De ce scrie Cristi despre moarte Cristian Ciocan Moribundus sum. Heidegger [i problema mor]ii Editura Humanitas, 2007 M`rturisesc c` am fost foarte uimit c\nd am v`zut c` domnul Cristian Ciocan a scris o carte de- spre moarte: Moribundus sum. Heidegger [i pro- blema mor]ii. {tiu c` ea este rezultatul tezei lui de doctorat [i c` am \nainte o lucrare academic`, str\ns` \n chingile genului, din care rareori este \n- g`duit s` scape o remarc` intim` sau un g\nd a c`- rui nel`murire s` tulbure f`r` a face parte dintr-o arhitectur` bine calculat` a unei demonstra]ii filo- zofice mai \nt\i corecte, iar apoi creatoare \n siajul tradi]iei heideggeriene [i a fenomenologiei con- temporane. A[a este scris` cartea lui Cristian Cio- can: o construc]ie atent` [i corect` a mor]ii \n Fiin]` [i timp, \n care autorul decoleaz` rareori din fi[a de lectur` reg\ndit` [i asumat` pe cont propriu, atent mai degrab` s` reliefeze clar con- ceptele lui Heidegger dec\t s` fac` inutile volute personale care ar l`sa referin]a inexplicit`. Cartea este at\t de d`ruit` conceptului [i uit` at\t de bine de sine [i de preocuparea m`runt` (dar r`sp\n- dit`) a unui exeget de a atrage aten]ia asupra sa mai degrab` dec\t asupra conceptului pe care \l caut`, \nc\t las` impresia unei l`muriri paciente [i precise asupra unuia dintre cele mai importante concepte ale fenomenologiei existen]iale. Dar uimirea venea din reprezentarea pe care o am despre Cristian Ciocan: viu ca o tor]`, omni- prezent \n construc]ia institu]ional` a filozofiei ro- mne[ti, ubicuu la evenimentele filozofiei, debor- d\nd mereu energia unei cascade \n crearea Socie- t`]ii Romne de Fenomenologie, \n apari]iile cele- brei ei reviste, cu o notorietate interna]ional` care i se datoreaz` pe deplin. Cristi e ca o armat` de ti- neri greci, debarcat` pe teritoriul persan, gata s` \ntemeieze cet`]i [i temple pe oriunde trece: o nou` revist`, un nou colocviu, o traducere \n alte limbi a unor texte fundamentale ale filozofiei ro- mne[ti sau un site al filozofilor locali. Purt\nd cu el urma unei [coli [i a unui maestru venerabil, sim]i \n construc]iile sale un primat al culturii pe care doar o tradi]ie mai veche putea s` i-l impri- me. Cum de scrie el, a[adar, despre moarte? Doar \n orizontul de mai sus am formulat \ntrebarea, iar numai \ncheind lectura c`r]ii mi-am putut su- prima uimirea [i am putut lega noima acestui gest. Pentru Heidegger, \n paragrafele 46-53 din Fiin]` [i timp, interpretarea sf\r[itului asumat este calea singur` care se deschide fiin]`rii umane spre autenticitatea pe care o poate cunoa[te \n orizontul temporal dat. Orientarea sa c`tre moar- te este un fenomen at\t de singular, \nc\t \ntreg orizontul comunit`]ii, al mor]ii celuilalt, al situ`rii afective pe care i-o d` mundaneitatea \n raport cu con[tiin]a [i experimentarea mor]ii s\nt doar for- me de e[ec al [ansei pe care omul o are \n asuma- rea propriului sens al vie]ii, extras direct din sesi- zarea orient`rii c`tre propria moarte. Citind \ns` cartea lui Cristian Ciocan despre moarte, sesizez un accent discret [i r`s`rit spontan pe care auto- rul \l introduce cu naturale]e: dac` pentru filo- zoful german, limba este locul redob\ndirii auten- ticit`]ii prin eliberarea ei de flec`real` [i deschi- derea adev`ratului orizont spre moarte \n]eleas`, \n fine, ca posibilitate dat` fiin]`rii umane spre a o constitui \n intima ei alc`tuire, accentul lui Cristian Ciocan mut` (\ntr-o frumoas` pagin` a c`r]ii sale: 151) spaima de la moarte la orizontul \nsu[i al inautenticit`]ii fiin]`rii \n lume a omului: spaima de flec`reala cotidianului, a unei lumi lip- site de exerci]iul reflec]iei este, chiar \n orizontul fenomenologiei existen]iale, mai mare dec\t spai- ma de moarte, banalizat` la r\ndul ei \n cotidian. Puterea acestui g\nd poate face inteligibil` ale- gerea temei, c`ci el se poate transforma \n poves- tea culturii care \[i ridic` forturi pe unde trece.
Alexander Baumgarten F I L OZOF I E 39 lei Acr1541104.tmp 39 09/21/2007 4:59:48 PM