You are on page 1of 2

Morala si profit Etica in afaceri este o disciplina situata la granita dintre filosofia moralei si management.

Ea propune un set de instrumente de decizie utile in stabilirea strategiilor companiei, in rezolvarea conflictelor dintre grupurile care interactioneaza intr-o afacere: angajati si angajatori, manageri si actionari, companie si comunitate locala, institutii ale statului etc. Ca principii generale de conduita sau coduri etice, etica este aplicata in managementul resurselor umane, in managementul situatiilor de criza, in comunicarea de marketing in toate formele ei: branding, relatii publice, publicitate. Premisa de la care se porneste e aceea ca managementul etic este profitabil pe termen mediu si lung. Etica nu se reduce la a respecta legea. Ea presupune buna gestionare a raporturilor cu ceilalti. Etica inseamna mai mult decat a rezolva sau a preintampina niste conflicte. Etica in afaceri presupune gasirea unui echilibru intre interesele actionarilor si interesele grupurilor afectate sau implicate, de la parteneri pana la consumatori si societate in ansamblu. Ideea de baza e simpla: cu cat numarul celor care respecta un set minim de reguli este mai mare, cu atat cresc sansele de castig ale fiecaruia dintre jucatorii de pe piata. In noul mediu de afaceri, firmele nu mai sunt entitati autonome, ci sunt dependente una de cealalta. Firmele sunt ca niste noduri intr-o retea, astfel incat caderea uneia poate antrena o cadere in lant a mai multora. Succesul si esecul se impart. Compania de succes este aceea care socializeaza. Etica de import Business-ul se redefineste. Obiectivul sau ramane acelasi, profitul, insa mijloacele si caile de a-l obtine se experimenteaza continuu. Mediul privat de afaceri functioneaza astazi dupa o alta logica, intr-o alta dinamica. A inteles mediul romanesc de afaceri acest lucru? Mai degraba, nu! Companiile romanesti sunt firme inchise, traditionaliste, cu structuri de actionariat conservatoare, caracterizate prin incapacitate de comunicare, lipsa de transparenta si atitudine servila fata de autoritati. Una din erorile fundamentale ale mediului romanesc de afaceri consta in suprapunerea ori confuzia dintre actionariat si management. De aici, falsa idee ca, pentru a face o afacere, e suficient sa detii capitalul necesar si o reteta de castig. Or, a face afaceri inseamna: a avea o idee, un proiect sau, mai mult, o viziune si a imagina acest proiect ca activitate aducatoare de profit in conditiile legii si respectand interesele comunitatii; a elabora strategii, adica, a proiecta acea idee in timp, anticipand evolutia ei si asteptarile celorlalti; a planifica, a imparti viitorul in etape, cu termenul si obiectivul lor precis; a organiza, adica a crea departamente cu sarcini specifice si precise, supuse unui aceluiasi obiectiv; si, nu in cele din urma, a comunica: a-ti face cunoscute oferta si valorile si a intelege interesele celor de care depinzi. In , etica in afaceri nu e vazuta ca o strategie de management creatoare de profit. Uneori este inteleasa drept o strategie de tip me too, strategie de comunicare bazata pe copierea politicilor de branding ale marcilor de succes. Adica, facem etica fiindca se poarta. Sau, in cazul multinationalelor, etica e practicata ca strategie imprumutata de la companiile-mama. Precum tehnologia, etica se importa. In cazurile mai nefericite, etica in afaceri nici macar nu este vazuta drept o strategie de management; ea e inteleasa ca un simplu act de caritate al patronului ori actionarului majoritar, nefiind rezultatul unor cercetari de piata. Asa-zisele programe de responsabilitate sociala corporatista (RSC) se reduc la sponsorizari de activitati sportive ori la oferirea de bani sau cadouri unor persoane defavorizate. Companiile romanesti nu sunt supuse auditului social, iar programele de sprijin comunitar se fac neprofesionist, fara asistenta de specialitate. Nu s-a inteles ca, precum marketingul, etica presupune cercetare de piata si strategii pe termen lung. A face bine inseamna nu doar a dori si a putea, ci si a sti sa faci bine. Evident, multinationalele sunt cele care alcatuiesc avangarda si in domeniul comunicarii prin etica. Marile corporatii investesc in programe comunitare si stiu sa promoveze acest lucru. In cele din urma, implicarea in problemele sociale se dovedeste a fi benefica ambelor parti, companie si

comunitate. Monica Tatoiu, managing director al Oriflame, este convinsa de rolul eticii in promovarea unei companii. Este etic ca o parte din profitul unei companii sa se intoarca la grupul social care a participat la realizarea lui. Dupa aprecierea ei, cresterea vanzarilor Oriflame in conditiile scaderii pietei cosmeticelor se datoreaza si responsabilitatii sociale. In timp, brandurile globale ajung sa fie asociate cu proiectele sociale in care investesc. Avon Cosmetics Romania a devenit cunoscuta pentru campania de lupta impotriva cancerului la san, iar McDonalds pentru proiectele destinate copiilor. Romtelecom si BCR si-au alaturat numele cu importante competitii sportive. Marian Alecu, director general McDonalds , sustine ca este in traditia firmei ca de fiecare data cand deschide un restaurant sa faca o donatie substantiala in beneficiul unui proiect social local, important pentru comunitate. De astfel de donatii, de 5.00010.000 de euro, au beneficiat numeroase orfelinate, scoli si spitale. Sub vremuri In mediul romanesc de afaceri e greu de distins intre ilegalitate si imoralitate. Imaturitatea pietei, insuficienta legislativa si opusul ei, suprareglementarea, permit specularea ambiguitatilor legislative si ingreuneaza crearea unui spatiu al normelor si practicilor etice in afaceri. Cele mai multe din problemele mediului romanesc de afaceri se nasc in zona de intersectie dintre politic si afaceri: coruptie, conflicte de interese, ambiguitatile ramase in probleme precum controlul averilor, lobbyul, sponsorizarea partidelor politice. Se pot identifica trei surse majore de probleme etice in mediul romanesc de afaceri: (1) interventii ale statului pe piata, constand in facilitati acordate anumitor agenti economici (subventii, scutiri sau reesalonari de datorii), incertitudine legislativa, interventii pe piata financiara si in politicile de preturi pentru utilitati si unele produse de baza; (2) in raportul dintre producatori si consumatori, practicile corporatiste neloiale sau la limita legalitatii, practicile de cvasi-monopol ale unora din marile companii si ale distribuitorilor de utilitati publice; si (3) practicile din raporturile angajatangajator (munca la negru, salarii sub venitul minim, discriminare sau alte forme de abuz asupra angajatilor). Pentru a intelege natura problemelor cu care se confrunta intreprinzatorii, Departamentul Analize si Sondaje al Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) a efectuat un studiu pe un esantion de 1.399 de IMM-uri considerat reprezentativ la scara nationala. Studiul arata ca 44,64% dintre respondenti considera ca mediul economic este defavorabil dezvoltarii afacerilor, in vreme ce abia 25,50% cred ca acesta este favorabil intreprinzatorilor. Mai mult, principalele piedici in activitatea IMM-urilor sunt generate de institutiile statului care interactioneaza cu piata. Sondajul arata ca principalii trei factori care influenteaza negativ acest sector sunt birocratia excesiva, evolutia cadrului legislativ si coruptia. In , sectorul IMM-urilor pare a fi cel mai sensibil la evolutiile mediului de afaceri. IMM-urile sunt primele care reactioneaza la schimbarile pietei, la modificarile legislative ori la interventiile statului. Totodata, prin natura lor, ele pot fi mai dinamice, pot avea un management mai flexibil, cu o mai mare putere de adaptare. Deocamdata, IMM-urile romanesti sunt sub vremuri. In conditiile in care cauta metode de supravietuire, nici nu poate fi vorba de etica ori de responsabilitate sociala.