Constelatii Diamantine, Nr. 11 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 7 (11)
Iulie 2011
Substanta liric a poemelor
create de Viorela Codreanu Tiron,
n volumul bilingv (romn-ma-
ghiar) Ochiul somnului Darul
iubirii, Editura Anamarol, 2008,
izvorste dintr-o dram luntric.
Fiind tensionat n plan real de un
dor nemrginit de puritate, Eul-
poetic (das Ich) si restaureaz
configuratia, devenind Eu ideal
(sediu al reflectrii fiintei umane
n care este pstrat esenta me-
moriei originare), ntruct el [Eul]
simte c se afl sub semnul setei
metafizice.
Prin expansiune, Eul ideal in-
continuare n pag. 6
N.N. NEGULESCU
vesteste, cu o aur simbolic, si
toposul oglindit n titlu; aspirnd
astfel la tainicele hiperspatii
onirice.
Odat cu posibilittile sporite
de nltare spre o vedere superi-
oar, Ochiul somnului (prin
care priveste Eul ideal), ipostaziat,
se identific cu Darul iubirii an-
cestrale, ale cror energii abund
n proiectii erotematice. Desi pare
a fi un paradox, la aceast dimen-
siune, mprat pe claritatea imagi-
natiei somnului este constien-
tul; primitor de semnale lumi-
noase din focarul subconstien-
tului. Acest transfer difuz de sem-
nale, dintre cele dou instante
psihice, este de natur ideatic;
el nu exprim, n acest caz, anoni-
mizarea beznei efemeridelor.
Tonul confesiv/meditativ se des-
chide printr-o firid de cupol a
moto-ului/rezonator, cu intens
ncrctur sapiential/soteriolo-
gic, revrsat de ecoul biblic:
Au venit peste mine clipe de
ntristare (...) harfa mea s-a pre-
fcut n instrumente de jale si
cavalul meu scoate sunete pln-
gtoare. ...Apa va ptrunde n
rdcinile mele, roua va sta toa-
t noaptea pe ramurile mele
(Cartea lui Iov).
ntregul fond liric este domi-
nat de un spirit interogativ, care
filtreaz medierea paralelismului
gndirii gndurilor la temperatura
travaliului re/creator. n opozitie
cu tragismul lumii exterioare, po-
eta caut rspunsuri, certitudini
lmuritoare. Gndurile slbite
sunt ntrebate sub presiunea
imaginarului: cum s opresc
timpul acesta / ce curge haotic?
/ s-ti pot strecura printre gene
/ o mngiere / un cntec / un
cuvnt /ca o lumin adnc /
frumos s ncolteasc / n inima
ta?(nvat-m).
Dup cum observm, proce-
deul ales nltur efectele dis-
tantrii apstoare dintre cele
dou Euri si decodific n cheie
tironian reteaua de semnificatii
a elementelor de continuitate n
facultatea textelor.
Dihotomia evocativ din po-
emul Poate... este depsit de
cutezanta figuratiei poetice, care
graviteaz ntre formula oracular
a idealittii pure, la altitudinea
cntecului duios (nu sunt su-
netele chei ale energiilor univer-
sale?) si vaietul aprinderii
sinelui singurttii: A fost o nas-
Autoritatea gnoseologic a cuvntului
Autoritatea gnoseologic a cuvntului
Cristina OPREA
N.N. Negulescu, Autoritatea gnoseologic a
cuvntului ....................................................pp. 1,6
Doina Drgut, Eseuri .......................................p. 3
Janet Nic, Carevaszic, Din pcate ..........p. 4
Al. Florin Tene, Nietzsche, ntre rsritul
zeilor si amurgul lor ........................................p. 5
Florin Agafitei, Carpeta chintamani si secretul
lui Martin Honignerger ...........................pp. 7-10
Florentin Smarandache, Muzeu viu si pretuire
pentru un general ...........................................p. 11
Hrisostom Filipescu, Singurtatea, suferint
sau necesitate? ...............................................p. 12
Cezarina Adamescu, Spatiul acestei triri ..p.13
Ovidiu Ivancu, Optiuni dialectice, paradigme
culturale: E. Lovinescu si N. Iorga ......pp. 14,15
Slavomir Almjan, Perpetua rostire (*) ........p. 16
Alina Chesc, Pierdut-n Valea Regilor ...p. 17
G. L. Teleoac, Substratul pelasgic al Europei
fundamenteaz unitatea sa lingvistic ...pp. 18,19
N.N. Negulescu, Irizrile inocentei.............p. 20
Gh. A. Stroia, Atelierul Albastru... .......pp. 21,22
Adrian Botez, Cartea lui Iov... ..............pp. 23,24
Llelu Nicolae Vlreanu(Srbu), Poeme ...p. 24
Iulian Chivu, Reflectii din Pestera Nimfelor
.....................................................................pp. 26,27
Menut Maximinian, Poeme............................p. 28
Grigore Avram, Uneori serile vin... .............p. 29
Ion Pachia Tatomirescu, Poetul citit n
prism de Dumnezeu.................................p. 30
Emil Bucuresteanu, Platon, dragostea si...
politica......................................................pp. 31,32
Dan Lupescu, Ruga lui Brncusi .................p. 32
Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 33,34
Boris Marian, Poveste cu somon .................p. 34
Marian Ptrascu, Oameni, animale si cartofi
(V) ..............................................................pp. 35,36
Victor Martin, Scrisul din invidie ...............p. 37
Constantin E. Ungureanu, Vasile Alecsandri
despre confratii si si operele lor ........pp. 38-40
Corneliu Leu, ...Si tot ctre Fnus m-ndrept..p. 40
Daniela Sitar-Tut, Noc Literatury ....pp. 41,42
Nicolae Blasa, Discursul oral, discursul scris
sau vorbe si timp.....................................pp. 43,44
Viorica Popescu, Ninsori cu cristale .........p. 45
Valentina Becart, Poeme ...............................p. 45
Stefan Lucian Muresanu, Controversatul
manuscis al lui Iuda...............................pp. 46-49
Florian Copcea, Octoihul Ieromonahului Ma-
carie - o lucrare stiintific de exceptie ..pp. 50,51
Geta Truic, Generatia 27... ................pp. 52,53
Any Drgoianu, Poezii ..................................p. 53
Vasile Larco, Constelatii epigramatice .....p. 54
Ioan Lil, Istoriile lumii .................................p. 56
Adriana Yamane, Zen.....................................p. 56
Marinela Preoteasa, Poezii de dragoste ...p. 57
Sorin Voibea, Poeme ......................................p. 58
Laurian Ionic, Constelatii epigramatice ..p. 59
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redactie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 7(11)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind continutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apartine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redactiei:
Bd. Gheorghe Chitu, nr. 61, Craiova, Dolj, Romnia, cod: 200541
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redactia
Director:
N. N. NEGULESCU
Redactor-sef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redactie:
JANET NIC
Consilier artistic:
CRISTINA OPREA
Redactori asociati:
- Prof. univ. dr. CTLINA-FLORINA FLORESCU, SUA,
membr a Asociatiei Romne de Studii ale Americii
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHESC,
Universitatea Danubius, Galati
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de Stiinte si Arte
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
- Prof. univ. GRIGORE AVRAM
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatii.diamantine@yahoo.com
http://www.scribd.com/constelatii_diamantine
3
Doina DR~GU}
Romanii aveau, ntre alte
vorbe de duh, si celebrul dicton
Habent sua fata libelli (crtile
si au soarta lor). Este ca si cum
ai spune c o carte, ca obiect ma-
terial, si-ar putea decide, ea n-
ssi, destinul.
Soarta unei crti este prezi-
dat de mai multi factori; rolul
esential l are, desigur, Autorul.
Intervin, apoi, editorul, tipogra-
ful si cititorul. Intervin si vremea,
si vremurile.
Au fost corbii si vapoare
care, scufundndu-se, au dus n
adncul mrilor si oceanelor nu
numai bogtii, nu numai tunuri,
nu numai oameni, ci si crti. Isto-
ria culturii si civilizatiei consem-
neaz si efecte nefaste ale vremii
si efecte datorate unor minti bol-
nave. Au pierit n flcri attea
minuni ale lumii antice. Numele
incendiatorului Templului Arte-
misei din Efes a fost declarat
odios, iar cine i-l pronunta avea
parte de represalii. Cu toate
acestea, Erostrat - incendiatorul
- bntuie ca o fantom prin me-
moria omenirii.
Au czut prad flcrilor miile
de pergamente ale Bibliotecii din
Alexandria. Nero incendiase
Roma pentru a se distra. n acest
prjol au devenit cenus alte si
alte crti. Numai dup ce Guten-
berg inventeaz tiparul, crtile au
cptat o sans n plus de su-
pravietuire. Ele s-au aflat, si se
afl, generic vorbind, la mare
cinste: aparitia anticarilor spune
mult n aceast privint.
S-au mai cunoscut si minti
nfierbntate care fceau alergie
la ideea de cultur, implicit de
carte. Ideologul celui de-al treilea
Reich, faimosul Goebbels, de-
clara, cu cinism, c atunci cnd
aude de cultur i vine s scoat
pistolul si s trag. Plutoanele de
executie, si naziste, si comuniste,
au trimis pe lumea cealalt un
mare numr de oameni de cultur,
vduvind astfel posteritatea de
operele pe care acestia ar mai fi
putut s le dea.
Somnul ratiunii, vorba lui
Goya, a nscut monstri si n spa-
tiul romnesc; s ne gndim, spre
exemplu, la crtile lui Sadoveanu
arse n piata public de legionari;
s ne mai gndim, de asemenea,
la miile de titluri si milioanele de
exemplare de crti care au fost
topite n timpul comunismului;
s ne gndim, n sfrsit, la acele
crti care au fost efectiv arestate
si nchise n asa-zisele fonduri
documentare ale bibliotecilor
publice.
Gndurile acestea mi-au fost
prilejuite de un fapt, care ar putea
s fie anodin dac n-ar fi vorba
de crti: o licean, fiic a unui
important om al legii, i-a incen-
diat acestuia biblioteca. S-ar
putea crede c a fcut-o fiindc
tatl su ar fi pus-o s citeasc,
din scoart n scoart, masivele
tomuri. Eroare!, tnra a dat foc
crtilor pentru a acoperi furtul
sumei de 15.000 de euro. Ce-l va
fi afectat, mai mult, pe d-l procu-
ror? Pierderea crtilor sau a ba-
nilor? Euro va mai strnge, dar
crtile acelea - nu.
De unde se vede c soarta
crtilor depinde n primul rnd de
oameni (sau neoameni).
Sindromul Erostrat
Vor sau nu, intelectualii se
raporteaz la modele. Modelele
nu pot s fie dect capodopere.
Fiecare intelectual nzuieste s
fie un model; unii reusesc, altii
nu. Existenta intelectualului este
o permanent pendulare ntre vo-
catie si aspiratie. Exist si ambitii.
De cele mai multe ori, ambitiile
sunt desarte. Cine nu s-a mbo-
gtit din Ecleziast, deci cine nu
stie de desertciunea desert-
ciunilor si c totul e desert-
ciune, acela nu este n msur
s-si vad dimensiunile puterii.
Vrem mult (si este omeneste s
vrem mult), dar trebuie s fim
constienti de faptul c limitele
noastre sunt mrginite. S nu
uitm c omul nu este dect o
trestie gnditoare cum spu-
nea Blaise Pascal. Istoria culturii
si civilizatiei ofer multe, foarte
multe exemple de capodopere.
Pretinse sau adevrate. Cti rz-
boinici nu si-au ridicat statui?!
Cti faraoni nu si-au imaginat c
vor rmne nemuritori nchisi
acolo n piramide?! Cti creatori
din domeniile artelor plastice,
arhitecturii, muzicii, literaturii nu
s-au crezut de neuitat?! De la unul
a rmas un vers citat de te-miri-
cine, de la altii au rmas numai
amintirile despre ceea ce au fcut.
n veacul al XXI-lea, consta-
tm, cu tristete, c din cele sapte
minuni ale lumii antice n-a mai
rmas dect una (piramida lui
Soarta
capodoperelor
Keops). Gloria a fost si rmne o
iluzie; este efemer (acest cuvnt
vine din grecescul ephemeros,
ceea ce nseamn o specie de
fluturi care nu triesc dect o zi).
Chiar dac riscm s clcm
pe drumuri ndelung umblate,
vom spune c numai geniile au
parte de posteritate. S ne gn-
dim ce-ar fi literatura universal
Ir Homer, fr Dante, fr
Shakespeare, fr Goethe, fr
Eminescu? Si ce-ar fi muzica fr
Beethoven, fr Bach, fr Verdi,
Ir Enescu? Ori sculptura fr
Fidias, fr Michelangelo, fr
Rodin, fr Brncusi? Ori pictura
Ir Leonardo da Vinci, Rafael,
van Gogh, Gauguin, Picasso, f-
r Grigorescu, fr Luchian? Si
ce-ar fi iubirea de ntelepciune
(filosofia) fr Socrate, fr Pla-
ton, fr Aristotel, fr Hegel,
Ir Blaga? Si ce-ar mai fi lumea
Ir Pitagora, fr Edison? Ori
Einstein? Si mergem si ne ntre-
bm: ce-ar mai fi lumea fr Nor-
bert Wiener, ori fr Stefan Odo-
bleja?
Zicea un mare autor antic,
Sofocle, n acea capodoper care
a nfruntat vremea si vremurile
Oedip: n lume-s multe mari
minuni,/ Minuni mai mari ca
omul nu-s. Sofocle era un autor
precrestin; era un panteist. N-
avea de unde s stie c exist o
minune mai mare dect omul:
Dumnezeu.
44
Diana Iacob-Sptaru - Armonii
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
CAREVAS~ZIC~
De obicei, un Text, pus n Context, capt
aura Contextului. Felinarul ntregului lumineaz
firidele si feliile ntregului, punnd ntunericul
ntr-o lumin favorabil. Prin traiectoria baghetei magice,
njurtura plebei, rostit citet, se aristocratizeaz instantaneu.
Instinctul bdran poart, hocus-pocus, joben.
Mrlnia golneasc se mosierizeaz, devenind
discurs academic. Ct putere are puterea Contextului!
Ct putere are, acum, slbiciunea Textului!
Pentru a nu mai vorbi privighetoriceste, s exemplarisim
neste chestii, autohtone, n form, si indigene, n continut.
Carevaszic! Romnia, intrnd n Europa, mai bine dzis,
n Huniunea evropean, a devenit, tam-nisam, Euromnia.
Logic si filologic, nu? Ce se exist n Romnia, se exist,
prin deductiune rationamental, n Europa si invers, nu?
mparfumati cu iz european, copacii se cheam eurocopaci.
Rurile, euroruri. Soselele, eurososele. Rndunelele,
eurorndunele. Clotele, euroclote. Pupezele, europupeze.
Zambilele, eurozambile. Cuculeul, eurocuculeu.
Dar, pe lng eurocaimacul povestii, se numr si
eurozatul snoavei. Rezult, dintr-un condei, eurogropi,
eurogunoaie, eurovaci, eurohoti, eurospag si, de ce nu,
cel mai bogat zcmnt de pe la noi, europrostia.
Cnd pui ap de ploaie ntr-o butur tare, tria se blegeste
si devine plan, precum cenusa. Coniacul, democratizat, devine
posirc. De acum nainte, Europa nu va mai alerga, nebun,
spre progres, ci va merge sontc-sontc, n ritmul nostru
pcalo-tndalesc-smntorist. Avntul de munc al europenilor
se va poleniza cu lenea noastr agraro-silvic, iar rzboinicii lor
vor juca, pe cmpul de lupt, cprita, turca,mijoarca si popa-
prostu!
S le fie de bine, c si nou ne-a fost,de cnd ne stim,
destul de ru!
DIN P~CATE!
La noi, din pcate, cele bune merg ndrt,
iar cele rele merg nainte. La noi, din pcate,
justitia este injust, sntatea este bolnav.
Tot la noi, din pcate, dnd cu tifla pleonasmelor,
coborm n sus si urcm n jos, avem tinerete fr
munc si btrnete fr pensii, ca s nu mai vorbim
despre salarii fr bani. Si iar la noi, din pcate, orice sef
este un Cnut- om- sucit, orice politician este un Pcal
orice slujbas al Statului este un Tndal
si fiecare cettean de rnd este
o Jumtate-de om-clare-pe-jumtate-de-iepure-schiop.
Trim, din pcate, ntr-o perpetu fabul, unde toate sunt
de-a-ndoaselea, invers, aiurea. Permanent simtim,
din pcate, biciul paradoxului pe spinare.
Facem ce nu facem, si avem ce nu trebuie,
dar nu avem ce ne trebuie. Avem, din pcate, destule
virtuti n cap si pe hrtie, dar nu si n fapt. O tar
aproape rotund este condus, iar si iar din pcate,
din groap n groap, spre prpastie, de capete ptrate. Mncm
absurdul pe pine, irationalul, cu lingura,
bem fantasmagorii cu damigeana
si ne construim viitorul, privind napoi.
Nu vi se pare c suntem, din pcate, sau, poate din fericire,
n PARADOXALIA? Din pcate, avem prea multe pcate !
Si iar pctuim, si iar pctuim, ntr-o veselie.
Din pcate!
Benoni Mogosanu - Orizonturi
5
Al. Florin }ENE
Pornind de la finitudinea conditiei umane,
Nietzsche caut s redescopere crarea
pierdut ctre empireu. n lucrarea Werke,
filozoful caut un simbol prin care s nte-
leag sensul religios ca un reazem suprana-
tural. Renodnd firul din prima perioad a
creatiei sale, n care zeii greci si gsiser loc
n omagiile sale, Nietzsche consemneaz, n
Amurgul idolilor, dorinta de ntoarcere a lui
Dionysos, aceasta constituindu-se ca un tes-
tament: Nu cunosc un simbolism mai nalt
dect acest simbolism grec, cel al cultului
dionisian. Filozoful abandoneaz armele
revoltei sale contra zeilor la poalele miticului
Olimp. Aura de teologie negativ (cum scria
Heidegger n Nietzsche, Gunter Neske Verlag,
Pfullingen, 1961, Zweiter Band, p. 348), pen-
tru gndirea nietzschean, a nsotit tot timpul
mersul gndirii sale. Acesta, prin lucrrile lui
din anul 1888, a pregtit preschimbarea teo-
logiei negative n teologia pozitiv, ce ne
aduce n plin plan contradictia nietzscheni-
an, ce trece de la asfintitul zeilor la preg-
tirea spatiului pentru apoteoza lor. Perceput
ca demolator de idoli, ca oponent fat de tra-
ditia cultural, ca iconoclast fat de orice au-
toritate spiritual n afar de aceea a spiritului
propriu, Nietzsche ridic statui n opera sa
altor idoli noi.
Karl Jaspers n lucrarea sa Nietzsche. Ein-
fuhrung in des Verstandnis seines Philoso-
phierens (Berlin und Leipzing, 1936) preciza
c trstura fundamental a gndirii lui
Nietzsche, autocontrazicerea, a ndeprtat
de multe ori din logica multitudinilor exegeze
ideea c, n numele pasiunii pentru contra-
dictii si antiteze, autorul Nasterii tragediei
va cuta s-si imagineze, dup amurgul zei-
lor, cum va arta rsritul zeilor noi.
Stefan Zweig vedea n fostul profesor
de filologie clasic de la Universitatea din
Basel un geniu al ntorsturilor, al contra-
zicerilor violente (Tolstoi. Nietzsche, Bucu-
resti, Ed. Cugetarea, f.a., p. 182), pe motivul
c acesta se complace n jocul instabil al ne-
gatiei si afirmatiei, dar si n luxurianta pro-
liferare de antinomii. Autorul volumului Clipe
astrale ale omenirii explica evolutia gndirii
lui Nietzsche de la contestarea zeilor la nos-
talgia lor. Evolutia gndirii acestuia a fost
sinuoas, bogat n neasteptate fiorduri, cu
drumul segmentat de mai multe etape.
Trstura etapelor lui Nietzsche a strnit
dispute n rndul comentatorilor si. Karl Jas-
Nietzsche,
\ntre r#s#ritul zeilor [i amurgul lor
pers, n monografia dedicat lui Nietzsche,
mparte evolutia cugetrii lui n trei perioade:
1 - perioada ncrederii n cultur si genii (pn
la 1876), 2 - perioada ncrederii pozitiviste n
stiint (pn la 1881), si 3 - perioada elaborrii
unei noi filosofii impregnate de viziunea pro-
fetic a filosofului (pn la sfrsitul lui 1888).
Dincolo de latitudinea capricioas a para-
doxurilor si aforismelor proteice, gndirea lui
Nietzsche, n esenta si configuratia ei intim,
ascunde disponibilitti aparent nebnuite de
conformism, de blnd regrupare a motiva-
tiilor n jurul unor noi centre de autoritate
dup ce, cu obstinatie, le contestase, rnd
pe rnd, pe cele dinaintea sa. Acest joc al
contrastelor si face prezenta printr-un ritm
constant n opera sa. n prima perioad a
creatiei sale, Nietzsche se evidentiaz prin
devotiunea si extazul fat de genii si idoli.
Trecnd de la o extrem la alta, Nietzsche nu
aboleste definitiv perspectiva credintei n zei,
ci doreste s spulbere numai credinta n anu-
miti zei, cei crora el le-a declarat rzboi. n
Amurgul zeilor, dup ncntarea produs de
privelistea idolilor drmati, Nietzsche inse-
reaz capitolul Ce le datorez anticilor, n
care apeleaz la un zeu, strvechiul Diony-
sos, chemndu-l s protejeze viata, s simbo-
lizeze vointa de viat printr-odoctrin a mis-
terelor n care durerea este sanctificat .
(Friedrich Nietzsche, Werke. Klassiker
Ausgabe, Band I-VIII, Alfred Kroner Verlag,
Leipzig, f.a. p. 198). El sustine n Anticrist c
civilizatia a deczut pentru c s-a lsat sub-
jugat ntr-o perioad ndelungat de religia
crestin si n acest interval de timp n-a mai
creat un alt Dumnezeu: Aproape dou mii
de ani si nici un alt dumnezeu nou.
Imaginea unei civilizatii sectuit de o
religie bolnav reprezint, dup Nietzsche,
un spectacol pentru zei. Dar pentru care zei?
Pentru cei care apun, sau pentru cei care
rsar? Evident, pentru cei care rsar, de-
oarece, subliniaz mai departe Nietzsche,
steluta mic, jalnic de mic, care se nu-
meste Pmnt, merit poate singur, din
pricina acestui caz ciudat, un interes divin,
o privire dumnezeiasc (F. Nietzsche,
Werke, p. 257). Aceast metafizic de artist
are n centrul ei un Dumnezeu nvestit cu
acele trsturi pe care filosoful le rezerv
zeilor adevrati, meniti s le ia locul celor
falsi: un dumnezeu-artist, total lipsit de
scrupule si amoral, pentru care creatia sau
distrugerea, binele sau rul, sunt manifes-
tri ale capriciului si suveranittii sale,
care se descarc, n crearea lumilor, de zbu-
ciumul plenitudinii sale si de prisosul ei,
de durerea contrastelor acumulate n el
nsusi. (Ibidem, Band I, p. 36). Acest zeu
evocat nu este altul dect Dionysos, zeul
grec pe care, n faza final a lucrrii Ecce
homo, Nietzsche l va opune divinittii cres-
tine, cruia i va nchina stihuri, ditirambi, si
cu al crui nume filosoful nsusi si va semna
scrisorile n anii de eclips mintal. Revolta
lui contra miturilor pn cnd a vzut o po-
sibil instaurare a unei mitologii noi, n care
zeii nu se mai nasc pe naltele olimpuri, ci pe
postamentul propriei lui filosofii, mprumu-
tnd chiar aura biografiei lui spirituale.
Asa cum sugereaz, fr modestie, n lu-
crarea sa Ecce homo, devorat de optica mega-
loman a ultimilor ani ai vietii, ani cruzi de
boal, filosoful dorea s se erijeze el nsusi
n idol, n profet, care s vesteasc o nou
er a culturii umanittii. Precum, mai trziu la
noi, M. Beniuc, care se erija n tobosarul
vremurilor noi.
n Amurgul idolilor, scria despre sine:
am dat umanittii cea mai profund carte
pe care o are, al meu Zarathustra, si se
consider, fr nici o ezitare, ultimul dis-
cipol al filosofului Dionysos si dasclul
eternei rentoarceri. (F. Nietzsche, Werke,
Band VII, p. 14.). n timp ce demoleaz pe
Socrate, acest despotic logician care des-
tram ntelepciunea instinctiv, us unic
prin care filosofia greac de pn la Nietzsche
privise lumea, paradisul fanteziei, pedepsit
de biciul silogismelor, ngheat sub veghea
nemiloas a ratiunii. Dialectica optimist a
lui Socrate distruge muzica tragediei.
Combtndu-l pe Rousseau, Nietzsche
consider c, de la natur, omul posed o
fire demonic, predestinat pentru tragic, c
el este implacabil sortit s interpreteze vesnic
pe scena lumii rolul personajului tragic. Sim-
bolul lui Prometeu, nvingtorul zeilor, ex-
prim la filosof sensul etic al pesimismului, o
justificare a eternei suferinte, o imagine a z-
drniciei conditiei umane, fat de orice spe-
rant sau dorint de ameliorare este fr rost si
care impune ntotdeauna un tragic sacrificiu.
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 7(11)/2011
tere! / A fost o moarte! / si a mai
fost... / ceva-ntre ele... / un cn-
tec duios / sau un vaiet! (?) /
Spuneti-mi! / Ce a fost!?...
Chiar dac ncercm s sur-
prindem, n nucleul acestui exem-
plu, testura firelor de aur urzit
ntre dianoia (gndirea discur-
siv), nous (intelect), alogos
si eidos (idee), vom ntelege c
este de necuprins vibratia subtil
a ntruprii cuvntului (ascuns
sub simbolul hieroglific) proiec-
tat prin infinite oceane celeste de
o unic esent reflectoare a Fiat/
ului Creator.
Prin schematizare si tipizare
decorativ, sedus de latura te-
matic, locus logicus de factur
axiomatic din Firul de fum,
foreaz n trecutul abscons al
altui Eu contingent, deja eclipsat
de o aceeasi pecete a arderii:
Am cules / nenumratele tale
furtuni / si-am continuat s tr-
iesc / - prin bolul inocentei - / n
visul / transformat n firul de
fum, / ce se strecoar / prin toate
ungherele tale/ cu vesnica pe-
cete a arderii.
Culminarea tririi poetice
gndit (sau gndirea poetic
trit) prin bolul inocentei su-
gereaz aspiratia ontologic la
plenitudinea misterului sferic, cu
inedite bipolaritti noetice.
Fr a instaura confuzii seman-
tice, jonctiunea dintre adevrul
tulburtor, circumscris n con-
stiint, si finalitatea itinerariului
nostalgic se produce cu intran-
sigent: ntre noi / tremura de
mult desprtirea / deslntuind
furtuni de spaime, / n ploi dese
de lacrimi./ Priveam cum te de-
prtezi / - fluture alb - / prin as-
fintitul tcerii / aripilor nsn-
gerate de strigte, / lsndu-m
s-mi gust nstrinrile / nmiit
de ntregi (Priveam).
Delimitarea spatiilor privile-
giate este conturat tonic de rs-
punsul la spaima n fata tempo-
ralittii, ca tendint profund de
respingere a timpului cronologic:
Ce rost, s mai strig timpului, /
acestei lumi inerte si surde? /
cnd nu mai pot gsi / lacrima /
din ochiul timpului / iar sufletul
lumii / s-a stins n aduceri-
aminte?! (Cui s strig?).
Pentru a face mai transpa-
rent relatia dintre subiectul si
obiectul oniric, ntr-un alt spatiu
imagistic, evocator, generat de
predispozitia poetic, limbajul
dezveleste esenta nud a timpului
interior, ntru ivirea altor sensuri:
Timpul meu unic, / aparte de
celelalte timpuri, / s-a scurs asa
de ncet / pe lng mine, / nct
nu mai stiu / de l-am avut, / sau
/ nu a fost dect iluzia unui timp
/ rstlmcit de Doamna vreme
(Timpul meu).
Caracteristica sinonimiei
timp, vreme apartine aici n-
tregului domeniu al viului si sen-
zorialului fenomenologic.Une-
ori, pentru intensificarea visului
ispititor al existentei, poeta poart
pe drumul sensibilittii o masc
ritualic. Revelatia teritoriului
noptii si invocarea astral des-
chid comorile fondului etnoling-
vistic: Ies n prag / s iscodesc
noaptea, / n fata mersului z-
bavnic al astrelor / Ies n noapte
/ s visez mpreun cu Luna / si
nfig diamante n coarne de
fier. Superdimensionat de aces-
te combinatii de valori arhaice,
centrul poemului se ramific n-
spre haloul zorilor, cu evidenta
unei izbucniri profetice: Dar
ziua... / Ziua are puterea de a
drma, / de a zgudui visul / si
speranta / pe care le nalt / din
nisipuri cnttoare (Ziua care
vine).
Venit ca o pedeaps prome-
teic, fulguratia simptomului (la-
cunar), de sorginte simpatetic,
estompeaz secventele fluxului
imaginativ al ipostazierii leitmo-
tivului expulzndu-l n afara
visului: Adorm mereu n afara
visului / semn c nici visul nu
m mai primeste. / Adorm mereu
/ pe aceleasi cuvinte - acum fr
sens - / rscolind lutul simplu, /
nisipul pur si fierbinte / adunat
din aurare mbtrnite / poate
prea devreme n casa vietii mele,
/ unde visul si face culcus / n
imaginarul pustiu.
Aceasta ar fi doar o interpre-
tare generic a glipticii poemului;
ns forfota gemulelor silogistice
din structura semantic este mult
mai adnc... Ct suflu mitic frea-
mt n remarcabila constructie
poetic, determinat ontologic!
Asimilnd eterna rentoarcere,
desprins din focalizarea lenti-
lelor eliadesti, poeta simuleaz
glasul destinului, ncrcat de linii
sintactice bogate n volute. Des-
Isurarea polivalentei semantice
n care trieste succesiv, poemul
De cte ori te-ai ntors? (poem
nrudit n subsidiar cu mistica
abisului) consacr pluralitatea
nendoielnic a unei amprente in-
confundabile a umanittii uni-
versale: Ai but din izvorul ui-
trii / si ai crezut c ai s scapi
de tainele si tainitele memoriei,
/ fr s-ti pese de vrtejul des-
tinului / ce-ti conduce / eterna
ntoarcere, / nastere / si renaste-
re, / pn la iertarea pcatelor.
Si patosul declarativ din
Rzvrtirea lacrimilor polari-
zeaz eidetic imaginatia geneticii
umane cu elementele lumii mi-
nerale: Am ptruns n miezul
cristalului / ca-ntr-o eternitate.
/ Suprafata sticlei - ca bolta ce-
rului - / ascundea n ea minus-
cula mea lume / ntr-un ntreg
univers. / Dar n-am stiut / c oda-
t intrat-nuntru / mi-am nc-
tusat toate timpurile / n pocalul
lacrimilor-rzvrtite.
n litania Iart, Doamne!,
voluptatea proliferrii verbale
este emanat nspre o dimensi-
une sacral de sufletul poetei
sensibil la presiuni emotive:
Fr tine / sunt fir de nisip fr
memorie, / sunt bob de gru fr
smnt. / D-m, Doamne, vn-
tului de miazzi! / s m ascund
n poalele cerului / si s m n-
chid-n carapacea luminii. / m-
preuneaz-mi minile n rug-
ciune! / Ocroteste cuvntul ce
nu m omoar / si acopere-mi
cerul / cu ntregul Tu nume! /
Si... iart, Doamne! / copila sl-
batic / ce uit numele Tu /
fr voie.
Prin structuri, tendinte, detalii
si tonalitti radiante, visele lirice
ale Viorelei Codreanu Tiron, ex-
primate n discursuri rationale,
poart pecetea autenticittii, n-
nobilnd demnitatea expresiei.
Empiria spatiului poetic este
scnteietor locuit de autoritatea
gnoseologic a cuvntului.
C#r]i primite
la redac]ie
Marian Ptrascu - Oameni si
cini, Ed. Petrescu,
Rmnicu Vlcea, 2011
Ionut Caragea - Suflet zilier,
Editura Fides,
Iasi, 2011
continuare din pag. 1
Ionut Caragea - ntreita
suferint, Editura Fides,
Iasi, 2011
7
Anul II, nr. 7(11)/2011
n cartea de care m ocupam - ntre altii -
am scris despre Martin Honigberger si Csoma
Krsi Sndor. Amndoi au fost partial con-
temporani - o spun pentru cei care nu stiu
acest amnunt - n secolul al XIX-lea, n pri-
ma jumtate; amndoi au plecat spre Orientul
ndeprtat, ns independent unul de altul,
trind o vreme n India cu diferite scopuri.
Secuiul Csoma dorea s afle rdcinile
neamului din care provenea, motiv pentru
care locatia principal, care l-a atras deosebit,
a fost Tibetul, unde a stat un numr important
de ani ani ajungnd s definitiveze o grama-
tic tibetan si un dictionar tibetan - primele
din lume, de altfel, menite, initial, a folosi en-
glezilor care nu stiau limba vorbit n Tibet,
dornici ns de a avea legturi cu lumea tibetan.
Din acea perioad provin si cteva nsem-
nri importante ale lui Csoma cu privire la
mirificul trm al Shamballei. n legtur cu
acest lucru, trebuie mentionat un fapt, nu
lipsit de important, anume c Occidentul,
prin intermediul lui Csoma, intra n contact
prima oar cu mitica lume a Shamballei, cea
care avea s nfierbnte mintile apusenilor
n secolele urmtoare.
Nu intru n nici un fel n vreo disput cu
teoriile teosofilor si ale acelora care sustin
ideile cu privire la Shamballa; constat doar
c spirituala lume a Tibetului a produs o
existent spiritual stranie, asa cum Occi-
dentul, n vechimea lui, nstea lumea Hyper-
boreean, cu surprinztoare conotatii ce pro-
iectau gndul n mit, n supranatural si nefi-
resc, mai ales pentru cei care gndeau si sim-
teau existenta fr frisoane metafizice.
Nu m numr nici printre aceia care s
nu nteleag nevoia omului de autoamgire,
de oferire a sperantei c, dincolo de materia-
litatea universului n care vietuim, aidoma
luminii unei scntei iesite din focul primordial,
Florinel AGAFI}EI
Carpeta chintamani
[i secretul lui Martin Honigberger
ar trebui s existe, necesarmente, o altfel de
lume, eventual spiritual, care s ne fie net
superioar; att timp ct nu se poate proba
contrariul, totul devine posibil!
Prin urmare, lecturnd biografia lui Csoma,
redactat de Theodore Duka si tiprit la
Londra n a doua jumtate a secolului al XIX-
lea, nu am avut nici o tresrire cnd am citit
despre deosebitele preocupri ale secuiului
n tentativa sa de a ptrunde ascunsele nte-
lesuri legate de Kla-chakra si Shamballa.
n toat aceast poveste am ncercat s fiu
ct am putut de neutru, adoptnd pozitia ob-
servatorului impartial; am ncercat, dar nu
afirm c am si reusit! Si veti vedea de ce!
Dac am ajuns si la unele concluzii? Se poate
spune si asa... Cert este c nu degeaba Csoma
a fost declarat boddhisattva, fapt rezultat din
extraordinara-i cunoastere a Cii Timpului
- Kla-chakra.
n credinta tibetanilor exist conceptia
c boddhisattva sunt acele persoane care
si-au desvrsit evolutia spiritual, avnd
menirea de a veghea asupra umanittii, aido-
ma unor ngeri pzitori. Maestrii lama din
Tibet cunosteau calea ce duce spre starea
de boddhisattva, iar Csoma, care a nvtat
tibetana n preajma celor mai instruiti dintre
lama, ca de altfel si sanskrita, nu a rmas
strin de acest domeniu, dovad Notele
sale cu privire la Shamballa, precum si expli-
catiile din dictionarul tibetan ce nu eludeaz
aceeasi problematic, atunci cnd situatia o
reclam. Din cele transmise de Csoma, n scris,
posterittii, rezult c nu era nicidecum strin
de singurele documente ce fceau referire la
Shamballa, cunoscute sub numele de
Analele Albastre.
Analele Albastre - ntelese n profunzime
si respectate n litera lor - pot procura starea
necesar ajungerii n postura lui boddhisattva.
Mandala ce nsoteste Kla-chakra ofer
suficiente simboluri cunosctorilor pentru a
accede dincolo de ceea ce cunosc obisnuit
muritorii si care nu pot concepe dect lumea
lor ca fiind existent, lumea care le ofer expli-
catii, care le procur un anumit soi de certitu-
dini, dac pot spune asa, fortnd exprimarea.
n fine, ceea ce eu nsumi ajunsesem s
aflu cu privire la Shamballa, se realizase prin
intermediul celor scrise de acelasi Csoma
care, spre deosebire de Martin Honigberger,
a ajuns la o bun cunoastere a celor dou
lumi, tibetan si indian; din Tibet, secuiul a
luat ns, la propriu, nu numai lumina ntelep-
ciunii transmis de mari figuri, ci si cteva obi-
ecte de o sacralitate si valoare incontestabile.
Asa a fost cazul carpetei chintamani,
cu mandala specific Shamballei, pe care
Csoma o pstra n cufrasul cu care traver-
sase jumtate din lume.
Spuneam n cartea privind indianistii din
spatiul romnesc, despre faptul c secuiul
primea, din cnd n cnd, vizitele unor cons-
tante personaje, ntre care ofiteri si persona-
litti britanice ale timpului, asa cum a fost
Moorcroft, celebrul medic, devenit unul din
apropiatii transilvneanului.
ntre acestia, se va numra, la un moment
dat, si . Schofft, nimeni altul dect pictorul
care a realizat portretul secuiului si despre
care Martin Honigberger nu era strin. Pro-
babil prin intermediul pictorului vor afla cei
doi, unul de existenta celuilalt, asa nct
Csoma Sandor l va contacta pe sasul braso-
vean spre a-i face un serviciu, cel putin ciu-
dat: de a transporta, din India pn n Transil-
vania, cteva obiecte, ntre care si carpeta
cu nsemnele Shamballei.
Se stie, n spiritualitatea indian si, mai
ales, tibetan, c exist chintamani, dar sub
forma unei pietre ce are capacitti uluitoare,
fiind o piatr pretioas ce poate ndeplini do-
rinte extraordinare. n cazul de fat, avem de-
a face cu o carpet ce ascunde semne ale
unei lumi oculte, de o important covrsi-
toare! De ce covrsitoare? Pentru c, din
lumea Shamballei nu exist, nici pn azi,
un ct de mic obiect n lumea noastr, de
dincoace de Shamballa, care s probeze
Cu mai bine de 15 ani n urm, am gndit un proiect al unei crti, n care s fie
cuprinsi indianistii din spatiul romnesc - inspirat fiind, n acest sens, de Mircea
Eliade. De cteva luni, proiectul a devenit carte, iar cartea a fost lansat la Bucuresti,
n prezenta unui public avizat, n cadrul Clubului J. L. Calderon. Nu voi intra n
amnunte cu privire la aceast carte; att voi spune c, n timp ce lucram la adunarea
datelor, am intrat n posesia unor informatii, cel putin stranii, pe care nu am cutezat
a le trece n cartea cu caracter stiintific, din motive lesne de nteles.
Am ales aceast cale, a redactrii unui text - s-l numim literar! - bazat pe
experientele avute, spre a lsa ratiunea si imaginatia eventualului cititor s intre n
contact cu cele ntmplate subsemnatului, cci asa sunt sigur c nu voi risca critici
prea dure n privinta celor ce voi relata de aici ncolo...
8
Anul II, nr. 7(11)/2011
material, existenta si functionalitatea acelei
lumi spirituale.
De curnd ns, n China, pe malul rului
Xinan, din vecintatea orasului Huanshan,
a aprut imaginea unui oras zis fantom
care a putut fi fotografiat si filmat, deopotriv.
Desigur c au existat voci care au spus ime-
diat c este vorba despre o hologram, des-
pre o proiectie modern realizat de chinezi;
de aici ncolo se intr n arealul speculatiilor
si nimic mai mult. O localnic, prezent la
fenomenul de miraj greu de conceput ratiunii
obisnuit-umane, a exclamat: Este extraordi-
nar. Parc ar fi o scen dintr-un film, dintr-
o lume de basm. Ceea ce nu e departe de
descrierile cu privire la Shamballa, cea care
se arat periodic aidoma orasului din China.
Nu mai spunem, c locatia orasului fan-
tom este tot una montan, sacr, caracte-
ristic anticei Chine, asa cum si Shamballa,
tot n regiuni montane sacre se arta celor
alesi... n fine! Aparitii ca acestea sunt relatate
de diferiti martori cu privire la Shamballa,
cetatea sacr, unde ajung numai cei care
cunosc drumul, asa nct, cel putin din
aceast perspectiv, aparitia din China nu ar
trebui s mire dect pe necunosctori... n
acest caz, imaginea observat a putut fi v-
zut de tot profanul, ceea ce ridic, totusi,
anumite semne de ntrebare.
Revenind la cei doi transilvneni, care
afl unul de existenta celuilalt abia n India,
pot afirma, n baza unor documente biogra-
fice, c ambii hotrsc s se ntlneasc, fap-
tul consumndu-se n localitatea Darjeeling.
Acesta va fi si orasul unde Csoma si va gsi
obstescul sfrsit, n urma contactrii malariei.
Moartea va surveni dup ntlnirea cu
Honigberger, care va accepta misiunea adu-
cerii n Transilvania a carpetei ce fcea do-
vada faptului c secuiul fusese, realmente,
n Shamballa; mai mult dect att, c i se
permisese s plece de acolo, iar drept rs-
plat a naltei stiinte la care ajunsese se ntor-
cea, pentru prima oar ntr-o mie de ani, cu o
prob material unicat privind existenta lumii
celei doar visate de occidentali. Honigberger
devenea un simplu curier ce trebuia s
duc la destinatie obiectul cel mai pretios
din bagajele sale: chintamani!
Csoma avea, poate, motive mai multe s-l
ntlneasc pe Honigberger, mai cu seam
c nu prsise India si Tibetul de cnd le
vzuse prima dat. Prin urmare, la Darjeeling
se produse ntlnirea dintre cei doi, cu putin
nainte ca secuiul s porneasc din nou spre
Tibet, iar Honigberger s plece spre Europa,
n Transilvania.
n Darjeeling se face schimbul de impre-
sii, acolo se vd cei doi, pentru prima si ultima
oar. Honigberger accept misiunea de a aduce
carpeta cu mandala Shamballei - aceast in-
formatie o vom explica mai ncolo! - n Co-
vasna, pentru a o drui familiei secuiului ce
va avea misiunea pstrrii sale pn la ntoar-
cerea fiului rtcitor. Numai c lucrurile nu
se petrec ntotdeauna asa cum se plnuiesc.
La scurt timp dup desprtirea de sasul
brasovean, Csoma este lovit de malarie si,
desi unul din apropiatii lui - James Gilbert
Gerard - doreste s-l ngrijeasc si s-i ofere
medicamentele necesare salvrii, Csoma le
refuz, iar moartea lui va surveni n anul 1842.
Honigberger - plecat n drumul spre Europa -
va afla peste cteva luni de moartea lui Csoma,
dintr-un ziar ce se publica la Budapesta, nu-
mit Pesti Hirlap - Jurnalul de Pesta si pe
care i-l adusese un prieten francez ct popo-
sise o sptmn n Marsillia.
Honigberger avea acum si mai mult dato-
ria de a aduce parte din lucrurile lui Csoma,
ntre care chintamani se afla n mare grij,
mai cu seam dup ce, trecnd printr-un ba-
zar turcesc din sudul Frantei, doi hoti ncer-
caser, aflnd c-i bogat, s-l usureze de po-
veri. Drumul spre Transilvania continua, cu
toate peripetiile aferente epocii; s nu uitm
c suntem n a doua jumtate a secolului al
XIX-lea, iar securitatea drumurilor continua
s lase de dorit, fie si ntr-o tar cum era
Franta. Cert este c Honigberger avea s
ajung n Transilvania, dar va amna vizita
la familia lui Csoma, inexplicabil, dar suficient
ct s intervin un eveniment n urma cruia
se vede fortat s nmneze carpeta pretioas
unui intermediar venit la Brasov cu treburi,
rud apropiat cu Csoma, si care si-a luat
angajamentul de a da familiei bunurile trimise
de crturarul secui. Cert mai este si un alt lu-
cru, c intermediarul, un oarecare Istvan Boros
s-a lcomit la bani si a vndut unui anticar
brasovean carpeta cu nsemnele Shamballei.
Chestiunea reiese din scriptele financiare,
care s-au pstrat pn n prezent, n anticaria-
tul respectiv, situat pe strada Johannes Hon-
terus, nr. 3. Acest lucru aveam s-l verific
personal, odat ce ajungeam n vara anului
2010 n orasul de sub Tmpa pentru a cerceta
amnuntele acestei povesti. Un lucru, ntre
altele, nu-mi explicam: de ce covorul se nu-
mea chintamani, stiut fiind c aceast de-
numire, n India si Tibet, o poart doar piatra
pretioas ce are darul mplinirii tuturor do-
rintelor... n fine...
Dup cum spuneam, am luat trenul si am
ajuns la Brasov pe o vreme mohort; cerul
era ntunecat. Ploaia prea iminent. Nu cu-
nosteam orasul si, pentru a nu pierde timpul
inutil, am luat din gar un taxi. ntr-adevr,
anticariatul era la adresa stiut, fiind deschis.
Nesperat de simplu, gndii atunci.
Am intrat n anticariatul pustiu; cel putin,
asa prea, la prima vedere. Nu am ndrznit
s m plimb printre rafturi, ci am asteptat cu-
minte vreo cinci minute pn cnd, din spa-
tele unei usi cu perdele groase, iesi o doamn
n vrst, care m ntreb ce doresc.
Nu puteam intra abrupt n subiect, asa
c am cerut detalii despre o carte mai veche
pe care o cutam de ctiva ani. Momentan,
nu o aveau, dar dac lsam o adres, n cel
mult o sptmn aveam s o primesc, contra
unei sume importante de bani.
Apoi, pe nesimitite, venerabila doamn
s-a prins n dialog cu mine si, pentru c era
un anticariat unde se servea si ceaiul, m-a
ntrebat dac nu doresc s mai zbovesc pu-
tin la o ceasc de ceai fierbinte; desi era var,
vremea se rcise brusc, asa c un ceai era
binevenit. Nu am refuzat oferta si, profitnd
de rgazul oferit, am dialogat despre istoricul
orasului. Usor, usor, o aduceam pe doamna
respectiv pe calea dorit, ca si cum totul s-
ar fi petrecut din ntmplare.
Fr a o mai lungi, n mai putin de jumtate
de ceas, venerabila doamn era n stare s-
mi pun n palm orice i-as fi cerut, fiind bucu-
roas de dialog si de faptul c o persoan,
pe care nu o stia defel - de obicei, pragul i era
clcat de rude, prieteni, cunoscuti - se interesa
ndeaproape de lucruri si evenimente peste
care trecuser zeci, de nu, sute de ani.
Manifestndu-mi curiozitatea, am soli-
citat catastiful cu tranzactiile celebre ale anti-
cariatului derulate de-a lungul timpului.
Doamna se grbi s mi-l aduc, oferindu-mi
si cteva fursecuri delicioase. Am deschis cu
nfrigurare catastiful familiei, cu toate tran-
zactiile si, dup cteva ezitri regizate, m-am
dus exact la anul ce demonstra c Honigber-
ger era n Brasov. Din fericire pentru mine,
nu erau n acel an dect cteva zeci de tran-
zactii. Fostul anticar se dovedise foarte meti-
culos n acest sens, cci trecuse n amnunt
informatii despre fiecare obiect cumprat.
Carpeta chintamani fusese achizitio-
nat de la ruda lui Csoma, Istvan, contra su-
mei de 155 galbeni imperiali, sum impresio-
nant pentru o persoan de rnd, dar nu nu-
mai. n coloana din dreapta celei unde se
preciza suma, se descria obiectul cumprat.
Reproduc partial descrierea, respectnd am-
nuntele oferite de fostul anticar, bazndu-m
pe capacitatea lui de observatie si descriere:
Carpeta are urmtoarele dimensiuni: 1,20 m
lungime si 0,80 m ltime, fiind viu colorat si
cu imagini ce reprezint urmtoarele: sapte
cercuri concentrice, diferit colorate, cu nflori-
turi pe margini; ntre al doilea cerc si cel de-
al patrulea se afl patru mici roti albe cu spite,
spitele fiecrei roti fiind n numr de opt; n
centrul carpetei se afl unul ntr-altul, nou
ptrate ce duc toate ctre un centru la care se
ajunge trecnd prin patru porti deschise, am-
9
Anul II, nr. 7(11)/2011
plasate n functie de punctele cardinale....
n timp ce lecturam cu maxim atentie
celelalte detalii descrise de fostul anticar,
gndul m ducea si la ntmplarea - asa o nu-
mesc eu, desi, dac ar fi s-i dau crezare regre-
tatului Culianu, nimic nu pare c e ntmpltor
n lumea aceasta! - petrecut cu ceva vreme
n urm, pe cnd m gseam la Iasi n cutare
de crti, articole, brosuri etc., cu privire la in-
dianistii din spatiul romnesc.
Ajunsesem pe strada Lpusneanu, unde
se afla, ca si azi, de altfel, anticariatul Galeriile
Grumzescu. n Galeriile domnului Grum-
zescu am avut surpriza ca, lund la rsfoit
un volum francez de secol XIX, ntre filele
sale s descopr un biletel de culoare des-
chis, ce contrasta evident cu paginile volu-
mului respectiv, trecut prin praful timpului.
Curios, l-am deschis si, nu mic mi-a fost mi-
rarea cnd am putut citi urmtoarele: Azi
am ncredintat carpeta cu nsemnele Shamba-
llei lui Istvan Boros, care se oblig s o trans-
mit familiei lui Csoma Sandor; dup prezen-
tul bilet facem o dublur; una o tinem noi, iar
cealalt o dm lui Boros Istvan, pentru a avea
dovada tranzactiei fcute. Semneaz, Martin
Honigberger si Istvan Boros, azi, 27 iulie
18..., n orasul Brasov; ultimele dou cifre
erau sterse partial, fiind greu de descifrat...
Revin n prezent; m scotocesc n buzu-
narul de la piept unde, n portofel, tineam cu
sfintenie biletelul lui Honigberger, pstrat n
urma achizitionrii crtii din anticariatul ie-
sean. l scot si-l mai privesc o dat. n acel
moment intr doamna cu un ceainic de argint.
Toarn din el cu grij si continu discutia
ntrerupt. Brusc, o ntreb ce stie despre car-
peta misterioas, urmrindu-i mimica, n spe-
ranta detectrii unei expresii de surprindere.
Nimic! Doamna este impasibil; cel putin, asa
d impresia si soarbe o gur de ceai, dup
care, cu cel mai natural ton din lume mi spune
c, un asemenea obiect a existat n colectia
anticariatului pe care-l conduce acum, dar n
trecut a fost achizitionat de Biserica Neagr.
Acum trei decenii n urm, Biserica Neagr l
mai avea nc; de atunci si pn azi, cnd eu
nsumi am redeschis subiectul, nimeni nu a
mai ntrebat de el. Apoi, tema discutiei a fost
deviat ctre tablourile perioadei postimpre-
sioniste ce acopereau un ntreg perete, p-
rnd c nu mai au loc...
Nu mai auzeam ce spune; gndeam la o
scuz ct mai plauzibil pentru a pleca repede
si a prinde orele de vizit de la Biserica Neagr,
fiind convins c pe unul din peretii sau bal-
coanele sale voi vedea carpeta chintamani.
Reusesc s simulez o cumplit durere de
msele strnit din senin si plec din anticariat.
n nici dou minute eram n fata Bisericii
Negre, unde se formaser deja grupuri de
turisti ce-si asteptau rndul.
Neavertiznd pe nimeni de intentiile mele
cu privire la detectarea pierdutei carpete, am
intrat n Biserica Neagr ca simplu turist, du-
p ce mi-am cumprat un bilet, ca toti ceilalti.
M-am amestecat prin multimea eterogen. La
un moment dat, am nceput s ntreb despre
carpeta cu nsemnele Shamballei; doamna
care vindea bilete m-a sftuit s chestionez
o alt doamn, destul de corpolent, care se
afla n preajma amvonului. M-am apropiat
de aceasta si i-am detaliat problema, ntre-
bnd despre aceeasi carpet. Nici aceasta si
nici altcineva din personalul din interior nu
stiau de obiectul cu pricina absolut nimic
sau cel putin asa mi ddeau de nteles; ori-
cum, doamna de lng amvon, cu nume ger-
man pe care nu l-am retinut, m-a privit destul
de suspect, nct m-a determinat s m depr-
tez de ea, cercetnd colectia de covoare pe
care unii turisti o fotografiau; dintr-un tablou
m privea rece Martin Luther, copie dup
original. n rest, nu prea multe lucruri care s
m impresioneze, n afara orgii. Am mai stat
cteva minute si am prsit incinta, dup ce
unul din oamenii de supraveghere mi-a soptit
s ncerc pe o strdut din spatele Bisericii
Negre, unde se afla personalul muzeului ce
se ocupa de obiectele sacre al locasului.
Covoarele orientale din interior erau im-
presionante n singurtatea lor, iar de acest
fapt mi-am dat seama abia afar, cci ele tineau
loc de icoane si de orice alt fel de imagini,
cci Reforma interzisese afisarea de chipuri
n interiorul locaselor ecleziastice, cu multe
secole n urm, fapt ce se respecta si azi, la
Brasov. Am dat ocol Bisericii Negre si am ajuns
n Curtea Johannes Honterus nr. 2, acolo
unde, ntr-o veche cldire, modernizat cu
sticl si termopane, am dat peste serviciul
conservator al operelor de art; n biroul unde
ptrunsesem era doar secretara foarte ama-
bil, care nu mi-a putut spune nici ea nimic
despre chintamani, dar mi-a dat o adres de
e-mail a unei persoane care se ocupa de res-
taurarea si conservarea operelor de art.
Dup cteva zile, primeam un rspuns de
la aceast persoan, la e-mailul pe care i-l tri-
misesem. Rspunsul era unul dezamgitor. l
reproduc fidel, cci l-am pstrat n e-mailul
personal: Stimate domnule profesor A.F., nu
pot s confirm existenta actual a unei astfel
de carpete n colectia noastr si dup cte
stiu nu a fost niciodat. Revista unde apare
informatia despre Martin Honigberger si
Korsi Csoma Sndor nu o cunosc, dar
aceasta nu apare n inventarul si evidentele
noastre, asa c iarsi nu pot s-o confirm.
Si, cu asta, basta! Cile preau a se n-
chide, cci dac specialista numrul unu a
institutiei amintite trimitea un astfel de rs-
puns, nsemna c nu am nici o sans de a
afla ceva concret despre chintamani, care
existase, totusi, dup toate indiciile cu care
m intersectasem pn atunci.
Acest rspuns m-a determinat s iau din
nou drumul Brasovului, dup un interval de
dou luni, desi nu aveam nici un plan precis
n minte: ce urma s fac, pe cine s contactez
si cum s aflu de celebra chintamani, de care
- culmea! - nu auzise nimeni, nu stia nimeni,
n afar de venerabila doamn de la anticariat.
De data aceasta mergeam cu masina per-
sonal, ceea ce scutea mult din timpul avut
la dispozitie. Ajuns n fata anticariatului,
constatam prezenta unor grilaje metalice
legate bine cu un lant gros de care atrna
obosit un lact din alte veacuri. Nu mai price-
peam nimic! Am intrat n mica Agentie LOTO
ce era vecin anticariatului. Doamna de acolo
prea c stie tot ceea ce se ntmpla, nu numai
n cldirea vecin, ci pe ntreaga strad.
Aflu c anticariatul s-a nchis de aproape
o sptmn; mai mult, c d-na n vrst mu-
rise subit nainte de a fi scoas din cldirea
revendicat de o familie ce obtinuse dreptul
de recuperare privind ntregul imobil nationa-
lizat de comunisti. De asemenea, toate obiec-
tele din anticariat fuseser luate de un strne-
pot al doamnei, venit tocmai din Noua Zee-
land pentru nmormntarea strbunicii sale,
fiind singura rud a proprietarei anticaria-
tului. Asadar, totul se termina aici!
Am iesit din Agentia LOTO, dezamgit
de cele aflate, pornind ctre Biserica Neagr,
Ir nici un fel de convingere. Ajuns n drep-
tul ei, ocolind semnele ce avertizau asupra
prbusirii unor prti din zidul acesteia, m
vd abordat de un domn n vrst care-mi
spune c stie ce caut. Este unul din oamenii
de paz intern ai Bisericii Negre, Horvath
Imre. Era la munc, n primul schimb, n ziua
n care sosisem si ntrebam prin Biseric de
carpeta chintamani.
l ntreb ce vrea n schimbul secretului.
mi spune c nu doreste dect s pot ajunge
la covor si s-l iau din oras pentru a-l duce
ct mai departe. ntreb cine si unde l-a ascuns,
dar mi spune c nu l-a ascuns nimeni, ci pur
si simplu a czut, alunecnd pe nesimtite,
dup masivele scaune din lemn unde iau loc
credinciosii, n partea dreapt. Faptul s-a pe-
trecut n primvar, cnd a avut loc un spec-
tacol deosebit, n cadrul slujbei religioase
din Vinerea Mare, cu ocazia comemorrii Pro-
hodului Domnului. Atunci, publicul braso-
vean a fost invitat s asiste la lucrarea deose-
bit numit Patimile dup Marcu, de Rei-
hard Keiser, cu interpretarea corului Bach al
Bisericii Negre.
A fost prezent orchestra baroc dirijat
de Steffen Sclandt. Din cauza vibratiilor pu-
ternice, carpeta chintamani, fiind neverificat
10
de zeci de ani n privinta sistemului de prin-
dere, a alunecat n spatele spectatorilor. Toate
acestea au fost observate de Horvath, care
era nsrcinat n acea noapte important cu
securitatea tuturor valorilor din interiorul Bi-
sericii. Ar fi vrut s se deplaseze n timpul
concertului pentru a ridica pretioasa carpet,
dar asa ceva ar fi nsemnat o mare impietate;
mai mult, risca s-si piard locul de munc
dac ar fi deranjat n vreun fel desfsurarea
evenimentelor din Vinerea Mare.
Oricum, din momentul n care a observat
cum carpeta se prelinge n spatele masivelor
scaune, a stat cu privirea atintit spre locul
respectiv, pentru a observa orice gest sus-
pect al vreunui spectator din acea zon care-
ar fi ndrznit s subtilizeze valoroasa chin-
tamani, despre care el nu stia dect c este
un obiect ce apartine Bisericii Negre si pe
care trebuia s-l pzeasc, asa cum fcea n
egal msur si cu celelalte obiecte. Observ,
totusi, c unul din oamenii asezati n vecin-
tatea locului unde se aflase carpeta, mani-
fest o oarecare neliniste, foindu-se n loc si
ncercnd s-si schimbe pozitia. Cum arta?
Ei, asta da, ntrebare! Si Horvath descrise n
cteva vorbe acel personaj: avea o privire
drz, nasul destul de mare, prul bine piep-
tnat, dat pe spate; purta favoriti si era m-
brcat cum nu se mai poart n prezent hai-
nele, adic avea redingot, un guler al c-
msii nalt, ce-i mrginea ambii obraji, iar n
jurul gtului, un fel de papillon, dar care se-
mna mai mult cu o esarf de culoare verde
nchis, lucioas, ca si cum ar fi fost dintr-o
fin mtase.
Retinuse attea amnunte pentru c, pn
la urm, fusese nevoit s-l urmreasc dup
spectacol, cci vzuse cum reusise s ia car-
peta, s-o ruleze si s-o ascund sub redingo-
t, strecurndu-se printre primii, la iesire. Din
acest motiv, el - Horvath - nu reusise s-l mai
ajung; iar cnd ajunsese n Piata Sfatului,
unde era o mare de oameni, l pierduse cu to-
tul n ntunericul noptii...
Aproape c nu-l mai auzeam... Cel descris
era nsusi Martin Honigberger, farmacistul
brasovean mort si ngropat n Cimitirul Evan-
ghelic al orasului, n anul 1869, fapt de-a
dreptul incredibil, ca s nu spun imposibil...
sau, poate c era altcineva care vroia s se-
mene ori chiar semna cu renumitul farmacist
de la curtea maharajahului R. Singh... dar de
ce ar fi dorit un asemenea lucru?
Iat tot attea ntrebri care m mnau s
caut n lumea larg un ins copie leit Martin
Honigberger... Aprind o tigar, dup dou
decenii de nefumat, ncercnd s-mi revin
sub soarele amiezii. E sfrsitul zilei, iar lumina
soarelui cade oblic pe acoperisurile Bisericii
Negre...
Florinel Agafitei, George Anca, Nandkishor Pamwar si Dumitru Micu
Pe 31 mai a.c., la Bucuresti, n cadrul Colocviilor de marti, manifestare cultural de
anvergur national, a fost lansat cartea scriitorului Florinel Agafitei, Indianistii din
spatiul romnesc. Florilegiu de cultur si gndire filosofic.
Cartea a fost apreciat de ctre indianistul George Anca pentru ineditul si unicitatea sa
pe piata actual livresc din tar.
Subiectul crtii l constituie un mai vechi proiect de-al lui Mircea Eliade si Dan Slusanschi,
din pcate nefinalizat de ctre acestia, n cazul celui din urm datorit disparitiei premature.
Cartea scriitorului Florinel Agafitei a intrat n fondul Bibliotecii Academiei Romne si al
Ambasadei Indiei de la Bucuresti, fapt posibil prin Nandkishor Pamwar, primul secretar al
Ambasadei, prezent la manifestarea de ieri derulat n cadrul clubului Jean Louis Calderon.
Asociatia Cultural Agatha
Grigorescu Bacovia si Primria
orasului Mizil organizeaz a
cincea editie a Concursului
National de Literatur Agatha
Grigorescu Bacovia.
Participantii (nu exist conditii de
vrst, apartenent la U.S.R. etc)
vor trimite, pn la data de
10 septembrie 2011:
Pentru Sectiunea Poezie:
15 poezii pe suport electronic
(e-mail sau C.D).
Pentru Sectiunea Proz: 15-20
pagini culese cu diacritice (corp
Times New Roman - 14).
Pentru ambele sectiuni textele se
semneaz cu numele real (dac
autorul doreste s fie publicate
sub pseudonim, va specifica acest
lucru). Se anexeaz un scurt C.V.
ce va cuprinde, obligatoriu:
adresele de corespondent
(adresa postal, e-mail, nr. de
telefon) precum si o fotografie
(JPEG, TIF) cu latura mare de
minimum 15 cm.
C.D.-urile expediate prin post
(verificati corectitudinea
formatrii!) se trimit n plic, pe
adresa: Asociatia Cultural
Agatha Grigorescu
Bacovia, str. Agatha Grigorescu
Bacovia, nr.13 A, Mizil,
jud. Prahova.
Textele prin e-mail vor fi
expediate la adresa:
lucian_manailescu@yahoo.com
Primirea textelor va fi confirmat
telefonic sau prin e-mail.
Cstigtorii (desemnati de juriul
prezidat de d-l Academician Eugen
Simion) vor fi anuntati n timp util,
n legtur cu festivitatea
de premiere.
11
Anul II, nr. 7(11)/2011
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Memorii
de c#l#torie
Dup Rzboiul American de
Independent (1775-1784),
Fortul Stanwix, rebotezat n
timpul rzboiului Fort Schuyler,
a rmas n ruin. A fost reactivat
n timpul Rzboiului Americano-
Englez (1812-1814), dar, fiind n
afara teatrelor de lupt, a czut
apoi iar n ruin.
A fost refcut, ca Monument
National, n perioada 1970-1977,
de ctre Serviciul Parcurilor Na-
tionale din cadrul Departamen-
tului American de Interne - a c-
rui misiune este protejarea patri-
moniului natural si cultural al SUA.
Un muzeu ntr-un
monument!
La intrarea n fort si printre
barci, ne ntmpinau persoane
n costume de epoc, militari si
civili - parc erau din filme! Este
metoda american numit mu-
zeu viu, de atragere a vizitato-
rilor, care pot ntelege mai usor
viata din epoca respectiv, cci
personajele istorice, anonime,
costumate astfel, fac demonstra-
tii de activitti cotidiene (vezi foto).
Viata n fort era grea. Militarii
beau ap din butoaie. Aveau clo-
sete de lemn. Soldatii dormeau
n barci sau n cazemate pentru
40 de persoane. Triau ca sobo-
lanii, n bezn. Bolile i decimau.
O dat ce te nrolai n armat, de-
veneai... proprietatea Guvernului!
Ofiterii locuiau n conditii mai
bune, pn la patru persoane n-
tr-o camer.
n jurul fortului exist un sant,
pentru aprare, iar zidul exterior
era format din parapeti de bus-
Muzeu viu
[i pre]uire pentru un general
teni, cu creneluri din busteni.
Am vizitat depozitele de mu-
nitii si de pubere exploziv (praf
de pusc, folosit si la tunuri).
Legtura fortului cu lumea
exterioar era fcut de ctre ne-
gustori si misionari crestini.
ntruct nu ncpea mult
lume n fort, nevestele si copiii
militarilor triau lng fort si aju-
tau, prin rotatie, la prepararea
mncrii si la splatul rufelor.
Soldatii indisciplinati erau
pedepsiti n public, pentru a-i
umili, dar si pentru a bga frica
n ceilalti. n fort existau si camere
de petreceri, dar si camere de arest.
Olandezii au fost primii eu-
ropeni care au colonizat teritoriul
actualului stat federal New York,
unde au nfiintat oficii comerciale
(care colectau blnuri si piei de
animale de la indienii din zon,
numit, desigur, Noua Oland),
forturi si apoi orase. Fort Amster-
dam, construit n 1625, a devenit
orasul Noul Amsterdam. n 1664,
cnd englezii au cucerit orasul,
i-au schimbat numele, anglici-
zndu-l: Noul York (New York).
Asa se explic existenta aici
a pantofilor olandezi ciopliti
din lemn - erau mai rezistenti si
mai cldurosi iarna, prin zpezile
si prin gerul din Nordul american.
Americani sub disciplina
prusac!
Printre militarii strini care au
instruit armata rsculatilor ame-
ricani s-a aflat si un ofiter prusac,
baronul Friederich Wilhelm
Ludolf Gerhard Augustin von
Steuben (1730-1794), care a fost
recomandat de ctre ministrul de
rzboi francez savantului Ben-
jamin Franklin (inventatorul pa-
ratrsnetului), pe atunci ambasa-
dorul american n Franta. Instruc-
torul german, care a devenit ge-
neral maior, apoi inspector ge-
neral al Armatei Terestre Ame-
ricane, stia foarte putin englez
si avea translator cnd fcea ins-
tructia de front, n Tabra Valley
Forge, statul federal Pennsylva-
nia, unde pregtea instructori -
pentru ei a fost crucial nvta-
rea tehnicii de lupt cu baioneta,
neutilizat de ctre americani. El
a scris un manual de instructie
numit n folclorul cazon Cartea
Albastr - titlul dat de autor era
Regulamentele de ordine si dis-
ciplin pentru trupele Statelor
Unite. A rmas n uzul armatei
americane pn n anul 1812, cu
titlul Manual de instructie de
rzboi revolutionar. n ultimii ani
ai rzboiului, a fost seful Statului
Major al generalului George
Washington, care era coman-
dantul armatei americane. Dup
rzboi, von Steuben a primit cet-
tenia american, o pensie viager
de 2.500 $ anual si un teren de
16.000 de pogoane, unde a vrut
el, n statul federal New York,
lng orasul Utica.
Mai multe orase din SUA
serbeaz Ziua von Steuben (pe
17 septembrie, ziua de nastere a
baronului), n orasele New York,
Washington si Utica exist o sta-
tuie a acestuia, n statul federal
Ohio exist orasul Steubenville
(n statul federal New York ap-
ruse, n anul 1792, orasul Steu-
ben, care a fost divizat n 1796,
pentru crearea orasului Rome, a
crui dezvoltare a absorbit ora-
sul Steuben), iar n statele fede-
rale New York si Indiana exist
Comitatul Steuben; dou vase
de rzboi si un submarin au
purtat numele su, iar o cldire a
Acade-miei Militare din Forge
Valley poart numele generalului
care a fost instructor aici.
Fort Stanwix Rome - NY - militari
12
Hrisostom FILIPESCU
(Ierodiacon - M#n#stirea SECU)
Singurtatea este una din ma-
rile provocri contemporane ale
oamenilor de pretutindeni. Exist
singurtti si singurtti: singu-
rtatea celor fr familie, singu-
rtatea btrnilor, singurtatea
celor ce supravietuiesc genera-
tiei lor si care nu mai au prieteni,
singurtatea printilor abando-
nati de copii sau care vin s-i va-
d foarte, foarte rar, singurtatea
celor plecati departe n tri str-
ine, n locuri strine si asa mai
departe.
Statisticile spun c fenome-
nul singurttii este cu mult mai
mare n oras dect la tar. La sate
oamenii se cunosc, se nrudesc,
triesc n comun evenimentele
fiecruia (nmormntare, botez,
nunt etc.), mai stau la un pahar
de vorb pe ulit, ori pe la poar-
t si este foarte greu s se simt
omul singur. La oras, din neferi-
cire, uneori triesti perete n pe-
rete cu cineva ntr-un bloc, si nu
stii cine st dincolo de perete,
desi esti de acolo de 15 ani si te
despart de el doar ctiva centi-
metri! Citadinul, cu a lui etichet,
de cele mai multe ori, paradoxal,
a rcit relatiile dintre oameni. Str-
zile reci de la oras au oferit mai
multe abandonuri fizice sau emo-
tionale, dect ulita de la sate. As-
faltul rece nu se compar cu cl-
dura pmntului, a lutului din
care suntem cu totii plmditi si
treziti cu suflare de Viat...
Urtul singurttii ofer adeseori
sentimente de descumpnire, al
non-sensului existentei sau alte
si alte suferinte.
Exist, desigur, si o singur-
tate dorit, care le face bine unora,
dar aceasta este ntotdeauna
temporar si cutat din nevoia
de concentrare, de meditatie, ori
de relaxare. n singurtatea sfin-
tilor si a ascetilor e o cutare a
locurilor ferite de ispite, dar nici
aceasta nu poate fi de durat,
pentru c se transform n urt,
n akedie, dup cum o numesc
printii filocalici. Pn si marii
asceti caut obstile sau si asoci-
az ctiva ucenici, pentru a gusta
din bucuria comuniunii. Mona-
hismul este o form de comuni-
une aidoma ngerilor. Monahii
triesc n comunittie, se sftu-
iesc, se ajut; vietuirea e comu-
n, virtutea e comun, harul e
comun, mntuirea e comun.
Spun unii gnditori c singur-
tatea dezumanizeaz, deoarece
omul este creat s rmn n co-
muniune cu semenii, cu sfintii si
Singur#tatea,
suferin]# sau necesitate?
Singurtatea e starea spiritual n care ne nstem, acea
stare natural si adevrat. Cu timpul o uitm, ne
maturizm si devine din ce n ce mai strin. Uneori, o
regsim, dar acum ne speriem, cci am devenit strini fat
de ea. Acum fugim de ea, desi ar trebui s o cutm din
nou, cci numai prin ea putem spera a gsi adevrul.
Mircea Eliade
cu Dumnezeu.
Spun teologii c n spiritua-
litatea ortodox romneasc nu
s-a ajuns la forme extreme de z-
vorti, de stlpnici etc. Cnd
unii s-au retras, temporar, erau
dintre cei cu o lung experient
de rugciune, care nsemna to-
tusi o comuniune cu Dumnezeu,
care le era unora ca acestora foar-
te aproape si le tinea tovrsie.
Dulceata harului si bucuriile
sfinte erau cele care i duceau pe
culmile cele mai nalte ale tririlor
duhovnicesti. n acea retragere
binecuvntat n care arzi de
dorul lui Hristos si doresti unirea
cu El, simti cum Dumnezeu ti
rsufl n ceaf, asa cum spunea
un printe.
A fi singur e o mare suferint.
Acolo unde nu este comunicare,
e iad. Acesta e definit de unii teo-
logi ca singurtate, ca lipsa comu-
niunii. Si ce poate fi mai ru, dect
s fii absolut si permanent sin-
gur?! Iadul este locul celor care
au ratat ntlnirea cu Dumnezeu.
Durerile sunt mai usoare de
purtat cnd sunt mprtsite si
altora, cnd sunt mngiate, pre-
cum si bucuriile sunt mai depline
cnd la fel sunt prtasi si altii la
ele. Scriitorul scrie, dar nu se bu-
cur dect atunci cnd este citit,
pictorul, cnd expune, cntretul,
cnd este aplaudat, arhitectul,
cnd ideile i devin constructii,
medicul, atunci cnd vindec etc.
Fiecare dintre noi avem nevoie
de un om, de aproapele nostru
pentru a ne desvrsi activitatea,
pentru a da un sens actiunilor.
Pe orice om ni-l facem aproapele
nostru prin comunicare, prin ie-
sirea din egoism, prin iubire, prin
bunvoint reciproc. Viata
noastr social nu s-ar fi dez-
voltat dac nu am fi lucrat unii
pentru altii, dac nu ar fi coope-
rare, mpreun-lucrare, acorduri
si armonii. Avem nevoie unii de
altii, cci toti suntem fiecare n
parte mdulare din trupul tainic
al Bisericii, din trupul lui Hristos.
Pentru unii pedeaps, pentru
altii lux sau refugiu, singurtatea
este o scoal care nvat pe multi
multe. n grdina vietii, floarea
singurttii este precum un tran-
dafir; te poti ntepa n spini, dar
te poti bucura si de parfum... E
important s stim c nici atunci
cnd suntem singuri, nu suntem
singuri, ci c mai ales atunci
avem pe Dumnezeu ! Si ce ocazie
minunat este s poti sta zilnic
la taifas cu Dumnezeu!...
13
Anul II, nr. 7(11)/2011
Cu nasterea mea
lumii adaug un vis
pecetluind-o.
*
Poarta Srutului
pod de flori
ntre om si divinitate.
*
Scriu pe tavanul ceresc.
Stelele musc lacom
din lun.
*
Clipocit de mirri
Selene alunec fastuos
prin vitralii.
*
Clipe atinse discret.
nc un ceas
rostogolindu-se.
*
Dirijabilul alb
un copil fcnd
ngeri de zpad.
*
Celula foii de scris
arest alb
tiptul poemului.
Cezarina ADAMESCU
STAMPE N SPIRIT DE HAIKU
Propriul cuvnt
amnat naufragiu
din nevoint de fire
*
Cuvintele mele
seminte nfipte
n praguri de cripte...
*
Cuvintele tale -
ochiuri de har
clipocind n poeme...
*
Umblu prin lume
ca umbra unei idei
prin sine nssi...
*
Ochii de jad
ai singurttii
stelele Ariondei...
*
De-a lungul absentei
n zbor
nspre genunchii nimicului...
Singurtate voit
arhiv de gnduri
fictive.
*
Nefiint fiind
n spatiul de jind
m nasc continuu.
*
Lectia despre vultur
vreau s nvt a pluti.
Dati-mi aer.
*
ngerul blnd
m poart pe aripi
mai presus de lumin.
*
Cuvnt nflorit
izvor de lumini
fericire plpnd.
*
Firimituri dintr-o zi
noaptea
devorate cu lcomie.
*
Iedera znelor
mi adumbreste bizar
melancholia
Cristina OPREA
14
Anul II, nr. 7(11)/2011
Fiecare etap important din istoria ome-
nirii a beneficiat de personalitti care au n-
cercat s anticipeze evolutiile culturale ale
societtilor n mijlocul crora se aflau. Unii
au reusit, altii nu... Ce anume trsturi sunt
necesare pentru a rmne actual la sute de
ani dup ce existenta ta fizic va fi ncetat?!
Ce nseamn, de fapt, n acest context al cul-
turii, a reusi? Cu sigurant nu numai a acoperi
o suprafat cultural vast, nu doar a fi inte-
lectual n cel mai desvrsit sens al termenu-
lui, ci a avea viziune. Iar viziunea presupune
capacitate de sintez, racordarea la spiritul
veacului, sesizarea elementelor de permanen-
t din snul unei societti, ntelegerea sen-
sului miscrii elementelor culturale, eleganta
auto-revizuirii atunci cnd ea devine necesar
n dauna unei consecvente care salveaz au-
torul, dar nu poate ntotdeauna salva opera
si ideile si, nu n cele din urm, o intuitie a
actului cultural si a relevantei lui peste timp.
Dac n ceea ce priveste toate celelalte criterii
exist o oarecare posibilitate de a le cuantifica
chiar n momentul n care ele performeaz, n
privinta intuitiei si a viziunii numai timpul
se poate exprima hotrtor. Din aceast pers-
pectiv a viziunii si intuitiei as dori s pun
n discutie personalittile lui Nicolae Iorga
si Eugen Lovinescu. Voi opera, deci, o nece-
sar decontextualizare. De ce necesar? Pen-
tru c viziunea n cultur se valideaz extr-
gnd teoriile din saeculum (Tacit), din zeit-
geist (Herder), din spiritul veacului si proiec-
tndu-le n perspectiv si retrospectiv. Te-
oriile valide sunt acelea ce rezist unui ase-
menea demers.
n Istoria civilizatiei romne moderne,
publicat n perioada 1924-1925, Lovinescu
elaboreaz teoria sincronismului. Prelund
anumite idei ale sociologului francez Gabriel
Tarde, rsturnnd paradigma maiorescian
a formelor fr fond, Lovinescu este convins
c singura sans a unei culturi este sincroni-
zarea ei, proces desfsurat n mai multe etape.
Imitatia si mai apoi perioada de asumare inte-
rioar, de efort integrator. Formele, spune el,
avanseaz cu o vitez incomparabil mai mare
dect cea a fondului, de aceea a astepta, dup
cum sugerase Maiorescu, o anume legtur
organic, o simultaneitate ntre form si fond
este nu numai o eroare, ci si un efort de fac-
tur sisific, repetitiv si irelevant. Ct despre
literatura national, criticul este si mai eloc-
vent atunci cnd, n articolul polemic la adresa
directiei noi a lui Iorga afirm: Toat litera-
tura noastr, dar absolut toat, e national....
Lovinescu, asadar, reproseaz lui Iorga si ce-
lor care gndeau ca el nu recursul la traditie,
ci artificialitatea acestui recurs, caracterul lui
de construct intelectual.
S revenim la teoria sincronismului, decu-
pnd-o din contextul ei si s ncercm a o
aplica la o scar mult mai larg, cu intentia
declarat de a-i dovedi validitatea peste timp.
C modernitatea noastr e apanajul intersec-
trii cu spatiul cultural occidental, o alt idee
n care Lovinescu credea, nu e deloc greu de
demonstrat. Marile momente culturale si poli-
tice romnesti s-au desfsurat sub patronaj
ideatic occidental. Corifeii Scolii Ardelene
studiaz la colegiul De propaganda Fide
din Roma si la Universitatea din Viena, pa-
soptistii romni sunt aproape fr exceptie
francofoni, transplantnd n cultura romn,
uneori cu exagerrile de rigoare, idei culturale
si politice ale Frantei revolutionare, junimistii
sunt educati la Universitti germane n spirit
germanofil, Rzboiul de Independent din
1877 se desfsoar tocmai pentru a iesi de sub
tutela Orientului, statul romn, n formula sa
monarhic, este ntemeiat prin aducerea unui
Rege dintr-o dinastie occidental (acum Carol
I al Romniei, n 1866, la data nceperii dom-
niei sale, Carol I de Hohenzollern-Sigmarin-
gen), marile personalitti interbelice cultiv
relatii privilegiate cu literatura si cultura fran-
cez, cele mai importante proiecte politice
postdecembriste au vizat reintegrarea n ma-
rea familie european (aderarea la NATO si
Uniunea European). Toate curentele noastre
literare, attea cte vor fi fost ele si cu mixtul
de rigoare ntre principiile lor estetice ne vin
pe filier occidental. Cu exceptia, desigur, a
poporanismului lui Constantin Stere si a pro-
letcultismului care proveneau taman de acolo
de unde rsare lumina, adic fireste de la...
Rsrit.
n ceea ce priveste validitatea teoriei sin-
cronismului, demonstratia e nc si mai facil.
Cultura romn modern debuteaz n seco-
lul XIX prin imitare furibund, criticat att
de Koglniceanu n 1840 (n Introductia la
Dacia literar) ct si de Maiorescu n 1868
(n contra directiei de astzi n cultura ro-
mneasc)... Ne aflm, deci, n prima etap a
teoriei sincronismului. n interbelic, sosise
momentul celei de-a doua etape. Efervescen-
ta polemic, pleiada de personalitti culturale
de valoare, soliditatea ideilor care intr acum
n dialog sunt toate argumente n sprijinul
ideii c peisajul cultural romnesc intrase
deja n zodia unei desprtiri a apelor. Iat,
deci, c dup o perioad de ardere a etapelor,
si m refer aici la secolul XIX, cu exceptia,
poate, a ultimelor sale dou decenii, urma
etapa final a sincronizrii. Fatalitatea a n-
ghetat procesul n 1945, cnd la putere va
veni n Romnia un partid care, n timpul Pri-
mului Rzboi Mondial, ajunsese la o ase-
menea cot de popularitate national nct
avea n jur de vreo 1.000 de membri. Urmeaz
o acolad de aproximativ 45 de ani, cnd tot
ceea ce acumulase cultura romn e puternic
mutilat si contorsionat. Pare c sincronismul
lovinescian e pus definitiv ntre paranteze.
Paradoxal poate pentru unii, perfect coerent
ns n esent, postcomunismul romnesc
debuteaz din nou sub semnul teoriei sincro-
nismului. n primii ani de dup 1989 ne reg-
sim n aceeasi perioad de imitare furibund.
Europa, de la produsele agricole si pn la
cele culturale, devine un soi de voce infai-
libil, un soi de bloc monolitic nspre care ne
uitm cu un respect cteodat exagerat, a-
proape religios. Ne ntoarcem, deci, la mo-
mentul 1840, cu diferentele care tin evident
de spiritul unui alt secol. n mod simbolic,
din 2007 am intrat n urmtoarea etap a sin-
cronismului. Membri ai Uniunii Europene,
ncepem s dezvoltm o constiint critic.
Mimesisul nu ne mai multumeste. Iat, deci,
de ce afirmam c Eugen Lovinescu nu e doar
un critic literar, descoperitor si modelator al
Op]iuni dialectice,
paradigme culturale:
Eugen Lovinescu [i Nicolae Iorga
Ovidiu IVANCU
(India)
15
Anul II, nr. 7(11)/2011
unor destine literare de exceptie, ci si un om
cu o viziune.
Astzi, n anul de gratie 2011, europenis-
mul lovinescian nu mai are nimic exceptional.
El pare att de firesc nct multi, nefamiliarizati
cu Romnia dintre cele Dou Rzboaie Mon-
diale s-ar putea ntreba de ce am simtit nevoia
accenturii unei asemenea evidente. Ei bine,
tocmai pentru c n interbelic lucrurile nu
erau deloc att de clare. Nae Ionescu, de pil-
d, vorbea de moartea democratiei si a capi-
talismului, nfiera Parlamentul ca institutie si
considera c mria-sa cultura ar fi aristocra-
tic. Nichifor Crainic propovduia ntoarce-
rea spre Orient si l definea n mod repetat pe
Lovinescu drept inventatorul maimutei imit-
atoare! Nicolae Iorga era nemultumit c Tea-
trul National avea prea multe reprezentatii n
francez si i incit la violent pe studentii
nationalisti. Consecinta? Evenimentele vio-
lente din seara de 13 martie 1906... Constatati,
deci, c echilibrul lovinescian, att de firesc
astzi, era n epoc dac nu un soi de rara
avis, atunci cel putin un gest categoric mino-
ritar. Desigur, se va spune astzi c vremurile
erau tulburi. Adevrat, nimeni nu poate nega,
ns merit de asemenea amintit c si Lovi-
nescu tria n aceleasi vremuri care l-ar fi
putut lesne tulbura prin contaminare. El avea,
probabil, o imunitate ceva mai bine dezvoltat.
Nicolae Iorga, probabil ultima personali-
tate de factur enciclopedic din cultura ro-
mn (pe msura avansrii n istorie devine
din ce n ce mai improbabil existenta unui
enciclopedism de tip Cantemir sau Iorga),
este, ntr-un anume sens, si am ncepe discu-
tia din perspective biografice, opusul a ceea
ce a reprezentat Eugen Lovinescu. Implicat
n politic, academician, cu preocupri de re-
formare a nvtmntului, istoric si orator,
Iorga a acoperit domenii vaste n care s-a ex-
primat mai mereu cu aceeasi coerent. n prim-
planul vietii noastre publice, el este unul din-
tre sustintorii traditionalismului n literatur,
n formula smntorist. Desi a fost redactor-
sef al revistei Smntorul pentru o scurt
perioad de timp (1905-1906), Nicolae Iorga
a reusit s impun n constiinta public ideile
acestui curent cultural ntr-o mai mare msur
dect predecesorii si. Si aceasta s-a ntm-
plat pentru c, n virtutea coerentei de care
aminteam mai devreme, Iorga nu si-a limitat
interventiile smntoriste la perioada n care
a activat ca redactor sef al Smntorului.
El era smntorist avant le lettre si avea s
fie smntorist pn la sfrsitul vietii. Revista
e doar o platform polemic, una n plus...
n cmpul literaturii, Nicolae Iorga intr
cu instrumentele istoricului. n Istoria Lite-
raturii romnesti. Introducere sintetic,
publicat n 1929, gsim urmtorul pasaj,
semnificativ pentru modelul de analiz literar
practicat de autorul lui: Pentru o societate
este o binefacere ca toti s se hrneasc de
la acelasi izvor literar, ca toti s ntrebuinteze
acelasi fel de a vorbi care duce deseori si la
acelasi fel de a cugeta si de a simti. Se creeaz
n felul acesta un fel de uniune moral, de
care societatea are cea mai mare nevoie [6].
Confuzia etic-estetic, ridicat de Iorga la rang
de instrument prim al analizei, va parazita
mare parte din interventiile sale literare. ntr-
un text din 1934, reprodus n Istoria litera-
turii romnesti contemporane, el reproseaz
poeziei contemporane lui (nota bene!) lipsa
de coerent si sinceritate [7]! La el, auto-
nomia esteticului nu exist. Chiar si atunci
cnd trece la o analiz stilistic, Iorga e nc
tributar unei viziuni... s-i zicem neoclasi-
ciste. Iat cum arat poezia n viziunea lui
Iorga: Dar cei [...] cari sunt traditionalisti
[] n domeniul poesiei, pretind c o poesie
trebuie s plece de la un sentiment, s cuprin-
d o sinceritate, c poesia aceasta nu stric
dac mbrac o idee -, dar nu prea multe,
pentru c, dac mbrac prea multe, ideile se
ciocnesc ntre dnsele, iar poesia trebuie s
aib o unitate, precum nu este bine s fie prea
multe comparatii, pentru c nimic nu este mai
grozav dect piramida comparatiilor n poesia
nou. E un dezastru cnd comparatiile se lup-
t unele cu altele, cnd se ncalec una cu
alta [8]. ncercati s aplicati aceast judecat
de valoare poeziei gnomice si gnoseologice
a lui Eminescu (Gloss) si veti constata c
nimic valoros nu rmne din aceast capo-
doper. Gsim aici inadecvarea care face as-
tzi din ideile literare ale lui Iorga un construct
artificial, cu usor iz dogmatic. E, de altfel,
ceea ce-i reprosa si Lovinescu. Dogma ia n
conceptiile lui Iorga despre literatur, locul
esteticii.
Ct despre principiile smntorismului,
ele instaureaz aceeasi confuzie etic-estetic
adugndu-i o important dimensiune etnic.
Smntoristii sustin c viata autentic se
desfsoar n perimetrul satului romnesc.
Apoi, ca o consecint fireasc, mai afirm si
c tranii transplantati n mediul urban triesc
sentimentul dezrdcinrii. Ei recomandau n
literatur paseismul, militau pentru o litera-
tur national si considerau c aceasta ar
trebui angajat n opera de culturalizare a
trnimii. Niciuna dintre trsturile enuntate
mai sus nu e conexat direct cu fenomenul
literar n sine. Voi aplica aceeasi metod de
analiz pe care am preferat-o n cazul ideilor
lovinesciene. Esenta sufletul romnesc se
gseste la sat, spune Iorga si nu numai el...
Si unde altundeva s-ar putea gsi, ne-am pu-
tea ntreba noi astzi, de vreme ce Romnia
nceputului de secol era predominant rural?
La nceput de secol XX, aproximativ 84%
dintre romni triau n mediul rural. Ctre
1930, procentul se reduce nesemnificativ,
ajungnd la 78%. Traditia citadin rom-
neasc abia ncepe s se contureze. Prin ur-
mare, constatarea smntorist nu e de or-
din calitativ, ci pur statistic. Apoi, sentimentul
dezrdcinrii nu este, orice s-ar spune, o
constant romneasc. Tranul romn se
simte dezrdcinat la oras n aceeasi msur
n care orice fiint uman premodern se
simte dezrdcinat la prsirea spatiului su
vital. E un proces ireversibil ce are legtur
cu industrializarea si urbanizarea Romniei.
Cum anume concret se putea realiza ceea ce
promova Iorga, si anume ntoarcerea la reali-
ttile satului romnesc patriarhal?! Admitnd
c aceasta era solutia, oricum nu literatura
era chemat pentru a o face posibil.
Ultimele dou trsturi smntoriste
enuntate mai sus par a fi mai apropiate de
domeniul literar. Problema este, ns, c pase-
ismul promovat de Iorga este eminamente
caduc. El fusese deja practicat cu mai mult
sau mai putin succes de pasoptisti si de ge-
neratia contemporan lui Eminescu. Ca mijloc
de expresie artistic, paseismul apartine ro-
mantismului de secol XIX. Nu poate fi, deci,
o orientare care s fie practicat cu succes
n interbelic, dup ce deja poezia romneasc
trecuse - valoric si istoric vorbind - de perioa-
da redescoperirii Evului Mediu romnesc si
a suspinurilor patetice ale lui Crlova pe
maiestuoasele ruinuri ale Trgovistei. Ct
despre ideea c literatura ar trebui s contri-
buie la opera de culturalizare a tranului ro-
mn, aici ne aflm n proximitatea abandonu-
lui total al autonomiei esteticului.
Intuitia lui Iorga nu a functionat. Este,
de altfel diferenta esential ntre el si Lovi-
nescu n cmpul literaturii. Analizele sale lite-
rare, preferintele pentru un tip de scriitur
pe care l putem califica astzi drept ideo-
logic, erorile de judecat literar, importarea
instrumentarului istoric si aplicarea lui n cm-
pul literaturii n dauna unui instrumentar de
factur estetic, toate acestea reclam o re-
discutare si o repozitionare a judectilor lite-
rare ale lui Iorga. Paradoxal, n vreme ce revi-
zuirile permanente lovinesciene se bucur
de o coerent organic, natural, consecven-
ta lui Iorga devine nu de putine ori rebarba-
tiv, excesiv teoretic si uneori exclusiv po-
lemic. Este, de altfel, acesta destinul acelor
oameni care, prin forta lor intelectual, aco-
per domenii de o vastitate ce reclam stricta
specializare.
16
Anul II, nr. 7(11)/2011
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Perpetua Rostire
*
n multe din serile mele mi
gseam mpcarea, nu gsind
rspunsurile, ci armoniznd n-
trebrile ntr-o cntat din inim
adorare... Gsesc c aceast stare
ar fi singura care m poate feri
de cruzimea izolrii. Cugetarea n
tihn, sub firmamentul de tain
al propriei mele existente mi-a
fost, nu odat, psunea de ver-
de si apa de odihn. Perspec-
tiva infinitului si a eternittii n-
fiorat de intensitatea scrutrilor
mele a fcut, n attea rnduri, ca
torentele tenebroase ale unui vi-
itor incert s mi se par nevred-
nice de a fi luate n considerare
n tainica ecuatie a existentei mele.
n grabnicele mele vorbiri, m
gseam spunnd existenta mea
pe acest pmnt n felurite con-
texte. M-am oprit ns... Acum,
cnd rostesc existent, m gn-
desc la substant si nu neaprat
la una material. Dac existentei
i s-ar lua aura cereasc, pentru a
avea semnificatie terestr, ea ar
deveni prezent. Vreau s nu n-
telegeti c scriu un eseu bazat
pe tezaurele mai mult sau mai
putin iluzorii ale stiintei, ci, mai
degrab, scriu sau descriu un
fragment al cronicii relatiei mele
cu mine nsumi, dincolo de realul
care nu pare a-mi fi favorabil.
Ei bine, vd dou ci care se
desprind dintr-un drum comun,
vd chiar posibilitatea de a
umbla pe dou crri n pro-
cesul de autocunoastere. Fie c
umblm stabili pe una sau pe cea-
lalt dintre ci ori mpleticiti pe
Travaliul meu de autodefinire este numai al meu, pentru
c buzele lui Dumnezeu m-au rostit cu un nume, deci cu
un miez specific numai mie. El a rostit si numele tu, tot
unic, iar povestea destinului tu etern este, de asemenea,
unic. Fiecare din miliardele de povesti este profund unic,
dar ele au acelasi sfrsit: eterna revelare a gloriei lui
Dumnezeu.
amndou deodat, noi umblm,
deci procesul autodefinirii se
desfsoar. Cugetul, care, dup
scriptur, devine o mrturie pen-
tru sau mpotriva noastr, poart
rni noi si cicatrice vechi de pe
urma acestui proces. De fapt, pri-
mul trector iesit n drumul um-
blrilor mele a fost Taina. Si con-
tinum s ne ntlnim, s ne dm
binete. Bun dimineata, Tain,
cum de te vd singur? Taina
pare a-mi rspunde ntotdeauna.
n cele din urm, mi-am fcut obi-
cei si datorie s aleg mereu ace-
easi cale pentru plcerea de a m
auzi strigat pe nume ntr-o sin-
cer rostire de binete.
Si apoi, m ntreb, de ce este
nevoie de travaliul autodefinirii?
De ce? Rspunsul mi-a venit pe
neasteptate: de a ne pronunta
prezenta. Astfel, ca o urmare a-
proape fireasc, noi ne manifes-
tm prezenta. Si gsesc aceast
ordine absolut la locul ei, cu att
mai mult cu ct noi nu putem
concepe un ceva fr un dincolo
de ceva, un eveniment fr un
eveniment dincolo de el. Noi nu
putem gsi solutia la TOATE pro-
blemele noastre si nici nu vom
putea curma sirul care ne cu-
prinde Sinuciderea ar prea a
fi antidotul universal al disperrii
dar si ea are un dincolo irever-
sibil, n eternitate. ntelegerea
acestor lucruri propune accep-
tarea lor, armonizarea gndurilor
noastre cu acceptarea.
Eu sunt Cel ce sunt, a fost
rostirea suprem a existentei su-
preme. Dac Moise a nteles imen-
sitatea acestei rostiri, noi nu stim,
dar stim c el a acceptat-o si a
umblat conform cu aceast minu-
nat acceptare. nclin s cred c
c el a nteles c ntelegerea ei a
fost cu mult dincolo de puterile
lui si nu a mai rostit nici o ntre-
bare n privinta identittii Lui.
Moise s-a nftisat ca nimeni al-
tul cu manifestarea prezentei lui
Dumnezeu. Stim c Moise a tnjit
adnc s vad n dincolo, s-L
vad pe Dumnezeu n ceea ce El
este, dar lucrul acesta a fost cu
neputint. El a putut s vad doar
spatele Lui ntr-un moment mai
scurt dect o clipire. Tnjirea lui
Moise a continuat n oamenii de
dup el si a sunat maiestuos n
psalmii lui David, n strigtul de
pocint a lui Iov, n smerirea lui
Nabucodnetar, n minile lui Da-
niel, ntinse nspre Ierusalim, n
nevoia mea de a asterne aceste
cuvinte pe hrtie, n mirarea ta,
cititorule, n starea de exaltare a
poetului...
Ar prea c suntem prinsi n-
tr-un vrtej nimicitor, n care sin-
gura parte vizibil din noi este
neputinta. ti vei zice poate c
Dumnezeu a dat dovad de ci-
nism cnd te-a asezat acolo unde
esti doar ca s fii absorbit n
ochiul acestui vrtej fr sansa
de a spune nu. Nu asta am vrut
sa spun, cnd am spus c noi nu
vom gsi solutia la toate proble-
mele noastre... Intentia mea este
s ncercm s ntelegem c noi
suntem mai mult dect ceea ce
credem c suntem si c, de fapt,
prin rostirea existentei noastre de
ctre Creator, noi am devenit par-
te dintr-un ceva dincolo de pu-
terea mintii noastre de a pricepe
si percepe... Suntem rostiti n
existent nu doar pentru o pre-
zent efemer, ci n scopul unei
rostiri mult mai nalte. Aceast
rostire, acest strigt de identitate
va trebui s fie al tu si al meu.
Nimeni altul nu-l va striga n locul
tu. Cu ct mai clar aceast ros-
tire, cu att mai vizibil va fi pre-
zenta noastr n realul nostru
vremelnic. Rostindu-ne existenta
prin acceptarea lui Dumnezeu si
total supunere naintea Lui, noi
devenim ceea ce am fost rostiti
s fim, copii ai Luminii, locuind
n curtile Lui Ceresti. Dumnezeu
nu creeaz lucrurile si fiintele vii
din cinism. Creatia este fructul
iubirii si, drept oglindire pmn-
teasc, zmislirea noastr, a fie-
cruia, a nceput (mai putin c-
teva exceptii) n iubire conjugal.
Aceast meditatie este doar
nceputul unui sir de meditatii pe
tema existentei si implicit a pre-
zentei. Ce noblete am dovedi
printr-o cinstit introspectie n
intentia de a ne defini n termeni
care transcend pmntescul...
Noblete mprteasc!
Travaliul meu de autodefi-
nire este numai al meu, pentru c
buzele lui Dumnezeu m-au rostit
cu un nume, deci cu un miez spe-
cific numai mie. El a rostit si nu-
mele tu, tot unic, iar povestea
destinului tu etern este de ase-
menea unic.
Fiecare din miliardele de po-
vesti este profund unic, dar ele
au acelasi sfrsit: eterna revelare
a gloriei lui Dumnezeu.
17
Anul II, nr. 7(11)/2011
1. privesc n sus
albastru nemaintlnit -
cerul Egiptului
2. toat culoarea zilei
coboar n amurg
plns de fericire
3. mirosuri dulci
de la teras privesc
necunoscutul tcut
*
4. ascult chemarea desertului
nisipul scrtie sub sandale
constelatiile albe
5. ntind minile spre cer
prin aerul rece
frisoane de fericire
6. nici un sunet
doar pasii mei
tulbur pustiul
7. zmbesc din nou spre dune
imagine visat
de attea ori
8. voci n deprtare
m ntorc pe urmele
propriilor pasi
9. colierele cu versete
zornie n bezn -
vocea sfnt a Coranului
*
10. dimineat-n desert
rochia galben flutur
n vnt
11. astept rsritul
m-mbt cu prima raz
nchid ochii
12. timpul e-n fata mea
se-apropie povestea
n mii de culori
13. drum nesfrsit
cerul se deschide
e captul lumii
Alina CHE{C~
14. ngerii zilei se roag
duc cu mine versurile
lui Rumi Mawlana
15. verdele Nilului
mi arde sufletul
asteptare
16. n templul din Luxor
primele hieroglife
mbrtisez cerul
17. sunt una cu istoria
ies din mine nsmi
rznd
18. ghidul Said m priveste
chipul meu
pe un papirus
*
19. soare torid
peste Valea Regilor
trm mult visat
20. de jur mprejur
stnci uriase
umbre prin aer
21. mngi pietrele
vorbesc cu ele
n versete
22. am mai fost aici
n alt viat
mi-am regsit nemurirea
23. crarea altor timpuri
mormntul lui Tut Ankh Amun
viat n moarte
24. alerg ca posedat
spre grota ascuns
stranie chemare
25. sarcofagul lui Tutmosis
clip suspendat n timp
aerul greu
26. am rtcit drumul
fascinatie imemorial
SUNT LIBER
*
27. mi ating ankh-ul
eternitatea m asteapt
aripi pe cer
28. marea att de albastr
templul Abu Simbel
miracole n aer
29. dincolo de timp
privirea lui Ramses
- hipnotizant
*
30. dimineat fierbinte
astzi se va mplini
visul cel vechi
31. gara din Cairo
politisti cu cini
ct asteptare
32. masina alearg
pe drumul de foc
nisipul cnt
33. trm strvechi
psesc cu evlavie
emotie fr egal
34. n fata mea
piramidele eterne
lacrimi de fericire
35. cu ochii spre cer
i multumesc lui DUMNEZEU
clip divin
36. mbrtisez lumea
nicicnd nu am fost
mai liber
37. istoria danseaz
n culori halucinante
pace fr sfrsit
38. nu exist hotar
ntre lumea de azi
si lumea de ieri
39. mai aproape de soare
strig zeii pe nume
suflet si trup
40. inima piramidei
sunt mireasa faraonului
ating sceptrul
41. poezie la mijloc
de milenii
spiritul m devoreaz
42. sunt una cu piatra
nceput si sfrsit
ating nemurirea
*
43. miezul noptii n Cairo
hoinari pe strzi
magie lunar
44. depnm amintiri
nimic mai sfnt
dect prietenia
*
45. n fata mea
ntunecata, nesfrsita mare
aceeasi culoare cu cerul
46. glezna atins de val
fantomele url
n neant
47. strng la piept Coranul
druit de Abdelaziz
n numele prieteniei
48. noapte adnc
umbrele faraonilor m ating
e vremea plecrii
49. ultimul tablou:
fericirea si moartea se plimb
mn n mn
18
George Liviu TELEOAC~
Substratul pelasgic al Europei
fundamenteaz# unitatea sa
lingvistic#
Motto: Dac vrei s se urasc, arunc-le grunte.
Putreziciunea oamenilor mei este, nainte de toate,
putreziciunea imperiului, ce-si creste oamenii. Cci
dac el ar fi viguros si sntos, le-ar nflcra nobletea.
Antoine de Saint-Exupry, CITADELA
Astzi, nu mai face nimeni un secret din
faptul c Europa Unit scrtie din toate
ncheieturile. Imensele datorii externe acu-
mulate de Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania,
cresterea somajului sau distrugerea econo-
mic a Romniei, prin monitorizare, reprezint
tot attea exemple, care probeaz c dirigui-
torii de la Bruxelles n-au nteles nimic din re-
alittile care trebuie gestionate. Criza finan-
ciar nu scuz, ci acuz politica UE si repre-
zint consecinta multelor greseli comise de
toate organismele implicate n procesul de
edificare a unittii europene.
Desi consum fonduri imense, forurile
pentru unificarea Europei actioneaz la n-
tmplare, dovedind c n-au nteles nimic, dar
absolut nimic, din premizele procesului, pe
care ar vrea s-l modeleze, spre a asigura
cresterea democratiei si a civilizatiei n Eu-
ropa Unit. Demersul acestor foruri este fa-
limentar, la nivel de principiu, n toate do-
meniile vietii noastre.
n planul tinutei juridice, aceste foruri n-
au nteles c a tolera contestarea tratatelor
de pace este nu numai contraproductiv, ci si
periculos, si au emis recomandri, care au
ncurajat revizionismul urmat de numeroa-
sele conflictele inter-etnice, cu efectele eco-
nomice care se vd. Exemplul se va extinde
spre contestarea altor tratate, conducnd la
acea stare de tensiune improprie progresului,
pe care si-l doreste Uniunea European.
Fr a le mai inventaria, erorile forurilor
europene sunt multiple si ele, toate, provin
de la nversunarea cu care reformatorii au
refuzat s accepte c Lumea Veche are rd-
cini prea adnci pentru a putea fi ignorate.
Au refuzat, n fapt, esentele ontologice ale
unittii europene, au refuzat criteriile de efi-
cient, fr de care o mare parte a Europei a
ajuns n pragul ruinei economice si morale.
n termeni concreti, forurile pentru mo-
delarea Europei Unite au pus un prea mare
accent pe doctrina diversittii, fr a avea n
vedere c aceast diversitate se sprijin pe
puternica si evidenta nrudire a neamurilor,
cu limbile lor att de asemntoare. Dar, pu-
ternicele criterii de nrudire a neamurilor eu-
ropene genereaz tot attea criterii de uni-
tate. Este vorba despre necontestata unitate
pelasgic, ce presupune si matricea de la care
deriv aceast unitate, fiindc nu se poate
imagina o nrudire fr entitatea real aflat
la originea acestei nrudiri. Prin coroborarea
multelor studii, care s-au scris despre pe-
lasgi, inclusiv n format electronic, se con-
firm pe deplin concluzia marelui istoric
Berthold-Georg Niebuhr, care a artat c:
Pelasgii reprezint cea mai rspndit
sus a popoarelor din Europa. (Histoire
romaine, Vol. VII, p. 82)
Chiar si la originea popoarelor germanice
se afl Boerinus, asociat, inevitabil, cu boie-
rin, forma mai veche a cuvntului romnesc
boier. Dar sufixul -in indic nrudirea cu un
spatiu, care nu poate fi dect Hyperborea
sau Borea, vatra zeilor lumii. Ajungem astfel
la vatra romnilor, care prin denumirea lor
foarte veche, de valahi, sunt nscrisi n toate
Crtile Sacre ale omenirii, de la Rig-Veda la
Edde-le germanice, iar n Biblie (Fc. 10,25) cu
numele de Peleg, fiindc pe vremea lui s-a
mprtit lumea.
Conexiunea mitic se sustine, n plan lin-
gvistic, prin succesiunea de consoane V-B-
P, ceea ce permite asocierea numelui pelasg
cu numele volsgi-lor din Latiu, dar si cu nu-
mele wclisc, aflat la originea numelui welsh-
ilor.(http://homepages.rootsweb.ancestry.
com/~walsh/folklore.html).
Asadar, matricea neamurilor europene,
nu este o fictiune, ci o realitate care dinuie
prin neamul romnesc. Ni s-a spus Axis
mundi, ca semn c toate civilizatiile lumii ne-
au recunoscut acest rol. De aici si responsa-
bilittile ce ne revin n edificarea Europei Uni-
te pe bazele ei firesti. Or, pentru a ncepe s
functioneze, acest mare agregat multi-etnic
are nevoie, n primul rnd, de o limb comun,
care s asigure la nivel de mas libera circu-
latie a informatiei si a persoanelor. Exist im-
presia c aceast limb ar putea fi limba en-
glez, dar dificulttile sale etimologice i limi-
teaz utilizarea la cei foarte putini, de maxi-
mum 10%, care o pot vorbi curent pe lng
limba matern.
Chiar lucrrile de specialitate arat c
avansul limbii engleze nu se justific din
punct de vedere lingvistic (Revista LUMEA,
An IX, nr 8 (100), 2001, p.53), asa nct nu
mai pot fi amnate dezbaterile stiintifice, ne-
cesare pentru a stabili limba care s asigure
buna functionare a uniunii europene.
S nu uitm c n cartea sa, Previziunile
de la Sarajevo, aprut cu zece ani n urm,
savantul elvetian Urs Altermat si-a intitulat
capitolul II Btlia limbilor, ca semn c si n
19
Anul II, nr. 7(11)/2011
acest domeniu lingvistic competitia este n
plin desfsurare, asa c zarurile au fost aruncate.
Acesta este si motivul pentru care ne vom
asuma, fr alte ntrzieri, responsabilitatea
de a promova limba romn spre statutul de
UNIC LIMB PAN-EUROPEAN.
Si o vom promova cu toat ncrederea,
avnd n vedere faptul c virtutile limbii ro-
mne, puse n evident de cercetrile ultimilor
25-30 de ani, satisfac pe deplin cele dou cri-
terii majore cerute de specialistii strini pen-
tru limba comunitar.
Primul este criteriul fonetic - pe care limba
romn l satisface mult mai bine ca orice
alt limb.
Al doilea criteriu, promovat mai ales de
Umberto Eco, prin cele dou eseuri ale sale:
Pe urmele limbii perfecte n cultura euro-
pean si n cutarea limbii perfecte, vizeaz
limba cu cea mai bun competent genera-
tiv, ceea ce presupune aflarea limbii matri-
ciale, usor de recunoscut prin regulile de gra-
matic universal a limbilor, pe care le mai
conserv.
Or, mai multe grupuri toponimice de veci-
ntate de pe teritoriul Romniei ilustreaz, n
mod vizibil, asemenea reguli de gramatic
universal a limbilor, de unde si dovada c
limba romn satisface si cea de a doua con-
ditie impus la nivel de principiu pentru limba
comunitar.
Ca o confirmare direct a faptului c limba
romn este limba modern cu cele mai pro-
funde rdcini n timp, dar si o limb care a
fost respectat pn la divinizare de ctre ci-
vilizatiile n formare, spiritualitatea valahic
din Dacia a fost sacralizat cu 4.000 de ani n
urm de panteonul vedic sub forma tande-
mului de zeitti Valac-Hilya si Daksa, la care
se mai adaug n lexicul lor religios cuvintele
de uz comun valaca, daksa si dakisa.
Dac filologii lumii ar fi constientizat fap-
tul c numai entittile de mare prestigiu si
pre-existente panteonului vedic puteau fi ve-
nerate si sacralizate n Vede, n-ar fi ezitat s
acorde vechime pre-vedic acestor cuvinte
de esent valahic, la care se mai adaug
alte minimum 300 de cuvinte care au o aceeasi
form si un acelasi nteles, att n limba ro-
mn, ct si n limba sanscrit si ca urmare n-
ar fi omis s atribuie limbii romne importanta
si pozitia ce i se cuvin ca depozitar n form
actual a unor fapte de limb foarte vechi,
ce ajung pn la originea real a graiului
uman articulat. Parc pentru a confirma, odat
n plus, importanta matricial a limbii romne,
Martin Maiden de la Universitatea Cambridge
va afirma, n anul 2003, pe baza unui studiu
bine documentat
1
, c sunt absolut convins
c o lingvistic romanic n cadrul creia
nu se afl pe primul plan si limba romn
este o absurditate. Caracteristicile structu-
rale ale limbii romne permit romanistilor
s nteleag cu o precizie mai mare cum se
prezentau limbile romanice n faza lor ar-
haic
2
. La concluzia domnului profesor
Martin Maiden, noi vom mai aduga consta-
tarea, fcut de mai multi cercettori, c ele-
mente din substratul romnesc prelatin se re-
gsesc n multe alte limbi zise indo-euro-pene.
Dar pentru o limb actual cum este limba
romn, cu o fost arie de rspndire mult
mai mare dect cea de astzi, vorbit curent
n secolul XIX de la golful Corint pn n
Bucovina de nord si din Moravia pn
dincolo de Bug, marea sa vechime reprezint
nainte de orice o proba de mare stabilitate
n timp, o adevrat prob de andurant. n
plus, si acest fapt este esential, vechimea sa
pre-vedic asociaz limba romn la atotcu-
prinztorul sistem de metafore care au ge-
nerat graiul uman articulat, iar pe temeiul
acestei preponderente metaforice limba ro-
mn se afl n situatia de a satisface si cele
patru conditii preconizate pentru limba co-
munitar de ctre Dante Alighieri n De
vulgari eloquentia.
n conformitate cu criteriile marelui flo-
rentin, limba romn poate fi considerat
ilustr, adic purttoare de lumin chiar prin
aceea c vorbitorii ei, numiti Valac-Hilya n
Rig-Veda, au fost desemnatii literalmente ca
purttori de lumin, asemenea celei solare.
Este aulic, asa dup cum constatase pe la
anul 1842 W. Hoffman care, vorbind despre
neamul romnesc, a consemnat: Si ca o
complectare, limba sa este att de armo-
nioas si bogat c s-ar potrivi celui mai
cult popor de pe pmnt
3
. Este cardinal
fiindc noi nsine am fost numiti Cardines
mundi, iar acest fapt, conform postulatului
formulat de Th. Mommsen
4
, se reflect n
limb. Si este curial, dup cum s-a constat
la ncheierea Pcii de la Versaille, n anul 1919,
cnd nici unul dintre participantii la negocieri
n-a avut ce opune celor zece volume de pa-
rimii, ct cuprinde marea colectie realizat de
inginerul Iuliu A. Zanne, pentru a conserva,
si sub form scris, valorile morale si etice
promovate prin graiul viu al neamului ro-
mnesc numit si VLAHI.
Remarcabil mai mult ca oricare alt limb
sub aspectul conditionrilor de ordin prin-
cipial, limba romn manifest si celelalte
nsusiri necesare unei limbi moderne de larg
circulatie. Astfel:
1. Spre deosebire de limbile zise univer-
sale, create n mod artificial, de tip esperanto
sau Interlingua, lipsite de orice validare
practic, calittile si validitatea limbii romne
beneficiaz de confirmrile utilizrii sale mul-
timilenare si pe arii extinse.
2. Cu un lexic pe deplin adaptat nevoilor
contemporane, limba romn are cel mai apro-
piat lexic de lexicul limbii latine, care a servit
ca limb cult si stiintific de circulatie euro-
pean pn n epoca modern
3. Gramatica limbii romne, prin complexi-
tate, finete si precizie (cele trei genuri pentru
substantive sau scara timpurilor verbale),
permite o exprimare lipsit de ambiguitti,
clar si la obiect, ce nu las loc unor interpre-
tri contextuale. Lipsit de aceast precizie
gramatical, limba englez utilizeaz de regul
cu peste 10-12% mai multe cuvinte dect lim-
ba romn pentru a transmite un acelasi mesaj.
4. Ca dovad c va fi adoptat cu usurint
de ctre toti cettenii Europei Unite, multe
din cuvintele sale, inclusiv cele de substrat,
se regsesc n toate limbile vorbite astzi pe
continentul nostru.
5. Limba romn va manifesta si n conti-
nuare o deplin rezistent la actiunea tuturor
factorilor de uzur entropic datorit legturii
fonetice directe dintre scris si citit, legtur
care va mentine vizibil si pe mai departe
etalonul pronuntiei.
6. Fiindc este fonetic n proportie de
99,5%, scrisul si cititul se nvat usor n limba
romn, asa dup cum recunosc toti cei ve-
niti n Romnia.
7. n cadrul bilingvismului menit s nfp-
tuiasc unitatea n diversitate, caracterul
profund fonetic al limbii romne si caracte-
risticile sale matriciale vor menaja n cel mai
nalt grad limbile actuale ale Europei.
8. Limba romn este izofonic, adic nu-
mrul total de consoane dintr-un text este
egal cu numrul de vocale ale textului res-
pectiv, ceea ce denot un raport optim ntre
energia la emisie si acuratetea perceptiei.
9. Limba romn este deosebit de versa-
til naturaliznd cu usurint orice neologism
pentru conceptele noi, oriunde ar aprea ele
n lume.
10. Ca pstrtoare a Traditiei Primordiale,
limba romn conduce la criteriile fundamen-
tale de nrudire religioas pe larga arie cu-
prins ntre Atlantic si Oceanul Indian si ca
atare poate fi numit limba Pcii popoarelor.
n ncheiere, doresc s art c accesul fi-
ecrui cettean al Europei Unite la libera cir-
culatie si accesul la libera informare nu mai
pot fi grevate de multele dificultti specifice
limbilor cu scriere etimologic, dificultti att
de greu depsite chiar si de elita intelectual,
care reprezint astzi doar 3-10% din populatie.
Alturi de aceste elite care vor continua
s nvete limbi strine, demosul Europei Uni-
te va avea astfel la dispozitie limba care satis-
face la superlativ toate anticiprile de prin-
cipiu formulate pentru limba comunitar.
1
Martin Maiden, Identitatea limbii si lite-
raturii romne n perspectiva globalizrii, Sim-
pozionul International - Iasi, 17-18 mai 2002.
2
Martin Maiden, Limba romn ocup un
loc central n lingvistica romanic, Convorbiri
Literare, Nr.5 (89), mai 2003 p.9-10
3
W. Hoffman, Beschreibung der Erde, Vol.
2, part. 4, p.3074, al. 2
4
Theodor Mommsen, Istoria Roman, Ed.
Stiintific si Enciclopedic, Buc., 1987, p. 26.
20
Pictura este mai mult dect transpozitia fidel a
naturii n art.Creatia plastic rezult din simbioza
elementelor realittii cu elementele ideale. Acest
adevr a fost demonstrat nc de la nceputul actului
primordial al siturii omului n lume; si s-a continu-
at cu intense emotii ontice n jurul izvoarelor istorice.
n travaliul creator, pictorul maturizat ajunge
cu privirea spiritului o varietate de frumuseti pe ca-
re le contempl. Dar, secventele spectacolului ima-
gistic al lumii, purttoare de sensuri tulburtoare,
ruleaz cu ritmuri magice n universul copilriei,
impregnat de magnificiente.
Ochii mentalului inocent sunt populati de re-
verberatii stelare. ntre uimiri, interogatii, adoratii
si extaz, trite la ivirea lucrurilor mirifice, se produce
o modelare a viziunii transfiguratoare. Un fel de ini-
tiere ritualic cheam frgezimea sufleteasc pe ci
divinatorii la darurile ubicuittii. Pentru tinerele ta-
lente hrzite penelului, timpul nu este perceput ca
un vertij, ci devine o veritabil poart decshis spre
absolutul nelegat de circumstante.
La numai 9 ani, fiinta haric aAlexandrei-Ioana
Milu, elev n clasa a III-a la Scoala nr. 2 '' Traian''
din Craiova, mi confirm aceste convingeri, printr-
o admirabil expozitie personal de pictur, ver-
nisat vineri, 6 iulie, la Galeriile de Art ''Cromatic''
ale Centrului Judetean pentru Conservarea si Pro-
movarea Culturii Traditionale Dolj.
Constelatia celor 49 de lucrri expuse, diverse
ca genuri tematice si stilistice, executate n acuarel,
guas si tempera pe suporturi de pnz si carton, a
fost nnobilat cu un titlu sugestiv, heraldic,'' Flori
si sperant ''.
Visele sale vii, colorate, ptrund n domeniul
fermecat al fanteziei, revrsndu-se n imagini fe-
erice. Detasat de stadiul imitatiei, seva limbajului
plastic curge lin n contururi cromatice, surpriznd
ntruparea nevzutului. Directia de desfsurare (re-
prezentare) spatial caut linistea curat a realittii
misterioase. n functia ei de re/creare, juna picto-
rit culege cu gingsie raze hipersferice de team
s nu li se scuture ncrctura de lumin... Si, n ta-
blourile sale, cerul divinului se vede din orice loc,
dnd dezvluire tainelor, n sensul universal al vir-
tutilor binelui, adevrului si frumosului.
Desi au trecut multe zile de la onorabila mea
misiune de sustinere a vernisajului, unde domnea o
atmosfer parfumat, n nserrile argintii m ur-
mresc nc delicate dre din curcubeele Alexandrei,
toate de culoarea coralului...
N.N.Negulescu
Pictorita Lia Maria Gaspar, scriitorul N.N. Negulescu,
nv. Aida Ciobanu, Ioana Alexandra Milu
21
Anul II, nr. 7(11)/2011
Gheorghe A. STROIA
Atelierul Albastru sau Alchimia

spectral# a poeziei contemporane
Distinsul Gheorghe Pasa
(nume de autor George Pasa,
nscut la 27 aprilie 1963 n co-
muna Puchenii Mari, judetul Pra-
hova) este, n peisajul poetic
contemporan, o aparitie discret
si silentioas. Domnia-sa scrie n
linistea sufletului su, cu penita
nmuiat n marea de voci inte-
rioare, pe valurile creia clto-
resc cuvinte si se zmislesc ver-
suri. Este profesor de limba si
literatura romn la Grupul Scolar
Industrial 1 Mai din Ploiesti din
1997. Singurul regret ce l n-
cearc pe poet este c, desi scrie
poezie nc din adolescent, a
debutat n 2009 (spune el: tr-
ziu ??), n revista Axioma din
Ploiesti. Colaboreaz - cu poezie,
traduceri, recenzii - la revistele
Axioma, Feed back, Lite-
raria, Constelatii diamantine,
Algoritm literar, Vatra veche.
Debuteaz editorial n anul
2009, la editura Premier din
Ploiesti, cu volumul de versuri
Singurtatea unui sunet. n anul
2010, poetul prahovean public
cel de-al doilea volum de versuri,
Atelierul albastru ( Editura Pre-
mier, Ploiesti).
Cartea Atelierul albastru
(80 pagini), ntr-o prezentare gra-
fic de calitate, contine un numr
de 60 de poeme, cu titluri suges-
tive, ntr-un eclectic amestec al
strilor poetice. Cu o frumoas
si doct prefat fcut de o alt
tnr sperant a poeziei rom-
nesti contemporane (poetul Li-
viu Ofileanu, de la Hunedoara),
volumul de versuri al lui George
Pasa ti deschide usa timid si si-
lentios, pentru ca apoi s-ti arate
locuinta sa somptuoas, un ade-
vrat regat al poeziei.
Citindu-l pe George Pasa, am
realizat - dintru nceput (desi n
atelierul su albastru se distilea-
z cuvinte, pentru a se ajunge la
esente) - c asteptrile poetului
nu sunt mari, pe deplin constient
c nu vei putea multumi pe toat
lumea, orict te-ai strdui: nu
astepta culori nemaivzute/ sau
un maestru ce trece/ din culoare-
n culoare./ aici e doar fumul pe
care-l face/ arderea la un foc
potolit,/ aici e doar semnul/ c
arta poart dinti strlucitori,/
muscnd numai din miez,/ cu
avantajul de a fi nceputul
(Atelierul albastru, pag. 9).
Citind mai departe, am realizat c
nivelul asteptrilor sale sunt iz-
vorte (de fapt) din admirabila sa
modestie si c versurile lui
George Pasa te ndeamn s vi-
sezi, s zbori, s meditezi, prins
n semanticile si conotatiile unui
univers poetic original si valoros.
Multe dintre poeziile prezen-
tului volum le simt ca fiind sim-
bioze ale unor aproape haiku-
uri - ce se (re)constituie ntr-un
tot - crend o atmosfer poetic
vibrant, pornind de la o tem
(auto)impus: ard/ o clip/sub
orizontul posibil, nu spun
vreascuri,/ doar cntec nviat n
amintirea cenusii.// ntr-un alt
orizont,/ copacul ntrebtor/ la
amiaz. (Transfigurare, pag.
10). Si exemplele de acest gen pot
continua: amndoi. fr somn./
se arunc, din lun, cu fluturi./
albi, se asaz pe rochia de sea-
r/ a toamnei// sub castanul
dezbrcat de umbre,/ doar tu/
si asteptarea noastr/ nesfr-
sit (si s-a scris, pag. 36).
Iat poezia distilat si concen-
trat pn la esente, dezbrcat
de toate artificiile specifice pseu-
do-poeziei menite s dovedeasc
eruditie si talent, fr a reusi
s transmit starea poetic.
Atelierul albastru este no-
bila cas a unei poezii ce te n-
vluie n ceata fin a indescrip-
tibilului pe care, deschiznd larg
portile sufletului, l vei simti in-
vadndu-te cu o stare de bine.
Aceast alturare semantic si
unitar a dou sau chiar trei
haiku-uri (fr a avea pretentia
ca oricare dintre ele s fie haikai-
ul) creeaz un efect de multipli-
care fantastic. Un proces sino-
mim nasterii unui laser, prin des-
Isurarea unei reactii fotonice n
lant. De fapt acesta este poezia:
un fulger, venit de undeva din
straturile nalte, capabil s ilu-
mineze dar s produc si aleatorii
efecte catastrofale (n sufletul ce-
lor ce nu-i pot deslusi sensurile).
Uneori, poezia lui George
Pasa ne ia prin surprindere, cu
alturri de cuvinte fie para-
doxale, fie menite s creeze un
efect oximoronic. Un efect pe
care l foloseste cu insistent:
altul ncropeste o mmlig de
sunete (cititorul de chei, pag.
13) sau: ,stie s ncropeasc/ o
mmlig de sunete false.
(direct, pag. 30). Un stil de a-si
exprima nedumerirea legat de
modul n care unii asa-zisi poeti
ncearc s scrie poezie. De altfel,
o tem predilect n volumul de
fat, prin care autorul ncearc
s delimiteze - prin concepte
cheie - adevrata poezie, de epi-
gonicele ncercri ale unora. Un
motiv n plus, pentru a vedea n
poetul George Pasa (si datorit
formatiei sale intelectuale) un mi-
litant pentru actul de creatie de
valoros, n contextul actual al
literaturii romne.
n multe dintre poeziile crtii
de fat veti descoperi noi si noi
valente (definitii) ale acestui
Atelier albastru. Poetul caut
noi rspunsuri ale acestui infinit
proces alchimic numit POEZIE:
aici e atelierul n care se fer-
menteaz nimicul,/ pn se dos-
peste si se asaz n cntec,/ sub
un cer ca-ntr-un vers de esenin./
stii: alteori poetul sttea cu per-
deaua lsat,/ stoluri de gn-
duri s nu fie alungate din cui-
buri( nobletea lucrurilor, pag.
15). Se caut rspunsuri n lu-
crurile firesti, esentiale, ca ntr-
un sine qua non rechizitoriu al
vietii: cndva, am s citesc ntr-
o frunz de vit/ rspunsul (
nobletea lucrurilor, pag. 15).
Pentru poet, desvrsirea actului
creator se poate face numai n
lumina sperantei, asa dup cum
ne explic n arc de cer(c) - pag.
18: undeva, se prepar/ un co-
cktail din sperantele noastre.
O alt tem predilect a crtii
este rostul si locul pe care poezia
le are n panteonul culturii natio-
nale. Ferm si ntelept n deslu-
sirea sensurilor poeziei, cu o ge-
nerozitate caracteristic sufle-
telor nobile, George Pasa accept
ideea c fiecare poet si, implicit,
fiecare poezie are un loc al su,
n marea constructie a limbii si
literaturii romne. C fiecare act
creator voluntar, generos si cali-
tativ va rezista probei timpului,
transformndu-se n trepte spre
universalitate si - de ce nu - spre
nemurire. n deplin consens cu
ideile originalului poet contem-
poran Victor Sterom (din opera
cruia am sesizat influente si n
cartea lui George Pasa), care n
cartea sa: Cu lupa printre gn-
duri ne amintea: Marea litera-
22
tur se apr singur si rezist,
pe cnd - impostura - dup o
scurt strlucire artificial, se
stinge de la sine.
Poezia literatului prahovean
este sensibil si delicat, n ciuda
nuantelor sale de retorici (auto)
ironice - uneori (pseudo) impul-
sive. Ea exprim, de fapt, senti-
mente profund umane: fragilitate
emotional si o team implicit
de necunoscut: coseste-m, ct
mai sunt nc verde,/ ct mai
sunt clcat de iubire n pasi mo-
notoni! (mi citesti, printre
rnduri, tot sngele, pag. 24). O
team iminent, din care se naste
o poezie tandr si plcut. Ta-
lentul oratoric al poetului praho-
vean este mai mult dect evident.
O art oratoric ce presupune in-
teractivitate si i solicit citito-
rului su prerea. Adoptnd teme
si retorici mai mult sau mai putin
polemizate, el de asaz la tribun
pentru a-si mentine interesul viu
pentru poezie, pentru frumusetea
dragostei si a naturii, a nevoii
permanente de metamorfoz
(ignornd implacabila scurgere a
timpului): despre florile odat
uscate/ nu am s spun nimic,/
am s astept,/ odat cu tine,/ s
nvie ntr-o primvar/ mai
demn. (iesirea din iarn sau
despre dezndejde si nflorire,
pag. 28).
Fire romantic si cunosctor
al canoanelor clasice ale poeziei,
George Pasa ne surprinde plcut
cu momente de veritabil poezie,
n ritmuri rimbaudiene sau pe-
trarchiene, ce ne-ar aminti de cla-
sicii genului romnesc: cantabi-
litatea romantelor eminesciene
sau debordanta retoric a ro-
mantelor minulesciene: cernea-
la verbelor se-asterne, acum, pe
pagini din trecut/ si stiu c n-oi
mai fi cu tine, c-n vocea mea se
tot ascut/ cutitele-ndoielii
triste, sfrseala unui ceas pus-
tiu./ de-acum, pierdut e scn-
teia si nu voi vrea s te mai stiu
(romanta unor pasi pierduti,
pag. 34). Veritabile bijuterii poe-
tice, care mbin n ele ancestra-
lele muzici ale ecourilor unei lirici
clasice, urmate ntr-un mod su-
blim de autorul prahovean. Se
dovedeste, astfel, c George Pasa
este un poet n sens profund,
cci el vede n fiecare frunz - un
templu. Un edificiu al poeziei, nu
att mostenit, ct construit cu
perseverent si luciditate.
Poeziile din Atelierul albas-
tru, n ciuda tonusului lor linistit
si relaxat, au n glas vibratii pro-
fetice. Sperantele poetului se lea-
g, indisolubil, de sperantele n-
tregii umanitti - o lume mai
bun: va veni ziua cnd florile
nu vor mai accepta umilinta,/
au s rsar si din pmntul
acoperit de rugin (alung-ti
ndoielile, pag. 39). Se observ
aici subtile influente argheziene:
acceptarea descoperirii adevra-
telor valori, ce zac acoperite de
noroiul n care au fost ngropate,
de indiferenta noastr.
As putea continua expunerea
prerilor proprii asupra poeziei
atelierului albastru dar, te las pe
tine, drag cititorule, s desco-
peri n carte: o stare, o esent,
un vers, o raz de lumin, care se
va mula - cu sigurant - pe su-
fletul tu. Poezia lui George Pasa
este o poezie senin, inspirat si
bine scris, pe care o vei putea-
o vedea ca pe un rug abia iesit
din iarn, din care ies nerbdtori
- mugurii vietii. Stilul original,
criticile rezervate si discrete adu-
se spetei umane (neinvazive), to-
nul usor profetic, frumusetea si
cantabilitatea versurilor, multi-
tudinea de stri poetice inspirate,
iat cteva dintre calittile unei
alchimii spectrale speciale: cea a
poeziei autentice.
n atelierul albastru, folo-
sind transfigurarea, poetul se
dovedeste un talentat cititor de
chei. El vedenobletea lucrurilor
- de multe ori - n pagini de nisip,
Icnd din lirica sa, un efect ne-
cesar ntr-un solilocviu ntre
lumi. Adoptnd rarefiatul aer
prea devreme si construind un
arc de cer(c) spre romanta pa-
silor pierduti, poetul te n-
deamn: alung-ti ndoielile!
Spunnd NU pentru o antipo-
ezie, prin subtilul su demers li-
terar, i produce acesteia o apo-
catastaz. ntr-un efort de com-
prehensiune, vei descoperi o
combinatie reusit de stri, o
poezie dincolo de moment sau
doar o umbr a unui Procust ac-
tual. Ridicnd mini suspendate
ctre noile dimensiuni ale me-
moriei, poetul realizeaz sintonii,
msur cu msur, stiind c o
inim este doar roua simplittii.
Poezia lui George Pasa este un
semn din limpezimea izvoarelor,
unde paste-un dor iarba minu-
nii, mnat de cderea ntr-un
alt anotimp, dovedindu-si va-
loarea pn timpul se va sfrsi.
Din punctul meu de vedere,
vei avea suficiente motive pen-
tru ca Atelierul albastru s
devin una dintre crtile tale fa-
vorite de poezie. De ce? Fie doar
si pentru albastrul din limpezi-
mea ochilor ti, ori pentru albas-
trul necuprins al cerului, care-ti
fur privirea. Si pn cnd? Ori
de cte ori vei avea puterea si
dorinta de a cobor n atelierul
albastru al sufletului tu.
Atunci vei realiza c poetul este
asemenea unui mediu acustic
optim: n el se petrece de fapt in-
cizia necruttoare a unui tipt.
Reviste primite
la redac]ie
Cristina OPREA
23
Anul II, nr. 7(11)/2011
Adrian BOTEZ
Volumul de poezii (parc r-
tcit printre scrierile sale drama-
tice!), ultimul aprut, al omului
de teatru si scriitorului bcuan
Viorel Savin - Exilat n strigt
(115 pagini - poemele, profund
originale, fiind precedate de un
motto din Iov, 23, 2 - Iov mrtu-
riseste curtenia sufletului su
si se las la judecata lui Dumne-
zeu: ,Si de data aceasta/pln-
gerea mea/este luat/tot de rz-
vrtire/si totusi/mna mea/de-
abia nbus/suspinele mele)
- este, ntru adevr, o carte de
mrturisiri, fcute cu sinceritate/
onestitate de Duh liminar, dus,
uneori, pn n preajma brutali-
ttii - nici mcar o clip, ns, ne-
atingnd hotarele vulgarittii. Ba
chiar cu bucuria mistic a mrtu-
risirii Durerii si Nedreptului n-
durat, ntru re-descoperirea si m-
plinirea functiei cathartice si so-
teriologice a Poeziei: o piatr
strbate/umbrele lor/si m lo-
veste n piept.//Doamne,/cu ct
bucurie/o ridic!... - cf. Cu ct
bucurie...!, p. 16.
Sunt 10 poeme cu titlul Stri-
gt - ceea ce sugereaz obsesia,
aproape pipirea dureroas a
presentimentului unei iminente a
apropierii clipei de ntrerupere a
mesajelor terestre, a faptului c
mesajul su Personal-Poetic are
important cosmic-ameliorativ,
Cartea Noului Iov:
Exilat \n strig#t, de Viorel Savin
pentru altii/ceilalti (atitudine
hristic-altruist, nt ru Eros
Agap): nu-mi lsati timp s
v rog/s fiti mai buni - cf.
Supravietuire, p. 20 - desi, alte-
ori, Poetul este dominat de un
soi de mazzochism al receptrii
unor mesaje (aproape)... con-
tondente, malefic-reactive, din
partea celor pe care Poezia sa
vrea s-i binecuvnteze-exorci-
zeze: ura voastr/mi este/
chiar dovada iubirii/ce v
port! - cf. Strigt (1), p. 25 -
sau, dimpotriv, de seraficitatea
Poemului celui Mare, care, toc-
mai pentru c este unul cu conti-
nut metafizic inimaginabil-major,
trebuie s fie amnat (voluntar,
constient de nimicnicia si groso-
lnia materiei!), pn la metanoia
deplin a cuvintelor: as fi putut
scrie n noaptea aceasta/Poe-
mul cel Mare!/dar nu am fcut-
o... - cf. Poemul cel Mare, p.
22; c scrierea, nlocuind ek-
stasa initiatic a Ascetului Me-
ditativ ntru Etern Potentialitate,
produce macularea Paradisului-
Poem/Stare de Fericire-Revelatie
Deplin: dar eu am aflat deja
c n lume/hrtia/de-ar fi rmas
imaculat/semenii mei/ar fi fost
fericiti! - cf. Ura, p. 34.
Avem de-a face cu o carte a
deplinei maturitti, o carte a bilan-
turilor pline de curaj, desi sem-
nat, foarte des, si cu obsesii se-
necte si chiar funeste (mbr-
tisat trupul meu /de mucegai-
cf. delicatele introspectii ale
strugurelui nohan, p. 24; sau:
sufletu-mi prea mult durut/
(...)st si-asteapt amrtul/(...)
ngerii s-i dea sfrsitul - cf.
Elegie la Luncani, p. 10; sau: an
de an tot mai sus urc pmntul/
n oasele mele - cf. Destin, p.
30; si chiar extraordinarul, aproa-
pe mirificul paradox al celui care
pleac, ntru dedublare fiintial,
odat cu Fructul Piersicii-Poezie,
ntru Marea Cltorie a Re-Initi-
erii: ,si miros tot mai plcut/
putrezind, cf. piersica - nemul-
tumirile si motivatiile ei senzu-
ale, p. 12) - ntrerupte de delica-
tele experimente poetico-elixirice,
dar si cu zvcnituri de revolt
contra resemnrilor senecte, cu
ncercri de frond juvenil ver-
balo-formal: cnd apropieri de
caligramele apollinaire-iene (la
noi, mai curnd vasluianul Ion
Gheorghe Pricop ndrzneste,
pn la capt, autentice inter-
sectri cu neo-formalismul lui
Guillaume Apollinaire...), cnd
siruri finale de semne exclama-
tive, cnd titluri ortografiate
exclusiv cu minuscule... Nu, ca-
litatea Poeziei lui Viorel Savin
st, n primul rnd, n vigoarea
expresiv a mrturisirii!
...Poetul Viorel Savin d mr-
turie c, dincolo de ek-stasa poe-
tic, este un om. Dar nu oricum
om, ci ipostaz a Omului Eroic,
al unei... Rase Eugenice, n sen-
sul benefic si stimulativ-emulativ
al termenului... - o ras care i
contrariaz pe toti ceilalti oameni:
cine s-ar astepta ca greuttile si
obstacolele vietii s-l fi ncrit pe
Omul-Poet, cine crede c apropi-
erea mortii l covrseste ori n-
spimnt, se nsal profund, nu
tine cont de Duhul Vitalist al
acestui Atlet, Poetul - care nu se
las exilat... cel mult, se autoexi-
leaz, n ceva ce rareori devine
strigt autentic, dar foarte des r-
mne spunere ferm si ndesat,
cu invective ct se poate de clar
rostite, cu o dictie de adevrat
slujitor al cvadruplei muze: Eu-
terpe (a Poeziei Lirice), Calliope
(a Poeziei Epice), Thalia (a Co-
mediei), pn si Polyhymnia (a
Retoricii), dar niciodat admi-
tnd-o pe Melpomene (a Trage-
diei). Nu, pentru Viorel Savin,
lumea aceasta, degradat spre
ur si non-armonie, nu este dect
o zon de btlie/polemos/pole-
mic dur cu rul - pentru Poet,
ea este zon de initiere/re-initiere,
prin Suferint Revelatorie- cci,
pentru cei puternici, ea e locul
pentru a deveni si mai puternici...
chiar cu riscul de a nu obtine
transcenderea i-mediat. Nicio-
dat a autocompasiunii! Poetul
i dispretuieste si-i compti-
meste, uimit - cu ntelegere, dar
si cu malitie fin, pe cei ce-l cred
asemeni lor, un bocitor narcisiac:
aveti atta nevoie /s credeti/
c mor trist.../ns eu /v deza-
mgesc si ridic/cu infinit bu-
curie/piatra ce m loveste - cf.
Drumul ntoarcerii - n loc de
prefat - p. 5.
Uneori, Poetul se dezlntuie
(cam pe la marginea Retoricii Jur-
nalistice si, deci, partial, iesind
din Poezie...!), n diatribe extrem
de vehemente, mpotriva relelor
ntocmiri, din societatea inven-
tat si construit de oameni (ar-
tarea Trfei Babilonice: vreo
lichea punctiform/sunteaz
lichele importante la vrf !/(...)
esti pomenit/cnd o trf local/
se deschiloteaz cu frenezie/n
Capital - Desfigurarea Soare-
lui si, deci, aparenta cvasi-elimi-
24
nare a fortelor benefice, din lume:
dup soarele mncat de molii
- cf. Interior, p. 47; Multiplicarea
Iudei, n regimul Scrisorilor/
Satirelor eminesciene: otrepe
cu fete-nglate de zmbet/ ipo-
crit cutau s m onoreze /
cu strngeri lipicioase de m-
n - strngerile de mn de-
venind sinonimul Srutului
Iudei, din Grdina Ghetsemani -
cf. Scrisoarea I ctre bcuani,
p. 50; Blciul Desertciunilor
Balcanic/Balcanizat, ntr-o ex-
tensie de Haos Amoral Dezgus-
ttor si Exasperant-Proliferant:
,si mai vedeam omeneste ti-
fsuind/lasi nemilosi/defim-
tori ticlosi/haini/prostii tu-
turor ocupatiilor nruditi n
pohfal/jigodii pofticioase de
mriri ilicite / oameni de bun
credint gresind/oameni curati
/ murdrind/nvtati sustinnd
aberatii (...) farisei chezsuind
fapte viclene/cu onoarea lor ter-
felit... - dar, din orice ru, iese,
pentru cel ntelept, ceva bun, ba
chiar rezult paradoxul autorege-
nerrii spirituale, Prin Contrast:
notam n propria-mi sudoare/
ca ntr-un lichid amniotic (...)
simteam cum devin /perfect/
pentru a m naste din nou etc.
etc. etc.).
Alteori, ns, Poetului, deve-
nit-ipostaziat n Hristul Durerii,
Compasiunii si Taumaturgiei
Cosmice (Iart-i, Doamne, c
nu stiu ce fac!) , prin efectiva
Trire-ca-lupt/suferint, n
aceast lume - i se face mil de
adversarul/adversarii su/si,
strasnic strunit/struniti si pornit/
porniti de demonul urii, al lovirii
si nsngerrii semenilor - total
inconstient/inconstienti c orice
ru fcut, dup ntelepciunea
religioas (crestin si buddhist,
egal!), se transform n bumerang
(dup stiuta zical: Bine faci,
Bine gsesti - Ru faci, ru g-
sesti!, sau dup sentinta bibli-
c: Ce faci, face-ti-se-va!) si
are efect de introducere n spirala
dement-alienant si-n labirintul
violentei (violenta - ca instinct
josnic/njositor si incontrolabil),
transformate n porniri haluci-
nante, activ-reflexive, bestial-
suicidare: omule ai mil de
tine/omule/nu m lovi - /ti faci
ru:/ atroce/ti creste pofta/de
snge! - cf. Strigt (2), p. 41.
...Deasupra tuturor dezlntui-
rilor frenetic-infernale (frenezie
avnd ca motivatie, pentru Sa-
tana, dar prin intermediar uman!
- presentimentul apropierii Jude-
tului din Urm si al excluderii fi-
nale a Rului, dintre personajele
Teatrului Cosmic!), deasupra tu-
turor ipostazierilor sabatice ale
Bacului-Infern, ns, troneaz
Efigia Nemuritoarei Armonii/
Re-Armonizri Cosmice prin
Poezie: Statuia lui Bacovia! : n
timp ce alesii ti de elit/se zbat
cu disperare s strmbe/tot ce
prea drept li se pare/tu/ att de
nduiostor/si dezorientat
primesti/ dispretul magnoliei/
ce nfloreste / lng/statuia lui
Bacovia...! - cf. Si totusi nu pot
prsi Bacul, p. 42. Fie si numai
prin Efigia Poetului/Poeziei -
Viorel Savin crede, cu trie, c
spatiul, odinioar mitic, al Bacu-
lui (astzi, parc ireversibil infer-
nalizat!), se poate exorciza, chiar
pe... Buza Apocalipsei!
...Si mai exist, fireste, pentru
orice crestin autentic (si Poetul
Viorel Savin d mrturie si semn
c este!), o ipostaz soteriologic
trepidant, dinamic-cosmic, n
emersie si imersie, totodeodat:
aceea Suprem, Hristic - a fi bun
conductor de durere, pe Golgota
Strigtului Eli, Eli, lama sabach-
tani...? - ...a lua asupra ta, cum
spune Dostoievschi, toate pca-
tele lumii: exilat/n strigt voi
cltori/atta timp/ct vor mai
fi/oameni buni/conductori de
durere! - cf. Strigt (10), p. 113.
...Uimitoarea Carte de Poeme
a lui Viorel Savin este, integral, o
lectie de Bravur n Suferint, o
lectie de Atitudine Hristic,
Atotcomptimitoare Lucid
(afar de sinele su, total expus
intemperiilor vietii-Trire Efec-
tiv si Hiperbolizat-Maximizat!),
Grav Taumaturgic (dar total asu-
mat, precum si total constientizat,
integral disecat trupul fizico-as-
tral, spre minutioas exorcizare,
ntr-un joc retoric necruttor!)
dar si avertizatoare de Vertigiile
Apocaliptice, al cror miros se
simte, tot mai pregnant, n nrile
dilatate de nelinisti mistice!
Llelu Nicolae V~L~REANU(S^RBU)
Ea vine spre mine si m strig
Att de nefiresc am rmas
n lucruri
c mi se fur zilele
pentru fiecare zidire
si-mi rsuceste clipele
dup lumin.
Noapte de noapte pseste
prin gnduri femeia
stergndu-si urmele cnd pleac.
M-am mbolnvit de uitare si gol
alerg pe podis si-mi caut
un alt ru,
s-mi vd iubita hrzit n unde,
o sculptez n piatra unui cuvnt
si plec.
Numai atunci prin psri m-a
chemat pdurea
s-mi alung singurtatea.
Am deprins darul vorbirii si
vederea prin om,
dintr-o dat mi-am recunoscut
iubita si am ales-o.
Ea vine spre mine si m strig
mi spune cum a iesit din lucruri
neesentiale
ar trebui s-o smulg din pnza
tesut de umbre.
Are chipul vzut n undele
acelui ru
pe care am cioplit-o cu dalta
n piatra cuvntului
si pe soclu st si acum scris
femeia care nu m-a prsit
niciodat.
Ploile cnt afar
Plnge noaptea ntr-o catedral
prin ntunericul putred
ploile umezesc ochii sfintilor.
Piata-i goal, doar statuile oarbe
nu se simt n singurtate
trec dincolo de timp.
Mi-am mrturisit
cum am crezut ntr-o femeie
c-mi va purta sufletul
n minile ei, l frmnt
pn se naste suferinta
si o s-i simt mirosul n trup
cum se rspndeste prin snge.
Se furiseaz noaptea
ntr-o perdea
ploile cnt afar,
eu caut femeia cu degetele
prin asternuturi.
nfloreste lacrima
cnd sufletul surde
se deschid portile
un flux de lumin
coboar din cer
ntre rsrit si apus
nfloreste lacrima
gndul si visul
se ntreptrund
n fiecare om
ntr-o bucurie
Cum s nltur teama
Curg clipele, se umple golul
din piatr
cinii latr ntrtati de lun,
url lupii pe obcine
ostracizrile iernii.
Nici crarea nu e umblat
ne ngheat n omt tulpinile
si sngele se scurge prin carne,
ca ntunericul prin ochii
sticlosi.
Cum s nltur teama,
cum s te ocrotesc?
n slasul din munti
al pdurarului
ti asez capul
pe pieptul meu ca o vale
surpat,
s-ascultm cum flcrile
ard butucii de fag
si focul roade pn la inima
lemnului
aruncnd pe tavan lumini
tremurnde.
Noaptea e ca un mistret fugrit
scpat din fata pustii cu o ran,
rana visului nostru
sngernd.
25
Anul II, nr. 7(11)/2011
Aspecte de la lansarea c[r\ii Inventing Me
Vineri, 15 iulie 2011, la Biblioteca Judeten Alexandru si Aristia Aman, a avut loc lansarea
crtii Inventing Me: Exercitii de re-trit, de Ctlina Florina Florescu (SUA),
carte prefatat de scriitorul N.N. Negulescu
N.N. Negulescu si Ctlina Florina Florescu
N.N. Negulescu, Ctlina Florina Florescu si Dan Ionescu
Liliana Hinoveanu, N.N. Negulescu si Ctlina Florina Florescu
Autoarea dnd autografe
Nicoleta Trasc, N.N. Negulescu, Ctlina Florescu si Dan Ionescu
Vedere din sal
26
Iulian CHIVU
Sanctuarul Naiadelor home-
rice din Ithaca ar fi rmas n fluxul
epic al Odiseei nu mai important
dect oricare alt episod, dac Por-
phirius nu ar fi descifrat n cele
douzeci de versuri
1
ideea alego-
ric exprimat a sufletelor cl-
toare prin vzduh, nevzute, sau
captive n grota nimfelor. n plus,
Porphirius valorific o traditie
bine conturat a grecilor n ce
priveste aceste fiice ale lui Zeus,
sex-siboluri feminie ale lumii an-
tice, seductoare, de ale cror
farmece se bucurau nu numai zeii,
ci si muritorii. Miturile privind
genealogia si atributele lor au
permis o structurare functional
a acestora n Naiade
2
- stpne
ale apelor dulci, Nereide
3
- nimfe
ale Mediteranei si Oceanide -
nimfe care stpneau oceanele
lumii. n unele opinii se conturau
si nimfe ale apelor Hadesului. Din
aceeasi clas a nimfelor fceau
parte si Sirenele din insula stn-
coas Sirenum scopuli si de al
cror cntec ademenitor doar
Ulise reuseste s se fereasc. Pre-
destinate idilelor, Naiadele nu-si
pierdeau feminitatea sub patina
timpului si se ndrgosteau frec-
vent de brbati (muritori sau nu),
dnd nastere unor viitori eroi re-
marcati n fapte memorate de mi-
tologia greac, de unde si nu-
mele date unor orase ca Lilaea
din Phocis sau unor familii re-
numite
4
. Dac tinem seama c
Naiadele si legau numele de
cursurile de ape si ar fi putut pieri
odat cu acestea, sanctuarul lor
din Ithaca ar fi trebuit s fie con-
sacrat de prezenta unui izvor ne-
secat: Acolo sunt si ape curg-
toare, confirm textul lui Homer.
Porphirius face ca n aceast
grot din Ithaca lui Ulise s se
desfsoare imagini si simboluri
care se nasc fr sfrsit unele
din altele
5
. Pentru Homer nu in-
teresase dac o astfel de pester
Reflec]ii
din Pe[tera Nimfelor
exist n realitate si nici filosoful
neopythagoreic Cronius
6
nu
confirm un astfel de topos kara-
tos, ceea ce pentru Porphirius
conteaz mai putin, inclusiv dac
n Ithaca mna omului a cons-
truit drumuri pentru zei si pentru
muritori. Cronius consider de-
scrierea din versurile homerice
drept o alegorie, ns poarta cu
dubl intrare incit la comentarii.
Un geograf ca Artemidor din Efes
vine totusi cu referiri credibile
privind acest sanctuar din Itha-
ca, insul strmt si stncoas.
Ea dispune de un port care se
numeste Phorkys, iar pe plaja ei
s-ar afla o pester - sanctuar al
nimfelor - acolo unde ar fi fost
debarcat Ulise de ctre feaci. Alte
descrieri ale sanctuarului dect
cele lsate de Homer si mai apoi
ridicate de Porphirius la nivel de
simboluri se pare c nu avem n
afara mitologiei. Despre amforele
amintite, Homer nu spune dect
c n ele albinele las miere n
faguri pentru Naiadele care tes
la vtale mari de piatr vesminte
porfirii. Comentariile lui Porphi-
rius se concentreaz mai mult pe
cellalt detaliu, cele dou porti,
una spre Crivt, iar cealalt spre
miazzi, sfintit: pe ea nu umbl
oameni, ci nemuritorii. Descrie-
rile sanctuarului la greci ampla-
seaz statuia zeului cruia i este
nchinat cu fata exclusiv spre est
(punctul vesnicului re-nceput,
cum spunea Eliade). Asa se ex-
plic amplasarea celor dou porti
de acces, asa nct cei care adre-
seaz rugi zeului privesc statuia
din fat, adic sunt orientati spre
vest. Dac asimilm Crivtul cu
estul, atunci cele dou porti sunt
nvecinate (sud-est); pe poarta
de miazzi intrnd doar nemuri-
torii (zeii), fr a se amesteca cu
oamenii de rnd. Mslinul nu
este nici el o prezent ntmpl-
toare, simbolica lui intr n cele
din urm n conexiune cu cele-
lalte elemente din pester. n mi-
tologiile diferitelor popoare, gro-
ta sau pestera se constituie ea
nssi ntr-un simbol coerent, du-
p cum vom vedea. n principal,
face trimitere la uterul matern, n
sensul de origine a vietii
7
si din
aceast cauz capt o functie
initiatic inclusiv la grecii lui
Homer, cnd neofitul trebuia s
parcurg, ca o prim etap, un
regressus ad uterum, dup care
urma iesirea la lumin, cu semni-
ficatia de renastere ntr-un statut
nou. Tot printr-o pester coboar
Ceres n infern n cutarea fiicei
rpite, Zoroastru i nchin o pes-
ter lui Mithra, Dionysos trieste
ntr-o pester, Zamolxis se as-
cunde ntr-o pester, Tropho-
nius - regele arhitect, mai inspirat
dect Pitia, locuia si el ntr-o gro-
t. n China, pe Muntele Negru,
apele inund o pester cu ml
care ia forma unui om, dup un
tipar de pe fundul acesteia si care
dup nou luni, sub razele soa-
relui, capt viat un brbat pri-
mordial, Ay-Atman, cruia i ur-
meaz, dup o incomplet expu-
nere la soare, perechea acestuia:
o femeie. Arhitectura clasic in-
dian se ntemeiaz pe profilul
pesterii, iar cella templului hin-
dus este ea nssi o pester. Soa-
rele rsare la chinezi din Kong-
sang (un dud scorburos n care
se ascunde lumina pe timpul nop-
tii). La islamici, pestera lui Abu
Yaqub este un topos al ntoarcerii
la substanta primordial si tot
despre pesteri aminteste si Sf.
Ioan al Crucii cu prilejul contopirii
mistice. Cibele era o zeitate a pes-
terii la greci etc. Pentru psihana-
liza viselor, pestera semnific lo-
cul identificrii, al subiectivittii,
al interiorizrii psihice odat cu
care individul devine el nsusi.
Asadar, ncepem s discutm
despre semne ca forme fizice
imaginate sau exteriorizate care,
potrivit lui Thomas A Sebeok
8
,
presupun un semnificat si un
semnificant si nsumeaz functia
de a semnaliza o existent, de a
comunica mesaje n cadrul spe-
ciei si de a modela informatia pri-
mit din afara sa. Autorul pro-
punea o clasificare a semnelor n
sase categorii: semnal, simptom,
icon, indexul, simbolul si numele.
n Republica lui Platon - 517
a,b - Socrate i aminteste lui Glau-
con c lumea trebuie asimilat cu
locul unei nchisori si lumina fo-
cului cu efectul soarelui care o
lumineaz si, n consecint, pes-
tera reprezint att substanta in-
teligibil, ct si substanta sensi-
bil, adic si semnificatul si sem-
nificantul. Platon sugereaz c
semnul imit semnificatul, ceea
ce la Peirce
9
este iconicitatea, ori
n Pestera Nimfelor lucrurile
conduc spre simbol n acceptia
lui Sebeok
10
; numele Naiadelor
vine de la nama (izvor). Craterul
este un simbol al izvorului ts-
nitor nu numai la greci, ci si la
persi; Mithra s-a nscut dintr-o
pester, la 25 decembrie, ciobanii
venind s i se nchine ca unui
zeu suprem, precum magii la nas-
terea lui Hristos. O problem
special o propun cele dou porti
tropice att pentru pitagoreicii
Numenius si Cronius, ct si pen-
tru Porphirius, de unde si inter-
pretarea acestora pornind de la
ideea c la antici omul nu se poa-
te ascunde de propriul destin, de
propria menire. Ceea ce poate el
n schimb este doar s adopte,
27
Anul II, nr. 7(11)/2011
s-si asume conditiile propriei
vieti si n aceste conditii el tr-
ieste nu ntr-un univers absolut
fizic, ci mai mult ntr-unul sim-
bolic si este, potrivit lui Ernst
Cassirer
11
, mai mult un animal
simbolic dect un animal rational.
n Pestera Nimfelor se face tre-
cerea de la semnal la simbol dac
punem deoparte semnalul ca
parte a lumii fizice, iar simbolul
ca functie uman a semnificrii;
primele sunt doar niste simpli
operatori, pe cnd celelalte sunt
designatori. Iar designatia se
nscrie ntr-un cod. Cele dou
porti, asadar, desemneaz la pita-
goreici tropicul de var (n Can-
cer) si cel de iarn (n Capricorn),
fiindc n astronomia presocra-
ticilor si chiar mai apoi soarele
parcurge toate cele douspre-
zece constelatii zodiacale n dru-
mul su pe bolt. Pe aceeasi ax,
cele dou porti permit accesul
oamenilor prin nord, iar prin
poarta sudic urc cei puri odat
cu zeii asigurnd un circuit con-
tinuu al sufletelor ntre pmnt
si constelatiile zodiacale, ale-
gorie pe care de altfel Cronius
nu o putuse sesiza. Joyce
12
, cel
care a creat modernismul si tot el
l-a negat, insist si el asupra a-
cestui episod din Odiseea, ns
ntr-o manier modern, dar nu
att din dorinta de a produce o
sistematic a formelor simbolice,
cu toate c Pestera Nimfelor i
oferea acest prilej. El rmne la
nivelul n care cunoasterea anti-
cului include particularul ntr-o
form universal neordonat si
prea putin legitim. A atribui an-
ticului o gndire exclusiv mitico-
religioas inclusiv n intuitia ar-
tistic mi se pare putin exagerat
din moment ce critica culturii,
evident mai ales la greci, este si
o critic a ratiunii ei. Bipolaritatea
sacrului este ea nssi o dovad.
Scolasticul Lagrange
13
defineste
cei doi poli ai sacrului drept
vitandum per accidens prin care
ntelege puritatea, desvrsirea,
respectiv vitandum per se, im-
puritate, ceea ce trebuie evitat
din cauza ticlosiei umane (in-
clusiv interesul personal). Puri-
tatea si impuritatea, ca poli ai sa-
crului, cunosc o distributie so-
cial inegal, de unde coeziunea
sau disolutia
14
, iar un merit (nc
unul) al civilizatiei elene a fost si
acela de a face distinctia ntre pur
si impur si, mai mult dect att,
depseste aceast distinctie ridi-
cnd-o la rang de tem filosofic
nc de la pitagoreicii care anti-
cipeaz temele bipartitiei univer-
sului naintea bipartitiei socie-
ttii. Rudolf Steiner
15
vorbeste
peste dou milenii, evident dup
o pozitie puternic influentat de
crestinism, despre o lume tripar-
tit; prima lume fiind cea care ne
nconjoar, cea de a doua se re-
flect n prima prin manifestrile
Lunii, iar cea de a treia se mani-
fest n prima prin nestatornicia
punctului de rsrit al Soarelui.
Abia dup aceste distinctii, lim-
bajul trece spre intuitia intern
si stabileste treptele conceptului
de Eu, mai nti ca form a su-
biectivittii posesive si mai apoi
ca form a obiectivittii rationale,
ceea ce a dus spre formarea con-
ceptelor definirii si a celor ale
calittii. Iat de ce, cu Pestera
Nimfelor, semnificatia se explic
n mod automat n termeni ai
existentei, fiindc numai aceasta
leag adevrul de realitate si le
separ totodat conceptual si ca
specii si ca atribute ale existentei
nssi, nu fr a identifica n for-
mele simbolice vagi date ale isto-
riei universale. Lumea modern,
desi las un astfel de motiv doar
n seama mitologiei sau a litera-
turii, uit c exist si gndeste n
virtutea adevrului su mereu
aceeasi realitate izomorf prin re-
prezentri doar reesentializate,
dar pe aceleasi fundamente ne-
comutative.
1
Se nalt-n fundul schelei cu
frunza deas un mslin si-alturi i-
o pester umbroas, desftat,
nchinata zeitelor Naiade. ntr-nsa
erau vase si ulcioare de piatr, unde
roiuri de albine si las-n faguri
mierea pentru zne. Mai sunt n ea
vtale mari de piatr, la care-aceste
zne tes cu mna vesminte porfirii,
minune mare. Acolo sunt si ape
curgtoare, iar pestera-i cu dou
porti; pe una, cea despre Crivt, se
coboar oamenii; cealalt-i despre
Cristina OPREA
miazzi, sfintit; pe ea nu umbl
oameni, ci nemuritorii (Odiseea,
XIII, 142- l56, trad. G. Murnu).
2
Slsluiau peste ruri, izvoare,
fntni, lacuri si chiar mlastini unde
si exercitau puterile. Cele care aveau
puteri asupra fntnilor se numeau
Crinaeae, cele care domneau peste
izvoare se numeau Pegaeae, stp-
nele mlastinilor se numeau Eleiono-
mae. Prurile erau stpnite de Po-
tameides, iar lacurile de Limnatides
3
Sunt cele 50 de fiice ale lui Ne-
reus si ale sotiei sale Doris. Acestea
stpnesc peste Mediterana si sunt
apropiate marinarilor aflati n difi-
cultate. Ele puteau prezice si viitorul
si fceau parte din alaiul lui Po-
seidon. n Corint, de pild, ele apar
mbrcate pn n sec. al VI-lea .H.,
ca mai trziu, n ceramic s apar
dezbrcate, clrind delfini sau cai
de mare.
4
De farmecele lor s-au bucurat
Endymion, Erichthonius, Magnes,
Lelex, Oebalus, Otrynteus, Icarius
si Thyestes crora le-au druit prunci
ntemeietori ai unor familii care au
dinuit si s-au bucurat de aceast
genealogie.
5
Buffiere Felix; Miturile lui
Homer si gndirea greac, Ed.
Univers, Buc.,1987, p. 56
6
Cronius a fost unul din celebri
neopythagoreici, contemporan cu
Numenius din Apamea
7
A se vedea inclusiv la Mircea
Eliade aceasta semnificatie, de pild
n nuvela La Tignci.
8
Vezi Semnele: o introducere n
semiotic, Ed. Humanitas, Buc.,
2001, p. 19.
9
Peirce, C.S.; Some Conse-
quences of Four Incapabilites, in
Journal of Speculative Philosophy,
2 (140-151), 1868
10
Un semn lipsit fie de simila-
ritate, fie de contiguitate, ci numai
de o legtur conventional ntre
semnificantul lui si denotare, si cu o
clas intentional pentru designatul
su, se numeste simbol; op. cit., p. 79.
11
Cassirer, E.; Eseu despre om.
O introducere n filosofia culturii
umane, Ed. Humanitas, Buc., 1994,
p. 45
12
Joyce, James Augustine
Aloysius (1882 -1941); Ulysses,
Dublin, 1921
13
Marie Joseph Lagrange -
(1855-1938) tudes sur les religions
smitiques, Paris, 1903
14
Vezi si Caillois, Roger; Omul
si sacrul, Ed. Nemira, ed. a II-a, Buc.,
2006
15
Steiner, R.; Omul - Hieroglif
a cosmosului, Ed. Univers Enciclo-
pedic, Buc., 2006, p. 55.
28
Anul II, nr. 7(11)/2011
Aici, acolo
Perfida si tese pnza
Ce miroase a moarte,
Peste drum de zi
Se zbate o fiint.
Aici, pienjenita vrea snge,
Din trupul de fluture,
ntr-o lupt a nedrepttii,
Acul veninului strbate timpul.
Acolo, n umbra florii,
n vaietul unei lumi,
ntre dou ghivece maro,
Se naste o nou viat.
Dac tu ai fi aici,
Iar eu as fi acolo,
ntre lumile noastre,
Oare ce ar fi?
Menu] MAXIMINIAN
Abia atunci
Cnd colbul de pe ulit dispare,
Cnd olul de lut nu mai aduce ap,
Cnd Crucea din turl se va apleca
Atunci, abia atunci...
Dac oamenii nu se vor mai saluta,
Dac iarba nu va mai creste,
Dac urtul va umple crarea sufletelor,
De va fi lumea fr rugciune,
De va fi omul fr inim,
De va fi uitat Icoana,
Da, abia atunci e vremea
n care soarele nu ne va nclzi,
n care ngerii vor spune versul Venirii,
n care El va fi pe Calea Cerului,
ntru Judecata fiecruia.
Altfel de suflet
n parc, pe coama suferintei,
nsotit de porumbei si spune gndul.
Scaunul care-l tine ca o fort,
Desparte lumea n dou.
Brunetul mpovrat de Cruce,
Cu picioare fr de folos,
si ndreapt fruntea spre Cer,
Asteptnd clipa ce-i e dat.
Dac buntatea s-ar transforma n energie,
Iar inima n putere,
Atunci ar fi simplu s umble din nou,
Ca un copil pe drumul biruintei.
O, Doamne, d-mi puterea de a m ridica,
D-mi o parte din fericirea ngerilor Ti,
D-mi sansa de a alege calea,
Tu, doamne, d-mi pasi aici, acum...
Miez de Rai
n tinda raiului mioarele pasc
din iarba gras
Crescut pe oase de sfinti,
ntru asteptarea apei
Adus de femeia vduv.
Aici, nebunia pentru Hristos
Nu are leac pmntean,
Pentru scnteia de Adevr,
Clugrul dndu-si sufletul.
Tara dorului de Iisus,
Mndr ca soarele de pe cer,
Unde pietrele se nmoaie sub glasul ngerilor,
Si muntii se apleac pentru a fi mngiati.
Infinitul dumnezeirii e n inima mea,
Pe zidurile temnitei este cuvntul Tu,
Credinta st demn n picioare,
Nimic nu se pierde, totul se cstig.
Printre nori
Cnd sticla de la lamp crap sub ger,
Cerul e sprijinit de vrful cpitelor de otav.
n muntii zpezilor dacice
Satul pluteste pe apele norilor.
Sfrcurile mugurilor tresar,
Vine primvara, o simte calul alb,
Pe ulita din captul de sus al lumii
Oamenii si leapd cojocul vorbei.
Nu e nevoie de fluier,
Mioarele pasc n voie iarba ngerilor,
Pe crarea ct un fir de at,
Trece nepstoare nemurirea.
Cnd focul de Blagovestenie
si uneste fumul cu norii,
Biserica nfipt n mijlocul satului
e deschis
Miroase a Cer, urtul iese din suflet,
Iar Maica Sfnt bea ceai din fructe slbatice
cu muritorii.
Ierni pierdute
Cnd sania mpinse ziua spre amiaz,
Un pom se clinti n drum,
Plin de globuri de gheat
El ddu binete fiarelor pdurii.
Zpada de alt dat
Se piteste n brlogul suratelor,
A evadat fr pic de jen
Din lumina farurilor de masin.
Pe bncuta de sub cires
Se ntlneste cu Dumnezeu,
Ea, iarna, si ei, ngerii,
Stau cuminti asteptndu-si steaua.
Rnduieli
Eram credincios
Ca fluturii,
Ca marea,
Ca florile din grdina ngerilor.
Pe crarea de la moar,
Cu sacul de uium n spate,
Apare credinta.
Dumnezeu salut lutul
Iar norul negru,
Retras pe ritm de fulgere,
l arat cu Evangheliile la inim.
El d putere albinei
S fac floarea miere
Prunii-prune, merii-mere,
Rnduind toate.
Pe drumul de pe coast,
Lelea Marta asteapt nvierea.
Rotile
Pe piatra colturoas rotile gsesc drumul,
Osiile unse sun agale.
Mai e un pic si vine primvara.
De dincolo de mgur, pe coama lemnelor,
E linia alb a vietii.
Feciorii stia n blugi nu mai merg n armat.
Stau pur si simplu.
Le apr patria negrii strini.
Viata satului curge linistit
Nici prea repede, nici prea ncet.
Clopotul este cel care sparge linistea,
ntru anutarea sentintei.
Ca o molim vine peste sat vestea
Lumea nu mai are vise.
S-au njumttit la cresterea tva.
A mai rmas doar cntecul cucului.
n biserica din brne se sopteste rugciunea,
Norii sunt dati la o parte,
iar Dumnezeu zmbeste.
Stie c dincolo de Dealul Scturii
Mai sunt oameni.
29
Anul II, nr. 7(11)/2011
Grigore AVRAM
Am luat astzi o mic parte din linistea
adnc a codrului, nghetat periferic de pri-
virile vntorilor, pregtiti s ucid doar de
dragul unui dram de adrenalin, oferit n
plus organismului. Aveam nevoie de aceast
facilitate deoarece am nteles c n spatele
calmului fr miros, afisat de pdure, se as-
cunde secretul vibratiilor care ne translateaz
fericirea de la un capt la altul al zilei prezente.
Nu am reusit s nteleg dac ratia de liniste
vine din partea fiarei care s-a lsat atras de
zgomotul nemilos al armei letale sau pur si
simplu pentru c pdurea mi-a cedat o parte
ca s-mi ajung n drumul ctre destinul as-
cuns. Nu am priceput nici de ce moartea d
trcoale n mprejurri nespecifice, cnd viata
pare s adune la un loc si liniste si calm si
iluzii si sperante. Nu, ct vreme constructia
micului univers n care ne-am integrat pare a
fi fcut s reziste n armonie cu toat su-
flarea prezent la spectacol.
- Poate c asa trebuie s fie, mi-am spus,
soptit, ca s nu tulbur linistea sfnt a co-
drului.
- Da, dar vntoarea a fost inventat pen-
tru alte scopuri dect cele pentru care aveti
voi impresia.
- Iarsi tu?
- Te deranjeaz?
- Nu, dar n meditatia-mi propus nu cred
c aveam nevoie de tine. Oricum, nu tu esti
persoana potrivit s-mi lmureasc dilema
linistii si a mortii.
- Te crezi cumva att de destept nct s
poti gsi rspunsurile potrivite ntrebrilor
cheie, pe care singur ti le atragi? Sau ai impre-
sia c verdictele puse amprent unor stri
de conjunctur, cum este cea referitoare la
vntoare, sunt si cele corecte? Eu cred c
te nseli. Neputinta singurttii este una din
legile mari ale existentialittii, de care voi tineti
prea putin seama. O clip de singurtate poate
fi fatal chiar si celor mai evoluate fiinte te-
restre. Nu ai senzatia, apropo de vntoare,
c animalele singuratice cad mai usor prad
vntorului dect cele care nfrunt realitatea
n grup? Si acum, ti rspund concluziei la
care ai ajuns: nu, nu asa trebuia s fie. Vn-
toarea este o practic pe care voi ati inventat-
o ca s rezistati timpului, mai nti pentru c
v era foame, iar azi ca s v umpleti golurile
din suflet. De fapt, involuntar, cu totii faceti
aceasta ca s v mentineti antrenati n de-
prinderea obiceiului ancestral de a ucide. S
rmneti n form, cum spuneti voi.
- Nu toti. Unii afirm c practic vn-
toarea doar ca s descopere nealterat linis-
tea pdurii.
- Cum crezi si tu. Fals. Care liniste? Cea
pe care o spargeti cu bubuituri aductoare
de moarte? Despre asa ceva este vorba? Ve-
deti cum amestecati voi lucrurile? Cum ar fi,
n acest moment, s primesti o replic similar
din partea naturii?
- Rspunsul pe care l astepti de la mine
este, trist si nspimnttor. Mai degrab tu
ai crede c nu mai exist nici reguli, nici rost
si, poate, nici viitor. Cel putin pentru mine.
Dar nu este asa, pentru c uneori chiar ni se
ntmpl s fim victime ale naturii. Cti dintre
semenii nostri nu au sfrsit tragic n pdure,
n mprejurri uneori banale? Poate vrei s
spui c vntoarea are logic si pentru na-
tur, dup cum cred eu si cei de o seam cu
mine, c ar avea logic si pentru noi?
- Exact. Numai c natura actioneaz n
simbioz total, fr egoism si netendentios,
n timp ce voi nu v puteti abtine de la ru.
Victimele umane, la care te referi, nu sunt ce-
rute de pdure, sub form de tribut, cum re-
petati adesea. Sunt pur si simplu erori umane,
uneori, e drept, banale, cu deznozdmnt tra-
gic. Comuniunea pentru natur este o regul,
ct vreme n lumea voastr nu depseste
stadiul de aparent. Te-am auzit zilele trecute
spunndu-i unui amic de-al tu c vntorii
dau cel mai bun exemplu de colegialitate. Si
aceasta este doar o impresie cu care v afisati
emfatic n societate, deoarece individualismul
este prezent cu continuitate n atitudinea si
n caracterul vostru. Sunteti, cu alte cuvinte,
prea mndri ca s acceptati modelul de con-
duit vegetal. Pentru aceasta este nevoie de
modestie, si n-o aveti, de moral, si v faceti
Uneori serile vin cu o \nfrigurare
de neconceput
c n-ati auzit de ea, de iubire, dar ati tradus-
o gresit. Nici n acest caz lucrurile nu asa tre-
buiau s fie.
- Ce faci, m dojenesti?
- Nu de asa ceva aveti voi nevoie? Vrei
s spui c libera alegere este un atribut care
vi se cuvine neconditionat? Iat ce faceti
atunci cnd iesiti n afara constiintei: ucideti
cu zmbetul pe buze. Si nu v sturati nici
mcar atunci cnd cmrile v sunt pline si
programul supraaglomerat. Ati reusit s v
ncadrati ntr-un perpetuum-mobile circular,
n jurul ideii de sociatate-natur, creznd c
traseul acesta v va da si liniste, si sntate,
si satisfactii, si perenitate. Uitati c n goana
voastr dup vnt
1
nu gsiti dect deser-
tciunea desertciunilor
2
si ntr-un final re-
lativ scurt, moartea. De aceea aveti nevoie
de o dojan continu din partea noastr.
- Dar cum rmne cu linistea naturii si
moartea cprioarei?
- Voi nu trebuie s uitati c niciun sacri-
ficiu nu se justific dect numai dac el este
Icut cu scopul de a salva ceva sau pe cine-
va. La fel si linistea din pdure, trebuie res-
pectat la aceleasi standarde.
- Ideea fundamental spunea Mircea Eli-
ade, este c viata nu se poate naste dect
dintr-o alt viat sacrificat
3
.
- Este adevrat, sacrificiul opereaz un
urias transfer
4
n planul n care acesta este
Icut. Dar tine minte, sacrificiul pe care-l faceti
voi n astfel de ocazii nu poart n el logica
unei noi vieti si nici tendinta de a le cruta pe
cele existente. Fapta voastr se ncadreaz
n rndul crimelor si este la fel de ordinar ca
orice ncercare de imolare de dragul unui
moft. Asa c nu mai cuta argumente la prac-
tici care nu te onoreaz, ncercnd s denatu-
rezi sensul cuvintelor sacre, precum sacrifi-
ciul sau linistea.
1
Aluzie la referirea Eclesiastului din Sfnta
Scriptur
2
Idem
3
Mircea Eliade, Arta de a muri, pag. 226, Editura
Eikon, Cluj Napoca, 2006.
4
Idem
30
Ion PACHIA TATOMIRESCU
Cu un foarte interesant mo-
dernism resurectional n curs de
clasicizare se prezint mirele z-
pezilor din Montral, potrivit
unei metafore a lui Darie Ducan
(dintr-un cuvnt nainte) prin
care desemneaz, ntr-adevr, pe
unul dintre mirii valahi ai arte-
lor, din Canada, George Filip, au-
tor - ntre multe altele - al unui
proaspt, original volum de poe-
me, Si toamna vine(2010*).
n cuvntul nainte de la
acest volum, Darie Ducan i face
lui George Filip un exceptional
portret / profil ct o srb-
toare a luminii n aprilie, demn
de o paradoxist si nentrecut
noblete liric, profil dintr-ale c-
rui trsturi spicuim pentru dis-
tinsul receptor: Exilul romnesc
cunoaste poeti remarcabili, dar
ei nu totdeauna si suport per-
sonalitatea si ego-ul pronuntat
printre strini. George Filip, po-
etul romn de la Malul Mrii Ne-
gre, hituit de destin si de comu-
nism, aflat acum la Montral, n
Canada, este un caz cu totul spe-
cial, un frumos nebun, amalgam
mirific de jar ncins si spum de
mare. Nu voi ncepe s l laud ca
n unele crti de critic, eu pro-
punndu-mi s arunc n el cu pie-
tre, fiindc stiu c din ele si va
face cas. Nu l crut pentru c stiu
c nu merit. Nu i place plusul
lingilor, ci doar barda tioas a
talentului nativ. Asa barbar, suav,
dur si floral, ca o doin tehno,
poetul si scrie crtile si se lupt
cu conventiile contemporanilor
asa cum altii lupt cu prostia. Cu
multe conventii politice se lupt
el. Adesea, chiar cu cele ale limbii
romne. E prea direct si pentru
virgule. Ati vzut dumneavoas-
tr avalans cu virgule? Nu, z-
pada nu are frazeologie! Are nu-
mai nec si strigt. Asa trebuie
privit acest poet certat cu toat
lumea, deoarece e certat nti cu
el nsusi [] ntre poetii din
Montral, multi talentati si zdra-
veni, George Filip e unul special,
e un demon, un om de care te
temi n autobuz ori pe strad, ca
si n crti. Chiar si trotuarul trece
pe cellalt trotuar cnd umbl el
pe strad, ntr-un adulter al bor-
durilor deflorate. E de temut, e
de iubit. E un monstru de poezie
si un animal care consum hrtie.
Dac sunteti slabi de nger, v
recomand s lsati aceast carte
din mini, sau, dac sunteti car-
diaci, s stati cu nitroglicerina
alturi. Sau nu, la ct e de explo-
ziv poetul, v-o asigur el. Altfel
nu l puteti ntelege. (p. 7 sqq.).
Poetul este al ntomnrii, ntr-
adevr, al vitalistelor amurguri
din privelistea fiintei (ca n acest
Doin final, unde privelis-
tea era semeat / n ziua-ceea nici
un nor n-o / mblsma cu nori
de ceat / ca n revistele prea por-
no // [] // amurgul, broastele
vioara, / epave, nluciri, bidoa-
ne, / microbii, Hipocrat, gargara,
/ soldati, pduchi, nvinsi, galoa-
ne // [] // zmbea-n milenii
piramida / si Cupidon croise arcul
/ numai zeita cea frigida / m-
prejmuia zlud tarcul - p. 171 -,
ori ca n Cntecul lebedei, n
care e tulnic lebda cnd moa-
re / [] / desir somnul ca pe-
o salb / cnd dorm c-un ochi
deschis si sufr / o nunt cu-o
Dian alb / [] / ce-mparte, s-
rutnd, microbii - p. 173), dar si
al autoinculprii - avndu-se
n vedere chiar mrturisirea-i de
credint (de pe fata a patra a co-
pertei): nclin s cred c peste
acest mai nou volum se asterne
un vizibil strat de poleial meta-
fizic. De fapt, m autoinculp []
n prezentul volum, voit m le-
gitimez ntr-un bumerang, fiind
eu nsumi cauz si efect.
Chiar dac eroul liric filipian
ne mrturiseste c frecventeaz
Biserica (pe planeta aceasta /
nu prea sferic // m duc - uneori
/ la o Biseric // dar nu-L vd ade-
sea / pe Dumnezeu / fiindc stie
c pe-acolo / m preumblu si eu.
- Deci ?, p. 165), spre a se anga-
ja ntre el si Divinitate un raport
de factur cognoscibil-arghe-
zian, majoritatea poemelor din
acest volum nftiseaz - din un-
ghiuri inedite ale alterittii - un
Dumnezeu cu ochelari, ce z-
milsleste si sculpteaz astri, ori
un Dumnezeu ce-i citeste-n
prism psalmii, nu davidieni, ci
rebeli, chiar bulgri de schis-
m: m pierd / n labirintul / de
/ din / luntrul meu / aici / cio-
pleste astri / din / tin / btrnul
Dumnezeu; / si sterge ochelarii
/ apoi citeste-n stele / iar eu i-as-
tern privirii / poemele-mi rebele /
m iart Tatl nostru / si m ci-
teste-n prism: / e puiul meu prin
viat / un bulgre de schism.
(Prism - p. 135).
n afara nervului bun ntru
catharsis, exist n versurile lui
George Filip si o ludabil preo-
cupare de a rafina registrul pro-
zodiei, preocupare pe care nu o
putemn trece cu vederea; acest
poet valah din Canada si-a nsu-
sit foarte bine lectia maiorescian
- avnd ca subiect rimele din po-
ezia eminescian -, de vreme ce
face s rimeze substantivul co-
mun cu cel propriu, ori invers
(din onomastic, din hidronimie
etc.), sau : zero / Nero (Avem
de murit, p. 12), mahorca / Gar-
cia Lorca (Poz cu iap, p. 44),
Faust / holocaust (M tem, p.
84), ciocrliile / Sfinte-Mriile
(Fr protest, p. 58), tigara /
Niagara (Protest, p. 43), Du-
nri / supuneri (Cu snge, p.
166) etc., sau (n compus sa-
vant) substantivul comun cu
verb plus pronume / verb-nega-
tie-pronume: halebardele / arde-
le (Clipa, p. 156), nor n-o /
porno Doina final, p 171) etc.
(*George Filip, Si toamna vine,
poeme, Craiova, Editura Sitech,
2010; pagini A-5: 180; ISBN 978
606-11-0594-6; supra: fata a 4-a a
copertei volumului de sub lupa
noastr).
Poetul citit
\n prism#
de Dumnezeu
31
Anul II, nr. 7(11)/2011
Emil BUCURE{TEANU
n tineretile mele se vorbea
adesea despre dragostea plato-
nic, sintagm folosit peiorativ
la adresa celor care nu reuseau,
sau nu vroiau, din varii motive,
s-si aduc prietenele n patul lor.
Nu-i vorb c n acele timpuri era
si o alt viziune despre amor, cas-
titatea fiind un motiv de mndrie
pentru o fat n noaptea nuntii.
Asta nu nseamn c nu se fcea
dragoste, n sensul cel mai cu-
noscut al cuvntului, fr s fie
legiferat prin acte oficiale, civile
sau bisericesti. Numele de Ama-
riei, Aluigheorghe, Ailenii etc.
provin tocmai din astfel de situa-
tii si cnd unul din parteneri a
uitat de datoriile lui, nu numai
sociale ci si biologice. n comu-
nism, cnd domnea pudoarea,
relatiile amoroase neoficializate,
erau puse la index, nu att prin
felul n care erau privite, ct mai
ales prin urmri.
Al doilea motiv pentru care
m-am rentors la Platon este felul
n care este nteleas dragostea
astzi. Piata este plin de litera-
tur pornografic, botezat im-
propriu erotic. Televiziunea,
internetul abund n eschibitii
sexuale incluse la categoria ero-
tice. Eros nseamn dragoste, iu-
bire, ori simpla mpreunare dintre
parteneri (nu mai zic brbat si fe-
meie ca s nu fiu considerat de-
suet, ba chiar mai mult c fac dis-
criminare, m-as ridica mpotriva
minorittilor sexuale) nu nseam-
n dragoste; partenerii unui ase-
menea act trebuie s fie legati su-
fleteste, trebuie s se iubeasc.
Dragostea si iubirea sunt dou
Platon, dragostea [i... politica
notiuni care se intersecteaz, nu
se suprapun.
Si n sfrsit, al treilea motiv
este o emisiune de televiziune,
la Canal D, n care era adus la
masa judectii dragostea unei
micute pentru un clugr si se
pare c dragostea a fost accepta-
t si de clugr din moment ce a
rezultat un urmas, sensul vietii pe
pmnt. nssi divinitatea, cnd
a creat omul, a spus cresteti si
v nmultiti (cu aproximatie).
Crestinismul, prin introducerea
castittii pentru o categorie de
credinciosi, vine n contradictie
cu nssi viata, i opreste pe oa-
meni de la crearea vietii.
Doamnele de la Canal D, patru
la numr, frumoase si sntoase,
l acuzau pe clugr de nerespec-
tarea angajamentului, ca si cum
dragostea ar fi un act voit si nu s-
ar afla n noi, venit din negura tim-
purilor, de la acele combinatii chi-
mice primordiale care au dat nas-
tere materiei organice, ca magma
vulcanic care iese la suprafat
cnd te astepti cel mai putin.
Dup vechii greci, vorbesc
de filosofi, de ntelepti dac lum
n seam definitia filosofiei,
fiecare om reprezint o jumtate
dintr-un ntreg si fiecare si caut
perechea, cealalt jumtate. Cnd
se ntlnesc asemenea prti, spu-
neau vechii greci, nici Zeus nu
la poate opri unirea.
La clugr si la micut iu-
birea fiecruia pentru cellalt, mi
place s cred c asa s-au ntm-
plat faptele, a fost mai puternic
dect iubirea de Dumnezeu, sau
poate Divinitatea le-a cluzit pa-
sii ntru iubire. Si ca s nu fiu
considerat un ateu si iau n de-
rdere credinta crestin, afirm si
sustin c iubirea ntre oameni, nu
iubirea n general, ci acea iubire
care face pe oameni s formeze
un singur trup, o familie, nu ex-
clude iubirea pentru Dumnezeu
iar iubirea pentru Dumnezeu
poate s fac mai frumoas iubi-
rea ntre oameni.
*
Se stie c Platon a fost elevul
lui Socrate, un alt mare ntelept
al antichittii, cel care a spus ce-
lebrul aforism Stiu c nu stiu
nimic. Trestia gnditoare care
era Socrate n realitate stia mai
multe dect toti interlocutorii lui
si era o persoan respectat n
Cetate, nu numai iubit ci si dus-
mnit, sfrsitul lui fiind tragic.
n opera sa, Platon, elev al lui
Socrate, si prezint conceptia
filosofic sub o form inedit,
dialogurile n care personajul
principal este mentorul su, adi-
c Socrate.
Cteva cuvinte despre ceea
ce nsemnau dialogurile n Grecia
antic.
Grecii se ntlneau la o per-
soan, la un ospt, unde se f-
ceau libatii, nchinarea unui pa-
har, de regul cu vin, n cinstea
cuiva, dar se si discuta. Dialogu-
rile lui Platon, cam treizeci la nu-
mr, sunt imaginate ca discutii la
astfel de ospete dar nu oarecare,
ci la cele care participau, expri-
mndu-m cu o sintagm moder-
n, oameni de cultur ai epocii,
cuprinznd n aceast notiune
generic pe filosofi, poeti, me-
dici, istorici, tot ce avea mai de
elit n domeniu societatea ateni-
an. Pentru Platon personajul
principal a fost Socrate.
Dialogurile nu sunt reale, adi-
c Platon ar fi reprodus cuvintele
participantilor la discutii ca ntr-
un interviu din zilele noastre.
Dialogurile sunt fictiuni, sunt
imaginatii ale lui Platon, forme
prin care marele gnditor si pre-
zint conceptiile sale filosofice,
o parte din idei fiind desigur si
ale lui Socrate, de la care nu ne-a
rmas nimic scris, iar conceptiile
sale sunt cuprinse cu preponde-
rent n dialogurile lui Platon.
Ideea de a-si prezenta opera
sub form de dialoguri provine,
deducem, tot de la Socrate, care
considera c adevrul slslu-
ieste n noi si c doar trebuie
scos la suprafat prin discutii.
Aceast idee st la baza ntregii
filosofii pedagogice privind n-
susirea cunostintelor, metod
numit maieutic, adic mosire,
si cunoscut si botezat n epoca
electronicii ca interactivitate.
n dialogul Banchetul (Sim-
posyion), discutiile se poart
avndu-l ca subiect pe zeul Eros,
zeul iubirii, al dragostei. n aceast
carte ne sunt prezentate multi-
plele fatete ale notiunii dragoste.
Lucrarea a aprut la 14 ani
dup moartea lui Socrate, judecat
si condamnat la pedeapsa su-
prem, fiind acuzat de coruperea
tineretului. Socrate si accept cu
demnitate pedeapsa, refuznd
interventiile discipolilor si prie-
tenilor de a fi eliberat, fiindc via-
ta cu suspiciunea imoralittii ar
fi fost o pedeaps insuportabil.
Osptul pe care ni-l prezint
Platon, ar fi avut loc n casa lui
Agaton si, dup libatiile de ri-
goare, participantii - Fedru, Aris-
todem, Aristofan, Alcipiade,
Apollodor etc. - iau pe rnd cu-
vntul, evidentiind multiplele
fatete ale lui Eros. Prin ntrebrile
pe care le pune Socrate interlocu-
torilor si prin priceperea de a
purta discutiile, magistrul i face
pe vorbitori s accepte ideea
existentei celor dou lumii, lumea
real si lumea spiritual, a ideilor
nnscute. Ideile de frumos de
bine, exist de la sine, iar Socrate,
prin ntrebri mestesugite, prin
maieutic, le scoate la suprafat
(Enciclopedia civilizatiei grecesti,
Editura Meridiane 1970, pag. 518).
Eros are o existent dubl, un
Eros care preamreste ideea de
frumos, de bine, de dreptate, iu-
birea ca idee, de care trebuie s
fie cuprins orice om pentru orice
activitate. Dac [] ar exista
32
Anul II, nr. 7(11)/2011
un mijloc ca s se alctuiasc o
cetate [] numai din iubiti si
ndrgostiti, nici o alt cetate
n-ar putea fi mai bine ntocmit
ca aceasta, ntruct locuitorii
ei s-ar tinea departe de orice
fapt rusinoas si ar cuta s
se ntreac ntre ei n fapte glo-
rioase (Platon, Symposion, tra-
ducere St. Bezdechi, Fundatia
cultural regal regele Mihai I,
1944, p. 80) si un Eros obstesc,
rezultat din mpreunarea lui Zeus
cu Afrodita, legat de iubirea p-
mntean. Desigur, si n dragos-
tea pmntean, nteleas ca
dragostea ntre sexe, trebuie s
ajungi la ideea de frumos. Platon
vorbeste despre relatiile care tre-
buie s existe ntre cel ce iubeste
si cel iubit. [...] n ori ce actiune
de a iubi, nu orice iubire este
frumoas si vrednic de a fi
ludat, ci numai aceea care te
ndeamn s iubesti frumos (Op.
cit., pag. 84).
Firul rosu al ntregului dialog
Banchetul duce la concluzia c
omul numai prin iubire poate
ajunge la ideea de bine care, n
ultim instant, nu este altceva
dect ideea de Dumnezeu a cres-
tinilor.
Prin cuvntul lui Alcipiade,
Platon vrea s dovedeasc c
profesorul su a fost pedepsit pe
nedrept, c acuzatiile ar fi corupt
tineretul sunt false.
n Grecia Antic era la mod
pedofilia. Femeile nu participau
la viata cettii, aveau rol de pro-
creare si de crestere a copiilor
pn la o anumit vrst (Cezar
Papacostea, Platon, Editura Ca-
sei Scoalelor, 1931). Alcipiade, n
cuvntul su, arat c apropierea
fat de tineri era pentru formarea
acestora, spre a ajunge la ideea
de frumos.
*
Romnia se afl ntr-o efer-
vescent politic, cnd actorii
acesteia se acuz de toate relele
de pe fata pmntului, iar ruta-
tea, goana dup avere, ura si le
manifest n vzul lumii ca pe
adevrate virtuti. Vorbind despre
felul cum trebuie s se comporte
un atenian, citez din cartea amin-
tit, pag.89, tradus de St. Bez-
dechi: [] e rusinos s te lasi
cucerit de bani sau de influent
politic, fie c te pleci ncovo-
iat n mprejurri grele, fie c
nu ai tria de a dispretui bog-
tiile ce te-ar duce la izbnd-n
politic.
Rezult ca Platon n-a fost un
filosof numai pentru timpurile
sale, nu numai pentru Grecia, ci
pentru toat lumea si pentru
toate timpurile. Lsnd la o parte
conceptia lui despre ideile nns-
cute, despre existenta unei duble
realitti, o lume a fenomenelor si
una a ideilor, prima fiind o copie
a celei de a doua, Platon este ui-
mitor de actual cu ceea ce se n-
tmpl azi pe scena politic a lu-
mii, a relatiilor dintre indivizi. Nu
mai vorbim de scena politic din
Romnia.
Platon a provenit dintr-o fa-
milie aristocratic, bogat, cu un
filon nsemnat de cultur, chiar
filosofic. Acestea s-au combinat
fericit cu inteligenta ce i-au h-
rzit-o zeii, rezultanta fiind una
din cele mai mari creatii spirituale
ale lumii. Poate, dezamgit de
ceea ce se ntmpla n Atena sau
de esecul de a realiza statul ideal
n Sicilia, Platon nu a intrat n
politic, dar ne-a lsat idei de
strict actualitate. Politicienii
nostri ar trebui s aib ca biblio-
grafie de studiu obligatorie m-
car Banchetul si Republica, dac
nu si alte opere de Platon!
*
Not: Opera lui Platon a fost
tradus aproape n ntregime, 28
de dialoguri si cteva scrisori,
ntr-o editie aparte, coordonat
de Petre Cretea si Constantin
Noica. Informatiile le-am luat din
Platon - Viata, opera si filosofia,
de Cezar Papacostea si Platon -
Simposion - de Stefan Bezdechi,
lucrri aprute nainte de rzboi.
Autorii au apelat la multe surse
si au realizat traduceri pe msur.
De asemenea prezentarea lucrrii
prin referiri la documente, la ambii
autori, d posibilitate ntelegerii
valorosului dialog Banchetul.
Prin lecturarea crtii, fie la
Papacostea, fie la Bezdechi, esti
surprins nu numai de materialul
bine sistematizat de gndirea lui
Platon ci si de poetul Platon.
Metaforele curg de la sine; poetii
ar trebui s fie mguliti de felul
cum defineste poezia
ntemeietorul Academiei: copii ai
poetului.
Dan LUPESCU
Ruga lui BRNCUSI
n fata Coloanei - axis mundi
Ora et labora
Eu nu stiu, Doamne, cine snt
Dincolo de crucea din Cuvnt -
n Timp ori n afara lui
Cu umbra-mi bat n ceruri cui
Tsnind spre matca Orion
n care vesnicia-si are tron,
Pironul ndoielii l tot sui
n cosmicul rdvan hai-hui
Ci vine din vzduh Miastra
Cu trup-elice din albastra
Genune a Duhului Sfnt
Din care m-ntrupez si cnt
n Altair, pe Marte, pe Pmnt
mi caut umbra - alter cnt -
Chipul dinti s mi-l ascult
Mai sus de-al mumelor tumult
n mugurii strii de tain -
Magic plrie, hain -
M fac adesea nevzut
Chiar mie nsumi, crivt mut
n Timp ori n afara lui,
Bolta galactic descui
Sub curcubeul din Cuvnt,
Sti-voi, Hristoase, cine snt ?...
De unde vin ? ncotro merg ?
Bour heraldic, inorog sau cerb,
Trus de lacrimi, stlp-clepsidr,
Furc a infinirii, aur, absid ?
33
Anul II, nr. 7(11)/2011
Anton VASILE
De ce nu, de ce nu acum?!..
continuare din numrul trecut
Avea, asa, o detasare de toate, Bebe Ne-
bunu, nu avea nimic emo, biatul acesta. Doar
instincte primare.
Eu, b frate, n-am ntlnit nc o alivanc,
pentru care s-mi curg balele ca la cine,
tre s fii emo ru s simti c mori dupe o bi-
bilic sau vreo baldr, toate e la fel, s mor
io! Io mor de n-am aer, cnd... cad lesinat, ca
un cotoi. Dup ce m golesc mi aprind o ti-
gar, dau un vnt, beau o bere s-mi revin,
apoi m golesc din nou. O zaharin era nne-
bunit s vad ploaia de aur. Venea cu mine
la closet s m vad cnd urinam. Nu puteam
s trag prtul de rigoare, c hop si ea lng
mine. Las-m, Bebe, s vd, zicea ea. Ce ai,
fato, ai sisi la balcon? Da, ea nimic! Voia s
vad cum e adic la bieti. Si m venera, zicea,
cum i venerau novicii pe cavalerii aceia cu
cruce rosie..., cum le spune? Cavalerii tem-
plieri! Da, vd c le ai cu istoria, cu filo-
sofia..., ai biblie, nu glum, omule! Oafa, cred
c avea complexe de inferioritate, erea curi-
oas sau cine stie poate erea urofil, poate i
plcea s bea urina... M venera cum l vene-
rau vrjitoarele de sabat pe l cu coarne. Poa-
te e vrjitoare... Po s stii ce puteri diavolesti
au zaharinele astea?!... Avea niste hulube...,
farmazoan ru, erea ct pe-aci s-mi pun
pirostriile. Puah! E scrboase ru, oafele! Io
nici nu le mai sru. Adic cum s-o sru pe
una care a bgat botu la ecler. Io trec direct
la actiune, oral, anal. Vaginal, mai rar. Asta e
viata fr cusur: o psric, un psroi si o
gaur-n fund...
Da, cum poti s triesti asa emo? Te
pomenesti c scrii si poezii de dragoste, ca
Eminescu! ...Dulcea mea doamn si Veronica,
vai, Emul meu iubit. n ast vreme, Verona si-
o trgea cu cel mai bun amic al lui, cu nenea
Iancu si cu altii. Si el, sireacu era-n limb
dupe ea. De aia a luat-o razna, poetu. B,
frate, vezi, ai grij..., esti tripat ru!... Priveste
n soare, la lumin! Nu te mai cufunda n
umbra ta c e de ru, frate! Ia zi, esti n tur-
nesol cu ea?...
Am ridicat din umeri. Ce s-i spun? S n-
cropesc o poveste, nu m pricepeam s mint.
Parc eram fcut din alt aluat, nu ca tata. Da,
poate chiar nu eram biatul lui. Mai stii!
Ai grij..., viata e plcut dac apuci
gaura aia dintre buci, perora Bebe. Tre s ai
si tu o bucurie! Ce Dumnezeu! Stai cu s-
mnta n cojones? O s-ti pice cucul closc.
Sau te dedai la orgii cu domnisoara Manuela?
Nu-i bine, nu e bine deloc! Tre s te eliberezi,
s poti gndi din nou la ideile tale, cum spu-
nea scritoru la de-a scris Cel mai iubit
dintre pmnteni. Pulos parc sau cum i
zice?! Marin Preda! Da, da, Marin Preda!
Am bunghit ceva la scoal despre el. Era su-
perdotat, la, prietenul lui, Pulos. i crescuse
mandravela pn la genunchi, se mpiedica
n ea... Tre s aflu cum se lungeste burlanu!
C amu e la mod. Asa vor cheratitele, bucurie
mare de gigolo... Cu burlanu iese banu...
Nu-l mai ascultam. Btea cmpii obse-
datul sta. Gndurile mi se ntorceau la ai
mei. De-ar sti tata! Dar, mai bine s nu stie ce
face mama prin paturile altora. Si eu? Eu ce-
am s fac cu viata mea? Ce-am s fac? S m
nsor, s fac un plod, apoi s-mi pun filme
porno si s m masturbez?! Ca tata! Viata
asta nu are nici un sens, mi-am zis. Mai apoi,
mi-am revenit. M-am gndit c astea nu-s
pcate capitale, c deh, asta e viata. Taic-
meu, ditamai senatorul, n fata cruia tremur
o turm de femei, se masturbeaz acas... Si
maic-mea! Dar, cum poti opri asta? Evola
spune c sexul este cea mai mare fort a na-
turii. Cnd te-apuc amocul, de-i spunem dra-
goste, o iei razna. E ca telegarul cel negru al
lui Platon. Nimeni nu-l mai poate stpni. Si
tata, cu filmele lui porno... A devenit depen-
dent de ele. Cred c trieste sexul numai n
imaginar. De aia nu se mai culc cu mama...,
realul l face impotent. Am vizionat si eu Ca-
ligula... Mi s-a scrbit de specia uman. Faci
o obsesie pentru o fat, dracu stie cum se n-
tmpl, c toti brbatii, cnd se ndrgostesc,
fac o obsesie pentru o femeie. Cei care se n-
drgostesc sunt mai rari. Pe majoritatea i m-
pinge nebunia erotic. Li se urc hormonii
din testicule la cap. Nu mai gndesc cu cel
de sus, ci cu cel dintre picioare. si pierd capul,
pentr-un petic de negreat... Dar, cei care se
ndrgostesc cu adevrat?! Se transform ei
nsisi n domnisoare. Devin timizi si fr ini-
tiativ. Pasivi, ca niste fetite. Trebuie s trag
fata de ei. Adesea, sunt ocoliti de fete. Simt
la ei mai mult estrogen dect testosteron. i
consider niste ftli. La fete e invers: ndr-
gostite se metamorfozeaz n masculi. Sunt
gata s sar pe bieti. Se spune c atunci
glandele lor produc mai multi hormoni mas-
culini si de aceea, n acele momente, sunt
asa de usor de sedus. Sunt cele mai sigure
victime ale escrocilor sentimentali. Pe asta
mizeaz cnd le seduc. Dracu stie, c eu nu
m-am ndrgostit pn acum. Sunt, cum s-ar
spune, cu ata nerupt...
ntr-o zi, eram singur acas. Sor-mea la
o prieten. Mama la treburile ei, tata la Parla-
ment. Cutam o carte n biblioteca tatei. Tata
nu citea, ci doar se mpuna cu crtile. si f-
cuse biblioteca pentru impresie si decor. n
spatele crtilor am dat peste cheile de la seif.
Ce idee pe tata s ascund cheile dup
crti! M-am gndit, imediat, la pistolul lui.
Simteam furnicturi n palm. Tata mi artase
pistolul, se ludase cu el. si ddea importan-
t. O arm te face important si puternic. l
luase, dup revolutie, de la politie. Zicea el:
ca politician, nu se stie niciodat ce se poate
ntmpla. mi artase cum se ncarc, cum se
descarc, m pusese chiar s ochesc cu el.
Apoi, o speriase pe mama, zicnd c o mpus-
c. Scosese, ntre timp, ncrctoarele. Mama
tipa! Tata alerga dup ea. Era un joc, mai
mult erotic. Dar, la att s-a redus jocul lor.
Seara, tot separat s-au culcat. Am luat cheile,
n mn, cu o plcere maladiv, cu gndul
imediat la pistol tatei. Am decis s-l iau cu
mine la vil, unde locuiesc singur. Dac vine
noaptea vreun hot? Aveam cini si alarme
instalate, dar o arm bun trece primejdia rea.
Era o justificare, n cazul n care tata ar fi des-
coperit disparitia pistolului. M-am dus glont
la seif, dar mai trebuia si codul. Cum s aflu
codul? Caut n laptop-ul lui personal. Cum
era de asteptat, l parolase. Tastez n ordine
Cristina OPREA
34
toate numele din cas, al mamei, Elena, al
sor-mii, Augusta. Se nscuse la 23 august
si era de bonton s-i pun acest nume. Pn
la urm, am aflat parola. Era numele meu So-
rin, dar anagramat, Noris. Am cutat prin do-
cumente, erau tabele, ordine, legi, HG-uri.
Nimic, nici un indiciu, nici un document cu
coduri secrete. Am ncercat mai multe vari-
ante, dar, n cele din urm, mi-a picat fisa. Era
1975, anul cnd terminase facultatea. Sau anul
cnd fusese primit n PCR. Era acelasi cod
de la alarma de la vil. Am fugit repede la
seif, am format cifrul, am rsucit cheia si am
zis: sesam deschide-te! Minune. Am tras de
mner si usa seifului s-a deschis. Sus, un
dosar, iar jos, ntr-o cutie metalic se afla pis-
tolul si ncrctoarele. Sub cutie, ntr-o pung
ponosit, am gsit o sut de mii de euro.
Wow! Am luat dosarul, l-am deschis. Primul
lucru care a alunecat din dosarul plic a fost
carnetul de partid al tatei, membru PCR din
1975. Fusese primit imediat dup absolvirea
faculttii. n dosar erau ncopciate Note in-
formative. Am citit, ncet, una cte una. Pe
msur ce citeam, m treceau transpiratiile.
De asta si-a luat tata pistol... De frica de a fi
deconspirat. De team c unul din cei trimisi
dup gratii se va rzbuna... Numele de infor-
mator al tatei, n-o s-ti vin s crezi, era Noris.
Pe cti i dduse taic-meu n gt?! Cine era
acest om?! Nu-mi mai era tat. Nu puteam
accepta s-mi fie tat, un Iuda, care-l vnduse
pe Iisus pentru treizeci de arginti. Era prea
de tot! Tatl meu - att de abject?!... Abject e
individul neputincios, un handicapat social,
care vrea s parvin, s fie mai mult dect
este cu adevrat si dect i poate acorda na-
tura lui. Cnd i vd pe politicieni la televizor,
vorbind, de parc ar fi cine stie ce somitti, i
asemn cu tata, toti pozeaz n oameni de
bine, ca s mascheze abjectul din viata lor.
Nu ntmpltor, Platon a spus c homosexua-
lii sunt singurii care intr n politic. Au, cred,
acelasi caracter pidosnic, ca al homosexua-
lilor. n orice caz, comportamentul tatlui este
mpotriva naturii si ce-i mpotriva naturii se
ntoarce mpotriv-i. n viat, totul se plteste.
Eu am fost cel ales s pltesc pentru tata.
Trecusem peste celelalte, care preau ome-
nesti, dar aceasta!...
Sorin a tcut o vreme.
Apoi, l-am vzut miscndu-se precipitat.
A asezat pistolul n dreapta, lng pistol,
cutitul, a pus, n fata lui, paharul de whisky
si cel cu otrav. A privit spre candelabru,
unde atrna un cablu, fcut lat, apoi spre
fereastr. S-a asezat tacticos n fata camerei
web si a continuat.
De la etajul vilei, unde-i dormitorul meu,
pn jos, sunt 20 de metri. Am s zbor 20 de
metri. Ca biatul acela ndrgostit de profe-
soar, care a fost aruncat sau s-a aruncat,
znaticul. O iesire emo din viat... Sau ca So-
baru, care nu s-a vrut erou, dar a vrut s tre-
zeasc lumea romneasc, care doarme, doar-
me, doarme... Eu am vrut s v trezesc, le
zicea Socrate concettenilor si, dar voi o s
continuati s dormiti...
Stau si meditez n fata acestor ultime bu-
nuri materiale, pe care le vezi. Sunt n dilem,
ntr-o mare dilem. Ce s aleg?! Un pahar de
whisky, un Jack Daniels sau cel cu otrav.
Am s nchid ochii si pe care l voi nimeri.
Am timp suficient. Am tot timpul din lume,
am chiar timpul din Univers. Intru de-acum
n circuitul lui. Ai mei m cred la scoal, dar
eu m-am nvoit de la dirigint, pe motive de
sntate.
Sau s aleg spnzurtoarea. C tot ne-a
gratulat, omul recent, cu eticheta de patibulari?
S optez pentru pistol? Baah! Este o
moarte prea rapid. Si prea usoar. S beau
paharul cu otrav, ca Socrate? Sau s-mi fac
seppuku? Ori cablul, ca o ultim iubire...
Da, asta e pentru mine! Stai! Nu nc! Nu
am scris poemul. Sunt surescitat! Acum, e mo-
mentul creatiei. Angoasele mortii m strng
de gt. Doamna cu coasa e foarte aproape. A
ptruns n mine. Spiritul ei m ndeamn, cu
o fort pustiitoare, s scriu ultimul poem. Nu
credeam s-nvt a muri vreodat! Eminescu
a nvtat ars moriendi! Asta a fcut din el un
mare ntelept. Ars moriendi este marea
ntelepciunea vietii.
Da, am gsit!, url Sorin att de tare,
nct difuzoarele erau gata s-mi sparg tim-
panele. Am gsit! Gata! Acum pot s plec
linistit la Zamolxe, s-l ntlnesc pe zeul str-
bun. E cel mai bun titlu: De ce nu..., de ce nu
acum?!!! Scrise repede, pe laptop, titlu mare
cu Times New Roman, 24, italic.
Rmsesem paralizat. Va scrie poemul
sau se va sinucide?!...
n acel moment, soneria de la intrare m-a
izbit si pe mine ca o piatr-n cap. Prin fereastra
deschis, sunetul strident al masinilor politiei
si pompierilor ptrundea n difuzor. L-am
vzut pe Sorin X... cum apuc precipitat pis-
tolul, ndreptndu-l spre gur. Din cauza su-
rescitrii, abia apucase s-l ridice de pe mas,
cnd se auzi bubuitura. Glontele se izbi, mai
nti de perete, apoi ricos n oglind. Su-
prafata oglinzii se sparse n aschii multiple,
ca fulgerele ntr-o zi furtunoas de var. R-
mase, o clip, uluit. Apoi, strig, disperat:
Ce-ai fcut? Ai stricat jocul! Ai s regreti
amarnic, btrne!
Sri n picioare, parc percutat de resort.
Miscarea lui panicat mpinse masa. Paharele
cu alcool si cu otrav se vrsar pe laptop.
Alerg la fereastr, dar probabil pompierii
instalaser deja scara. L-am vzut ntorcn-
du-se n fug si srind pe scaun. A ntins
minile spre cablul legat de candelabru. n
acel moment imaginea a disprut...
Pe coridor am si eu niste plante
amrte. Le stropesc, ele se agat de
viat, asa ar trebui s fac si eu.
n timpul prnzului, somonul din
farfuria vecinei a srit si a muscat-o de nas.
Un somon carnivor. S-a produs o oarecare
tulburare. Un chirurg a refcut organul
olfatctiv, cum era el, frumos si mndru.
Ru este c somonul a reusit s fug. A
fost vzut n parc, se hrjonea cu niste
cini vagabonzi. Avea miscri de foc, i
musca, iar cinii ltrau fericiti c au un
tovars de joac nemaintlnit. Cineva a
propus ca somonul s fie trecut n cartea
recordurilor. Dar pe numele cui? Pe al meu,
n niciun caz. Este si acum prezent n parc,
autorittile nu se intereseaz de el, au
multe alte probleme. Ce facem, mai
cumprm somoni? Am citit c plantele si
animalele (somonul nu este animal, da?) au
suferit mutri genetice. Eu, care nu sunt
somon, am n ultimul timp niste vise
ciudate, m dor ceafa, umerii, muschii
dorsali. Medicul- sef al ospiciului a venit
s-mi strng mna n somn. Apoi a scos
un strigt, de s-au drmat jumtate din
cldirile din cartier. n alt vis, vorbeam cu
mine la persoana a treia.
ntr-o alt viat, somonul a fost
profesor la Colegiul Fratii Brown, din
Lancashire. Am auzit c un domn, dup
moarte a ajuns ventilator. Btea dintr-o
pal ca o inim.
Apoi a aprut o fiint cu contur incert
si misiune ingrat. Trebuia s demonstreze
c a fost somon la viata ei.
n acest timp, avioanele se uzeaz, cad
n picaj, justitia, morala nu au niciun
cuvnt de spus.
Eu am gustat din aura sfintilor.
Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace.
Pmntul m apas. Vesnicia pare un fluviu
rece n care cresc somoni. Peretii rostesc
poeme. Omul se chinuieste singur, se
ghemuieste de durere. Rde. Iadul se
holbeaz la noi. Secundele msoar
eternitatea. Peste tot snge, din soare,
stele, lun, florile cmpului sunt rosii,
somonii sunt rosii. Basta cu sngele si cu
aceast culoare rosie.
Poveste
cu somon
Boris MARIAN
35
Anul II, nr. 7(11)/2011
Marian P~TRA{CU
Oameni, animale [i cartofi (V)
(fragment din cap. I al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
Oara a plecat, lund cu ea si
cntarul, ca s-l predea. A alergat
ntr-un suflet la internat, n strada
Praporgescu, dar toti elevii erau
n sala de mese, mncau de prnz.
N-a ndrznit s intre acolo, la
demisol, unde pedagogul se plim-
ba cu minile la spate printre rn-
durile de mese, fcnd ordine,
nici n-a trimis pe cineva s-l scoa-
t pe biat de acolo, Las-l s
mnce, i-o fi foame, sracu!, si-
a spus ea n gnd. S-a asezat pe
o banc din curtea internatului,
sub un castan gros si stufos. Era
frumos, soare, cald, parc nu era
luna lu octombre, asa cum chiar
ea remarcase, tot n gnd. Din
btrnul castan, picau, cu fosnet
blnd, frunze uscate si, din cnd
n cnd, castane mari si lucioase,
scotnd diferite sunete, n functie
de locul n care cdeau: pmnt
negru, iarb, pavaj, bnci, mese
de lemn din fata lor... Erau zgo-
mote linistitoare, Oara chiar ati-
pise. La un moment dat, a tresrit
speriat. O castan tocmai i c-
zuse n moalele capului. Nu s-a
dezmeticit bine, c n curtea in-
ternatului a si intrat o crut ciu-
dat. Vzuse ea una la fel, ntr-
un film la caravan, era unul cu
Primul Rzboi Mondial. ntr-ade-
vr, cruta aceea aducea mai mult
a faeton. Era tras de o iap mare,
ciolnoas, cu copita ct capu
de om - fcu ea repede compa-
ratia n gnd. Pe capr, sus, st-
tea cocotat un om slbut, mic de
statur si tuciuriu la fat, cu o
plrie soioas dat pe ceaf, s
tot fi avut vreo 50 de ani.
Dup ce a oprit cruta n fata
unui beci, acesta s-a dat sprinten
jos si a nceput s descarce niste
saci cu cartofi, unii nalti si n-
gusti, parc erau niste crnati uri-
asi, nu ca cei pe care-i foloseau
ei, largi si nalti ct jumtate de
stat de om si care, plini cu cartofi,
cntreau peste 80 de kilograme,
te rupeau de oase nu alta! Tiii,
ce samn omu sta cu Burcan
al nostru, si-a spus Oara n
gnd, privindu-l curioas. Bor-
can era un tigan romnizat, ciz-
mar la ei n sat, vecin cu nge-
rasu, sub cimitir. Dup ce a ter-
minat de descrcat cartofii, omu-
letul cel negricios a dat cu ochii
de Oara:
Doamn drag, eu parc te-
as cunoaste de undeva!...
M nene, s eu te-as cu-
noaste, da nu stiu de un s te
iau! n tot cazu, tare mi sameni
tale cu un tgan di p la noi, unu
Burcan, cizmar de st cu sor-sa
Chiva su cimitir, la ngerasu . . .
Pi, eu s frate din doi cu
Borcan la de zci, s cu Chiva,
am mai fost pi la ei, vez, d-acolo ne
cunoastem. Da ce faci p-acilea?
Ia, am s eu un biat la liceu,
astept s ias di la mas, st aci
n internat.
Ahaaa! S n-ai grije, aici st
foarte bine. Da cum l cheam?
Marinic, adic... Ptrascu
Marian.
Nu-l stiu, nu-l cunosc dup
nume.
Pi abia a nceput liceu, e n
clasa a noua, e unu slbut care are
un defect de mers, e din nastere.
Ahaaa, da, acuma-l stiu, b-
iat bun, sracu!
ntre timp, a iesit si Marinic
din sala de mese aflat la demi-
sol, ndreptndu-se ctre Borcan
cu mersul lui sltat, spastic si n-
tinzndu-i mna:
Ooo, s triesti nea Bor-
cane, ce mai faci, domle?
Marinic aflase deja c era
frate cu Borcan, cizmarul de la ei
din sat, si cu Chiva.
S triesti, tticule, bine fac,
cu Marghioala mea, car pentru
voi... Da ia uit-te tu colo, p
banca aia!...
Marinic a zrit-o ndat pe
maic-sa sub castan, printre nu-
merosii elevi care ieseau buluc
din sala de mese. A alergat sont-
cind drept n bratele ei. Cteva
secunde nu si-au vorbit, dar mai
apoi au nceput s curg ntre-
brile, si dintr-o parte, si din alta.
Au povestit ndelung Oara i-a
dat apoi lui Marinic 25 de lei:
Ia, mam, s ai s tu de-un
film, o prjtur s un suc, o dat
p sptmn, de caiete, dac-t
mi trebe...
Copilul a nhtat bucuros ba-
nii si i-a vrt iute n portmoneul
scos din buzunarul de la piept al
vestonului de elev:
S triesti, mmico!, a spus
el repezit si a srutat-o, tot asa,
pe obraz.
Atunci, Oara a privit pentru
prima dat ceasul si a exclamat
ngrozit:
Na, c nu mai prinz trenu
de trei, e deja n gar, trebe s r-
mi la l de sapte!
Apoi s-a linistit si, privindu-si
cu drag copilul, s-a hotrt pe loc:
Hai s te duc la cofetrie!
Mmico, de la internat nu
se poate pleca asa, cum vrea fie-
care. Acum mergem la dulapurile
noastre, ne lum crtile si caietele
pentru mine si mergem napoi
la liceu, la meditatie. Nici dormi-
toarele nu sunt deschise, le des-
cuie domnul pedagog abia di-
sear la nou.
Pi voi nu v hodinit deloc,
toat zua?
n principiu, n-avem voie,
dar n sala de meditatie mai atipim
si noi cu capul pe banc, atunci
cnd domnul pedagog mai iese
pe-afar.
Oara s-a minunat de vorbirea
copilului, parc era altul, desi ple-
case de-acas de nici dou luni.
Liceu sta trebe c e bun - si-a
spus n sinea ei - i-auz: pe, si,
mai, n principiu, domnul peda-
gog; ce mi, asa vorbesc numa
domnii!.
Ia, hai, arat-mi-l mie p pe-
tagogu sta de zci tu!
S-au dus mpreun pe holul
internatului, unde erau nsirate
dulapurile elevilor care plecaser
deja la meditatie. Dintr-un birou
din aproperea celuilalt capt al
holului, a iesit ndat un tnr
brunet, nalt, cu alur sportiv.
Uite-l, uite-l, dnsul este
domnul pedagog!, i l-a artat
Marinic maic-sii.
Domnu petagog, domnu
petagog! - a nceput Oara s stri-
ge din captul cllalt al holului
- lsat-l p copilu sta s vie-n
oras cu mine!
Dar dumneavoastr cine
sunteti?, a ntrebat-o pedagogul.
Ia, mama lui, de, cine s fiu?!
Bine, l las dar numai o or,
cel mai trziu la ora saptespre-
zece, s fie n sala de meditatie.
Vino n birou s-ti dau bilet de
voie, a mai adugat pedagogul
ntorcndu-se ctre Marinic.
S-au dus la cofetrie pe Te-
ras, La tanti Mita, lui i-a luat
o prjitur si un suc - 2 lei si 50
de bani n total, iar pentru ea a
luat un covrig - 30 de bani
S-au desprtit pe la ora sapte-
sprezece fr cteva minute, n
curtea liceului. Cu cei 22 de lei
rmasi, Oara si-a cumprat stam-
b de-o fust si apoi s-a dus n
piat, si-a luat bagajul si a plecat
la gar, dup ce i-a multumit lui
ngerasu c avusese grij de el.
Si-a vizat permisul si, dup cte-
va minute, s-a suit n tren. A cu-
36
tat un compartiment gol, cu lumi-
n, si-a scos cartea de rugciuni
si a nceput s citeasc multumi-
t, fcndu-si din cnd n cnd
semnul crucii... Cnd a ajuns acas
- nenorocire! - banii erau de ne-
gsit prin bagaj. Cine stie ce i s-
ar fi putut ntmpla dac Mrian
nu era acas:
Las, f, Oar, nu ne fac p
noi sapte sute de lei, i facem noi
la loc! Ce, vrei s mori de inim,
ce t-? D-i draculi de bani, noi
s fim sntos!
Oara s-a perpelit n pat toat
noaptea. Dimineata s-a mai linis-
tit - stia ce are de fcut! n urm-
toarele trei zile, n-a lsat din mn
cartea de rugciuni, s-a rugat fier-
binte, fr urm de dusmnie sau
Itrnicie, pentru sntatea si n-
dreptarea celui ce-o tlhrise,
pentru iertarea pcatelor amn-
durora. Duminica urmtoare, ca
de obicei, si ea si Mrian s-au
dus la biseric nc nainte de a
toca de leturghie. Fiecare si
avea locul lui bine stabilit: M-
rian, care era si epitrop - n strana
a doua, prima fiind ocupat de
cntret, nimeni altul dect No-
nic - fratele popii Nicolae Nego-
escu, iar Oara - lng scaunul m-
prtesc de unde ncepea primul
rnd de femei. Oamenii intrau n
liniste, ddeau plriile ca s le
tin alti oameni din marginea rn-
durilor de brbati (copil fiind, ce
mndru era Marinic atunci cnd
cineva i ntindea plria sau c-
ciula), se apropiau de iconostas,
se nchinau srutnd icoana si
apoi aprindeau lumnarea n unul
din cele patru sfesnice nsirate
n fata altarului si iarsi se nchi-
nau la cele patru icoane mpr-
testi: Iisus Hristos, Maica Dom-
nului, Ioan Boteztorul si Sfntul
Nicolae. Se asezau apoi fiecare
cam n acelasi loc ntotdeauna,
nct, dac se ntmpla ca cineva
s nu vin la biseric, acest fapt
era imediat remarcat de toti cei
prezenti. Toat lumea sttea n
picioare, cu exceptia btrnilor
din strane, dar si acestia nu luau
loc dect atunci cnd nu mai re-
zistau.
n duminica aceea a aprut si
ngerasu la biseric. Venise de la
Rmnic, vnduse cartofii. Tocmai
aprinsese lumnarea n sfesnicul
din fata icoanei cu Maica Dom-
nului si acum se nchina cu ges-
turi largi, aplecndu-se nainte.
Cnd a dat s srute icoana, tot
prul capului i-a luat dintr-o dat
foc, transformndu-l pe Dinu n-
gerasu ntr-o tort vie, nu alta.
Atunci, Nae al lui Nonic si-a
scos iute haina si s-a aruncat
asupra lui, punndu-i-o pe cap.
Din altar, popa Negoescu, desi
era la epiclez, a iesit val-vrtej,
ntrebnd, speriat de rumoarea
strnit n popor de acea ntm-
plare ciudat:
Ce e, ce e, ce s-a-ntmplat?
Nae al lui Nonic si Nelu Bo-
hantu l-au scos usurel pe nge-
rasu afar. n curte la Octavia lui
Ion Contoap l-au splat pe cap
cu o gleat de ap rece, n care
femeia aruncase si o mn de sare
mare. A aprut apoi n curte la
Octavia si ginerele lui ngerasu,
Il Bortosu, Tescut dup nume,
si stia erau multi n satul acela.
S s spele din cn n cn
cu ap cu sare s s puie miere s
cear de albine curat p cap s-
i trece, n-are nimica!, l-a instruit
pe Il, Mruta lui Rbgel, Rb-
gioaia adic, aprut si ea n curte
la Octavia.
Slujba a continuat ca si cnd
nimic nu s-ar fi ntmplat. n pre-
dica din duminica aceea, popa
Negoescu a fcut la un moment
dat aluzie la ntmplarea care avu-
sese loc, referindu-se subtil la di-
verse pcate omenesti neuitnd
s citeze din scriptur: ...cci
plata pcatului este moartea dar
Dumnezeu nu doreste moartea
pctosului, ci ca el s se n-
toarc si s fie viu. n seara de
dinaintea acelei ntmplri, dup
ce tocase de vecernie, Oara se
dusese la preot acas s-i poves-
teasc ce i s-a-ntmplat si s-l
ntrebe ce s fac. Era cumva ca-
zul s se duc la Sibiu s pun
s se trag cloptlu de argint
de la biserica catolic Sfntul
Anton de lng gar?
Oar, tat, eu zc s nu faci
asa ceva c doar tu n-i vrea s
caz vrun blestem p capu luia
de te-a furat. Tu vrei numa s-t
recuperez paguba, nu-i asa?
Printe, nu vreau alceva
dect s-m vz bnut napoi, c
p hot am s-l iert s-am s m rog
pentru sufletu lui. Deja de cn
am vent di la Rmnic numa asta
fac - plng s m rog, m rog s
plng
Bine, f, Oar, asa s faci,
c dac-o faci struitor s cu cre-
dint, nu s poate ca Dumnezu
s n-auz durerea ta s s te-aju-
te. Las blestemele s gndurle
de rzbunare, c nu-s bune; p-
ctuiesti s tu pn asta, c Dum-
nezu zce s nu judecm, ca s
nu fim judecat s s iubim p vrj-
mas nostri ca s fim s noi iubit
de El
Asa am s fac, printe,
Dumnezu s m ierte pentru
gndu de adineaorea cu clop-
tlu de argint di la Sibiu...!
Cum a iesit pe poarta casei
preotului, Oara, nfricosat c
putuse s doreasc rul celui ce-
o pgubise, a si-nceput s se
roage pentru iertarea ei si a ho-
tului. Ajuns acas, si-a scos toa-
te crtile de rugciuni pe care le
avea, si nu avea deloc putine, si
a nceput s citeasc din ele
stnd n genunchi si fcndu-si
din cnd n cnd, cu gesturi largi,
semnul crucii... n smbta aceea,
nici n-a mai mncat de cin. M-
rian nu i-a zis nimic. Si-a pus sin-
gur s mnnce iar ea s-a culcat
abia pe la ora dou, linstit si de-
loc obosit, chiar dac sttuse ore
-ntregi n genunchi, rugndu-se...
Afar, dup slujb, lumea a
rmas n fata bisericii mai mult
dect de obicei, comentnd cu
aprindere ntmplarea aceea cu
ngerasu. Ca niciodat, cci de
attea ori pn atunci Mrian i
striga stul de gura ei: Ho, moa-
r neferecat, ce esti!, Oara n-a
scos nici mcar un cuvnt, sttea
doar si asculta. Nici n-a stat pn
s-a mprstiat toat lumea din fa-
ta bisericii: brbatii - la MAT s
se cinsteasc, femeile - acas, s
pun de mmlig. A plecat gn-
ditoare si, pe drum, un mugur de
sperant i-a ncoltit n suflet. Stia
c Dinu ngerasu i luse banii din
bagajul lsat n seama lui n Rm-
nic, la piat. Primul ei impuls a
fost s se duc la el acas. Conta
pe efectul surprizei, dar dup c-
teva clipe de gndire, s-a hotrt
s nu ntreprind nimic, spunn-
du-si n gnd: Fac Dumnezeu
ce-o vrea, de-aci-nainte!...
N-a avut de asteptat prea
mult, c Dumnezeu a actionat mai
repede dect se asteptase ea.
Luni dimineata, cine striga n fata
casei lor, cu Deta lndrit pe
podisc, artndu-si coltii si abia
asteptnd s mai fac un pas
pentru a-i sri la picior? Dinu n-
gerasu! Avea capul descoperit,
desi era rcoare. Nu mai suporta
plria pe el, prul i era prlit, iar
pielea avea din loc n loc rni ro-
sietice care prinseser coaj.
Oar, f, Oar, ia ies o tr
pn-afar!
Da, nea Dine, ce-i?
F, Oar, eu am s-t spui
tie ceva, f!
Hai n cas, nea Dine, intr,
hai!
Da tne tu cteaua asta s
nu m musce.
Dac sunt eu de fat, nu te
musc, hai vino-ncoa, intr!
ngerasu intr, minunndu-
se n sinea lui c Deta lungise
deja botul pe pmnt, uitndu-
se aiurea, ca si cnd nici nu l-ar fi
vzut; si doar adinoainea m-
rise la el!
Sti jos, nea Dine, asa, uite
un scaon icisa!...
Omul s-a asezat pe scaun cu
palmele mpreunate n poal, apoi
a oftat adnc si si-a fixat privirile
n pmnt. A tcut, asa, nemiscat,
cteva clipe, dup care a nceput
s vorbeasc gtuit si cu voce
tremurat:
F, Oar, tu stii de ce-am
vent eu la tine?
De, nea Dine, oi sti eu ceva,
da te las mi bine p tale s-m
zci!
F, Oar, eu am s-t dau
tie niste bani...
D-i ncoa, nea Dine!
Omul i-a ntins banii legati n
batist, fr s-si ridice privirea
de la podea. Oara i-a luat si a vrt
legtura n ,,boznaru surtuli.
Pi, nu-i numeri?, a ntrebat-
o ngerasu.
Nu, nu e nevoie, nea Dine!
Au tcut amndoi stingheri
cteva clipe lungi si apstoare.
ntr-un trziu, ngerasu a ntre-
bat-o iarsi pe Oara, ridicndu-
si n sfrsit ochii din podea:
Da nu-m zci nimic?
Nu, nea Dine, n-am ce s-t
zc!...
Omul si-a pus palmele pe ge-
nunchi, s-a uitat iarsi la podea
ndelung si ngndurat, dup care
s-a ridicat ncetisor de pe scaun
si a pornit spsit spre us, zicnd:
Ei, f, Oar, api eu m duc,
I, zua bun dar!
S-a oprit apoi cu mna pe clan-
ta usii, zicnd ncet, soptit si fr
s-si ntoarc privirea spre Oara:
S iart-m pentru ce t-am
Icut!
S triesti nea Dine, te-am
iertat de atunci, de-aia mi-a ajutat
Dumnezu, asa s stii tale!
37
Anul II, nr. 7(11)/2011
Principala racil a autorilor de
science fiction romnesc este
faptul c se bulucesc si se agit
pe la poarta eternittii. Pentru
scriitorii mai n vrst acesta e
un sindrom firesc, dat de dorinta
fiecruia de a intra n constiinta
public masiv, cu nenumrate
editri si reeditri, cu multe par-
ticipri la jurizarea concursurilor,
cu prezente active pe la bookfest
-uri si gaudeamus-uri, cu dis-
cursuri paranoice si multe, foarte
multe, strngeri de mini si m-
brtisri pseudo-prietenesti.
Dac pentru i btrni aceste
manifestri par firesti, datorit
fricii de moarte si nimicnicie,
pentru autorii care vin din urm
nu e asa firesc. Si, totusi, asta e
realitatea; tinerii nu vin din urm,
ci vor s vin, cu tot dinadinsul,
din fat. Ei nu stiu nici mcar
faptul c oricine te poate ntrece,
dar nimeni nu te poate egala.
Asistm la reeditarea ntre-
cerii socialiste pe vastele ntin-
deri de rapit ale scrisului. Scri-
itorul nu mai scrie atunci cnd
are ceva de spus si cnd e inspi-
rat. Scrie ca autorii americani, care
graviteaz n jurul editurilor. Da,
dar scriitorii americani din jurul
editurilor sunt armonios integrati
ntr-un sistem de marketing.
Chiar dac romanele lor sunt ap
de ploaie, are cine le face reclam,
reclama fiind fcut de cei care
se pricep. Autorii romni de
science fiction scriu si ei la co-
mand, dar fr s le comande
nimeni acest lucru. si comand
lor nsisi.
Scriu cu speranta c, ntr-o
bun zi, vine impresarul englez
pe un cal alb, i descoper, i arun-
c un calup de euro drept avans,
i ia la Londra si i pune s scrie
ca pe Salman Rushdie.
Cnd m mai ntlnesc cu cte
un prieten pe strad, sunt ntre-
bat ce mai scriu. Cnd spun c
nu mai scriu nimic, omul se uit
la mine de parc as fi cel putin
beat. Cnd scrii foarte mult, oa-
menii se gndesc c ti-ai impus
o norm zilnic de scris. Nu se
gndesc la faptul c poti avea
perioade n care ai ceva de spus
si perioade n care nu ai nimic de
spus, contextul literar, social sau
politic fiind de asa natur, sec.
Nu se gndesc la faptul c inspi-
ratia nu-ti d trcoale tot timpul
si scrisul de dragul scrisului e
doar o form de reactie la ceea
ce scriu ceilalti.
Dac meriti s fii uitat, esti
uitat, orice ai face. Dac destinul
hotrste s rmi n constiinta
celor prezenti sau viitori, atunci
rmi, chiar dac nu-ti doresti ne-
aprat acest lucru. Destinul nu
poate fi fortat; are mecanisme
foarte complicate. Nici nu trebuie
s te gndesti la el. Cel mai con-
cludent exemplu e Demetru De-
metrescu-Buzu.
E bine s-ti vezi de viata si
de scrisul tu si s nu te raportezi
la colegii de generatie. Intervine
invidia si, firesc, autoextinctia.
Volumul mare de articole, recen-
zii, proze sau romane poate atinge
masa critic si totul ti explodeaz
n fat. E sinucidere prin supra-
nfiintare.
Am rs cum n-am mai rs de
mult timp cnd am citit c unui
bietas de pn n 10 ani i s-a
prezis un viitor de aur si i s-a
dat si un premiu, n sensul asta,
s aib de lapte praf. Oricine poa-
te s cread c are o odrasl de
geniu, dar trebuie, mai nti, s
vad dac, genetic, a avut nain-
tasi cu genom de aur.
Dac pozezi n biat bun, toti
te public, toti te premiaz, mai
ales c exist si n activitatea
editorial perioade albe, cnd te
multumesti s publici orice. N-o
s publici pe la care ti critic
activitatea; l publici pe la cu
care ai but o tuic si cu care te-
ai btut pe burt.
Fenomenul e foarte rspn-
dit la noi, unde nu se cumpr
cartea pentru c editorii public
dup ureche, lutreste, iar au-
torii profit de o sindrofie sau
alta, s se bage n sufletul edito-
rilor. Nu e adevrat c nu se ci-
teste, dar se poate ajunge si aici.
E adevrat c se cumpr din ce
Victor MARTIN
Scrisul din invidie
n ce mai putin carte. Se ofer
tot mai mult cantitate si tot mai
putin calitate. Critica profesio-
nist se ocup cu lucruri mult mai
lumesti, astfel nct esti nevoit s
apleci urechea la criticii de ocazie.
Fenomenul e foarte rspn-
dit la noi si pentru c nu se stie
prea bine fiecare ce e. Scriitorii
fac eseistic, critic literar sau
activitate editorial. Editorii pro-
fit de pozitie si si editeaz sin-
guri crtile, practicnd si o efer-
vescent activitate de marketing
primitiv sau critic la adresa in-
comozilor. Criticii literari nu se
las mai prejos si fac si ei ce pot
si, mai ales, ce nu pot. E un haos
bine organizat, din ce n ce mai
institutionalizat. Se copiaz mo-
dele si se aplic ntr-un mod ab-
solut original. Fuga dup origina-
litate e o continu ntrecere socia-
list, dar alergarea are loc ntr-o
directie, nu neaprat gresit, ci
opus celei de dinainte de 1989.
Multi spun c nu nteleg ceea
ce le spun, nelund n seam fap-
tul c sunt si mai multi cei care
nteleg. Spun c nu nteleg deoa-
rece vor s sugereze lipsa de lim-
pezime a exprimrii sau o ncl-
ceal de idei, nu s afirme propria
lor nentelegere sau ignorant.
Cu proze scrise doar din do-
rinta de a fi si tu prezent printre
ceilalti, nu se poate constitui o
literatur SF serioas, cum bine
vedem c se ntmpl. Asta nici
nu mai e o nghesuial la poarta
eternittii, ci nghesuial la poarta
eternittii oricui. E agitatie de mo-
ment, cnd fiecare vrea s str-
luceasc prin simpla aparitie al-
turi de un altul, cnd si ia tricoul
de duminic si se duce la vreun
bookfest, c se fac poze.
Dac eternitatea de un milion
de ani e nimic fat de infinitul
temporal, si spun preopinentii,
de ce n-ar fi eternitatea secundei
mai important dect cea a vietii
particulei Higgs?
Cristina OPREA
38
Anul II, nr. 7(11)/2011
Constantin E. UNGUREANU
Vasile Alecsandri despre confra]ii s#i
[i operele lor
190 de ani de la nasterea poetului (nscut la 21 iulie 1821)
Unele scrisori sunt de retinut pentru pre-
tioasele opinii, fie ele subiective, asupra unor
opere contemporane, n care poetul aduce
mai mult elogii, dar care se situeaz si pe o
pozitie de reprobare sau, mai mult, de ironi-
zare. Cel care a nzestrat tara cu propriile ei
comori, cu un adevrat tezaur al folclorului
nostru liric si epic, demonstrnd c cei care
neag existenta unei adevrate literaturi na-
tionale sunt mgarii cu urechi mici, desco-
peritorul poeziei populare arat o deosebit
stim pentru Anton Pann, Finul Pepelei cel
istet ca un proverb, care a consacrat multi
ani pentru scparea de uitare a proverbelor
noastre, cum declar lui Iacob Negruzzi. n
aceeasi scrisoare, ctre redactorul Convor-
birilor, datat 1872, Alecsandri apreciaz
Povestea vorbii a lui Anton Pann ca pe un
moment national, o carte pretioas pe care
fiecare dintre noi trebuie s o avem n biblio-
tec si pe care adeseori vom avea nevoie a o
consulta.
Scrisoarea ctre Ion Ghica, Paris, 1 de-
cembrie 1849, contine, printre altele, si unele
aluzii ironice cu referire la Ion Eliade Rdu-
lescu, avnd n vedere comportarea acestuia
n timpul exilului de la 1848, dar, n alte
scrisori, Vasile Alecsandri se vdeste a fi un
admirator al pregtirii sale enciclopedice.
A pune la dispozitie amintirile sale despre
jlitul Blcescu, pentru memoria aceluia cu
care petrecuse cteva momente la Neapole
si la Palermo, n 1847, si se ntlnise la Paris
dup ntmplrile din 1848, cunoscndu-i si
aventurile din muntii Ardealului, constituie
pentru poet o datorie sacr, national, cum
declar lui Odobescu, n 1862.
n chip elogios este prezentat Alecu
Russo, spirit viu, cultivat, inim nobil si
generoas, talent unit cu modestia, consi-
derat a fi unul din acei oameni care au pus
umrul la urnirea carului din hugas si s-au
retras n mormnt dup ce au vzut carul pe
calea bun.
Aceeasi scrisoare trimis lui Bonifaciu
Florescu, din Mircesti, 16 septembrie 1881,
scrisoarea ctre sora lui Alecu Russo si scri-
soarea ctre Ion Ghica, din 26 decembrie 1886,
confirm paternitatea Cntrii Romniei,
poetul continu s sustin informatia despre
existenta manuscrisului lui Alecu Russo.
Pentru cel care a scris attea versuri fru-
moase, attea fabule pline de spirit si mai cu
seam admirabilul An 1840, Alecsandri
scrie cuvinte comptimitoare, elogiaz fr
reticente meritele sale literare.
Aflat la Lemberg, nsotit de ctre doctorul
C. Vrnav, prietenul familiei, Alecsandri i scrie
o scrisoare lui Ion Ghica, smbt, 1842, fe-
bruarie-martie, Leopold, prin care si exprim
ncntarea pentru contele Josep Barkowsky,
cunosctor avizat al limbii si literaturii romne,
admirator al poetului valah, Grigore Alexan-
drescu. Iat un citat din aceast scrisoare:
A doua persoan despre care vreau s-ti
vorbesc se distinge si ea prin atasamentul
foarte mare pentru tot ceea ce este moldove-
nesc sau valah: este contele Josep Barkowsky,
a nvtat singur limba noastr din dragoste
pentru tara noastr si nu numai c a ajuns s
cunoasc ntr-att nct s se poat pronunta
asupra literaturii noastre mai bine dect un
adevrat moldovean, dar si propune chiar
s scrie o istorie a acestei literaturi. n sfrsit,
ce s-ti mai spun? Este ncntat de Alexan-
drescu si nu-l numeste dect marele poet va-
lah. Nu este trist s vezi c un strin stie mai
mult despre literatura noastr dect toti mol-
dovenii si muntenii la un loc?.
La moartea poetului, n 1885, ntr-o scri-
soare ctre prietenul su, Alexandru Papa-
dopol-Calimah, expediat din Paris, n luna
decembrie, scria: Moartea lui Alexandrescu
nu m-a mhnit att de mult, cci el era mort
de mai multi ani, ct m-a mhnit nepsarea
generatiei actuale n privirea si uitarea lui n
care czuse renumele lui, odinioar strlucitor.
Consider ca o binefacere actiunea ami-
cului su care a luat cuvntul n camer pen-
tru a cere s i se fac o nmormntare demn
de ctre stat lui Grigore Alexandrescu, poet
mai presus dect unii crora li s-au fcut
busturi si statuie.
ntr-o scrisoare din 1886, ctre Ion Ghica,
salut cu deplin recunostint intentia aces-
tuia de a scrie despre poetul disprut.
Ct despre scrisoarea pe care vrei s mi-
o scrii, despre Alexandrescu, o aprob din toat
inima. Este timpul de a face dreptate
srmanului nostru prieten, care era un poet
mai mare dect altii crora li s-au ridicat statui.
Desigur c este vorba despre scrisoarea
literar Amintiri despre Grigore Alexan-
drescu scris la Londra, 15 ianuarie 1886, si
publicat ulterior n Analele Academiei Ro-
mne, apoi n ,,Scrisori ctre V. Alecsandri.
Iat cteva fragmente:
n primvar, Vaillant mai recrutase un
elev. Se ivise n banca din fund, lng perete,
un tnr - parc-l vd! nfsurat ntr-un surtuc
cafeniu, oaches, foarte oaches, prul negru,
sprncenele groase mbinate, ochii cprui si
scnteietori, mustata i mijea pe buze.
Cnd Vaillant i-a pus pe elevii si s recite
epistola lui Boileau ctre Molire, noul elev
venit a strnit mirarea, admiratia si gelozia
tuturor elevilor:
Niciodat pn atunci nu auzisem o dic-
tiune mai corect si mai plcut; desi citisem
si recitisem de o sut de ori acea epistol,
39
AOSR - Fisa postului, contract nr.88 din 29.12.2009
Anul II, nr. 7(11)/2011
dar pot zice c numai atunci i-am nteles spi-
ritual si eleganta.
n luna februarie a aceluiasi an, 1886,
dup primirea scrisorii literare despre Grigore
Alexandrescu, i scrie, de asemenea, lui Ion
Ghica si i multumeste n numele trii pentru
omagiul care a fost adus acestei personalitti
cu convigerea profund c va veni o zi n care
numele lui se va aseza de la sine n frunte, loc
pe care bunul simt public l va decerna atunci
cnd neguttorii vor fi izgoniti din Templu.
Pe Iacob Negruzzi l roag n mai multe
scrisori s transmit frtestile sale amicitii
pentru printele su, iar n anul mortii lui Cos-
tache Negruzzi, scria despre acesta c este
un nume scump al Romniei si va rmnea n
pleiada pionerilor intelectuali. Nuvela Ale-
xandru Lpusneanul este apreciat de ctre
Vasile Alecsandri ,,ca un model neuitat pn
astzi si st n fruntea literaturii noastre, cap
de oper de stil energic si de postur dramatic.
Compasiune dovedeste si fat de bietul
Bolliac care a ncetat s mai sufere, a sc-
pat de o existent zdrobit, dup ce, ntr-o
scrisoare ctre Ion Ghica, 1852, i cntase un
De Profundis, pentru c a tratat sau mai
bine a maltratat legenda lui Manole.
Stiri despre Bolintineanu gsim ntr-o
scrisoare ctre Ion Ghica, din 1850: Am pri-
mit o scrisoare de la Bolintineanu prin care
mi cere bani. i voi trimite cu posta urm-
toare. La nceputul lunii mai 1871, aflnd c
Bolintineanu se zbate n srcie si boal,
Alecsandri i trimite de ndat 30 de galbeni
amicului su, l anunt si pe Iacob Negruzzi
despre vestea trist a snttii poetului: Din
cauza lipsei, poetul cel mai poet al Valahiei
este amenintat a-si nchide ochii la spital
ntr-o scrisoare ctre Ion Ghica, Mircesti,
7 mai 1880, face referire la Nicolae Filimon si
romanul su: Mi-ai povestit cteva aspecte
din viata lui Pelimon, autorul Ciocoilor
vechi. Este un excelent subiect de scrisoare
si care ti-ar da prilejul s vorbesti despre meri-
tul literar al romanului su, aruncnd n ace-
lasi timp o privire retrospectiv asupra epocii
n care a trit acest nenorocit Pelimon. Se va
vedea ce era un autor n acea epoc si pn
la ce punct literatura a fost n toate timpurile
o mam vitreg care nu-si hrneste copiii.
Nu-i posibil ca Alecsandri s fi confundat
pe N. Filimon cu Al. Pelimon, mai ales c
autorul Ciocoilor obisnuia s semneze si
Pilimon sau Phelimon.
ntr-una din scrisorile trimise lui Iacob
Negruzzi, n 1875, Alescandri se intereseaz
ce-au devenit Eminescu, unul din adev-
ratii poeti ai Romniei.
Desi se crede c ntre Alecsandri si Cara-
giale, cele dou mari figuri ale teatrului rom-
nesc, au existat momente de rceal si reti-
nere, de invidie din partea primului fat de
tnrul concurent, n cteva scrisori, re-
zult faptul c bardul nostru national a inter-
venit n mai multe momente n favoarea
rivalului su, iar n epistolele sale, rsun
ecoul succeselor marelui clasic.
Intervine pe lng amicul su, Ion Ghica,
pe atunci directorul Teatrului National, ca
pies O noapte furtunoas, initial respins,
s fie jucat, apoi, n 1885, comisia al crei
presedinte a fost Vasile Alecsandri, a premiat
comedia D-ale carnavalului.
Despre capodopera O scrisoare pier-
dut, i scria lui George Steriadi, la 30 oc-
tombrie 1884, nainte de premier, c cu
rolurile bine stiute, va izbuti. Aceluiasi prie-
ten i scrie si dup premier, n scrisoarea din
15 noiembrie 1884, Mircesti: Piesa lui
Caragiale a obtinut un mare succes? Att mai
bine pentru autor si pentru casa Teatrului.
La fel, i scrie lui T. Maiorescu, la 24 noiem-
brie 1884: Dup cum vd n jurnale, piesa
domnului Caragiale se bucur de favoarea
publicului. Felicitrile mele autorului!
Pretioase informatii gsim n scrisorile
sale despre personalitatea si activitatea prie-
tenilor si din tar si strintate.
Putine lucrri au avut si vor avea suc-
cesul scrisorilor tale - i scrie lui Ion Ghica, n
1886 - pentru c ele sunt scrise cu o verv de
bun calitate si ntr-un stil personal, simplu,
Ir pretentii, dar de o originalitate cu totul
romneasc. Sunt deci n drept s reclam de
la tine, n numele cititorilor prezenti si viitori,
continuarea galeriei de oameni si evenimente,
pe care ai nceput-o cu o palet asa de bogat
n culori nationale. Vna este departe de a fi
secat, exploateaz-o pn la fund si vei lsa
dup tine o adevrat comoar!
Ca om al epocii sale, Alecsandri intr de
tnr n vrtejul agitatiilor politice din jurul
anului 1848, l gsim printre emigrantii de la
Paris, care, ca sol al patriei peste hotare, n
momente de cumpn pentru tara noastr,
poetul, n diferite misiuni politice, si creeaz
relatii utile pentru viitor. Prin publicarea cu-
legerilor de poezii populare n limba francez,
poetul a urmrit s demonstreze strinilor
valorile literare si artistice ale poporului romn
si revendicarea drepturilor politice.
Este cunoscut prietenia cu Abdolonyme
Honore J. Ubicini, istoric si publicist francez,
filoromn, secretar al guvernului provizoriu
si al locotenentei domnesti, sustintor al
Unirii, membru onorific al Academiei Romne.
Este cunoscut corespondenta poetului
cu secretarul particular la lui Grigore Ghica,
Edouard Grenier, care recomandase pe Alec-
sandri cercului literar de la Paris.
Cteva scrisori vorbesc despre un alt
prieten al poetului, W. V. Kotzebue, scriitor
german, dar diplomat rus, fost consul rus la
Iasi si ministru plenipotentiar al Rusiei n Ger-
mania. Acesta a tradus din poeziile lui V. Alec-
sandri. Poetul romn a adus lui Maiorescu
manuscrisul german al lui Kotzebue ce conti-
nea schite moldovenesti foarte interesante.
Corespondenta ofer pentru cititori infor-
matii privind atitudinea poetului mircestean
fat de scriitorii mai tineri sau chiar fat de
confratii din aceeasi generatie: bucovineanul
Petrino, Iosif Vulcan, Al. Macedonski, N.
Gane, Iacob Negruzzi, Pantazi Ghica, Matei
Millo, P. Dulfu si altii.
Scriitorii mai tineri obisnuiau s-si trimit
ncercrile lor literare spre verificarea poetului
ajuns la o deplin maturitate si glorie.
Vasile Alecsandri ncurajeaz debuturile
literare, arat calittile, dar si unele greseli,
cu mult franchete, i ndeamn pe acestia s
persevereze, s citeasc mult, s lupte pentru
perfectionare. Scrisorile ctre Iosif Vulcan,
V. Ranto-Buticescu, Societatea Astrei,
reliefeaz interesul deosebit pe care-l purta
Alecsandri fat de tnra literatur ardelean
a vremii. Iat cu ct sinceritate si arat opiniile
sale fat de una din piesele lui Iosif Vulcan,
trimis pentru concurs, ntr-o scrisoare
expediat din Bucuresti, n februarie 1885:
Aceast dram cuprinde situatiuni de
mare efect, ns totodat si scene de prisos
care nu ajut ntru nimic la dezvoltarea subi-
ectului. Dialogul e natural, dar, n unele locuri,
stilul las de dorit. Piesa trebuie s fie retu-
sat, merit o remaniere, cci precum v-am
spus la nceput, ea are un fond dramatic de
mare valoare.
Dispretuirea lucrrilor literare ale fratilor
de dincolo de Carpati era de natur a aduce
fatala nvrjbire n familia romn; iat de
ce V. Alecsandri milita pentru o colaborare
cu scriitorii ardeleni. Si n scrisoarea ctre V.
Ranto-Buticescu, datat 29 martie 1882, re-
liefnd acelasi aspect, poetul moldovean ara-
t deosebit recunostint fat de poetul arde-
lean care a scldat muza n undele poeziei
poporale si a nimerit mai bine dect ar fi
plantat-o n ape strine.
l ndeamn s urmeze calea nceput si-
i recomand mai departe s ngrijeasc mai
bine de rime, cci poezia, fiind de parte feme-
iasc, iubeste a se arta la lume n haine bine
croite, pe talia ei si ferit de orice defecte.
Aceeasi sever, dar printeasc lectie de
exigent poetic este dat si celorlalti care i-
au cerut prerea.
n sfera admiratiei lui Alecsandri intr si
talentul junelui poet, Petre Dulfu, despre care
face aprecieri ntr-o scrisoare ctre Grigoriu
Silasi, profesor universitar la Cluj: Talentul
exist; el e un dar al naturii si e menit a se
40
dezvolta cu timpul pentru a crea opere fru-
moase ce vor navuti literatura noastr. Tre-
buie dar a fi ncurajat si sustinut pe calea n
care a intrat, cale bun si roditoare, cci fie-
care plant n pmntul ei prosper.
As dori s se recunoasc si meritele lui
Gane care a scris multe nuvele interesante si
a tradus cu miestrie Iadul lui Dante, scrie
lui Alexandru Papadopol-Colimah, n 1887.
Pretuitor al talentelor, insist pentru ca
tnrul sculptor Valbudea Ionescu s-si conti-
nue studiile pentru a se perfectiona n arta sa.
Este satisfcut si arat mult recunostinta
lui Al. Papadopol-Calimah, n scrisoarea, din
28 febroarie 1886, expediat de la Paris,
pentru munca sa de a prezenta imaginea b-
trnului poet, Conachi, n ochii tinerimii
actuale, care fuge de poeti, de cnd au rsrit
ciupercile versificatoare care distileaz numai
venin: Macedonski, Densusianu.
Unele scrisori dezvluie atitudinea poe-
tului fat de denigratorii si care, unii din ei,
au fost apreciati si ncurajati la nceputurile
lor literare.
Poetul, n general, a pstrat o atitudine
demn si rezervat fat de atacatorii si, dar
uneori le rspunde: La insinurile malitioase
sau calomniatoare ce s ating de persoana
mea - declar lui Nicolae Ptrascu, n 1889,
expediat de la Mircesti - am obiceiul a rs-
punde prin dispret, nesimtind nici mcar curi-
ozitatea de a cunoaste mutra sau chiar numele
calomniatorului. Latre n toat voia cu-i palce
s latre, c nu-l onorez nici cu un tib hait.
Desi afirm, ntr-o scrisoare ctre Ion
Ghica, din 9 ianuarie 1883, c ia pozitia resem-
nrii, c nu se coboar la nivelul lor si c i
las s latre n voie, poetul va arta c are
gheare la nevoie fat de detractori.
Referiri la Macedonski si Densusianu, de-
nigratori ai poetului, ntlnim si n scrisoarea
ctre Titu Maiorescu, din Paris, 1886: Am
observat c n tinerimea de astzi s-au format
un grup de ciocli literari, care si-au impus mi-
siunea de a m ngropa de viu. Macedonski a
nceput sparea groapei si Densusianu urmea-
z a da cu sapa pentru a o face mai adnc.
Nici pe Frederic Dam, profesor, scriitor
si ziarist francez, criticul dramatic de la Ro-
mnul, venit n tar n 1872, nu-l iart, pentru
c acest domn - scria lui Ion Ghica, n 1879
- despre care se bnuieste c este o intere-
sant epav a Comunei, trebuie s se fi simtit
atins de versurile pe care Comsa le arunc n
fata aventurierului grec!:
Vzut-am pe la noi
Multi pribegiti ftarnici, vermi
palizi de gunoi
Ce vin si-n snul nostru fac
Cuiburi veninate.
...Deocamdat, pn cnd va scpa
lumea de gura mea spurcat, doar cu
gndul.
Si, cum s nu m-ndrept, cnd sunt
convins c el poate fi cel care cu adevrat
m-ntelege cnd i spun: Auzi Fane,
strengarii stia care se fac acum c
descoper literatura, pretind... (ca s fiu
n spiritul cacofoniei lui Ion Luca)
...pretind cum c Caragiale se droga cu
bere, fiindc ntotdeauna apare n
fotografii cu o halb n fat!... Zu, Fane,
s-a scris chiar n Adevrul lucrul acesta,
iar publicistul respectiv face referire la
lucrri consacrate prin diferite gesturi
ale Uniunii Scriitorilor!...
Ctre Fnus, m-ndrept, considerndu-
l cel mai ndrepttit s-mi confirme c, la un
asemenea filistin concept privind drogarea
lui Caragiale, ar nsemna c noi, stia care
o avem cu vinul, ne superdrogm; iar dac
ajungem n lumea votcarilor, reprezentat
cndva cu glorie de Ahoe, Puc, Pc si
alte mari talente de pe urma crora a rmas
cte ceva, acolo e desfrul absolut,
stingerea omenirii civilizate si, mai ales,
riscul de a primi o grav sanctiune de
partid ca pe vremea cnd asemenea
conceptii despre drogare emanau de la
sectia de propagand si agitatie a
comitetului central, care ndruma n mod
total si univoc literatura.
Binenteles c pentru tovarsi ca...
(iarsi plcerea de la Ion Luca) ... ca
Chisinevski, sau Rutu, sau Ofelia Manole,
sau urmasii lor ntorsi de la studii
moscovite unde nu se bea deloc, o prob
precum cea demonstrat de poza mereu cu
halba-n fat era incriminatorie si demonstra
nravurile burgheze ale decadentului autor
care trebuia exclus din obste. Poate din
pricina aceasta, continundu-le traditia,
lideri ai Uniunii Scriitorilor, nu numai c ne-
a desfiintat, nou celor nrviti,
restaurantul, comercializndu-l n folos
propriu, dar au nceput s produc si altfel
de nemult,umiri ridicnd mpotriv vocile
altei generatii de scriitori pe care-i exclude,
sau i d n judecat sau le produce
necazuri. O demonstreaz indignarea cu
care protesteaz astzi chiar confrati care,
initial, fceau parte din prezentele
organisme ale Uniunii scriitorilor dar, fie
au fost, fie s-au suspendat n semn de
protest fat de operativii de la vrf.
Asta, n vreme ce n loc de omagiu fat
de un mare disprut pe care nu l-a condus
la groap, starostele Uniunii face originala
remarc de istoriografie literar c numele
mamei lui Fnus e lipovenesc; act de
sociologism vulgar ce nu poate s explice
nicidecum, pe criterii estetice si de filosofie
a creatiei, fastuosul temperament artistic al
unuia dintre cei mai mari creatori de limb
romn contemporan si creator de
personaje ale acestui Apus de Europ
superb zugrvite prin subtilittile
metaforice create de enormul su talent.
Dar mergem astfel nainte cu
nerusinare, avnd impresia c suntem
stpni pe o istorie a literaturii despre care
habar n-avem dac mcar ne-a primit n
paginile ei. Sfidm frustndu-i pe cei ce nu
ne sunt clientelari si abuznd de un
patrimoniu realizat prin contributiile ntregii
obsti, perpetum jocurile de culise si
spiritul dizolvant prin care n-am avut dect
demersuri politice ratate, ne strecurm de
la un control riguros asupra folosirii
patrimoniului fcnd caz de caracterul
obstesc al fondurilor acestuia; fonduri de
care tocmai obstea n adevratul ei plen nu
beneficiaz.
Si, chiar dac de la detractorii lui
Caragiale a trecut prea mult vreme ca s
se mai poat bucura de faptul c o nou
generatie descoper cum victima lor se
droga cu bere, cei ai lui Fnus, nc n
actiune, pot constata c o nou generatie i
mprtseste dispretul la adresa
matrapazlcurilor lor.
Fapt pentru care voi mai reveni.
Corneliu LEU
{i tot
c#tre F#nu[,
m#-ndrept
41
Anul II, nr. 7(11)/2011
Daniela SITAR-T~UT
(Bratislava)
n data de 11 mai 2011 a avut loc manifes-
tarea Noc Literatry/ Noaptea Literaturii,
initiat de EUNIC (European Union National
Institutes for Culture) din Republica Ceh si
din Slovacia, care s-a derulat simultan n
patru orase slovace: Bratislava (11 puncte),
Bansk Bystrica (11), ilina (8) si Koice.
Maratonul literar, nceput simultan, la ora
17.30 a luat forma unor lecturi publice din
toti attia autori europeni, n reprize de 15
minute, delimitate de o pauz temporal de
aceeasi ntindere, pentru a facilita deplasarea
degusttorilor de beletristic dintr-un loc n
altul. Alegerea spatiilor a fost bine gndit
de ctre regizorii manifestrii, existnd o co-
respondent ntre tematica textelor recrutate
si mediul de popularizare al acestora. Excur-
siile initiatice si literare ne-au condus prin
galerii de art particulare, sectia de politie,
palate baroce, adpost antiaerian, scoli etc.,
un slalom cultural n care vzul era sabotat
de auz, locatiile concurnd lepturariul euro-
pean contemporan. Cele 11 halte culturale
au fost marcate, ca-ntr-un carnet de bal de
odinioar, prin stampile care atest parcur-
gerea acestui puzzle beletristic european,
finalistii fiind recompensati cu premii n
crti de la Editura Slovart. M-au impresionat
Noc Literatry 2011
- Bratislava
veritabilele cozi la lectura, care prin multi-
mea lor mi-au amintit de cele de pe vremea
lui Ceausescu de la alimente, alcatuite n
mare parte din tineri veniti s audieze, ntr-o
disciplin perfect, aceste cursuri vii de cul-
tur. Iar numrul acestora se mrea progresiv,
odat cu nserarea.
Jana Plenkov: Eliade este sau
complet necunoscut, sau citit si admirat
Literatura romn a fost reprezentat de
Mircea Eliade, cu fragmente din microroma-
nul Dayan, n interpretarea actorului Michal
Hudk. Textul este inclus n volumul V tieni
lalie/La umbra unui crin, aprut la Editura
Petrus din Bratislava, n 2005, ntr-o traducere
care i apartine Janei Plenkov. Lectura pu-
blic s-a tinut la Aloisianum, n artriumul Fa-
culttii de Teologie, ceea ce m-a contrariat
initial, realiznd ulterior c atmosfera este
propice revrsrii fantasticului eliadin. Auto-
rul a fost prezentat succint de ctre doamna
Veronica Miclea - director adjunct n cadrul
Institutului Cultural Romn din Praga - si Jana
Plenkov, traductoarea tomului. Profitnd
de faptul c tocmai am luat pulsul slii, reacti-
ile auditorilor fiind nc proaspete, i-am pus
eliadistei universitare cteva ntrebri.
Daniela Sitar-Tut: Cum a fost primit
voiajul lui Dayan ntr-un lacas iezuit, la
Aloisianum?
Jana Plenkov: Cnd era s fac alegerea
unui fragment potrivit pentru citit, am avut
n gnd un singur criteriu: s fie asa de intere-
sant, ca dup 10-15 minute de lectur s poa-
t s fie ntrerupt, n asa fel nct asculttorii
s nu plece dezamgiti, ci dimpotriv, s pro-
voace n ei dorinta de a afla sfrsitul nuvelei
citind textul ntreg. Ceea ce s-a si ntmplat.
Dup prima lectur s-a apropiat de mine o
doamn care m-a ntrebat dac si de unde se
poate cumpra cartea respectiv. De fapt,
promovarea numelui lui Mircea Eliade a fost
scopul meu, pe care l-am urmrit oferindu-l
pentru acest eveniment cultural. n ceea ce
priveste locul - incinta seminarului iezuit - n
care s-a efectuat lectura public, l-am aflat
cu o zi nainte. Atunci mi-am spus c cineva,
cruia numele lui Eliade nu-i spune nimic, a
citit c fusese istoric al religiilor si si-a spus
c s-ar potrivi cu acest spatiu religios. Dar
abia ascultnd fragmentul (n care Dayan
vine la decanul faculttii si i explic cum a
fost cu purtatul bandajului negru mai nti la
ochiul cel drept, lovit si strivit, iar apoi schim-
bat la ochiul stng de Jidovul rtcitor care
si-a muiat degetul n gur si l-a trecut de mai
multe ori peste ran) am realizat potrivirea
genial a fragmentului cu spatiul. Parc am fi
fost toti cei prezenti martorii unei vindecri
miraculoase a unui orb din Biblie. Dup re-
actia publicului pot spune c Eliade a plcut
si c n prezent are n Slovacia cu ctiva admi-
ratori n plus.
Daniela Sitar-Tut: Dincolo de tradu-
cerile din Mircea Eliade, aveti la facultate
chiar un curs optional despre Istoricul reli-
giilor. Ct de cunoscut si de gustat este
acesta n Slovacia, n ipostaza de roman-
cier si autor de proze fantastice?
Jana Plenkov: n afara studentilor care
au limba si literatura romn ca specializare,
si pentru care cunoasterea lui este obligato-
rie, pe Eliade l stiu, mai ales ca savant, mai
putin ca literat, studentii la istoria religiilor,
la filozofie si etnologie. Majoritatea celor care
urmeaz cursul meu optativ provin de la spe-
Actorul Michal Hudk, Jana Palenkov, traductor, sefa
departamentului de limbi romanice a Universittii Comenius,
Bratislava, Veronica Miclea - director-adjunct ICR Praga.
42
cializrile nefilologice, dar cu mare plcere
trec de la literatura de specialitate la bele-
tristica lui si, cu o surprindere plcut, des-
coper tainele fantasticului eliadian. Cursul
este ncheiat cu o lucrare pe tema aleas de
studenti, n functie de lectura lor. Punct lor
de vedere este altul dect cel de al filologilor.
Ei nu sunt strnsi de niste clisee ale analizei
literare si sunt n stare s fac niste aluzii
sau paralele cu alti autori sau filozofi, cunos-
cuti prin intermediul studiilor lor de speciali-
tate si de multe ori ajung la niste constatri
interesante, deseori mai captivante dect cele
le dau specialistii romnisti. Succesul lui Eli-
ade n Slovacia nu se poate compara cu alte
nume, de exemplu cu premiatii de Nobel, dar
pot spune c are admiratorii, poate nu asa
de numerosi, dar sinceri si profunzi. O spun
din propria mea experient. Eliade este sau
complet necunoscut, sau citit si admirat.
Al doilea popas a fost cel de la Zichy
Palace, construit n stil neoclasic, detinut
cndva de contele Franz Zichy. La nceputul
secolului al XIX-lea familia Zichy l-a avut ca
profesor de muzic pe compozitorul Heinrich
Marschner, unul dintre fondatorii operei ro-
mantice germane. Sala de nunti, elegant si
impuntoare, a rsunat de hohotele de rs
ale celor care au ascultat pasaje din volumul
de proze scurte al lui Louis de Bernicres,
Fr a aduce atingere: Povestiri n limba
englez - un sat, tlmcit n acest an de A.
Komornkov. Celebrul autor al Mandolinei
cpitanului Corelli, britanicul subliniaz re-
strictionarea lingvistic si etic a britanicilor
fat de alte popoare, dar pledeaz pentru
aceast specificitate, printr-o acceptare a
faptului c e bine s fii diferit sau excentric.
Totul este relevat fr a idiliza viata campes-
tr si fr prize de patriotism nefundat. Nara-
tiunile de divertisment, cu filon biografic par
a fi avut ca element de genez, potrivit mr-
turiei auctoriale, constatarea unui francez c
Marea Britanie ar fi un imens azil de nebuni.
Literatura bulgar a fost popularizat, n
cadrul unei scoli generale, Zkladn kola
Matky Alexie, iar elevii-asculttori au savurat
fragmente din volumul prozatorului Lubomr
Pavlov Nikolov, Acrobatul Karolyi, nomina-
lizat la Sofia pentru cartea anului. Fundalul
lectiei se deruleaz ntr-un mediu ncrcat de
istorie, scoala-mnstire fiind nfiintat n
secolul al XVIII-lea si patronat de mpr-
teasa Maria Theresa, prezent chiar la inau-
gurarea complexului pedagogic-monahal,
motiv pentru care n primele acte acesta
poart numele Teresianum.
Unul dintre cei mai gustati autori a fost
Laurent Binet, detintor al Premiului Gon-
court 2010 pentru romanul HHhH, tradus n
limba slovac de ctre Mria Ferencuhov.
Straniul titlu desemneaz unul dintre diminu-
tivele date de ctre nazisti lui Heydrich, Him-
mlers Hirn heisst Heydrich, considerat cel
mai nociv ins al celui de-al III-lea Reich, mai
feroce chiar dect celebrul su sef Heinrich
Himmler. Melanj de fictional si adevr istoric,
cartea relev patologicul caz al conducto-
rului Gestapo-ului, Reinhard Heydrich, m-
celar nazist, artizanul solutiei finale, precum
si Operatiunea Andropoidul, initiat de cei
doi parasutisti Jozef Gabck (slovac) si Jn
Kubi (ceh), membri ai rezistentei, care au
primit sarcina de a-l lichida pe Heydrich. Lo-
catia, un adpost de aprare civil, care da-
teaz din anii 50 ai secolului trecut, cu sub-
terane tenebroase, usi de fier, ntuneric, iz de
mucegai, politie si din msti de gaze mar-
cheaz ingenios ultimele clipe ale ferocelui
SS-ist.
Adiacent locatiei anterioare pare a fi
lectura unor pasaje din cartea Sfrsit de punk
la Helsinki, a scriitorului Jaroslav Rudi,
considerat o revelatie a prozei cehe din ultimii
ani datorit scrierilor neorealiste si incursi-
unilor n subteran. Sectia de politie a Palatul
de Justitie, care asigur ordinea n Orasul
Vechi, a devenit martora istoriilor a dou per-
sonaje apartintoare unor vrste si categorii
diferite, adolescenta punkist, care vietuies-
te ntr-un orsel de frontier Jesenik, ntr-o
perioad de crepuscul a socialismului si
Oleho, un proprietar de bar, mbtrnit, dintr-
un oras est-german.
Scriitorul Antnio Lobo Antunes, care
rivalizeaz cu Jos Saramago la titlul de cel
mai important autor portughez al momentu-
lui, a fost prezentat degusttorilor de cultur,
ntr-o galerie de art privat, Zoya Galerie,
un edificiu n stil rococo de la finele veacului
al XVIII-lea, (devenit n anii socialismului
depozit de legume si fructe), aflat n proprie-
tatea judectorului George Erddy, care ad-
posteste la primul cat o luxuriant colectie
de art modern. La dracu-n praznic (tlm-
cit de J. Marcelliov) transcrie experiente
autobiografice, din perioada rzboiului colo-
nial, cnd a fost medic n Angola.
Periplul european al lecturilor publice n-
a omis Aponyiho Palace, sediul Primriei
Centrale, un edificiu rococo din anul 1762, al
contelui Apponyi Gyrgy. Asezat ntr-un fo-
toliu din Salonul rosu celebrul actor Peter
Rfus deapn confesiunile din copilrie si
junete ale metrosexualului Nathan, protago-
nistul romanului picaresc al lui Robert Me-
nashe, Don Juan de La Mancha sau edu-
catia pentru plcere, (Ed. Kalligram 2010,
traducere n limba slovac de K. Szherov).
Aflat ntr-o perioad de criz, la mplinirea a
50 de ani, amestec de idealism si pragmatism
financiar-erotic, eroul este un exemplar al
generatiei 68 care si traduce, angoasant
cteodat, existenta prin prisma sexualittii.
Casa Habermayer, initial renascentist,
apoi reconstruit n stil clasic pentru comer-
ciantul de tutun Matthias Habermayer a
constituit fundalul perfect pentru o naratiune
istoric central-european a prozatorului
maghiar Endre Kukorelly (Fairy Valley sau
mistere ale inimii umane, trad. J. Gratar),
derulat n perimetrul vechii Ungarii, care
denunt disperarea si tristetea, atitudini de
viat definitorii pentru fostul regim.
Muzeul Milana Dobea, o cas burghez
inundat din secolul XIV, care renovat ulte-
rior a dezvluit relicve arheologice din seco-
lul I p.Hr. si-a conservat trsturile gotice,
apoi influentele renascentiste si baroce, dar
si arhitectura modern, relevnd tendintele
constructiviste din art, a fost locul de lec-
tur al unuia dintre cei mai cunoscuti autori
din trile n care se vorbeste german,
Heinrich von Kleist, de la stingerea cruia
se vor mplini n curnd 200 de ani. nteme-
ietor al nuvelei germane moderne, epicentrul
tematic al operei sale l constituie dramatismul
duelului Eu-Lume, adevr luntric-realitate
evenimential exterioar. Nuvela Michael
Kohlhaas ( trad. M. Chorvtov), centrat
pe dreptate si moralitate este istoria unui
geambas care, vduvit injust de doi cai con-
fiscati de slujitorii unui iuncher, se revolt
mpotriva nedrepttii si demareaz un act
vindicativ, pe cont propriu, care se soldeaz
ns cu moartea sa.
Trile de Jos au fost reprezentate la acest
turneu beletristic de ctre scriitorul (si pic-
torul) olandez postbelic Jan Wolkers, supra-
numit pornograful mortii, cu fragmente
din Chalva (Slovart 2011, trad. A. Boch),
lectura fiind efectuat n cldirea istoric a
Postei. Autoscopia, cu note biografice si eta-
larea unei relatii pasionale, n pagini lipsite
de pudibonderie n genul lui Henry Miller
dau savoare acestei istorii neconventionale.
Slalomul literar se ncheie cu Wieslaw
Mysliwski, detintor al Marele Premiu pentru
Literatur Nike (cel mai prestigios premiu
literar polonez), pentru romanul Tratat de
decorticare a fasolei (Kalligram 2010, trad.
J. Maruiak). Pornind de la vizita-pretext a
unui necunoscut referitoare la vinderea
fasolei, btrnul si rememoreaz existenta,
fiecare capitol insernd ntlnirea cu un per-
sonaj/eveniment special care i-a marcat des-
tinul. Lungul monolog confesiv reactuali-
zeaz circumstantele pierderii familiei n
rzboi, anii de studiu si munca asidu n str-
intate, n speranta de a-si gsi fericirea, dar
mai ales irevocabila decizie a revenirii defi-
nitive la matc...
43
Anul II, nr. 7(11)/2011
Nicolae B~LA{A
Aproape obsesiv, timp de
peste un an si jumtate am tot
scris sau am picurat n articolele
mele idei, reflectii, n genere, tri-
miteri din si spre cea mai nou si
modern stiint a omenirii, anume
stiinta de a comunica. Nu am con-
vingerea (n cel mai nobil sens al
cuvntului, fr fals modestie
sau alte trncneli), c am si re-
alizat ceva. O chestiune, pentru
mine, are ns tria certitudinilor:
La nceput era Cuvntul, si Cu-
vntul era cu Dumnezeu, si cu-
vntul era Dumnezeu.
Fr aceast stabilitate la ni-
velul meu si al Fiintei, n general,
mai nti nimic nu ar fi posibil,
apoi, oricare posibilitate (fie ea
si stiintific), nu si-ar gsi rndu-
ial n lume. Nu ar fi nici gsit,
nici spus, nici nteleas si, evi-
dent, nici lucrativ ntru deve-
nirea mea si a oricui pe fata p-
mntului. Cu alte cuvinte, comu-
nicarea si are rdcinile n n-
dumnezeirea omului pus corect
pe linia vietii, a omului gata ori-
cnd s stea si paz, si pavz a-
devrului (minciuna, vorba ro-
mnului, nu are picioare lungi,
adic nu are nici spatiu, dar, mai
ales, nu are temporalitate. S mai
amintim si una din poruncile bi-
blice legate de ea?) Sintetiznd,
a comunica nu nseamn doar a
da din gur, a trncni vrute si
nevrute, ci a fi n Cuvnt, a merge
n acelasi timp, prin si alturi Lui,
spre a te lsa tu, nsuti, frm
din el, urm n si pentru lume.
nainte de a face o mic pauz,
de a-mi lua o mic vacant, m-am
gndit s nuantez cele mai vechi
forme de exprimare uman, co-
agulate al nivelul discursului vor-
bit (oral, rostit) si a celui scris. n
consecint, dincolo de perspec-
tiva sugerat anterior, ntr-un
plan mai pmntean, dac tinem
Discursul oral,
discursul scris,
sau timp [i vorbe
seama de faptul c orice discurs
(din perspectiva filosofiei anali-
tice si mai ales din perspectiva
filosofiei limbajului), este efec-
tuat ca eveniment si nteles ca
semnificatie si c n analiza dis-
cursului semnificatia este luat
n sensul su larg care cuprinde
actul locutionar, forta ilocutio-
nar si actiunea perlocutionar,
putem pune n evident principa-
lele distinctii dintre aspectul
rostit si cel scris al discursului,
ca si pe cele ale discursului oral
fat de discursul scris.
n sensul celor spuse anteri-
or, se poate remarca, mai nti, c
exist (pn si la nivelul profanu-
lui) o anterioritate istoric, psi-
hologic si sociologic a vorbirii
asupra scrierii. Dac textul este
un discurs fixat prin scriere, tre-
buie s amintim c ceea ce este
fixat prin scriere este un discurs
care s-ar fi putut rosti, s-ar fi pu-
tut s si nu fie rostit, fixarea prin
scriere survenind tocmai n locul
vorbirii. Dar dac n cazul discur-
sului oral, auditorul este prezent,
iar discursul poate fi prezentat si
prelungit sub forma unui dialog
bazat pe ntrebri si rspunsuri,
pe o discutie ntre locutor si inter-
locutor, n cazul discursului scris,
locutorul devine scriitor, iar inter-
locutorul este nlocuit de ctre
cititor. Astfel, cititorul este ab-
sent din scriere, iar autorul este
absent din lectur. Textul pro-
duce astfel o dubl ocultare a
cititorului si a scriitorului; n felul
acesta, el se substituie relatiei de
dialog care leag nemijlocit vo-
cea unuia de auzul celuilalt(P.
Ricur, De la text la actiune, Edi-
tura Echinox, Cluj, 1999, p. 129).
Atunci cnd discursul trece
de la rostire la scriere, apare feno-
menul fixrii, prin care evenimen-
tul discursiv, temporal si trector
este pus la adpost de distrugere.
Dar aceast fixare nu este dect
aparenta exterioar unei proble-
me mult mai importante, care pri-
veste toate propriettile discur-
sului. Mai nti, scrierea face ca
textul s fie autonom fat de in-
tentia autorului. Ceea ce semni-
fic textul nu mai coincide cu ceea
ce a vrut s spun autorul. Sem-
nificatia verbal, adic textual,
si semnificatia mental, adic psi-
hologic, au de acum nainte
destine diferite. n aceast auto-
nomie a textului scris, este conti-
nut posibilitatea ca lucrul cu tex-
tul s fie sustras orizontului in-
tentional finit al autorului su,
adic, dup cum se exprim P.
Ricur, datorit scrierii, lumea
textului poate face s explodeze
lumea autorului(ibidem p. 105).
Trebuie spus ns c ceea ce
este adevrat despre conditiile
psihologice este adevrat si des-
pre conditiile sociologice ale pro-
ducerii textului: este esential pen-
tru o oper privit ca text, ca ea
s-si transceand propriile con-
ditii psihologice de producere si
s se deschid astfel unui sir neli-
mitat de lecturi, situate ele nsele
n contexte sociale diferite. Cu
alte cuvinte, textul trebuie s
poat, att din punct de vedere
sociologic, ct si din punct de
vedere psihologic, s se decon-
textualizeze n asa fel nct s se
lase recontextualizat ntr-o nou
situatie. Tocmai aceast chestiu-
ne e fcut de actul lecturii.
Eliberarea textului de autor n
discursul scris si are corespon-
dent n spatiul celui care recep-
teaz textul. Spre deosebire de
situatia dialogal, proprie discur-
sului oral, unde pozitia fat-n fat
este determinat de nssi situa-
tia discursiv, discursul scris si
creeaz un public care se extinde
n mod virtual la toti cei care stiu
s citeasc n limba n care el a
fost scris. De aici provine efectul
cel mai important al scrierii, eli-
berarea textului scris fat de con-
ditia dialogal a discursului oral.
Tot de aici rezult si faptul c ra-
portul dintre a scrie si a citi nu
mai este un caz particular al rapor-
tului dintre a vorbi si a asculta.
Trecerea de la vorbire la scri-
ere afecteaz discursul n multe
alte feluri, printre care alterarea
profund a functionrii referintei,
atunci cnd chestiunea despre
care se face vorbire nu mai poate
fi artat ca apartinnd situatiei
comune interlocutorilor dialogu-
lui, nu mai poate fi obiectul os-
tensiunii. Aceasta genereaz mo-
dificri importante n semnificatia
conceptului de lume si impune
introducerea unui concept spe-
cial, cel de lume a textului. n dis-
cursul oral, problema se rezolv
n cele din urm, prin functia os-
tensiv a discursului: referinta se
reduce la puterea de a arta o re-
alitate comun interlocutorilor
sau, dac lucrul despre care se
vorbeste nu poate fi artat, el
poate fi cel putin situat n raport
cu unica retea spatio-temporal
creia i apartin si interlocutorii;
la urma urmelor, referinta ultim
a oricrui discurs este oferit de
un aici si acum determinati
de situatia discursului. Odat cu
scrierea, lucrurile se schimb ra-
dical: nu mai exist o situatie co-
mun scriitorului si cititorului si
prin aceasta dispar conditiile
concrete ale actului ostensiv de
artare. Desfiintarea referintei la
lumea dat este dus la limita ex-
trem odat cu extinderea litera-
turii la fictiune, n care se ajunge
ca limbajul s fie glorificat n sine,
44
n defavoarea functiei referen-
tiale a discursului obisnuit. Si to-
tusi nu exist discurs n asa m-
sur de fictiv nct s nu ntl-
neasc realitatea n nici un fel.
Orice discurs ntlneste realitatea
ntr-un fel sau altul, numai c cel
fictional o face la alt nivel. Dup
P. Ricur, abolirea unei referinte
de gradul nti, abolire efectuat
de ctre fictiune si de ctre poe-
zie, este conditia de posibilitate
pentru eliberarea unei referinte
de gradul al doilea care atinge
lumea nu numai la nivelul obiec-
telor manipulabile, ci la nivelul
prin care Husserl l desemneaz
prin cuvntul Lebenswelt, iar
Heidegger prin fiintare-n-lume
(ibidem, p. 107). n acest caz, sar-
cina hermeneuticii, aceea de a in-
terpreta, revine la a explicita felul
de a-fi-n-lume, desfsurat n fata
textului. Ceea ce este de interpre-
tat ntr-un text este, ntr-adevr,
o propunere de lume, a unei lumi
numite a textului, adic lumea
proprie a acestui text unic, care
nu mai este lumea limbajului coti-
dian. Departe de a spune c tex-
tul este lipsit de lume! Mai de-
grab se poate spune c numai
omul are o lume si nu doar o situa-
tie. Asa cum textul si elibereaz
semnificatia de sub tutela inten-
tiei mentale, la fel si elibereaz el
referinta la limitele referintei os-
tensive, lumea devenind ansam-
blul referintelor deschise de tex-
te. n fapt, referinta devine pro-
iectarea unei lumi, iar aceasta este
sarcina lecturii ca interpretare.
Pentru a surprinde si ntr-un
alt mod deosebirile dintre discur-
sul oral si cel scris, s reamintim
trsturile esentiale ale discursu-
lui oral si cel scris, s reamintim
trsturile esentiale ale discursu-
lui n opozitie cu limba. Discursul
este realizat ntotdeauna tempo-
ral si n prezent, n timp ce siste-
mul limbii este virtual si strin de
timp; n vreme ce limba nu cere
nici un subiect, discursul trimite
la auditoriu sau la cititorul su
datorit unui ansamblu complex
de indici, cum ar fi pronume per-
sonale; n timp ce limba se lip-
seste de lume, de temporalitate
si de subiectivitate (semnele sale
se raporteaz la alte semne din
cadrul aceluiasi sistem), discur-
sul se refer ntotdeauna la ceva,
la o lume care nzuieste s o de-
scrie, s o reprezinte, s o expri-
me; n timp ce limba este numai o
conditie a comunicrii pentru ca-
re furnizeaz coduri, schimbul au-
tentic de mesaje are loc numai n
discurs; n acest ultim sens, nu-
mai discursul are nu doar o lume,
ci si un altul, un interlocutor c-
ruia i se adreseaz.
Faptul c discursul nu exist
dect ca discurs temporal si pre-
zent, se realizeaz n moduri di-
ferite n vorbirea vie si n scris.
n vorbirea vie, instanta de dis-
curs rmne un element fugitiv.
Evenimentul apare si dispare si
tocmai de aceea exist o proble-
m de fixare, de nscriere. Ceea
ce cere s fie fixat nu este limba
ca atare, ci discursul nsusi, pen-
tru c discursul oral, rostit, ca
eveniment este temporal si tre-
ctor si cere s fie nregistrat ca
discurs scris. Iar ceea ce fixeaz
cu adevrat scrisul nu este eve-
nimentul rostirii, ci, cum spune
P. Ricur, ostitul vorbirii, dac
ntelegem prin ,,rostitul vorbirii
exprimarea intentional ce cons-
tituie nssi tinta discursului n
virtutea cruia rostirea - (Sagen-
ul) - vrea s devin enunt (Aus-
sage). Pe scurt, ceea ce scriem,
ceea ce nscriem este noema ros-
tirii. Este semnificatia evenimen-
tului vorbirii, nu evenimentul ca
eveniment(ibidem, p. 173).
Dar dac tinem seama c ac-
tul vorbirii este constituit de o
ierarhie ordonat si distribuit pe
cele trei nivele - locutionar, ilocu-
tionar si perlocutionar - consta-
tm c actul locutionar se exteri-
orizeaz n fraz, actul ilocutionar
se exteriorizeaz cu ajutorul unor
paradigme gramaticale (modul
indicativ imperativ, conjunctiv
etc.), dar n discursul vorbit forta
ilocutionar se bazeaz pe mi-
mic si gest, fiind astfel mai putin
nscris n gramatic dect sem-
nificatia propozitional; iar acti-
unea prelocutionar este tocmai
ce este mai putin discurs n dis-
curs, este discursul ca stimul.
Astfel actul propozitional, forta
ilocutionar si actiunea perlocu-
tionar sunt susceptibile ntr-o
ordine descrescnd de exteriori-
zri intentionale ce fac posibil
fixarea prin scriere.
A doua trstur distinctiv
a discursului n raport cu limba,
anume c fraza si desemneaz
locutorul prin diversi indicatori
de subiectivitate si personalitate,
prezint prin discursul oral un
caracter de imediatete, care n-
seamn lucrul urmtor. Intentia
subiectiv a subiectului vorbitor
si semnificatia discursului su se
acoper reciproc, astfel nct nte-
legerea a ceea ce vrea s spun
vorbitorul si ceea ce vrea s spu-
n discursul lui este acelasi lu-
cru. Odat cu aparitia discursului
scris, intentia autorului si intentia
textului nceteaz s mai coin-
cid. Aceast disociere dintre
semnificatia verbal a textului si
intentia mental constituie miza
veritabil a fixrii discursului prin
scriere. Aceasta nu nseamn c
legtura dintre autor si text, dintre
locutor si discurs, a fost desfiin-
tat, ci doar c se manifest ntr-
un mod mult mai complicat si in-
direct. Ceea ce spune textul scris
intereseaz mai mult dect ceea
ce a vrut s spun autorul, sem-
nificatia textului scris nemaifiind
legat de psihologia autorului
su, asa cum se ntmpl cu
discursul oral, unde ntrebri de
forma Ce vrei s spui? sau Ce
vrea s spun aceasta? dove-
desc o coincident ntre semni-
ficatia textului si intentia (psiho-
logia) autorului.
n al treilea rnd, n timp ce
limba se lipseste de lume, de tem-
poralitate si de subiectivitate,
discursul se refer ntotdeauna
la ceva, la lume si anume la o a-
numit lume. n discursul oral,
aceasta nseamn c faptul la
care se refer dialogul n ultim
instant este situatia comun
interlocutorilor. Aceast situatie
ncadreaz ntr-un anume fel
dialogul, iar reperele lui pot fi ar-
tate sau desemnate n mod osten-
siv de ctre discursul nsusi, cu
ajutorul referintei oblice a tuturor
celorlalti indicatori, cum sunt de-
monstrativele, adverbele de timp
si de loc, timpurile etc. Prin ur-
mare, n discursul oral, referinta
este ostensiv. n discursul scris
ns, apar unele schimbri, dar
aceasta nu nseamn c el este
lipsit complet de referint, ci doar
c referinta lui nu mai este os-
tensiv. Referinta discursului
scris este o lume, o lume ca an-
samblu de referinte deschise de
textul scris. Acest text si elibe-
reaz semnificatia de sub tutela
intentiei mentale si referinta de
limitele referintei ostensive. Este
vorba de faptul c discursul scris
ne elibereaz de limitele situati-
ilor si ne deschide o lume, mai
exact, noi dimensiuni ale fiintrii-
noastre-n-lume.
n fine, faptul c limba este
doar o conditie a comunicrii si
c aceasta din urm se realizeaz
propriu-zis prin discurs, face ca
trecerea de la discursul oral la cel
scris s echivaleze cu trecerea de
la adresarea ctre un auditor pre-
zent fat n fat, ctre un auditor
universal, adic oricui stie s ci-
teasc. n acest fel, relatia dintre
scriere si citire nceteaz s mai
fie un caz particular al relatiei
dintre vorbire si ascultare. Dis-
cursul dezvluindu-se n univer-
salitatea adresrii sale, el se adre-
seaz nu doar unui auditor vizi-
bil, ci unui cititor necunoscut,
nevzut, care devine destinatarul
neprivilegiat al discursului.
Desigur, sunt multe de spus.
Universalitatea (discursului scris,
adic a textului) spre care am
mpins intentionat discutia, tul-
bur. La fel si destinatarul ce
poate fi acum, aici, oriunde si ori-
cnd. M ntreb si v ntreb: dac
n cadrul comunicrii interperso-
nale (dintre dou sau mai multe
persoane aflate fat n fat),
comunicare direct si persona-
lizat, cu un acum si un aici,
mnia, rutatea, ura etc., cu alte
cuvinte micimea uman se var-
s, patim ntre prtasi, uneori
viat si moarte (Abel si Cain),
prin nssi voia (aceptabilitatea)
participantilor sau a soartei (a fi
la timpul nepotrivit n locul ne-
potrivit nu este doar o expresie
lingvistic, ci concept existenti-
al), n cadrul textului mai poate fi
vorba despre asa ceva? Mai pe
romneste, cobornd, evident,
nivelul limbajului: cu ce este vi-
novat destinatarul textului X
mine, (fie el, textul, si o lege, iar
destinatarul, un popor), de faptul
c eu (ei) sunt tmpit(ti), astzi?
45
Anul II, nr. 7(11)/2011
Carmen Tania Grigore este Vulnerabil
la strile de asteptare si face Dezvluiri de
septembrie n Odihna degetelor armii cu
Ninsori cu cristale sau
Carmen Tania Grigore
\n Minutul de sinceritate
Viorica POPESCU
Parfum de mbrtisare.
Ca Expresii de dragoste si Dor peste
dor n Gest hieratic are Cerul din ochii
ti si Constiinta perceptiei n Starea de
astenie si Amurgul mascat. Doar foamea
de o rodie si Dorul din stele devin Faza
de certitudine.
n Jurnal de spital, autoarea Sufletul
l agat cu o agraf de un nger, pulsul o ia
nainte si i deschide capacul unui ultim
cuvnt nscris n Minutul de sinceritate.
Acest volum editat sub semnul vibratiei
strilor poetice reconstitutive construieste
o scar ctre nltimi astrale personale si
personalizate.
Cu pumnii strnsi de conspiratia sin-
gurttii, poeta ne invit cu persuasiune s-
i fim alturi ntr-o Fuziune controlat si
Gest hieratic n Ipostaze de joc.
Ea deseneaz cu Inima rupt din zpad
Insula unui dor semantic n Jocul absorbit
de neant din Ordinea lui Borges ca O
nou provocare.
Copilrii provocatoare, Clipa argintie,
Amurgul mascat, Emotie trucat, Fr
teama de insomnie sunt Semnul unui de-
prtri n Stropi aductori de lumin pen-
tru Femeia artezian. Unele Stri de as-
tenie cu Sperante n regresiune sunt Re-
actii de alarm. Dincolo de orasul lacom,
n grile ruinate, cltoare spre Plantatii
de cuvinte, poeta pstreaz Momente de
reculegere.
Vorbind Despre singurtate n Co-
respondente lirice, Vulnerabil la strile de
asteptare n Celula de intimitate , Carmen
Tania Grigore este Descult n vrsta de
afar ntr-o Cmas de jar. Cnd luna
sclipeste n amprente prin Fereastra n-
pdit de strigt autoare are o Foame du-
reroas. Ca Invocare n Templul orbirii
se nalt Rumoarea clipelor, un Semn si
dor extras din Furtuna din gnd spre Le-
gitimarea poetului.
Lumina arderilor sale e convertit astfel
n sintagme metaforice care dezvluie un
triunghi simbolic prin care se scurg timpul,
omul, trirea.
La cptiul noptii
De nu se frng copacii,
de dorul verde-al frunzei,
eu cum s-adpostesc iubirea
n cuiburi printre vulturi?
De-i tolnit tot cerul,
pe creste-nzpezite,
eu cum s caut focul
n pietre lnceznde
Si apele de curg nepstoare,
rostogolind uitarea-n albii, atunci
voi pune flori la cptiul noptii,
si-o lacrim-alean pe chipul sortii
De nu se frng copacii,
de dorul verde-al frunzei,
eu cum s-mi leg destinul,
de piatra
istovit de-ncercare
de-ncercare!
Valentina BECART
Nu-mi amintesc s fi avut... un chip...
Cu tmpla
de tmpla luminii
m sprijin
nu-i pulbere nici foc
n somnul culorii
mi-e bine... si visul coboar
rotund!
Cu tmpla de tmpla luminii
m sprijin
nu-i joc nici urm de lupt
cu umbre
...e vidul ce lent m cuprinde
si visul rotund
undelor se vinde
pe nimic
mi-e bine
si nu-mi amintesc
s fi avut
un chip -
Mine un timp
ce nu-mi apartine
Tu vei veni
schellind ca un cine
de unde oase
pentru fastuosul mine
cnd omenirea
n-are viitor
S ne-asezm cuminti
la umbra - timpului trecut
si s vism
cum azi -
ia forma efemer
a ne-nceputei pini...
Si ngrozit de nesfrsite
mini
ce lacom se ntind
voi alerga si eu
schellind
spre margini de hotar
si cine credincios
voi sta de paz
lng strvul
unui mine
D-ne, Doamne, pine...
46
{tefan Lucian MURE{ANU
Controversatul manuscris al lui Iuda
Ne ntrebm acum, la ncepu-
tul acestui studiu privind actul
trdrii, de ctre unul dintre cei
mai ndrgiti discipoli ai lui
Hristos, de ce deschiztorul dru-
mului spre Marele Plan al Su-
perputerii Universale a acceptat
maltratarea trupului, templul de-
usian al nemrginitei creatii, cru-
cificat apoi si inundat de vsco-
sul lichid rosu, att de pretios
omului? Ct sngerare, ct ur
a putut acumula culoarea aceasta
rosie de i-a fcut, pe cei care nu
i-au nteles (si multi sunt care nu
i-o nteleg nici acum), adevrata
menire a ntruprii? S fie oare
ntmpltoare alturarea particu-
lei o, ce ar putea defini singulari-
tatea, creatia, termenului menire,
genernd, n limba romn, sino-
nimul umanittii omenire!? nc
din vremurile adnci si umbrite
de valtrapurile fumurii ale nepu-
tintei de a ne defini, curgerea
sngelui a atras cruzimi inimagi-
nabile, umbrind existenta speciei
noastre. Se poate ca acest tesut
special, sub forma lichid a vietii
noastre trupesti, s atrag si s
resping n acelasi timp multe
dintre planurile existentiale,
urzind iubirea dar si ura.
Dac am da crezareEvanghe-
liei dup Iuda sau a aceleia dup
Filip, dac am citi cartea lui Dan
Brown, Codul lui Davinci si am
rstlmci Biblia, la care, n a
doua jumtate a secolului al III-
lea .H., n orasul Alexandria, a
participat la scrierea ei un numr
de 72 de eruditi evrei, veniti toc-
mai din Palestina
1
, nu stiu dac
multi dintre savantii si cercet-
torii biblici, vechi si noi, ar mai
putea s ne impresioneze cu n-
semnrile si noile lor descoperiri.
Este un timp al istoriei mult prea
ndeprtat de momentul Nasterii
lui Hristos, mult prea aproape de
ntmpinarea unui cataclism, des-
pre care teologii si savantii la un
loc l comenteaz, l vntur si l
mprstie, sdind nedumeriri n
creierele celor ce i ascult, l insi-
nueaz dar si l simuleaz.
Fiint sub o cupol urias de
sticl fumurie ce a acoperit tot
Pmntul, sub ea trim acum si
ne ducem amarul zilelor propriei
condamnri, iradiind unde dis-
trugtoare ale mintii noastre si,
cnd spun aceasta, m refer att
la partea spiritual, ct si la cea
material. Prin produsele alimen-
tare consumm moartea, care ne
distruge voit, malefic, trupul dar
si sufletul. Unii devin vampiri tru-
pesti, altii spirituali. Ne pustiim
constient existenta pentru c cei
ce au inoculate microdiole ce-
leste lucreaz pentru o lume
dintr-o alt dimensiune, pe care
tot Marele Creator a plsmuit-o.
Vaticanul o stie, savantii au cer-
cetat-o, mai marii lumii au studiat-
o si toti tac; deja, unii dintre ei
nu mai sunt ai nostri. Lumea na-
inteaz pe un drum gresit, acela
al autodistrugerii. Cine are o pu-
tere att de mare de a manipula
existenta noastr si care i este
scopul?
S revenim la tema discutiei
noastre. Este adevrat sau nu
ceea ce scrie n controversata
Evanghelie dup Iuda? Exegetii,
eliberatori ai unor ipoteze, ai unor
gndiri comparatiste, au studiat-
o si vor concluziona diferit, dup
planurile dimensionale ale ener-
giilor ce i domin. S ntelegem
si s constientizm faptul c nici-
unul dintre noi nu mergem dect
pe o cale hotrt. Suntem perso-
naje tragice si lipsite de sens a-
tunci cnd ncercm s doborm
granitul zidurilor, ce strjuiesc
Calea. Iuda nu a fost un exponent
al vrerii lui, ci al unui plan hotrt
riguros, ntr-un timp nemrginit.
Numai pentru noi, oamenii, tim-
pul are limite ntr-un laborator al
purificrii si al trecerii ulterioare
ntr-o alt dimensiune.
Cnd s-a dorit s se cunoas-
c, obscurul a scos la ndemna
noastr un codex inedit din foi
de papirus degradate, incomplet,
compus din peste 60 de pagini.
Aflarea si rsfoirea lui urmau s
revolutioneze cunostintele noas-
tre despre originile crestinis-
mului.
Paginile descoperite nsu-
meaz o evanghelie semnat de
Iuda Iscarioteanul, cel care l-a
trdat pe Iisus n Grdina Msli-
nilor, pentru 30 de arginti, care
doreste s se disculpe de marea
vin a trdrii, s elucideze ade-
vrul!
Care adevr? A fost trdat
sau nu Cel venit pentru elibera-
rea oamenilor de Marele Pcat?
Mai este ceva de spus fat de e-
venimentele relatate n cele patru
evanghelii din Biblie? Dar pca-
tul nmultirii noastre nu fcea
parte tot din plan? Dar dragostea
dintre brbat si femeie, prin uni-
rea trupeasc, nu era s fie sin-
gurul procedeu uman de sporire
a creatiei? Este foarte adevrat
c acest act ne-a tras n urm cu
mii de ani de lumin, ngreunnd
profund Marea lucrare a Creato-
rului. Am rmas ceea ce Dumne-
zeu nu a mai putut defini, trupul
cu suflet.
Din tot acest manuscris, des-
pre care pn n prezent nu se
cunoaste dac apartine cu ade-
vrat lui Iuda, si, chiar dac prin
absurd ar apartine acestuia, nu
ar putea s schimbe cu nimic lu-
crarea deusian, pentru c, ori-
cum, Iisus trebuia s plece prin
moarte ca singur mod de elibe-
rare a sufletului; din manuscris
au fost descifrate doar cteva
fragmente, de ctre eruditul pro-
fesor american Charles W. He-
drick, care declara: n ultima par-
Cuvinte cheie: manuscris, evrei, Iuda, Iisus,
evanghelie, fragment, Biblia, Noul Testament.
Rezumat: M-am asteptat c mai pot exista si
alte consemnri privitoare la viata lui Iisus si
m ntrebam, nc din anii de liceu, cum vor
reactiona crestinii la aflarea acestei vesti.
Momentul a venit si m-am aplecat, att ct mi-
au permis vagile informatii despre Evanghelia
lui Iuda s pot gndi c oameni ar putea accepta
si o alt versiune a existentei Mntuitorului.
Eseul parcurge si puncteaz cteva dintre ideile
care ar putea s detroneze, n cazul n care ma-
nuscrisul nu va avea solide argumente de con-
firmare a veridicittii celor relatate si a sus-
tinerii stiintifice a continutului, de ctre cei care
l sustin sau s mentin pe linia de plutire ade-
vrul confirmat, n cazul n care documentul
trece de confruntrile teologilor crestini.
Mots-cls: manuscrit, lhbreu, Judas, Jsus, le
passage de lvangile, la Bible, le Nouveau
Testament.
Rsum: Je mattendais ce quil peut y avoir
dautres documents relatifs la vie de Jsus et je
me demandais, depuis mes annes de lyce, co-
mment les chrtiens vont ragir en apprenant les
nouvelles. Le moment est venu et je me suis pench
aussi loin que de me permettre dinformation vagiel
sur lEvangile de Judas Je pense que les gens
puissent accepter lexistence dune autre version
de Jsus. Grce essai et met en lumire certaines
des ides qui pourrait renverser si le manuscrit ne
sera pas disposer darguments solides pour confir-
mer la vracit de ce contenu et le soutien scienti-
fique par ceux qui soutiennent ou maintiennent
flot la vrit a confirm que le document passe
affrontements thologiens chrtiens.
1
ANANIA, Bartolomeu, Valeriu,
Biblia cu ilustratii, vol.I, Penta-
teuhul, p.X, Ed. Litera, Buc., 2011.
47
Anul II, nr. 7(11)/2011
te a manuscrisului Iuda pare s
asculte glasul lui Dumnezeu ca-
re-i spune s-l trdeze pe Iisus.
E o nou versiune din care nu
stim cine era Iuda n realitate,
ci doar cum l vedeau cei care
au scris aceast evanghelie n
care Iuda apare ca un erou. Se
afirm, n codex, c Iuda pare s
asculte glasul lui Dumnezeu.
Oare n care dintre capitolele No-
ului Testament mai apare nsusi
Dumnezeu? Dumnezeu nu era pe
Pmnt prin persoana lui Iisus?
Cunoastem c Iosif a fost nsti-
intat c Maria a rmas nsrci-
nat cu marea fort a Universului:
avnd n pntece de la duhul
Sfnt
2
de un nger, Dumnezeu
nici nu putea fi pentru c atunci,
n vremea aceea coborse pe P-
mnt pentru lucrarea sa. Este o
afirmatie asupra creia trebuie s
ne aplecm si s gndim. Despre
discipolul Iuda cunoastem c era
om si avea dominant colericul,
dorinta de a tri bine si a-si depsi
continuu conditia social.
Cercettorii n domeniu se
strduiesc s descifreze scrisul
vechi al crtii, ce acum se afl n
Elvetia si, poate, de aceea infor-
matiile despre acest codex sunt
putine. Manuscrisul, ce poart
titlul semnificativ de Evanghelia
dup Iuda, este o povestire scri-
s sub forma unei mrturii asa-
zis directe a unui apostol despre
faptele lui Iisus, datnd de la
nceputurile crestinismului, care
schimb oarecum povestea Sp-
tmnii Patimilor! Nu exist n-
doial c Mntuitorul nu ar fi fost
arestat si rstignit, ns istoricii,
care studiaz manuscrisul, decla-
r c acesta are doar valoare sti-
intific si nimeni, dintre toti exe-
getii, nu si-a propus se demoleze
traditia crestin, opunndu-se o-
biceiurilor pascale. Tot acesti
exegeti declar c nu se asteapt
din partea bisericii la o ridicare
pe soclu a acestei descoperiri
pentru c aceast institutie este
consecvent principiilor sale si
nu va tolera nici cea mai firav
dezbatere pe acest subiect.
Ca n toate astfel de identi-
ficri si ncercri ale oamenilor de
stiint, de a sugera idei si puncte
nevralgice de cercetare, au aprut
si n acest caz puternice motivatii
de opunere din partea unor aprigi
sustintori ai crestinismului, ce
nu admit supozitii si discutii pe
tema mortii Mntuitorului. Pn
la definitivarea discutiilor, pe mar-
ginea Evangheliei dup Iuda,
care vor dura, cu sigurant ani
buni de-acum nainte!, cele patru
evanghelii din Biblie vor rmne
documentele gritoare a tot ceea
ce a nsemnat pentru omenire n-
truparea, ns nimeni nu va putea
opri imaginatia, curiozitatea per-
fect a omului cuttor n stiint
de a expune teorii, mai bune sau
mai rele, solide sau demolabile.
Ne permitem oare s ne mai
ntrebm care este povestea ade-
vrat sau s ntrezrim ndoiala
c adevratul tablou a mortii lui
Iisus s-ar putea s apar, dup
alti 2000 de ani, altfel dect este
cunoscut si supus tirurilor de p-
reri diferite? Pe cine s mai cre-
dem, n timp ce oamenii de stiint
ncearc si caut s demoleze
credinta milenar? Nici nu ne-am
putea opune, cercetarea si desco-
peririle sunt de datoria lor, ns
Cel de Sus i pune la mari ncer-
cri pentru c, atunci cnd cred
c au de dezvluit ceva mpotriva
celor firesti, i ntoarce si i su-
pune unei alte munci, aceea a de-
monstrrii c munca lor a fost util.
A cunoaste pe adevratul
Iisus ar include faptul c ceea ce
a propovduit si ceea ce a fcut
El n realitate sunt esentiale pen-
tru viata vesnic. Rugndu-se
Tatlui Su, Iisus a zis: Si viata
vecinic este aceasta: s te cu-
noasc pe Tine, singurul Dum-
nezeu adevrat, si pe Iisus Hris-
tos, pe care l-ai trimis Tu. (Ioan
17:3, sublinierea acestor cuvinte,
ca fiind rostite de Mntuitorul,
se gsesc n toate evangheliile
apostolilor, n concluzie, ele au
fost auzite pe cale oral de toti
cei care l-au nsotit).
A fcut Iisus ceea ce este
scris n Noul Testament? A fost
El, este El ntr-adevr cine a pre-
tins a fi n toate relatrile pe care
evangheliile apostolilor ni le con-
firm ca fiind adevrate? Poate fi
dovedit istoric existenta Mn-
tuitorului sau suntem lsati s ac-
ceptm o credint oarb? S ur-
mrim o relatare: Trecnd ntr-o
zi pe lng locul ce se chiam
Siloam, am vzut acolo o mare
adunare de popor, iar n mijlocul
ei pe un tnr, care sttea re-
zemat de un copac, si, n toat
intatea si calmul, predica mul-
timei. Mi s-a spus c acesta este
Iisus.
3
Iar dac nu este asa, precum
este scris n Biblie, atunci, apare
cea mai important ntrebare: are
oare vreo important s judecm
n felul acesta dac povestea lui
Iisus este o simpl inventie? Da-
c evenimentele consemnate ale
vietii lui, mpreun cu pretentiile
si nvtturile-i biblice, sunt fa-
bricarea unui grup de conspira-
tori... atunci, desigur, c nu are
nicio important. Dar noi suntem
lsati s explicm nsemntatea
vietii omenesti prin propria noas-
tr imaginatie. Dac Iisus Hristos
este cine spune nsusi c este,
Fiul lui Dumnezeu, care a venit
pe Pmnt sub forma unei fiinte
omenesti, sfrsind n minile en-
tittii pe care o adora att de mult
si care a fost ridicat dintre morti,
trei zile si trei nopti mai trziu,
atunci aceasta schimb totul
pentru c acest unic caz, Dumne-
zeu trind si murind ca un om,
devine cel mai uimitor eveniment
din ntreaga istorie a umanittii.
Faptul acesta ne pune, pe noi
toti, ntr-o situatie care ne cere
ntreaga atentie pentru c ne
las, n cele din urm, rspunz-
tori pentru felul n care alegem
s rspundem. n ceea ce prives-
te nvierea, ca n multele secole
de pn acum, crestinii din n-
treaga lume vor intona, cu toat
fiinta si trirea momentului: Hris-
tos a nviat din morti... Nimeni
nu va ndrzni niciodat s con-
teste acest fapt pentru c pn
acum au fost descoperiri si cer-
cetri dar, care nu au dat niciun
rspuns plauzibil inexistentei
celor subliniate n evanghelii sau
a aprecierilor ntmplate, n de-
cursul veacurilor si consemnate
n marea carte a genezei lumii,
Vechiul Testament. S fim con-
stienti, umani si destul de lucizi,
apreciind toate sacrificiile care s-
au fcut, din partea celor care l-
au cunoscut si adorat, pierind n
marele joc al mortii celor care i-
au sfidat si i sfideaz existenta
n continuare. Ct nebunie tre-
buiau s aib cei care, n arena
leilor, sub privirile si deliciul mai
marilor vremii de atunci si ai pro-
fanilor ncingtori de crime, s se
lase ucisi mpreun cu cei dragi,
prinsi de mini si cu lacrimi fier-
binti n ochi. Cum se puteau lsa
prad chinurilor mortii dac
Dumnezeul lor si al nostru, Iisus
Hristos, nu ar fi fost cobort n
mijlocul lor si nu si-ar fi artat
fata sfnt a nemuririi sufletului.
Se sustine, totusi, de unii cer-
cettori c, n realitate, exist un
numr de 34 de evanghelii, dintre
care doar patru au fost canoni-
zate, cele apartinnd lui Marcu,
Matei, Luca si Ioan. Celelalte trei-
zeci au fost considerate apocrife,
nerecunoscute de Biseric. Prin-
tre acele apocrife se numr, bi-
nenteles, si scrierea lui Iuda, des-
pre care se crede c ar apartine,
n totalitate, discipolului hristo-
sian. Nu m ndoiesc c acele
scrieri nu apartin cuiva, ns m
ndoiesc de faptul adevrului ce
ar putea fi nscris ntre paginile lor.
Cunoastem din documentele
vremii c, n secolul al II-lea, la
aproape dou sute de ani de la
rstignirea lui Iisus, prin anul 180,
aprea prima referire istoric la
Evanghelia lui Iuda asupra c-
reia, un episcop din Lyon, pe nu-
me Irne, a luat atitudine, de-
nuntnd, la momentul respectiv,
caracterul eretic al acelei lucrri.
El a contestat faptul c Iuda ar fi
cunoscut adevrul ndeplinind
taina trdrii si, prin acest act, ar
fi bulversat ordinea Pmntului
si a Cerului. Manuscrisul avea
s destinuie o informatie nou
fat de ce era scris n Biblie: apos-
tolul Iuda l-a trdat, ntr-adevr,
pe Iisus, predndu-l romanilor,
nu ndemnat de diavol, energia
malefic ce domina la vremea
aceea teluricul si ncurca mintile
oamenilor, ci chiar de Mntuito-
rul nsusi, trdtorul fiind trans-
format ntr-un ucenic devotat,
contribuind astfel, prin aceast
fapt comis mpotriva vointei
2
Evanghelia dup Matei, Cap. 1:18.
3
Hristos n istorie, Raportul lui
Pilat, Guvernatorul Roman, al
Iudeii ctre Cezarul Tiberiu, p.7,
I.P.B.T. 1183/1990.
48
sale, la mntuirea omenirii. Cum
ar mai fi fost posibil mntuirea
dac nsusi Dumnezeu ar fi co-
mandat sacrilegiul? Cu toat iu-
birea pe care i-o purta fiului, adic
lui nsusi, planul hotrt din ce-
ruri trebuia s si urmeze drumul,
s strbat istoria ntruprii si s
si demonstreze neputinta omu-
lui de a fi n totalitate fidel iubirii,
nu dragostei carnale altfel, dac
Dumnezeu ar fi constatat c omul
este ascuns n gndire, iar pute-
rea lui de a discerne rul este cu-
noscut, cu sigurant si-ar fi dis-
trus creatia. Marele Creator a ob-
servat la om neputinta lui de a
discerne rul de bine si nici de a
sti cui trebuie s I se aplece. Avem
o coloan vertebral fragil dar
prin care viata si numr timpul
sederii noastre pe Pmnt.
Noul Testament relateaz ast-
fel evenimentul att de disputat
n zilele noastre, ca fapt a aducerii
la lumin a acelei scrieri: Iuda
Iscarioteanul, ros de invidie c
Iisus este mai apropiat de alti dis-
cipoli, manevrat de la spate de
miraculoasele energii malefice, l-
a vndut romanilor pe ctiva ar-
ginti. Apoi, mcinat de regrete,
s-a cit si s-a spnzurat. Nimeni
ns nu l-a vzut cnd a primit
argintii de la cei doritori de a-l
distruge pe Iisus, dar i s-au gsit,
cnd a fost aflat spnzurat de co-
pacul diavolului, care i-a adus
moartea. Attia bani discipolul
nu avea s aib la el si nici motiv
de a se rzbuna dac nu l trda
pe Iisus si nu era mcinat de re-
muscri. n concluzie, ipoteza pe
care o sustine manuscrisul cade
de la nceput, dac Iuda ar fi avut
porunc de la Dumnezeu! s l
trdeze pe Iisus nu ar mai fi avut
argintii, gsiti asupra lui de cei
care i-au descoperit trupul nen-
sufletit si nici nu s-ar mai fi spn-
zurat, bucurndu-se de protectia
deusian. ns acest personaj,
att de controversat n istoria bi-
bliei, a rmas, n mintea cresti-
nilor, ptat de pcate si princi-
palul vinovat trdrii nvttoru-
lui lui. Mntuitorul stia c va fi
vndut de Iuda, dar cunoasterea
aceasta nu avea cum s i ierte
pcatele discipolului.
De la acel nfiortor eveni-
ment al crucificrii s-au scurs a-
proape dou mii de ani iar acu-
zatia lui de trdare a rmas ace-
easi. Nimeni nu a ncercat s cer-
ceteze fapta tnrului ucenic
hristosian pentru c ea era clar.
Se poate admite si faptul c cei
care au scris aceast evanghelie
s fi relatat o istorie imaginat,
nicidecum una real dar, tot asa
de bine, adeptii faptei lui Iuda au
putut garanta veridicitatea celor
consemnate n manuscrisul su,
semnat cu numele Iuda. Identi-
tatea autorilor nu e si nu va fi
niciodat, probabil, cunoscut.
Din faptele sale, din relatrile
scrise ale celor care l-au cunos-
cut ndeaproape reiese c inte-
resele lui au fost puterea si suc-
cesul, fr s manifeste nicio ur-
m de dragoste fat de Hristos.
A fost un om cupid la care banii
au dominat ca lucru cel mai im-
portant minimaliznd comuni-
unea cu Hristos si a iubirii pentru
Dumnezeu. Iuda a fost un minci-
nos, un ipocrit insensibil la ade-
vr, care a pierdut sensul divini-
ttii. Primele erezii, care au aprut
n snul crestinismului, au fost
cele iudaizante, numite astfel
pentru c au ncercat s intro-
duc practicile traditionale mo-
zaice si s le dea un caracter obli-
gatoriu. Aceste erezii atribuiau
Vechiului Testament valoare per-
manent si cereau aplicarea lui
integral n crestinism, cu toate
c Sinodul Apostolic, din anul
50, a stabilit c legea mozaic nu
este obligatorie pentru crestinii
dintre neamuri (Fapte 15, 19, 28).
Fat de toate cercetrile si
studiile ntreprinse pn acum
putem confirma faptul c Evan-
ghelia dup Iuda apartine unei
traditii literare egiptene nc din
epoca roman, calificat drept
gnostic. Aceast etichetare ne
permite s continum firul rela-
trilor si ncercarea elucidrii ce-
lor consemnate n manuscris, ob-
servnd atitudinea acestei secte
fat de Iisus. Fat de cele 30 de
evanghelii doar cele patru, con-
tinute n Noul Testament, au cir-
culat mai nti oral iar mai trziu
au fost scrise, ntrind fiinta bi-
blic, supunnd mai mult aten-
tie credibilittii faptelor fiului de-
usian, ca fiint uman ntrupat,
venit dintr-o cu totul alt lume
dect n cea pe care, Superioara
fort universal, a creat-o, ase-
mntoare ei ns cu totul diferit
ca putere energetic a mintii.
Gnosticismul, cultivat de cer-
curi initiatice, mai mult sau mai
putin confidentiale, pgne sau
crestine, dispretuia evreii si pe
dumnezeul lor Yahve. n concep-
tia lor, evreii (jidanii) erau res-
ponsabili de toate imperfectiu-
nile si blestemele care apsau lu-
mea, o atitudine pe care Biserica
a nfierat-o, ncepnd cu secolul
al IV-lea.
Ideile gnosticilor au supra-
vietuit, sub diverse forme, pre-
cum maniheismul, ocultismul
etc. Acreditnd gndirea episco-
pului Irne din Lyon, Evanghe-
lia dup Iuda ar fi opera princi-
pal a unei secte gnostice, cea a
cainitilor, propsiti n Egipt, n
Levant si care se considerau ur-
masii lui Cain. n perioada apos-
tolic au existat multi eretici, pre-
cum cerintienii si ebionitii, care
negau fie divinitatea Mntuito-
rului, fie ntruparea real, ca do-
chetii, iar la acestia se adaug si
filosofii stoici Cels (pe la 175-180
scrie lucrarea Cuvnt adevrat)
si Profiriu, care n pamfletele lor
vor trata n derdere crestinismul
si nssi existenta lui Iisus Hris-
tos. Ne punem ntrebarea cum de
gnosticii, n mrturisirile si scrie-
rile lor, ca mari defimtori ai
existentei lui Iisus, nu au folosit
informatia, pe care o considerm
nentemeiat, conform creia
Mntuitorul ar fi fost cstorit si
ar fi avut urmasi cu Maria Magda-
lena, localizat n Franta?!, idee
preluat si de ctre Dan Brown,
n Codul lui Da Vinci, ca argu-
ment puternic mpotriva dumne-
zeirii fiului deusian sau discu-
tnd acum de afirmatia legat de
initierea lui Iuda. Dac toate a-
cestea erau s fie cunoscute din
acea vreme, ca documente pal-
pabile de denigrare a sacrului
hristosian, oare de ce adeptii
gnosticismului nu au fcut uz de
ele? Nu cumva multi dintre acesti
sectanti se ndoiau de veridici-
tatea acelor lucrri ns admiteau
ponegririle fat de persoana lui
Iisus pentru a diminua puterea
bisericii ortodoxe, care ncepuse
s se dezvolte n perioada aceea?
Istoriografia bisericeasc
consemneaz c purtarea ere-
siarhilor
4
era lipsit de bun-cu-
viint: Apollinaire era un libertin,
Eutihie, un mptimit al banilor,
Arie, un desfrnat notoriu. Spun
consemnrile vremii c atunci,
cnd cntarea acestuia din urm,
numit Thalia, a nceput s fie
citit la primul Sinod Ecumenic,
Printii Sinodului si-au astupat
urechile, refuznd s-i asculte
declamarea obscen, care nu ar
fi putut niciodat s fie gndit
de un om evlavios. Chiar si n
timpul Primului Sinod Ecumenic,
tinut la Niceea, n anul 325, ere-
ticul Arie, care nega divinitatea
Mntuitorului si egalitatea Fiului
cu Tatl, nu a adus n dezbaterile
sinodale argumentul relatat n
Evanghelia dup Iuda, care ar
fi fost decisiv n sustinerea afir-
matiilor sale. Concluzia, aceast
evanghelie nu era cunoscut n
timpul acela istoric al civilizatiei
umane, care se degrada nu n sti-
int, ci n vicii profane.
Nu se cunosc mai multe in-
formatii despre aceast sect. n
general, sunt extrem de rare sti-
rile despre numeroase alte secte
si grupri gnostice din acea epo-
c. Continutul paginilor acestei
evanghelii ofer ns date stu-
pefiante. Iuda Iscarioteanul este
considerat un initiat, singurul
dintre cei 12 apostoli, care ar fi
detinut o informatie capital.
Pentru cainiti
5
, Iuda a constituit
un personaj esential n ndepli-
nirea sacrificiului lui Iisus si n
rscumprarea pcatelor umani-
ttii, n contra oferta evanghe-
listilor Ioan sau Matei, care con-
siderau c motivele trdrii lui
Iuda au fost posesia diabolic si
4
Ereziarh, termenul provine de la
grecescul erezie, ntlnit de 9 ori n
Noul Testament, indic nvttura
gresit a unor persoane sau grupri
de persoane, care si-au organizat si
crezul lor aparte, deosebit de cel pe
care l-au prsit. Cf. Dictionar al No-
ului Testament, preot dr. Ioan Mir-
cea, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1995.
5
Cainitii, adeptii lui Cain (membrii
acestei grupri religioase se consi-
derau urmasii directi ai lui Cain), fiul
mai mare al lui Adam, care l-a ucis
pe fratele su Abel.
49
Anul II, nr. 7(11)/2011
avaritia acestuia. n Evanghelia
dup Matei, Iuda, cuprins de re-
muscri, se spnzur nainte de
a ncerca s napoieze marelui
preot cei 30 de arginti. Ne ntre-
bm, dac ar fi existat un Plan al
crucificrii, ce rost ar mai fi avut
primirea de ctre Iuda a argintilor
oferiti de ctre marii preoti ai tim-
pului, Ana si Caiafa? Acest per-
sonaj este, fr ndoial, un in-
diciu important n contextul ori-
ginilor crestinismului ns apare
si o alt ntrebare: cine l-a vzut
pe Iuda cnd a luat argintii de la
marii preoti? Rspunsul este clar,
mergnd pe firul adevrului c
Mntuitorul este Dumnezeul,
puterea lui deusian urmrea prin
simturile divine pe fiecare dintre
ei, mai ales pe discipolii lui. Nu
exist nicio ndoial c Iuda nu
ar fi apartinut planului Marelui
Creator n a opri stationarea lui
Iisus pe Pmnt si singura cale a
detasrii lui de pozitia om era
moartea.
n ceea ce priveste trdarea
consemnm c, pn la sfrsit,
compromisul politic a nvins.
Actul pus n scen a fost gata s
condamne toat omenirea de vi-
novtie si, totodat, s pun ba-
zele pentru iertarea ei: Si Pilat
prseste plin de mnie Pre-
toriul si le spuse: Iau ca mr-
turie soarele c nu gsesc vreo
vin n acest om, la care evreii,
prezenti pentru condamnarea lui
Iisus, spun: De n-ar fi fost acesta
fctor de rele, nu L-am fi dat
tie, n urma acestei obiectii, lip-
sit de sens, Pilat le rspunde:
Luati-l voi si dup legea voas-
tr, judecati-L. Evreii insist:
Nou nu ne este ngduit s
omorm pe nimeni; guverna-
torul le ntoarce rspunsul: vou
v-a oprit Dumnezeu s omorti,
mie ns nu?
Dup toate scenele si actele
ntregului proces, care are loc pe
seama acestui subiect, prin care
evreii l considerau defimtor al
traditiilor lor si a lui Dumnezeu,
Pilat, plictisit si lipsit de rspun-
dere, va da ordinul ca Iisus s fie
rstignit. Realitatea a fost ne-
gat, lsat pentru toti s-o con-
frunte mai trziu. Cei mai multi
dintre noi avem tendinta s igno-
rm realittile neplcute si s fa-
cem alegerile care credem noi c
ne sunt mai de folos. Confruntat
cu evidenta legat de cine a fost
Iisus n realitate, am rezista unei
realitti, care este prea dificil
pentru noi ca s-o acceptm?
Aceasta este calea pe care a ales-
o Pilat. Aici este de unde trebuie
noi s ncepem. Cine a fost Iisus
din Nazaret, n realitate? De unde
a venit El cu adevrat? Dac noi
ntelegem aceasta, atunci ne pu-
tem explica tot ce a fcut si a zis
cel care, ntr-o zi, ne va judeca pen-
tru toate pcatele de pe Pmnt.
Cnd cei ale cror interese
privitoare dezbinrii lumii cres-
tine vor crede de cuviint c a
venit timpul manipulrii omenirii
ntr-o alt directie, dect cea pe
care mergem acum, a sosit, pagi-
nile acestei evanghelii vor fi tra-
duse n ntregime iar dezbaterile
despre Iuda se vor relansa... Do-
rim s atragem atentia c efortul
nostru primordial este acela de a
constientiza acea dimensiune
spiritual n care triesc unii in-
telectuali.
Ca filolog si crestin ortodox
nu cred ntr-o vocatie universal
a spiritualittii romnesti, care
caut s defineasc n mod sis-
tematic omul. Substratul meta-
fizic, constanta istoric, fondul
biologic, viziunea politic, struc-
tura institutional, functia eco-
nomic, comunitatea social si
stilul cultural al spiritualittii si
culturii romnesti nu sunt obiec-
tive n sine al acestui eseu.
Cuvntul printelui Sofronie
Saharov este ct se poate de evi-
dent si concludent n acest sens:
La nceputul secolului nostru,
staretului Siluan i-a fost dat
cuvntul Domnului: tine min-
tea n iad si nu dezndjdui!.
n jurul anului 1905 lumea lua cu-
nostint de ecuatia lui Einstein:
E=mc
2
(formul ce a definit, gra-
tificnd odat pentru totdeauna,
existenta Superiorittii Energiei
Creatoare a Existentei). Aceast
formul avea s stea la baza ecu-
atiei inteligentei stiintifice ome-
nesti contemporane. Ea a eliberat
surse colosale de energie pentru
viat. Dar pe de alt parte a mar-
cat si nceputul pregtirii focului
apocaliptic gata s nchid n-
treaga viat pe Pmnt. Cuvntul
lui Hristos: si nu dezndjdui a
fost dat de Siluan pentru epoca
noastr, caracterizat printr-o
disperare general deosebit de
apstoare. Oamenii secolului al
XXI-lea au devenit, adesea, forte
potrivnice vointei lor, complici
morali ai unor fratricide regio-
nale, ba chiar planetare. Ca si
complici care nu se ciesc, ei
pierd fireste harul profetic si nu
pot crede n nemurirea lor prin
nviere. Mai mult, nici mcar nu
mai aspir la ea. n chiar aceast
autocondamnare la o anihilare
total dup moarte rezid esenta
spiritual a disperrii.
n secolul actual, eruditul de-
vine capabil s creeze o expan-
siune si o anumit intensiune
spiritual a fiintei. Creierul functi-
oneaz altfel dect celelalte or-
gane. Se caracterizeaz prin inte-
ligent, prin capacitatea de a ra-
tiona, la unii mai mult, la altii mai
putin, de a provoca sentimente,
de a visa si de a planifica, de a
actiona si de a comunica cu cei-
lalti oameni. Cum putem explica
existenta la ntmplare a creieru-
lui uman? Trebuie spus c astzi
este deosebit de important ca
intelectualul s nu primeasc
imaginea ignorantei pentru c ea
este mult prea facil, prompt si
suficient, n timp ce unui inte-
lectual i se cere, rbdare, modes-
tie, actul de-a cunoaste n sine
fiind ndelungat, tinnd cont c
n conformitate cu toate manua-
lele de nvtat, cunoasterea se
dobndeste destul de greu.
n ncheierea acestui eseu,
subliniem faptul c nu ne-am do-
rit s vorbim despre o cunoaste-
re informativ a situatiei evolu-
tive a spiritului uman, ci de una
formativ, prin care acest feno-
men se dezvolt la nivel experi-
mental, nu numai la nivel inte-
lectual. Aceast cunoastere nu
este nici paradisiac si nici lu-
ciferic, cum si-ar fi dorit s fie
Lucian Blaga, ci una noetic, ca-
re se nalt din mintea unui erudit
luminat, dornic de a face lumin,
nu prin distrugere si intentii, ci
printr-o initiere n arta de a lumina,
analoag cunoasterii si experien-
tei directe, pe care o are entitatea
superioar teluricului.
Bibliografie:
ANANIA, Bartolomeu, Valeriu,
Biblia cu ilustratii, versiune dior-
tosit dup Septuaginta, 8 vol.,
Editura Litera, Bucuresti, 2011;
BLAN, Petru, Cristian, Redesco-
perirea asa-zisei Evanghelii dup
Iuda si zarva din jurul ei, articol ap-
rut n Meridianul Romnesc
(Romanian Meridian), ziar din Los
Angeles, California, 11 Mai 2006;
CORELLI, Maria, Baraba, Editura
Hermes, 1991;
DURANT, Will si Ariel, Civilizatii
istorisite, vol.7,8,9, Cezar si Hristos,
Editura Prietenii Crtii, Buc., 2002;
FRUMA, Ioan si MARCU, T. Gri-
gore, Procesul Mntuitorului, SC
ROMCART, Bucuresti, 1992;
HLADCHI-BUCOVINEANU,
Petre, Fatete reale ale sectelor reli-
gioase, Editura politic, Buc., 1983;
PCURARIU, Mircea, Istoria Bi-
sericii Ortodoxe Romne, 2 vol.,
Editura IBMBOR, Bucuresti, 1980;
SOULIER, Jean-Pierre, Enigma
vietii, Editura Medical, Buc., 1991;
WHITE, G. Ellen, Dorinta veacu-
rilor sau Hristos lumina lumii, Bu-
curesti, 1981;
WHITE, G. Ellen, Strbtnd vea-
curile, Editura Pzitorul adevrului,
Bucuresti, 1994.
Antoaneta Cocos Andreescu -
Slcii n Parcul Ktetzulescu
50
Cercetarea fondului de carte veche rom-
neasc din Oltenia, dar mai ales a prtii sale
vlcene, a celui pstrat n bibliotecile mns-
tiresti, reprezint pentru Arhimandritul Venia-
min Micle, vietuitor al valorosului focar de
cultur romneasc - Mnstirea Bistrita,
dincolo de druire si ideal, un deziderat isto-
riografic major.
Nu vom trece n revist demersurile sale
crturresti n depistarea, interpretarea, con-
servarea si punerea n circulatie stiintific a
unor lucrri din pretiosul tezaur cultural-
istoric romnesc, ci ne vom rezuma n a evi-
dentia aportul deosebit, singular, n desci-
frarea originii controversate a Ieromonahului
Macarie, autorul Liturghierului de la 1508,
(cea mai important carte de slujb biseri-
ceasc ortodox), al Octoihului din 1510 si
al Tetraevanghelului din 1512. Cercetrile
ntreprinse de Arhimandritul Veniamin Micle,
n directia elucidrii multor enigme care
graviteaz n jurul acestor tiprituri vechi,
contribuie esential la cunoasterea trecutului
si culturii romnesti.
Se cuvine, nainte de toate, s evidentiem
faptul c puternicele centre culturale Cozia,
Bistrita, Govora, Hurezi si Rmnic, unde s-
au transcris si tiprit crti n chirilic si n
slav, au avut un rol deosebit n dezvoltarea
limbii si literaturii romne. Nu este de ignorat
aportul domnilor Trii Romnesti, dovedit
cu documentele vremii, la consolidarea cul-
turii romnesti prin nfiintarea unor tipografii
si, astfel, a editrii unor crti de trebuint
laic si spiritual. Fr ndoial, mesterii tipo-
grafi au ostenit cu rvn la scrierea multor
tiprituri celebre.
Asupra ctorva dintre acestea, si-a aple-
cat harul si spiritul inegalabilul crturar Ve-
niamin Micle. Spre deosebire de alti cer-
cettori, de la noi si de peste fruntariile trii,
acesta se apleac, printre altele, mai atent,
cu exigent sporit, asupra comorilor de carte
veche romneasc - Octoihului Ieromona-
hului Macarie. Conform mrturisirii Arhi-
mandritului Veniamin Micle, despre aceast
tipritur s-a scris mai putin, marea atentie a
cercettorilor fiind ndreptat ctre Li-
turghierul din anul 1508, lucrare cu care
ncepe istoria tiparului n Tara Romneasc
si care marcheaz aparitia primei tiprituri
slavone n Europa de Est. Studiul introductiv
al autorului ne sugereaz c Octoihul lui
Macarie, ,,carte de cult divin public sau bi-
sericesc, desi are unele asemnri cu cel ti-
prit cu litere chirilice la Cetinje, n Munte-
negru, are unele particularitti care l deter-
min s avanseze ipoteza, apoi s-o argumen-
teze c, indiscutabil, este vorba despre doi
mesteri tipografi cu acelasi nume. Tocmai n
aceast constatare st originalitatea de net-
gduit a printelui Veniamin Micle atunci
cnd purcede la deslusirea tainelor acestei
raritti bibliofile.
Bazat pe studiul trsturilor literelor, gra-
fiei si ornamentelor gravate n tipografia din
Cetinje - Muntenegru (unde apare cel de-al
doilea Octoih slavon, dup cel al lui
Schweipoldt Fiol de la Cracovia, din anul
1491), si Octoihul aprut la 26 august 1510,
n vremea domniei lui Vlad cel Tnr (1510 -
1512), n pofida unor influente discutabile,
descoperim unele deosebiri care indic faptul
c, fiecare dintre acestea, sunt trudite de
dou persoane distincte care, ntmpltor,
purtau nume identic.
Arhim. Veniamin Micle demonstreaz, n
studiul su, c aparitia celor dou Octoihuri
slavone, unul n Muntenegru, la 1494, iar
cellalt n Tara Romneasc, la 1510, a pro-
vocat numeroase discutii ntre exegetii istoriei
tiparului romnesc, unii promovnd opinia
c ar fi vorba de un singur tipograf. Efortul
reconstructiv al Arhimandritului Veniamin
Micle rezid tocmai n curajul su de a-l re-
vendica pe Macarie romnul si de a convinge
c cele dou crti nu au acelasi autor. Sunt
de observat, n lucrarea Octoihul Ieromona-
hului Macarie, cteva diferente: a) limba
textului tiprit n varianta din Cetinje este
slava bisericeasc de redactie srb; b) limba
textului n varianta din Tara Romneasc are
sorginte n slava bisericeasc de redactie me-
dio-bulgar. Precizeaz autorul: ,,Deosebirea
esential const chiar n continutul tex-
tului. Octoihul din Tara Romneasc este
un Octoih Mare numai pentru glasul I, pe
cnd celelalte sapte glasuri sunt de Octoih
Mic. Octoihul din Muntenegru este mprtit
n dou volume de cte patru glasuri, avnd
la toate glasurile cntrile complete, pen-
tru vecerniile si utreniile celor 7 zile ale
sptmnii. Deci, este vorba despre o alt
carte. Nici textul rmas comparabil, de la
glasul I, nu se potriveste. n general, vecer-
niile din textul muntenegrean ncep cu trei
stihuri diferite, pentru fiecare zi, care nu se
gsesc niciodat n Octoihul muntean. Ace-
easi deosebire se constat la toate grupurile
de cte trei stihuri, care se afl la nceputul
vecerniilor tuturor zilelor; n textul de la
Cetinje, aceste trei stihuri sunt asezate deo-
sebit fat de Octoihul grecesc, de pild: cele
de marti sunt n Octoihul grecesc luni, cele
de joi, n Octoihul grecesc se gsesc marti.
Textul muntean se potriveste mai mult cu
Octoihul grecesc n privinta asezrii stihu-
rilor, desi nu n toate locurile.
Dar pentru a ajunge la aceast concluzie,
Arhim. Veniamin Micle analizeaz si compar
pe rnd cele dou lucrri, tot timpul asu-
mndu-si rolul de justitiar. Punctele sale de
vedere au un profund si eficient caracter po-
lemic. Este recunoscut valoarea Octoihului
din Muntenegru tiprit n dou volume (din
primul pstrndu-se nou exemplare n bi-
bliotecile din Belgrad, iar cel de-al doilea
numai sase foi, descoperite si pstrate la Bi-
blioteca National din Belgrad), autorul nos-
tru apreciind c aspectul literelor si al orna-
mentelor tipografice de la Cetinje este de ori-
gine italian, multi specialisti fiind de acord
c acestea provin din tipografia lui Andreas
Thorresano, unde Macarie nvtase meste-
sugul tiparului si care fusese adus aici de
George Cernoievic. Pentru a-si motiva afir-
matia, potrivit creia Octoihul din Tara Ro-
mneasc apartine lui Macarie romnul,
Arhim. Veniamin Micle aduce n discutie
cteva detalii convingtoare: ,,La nceput,
ieromonahul Macarie reproduce n Octoi-
hul su, pe ntreaga suprafat a unei pagini,
o plans ilustrat, reprezentnd jos, n fat,
pe sfintii Iosif, Theofan si Ioan Damaschin,
Florian COPCEA
Octoihul Ieromonahului Macarie
o lucrare [tiin]ific# de excep]ie
51
Anul II, nr. 7(11)/2011
43
iar n fundal, vederea unei biserici, fiind
singura stamp de acest fel n tipriturile
sale. De asemenea, creeaz nc una, cu
stema Trii Romnesti, imprimnd-o ca
frontispiciu la glasul I. n privinta textului,
ieromonahul nostru ofer ns un tip deo-
sebit de Octoih, n raport cu cele folosite n
cultul divin ortodox: nu este nici Octoih
Mare, cu cntrile Vecerniei si ale Utreniei
pentru toate zilele sptmnii, pe cele VIII
glasuri, dar numai pentru zilele de smbt
si duminic; pentru glasul I, este un Octoih
Mare, pe cnd celelalte VII glasuri sunt de
Octoih Mic. Se crede c acesta prezint edi-
tarea unui manuscris gsit n vreo mns-
tire romneasc, desi constituie o form
mixt, extrem de rar si de neasteptat a
acestei crti liturgice.
n argumentarea sa, autorul se sprijin pe
cteva din observatiile pertinente ale lui B. P.
Hasdeu, care constat c ornamentatia floral
a crtilor Ieromonahului Macarie nu este ins-
pirat din stilul apusean al tipografiilor ita-
liene, ci din cea utilizat n manuscrisele slave
din tara noastr, mai ales din cele specifice
vremii lui Stefan cel Mare, apartinnd adic
artei bizantine. ,,Este clar - precizeaz Arhim.
Veniamin Micle - c nu avem de a face cu
aceeasi tipografie, el infirmnd ipoteza c
Macarie ar fi emigrat din Muntenegru n Tara
Romneasc si ar fi adus cu el ntregul inven-
tar tipografic de care dispunea la Cetinje.
n consecint, este vorba de doi tipografi
cu numele Macarie. Dovedeste acest fapt si
o precizare pe care istoricul P.P. Panaitescu,
citat de Arhim. Veniamin Micle, o face ntr-o
comunicare tinut la Congresul slavistilor din
Praga: ,,Este vorba de dou texte total dife-
rite si ca limb si ca cuprins. Avem a face cu
ntrebuintarea pentru tipar a altor manu-
scrise, avnd la baz traduceri diferite, n
slavoneste, ale Octoihului grecesc.
Punnd n paralel cele dou scrieri, Arhim.
Veniamin Micle reuseste s stabileasc clar
c mesterul tipograf al Octoihului din anul
1510 este ieromonahul Macarie, cel care a
tiprit Liturghierul din 1508, cu origine tran-
silvnean, plecat la Venetia s deprind arta
tiparului si ntors n Tara Romneasc, ,,unde
lipsa crtilor bisericesti era acut. Comen-
tnd lucrrile multor naintasi, Veniamin Micle
concluzioneaz: ,,noi ne permitem s identi-
ficm pe tipograful Macarie cu Martinus
Burciensis de Cseidino, descoperire care
d peste cap toate verdictele de pn acum.
Prin urmare ,,smeritul monah si preot Maca-
rie, autorul primelor crti aprute n Tara Ro-
mneasc ntre anii 1508 - 1512, nu este cel
din Muntenegru, constatare fcut pentru
prima oar n istorie n anul 1894 de savantul
profesor croat dr. V. Jagic, corespondent al
Academiei Romne.
Lucrarea Octoihul ieromonahului Ma-
carie denot pasiunea si probitatea crtura-
rului devotat adevrului, care este Veniamin
Micle.
Arhim. Veniamin Micle nu trece sub t-
cere ipotezele si propunerile viznd originea
muntenegrean a lui Macarie, cruia i este
atribuit paternitatea Liturghierului (1508)
si Octoihului (1510). O prob indiscutabil
n acest sens este si acest fragment: ,,Dovezi
c ieromonahul Macarie a fost romn re-
zult si din Epilogul crtilor sale; ntre Epi-
logul din Liturghier (1508) si Prefata Octo-
ihului din 1494 nu exist nici un fel de ase-
mnare, afar de numele ieromonahului.
Dimpotriv, Macarie romnul va avea ca
model n compunerea sa, epilogurile re-
dactate de Schweipoldt Fiol, la Cracovia.
Potrivit obiceiului, tipografii care lucrau
n afara granitelor trii adugau, n co-
lofoanele crtilor, numele si patria lor de
origine, cum a procedat si Fiol. Astfel, n
colofonul incunabilului Petrus de Albano,
Conciliator differentiarum phylosophorum et
principue medicorum, tiprit la Venetia
(1472), apare numele tipografului transil-
vnean Thomas Septencastrensis de civitate
Hermani; iar n cel al incunabilului Brevia-
rumOlomucense din Venetia (1484), alturi
de tipograful Conradus Stachel din Blau-
beurn apar si tipografii transilvneni An-
dreas Corvus Burciensis de Corona si Mar-
tinus Burciensis de Cseidino. De asemenea,
n colofonul Breviarului glagolitic, tiprit
la Venetia (1493), scrie: Hunc Breviarius
i(m)pressit magister Andreas de Thorezanis
de Asula, localitatea fiind orasul de ori-
gine al tipografului.
O observatie pertinent face Arhim. Ve-
niamin Micle, pentru a demonstra deosebirile
dintre Octoihul de la Cetinje (1494) si Oc-
toihul din Tara Romneasc (1510), comen-
tnd colofoanele celor dou tiprituri. Dom-
nia sa remarc unele asemnri ntre acestea,
admite chiar si faptul c cel iesit din tiparnita
din Muntenegru chiar a fost folosit drept
model, n mic msur, evident, pentru cel
tiprit la Mnstirea Bistrita din Vlcea. De
asemenea, asemnrile dintre Epilogul din
Octoihul tiprit n Tara Romneasc cu Pro-
logul din Octoihul din Muntenegru, l oblig
pe Arhimandritul V. Micle s concluzioneze
c exist doi ieromonahi tipografi: Macarie
din Muntenegru (1494-1495) si Macarie din
Tara Romneasc (1508-1512). Pentru argu-
mentarea demonstratiei sale, V. Micle stabi-
leste: ,,Macarie romnul exprim lucrarea
fcut de el prin verbele a trudi / a svrsi
(verbe folosite n toate postfetele tipri-
turilor atribuite lui Macarie, inclusiv Tetra-
evanghelul - n.n.), pe cnd Macarie munte-
negreanul se exprim prin verbul a lucra cu
minile. Autorul lucrrii mai trece n revist
si punctele de vedere ale altor specialisti ai
tipriturilor macariene, le pune n balant, le
judec si trage linie: ,,tipograful Octoihului
tiprit n Tara Romneasc nu este Macarie
din Cernagora.
Un amnunt important, care pledeaz n
favoarea celor sustinute de Arhim. V. Micle,
se refer la datarea tipriturilor, fiecrui tipo-
graf Macarie fiindu-i caracteristic o anumit
manier de personalizare a lucrrii: n timp ce
Macarie romnul utilizeaz elementele cro-
nologice - anul, crugul soarelui, al lunii,
indictionul, luna, ziua -, cel din Muntenegru
(,,robul lui Hristos, preot si monah Macarie)
si mentioneaz doar locul de bastin si laco-
nic consemneaz c Octoihul este tiprit ,,de
minile sale la Venetia n perioada 1493-1494.
Pe temeiul celor deslusite, punnd n pa-
ralel cele dou Octoihuri, Arhimandritul Ve-
niamin Micle cuteaz, bazat pe o serioas
documentare stiintific, s dea sentinta: tex-
tele, diferite ca limb si cuprins, au autori di-
feriti. Se combat astfel asertiunile care l re-
comand pe Macarie din Muntenegru drept
autorul Liturghierului (1508), Octoihului
(1510) si Tetraevanghelului (1512), dar si al
altor asemenea lucrri care au apartinut n
tiparnite slave.
Un alt merit al Arhimandritului Veniamin
Micle const si in faptul c ntr-o alt lucrare
- Ieromonahul Macarie, tipograf romn
1508-1512 -, aprut tot la Editura M-
nstirii Bistrita Oltean, n 2008, prin care
consolideaz teoria c Macarie apartine Trii
Romnesti si reuseste s identifice locul ac-
tivittii sale crturresti, ne prezint sase
tipografi cu numele de Macarie. Punnd cap
la cap informatiile si datele biografiilor aces-
tora, cercettorul V. Micle l identific pe cel
care a tiprit cele trei valoroase tiprituri vechi
de mare important pentru istoria tiparului si
a crtii din Tara Romneasc.
Fr tgad, lucrarea Octoihul Ieromo-
nahului Macarie, a excelentului om de cul-
tur Arhim. Veniamin Micle, va putea s pun
capt definitiv disputelor ntre cercettorii
romni si cei din alte tri care, din cauza unor
interese care tin de orgolii si interese natio-
naliste, dezvolt alte opinii, deloc plauzibile,
n legtur att cu opera, ct si cu identitatea
romneasc a lui Macarie.
n concluzie, acest lucru va putea fi po-
sibil dac Academia Romn va interveni n
clarificarea misterelor create n jurul lui Maca-
rie romnul, autorul marilor capodopere ale
tiparului romnesc: Liturghierul (1508),
Octoihul (1510) si Tetraevanghelul (1512)
si se va pronunta asupra verdictelor emise
de unul dintre marii crturari romni, Arhi-
mandrit Veniamin Micle.
52
Geta TRUIC~
Generatia 27 se naste n cul-
tura romn cu o fort uimitoare,
n care spiritul stpneste pretu-
tindeni, marc a cugetrii si a in-
tensei triri, propulsat de o gn-
dire proteic, de o simtire tulbu-
rtoare si de un lider electrizant,
n care miscarea si-a gsit nu
doar ndemnul, dar si seva expre-
siei. Nonconformist, ea nu mai
tria sub esentiale imperative na-
tionale si sociale. Se credea f-
urit din apostoli ai purificrii
moravurilor si ai deschiderii
unui nou capitol n istoria trii,
dispretuind politica, fixndu-se
orgoliosi, n spiritual.
De altfel, spuneau ei, valo-
rile spirituale... sunt singurele
care ne stpnesc, cci noi
suntem generatia cea mai bine-
cuvntat, cea mai fgduitoa-
re din cte s-au rnduit pn
acum. Trirea, experienta, au-
tenticitatea sunt forme noi ale
unei mentalitti pozitiviste, ex-
perimentale , empiriste. Generatia
trieste, nsetnd ontologic, c-
utnd cunoasterea realului.
Marea personalitate trebuie
s mearg deci pe un drum infinit,
fugind de semne si de orice robi-
re a unui moment atins; rostul ei
este de a ncerca totdeauna dep-
sirea, cresterea, rodirea, mpo-
triva oricror victorii sau agonii,
cci unul dintre sensurile exis-
tentei este de a epuiza constient
si glorios, n ct mai multe vzdu-
huri, de a afla ascensiunea si nu
circumferinta. In aceast doctrin
a aventurii, dou feluri de expe-
riente se deschid omului: gloria
(prin opere sau procreatie) si as-
ceza (magic sau religioas).
Ultimul drum este absolutul:
,,Iubim tot ce nu are margini: s
distrugem formule si s cldim
Genera]ia 27 \n lumina culturii de astzi
Paralele \n retrovizor
Motto : ,,Qui vit sans folie nest si sage quil croit
La Rochefoucault
singurul cult fr forme: cultul
infinitului.
Paradoxal, la Cioran, cunoas-
terea adevrat este cel mai mare
ntuneric, cci spiritul sfsie, nu
nalt, iar putina cunoastere
ncnt, multa cunoastere dez-
gust. Cu ct cunosti mai mult,
cu att vrei s cunosti mai pu-
tin. Cine nu sufer din cauza cu-
noasterii, acela n-a cunoscut
nimic. Cunoasterea are, deci,
suportul unor frmntri de net-
gduit, prin ea se trieste volup-
tos, n cercuri concentrice de e-
volutie, dar fiecare spiral e o du-
reroas coborre n omul care se
trezeste mai apoi, cu uimire,
transfigurat, mic n fata univer-
sului, neputincios si umil... Sen-
sul ascendent al cunoasterii se
descoper ca o vdit nselare,
identitate socratic a celui care
afl c nu stie nimic. Cunoasterea
are aripi largi, nvluite n umbre,
accesibil cutrilor febrile, ten-
siunilor agasante si angoasei, c-
utrilor si deselor cderi. Ea de-
vine revelatie n clipe neastep-
tate, dup ndelungi dureri si sa-
crificii ale luminii vietii.
Oferind solutia ierttoare si
confortabil a putinei cunoasteri,
Cioran deschide drumul unei al-
ternative pe care n esent el nu
a ales-o, dar, dup o viat de du-
reroase cutri o sugereaz, vari-
ant a non-reflexivittii si a tihnei
burgheze. Evident, pe linia de n-
toarcere, eseistul ar fi epuizat din
nou toate substantele anterioa-
re, cci el nu se dezice de sinele
explorator, nu eludeaz primej-
dia, dimpotriv, o nfrunt cura-
jos si o nvinge. El nu rmne tri-
butar talantului cutrilor de sine.
Aventurierii generatiei 27
triesc pasiunea absurdului,
pentru c muntii nu rd si vier-
mii nu cnt, iar ea nu se poate
naste dect ntr-un om n care s-
a lichidat totul, dar n care pot s
apar groaznice transformri
viitoare. Acesti tineri au obse-
sia propriei lor vieti, pe care nu
pot s-o piard sub formule sau
s-o nece n confort. Ei se ntrea-
b cum se vor salva, dac e posi-
bilitate de mntuire n secol, sau
dac, dimpotriv, e cazul de a se
abstrage n spiritual, fie si prin-
tr-o experient abisal, printr-
un salt n neant.
Solutia magic este aplicat
n domeniul artei, unde emotia
estetic nu ar fi altceva dect o
bucurie magic, de victorioas
rupere a cercului de foc, bucuria
c un om a creat, a imitat opera
lui Dumnezeu. ncercnd s-si
creeze suprema capodoper din
aceast viat ei dovedesc, prin
creatie, prin obsesia unui stil or-
ganic, personal, viu.
Creatia epic, prin aplicarea
teoriei, reflect sensul vietii, va-
loarea omului, cuceririle stiinti-
fice, teoretice; ea ncearc soluti-
onarea problemei omului, cci
nseamn inteligent, demnitate
uman, curaj n fata destinului,
dispret fat de truisme. Prin teh-
nica dispretului, generatia 27
face loc elitelor.
Scenariul paideic, singurul
prin care poate fi generat elita,
are ca notiune central concep-
tul de model; pentru ei, o singur
scoal n care s nu se predea,
la drept vorbind, nimic. S tr-
iesti linistit si cuviincios, ntr-o
margine de cetate, iar oamenii
tineri, ctiva oameni tineri ai
lumii s vin acolo spre a se
elibera de tirania profesoratu-
lui (...) Totul trebuie nvtat din
afar si pe dinafar, iar singu-
rul lucru care le este ngduit
din cnd n cnd e s pun n-
trebri.
Relatia cu discipolul implic
o metafor a rodirii, o fertilitate
mutual, cci nu se stie cine d
si cine primeste. Sistemul coer-
citiv este exclus: Nu da povat
celui ce nu ti-o cere! nseteaz-
1 mai nti! Pune-1 n situatia
de a ti-o cere! Si pe urm spune-
i dac ai ceva de spus.
A putea dispretui un om, o
societate, un climat istoric, a
dispretui senin, sincer, fr cris-
pri, fr duh de rzbunare...
este un gest olimpic... ce con-
duce inevitabil la aventur.
Noua generatie autenticist
cultiv cu ncrncenare esecul,
ntr-o frenezie a tririlor; pura si
tinereasca aspiratie spre nnoire,
tintind spre absolut, totusi macu-
lat de apstoarea idee a ratrii...
Acesti tineri triesc n voia ins-
tinctelor si idiosincraziilor per-
sonale. Ne trebuie un grunte
de nebunie interioar, spune
Cioran. Lirismul su absolut se
naste din constiinta dramei, a ex-
cesului de luciditate. El ti doreste
realizarea n distrugere: s cresc
n cea mai nebun avntare...
Si moartea s fie triumful meu.
Din conditia tragic, acesti
tineri nu pot iesi dect prin obi-
ectivare. Ea e cu putint n dou
atitudini fundamentale: cea na-
iv si cea eroic.
Prima epoc pentru tragic
const n vietuirea cosmic, n
ncntarea pentru farmecul spon-
tan al firii. Posibilitatea eroic
rmne pentru c naivitatea e
pierdut pentru umanitate. Ea n-
seamn a dori un triumf absolut.
53
Anul II, nr. 7(11)/2011
Dar acest triumf nu poate fi ob-
tinut dect prin moarte. Setea de
moarte la Mircea Eliade si la Emil
Cioran, tineri marcanti ai acestei
generatii, reprezint interpretri
exaltate ale mntuirii lui Nae Io-
nescu, lideul grupului.
ntrebarea lui Jeni Acterian,
fiinta greu de multumit, r-
mne retoric: De ce suntem
noi, oare, o generatie de bleste-
mati? Ne e team s fim senti-
mentali. N-avem dreptul. Sun-
tem obligati s avem simtul ridi-
colului, s fim cinici si blazati.
ns, ntre limitare si exces
troneaz spiritul: n noi iz-
bndeste spiritul. Noi am nteles
c viata, dac si merit sufe-
rintele, e pentru a concretiza, a
vietui, a actualiza spiritul.
Spiritul e constiinta unei vieti
care trebuie vietuit, absorbit,
educat, cu atentie: Voim s bi-
ruiasc valorile pur spirituale,
absurd de spirituale, valorile
crestinismului. La Eliade, ns,
religiosul apare mai curnd ca un
cadru al urmririi n absolut, al
unui ideal de realizare intelectu-
al a unei generatii, nfricosat
s nu se rateze. Mihai Sora vede
n generatia 27 lipsa de omoge-
nitate att n optiunile spirituale,
ct si n orientrile ideologice.
Eliade i datoreaz lui Nae Io-
nescu nu doar nceputul carierei
sale de orientalist, transformat
n aceea de fenomenolog al fap-
tului religios, ci si de istoric al
credintelor care au mpnzit toat
fata pmntului si rzbat n mi-
tologia subliminal a omului
postmodern. Pe de alt parte, Pe-
tru Comarnescu, initiatorul mis-
crii Criterion, care va organiza
n 1930 cicluri de conferinte, afir-
ma c n ceea ce priveste pro-
blema sufletului romnesc, ide-
ologia noastr este precizat:
traditie, ortodoxism si potenta-
rea lor prin mplinirile vremii
de azi; s fim noi nsine, cu ceea
ce avem noi specific.
Astzi, contemporaneitatea
este un triumf al materialismului,
iar spiritul religios are de nfrun-
tat spinii devalorizrii si ai super-
ficialittii. Trim n spirit sensul
unei ndoieli, al unei frustrante
aspiratii, cci dincolo de noi n-
sine se tes intrigile nevzute ale
obsesiei pragmatice.
Dac a crea echivaleaz cu o
salvare din ghearele mortii, in-
finitele obsesii ale spiritului n
drumul su spre cunoastere nu
sunt dect plenitudine.
Fiinta de azi, vidat de lu-
min - cci n incandescent nu
se mistuie, ci exploziv, spiritul si
exprim grandoarea -, ar nsemna
n traiectul ei numai piatr si pi-
ne, adic un solid cremene si o
hain organic superflu. Omul
contemporan, vesnic n ndoial,
mcinat de contradictii, se nscrie
n sfera concretului. Toma Necre-
dinciosul este esenta spirituali-
ttii noastre. Pipibilul arghezian
cere azi un semn, ns rspunsul
i-l d Marea Carte, tios si radi-
cal: O, neam viclean si preacur-
var! Fata cerului o vedeti, dar
semnele cerului nu le deosebiti.
n viclesugul si desfrnarea min-
tii trieste zdruncinarea omului
de azi. Sub pretextul nestiintei
ncercm cltorii n univers.
Rspunsul e retoric si emines-
cian: Nu-i universul n noi,
oare?. Vointa ns de a ptrun-
de n sinele lucrurilor, n duhul
cel vesnic al Adevrului, care
conduce lumea, nu-si mai poate
justifica nicidecum neimplicarea.
Azi religia e egal superstitiei, un
pumn de dogme stranii si de idei
perimate. Lumea modern, str-
lucind de lumini, de forme noi,
de minuni ale stiintei, trieste n
ntuneric.
Istoria este repetabil. Si azi
e un Vechi Testament, n care Noe
si pregteste corabia, ndem-
nnd la cint. Dar oamenii
beau, mncau, se nsurau, se
mritau, zideau, sdeau... Azi
construiesc beton armat: zidurile
spiritului sunt ns n ruine, mor-
mane de patimi si de rele habi-
tudini.
Scenariul peideic e ascuns n
grote. Rar multiplicabil n spatiul
mundan, lumea se dezvolt ntr-
un teatru al fagocittii si al in-
cluziunii. Patapievici nsusi re-
cunoaste c acolo unde relatia
profesor-discipol a existat, in-
fluenta lui Noica, desi s-a fcut
prin intermediul crtilor sale,
a prestat mai degrab asupra
optiunilor existentiale, asupra
temeiurilor de a tri. ntr-un
timp incult si agresiv, Noica a
predicat o sihstrie a culturii.
Ca orice ntelept, Noica nu
transmite o definitie a vietii, ci te
nvat s o ntrebuintezi.
Din tumultul generatiei 27 a
rmas si aerul sepulcral. El se
aspir azi n inimi, cci un predi-
cator mai bun n-a lsat Creatorul
printre actiunile fr noim si ca-
pt. Azi ndejdi parc nu mai sunt...
cci speranta este neo-logic. Se-
diul spiritualittii noastre e bise-
rica. Un spirit format doar n scoli
e lipsit de ntelegere divin, e o
filosofie, fr acces la adevr.
Ni s-a poruncit s fim Dum-
nezeu, sa devenim ramuri ale Ar-
borelui Esentei. Opaci la naivi-
tatea si simplitatea iubirii, cutm
forme noi de accedere, compli-
cm visul infantil al originilor,
murdrim purittii rochia ei de
lumin. Luciditatea nu se naste
din filosofia pmntean, ci din-
tr-o ordine superioar a liberttii.
Apanajele ei sunt nchinciunile
si metania, setea de redemptiune
si flcrile iadului.
Exist azi putine spatii n care
se pregteste initierea. Institutiile
oficiale ofer doar o parte din
adevr. Mai trebuie s umblm
si n noi nsine, acolo de unde
nu putem iesi.
Any DR~GOIANU
Viata te duce
acolo unde crede
c te poti mplini
oasele
carnea
pmntul meu cald
nu mi-e rusine cu tine
am ntlnit psri
mi-au plimbat
gndurile
nisipul mi intr n
clciul
sufletului
si se face munte
Joc
m gsesc mereu n bratele tale
cu carnea-ti fraged sub unghii
trecnd peste ochiuri de lumin
dintr-un univers ntr-altul
fntni cu ap dulce
rezemndu-mi coatele
pe spinarea pmntului
caut s m nasc nc o dat
n aceeasi grdin
cu acelasi mr voi sopti
pcatul cnd zorii m vor rupe
din fiinta ta credul
suntem ca doi betivi
pcliti de tria primului pahar
Geneza
m-a vzut n valurile reci
tulburat de grijile mele
a luat n palme rodul
gndurilor
si m-a remodelat
aveam riduri adnci
ca un strjer
la portile vietii
ochii ascunsi n trna
cuvintelor
Iceau des compromisuri
degetele au nceput s
nmugureasc
printre spinii
zilelor caniculare
ntelepciunea Lui m trezea
la viat
Tatl si nvat pruncii
cum s pun sabia n teac
cerc de lumin
54
Vasile LARCO
(n.01.01.1947)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Bucecea (unde este Cettean de Onoare), judetul Botosani si stabilit dup terminarea
studiilor la Iasi. De profesie inginer.
A publicat 12 de crti de poezie si proz, ntre care: Hohotiera (proz umoristic, epigrame,
1994), Un buchet de ironii (poezii umoristice, epigrame, 1999), n asteptarea luminrii
(epigrame alese, 2006).
Se numr printre cei mai apreciati si premiati creatori de epigram si este inclus n numeroase
antologii si culegeri literare, ntre care peste 50 de volume colective de epigram.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al
Societtii pentru Cultur Romneasc Cernuti si al Academiei Libere Pstorel din Iasi si
membru fondator al Uniunii Epigramistilor din Romnia
Romnie, mndr floare
O floare este tara toat,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun c e muscat
Vznd cti au muscat din ea.
Recunoastere european
Recunoscuti de-acum prin vers,
Avem poeti, dar si eroi,
Multi ne cunosc si dup mers
Cci mergem numai napoi.
De revelion
Fumul gros inund casa,
Curge vinul n pahare
Si de la un timp doar masa
Se mai tine pe picioare.
Martie
E luna cnd s-agit norii,
S-adun ciutele n cete,
Vin rndunelele, cocorii
Si berzele n sat. La fete.
Destinuire
M-am nsurat, nu fac din asta caz,
Cu asistenta de la Circa 9
Asa-i: te duci la doctor c-un necaz
Si vii cu dou!
Unui sot lenes
Nevasta lui boscorodea:
Brbate, f si tu ceva!
Si a fcut, splndu-si vina,
O scump fat cu vecina.
Omagiu
I-as dedica femeii versul,
As umple cupele cu vin,
I-as drui si Universul
Dar team mi-e c-i prea putin.
Cu gndul la sexul frumos
Cnd spui femeie, vezi o floare,
Un Univers de cucerit,
Vezi tot ce-i mai superb sub soare
Dar s nu fii cstorit.
Unei tinere ce poart bluz scurt
Nu vreau s sune a dojan,
ntreb discret, cuviincios:
Buricul gol e o capcan
Spre nada ce-i putin mai jos?
Soti vntori
De cu zori, de cum se scoal,
Amndoi ceva mpusc:
El cnd nu-i cu pusca goal,
Ea, cnd este goal pusc.
Problema demografic
Cu vocea-i foarte sigur si calm,
A spus un senator n Parlament:
Cnd fusta se scurteaz cu o palm,
Natalitatea creste c-un procent!
La vrsta a treia
Dai snttii-ntietate,
Esti copt ca bobul dintr-un spic,
E vrsta cnd le stii pe toate,
Dar nu poti face mai nimic.
Dup reform
Se poate dovedi prin fapte:
Romnii vor avea osnz,
Cci peste tot va curge lapte
Din care va iesi o brnz.
Pensionarii dup grev
n capital si-n judete,
Triesc n limite umane,
Cci sprijin au la btrnete
Li s-au asigurat bastoane.
Iarna la tar
Btrnii nu-si mai afl locul,
Fiind de-o vreme singurei,
Cum n-au nici cu ce-aprinde focul,
Se ceart pn sar scntei.
ntoarcerea fiilor rtcitori
Printii au primit pmnt,
Cu drag lucreaz si cu-avnt,
Iar fiii se ntorc acas
S fie ct mai multi. La mas.
Unui sofer
Circulnd n mare verv,
Ghinionul nu-i exclus:
Ai o roat de rezerv,
ns n-ai si-o viat-n plus!
Testament
Cnd moartea crud si stupid
M-o face lut, pmnt glbui,
Din el s faceti crmid,
S cad-n capul stiu eu cui!
Nu prea se vnd crtile
Cnd plin cu crti e magazinul
Doar la un lucru m gndesc:
Or fi si crtile ca vinul
Sunt bune cnd se nvechesc.
narmare nuclear
n lumea larg este straniu
C unii zgndresc atomul
Si tot mbogtesc uraniu
n loc s-mbogteasc omul!
Investitorii strini n Romnia
Descoperindu-ne pe hart
Strinii grija ne-o tot poart,
Vin de la Londra, Bonn, New-York
Vd srcia si se-ntorc.
Unui sef
Greu cnd torci al vietii caier
Si n post mai faci erori,
Iar ca sef te simti n aer,
Trebuie urgent s zbori!
Poetul
Poetul are un statut
Statornicit de-o vesnicie:
Scriind cnd nu e cunoscut
Si-i cunoscut cnd nu mai scrie.
Deziderat
Pretentios ca altii nu-s,
Am o dorint doar, banal:
S pot dormi o noapte-n plus
n casa mea memorial!
55
Anul II, nr. 7(11)/2011
Am motive temeinice s afirm c prietenia
literar poate nvinge timpul si spatiile, ea
nu cunoaste granite geografice, nici limite
de limbaj ori de alt natur. Transgreseaz
chiar granita dintre viat si moarte.
Prietenia este un dar de la Dumnezeu si,
ca toate darurile, nu se primeste si nu se d
cu anasna, nici nu se poate retrage brusc,
undele ei propagndu-se freatic si rspn-
dindu-se, chiar dup ce persoanele sunt des-
prtite vremelnic. Prietenia rsare n sufletul
omului ca o virtute nalt, asezat alturi de
iubire, dac nu chiar mai sus, pe scara valo-
rilor morale. Ea se dezvolt treptat, deschi-
zndu-si lujerii parfumati spre cellalt, cu
bucurie, sperant, sinceritate, ncredere. Fr
ncredere, edificiul ei se nruie lesne.
Bazat pe aceste adevruri, mrturisesc
c prietenia ce m-a legat de scriitoarea ro-
mnc Elena Buic-Buni, o fiint - pentru
mine - aproape necunoscut, a fost unul din
extrem de putinele daruri pe care mi le-a fcut
Providenta, la timp cuvenit, care nu m-a dez-
amgit niciodat si pentru care nu prididesc
a-i multumi ndeajuns.
Abia dac ne-am vzut la comemorarea
crturarului ndrgit de noi deopotriv, Artur
Silvestri. Pe atunci nu stiam c spiritul crtu-
rarului romn, prin Romnia Tainic pe care
a ctitorit-o, va pune bazele unei confrerii de
oameni de cultur care-si vor gsi afinitti
elective si se vor ntlni n paginile acelorasi
publicatii patronate de Asociatia Romn
pentru Patrimoniu. Este limpede c prof. Ar-
tur Silvestri avea vocatia binecuvntat a
prieteniei adevrate, pe care ne-a insuflat-o
si nou si care avea s ne uneasc indestruc-
tibil. Abia mai trziu am aflat. Suferind m-
preun - ca s-l parafrazez pe Ion Biesu,
plecat si el s se ntlneasc, n seztori n-
geresti, cu scriitori si poeti n Paradisul celor
ce cred n miracolul si binefacerile prieteniei.
N-am s m refer la volumul Luminisuri
- despre care am scris, la aparitie, eseul O
ambasadoare a sufletului romnesc. Bijuterii
din zestrea amintirilor, aprut n diverse re-
viste. M voi referi la aspectul moral al scrie-
rilor si al ntregii personalitti a acestei fiinte
de exceptie.
Elena Buic - nume notoriu n literatura
diasporei, o romnc strasnic, deschis at-
tor spirite flmnde de lumina cuvntului
care zideste catedrale n suflete. A crei prin-
cipal trstur moral, ridicat la rang de
virtute primordial, este Iubirea de oameni.
Elena Buic - dovedind o ntelegere si
tolerant fat de oameni, proverbiale. O fe-
meie, o scriitoare, o jurnalist, o memorialist,
redactor si consilier editorial al diferitelor
reviste de cultur din tar si strintate. n-
drgostit iremediabil de satul ei pe care,
virtual, nu l-a prsit niciodat, n pofida fap-
tului c a colindat lumea, btnd trusi de
cuvinte si nfignd steaguri romnesti pre-
cum alpinistii pe cele mai nalte culmi, n cele
patru vnturi cardinale, semn c a trecut un
romn pe acolo si a nscris numele patriei n
trn strin. Ca s se vad. Ca s se afle.
S se stie si s se duc buhul. S se ntip-
reasc n inimi si pe suflete cu litere de aur.
Acestia suntem noi dintotdeauna. C nu
suntem fietecine. Mrturie stau scrierile ei
despre Marele Canion, despre Arizona, Gi-
braltar, Niagara si alte locuri unde nici cu
gndul noi nu putem ajunge.
O femeie care a adunat atta iubire n
suflet nct st s se reverse. Frmele aces-
tei iubiri contin pepite de aur si sunt mpletite
n chip de coroan mprteasc, strlucindu-
i azi pe frunte. Semn de cinstire. Semn de
jertfire. Semn de prietenie neconditionat.
Semn de iubire. Druirea este charisma ei vi-
zibil. Sursul cald si blnd, sursul matern
si filial n aceeasi msur. Sursul angelic al
bunttii divine. Druit nou aici si oriunde,
acum si de-a pururi.
Elena Buic este scriitoarea despre care
nu se poate spune c face parte doar din di-
aspora romneasc. Plecnd n corp fizic din
tara ei, cu cteva decenii n urm, de fapt, ea
n-a prsit-o niciodat. Sufletul i-a rmas
totodeauna aici, s hlduiasc pe coclaurii
teleormneni unde s-a zbenguit cu picioarele
goale, alturi de tranii din Tignesti.
Mrturie stau toate cuvintele sale despre
meleagul natal, descris cu atta minutioas
tandrete, n cadre adie un vnticel de nostal-
gie, cu un spirit patriotic din cel mai autentic
filon si din cea mai pretioas fibr. Mrturie
sunt vorbele constenilor pe care i-a ascultat
cu luare aminte, congeneri, conationali, con-
sngeni pe care-i cunoaste n structura lor
sufleteasc pentru c a trit alturi de ei si
au mncat din acelasi ceaun, din aceeasi stra-
chin, aceeasi mmlig, tiat cu at vigi-
lent. A rmas de-o msur cu ei, desi acestia,
sfielnic, o numesc doamn. O doamn t-
ranc: Elena Buic.
Ea nu si-a renegat neamul, originea, pa-
tria, limba, educatia, nevoile, strmtorrile pe
care le-a ncercat n ceasuri de cumpn, n-
treaga viat dus aici. Dimpotriv, cu trecerea
anilor, le-a conferit o aur sacr. Distanta a
nivelat toate asperittile si, n mod paradoxal,
a apropiat-o de tot ce-i romnesc, cu o nevo-
int aproape dureroas, acerb care poart
numele DOR si care, cu ochii nchisi devine
si mai intens.
Nu ntmpltor, cea mai recent carte, cea
la care facem acum referire, se numeste
Luminisuri. E vorba, de bun seam, de acel
DA-SEIN - luminisul de unde survine fiinta.
De acolo de unde survine fiinta Elenei
Buic, din Tignestii Teleormanului, tot acolo
se ntoarce n chip fericit, dup attea pere-
grinri, n fiece an, negresit, n toi de var, ca
s ne ilumineze cu harul su de povestitoare
nentrecut si cu iscusinta si rbdarea de a
asculta povestile oamenilor, indiferent de
unde vin ei si ncotro se ndreapt.
La ceas srbtoresc, i druiesc si eu, n
luminisul acestei prietenii, floarea recuno-
stintei pentru darul att de minunat dat mie:
fiinta ei nepretuit. ti multumesc, iubit Elena
Buic, pentru toate darurile tale care nu se
sfrsesc, ci dimpotriv, cu ct ni le d, cu att
sporesc si spori-vor, dup principiul stein-
hardt-ian: druind vei dobndi averi sufle-
testi care sunt neroase de rugin ori de molii.
S ne bucurm mpreun pentru toate
acestea si s-i multumim lui Dumnezeu c a
Icut posibil si aceast rentoarcere Acas.
Cezarina ADAMESCU
Membr a U.S.R.
www.agero-stuttgart.de
Lumini[ul de unde survine fiin]a Elenei Buic#
Eveniment de excep]ie: Lansarea c#r]ii Lumini[uri, a scriitoarei din Toronto,
Elena Buic#, s@mb#t#, 11 iunie 2011, la Biblioteca Metropolitan# Bucure[ti
56
Adriana YAMANE
(Japonia)
ZEN
Am s scriu cte ceva despre Zen,
familia mea fiind si practicant a budismului Zen.
Templul budist se numeste otera. n timpul rzboaielor dintre
diverse factiuni rzboinice aceste temple - adevrate oaze de liniste
- au servit ca adposturi pentru copii orfani sau sotii din familii res-
pectate care plecau de acas din anumite motive. Osho-san sau
preotul budist accept si persoane ca acestea n mod provizoriu si
uneori copiii deveneau discipoli, alteori luau calea artelor martiale.
Femeile puteau s renunte la viata n familii dezorganizate sau cu
soti agresivi devenind amasan (clugrite) si concentrndu-se
asupra studiului sutrelor si psihologiei. n general preotul budist se
cstoreste si are copii, el fiind orientat ctre serviciu fat de socie-
tate, dar cstoria sau celibatul nu sunt obligatorii. Ascetul, pe de
alta parte, trieste singur si nu prea are contact cu oamenii, viata de
pustnic fiind mai potrivit cu necesitatea lui de a se regsi si reculege
Ir s fie ntrerupt. Asta n Japonia. n alte prti din Asia sunt alte
sisteme desigur, dar Zen este un fenomen japonez.
Ca s intri pe calea budismului Zen, n primul rnd trebuie s-ti
plac s studiezi nvtmintele budiste si s te descurci n viat prin
ntelepciune, iar nu prin violent. Ikkyu-san este un asemenea exem-
plu. Zen vorbeste de eliminarea din viat a lucrurilor care nu fac bine
si mbcsesc mintea omului. n Zen nu se creeaz si nu se accept
murdria psihic. Zazen cu asa ceva se ocup, cu constientizarea
fiecrei clipe si fiecrui gnd n meditatie, linistirea mentalului sl-
bticit astfel nct s se produc ntoarcerea la sinele real, la esent.
Ca istoric al acestei miscri, clasele militare ajunseser la o ierarhizare
si mecanizare extrem, efectiv nu mai era loc nici mcar de glume sau
ghidusii; ca fermier riscai s-ti taie capul un asemenea samurai si nu-
mai dac ridicai ochii la el sau dac ti se vedeau dintii. Aceast stare
de stress nu fcea bine nici fermierilor, dar nici samurailor, si de
aceea samuraii care ajungeau s aib probleme psihice sau sufletesti
mergeau la singura optiune din zilele respective - la Otera, locul
unde se spunea c se ofer salvare pentru spiritele rtcite, n virtutea
zeitei compasiunii (Kannon-sama). Acolo, acestia erau dusi ntr-o
camer goal, cu pereti fragili, verzi ca muschiul, si cu ferestre de
hrtie, unde se vedea un singur lucru frumos: o floare pur aranjat
ntr-o vaz nefasonat, pus n altar n fata unui scroll de hrtie. Pe
scroll era scris cu litere mari, caligrafice, cu cerneal de crbune pe
hrtie de orez, un cuvnt - cum ar fi ncredere sau buntate.
Dac mergi la Kyoto, poti vedea multe asemenea scrolluri impreg-
nate cu atta energie de la persoanele care le-au privit si le-au simtit
valoarea inestimabil, nct au devenit sacre. Uneori rzboinicii ve-
neau ntr-o stare de stupoare mental si singura modalitate de a-i
trezi era s faci ceva complet iesit din comun dar nu copilros, pentru
c n lumea rzboinicilor nimic nu este mai ru ca pierderea respectului
de sine (indigo la extrem, n deficitul culorii verzi). Atunci, preotul de
la templu si asuma riscul enorm de a-i agresa n mod calculat, ntr-
un moment anume cnd observa c rzboinicul a ajuns la captul
rbdrii si nu mai are unde s mearg dect dac iese din carapacea
defensiv-ofensiv pe care si-a creat-o. Rzboinicului i se cerea practic
s devin vulnerabil, s nteleag si s accepte fragilitatea corpului
omenesc ilustrat ca zon de frumusete si liniste prin camera japonez
si ceaiul verde din lutul cald si rbdtor si prin mentalul concentrat
pe o idee pur, sugerat de scrollul de pe perete.
Zen este simplitate, puritate, armonie si regsire. Zen este frumu-
sete si calm. Este religie n sensul de re-legare, de re-conectare la
sinele autentic, astfel nct visele s fie vise creatoare si nu cosmaruri
ale neputintei.
Ioan LIL~
(Fran]a)
Istoriile lumii
1
istoriile lumii s-au necat n snge
si cerul plin de ngeri de mila noastr plnge;
tirani adusi de vnturi, ce s-au crezut pereni,
ne-au insuflat dorinta de-a fi cndva eterni
dar ne mai curge snge prin trupul nostru pur -
se duc rzboaie false, dar n-avem alt contur
n geografia lumii se taie-n carne vie,
prin lumi nelocuite se caut comori,
tu du-te fr gnduri, destinu-ti e s mori
soldat viteaz de care noi vom uita n zori -
ce vorb minunat e patria de care
luptnd pe alte trmuri tu uiti n continuare
si crezi c dac bietii de insurgenti strini
mor fr remuscare au si ei niste vini -
dar fals e dorinta de-a deveni erou
cnd ti-au pltit constiinta de parc ai fi zeu!
2
Cnd Hanibal si Cezar s-au strecurat prin visuri,
Crnd cu ei iluzii de preamriri turbate,
au ignorat, se vede, c noi avem abisuri,
prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate!
dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav -
n setea ta de snge exist si reversul
ce ti va da ideea c poate esti bolnav
si-n gndul tu de mire va nflori doar versul -
c-n tine zace fiara, dar tu esti doar obtuzul,
n timp ce omenira va lua autobuzul!
3
Gndul c astzi plou si mine va fi ger
n mine disperarea va nflori si sper
C nu-ti vei da silinta, suav domnisoar,
De-a-mi spune c ti-e rece la mine-n primavar!
Atunci, pseste drz, prleazul te asteapt
El este cteodat simbol pervers de poart
Dar asta nu nseamn c vei fi pngrit -
Iluzia aceasta este doar o ispit
Ci, vino, cade noaptea si eu ncremenesc
Iubirea noastr are imbold pur ngeresc
S te despic n dou e visul meu cel pur
Si-o srutare dulce aievea vreau s-ti fur!
4
lighioane parfumate cu eternitate
m-ntorc la starea noastr de ngeri decavati -
azi omenirea-si are nsemnele gravate
pe efigii de ngeri si vajnici sicofanti
dar care-i adevrul ce ne va da speranta
c viata este fructul unui impuls major,
cnd geme natiunea si rde manutanta,
la noi n bttur, cnd joac repejor!
57
Anul II, nr. 7(11)/2011
Marinela PREOTEASA
Dialog
Cnd te-am revzut
eram o curgere a sngelui
din tine spre mine,
iubirea tintuit
cu sgeti fericite
ntr-o brazd n care
abia nfrtise grul.
Cmasa ta de mire
Azi ai mbrcat cmasa ta de mire
Si m-ai privit cum nu m-ai privit niciodat,
Si m-ai iubit cum nu m-ai iubit niciodat,
Flcri si fiori mi strbteau trupul
De-a lungul si de-a latul,
Ca ntr-o zbatere de aripi de psri,
Ca si cum noptile si zilele se iubeau
La portile universului,
Ca si cum se scriau istorii
Si povesti despre dragoste,
Ca si cum viata unei printese
Abia acum ncepea
cu prima ei noapte
de dragoste si fericire.
Dumnezeu ne iubeste
Din fiecare celul a trupului meu,
Pulseaz inima ta dogoritoare,
Amndoi stim c Dumnezeu ne iubeste.
Un curcubeu ne va purta sistematic,
Secund de secund, pasi vistori,
unul spre cellalt,
ca ntr-o srbtoare sacr, pregtindu-se
s ne cucereasc viitorul
Amintire din Alaska
(Sub fosnetul fulgilor de nea)
Cerul se sprgea de umerii ti
ca si cum ar fi vrut s se lupte cu tine,
ca si cum ar fi vrut s te smulg din nav,
ca si cum
Tu m priveai fix, de parc
eram un dar din cer
ascuns sub mult zpad:
privirile tale m-au desctusat,
m-au fcut lumin si vers,
amndoi ascultm mpliniti
fosnetul fulgilor de nea
Cntecul sferelor
Ca sub un clopot ne nlntuim trupurile,
ne vedem si nu ne vedem,
ne auzim si nu ne auzim;
sngele ne picur prin vene
ca un balsam tintuind
peceti nevzute.
Strjerul timpului ne tine disperat,
atrnati deasupra norilor:
nu mai plou, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
ntr-o singur zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.
Un cntec al sferelor
ne tine nlntuiti
n clepsidra
fulgerat de timp.
Sub degetele ploii
Sub degetele ploii se adun-un timp stiut
numai de tine si numai de mine;
linistea ei ni se prelingea
peste plete si pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia prsise cerul
doar pentru noi,
ea ncerca, alunecoas
s ne pstreze
ca pe un trofeu,
de foarte de mult timp,
...
s-a prelins de attea ori
peste ndrgostiti,
inconstienti si absurzi,
i-a nvluit
Zeieste,
acelasi refren,
aceleasi incantatii,
aceeasi melodie slta
sub degetele ploii,
aceeasi iubire i-a furat degetele!
Salvare din mit
Stiu c seara aceasta
vrei s-mi spui lucruri frumoase,
stiu c esti regele unei tri de gnduri
cu bratele frnte si buzele arse de dragoste;
cntreti rtcitori vor salva timpul
din partituri uzate
si-ti vor spune exact ora
cnd vom fi castanul sub care
bunicii s-au cunoscut pentru totdeauna,
ora cnd ngeri si demoni
se salveaz din mit prin iubire,
ora cnd cprioarele dorm
si iezii se viseaz regii pdurii,
ora cnd vom fi noi ...
ora pmntean a mitului.
Perpetuum, iubirea
Inimile noastre se mbrtiseaz,
si vindec dorurile,
si vindec asteptrile,
si vindec tristetea deprtrilor,
si vindec tot ce era bolnav,
prsesc haina pmntean a durerilor,
ne poart spre cer ca si cum
am fi un trofeu al iubirilor renascentiste,
ca si cum am rtci, prin
haosul modernismului auster,
robotizat mai mult dect vrea pmntul,
ca si cum l-am readuce la starea de sine,
perpetuum, iubirea ne va salva existenta.
Altitudine
Ce mult as fi vrut s te privesc
cu soarele-n piept si pe fat,
s rd de fluturii
...
aruncati peste orase
si pustietti
...
satanice femei? mirese?!
firave iluzii peste ape
si pmnt rscolit de patim,
...
univers gol de prejudecti
si ncrcat cu fluturii acestia:
inel din feeria zeiasc
...peste umerii mei.
Cafeaua de dimineat
Mirosul de cafea ne gdil nrile insistent,
Ca un dusman al indiferentei zilei fat de noi,
Aproape ne ameteste, dar ne ajut s ne regsim.
Mama ne-a strigat c e trziu, s ne bem cafeaua
Ca si cum ar fi trimis niste sgeti cu arom de cafea,
Cupidon ne sopteste altceva,
O ignorm, mai mult, nici n-o auzim,
Si parc am tri pe o insul numai a noastr
Ne privim fericiti si flmnzi de iubire
Ziua este doar la nceput, mai avem destul timp
Pn cerul se va instela, iar cafeaua va fi de prisos.
Ce mult ne iubeste mama! Noi o iubim si mai mult.
58
Sorin VOINEA
Muzeul viselor nemplinite
Chipuri tinere, diafane,
pictate de artisti ndrgostiti,
perechi trecnd n pas agale,
priviri de dincolo de timp anume
aduc aici credinte nc vii.
Alei cu felinare n forme bizare
si poduri de lemn peste canale,
grdini n tus si culori nebune
revrsate pe strzi fr nume,
trsuri cu lutari si cheflii.
Muzeu cu galerii nesfrsite,
colectii particulare, donate anonim,
cu nume si iluzii nestiute,
dar cu imagini amintind un vis,
un loc ori un moment sublim.
Am ajuns aici din ntmplare,
urmnd o hart cu semne gresite,
pe-un drum pe care l stiam nchis.
E vast si luminos! E plin de tineri:
Muzeul viselor nemplinite.
Mi se spune hoinarul. Alerg mereu.
Drept n fat, am paradisul promis.
Nu pot dormi ntr-un pat cunoscut,
nu pot sta ntr-un loc fr lun pe cer.
S-mi vnd trecutul nu mi-a fost greu.
Nu pot iubi de dou ori ntr-un vis,
nu pot tri fr fior de mister.
Mi se spune hoinarul. Vin de departe.
Cnd plng, orasul plnge si el, n trohei,
arunc n mine cu versuri, cu ploi.
Levant
Fum de smirn se-nalt usor,
durere eliberat prin rug,
pluteste printre chipuri prelungi,
ncremenite de secole n piatr.
nger de fum, gndul urc,
alunec pe ziduri reci,
cutnd drum, frm de cer,
lumin din nalt asteptnd.
Sus, n domul urias,
sub bolta de piatr, captiv,
o pasre se-avnt si cade,
se-avnt n zbatere iar,
pe fir de raz, amgitor,
spre zenit, spre azur,
unde rost nseamn doar zbor.
Dincolo de ziduri,
cerul si schimb culoarea.
La captul de rsrit al mrii,
lumina mbrac duhuri de piatr,
mslini, chiparosi si grdini,
nisipuri si ape,
cu strlucire de foc,
cu purpur de crepuscul.
Sus, pe tmpla cerului,
n ocean violet, suspendat,
sir de minuscule cruci negre,
psri n stol, zburnd ctre sud.
Soarele las parte de lume
s priveasc nemrginirea
prin fereastra noptii.
ntr-acolo urc gndul,
Ir ecou, se pierde mereu,
strin, n necuprinsul rece,
unde asteapt Dumnezeu.
Fiara mea
Fiara mea vrea s alerge,
face salturi care m umplu de groaz.
mi cere s-o urmez mereu,
s intrm mpreun n aren,
s mi asez grumazul ntre coltii ei tiosi.
i place circul pe ct i place sngele.
A ucis si va ucide din nou,
a sngerat si va mai sngera,
a fugit, a revenit si va fugi din nou,
dar nu vrea alt stpn, dect pe mine,
numai pe mine m vrea.
Fiara mea vrea s vneze,
ucide mai mult dect poate devora.
Caut prada la distante enorme,
m smulge din adpost, fr veste,
m arunc-n spinarea-i,
cnd de urs, cnd de tigru,
si ne facem pe dat nevzuti n noapte.
Fiara mea simte frica n juru-i,
se ascunde, atac, dispare, fr voia mea.
Fiara url cnd vede pustiu.
Fiara se teme, eu m tem de ea.
Atunci mi arat c a venit timpul.
Plecm n cutarea celei cu ochi senini,
cu surs cald si vorbe duioase,
cea care o poate mblnzi nc o dat.
Eu astept, m bucur de fiecare clip,
pn cnd ea, fiara mea, o va sfsia.
Stiu c nu vrea alt stpn, dect pe mine,
numai pe mine m vrea.
Alb
l urmresc nemiscat.
Pseste lenes, la-ntmplare.
E-att de alb si foarte singur
si-n jurul lui pare un vid enorm,
la fel de alb, la fel de ucigas,
iar eu, aici, la fel de singur.
Prima musc din mine frica.
N-am unde s fug,
n-am cum s m-ascund.
Pe cer, o pat mare de snge
se oglindeste-n zpada din jur.
Curnd va ncepe atacul.
Secundele se arunc spre mine,
colti de fiar flmnd.
Se-nfig n carnea mea slbatic,
mi smulg btile inimii
din trupul viu
si le mprstie n zpad,
lsnd o pat mare de snge,
care se stinge-n neantul din jur.
La vreo sut de pasi se opreste.
Un copil i ntinde ceva.
E-att de alb, nu mai e singur,
zpada-i alb din nou,
la fel de blnd ca puiul de om,
iar eu, aici, la fel de singur.
Mi se spune hoinarul
Cnd zac, sunt al lui si zace si el,
m-ascunde sub poduri, n mansarde.
Cnd ne iubim, stinge lumina pe-alei,
cnd fug de el, fugim amndoi.
Nu-mi vine s cred uneori c sunt singur,
c am pereche doar o adiere de vnt,
c orice urm de gnd am pierdut
pe drumuri pe care treceam cu alt chip
si cu alt suflet, de mprumut.
Nu am nimic, nicieri pe pmnt,
doar o clepsidr cu un fir de nisip.
59
Anul II, nr. 7(11)/2011
Laurian IONIC~
(n.06.05.1938)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Boureni, comuna Afumati, judetul Dolj, unde a revenit dup pensionare. A lucrat la Spitalul
Corabia si Spitalul Clinic nr.1 Craiova, pn n anul 2003. Timp de 32 de ani a ndeplinit functia de asistent
sef la sectia Terapie Intensiv (Reanimare) a spitalului craiovean.
A debutat publicistic cu versuri n ziarul nainte, iar cu epigrame n anul 1979, n volumul Au plecat
olteni la coas. Scrie si rondeluri, sonete, fabule, cronici rimate. n acest iulie 2011 i-a aprut prima carte,
Pilule ilauriante (epigrame).
Se numr printre cei mai apreciati creatori de epigram din Oltenia si este inclus n peste 40 de
antologii si volume colective de epigram.
Este membru fondator al Cenaclului Umoristic C.S. Nicolescu-Plopsor Craiova si al Cenaclului
Epigramistilor Olteni, membru al Clubului Epigramistilor Cincinat Pavelescu Bucuresti si al Uniunii
Epigramistilor din Romnia.
Tranul n comunism
Nici icoana nu-i convine
Si-i mereu nemultumit.
Nu mai vrea s se nchine
n genunchi la RSRIT.
Cumpn de istorie
Ct Rsritul ne-a supus,
Triam n gnd cu-acel Apus,
Har Domnului c-au asfintit
Luminile din Rsrit.
Guvernantii
Se lupt s salveze tara,
C te si miri cnd vrei s stii,
Cum de-si mai fac si datoria
Cnd au attea datorii?!
Mrturisire
Catrene scrise la-ntmplare
Cu demnitarii, ce s zic:
Am mai fcut, dar din pudoare
Cu Udrea n-am fcut nimic.
Fr sot pe litoral
Sltnd n valuri c-un holtei
Ea exclam: O, dragul meu!
Si marea e n largul ei
Si eu!
Cu sotia la ferm
Sttea cam dezvelit-n pat
Si eu tot mzgleam hrtia,
Cnd tandr ea mi-a reprosat
C mi cam neglijez mosia.
Reviriment
Venii odat c-un amic la mas
Si de atunci sotia-i mai voioas
Gteste, spal, cnt, e-n tumult,
Dac stiam l invitam de mult.
Cstoria
Act firesc, fcut n tihn
Dup multe rtciri,
Perioad de odihn
ntre marile iubiri.
Dorinte nnbusite
Mi-au spus ai mei: S nu te-nsori
Cu asta findc n-are carte.
Dar eu eram cu capu-n nori
Si m gndeamn alt parte.
Cutremur n familie
n csnicia lor frumoas
Au depsit destule piedici,
Dar cnd veni trziu acas
A fost seism cu multe replici.
Ospitalitate
Ea, obosit, spre cdere,
Fcnd efort s-a regsit,
Le-a spus zmbind La revedere!
Iar dup-aceea... n sfrsit!
Rochia
Pe trupul ei cnd se muleaz
Parc-i o stea de cinema,
O sorbi din ochi, te minuneaz,
Dar si cnd cade de pe ea...
Vecinii
De vecini ce s v spui,
Nu cred nasul s m-nsele,
Unu-si vede de-ale lui
Cellalt de ale mele.
Schiopul
Cnd i-a venit vecina-n prag
Spunndu-i vorbe de amor,
De bucurie si de drag
El a srit ntr-un picior.
Telecomanda actritei Rodica
Popescu Bitnescu
Sub plapum cnd spui c butonezi
Si prinzi si posturi, tu m minunezi.
Mai umbl si nevast-mea cu mna
Dar nu prea prinde postul totdeauna.
Expertiza medical
Amnuntita cutare
A unui cettean trndav,
ntr-o comisie n care
Devii din sntos, bolnav.
Vechi si nou
Nu se mai duc tranii dup leacuri
La vrjitori, de ctiva ani ncoace,
Ci merg la policlinic cu fleacuri...
(Cu psri, buturi si dobitoace).
Control oftalmologic
La oculist cnd am mai fost
Cu ce-am putut n traist pune,
Desi vedeam la fel de prost
Mi-a spus c am vederi mai bune.
Mortii
Resemnati, ce nu acuz
Lipsuri, bani, necazuri, boal
Si-n tcerea lor refuz
Ierarhia social.
Perfidul
Genu-acesta vreau s zic
C rmne-asa cum e:
Nu-i n stare de nimic
Dar capabil de orice.
Moduri de a fi
Sunt indivizi printre confratii nostri
Ce stiu s fac sluj, se umilesc,
Cu-ndemnare unii fac pe prostii
Dar sunt si multi ce nu se mai cznesc.
Tranii
Au case precum zeii din Olimp,
mpodobite ca la vechii greci
Si le admir-n orice anotimp
Cu drag, din dormitorul de pe beci.
La pensie
Muncesti si tragi ca necatul
S termini ratele cu statul
Ca s rmi, cum fac mai toti,
Cu ratele pentru nepoti.
Americanii, recesiunea si Obama
Czur brusc si se goli cmara
Din bnci celebre disprur banii
Vrnd economic s ndrepte tara
Muncesc la negru toti americanii.
60
Aspecte de la Cenaclul Constela\ii Diamantine
Janet Nic, Florentin Smarandache (SUA), Doina Drgut
Janet Nic, Doina Drgut, N.N. Negulescu
Janet Nic, Florentin Smarandache , N.N. Negulescu
Doina Drgut, Florentin Smarandache , N.N. Negulescu
Janet Nic, Doina Drgut, Florentin Smarandache
Janet Nic, Florentin Smarandache , N.N. Negulescu

Constelatii Diamantine, Nr. 11 / 2011

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Constelatii Diamantine, Nr. 11 / 2011

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Atelierul Albastru sau Alchimia

Вам также может понравиться