constata, purificand oarecum structurile individuale. Ar fi, dupa Spranger, sase forme fundamentale: a)tipul teoretic, preocupat de cunoasterea adevarului, de studii stiintifice sau filosofice; b)tipul economic, avid de bani, de bogatie; c)tipul estetic, ce isi dedica viata frumosului din natura si arta; d)tipul social, prietenos, sociabil, preocupat de soarta celor multi; e)omul politic, dornic de putere, de a domina pe ceilati; f)omul religios, orientat catre absolut, catre ceea ce depaseste posibilitatile cunoasterii umane. Aceasta clasificare este insa incompleta pentru ca ea se aplica mai mult oamenilor care au un nivel destul de inalt de educatie si experienta, neglijand restul categoriilor sociale. Mai cuprinzatoare este cea clasificarea intocmita de H. Thomae, care vorbeste de tematicele existentei, preocupari fundamentale, in spatele carora stau motive stabile. Sunt descrise sase domenii: a) tematica reglativa cuprinde domeniul trebuintelor vitale:de hrana, apa, caldura, adica nevoile de ordin material, care in lumea civilizata depind de bani. Dar sunt incluse aici tematica erotica si frica,preocuparea pentru propria securitate. b) tematica integrarii sociale, nevoia de societate, de comunicare, colaborare, tendinta de a ajuta pe cei in dificultate. c) tendinta spre ridicare sociala: ambitia,dorinta de a depasi pe altii, de a-i conduce. d)activarea existentei, nevoia unei varietati, fuga de monotonie si plictiseala, dorinta de a calatori, de participa la spectacole, a te distra.

e)tematica creativa ori a realizarii de sine: ea cuprinde nu doar dorinta creatiei pe taramul stiintei sau al artei, dar si nevoia de a fi competent, de a sti multe. f)tematica normativa referitoare la tendinta supunerii la normele si regulile sociale. Aceste motive sunt aproape toate prezente la orice om, dar se manifesta in diferite proportii in fiecare dintre noi, functie de personalitatea noastra, de mediu si capacitatile innascute. De aceea, vom analiza in continuare cateva trebuinte si motive majore care apar permanent in conduita noastra: 1)Foamea si setea. Foamea si setea sunt trebuinte homeostatice primare, innascute, vitale, dar care au importante valente invatate. Astfel ca prezenta foamei sau a setei nu este suficient de importanta pentru a determina actiunea de a manca sau a bea, deoarece deseori mancam sau bem fara a ne fi foame sau sete, iar alteori ne abtinem de la a manca/bea din diverse motive(ingrasare, post). Daca raporturile dintre principiile alimentare necesare bunastarii organismului nostru sunt probabil aceleasi pentru intreaga specie umana, gusturile si obiceiurile alimentare difera de la popor la popor si de la o presoana la alta, in functie de educatie, categorie sociala etc. S-au facut multe cercetari privind efectele privarii de hrana, in urma carora a rezultat ca majoritatea subiectilor afirma ca au simtit oboseala, dureri musculare, scaderea ambitiilor si a impulsului sexual. Treptat, se instaleaza o stare depresiva, uneori apareau manifestari isterice,emotivitate crescuta, nervozitate, capricii. Hrana devine principala preocupare. Domina interesul pentru tot ce are raport cu mancarea. In regiunile in care lipsa hranei este aproape permanenta,mai toate visele, temerile, conflictele,magia, valorile si chiar structurile sociale sunt in relatie cu hrana si procurarea ei. Foamea si setea interactioneaza si ne influenteaza atat conduita, sanatatea si gandirea prezenta, ci si pe cea viitoare; ele se afla in centrul preocuparilor noastre luam din vreme masuri pentru a ne asigura necesarul de hrana si apa potabila,premise indispensabile ale vietii. 2)Frica si tendinta de aparare Frica este o bine cunoscuta emotie,dar este si un motiv de comportamentare. Tendintele de aparare care stau la baza fricii au o puternica baza instinctiva. Dar frica se extinde repede prin conditionare. Copilul care este pedepsit in mod sever incepe sa se teama de pedeapsa. Esecuri repetate pot duce la frica de esec. Apare teama de obstacole, frustrare. O distinctie importanta este aceea dintre frica momentana si teama permanenta, anxietatea. Prima este o frica legata de anumite situatii de viata, fireasca pentru majoritatea, in timp ce a doua, anxietatea, este o frica de un pericol iminent, dar nedefinit, un sentiment de perpetua insecuritate. Cand e accentuata, devine o stare patologica, o frica nevrotica.

Frica poate duce la activizare: fuga, ocolirea pericolului,aparare, mobilizare fizica si psihica. Dar, mai frecvent,produce inhibitie,reducerea activitatii si a randamentului intelectual, desi atentia si vigilenta cresc. 3)Frustrarea Este starea pe care o resimte cel care este privat de o satisfactie legitima sau care este inselat in sperantele sale, datorita aparitiei unor obstacole, bariere constientizate ca atare. Barierele pot fi obiective fenomene ale naturii sau de natura sociala sau subiective de ordin fizic sau psihic. Fiecare individ reactioneaza diferit in raport cu barierele, frustrarea devine un motiv de actiune in directii precum:a)eliminarea barierei;b)ocolirea obstacolului; c)reactii compensatorii(substituirea motivului sau cea a obiectului reactiei); d)reactii de auto-aparare(refularea,compensarea prin fantezie,identificarea, proiectia,rationalizarea sau atitudinea reactionala). 4)Stresul Stresul este starea de dezechilibru care reprezinta o amenintare pentru integritatea corporala sau morala a persoanei. Stresul este un fenomen psihofiziologic, ducand la tulburari atat biologice, cat si psihice. El poate fi provocat de o serie de factori diversi de la un zgomot puternic de lunga durata la suprasolictare, amenintarea cu pierderea postului, dead-lineuri,aparitia conflictelor, daca acestea sunt puternice si de durata. Conflictele se nasc atunci cand, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cand intensitatea lor este aproximativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflict posibile:a)Evitare-evitare, cand ambele alternative sunt negative;b)Apropiere-evitare;c)Apropiere-apropiere. 5)Atasamentul. Atasamentul reprezinta ansamblul de lagaturi afective intre indivizi a carui forma primara este stabilirea relatiei intre nou-nascut si mama sa. Afectiunea(atasamentul) este o trebuinta fundamentala a naturii umane, in lipsa ei copiii nu se dezvolta suficient intelectual,apar stari de angoasa, anxietate, tristete, depresie. 6)Motivatia erotica are atat baze biologice cat si sociale si este strans legata de sentimentul iubirii. Comportamentul erotic uman este inluentat de societate, de cultura si religie, dar indiferent de modul de manifestare a nevoilor affective (de atasament si/sau erotice) ele reprezinta un puternic motor al actiunilor si conduitei umane. 7)Motivatia realizarii de sine. Se manifesta atunci cand individul stie ca actiunile sale vor fi apreciate conform unor standarde, cand apare comparatia si competita cu alte persoane. Este legata de dorinta de a obtine un succes, o performanta intr-o actiune apreciata social, de a fi apreciat, de a valoriza actiunile/activitatile intreprinse. Dorinta de succes este o caracteristica general-umana, desi exista si unele persoane care sunt atat de dornice se a obtine succesul incat devin incapabile de orice actiune, din frica de a nu pierde).

Realizarea de sine este un motiv energizant, care ne impinge sa actionam pentru a ne ocupa un loc cat mai bun in ierarhia sociala si totodata pentru a ne gasi implinirea si linistea interioara. 8)Tendintele agresive Agresiunea este un comportament care urmareste lezarea, prejudicierea altei persoane. Sunt doua feluri de agresiune: a)una biologic adaptativa,reactiva, cauzata de comportarea altcuiva care ne lezeaza moral sau fizic; b)alta spontana,biologic nonadaptativa,maligna; In legatura cu originea tendintelor agresive, exista mai multe teorii: a)Teoria impulsului native,dupa care agresiunea are la baza un instinct innascut b)Teoria frustratiei,cauta sa explice mecanismul agresiunilor prin aparitia unor frustrari. c)Teoria sociala a invatarii,sustine ca agresiunea se invata ca toate celelate comportamente, in special prin observarea unor modele. d)Teoria catharsis-ului, contrar celui de dinainte. La orice om normal, exista structura anatomo-fiziologica implicata in declasarea unor acte agresive. In mod normal,ele se pun in miscare doar in cazul incalcarii abusive si brutale a unor drepturi. Frustrarea are, fireste, un rol, precum influentele sociale si educatia. Cat despre violentamaligna, nejustificata prin situatie, ea este de origine patologica, avand la baza dereglari hormonale sau de ordin fiziologic.