P. 1
Romania

Romania

|Views: 7,913|Likes:
Опубликованfasolăi

More info:

Categories:Types, Research, Science
Published by: fasolăi on Aug 01, 2011
Авторские права:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/21/2013

pdf

text

original

Romania

descriere fizico-geografica si socio-economica complexa

PDF generat folosind librăria cu sursă deschisă mwlib. Vedeți http://code.pediapress.com/ pentru mai multe informații. PDF generated at: Sun, 31 Jul 2011 11:48:28 UTC

Conținut
Articole
România Stema României Etimologia termenilor român și România Istoria României Renașterea națională a României Statele medievale românești Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Unirea Principatelor Române Regatul României Cronologia monarhiei în România Pierderi teritoriale ale României România comunistă Revoluția Română din 1989 România după 1989 Geografia României Munții Carpați Carpații Orientali Carpații Meridionali Carpații Occidentali Subcarpați Podișul Transilvaniei Podișul Moldovei Câmpia Română Câmpia de Vest Delta Dunării Clima României Flora României Fauna României Hidrografia României Lista râurilor din România după lungime Listă de lacuri din România Demografia României Lista orașelor din România București 1 46 49 52 61 64 66 72 77 87 96 99 104 124 128 139 146 149 150 153 154 155 157 160 163 169 172 173 177 179 180 187 197 217

Iași Cluj-Napoca Timișoara Comunități etnice în România Religia în România Biserica Ortodoxă Română Educația în România Constituția României Politica României Relațiile externe ale României Relațiile româno-moldovene Relațiile româno-ruse Organizarea administrativ-teritorială a României Sănătatea în România Economia României Comerțul exterior al României Industria energetică în România Agricultura României Transporturile în România Autostrăzi și drumuri naționale în România Comunicațiile în România Turismul în România Patrimoniul mondial UNESCO din România Bisericile pictate din nordul Moldovei Cultura României Scrisoarea lui Neacșu Folclorul românesc Mitologie românească Arta românească Armata Română Statul Major General Sportul în România România la Jocurile Olimpice

243 261 291 309 312 317 330 344 348 354 357 365 366 373 375 394 402 408 421 429 432 437 449 452 455 466 469 471 474 486 492 502 506

Referințe
Sursele și contribuitorii articolului Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor 510 513

Licențele articolului
Licență 524

România

1

România
Pagina „Romania” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Romania (dezambiguizare)

România

Stemă Imn național:  Deșteaptă-te, române!

Amplasarea României (verde închis): — în cadrul Europei (verde deschis și gri închis) — în cadrul Uniunii Europene (verde deschis) Capitală București [1] 44°25′N 26°06′E44.417, 26.1 Limbi oficiale Limbile minorităților mari Grupuri etnice Etnonim Aderare UE Sistem politic  -   -  Președinte Prim-Ministru română maghiară, romani 89,5 % români; 6,6 % maghiari; 2,5 % romi; 1,4 % alte minorității etnice român, româncă, români 1 ianuarie 2007 republică unitară semi-prezidențială Traian Băsescu Emil Boc

România

2

Independență  -   -  declarată recunoscută

față de Imperiul Otoman 9 mai 1877 (SV)  13 iulie 1878 Suprafață

 -   - 

Total Apă (%)

238 391 km² (locul 82) 3 Populație

 -   -   -  PIB (PPC)  -   -  PIB (nominal)  -   -  Gini (2005) IDU (2005)

Estimare 1 iulie 2009 21 469 959[2]  (locul 52) Recensământ 2002 Densitate 21 680 974
[3]

93 loc/km² (locul 104) estimări 2007

Total Pe cap de locuitor

254,2 miliarde USD 11 600 USD
[4]

[4]

 (locul 48 
[4]

[4]

)

 (locul 96 

)

estimări 2007 Total Pe cap de locuitor 165,983 miliarde USD (locul 38) 7697 USD (locul 58) 31 (coborât)  0,813 (ridicat) (locul 60)

Monedă Prefix telefonic Domeniu Internet Fus orar  -  Vară (ODV)

leu +40 .ro
1

EET (UTC+2) EEST (UTC+3)

1: Se poate folosi și domeniul .eu, întrucât România face parte din Uniunea Europeană.
modifică [5]  

România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.[6] Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est. De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus sau a celui Austro-Ungar. România a devenit stat suveran în 1859 prin unirea dintre Moldova și Țara Românească condusă de Alexandru Ioan Cuza și a fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a avut extinderea teritorială maximă din istoria României (295.641 km2).

România În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), România Mare (Întregită), sub presiunea Germaniei condusă de Hitler și colaborarea guvernului pro-nazist condus de Gigurtu, a încetat să mai existe prin cedarea de teritorii Ungariei (nordul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de nord). După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei, România s-a alăturat Puterilor Aliate (Anglia, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică) și a recuperat nordul Transilvaniei, fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947. La momentul destrămării Uniunii Sovietice și a înlăturării regimului comunist instalat în România (1989), țara a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de impozitare, în 2005) și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. România este o republică semi-prezidențială. Este a noua țară după suprafața teritoriului (238 391 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 22 milioane locuitori)[7] dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș din UE după populație (1,9 milioane locuitori). În 2007, orașul Sibiu a fost ales Capitală Europeană a Culturii[8] . România este membru al NATO (din 29 martie 2004), al Uniunii Europene (de la 1 ianuarie 2007), al Uniunii Latine, al Francofoniei și al OSCE.

3

Etimologie
Pentru detalii, vezi: etimologia termenilor „român” și „România”. Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus.[9] Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”.[10] Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.[11] Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că valahii „se numesc romani”.[12] Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.[13] După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania, Ferrante Capecci Scrisoarea lui Neacşu relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” (romanesci).[14] Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”.[15] Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii […] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”.[16] Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”,[17] în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”,[18] iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”.[19]

România Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”.[20] Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române.[21] La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în Istoria Țării Rumânești originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. [22] Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești”.[23] Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea.[24]

4

O hartă a ipoteticei Rumânii (România), datată 1855, realizată de Cezar Bolliac

Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u” fiind predominantă.[25] Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul românilor timoceni s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor[26] , până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni”[27] [28] ) etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel, în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu „Romania”, iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a desemna statul român) și „Romeno” pentru a desemna poporul român.[25]

Istorie
Pentru detalii, vezi: istoria României. Prin istoria României se înțelege, în mod convențional, istoria regiunii geografice românești, a popoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern. Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească, problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta, este problema originilor.[29] [30] [31] [32] Astfel, originile românilor sunt disputate, existând mai multe teorii.[33]

Dacia și Imperiul Roman
Pentru detalii, vezi: Daci și Dacia romană. Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparțin grupului indo-european al tracilor.[34] [35] [36] Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții.[37] Totuși, prima relatare despre geți aparține lui Herodot.[38] [39] Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român.[40] După ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române.[41] [42] [43]

România Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis[44] [45] [46] și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.[47] [48] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.[49] După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.[50] Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus.[51] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal.[52] În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian.[53] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.[54]

5

Perioada principatelor și Epoca fanariotă
Pentru detalii, vezi: Statele medievale românești și Epoca fanariotă. În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goții în secolul III - IV[55] , hunii în secolul IV[56] , gepizii în secolul V[57] [58] , avarii în secolul VI[59] , slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii[60] , cumanii[61] , uzii și alanii în secolele X - XII și tătarii în secolul XIII.
Decebal Columna lui Traian

În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați.[62] Mai apoi, în contextul cristalizării relațiilor feudale, ca urmare a creării unor condiții interne și externe favorabile (slăbirea presiunii ungare și diminuarea dominației tătarilor) iau ființă la sud și est de Carpați statele feudale de sine stătătoare Țara Românească (1310), sub Basarab I și Moldova (1359), sub Bogdan I.[52] Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important, pot fi amintiți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania. Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman. Transilvania, parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei[63] , guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasal Imperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea Mihai Viteazul domnește pentru o foarte scurtă perioadă de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi.[64] În secolul al XVIII-lea, Moldova și Țara Românească și-au păstrat în continuare autonomia internă, dar în 1711 și 1716 respectiv, începe perioada domnitorilor fanarioți,[65] numiți direct de turci din rândul familiilor nobile de greci din Constantinopol. Prin încheierea pactului dualist în 1867, Transilvania și-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice, fiind înglobată din punct de vedere politic și administrativ Ungariei.[66]

Alexandru Ioan Cuza

România

6

Unirea și Regatul României
Pentru detalii, vezi: Renașterea națională a României și Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Muntenia (sau Țara Românească), în anul 1859, odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza.[67] [68] [69] Acesta a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, Cuza fiind obligat să părăsească țara.[70] În 1877, România își obține independența iar în 1881, Carol I este încoronat ca Rege al României.[71] În 1913, România a intră în război împotriva Bulgariei, la capătul căruia a obținut Cadrilaterul.[72] [73] [74] În 1914, regele Carol I moare, rege al României devenind Ferdinand I.[70] În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei.[75] Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, Imperiile Austriac și Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania, și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România,[76] iar Ferdinand s-a încoronat rege al României la Alba Iulia în 1922.[77] Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson.[78] În 1938, regele Carol al II-lea își asumă puteri dictatoriale. Odată cu venirea sa la putere, Ion Gigurtu, președinte al Consiliului de Miniștri, între 4 iulie și 4 septembrie 1940, a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma, antisemită și fascist-totalitară[79] [80] [81] . În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei (după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma), România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj.[82] [83] [84] Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conțineau importante resurse naturale, inclusiv mine de aur.[85] Ion Gigurtu a fost de acord și cu cedarea a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei[86] și Uniunii Sovietice, Basarabia Herța și Bucovina de Nord.[83] Față de retragerea haotică din Basarabia, cedările teritoriale, nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici, regele Carol al II-lea suspendă Constituția României și îl numește ca prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Apoi, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și devine șef de stat precum și președinte al consiliului de miniștri. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice.[87] [88]

România comunistă
Pentru detalii, vezi: România socialistă. La data de 23 august 1944, armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite.[89] În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților.[89] La mai puțin de 3 ani de la Ocupația sovietică a României, în 1947, regele Mihai I este forțat să abdice[90] și e proclamată Republica Populară Română - stat al democrației populare. Regimul instaurat, condus de Partidul Muncitoresc Român, își întărește poziția printr-o politică stalinistă de descurajare a oricărei opoziții politice și de distrugere a structurilor economico-sociale ale vechiului regim.[91] [92] La începutul anilor 1960, guvernul român a început să-și afirme o anumită independență față de Uniunea Sovietică,[93] fără însă să renunțe la „cuceririle revoluționare”.[91] În 1965 moare principalul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, după care România intră într-o perioadă de schimbări.[94] După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceaușescu,[94] care a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965, președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte al Republicii Socialiste România în 1974. Conducerea lungă de câteva decenii a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai opresivă în anii 1980.[93]

România

7

România după 1989
Pentru detalii, vezi: România după 1989 și Revoluția română din 1989. După căderea comunismului în tot restul Europei de Est, un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timișoara s-a transformat rapid într-un protest național împotriva regimului lui Ceaușescu, înlăturându-l pe dictator de la putere.[95] O organizație interimară formată din foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului, iar Ion Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării. Noul guvern a revocat multe din politicile oprimante[96] [97] [98] și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist.

Revoluţia română din 1989

În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție. Iliescu a fost ales președinte, iar partidul său, Frontul Salvării Naționale, a câștigat controlul legislativ. Petre Roman a devenit prim-ministru. Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale. Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991. În octombrie, fostul ministru de finanțe, Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet.[99] În alegerile Din 2007, România este membră a Uniunii Europene. naționale din 1992, Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR, PRM și fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern în noiembrie 1992, sub prim-ministrul Nicolae Văcăroiu.[100] Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română (CDR) l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu, după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile și mai târziu de Mugur Isărescu.[100] Alegerile din 2000 au fost câștigate de PSD și Ion Iliescu, iar Adrian Năstase a fost numit prim-ministru.[101] În 2004, alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al statului, în fruntea unei coaliții formată din PNL și PD, alături de UDMR și PUR, iar în funcția de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu.[102] Din 2004 România este membru NATO, iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene.[103] [104] În urma alegerilor legislative din noiembrie 2008, Partidul Democrat-Liberal a obținut cele mai multe mandate, fiind urmat de alianța dintre PSD și PC, PNL și UDMR.[105] Ulterior se formează un guvern de alianță, între PSD+PC și PD-L, condus de Emil Boc,[106] pentru ca din decembrie 2009, în urma votului Parlamentului, PD-L, UDMR și grupul parlamentar al independenților (devenit UNPR) să alcătuiască cabinetul Boc 2.

România

8

Geografie
Pentru detalii, vezi: geografia României. Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-pontic, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră. Pe Glob, România este situată în emisfera nordică, la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în partea central sud-estică la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european.[107] România se învecinează la nord cu Ucraina, granița de sud este formată cu Bulgaria (o mare parte fiind frontieră acvatică, cu Dunărea), în vest cu Ungaria, în sud-vest cu Serbia, iar în est cu Republica Moldova (formată în totalitate de Prut). Frontierele României se întind pe 3150 km, din care 1876 km au devenit, în 2007, granițe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova și Ucraina), în timp ce cu Marea Neagră, granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală (245 km de țărm). Suprafața României este de 238 391 km², la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre.

Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Munților Bucegi, la 2216 metri altitudine, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Relief
Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului.[107] Carpații Românești se extind ca un inel, ce închide o mare depresiune în centrul țării, cea a Transilvaniei.[107] Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin, pășuni alpine și întinse suprafețe de eroziune, a căror altitudine maximă se atinge în vârful Moldoveanu (din Munții Făgăraș), la 2 544 de metri. Pe teritoriul României, Munții Carpați au o

Hartă topografică a României

lungime de 910 km.[108]

România

9 La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate,[107] datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi. În est și sud se extind trei mari podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic), dar și Podișul Mehedinți, în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română (îngustată spre est) și Câmpia de Vest.

Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de Harta generală a României mlaștini, lacuri și stuf.[107] Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este un teritoriu descris din Antichitate de numeroși oameni de știință ai vremurilor, printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sau Plinius cel Bătrân.[109] Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei.[110] România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități.[111]

Faună și floră
Pentru detalii, vezi: fauna României și flora României. Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare.[112] Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.[113] Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă,[114] dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, Pelicani zburând deasupra Dunării în Deltă jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri).[107] În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.[115] Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreanul, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostrița, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi.[107]

România În particular, Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări, incluzând pelicani, lebede, gâște sălbatice și păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă.[116]

10

Climă
Pentru detalii, vezi: clima României. Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție.[117] Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine, astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la Delta Dunării circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).[117] Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice. Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic. În concluzie, clima României este una de tip temperat-continentală, cu patru anotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est, adriatice din sud-vest, oceanice din vest și nord-vest, păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian.[117] Precipitațiile sunt moderate, variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest. Odată cu altitudinea, precipitațiile cresc, depășind pe alocuri 1000 mm pe an. Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființarea Institutului Meteorologic Central (în 1884) și cu apariția lucrărilor elaborate de Ștefan Hepites. După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice, apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan, litoral, urban, rural, etc.[111]

România

11

Demografie
Pentru detalii, vezi: populația României, românime și Comunități etnice în România. Conform recensământului din 2002, România are o populație de 21 680 974 de locuitori[118] [119] și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ.[120] Principalul grup etnic în România îl formează românii.[118] Ei reprezintă, conform recensământului din 2002, 89,5 % din numărul total al populației.[118] După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care Răspândirea celor patru dialecte ale limbii române. reprezintă 6,6 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 400 000 de cetățeni.[121] După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de romi.[122] Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.[123] [118] Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930,[124] [125] în prezent au mai rămas aproximativ 60 000.[126] [127] De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei,[128] însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.[118] Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane.[129] [130] Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori. Însă începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,[131] [132] ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României,[133] dar și ratei natalității destul de scăzute.[134] [135] Limba oficială a României este limba română[136] ce aparține grupei limbilor romanice de est și este [137] înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României,[118] fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,7% iar romani de respectiv 1,1% din numărul total al populației țării.[118] Până în anii '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași.[138] Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania,[139] au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România.[140] În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar.[141] [142] Engleza și franceza sunt principalele limbi străine
Târgul Drăgaica - Carol Popp de Szathmáry

România predate în școlile din România.[143] Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane,[144] iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România,[145] însă de curând, engleza tinde să câștige teren. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii. În orice caz, România este membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații.[146] Limba germană a fost predată în special în Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpul dominației Austro-Ungare.[147]

12

Religie
Pentru detalii, vezi: religia în România. Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.[148] Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.[149] Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși. Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,7 %, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2002,[150] [151] deși metodologia[152] favorizează mărirea în mod artificial a numărului credincioșilor prin nesepararea persoanelor practicante de cele non-practicante. Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea: romano-catolici (4,7 %), reformați (3,7 %), penticostali (1,5 %) și români uniți (0,9 %).[153] Astfel, Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, Maramureş populația creștină din România reprezintă 99,3 % din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari.[154] De asemenea, la recensământul din 2002, în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică, 21 349 de atei sau persoane fără religie și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia.[153] Până la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma,[155] ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor, până atunci ortodocși, la Biserica Romei, la sfârșitul secolului al XVII-lea.[156] Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana.[153] În Bihor, de pildă, se află centrul cultului baptist din România,[157] comunitatea de aici numărând 22 294 de adepți. De asemenea, în România există și alte culte, precum ortodocșii pe stil vechi, cultul armean și altele asemenea. În august 2010, în România existau 18.300 de biserici[158] .

România

13

Educație
Pentru detalii, vezi: educația în România. Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.[159] Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.[160] În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI).[161] Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.[159] Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a 10-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17).[160] Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 Universitatea din București sau 13 clase.[159] Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză).[162] Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor.[163] Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi Străine, informatică, etc.).[163] Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie.[163] În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a și a 10-a ), doi neobligatorii (a 11-a și a 12-a).[163] Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență, de masterat și doctorat.[164]

România

14

În 2004, aproximativ 4,4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștea, 650.000, în grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație), în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități).[165] [166] În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (al 52-a din întreaga lume).[167] Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România. Clădirea rectoratului Universității Politehnica Acest top, aflat la a 3-a ediție, cuprinde un clasament general, respectiv un clasament pe domenii științifice, care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților. Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional. În clasamentul general, pe primele locuri se situează Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (locul 1), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (locul 2) și Universitatea din București (locul 3).[168] Comparativ cu țările UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrul PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană. Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE.[169]

Aglomerări urbane
Pentru detalii, vezi: Lista orașelor din România și Zone metropolitane în România. București este cel mai mare oraș și totodată capitala României.[170] La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de extindere a granițelor ariei metropolitane București.[171]
[172]

În România mai există încă cinci orașe care au o populație numeroasă (în jur de 300.000 de locuitori) și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană. Acestea sunt: Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța și Craiova. Alte orașe cu o populație ce depășește 200.000 de locuitori sunt: Galați, Brașov, Ploiești, Brăila și Oradea. De asemenea, există încă alte 13 orașe care concentrează un număr mai mare de 100.000 de locuitori.[7] În prezent, o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană: Constanța (450.000 de locuitori), Brașov, Iași (ambele cu o populație de aproximativ 400.000 de oameni) și Oradea (260.000 de locuitori), iar altele sunt planificate: Brăila-Galați (600.000 de locuitori), Timișoara (400.000 de locuitori), Cluj-Napoca (400.000 de locuitori), Craiova (370.000 de locuitori), Bacău și Ploiești.[173]

România

15

Cele mai mari orașe din România Loc București 1 2 Iași 3 4 5 6 7 8 9 10 Oraș București Iași Cluj-Napoca Timișoara Constanța Craiova Galați Brașov Ploiești Brăila Județ Iași Cluj Timiș Constanța Dolj Galați Brașov Prahova Brăila Pop. 1.926.334 320.888 317.953 317.660 310.471 302.601 298.861 284.596 232.527 216.292 Loc 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Oraș Oradea Bacău Arad Pitești Sibiu Târgu Mureș Baia Mare Buzău Satu Mare Botoșani Județ Bihor Bacău Arad Argeș Sibiu Mureș Pop. 206.614 175.500 Cluj-Napoca 172.827 168.465 154.892 150.041 Timișoara

Maramureș 137.921 Buzău Satu Mare Botoșani
[174]

134.227 115.142 115.070

Populația României pe localități, recensământul din 2002

Politică
Pentru detalii, vezi: politica României și lista șefilor de stat ai României. Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[175] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991.[175] [176] În anul 2003 a avut loc un plebiscit[177] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[175] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[178] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[179] În urma amendamentelor din Președintele României, [175] Traian Băsescu 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul.[175] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[180] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[181] Parlamentul României este bicameral,[182] [183] fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[184] [185] [186] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 30 noiembrie 2008. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[183]

România Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[187] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.[188] Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[189] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[190] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[175] [191] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[192] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate. Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007[193] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[194] [195]

16

Relațiile externe
Pentru detalii, vezi: relațiile externe ale României. După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului,[196] în 2004 ea a devenit membră a NATO[197] iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.[198] Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei.[199] [200] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO.[201] În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[202]

Traian Băsescu și George W. Bush, 9 martie 2005.

România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[201] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[203] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la

România UE.[204] [205] Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special,[201] având în vedere că cele două țări folosesc practic aceași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[206] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[207] În aprilie 2009 relațiile dintre România și Republica Moldova s-au înrăutățit prin introducerea de vize cetățenilor români și expulzarea ambasadorului României la Chișinău. Fostul Președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin a acuzat România de intervenții în politica internă a Republicii Moldova.[208]
[209]

17

România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. Astfel, CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat 79,34% din zona în dispută României. României îi revin 9700 km² iar Ucrainei îi revin 2300 km²[210] [211] [212] Prin decizia CIJ Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înființarea sa. O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.[213] [214]

Administrație
AB AR AG BC BH BN BT BV BR BZ CS CL CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HR

România HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SM SJ SB SV TR TM TL VS VL VN B

18

Pentru detalii, vezi: împărțirea administrativă a României. Printre obiectivele Uniunii Europene se află promovarea progresului economic și social, echilibrat și durabil, prin întărirea coeziunii între țările membre. Regiunea (Unitatea Administrativ Teritorială) este privită, în accepțiunea Consiliului Europei, ca unitate situată imediat sub nivelul statului cu autoritate aleasă a Administrației Publice și mijloace financiare proprii. România este împărțită în mai multe unități administrativ-teritoriale denumite județe. Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, pe teritoriul României s-au înființat 8 regiuni de dezvoltare ca un rezultat al unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[215] Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.[216] În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.[217] Din punct de vedere istoric, exista 3 provincii tradiționale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova și Transilvania (formată din regiunile

România Banat, Crișana, Maramureș și Ardeal).[218] Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales.[219] România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.[220] Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales.[221] Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.[220] Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect.[222] Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local.[223] România are 41 de județe plus [224] municipiul-capitală București, care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori.[225] București este Regiunile de dezvoltare ale României considerat și el municipiu,[226] dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are [227] consiliu județean, dar are un prefect. Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general.[228] Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.[229] În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României creeate în 1998[230] și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.[231] Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[232] Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov.[233] Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[234] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[235] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.[236]

19

România

20

Economie
Pentru detalii, vezi: economia României. Cu un PIB estimat de 404.7 miliarde de lei și de 18791 lei pe cap de locuitor în 2007[237] , România este o țară cu un venit mediu-superior.[238] Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 2,9%, temperând creșterea pe întregul an la 7,1%. Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei (136,8 miliarde euro).[239] După căderea regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic, consecințe provocate de o administrare defectuoasă și Camera de Comerţ şi Industrie a României coruptă și de lipsa unor reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creștere vizibilă, dublată de reducerea șomajului și a inflației. În 2006, conform Institutului Național de Statistică, PIB-ul a cunoscut o creștere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988.[240] Șomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007,[241] un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din Europa precum Polonia, Franța, Germania și Spania. Datoria externă a României este relativ mică, reprezentând 20,3% din PIB.[4] Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță secundară o au industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice.[242] În prezent, industria constructoare de mașini este foarte dinamică, fiind susținuta în principal de producătorul de autovehicule Dacia. Industria românească de IT cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă.[242] În general, România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană, în special cu Germania[243] și Italia,[244] care sunt unii dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai României. După o serie de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000,[245] intervenția guvernului în economia țării a fost destul de absentă, în comparație cu economiile celorlalte state din Europa.[246] În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de 16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE.[247] Însă, în 2008, România a fost eclipsată de Bulgaria care are acum o cotă unică de 10% și de Republica Cehă, unde s-a introdus recent o cotă de 15%.[248] [249]

Tower Center International

România Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 55% din PIB, iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 35%, respectiv 10% din PIB. În schimb, 32% din populația tării este angajată în agricultură și producție, una dintre cele mai mari rate din Europa.[4] Începând cu anul 2000, România a atras tot mai mulți investitori străini, devenind cea mai importantă destinație de investiții străine în Europa Centrală și de Sud-Est. Investițiile străine directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €.[250] Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii. Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari[251] . Printre problemele economiei în România se numără: o populație aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată, prea mulți asistați sociali, prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe, evaziune fiscală ridicată[252] . Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale, economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale în privința ușurinței de a face afaceri, înregistrând astfel o poziție mai bună decât alte țări din regiune, precum Ungaria și Cehia.[253] În plus, același studiu a considerat că România a fost în 2006 a doua țară din lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia[254] . Pe de alta parte în România rata corupției continuă să rămână la un nivel îngrijorător de mare. Salariul mediu brut în România, în luna ianuarie 2009, a fost de 1.839 lei[255] .

21

Transport
Pentru detalii, vezi: transportul în România. Prin așezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, rețeaua de transport din România asigură legătura între rețeaua de transport comunitară și rețeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de Est și Asia.[256] Totuși, datorită investițiilor, reparațiilor și întreținerii insuficiente, infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale, fiind mult în urma Europei de Vest.[257] [258]
Hartă cu reţeaua rutieră din România

În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principalele șosele din România la nivelul rețelei de coridoare europene.[259] Au fost începute mai multe proiecte de modernizare a rețelei de coridoare europene, finanțate din fonduri ISPA[260] și din împrumuturi garantate de stat de la instituțiile financiare internaționale. Guvernul urmărește finanțarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale rețelei rutiere, și în special ale autostrăzilor.[261] În martie 2009, România are finalizați 280 km de autostradă.[262] Singurele autostrăzi din România sunt: A1, de la Pitești la București și A2, de la București la Cernavodă.[263] Se ia in discuție construirea unei autostrăzi prin Transilvania.[264] Alte tronsoane care se află în diferite stadii sunt: autostrada Transilvania, care leagă Brașovul de Oradea (PCTF Borș), București Brașov, Cernavodă - Constanța, Turda - Dej, Nădlac - Arad - Timișoara, București - Roșiori de Vede - Craiova.[265]
[266]

Compania națională de transport feroviar este Căile Ferate Române.[267] În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22.247 km de căi ferate, din care aproximativ 8.585 km electrificate și 2.617 km linii duble, majoritatea la ecartament standard de 1.435 mm,[268] [269] rețeaua CFR fiind a patra ca mărime de Europa.[270] În perioada 1990 2002, numărul de pasageri transportați pe calea ferată pe rute interne și internaționale a înregistrat o scădere

România continuă, mai accentuată între 1990 și 1994 și mai lentă după 1994.[271] Cauzele care au condus la reducerea continuă a călătorilor expediați și a parcursului călătoriilor sunt legate de situația generală economică și sociala din țară, de reducerea veniturilor populației, de creșterea somajului (în cazul navetiștilor), precum și de creșterea numărului de autoturisme personale. Transportul feroviar de călători se asigură cu un număr de 817 locomotive, din care mai mult de jumătate au vechimi mai mari de 20 de ani.[272] Începând cu anul 2005, a fost liberalizat transportul feroviar de călători, mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privați.[273] Rețeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formata din 17 aeroporturi civile,[274] toate fiind deschise traficului internațional. 12 dintre ele sunt deschise permanent, iar restul la cerere. Din cele 17 aeroporturi , 4 funcționează sub autoritatea MTCT, 12 sub autoritatea consiliilor județene și un aeroport a fost privatizat.[275] Ca o observație generală, flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare. Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004, prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi.[276]
Stația de metrou Titan

22

După ce Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă au contribuit prin rezultate de pionierat la dezvoltarea aviației, în 1920 a luat ființă Compania de Navigație Aeriană Franco-Română, care oferea servicii de transport aerian de pasageri, mărfuri și poștă, fiind prima companie aeriană din lume care a efectuat zboruri transcontinentale.[277] În anii următori au fost inființate companiile LARES (Liniile Aeriene Române), SARTA (Societatea Română de Transporturi Aeriene), TARS (Transporturile Aeriene [277] Româno-Sovietice).
Căile Ferate Române La 18 septembrie 1954 s-a înființat compania TAROM [278] (Transporturile Aeriene Române), care mai funcționează și astăzi. La câțiva ani după lansare, TAROM opera deja zboruri către aproape toate țările europene, iar din 1966 efectuează zboruri peste Atlantic. Începând cu anul 1974 a realizat zboruri către Sydney via Calcutta și a introdus curse regulate spre New York și Beijing.[279] Pe piața autohtonă sunt prezente cele mai mari companii aeriene europene clasice (Lufthansa și Air France) și low-cost (Easyjet și Ryanair). În 2004 s-a înființat Blue Air, prima companie românească de transporturi aeriene cu tarif redus.[280]

Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un procent) dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviului Dunărea. În 2006, în România existau 1.731 km de ape navigabile. România are 2.251 de nave fluviale de categoria I, care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587, care pot naviga doar pe partea românească a Dunării și pe râurile interioare. Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement, circa 13.246, turismul de agrement pe Dunăre și cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani.[281] Important pentru România este Canalul Dunăre-Marea Neagră ce leagă portul Cernavodă cu portul maritim Constanța, scurtând cu aproximativ 400 de km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală.[282]

România Principalele mijloace de transport în comun sunt autobuzele, troleibuzele, tramvaiele și microbuzele, în general operate de regii autonome administrate de autoritățile locale (de exemplu, Regia Autonomă de Transport București). Singurul oraș care dispune de un sistem de metrou este București. Metroul din București a fost deschis în 1979, fiind astăzi cel mai folosit mijloc de transport din București, cu peste 650.000 de pasageri zilnic.[283]

23

Turism
Pentru detalii, vezi: turismul în România. Traversată de apele Dunării, România are un relief variat, incluzând împăduriții Munți Carpați, coasta Mării Negre și Delta Dunării, cea mai bine păstrată deltă europeană[284] . Satele românești păstrează în general un mod de viață tradițional. România se bucură de o abundență a arhitecturii religioase și păstrează câteva orașe medievale și castele.[285] Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuție importantă la economia țării. În 2006, turismul intern și internațional a asigurat 4,8% din PIB și aproximativ o jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă).[286] După comerț, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic și în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat Sibiu de un mare potențial de extindere.[287] După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016.[288] Numărul turiștilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004. De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiții de 400 milioane de euro.[289] În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult de 60%[290] dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară.[291] În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt destinațiile preferate ale turiștilor străini.[292] [293] Pentru atmosfera lor medievală sau pentru castelele aflate în apropiere, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor.[294] Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța.[295] România oferă și atracții turistice naturale, precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera Scărișoara și alte peșteri din Munții Apuseni.[296]

România

24

Prin funcțiile sale complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României.[297] [296] Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la Vedere peste satul Brădet cu biserica de lemn biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului, o clădire colosală cu șase mii de încăperi, a doua ca mărime în lume după Pentagon.[298] Printre cele mai importante obiectivele turistice ale municipiului București se numără: Ateneul Român, Arcul de Triumf, Palatul Băncii Naționale, Teatrul Național, Universitatea București, Parcul Cișmigiu, Grădina Botanică, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie al României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Biserica Stavropoleos, Hanul lui Manuc.[299] [300] De asemenea, aici se organizează, în fiecare an, Târgul de Turism al României.[301] [302] Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord-vestul Moldovei. Regiune montană pitorească, cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică, datorată în primul rând mănăstirilor. Cele cinci mănăstiri cu pictură exterioară, intrate în patrimoniul turistic mondial, își păstrează caracteristicile după mai bine de 450 de ani.[303] [304]

Cultură
Pentru detalii, vezi: cultura României. România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte.[305] Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele.[306] Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane, cu multe alte influențe.[307]

Mihai Eminescu

România

25 Cultura de tip folcloric din spațiul românesc funcționează în cea mai mare parte ca sinteză a elementelor împrumutate de la alte populații, originalitatea ei constând în modul de îmbinare și selectarea acestora.[308] În antichitate și în evul mediu, cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei — Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia și Rusia —, din partea grecilor din Imperiul Bizantin și mai apoi, sub protecție turcă, din Fanar, din partea Imperiului Otoman, de la maghiari, precum și de la germanii care trăiesc în Transilvania.[309] Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei, în special cea franceză[310] și cea germană.[311] [312] [313] În plus, sub influența tradiției bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creștin ortodox dintre popoarele latine.[314] [315]
I.L. Caragiale

Artă
Pentru detalii, vezi: Arta românească. Umanismul a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea venit, în general, pe filieră poloneză.[316] Cel mai important reprezentant al său, Miron Costin, a scris o cronică a istoriei Moldovei.[317] [318] Alți umaniști au fost Dimitrie Cantemir[319] și Constantin Brâncoveanu.[320] Principalii reprezentanți ai Iluminismului au fost Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu și Dinicu Golescu.[321] Unirea Principatelor Române din 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești.[322] Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași[323] și la București,[324] iar numărul de instituții culturale și științifice a crescut semnificativ.[325] Un mare impact în literatura română l-a avut cercul literar Junimea, fondat de un grup de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863.[326] Acesta a tipărit revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, poetul național al României, Ion Creangă, Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român.[326] [327] În aceeași perioadă, Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii române moderne.[328] Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română, aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene.[329] Cel mai de seamă artist plastic, care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale, a fost sculptorul Constantin Brâncuși, o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare.[330] Nicolae Grigorescu - Car cu boi (1899) - Galeria Națională, Bucureşti Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu. În dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă.[322]

România

26

Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt: George Bacovia,[331] Tudor Arghezi și Ion Barbu.[332] De asemenea, Tristan Tzara, unul dintre fondatorii mișcării dadaiste, era originar din România.[333] De asemenea, în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu și Vasile Conta.[322] În domeniul istoriei, perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga.[322] După cel de-al Doilea Război Mondial, regimul comunist a introdus o cenzură aspră și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului. Libertatea de exprimare a fost constant restricționată pe diverse căi. În această perioadă, personalități dintre cele mai reprezentative au fost: scriitorii Marin Preda, Nicolae Breban, poeții Nichita Stănescu, Marin Sorescu, precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion.[334] O altă consecință a atitudinii comuniste față de elite, în general, a fost apariția, pentru prima dată in istoria României, a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale: George Emil Palade(laureat al Premiului Nobel în Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului și Emil Cioran.[313] Alți membri al diasporei, au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori.

Coloana infinitului,construită de Constantin Brâncuși în Târgu Jiu.

Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești: cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice, în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină, slavă și, mai târziu, turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă – gregoriană în apus și bizantină în răsărit – și muzică cultă laică).[335] Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor. Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere.[336] Sub delimitarea folcloristicii,[337] folclorul muzical constituie o ramură a creației România Revoluţionară tradiționale românești, alături de: folclorul literar, dans și teatrul C.D. Rosenthal popular.[338] [339] La începutul secolului XX se remarcă compozitorul George Enescu, primul creator român ce realizează o sinteză organică, profundă între muzica folclorică românească și tendințele muzicii culte ale vremii sale (este epoca romantismului târziu);[340] el folosește un limbaj muzical modern și experimentează în ariile modală și microtonală.[341] Enescu este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile.[342]

România

27

Știință
În domeniul tehnic se pot nota realizări spectaculoase în domeniul aviației, făcute de Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Aurel Persu și Henri Coandă.[343] [344] Unul dintre întemeietorii ingineriei românești este Anghel Saligny —remarcabil inginer constructor, realizatorul multor invenții și premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat.[345] În arhitectură, printre realizările semnificative, putem cita: Biserica Neagră, Castelul Bran, Castelul Huniazilor și Castelul Peleș.[346] În epoca modernă, Ion Mincu este fondatorul școlii române de arhitectură.[347] În medicină, o mare contribuție adusă societății umane a fost rolul jucat în descoperirea insulinei de către omul de știință român Nicolae Paulescu.[348] De asemenea, Gheorghe Marinescu a fost un important neurolog, iar Victor Babeș a fost unul dintre primii bacteriologi.[349] Gheorghe Țițeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români.[350]

Cinematografie
Cinematograful a apărut în România la 27 mai 1896 iar primele proiecții au avut loc în București la sediul ziarului de limba franceză L’Indépendance Roumaine.[351] Printre cei mai importanți regizori români, se numără: Jean Georgescu, Victor Iliu, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Lucian Pintilie, Dan Pița, Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc și Sergiu Nicolaescu. Dintre filmele românești cu distincții internaționale pot fi amintite: Pădurea spânzuraților, Răscoala, A fost sau n-a fost? și California Dreamin' (Nesfârșit). Alte filme din ultimii ani care s-au bucurat de succes internațional sunt: Moartea domnului Lăzărescu, regizat de Cristi Puiu și 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile realizat de Cristian Mungiu și premiat cu Palme d’Or la Cannes.[352] Printre cei mai talentați actori români, se numără: Radu Beligan, Constantin Tănase, Florin Piersic, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Florian Pittiș, Mircea Diaconu, Marcel Iureș, Maia Morgenstern și Dan Puric.

Patrimoniul Mondial
Pentru detalii, vezi: Patrimoniul mondial UNESCO din România. Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include monumente din România precum: așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirea Horezu, Cetatea Sighișoarei, fortărețele dacice din Munții Orăștiei și Delta Dunării.[353] [110] De asemenea, în 2007, orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii împreună cu Luxemburg.[354]

Armată
Pentru detalii, vezi: Armata Română. Armata Română este formată din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Ministerul Apărării Naționale are prevăzute, potrivit proiectului pe 2009, cheltuieli în valoare de 7,65 miliarde de lei, respectiv 1,3% din PIB,[355] ceea ce reprezintă cu aproximativ două miliarde de lei mai puțin față de suma

Paradă militară de Ziua Națională a României.

România prevazută în proiectul fostului Guvern Tăriceanu.[356] Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale.[357] În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601.[358] Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Irak și Afganistan.[359] Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.[360] [361] [362]

28

Dotări
Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili.[363] Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre, circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, restul de 8.800 având alte sarcini.[364] În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. Primul stagiu va fi completat în 2007. Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO.[365] Potrivit unui material difuzat de Ministerul Apărării Naționale (MApN), prioritatea în domeniul achizițiilor de echipamente moderne o dețin forțele aeriene.[366] O realizare a Forțelor Aeriene a fost modernizarea elicopterului IAR - 330 SOCAT, realizată cu ajutorul unei firme israeliene, care a dus la asigurarea interoperabilității cu sistemele NATO[366] Tancul mijlociu românesc TR-85 M1 a intrat recent în dotarea Forțelor Terestre ale armatei române, el fiind varianta modernizată a principalului Trupe române în Afganistan. vehicul de luptă al infanteriei.[366] Obiectivul principal al Statului Major al Forțelor Navale a fost și este achiziția, revitalizarea și modernizarea fregatelor Regele Ferdinand și Regina Maria.[366]

Istoric
La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General.[367] Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.[368] Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910.[369]

România

29

După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat.[370] NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române.[371] Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS.[372] Marina militară Română mai avea înainte de al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul.[373] În Armata României, uniformele militare sunt purtate conform unui regulament.[374] Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară, sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele.[374] Etapele de evoluție a uniformelor militare românești Academia Militară cu Monumentul Eroilor Patriei sunt legate de momente ale organizării armatei și reflectă caracterele epocii.[374] Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare. Ele cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.[375] Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale.[376] În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei,[377] iar pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare.[378] În București se află Universitatea Naționala de Apărare[379] și Muzeul Militar Național.[380]

Sport
Pentru detalii, vezi: sportul în România. Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit „Societatea de dare la semn” (înființată în timpul domniei lui Al. I. Cuza).[381] În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul și mai târziu jocurile de echipă. Primul meci de fotbal oficial s-a jucat la Timișoara în 1902 iar în 1910 a fost înființat primul club de rugby în București. Doi ani mai târziu a fost înființată în capitală Federația Societăților Sportive din România, fiind urmată de înființarea Comitetului Olimpic Român în 1914.[382] Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu, Institutul Național de Educație Fizică, și-a deschis porțile în 1923. În perioada dintre cele două războaie mondiale sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale.[381]

România

30

Oină
Pentru detalii, vezi: Oină. Oina — sau hoina cum i se mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor.[383] Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor, păstoritul. A „oina” oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen numit transhumanță.[384]

Fotbal
Pentru detalii, vezi: Fotbalul în România.

Adrian Mutu

Stadionul Naţional Lia Manoliu, București

Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad, contra Iugoslaviei, scorul fiindu-i favorabil cu 2-1. La 20 mai 1923 Comisia de Fotbal a FSSR (Federatia Societatilor Sportive din Romania) este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA. În această calitate de membră a FIFA, România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris. Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România, primul președinte ales fiind Mircea Sandu.[385]

La nivel internațional, selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de Fotbal. Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90. În 1994, la Campionatul Mondial din Statele Unite, echipa României a reușit să ajungă până în sferturi, clasându-se atunci pe poziția 6 în clasamentul FIFA. Liderul generației de aur[386] a fotbalului românesc este Gheorghe Hagi.[387] În prezent, dintre fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Adrian Mutu și Cristian Chivu. Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București, care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni.[388] De asemenea, în 1989 a mai jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni.[388] Altă echipă de succes din fotbalul românesc este Dinamo București care a jucat o semifinală a Cupei Campionilor Europeni în 1984, iar în 1990 semifinala Cupei Cupelor UEFA.[389]

România

31

Alte sporturi și Jocurile Olimpice
Pentru detalii, vezi: România la Jocurile Olimpice. Prima participare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv. Mai apoi, delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepție făcând două ediții de vară, cele din 1932 și 1948 și una de iarnă, cea din 1960. România are un palmares de 292 de medalii (din care 86 de aur, 89 de argint și 117 de bronz)[390] câștigate de sportivi la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediție, Paris, 1924 până la ediția Beijing 2008.[382] Prima medalie olimpică, una de bronz, a fost câștigată la Paris în 1924 de către echipa de rugby. Ea a fost urmată de una de argint la cursele de cai la Olimpiada din Berlin din 1936.[381] Primele titluri de campion mondial au fost câștigate în 1934 și 1936 la sanie, în timp ce boxul românesc obținea primul titlu european în 1930 prin Lucian Popescu. În anii '50 s-au înregistrat succese notabile la tenis de masă feminin, tir, box, lupte și haltere.[381] Dintre sportivii din această perioadă pot fi amintiți Iosif Sîrbu și Iolanda Balaș. La caiac-canoe România s-a remarcat prin Ivan Patzaichin[391] iar la canotaj prin Elisabeta Lipă.[392] Gimnastica românească a avut un număr semnificativ de succese fapt pentru care România a devenit cunoscută în întreaga lume. Nadia Comaneci, prin performanțele sale răsunătoare consemnate de istoria sportului ca expresie a perfecțiunii este recunoscută peste ani de mișcarea olimpică ca sportiva secolului al XX-lea.[393] La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva „Tenis Club Roman” (TCR). Aceasta reunea mai multe discipline: sporturi atletice, canotaj, footbal-rugby (denumirea englezească a rugby-ului), fotbal, înot, patinaj, sporturi de iarnă, scrimă, tenis și tir. Culorile noului club erau alb si verde, iar numarul membrilor se apropia de 350. Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani, printre promotorii acestei discipline numărându-se Grigore Caracostea și Mircea Iconomu.[394] La fel cum s-a întâmplat și cu jocul de fotbal, primele noțiuni legate de rugby, precum și cele dintâi baloane de joc, au fost aduse la București de către tineri români care studiaseră la Paris. Acest proces s-a petrecut pe la începutul secolului al XX-lea.[395] [396]
[397] [398] Sandra Izbaşa

Jocul de baschet se răspândește în Europa la începutul secolului al XX-lea, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904, de la St. Louis. În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (F.I.B.A.). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și o echipă din această țară). În România, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții interșcolare. Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la campionatele feminine europene (1964,1966, 1968) și de 2 ori pe locul V la cele masculine (1957,1967). În 1981, la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar echipa masculină a ocupat locul IV.[399]

România

32 Cu Ion Țiriac și Ilie Năstase (ultimul fiind câștigătorul marelui premiu FILT în 1972 și 1973) România a fost de trei ori finalistă în Cupa Davis, fără însă a o câștiga vreodată.[381] Echipa masculină de handbal a câștigat 4 titluri mondiale.[400] În România, scrima este rezultatul împletirii mânuirii armelor și activităților militare organizate cu influența străină pătrunsă prin intermediul războaielor și schimburilor economice și culturale, fiecare epoca aducându-și contribuția la scrima sportivă de astăzi. În perimetrul țării această activitate s-a aflat printre primele discipline sportive. Prima participare românească la un concurs internațional de scrimă are loc în 1910, în Franța, Mihai Savu ocupând locul I. În 1911, la Paris, românul Dinu Cesianu cucerește primul loc la un concurs internațional de spadă. În 1932, forul sportiv U.F.S.R. recunoște oficial Federația Română de Scrimă.[401]

Constantina Diţă-Tomescu

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab.[402] La atletism, Gabriela Szabó a fost, de asemenea, de trei ori campioană mondială.[403]

Referințe
Note
[1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Rom%C3%A2nia& language=ro& params=44_25_N_26_06_E_type:country(238& nbsp;391) [2] „ Populația stabilă la 01.07.2009 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ publicatii/ Romania in cifre 2010. pdf)”. INSSE. mai 2010. . Accesat la 18 mai 2011. [3] „ Rezultatele recensământului din 2002 (http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp)”. . Accesat la 28 noiembrie 2010. [4] https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ ro. html [5] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Rom%C3%A2nia?action=edit& section=0 [6] Raport al OTAN (http:/ / www. nato. int/ invitees2004/ romania/ glance. htm). Accesat la 15 decembrie 2008. [7] „ Anuarul Statistic al României (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ en/ cp2. pdf)” (PDF). Institutul Național Român de Statistici. 2005. . Accesat la 15 decembrie 2008. [8] „ Raportul nominalizărilor din Louxembourg și România pentru Capitala Europeană a Culturii 2007 (http:/ / ec. europa. eu/ culture/ pdf/ doc670_en. pdf)” (pdf). Juriul de Alegere a Capitalei Europene a Culturii 2007. 5 aprilie 2004. . Accesat la 15 decembrie 2008. [9] Cuvântul „român” (http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=român) în DEX, 1998 și Noul DEX, 2002 [10] „Der herzoge Ramunch vzer Vlâchen lant/mit Sibenhunduert mannen chom er fvr si gerant/sam die wilden vogele so sah man si varn” [11] Der Nibelunge not, XII, ed. K. Lachmann, Berlin, 1878, p. 174; Francis P. Magoun jr., Geographical and Ethnic Names in the Nibelungenlied, p. 129–130; Fritz Schuster, Herzog Ramunc aus dem Walachenland, în „Sudost-Forschungen”, XI, 1946–1952, p. 284–290 [12] „nunc se Romanos vocant” în: Endre Veress, Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források (http:/ / www. google. de/ books?num=100& hl=en& as_brr=0& id=a3UDAAAAMAAJ& dq=Veress+ Endre& q=Romanos+ vocant& pgis=1#search), Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos Akadémia, Budapesta, 1914, p. 204 [13] „... si dimandano in lingua loro Romei... se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano, ...” în: Claudio Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1–90 [14] „Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” în: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, București, Editura Stiințifică, 1970, vol. II, p.158–161 [15] „Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la Transivanie a esté peuplé des colonie romaines du temps de Traian l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain…”, Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople, în: Paul Cernovodeanu, Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960,

România
p. 444 [16] „Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum reliquae Romanensi lingua utuntur.../Solo Romanos nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter Romuini sunt appelanti”, Ioannes Lebelius, De opido Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11–12 apud Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei (http:/ / www. google. de/ books?num=100& hl=en& as_brr=0& id=aDEBAAAAMAAJ& dq=Johann+ Lebel+ Romuini& q=Solo+ Romanos+ nomine& pgis=1#search), Editura Științifică București, 1992, S. 84 [17] „qui eorum lingua Romini ab Romanis, nostra Walachi, ab Italis appellantur” în: Stanislaus Orichovius, Annales polonici ab excessu Sigismundi în: I. Dlugossus, Historiae polonicae libri XII, col 1555, apud Adolf Armbruster, Auf den Spuren der eigenen Identität. Ausgewählte Beiträge zur Geschichte und Kultur Rumäniens, Editura Enciclopedica, 1991, p. 182 [18] „... Valacchi, qui se Romanos nominant...”, „Gens quae ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe alieno...”, Antonius Verantius, De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transaplinae în Monumenta Hungariae Historica, Scriptores, II, Pesta, 1857, p. 120, apud Krista Zach, Konfessionelle Pluralität, Stände und Nation. Ausgewählte Abhandlungen zur südosteuropäischen Religions- und Gesellschaftsgeschichte (http:/ / www. google. de/ books?id=RKPcj3ZbBWUC& pg=PA40& dq=Verantius+ Transsylvaniae& num=100& as_brr=0& hl=en& sig=-ND1AeHGCQ6rJqeaEypIcra_EZM#PPA40,M1), LIT Verlag Berlin, Hamburg, Münster, 2004, p. 40 [19] „Valachos [...] dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem Rumeni: etiam nos sumus Romani. Item: Noi sentem di sange Rumena: Nos sumus de sanguine Romano”, Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39 apud Adolf Armbruster, Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie., 1990, p. 161 [20] Citat din De rebus Geticis (http:/ / books. google. com/ books?id=DLMQAAAAIAAJ& pg=PA51& dq=sclavino+ rumunnense& hl=de#PPA51,M1) de Iordanes, după Manuscrisul Vienez [21] „Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit [...] tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. [...] Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească.” în De neamul moldovenilor [22] „Însă vlahii, acești gheografi și mai toți istoricii câți scriu de aceste țări, zicea și Moldovei și ceștiia; apoi o împarte în doao, una de sus; alta de jos, îi zic. Le zic și: mai mare și mai mică; cea de sus, adecăte și mai mare, Moldova; cea de jos și mai mică, țara această Muntenească numeind, cum îi zic mai mulți așa; că Rumânească numai lăcuitorii ei o chiamă, și doar unii den ardeleni ăiî rumâni, pentru că și aceia și ceștea numai când să întreabă, ce iaste? Ei răspund: rumâni; iar moldovénii să osebesc de să răspund: moldovani, săvai că și ei sunt de un neam și de un rod cu ceștea, cum mai nainte mai pre larg vom arăta cu mărturiile multora. [...] și cum că apoi Traian mulțime de romani du pretutindenea den biruințele lui au adus aicea de au așezat lăcuitori și paznici acestor țărî, den carii și pănă astăzi să trag acești rumâni ce le zicem noi, iară grecii și latinii, vlahi și volahi le zic, încă ne-am adeverit den istoricii cei mai de credință și mai numeiți ce sunt. [...] Și mai chiar vedem că rumânii den Ardeal, moldovénii și céștea de țara aceasta, tot un neam, tot o limbă fiind, încă între dânșii mult să osebesc, care aceasta iaste cum să véde den amestecătura vecinilor lor. Așadară și acéle trei neamuri, ce zicem mai sus, den preavecinătatea romanilor, luând de-ale acelora cuvinte, și cu céle de moșie ale lor amestecându-le, și stricându-și limba, au rămas în această ce acum sunt. [...] Însă dară, valahii, adecăte rumânii, cum sunt rămășițele romanilor celor ce i-au adus aici Ulpie Traian, și cum că dintr-aceia să trag și până astăzi, adevărat și dovedit iaste de toți mai adevărații și de crezut istorici, măcară că apoi le-au mutat și numele, valahi zicându-le.” în Istoria Țării Rumânești [23] „Hronicon a toată Țara Românească (care apoi s-u împărțit în Moldova, Munteniască și Ardealul)...” în: D. Cantemir, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor în: Operele Principelui Dimitrie Cantemir, Academia Română, București, 1901, p. 180 [24] Dimitrie Daniil Philippide publică în grecește la Leipzig în 1816 Istoria României urmată în același an de Geografia României. Termenul pare a fi pătruns deja în limabjul comun în primele decenii ale secolului al XIX-lea, astfel încât inscripția de pe piatra funerară a lui Gheorghe Lazăr din Avrig, datând din 1823 arată că: „Precum Hristos pe Lazăr din morți a înviat/Așa tu România din somn ai deșteptat.” [25] Rumania(n) vs. Romania(n) (http:/ / www. orbilat. com/ Languages/ Rumanian/ Rumanian_vs_Romanian. html) [26] Cuvântul „valah” (http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=valah) în DEX online [27] Pagina Federației Românilor din Serbia (http:/ / www. timoc. org/ clanicerom. htm) [28] Dr. Ivo Gheorghiev - Spectator - Numarul 774 - Anul 2007 - Arhiva - Formula AS (http:/ / www. formula-as. ro/ 2007/ 774/ spectator-38/ dr-ivo-gheorghiev-8071) [29] Pentru istoricul probleme vezi: A. Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, București, 1972. [30] Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, Privire istoriografică, București, 1980, p. 9-86. [31] Ligia Bârzu, S. Brezeanu, Originea și continuitatea românilor. Arheologie și tradiție istorică, București, 1991 , p. 13-81. [32] Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, București, 1997, p. 83-144. [33] Scribd (http:/ / www. scribd. com/ doc/ 7119777/ Istoria-Romanilor) - Șerban Papacostea, Istoria Românilor, pag. 264 - Accesat la data de 16.03.2009 [34] Vasile Pârvan, Getica, Capitolul I, Migrații cimmero-scythe. Sec. X-VI î.e.n., pag 25. - Editura Meridiane, București, 1982. [35] „Așadar, arheologia a dovedit că poporul geto-dac era deplin format cu cel puțin patru sau chiar cinci sute de ani mai înainte ca numele său să figureze în filele izvoarelor literare ale lumii antice. Cât despre antecesorii și strămoșii nemijlociți ai geto-dacilor, ramura nordică a neamurilor trace, aceeași știință auxiliară a istoriei le confirmă prezența și înfloritoarea lor cultură materială și spirituală o dată cu debutul

33

România
epocii bronzului, fapt petrecut pe la circa 2000 - 1800 Î.Hr.” - Extras din cartea „Decebal” de Liviu Mărghitan, Editura Militară, București, 1987, pag. 41. [36] Muzeul Olteniei (http:/ / www. muzeulolteniei. ro/ sectia-de-istorie-si-arheologie/ colectii-arheologice/ epoca-bronzului-cultura-garla-mare-si-verbicioara/ ) -> Epoca bronzului, cultura Gârla Mare și Verbicioara - Accesat la data de 15.03.2009 [37] Scribd (http:/ / www. scribd. com/ doc/ 10882460/ Strabon-Geografia-Vol-1) - Geografia de Strabon, pag 22 - Accesat la data de 15.03.2009 [38] Herodotus - The Ancient History of Herodotus By Herodotus (http:/ / books. google. com/ books?id=sfHsgNIZum0C& pg=PA215& lpg=PA215& dq=herodotus+ dacians+ darius& source=web& ots=G4uX7Mnsqb& sig=kYPtXH157JEzuk7V618EreDadqY& hl=en#PPA215,M1), pag. 213–217, Derby & Jackson. [39] „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile după socotința mea... Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de geți, trausi și de acei care locuiesc la nord de crestonai.” - Herodot, Istorii, V, 3. [40] „ Europa celor 27 - Bun venit Bulgariei și României (http:/ / www. srep. ro/ europe27/ en/ documents/ is_ro. pdf?list=undefined)” (în Română) (PDF). Uniunea Europeană. . Accesat la 15-03-2009. [41] Learn Romanian (http:/ / www. learnromanian. ro/ romana/ Romania-istorie. php) - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009 [42] Matley, Ian (1970). Romania; a Profile. Praeger. pp. 85 [43] Giurescu, Constantin C. (1972). The Making of the Romanian People and Language. Bucharest: Meridiane Publishing House. pp. 43, 98–101,141 [44] „Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia” - Inscriptia cetățeanului grec Acornion din Dionysopolis. [45] Observatorul - Publicat in Toronto, Canada (http:/ / www. observatorul. com/ articles_main. asp?action=articleviewdetail& ID=3536) România, stâlp oriental al latinității - Accesat la data de 01.05.2009 [46] Dacia (http:/ / www. dacia. co. ro/ db. html) - Dacia în timpul lui Burebista - Accesat la data de 15.03.2009 [47] MAE (http:/ / ue. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=151) - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009 [48] Hadrian Daicoviciu, Dacii - Capitolul III - Burebista, Editura pentru Literatură, București, 1968. [49] Buresbita and his time (http:/ / www. geocities. com/ solarguard/ celtic/ burebista. html) - Ion Horațiu Crișan, Bibliotheca Historica Romaniae, Bucharest, 1978 [50] România, istorie (http:/ / www. ghidromania. ro/ despre-romania-istoric. php) - Despre România - Accesat la data de 15.03.2009 [51] Istoria Daciei (http:/ / dacia. dracones. ro/ ) - Dacia între Burebista și Decebal - Accesat la data de 15.03.2009 [52] Mică enciclopedie de istorie universală - pag. 284 - Marcel D. Popa, Horia C. Matei - Editura Politică, București, 1988. [53] De Imperatoribus Romanis (http:/ / www. roman-emperors. org/ assobd. htm#t-inx) - An Online Encyclopedia of Roman Emperors - Battle of Sarmizegetusa (Sarmizegetuza), A.D. 105 - Accesat la data de 15.03.2009 [54] „ Britannica Encyclopedia, History of Romania - Antiquity - The Dacians (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 508461/ Romania/ 214504/ History#ref=ref476941)”. . [55] Jordanes (551 A.D.). Getica, sive, De Origine Actibusque Gothorum (http:/ / www. harbornet. com/ folks/ theedrich/ Goths/ Goths1. htm). Constantinople. . Accesat la 2008-08-31 [56] Iliescu, Vl.; Paschale, Chronicon (1970). Fontes Historiae Daco-Romanae. II. București. pp. 363, 587 [57] Teodor, Dan Gh. (1995). Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea. 2. București. pp. 294–325 [58] Bóna, István (2001). „ History of Transylvania: II.3. The Kingdom of the Gepids (http:/ / mek. oszk. hu/ 03400/ 03407/ html/ 33. html)”. in Köpeczi, Béla. Institute of History of the Hungarian Academy of Sciences. . Accesat la 2008-08-31. [59] Bóna, István (2001). „ History of Transylvania: II.4. The Period of the Avar Rule (http:/ / mek. oszk. hu/ 03400/ 03407/ html/ 41. html)”. in Köpeczi, Béla. Institute of History of the Hungarian Academy of Sciences. . Accesat la 2008-08-31. [60] Constantine VII, Porphyrogenitus (950). Constantine Porphyrogenitus De Administrando Imperio (http:/ / faculty. washington. edu/ dwaugh/ rus/ texts/ constp. html). Constantinople. . Accesat la 2008-08-31 [61] Xenopol, Alexandru D. (1896). Histoire des Roumains. i. Paris. pp. 168 [62] În Diploma Cavalerilor Ioaniți sunt atestate primele formațiuni prestatale românești de la sud de Carpați : cnezatele lui Ioan și Farcaș, voievodatele lui Litovoi și Seneslau. Copia textului original (http:/ / www. arcanum. hu/ mol/ lpext. dll/ fejer/ 413/ 416/ 50b?f=templates& fn=document-frame. htm& 2. 0), în limba latină, al Diplomei Ioaniților. [63] Makkai, László (2001). „ History of Transylvania: III. Transylvania in the Medieval Hungarian Kingdom (896–1526) (http:/ / mek. oszk. hu/ 03400/ 03407/ html/ 57. html)”. in Köpeczi, Béla. Institute of History of the Hungarian Academy of Sciences. . Accesat la 2008-08-31. [64] Rezachevici, Constantin (2000). „ Mihai Viteazul: itinerariul moldovean (http:/ / www. itcnet. ro/ history/ archive/ mi2000/ current5/ mi5. htm)” (în Romanian). Magazin istoric (5). . Accesat la 2008-08-31. [65] Neagu Djuvara, Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne - Un pic de istorie, pag. 34, Editura Humanitas, București, 2002 [66] Anton Dörner, Administrația Transilvaniei în perioada anilor 1867–1876 (http:/ / www. history-cluj. ro/ Istorie/ anuare/ 2001/ Dorner-administratia. htm), Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca - Accesat la data de 02.05.2009 [67] Jurnalul Național (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 142961/ 150-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane) - 150 de ani de la Unirea Principatelor Române - Accesat la data de 15.03.2009 [68] Muzeul Național de Istorie a României (http:/ / www. mnir. ro/ ro/ ExpozitiiTemporare/ Expozitie. aspx?IDExpozitieTemp=68) - Unirea Principatelor Române, 150 de ani - Accesat la data de 15.03.2009 [69] Bobango, Gerald J (1979). The emergence of the Romanian national State. New York: Boulder. ISBN 9780914710516

34

România
[70] Constantiniu, Florin: O istorie sinceră a poporului român, București, Editura Univers Enciclopedic, 1997 - ISBN 973-9243-07-X [71] TVR (http:/ / www. tvr. ro/ articol_print. php?id=2807) -> Carol I - un neamț care a obținut independența României - Accesat la data de 15.03.2009 [72] Radio România Internațional (http:/ / www. rri. ro/ arh-art. shtml?lang=2& sec=40& art=8410) - România în războaiele balcanice - Accesat la data de 15.03.2009 [73] „Pe data de 27 iunie/10 iulie 1913, România si-a chemat ambasadorul de la Sofia și, printr-o notă diplomatică ultimativă, a anunțat Bulgaria că, în condițiile în care aceasta nu încetează acțiunile agresive împotriva Greciei și Serbiei, Armata Româna va intra în acțiune.” Locotenent-colonel drd. Rizescu Alexandru - Aspecte ale politicii de securitate a României în sud-edtul Europei la începutul secolului al XX-lea (http:/ / www. armyacademy. ro/ buletin/ 2_2001/ art9. html) - Accesat la data de 15.03.2009 [74] Anderson, Frank Maloy; Hershey, Amos Shartle (1918). Handbook for the Diplomatic History of Europe, Asia, and Africa 1870-1914. Washington D.C.: Government Printing Office [75] Casa Română (http:/ / www. casaromana. org/ istoria/ r_secolulxx. html) - Istoria românilor - Accesat la data de 15.03.2009 [76] CIMEC (http:/ / www. cimec. ro/ istorie/ Unire/ inainte. htm#Ro) - România înainte și după 1918 - Accesat la data de 15.03.2009 [77] Familia Regală a României (http:/ / www. familiaregala. ro/ ?lng=& id2=010103) - Ferdinand - Accesat la data de 15.03.2009 [78] „ Fourteen Points Speech (http:/ / en. wikisource. org/ wiki/ Fourteen_Points_Speech)”, Woodrow Wilson. Wikisource. [79] Le Figaro, 6 iulie 1940, p. 2. [80] Le Figaro, 9 iulie 1940, p. 1. [81] New York Times, 5 iulie 1940; New York Times, 7 iulie 1940; New York Times, 30 iulie 1940; New York Times, 9 august 1940. [82] Le Figaro, 9 august 1940; New York Times, 9 august 1940. [83] Constantiniu, Florin: Între Hitler și Stalin; România și pactul Ribbentrop-Molotov, București, Editura Danubius, 1991. [84] Constantiniu, Florin: Hitler, Stalin și România - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002.

35

[85] Le Figaro, 4 septembrie 1940. [86] Le Figaro, 23 august 1940. [87] Constantiniu, Florin: Hitler, Stalin și România - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”, București, Univers Enciclopedic, 2002 [88] „ History of Romania (http:/ / encarta. msn. com/ encyclopedia_761559516_9/ Romania. html)”. Encarta. Accesat la data de 14 martie 2009. [89] Memoria (http:/ / www. revista. memoria. ro/ ?location=view_article& id=386), Eugen Denize. Accesat la data de 15 martie 2009. [90] „Abdicarea Regelui Mihai I” (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ 2005/ abdicarea-regelui-mihai-i. html), Adevărul. Accesat la data de 15 martie 2009. [91] Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (http:/ / www. presidency. ro/ static/ ordine/ RAPORT_FINAL_CPADCR. pdf). Accesat la data de 16 august 2010. [92] Deletant, Dennis (2010), România sub regimul comunist (ed. a treia), București: Editura Fundației Academia Civică, pp. 85-97, ISBN 978-973-8214-52-1 [93] Istorie (http:/ / romania. ici. ro/ ro/ istorie/ index. html). ICI. Accesat la data de 15 martie 2009. [94] „History » Communist Romania” (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 508461/ Romania/ 42878/ Communist-Romania), Encyclopaedia Britannica. Accesat la data de 15 martie 2009. [95] Istoria României (http:/ / www. learnromanian. ro/ romana/ Romania-istorie. php) - Learn Romanian - Accesat la data de 15.03.2009 [96] Carothers, Thomas. „ Romania: The Political Background (http:/ / www. idea. int/ publications/ country/ upload/ Romania, The Political Background. pdf)” (PDF). . Accesat la 2008-08-31. „"This seven-year period can be characterized as a gradualistic, often ambiguous transition away from communist rule towards democracy."” [97] Hellman, Joel (January 1998). „Winners Take All: The Politics of Partial Reform in Postcommunist”. Transitions World Politics 50 (2): 203–234. [98] Info Ghid Romania (http:/ / www. infoghidromania. com/ istoriaromaniei. html) - Istorie - Accesat la data de 15.03.2009 [99] Agriland (http:/ / www. agriland. ro/ ro/ descopera/ prezentare/ istorie. html) - România, prezentarea țării - Istorie - Accesat la data de 15.03.2009 [100] ICI (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ istorie/ hi80. html) - Beneficiile democrației și bolile tranziției - Accesat la data de 15.03.2009 [101] Institutul Național de Statistică (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ stat_electorale. pdf?view=true) - Statistică electorală - Accesat la data de 16.03.2009 [102] Alegeri TV (http:/ / www. alegeri. tv/ alegeri-2004-tur-2/ ) - Alegerile din 2004, turul 2 - Accesat la data de 16.03.2009 [103] MAE (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=4951& idlnk=1& cat=3) - România în Uniunea Europeană - Accesat la data de 15.03.2009 [104] „ EU approves Bulgaria and Romania (http:/ / news. bbc. co. uk/ 1/ hi/ world/ europe/ 5380024. stm)”. BBC News. . Accesat la 2008-08-31. [105] „ BEC, rezultate finale. (http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-politic-5216888-bec-rezultate-finale-camera-115-mandate-psd-114-pnl-65-udmr-22-mandate-senat-51-mandate-psd-49-pnl-28-udmr-9-mandate. htm)”. Hotnews.ro. 4 decembrie 2008. . [106] Antena 3 (http:/ / www. antena3. ro/ stiri/ politica/ parlamentarii-voteaza-trece-guvernul-boc_60798. html) - Guvernul Boc a trecut de Parlament. Miniștrii au depus jurământul în fața președintelui. Accesat la data de 15.03.2009 [107] Lungu, Marius (2004) (în română). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. 622—625. ISBN 973-8459-11-7

România
[108] Cruceru, Nicolae (2008) (în română). Introducere în geografia regionala a României. București: Editura Fundației „România de Mâine”. pp. 39 - 108. ISBN 978-973-163-224-7 [109] „ Delta Dunării - Istoric (http:/ / www. deltadunarii. ro/ istoric. asp)”. Future Real Estate. . Accesat la 3 mai 2009. [110] „ Obiective culturale și naturale din România înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial (http:/ / www. cnr-unesco. ro/ ro/ patrimoniu. php)”. Comisia Națională a României pentru UNESCO. . Accesat la 10 martie 2009. [111] Pătru, Ileana; Liliana Zaharia, Răzvan Oprea (2006) (în română). Geografia fizică a României — Climă, Ape, Vegetație, Soluri. București: Editura Universitară București. pp. 35 - 111. ISBN 973 749 065 7 [112] „ Flora și fauna sălbatică (http:/ / enrin. grida. no/ htmls/ romania/ soe2000/ rom/ cap5/ ff. htm)”. Starea Mediului în România în anul 2000. GRID-Arendal. . Accesat la 18 decembrie 2008. [113] Valeriu Enescu. „ Forest Genetic Resources Conservation in Romania (http:/ / www. fao. org/ docrep/ 008/ w3354e/ W3354E25. htm)”. Forest Genetic Resources N.24. Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație. . Accesat la 6 aprilie 2009. [114] „ Capitolul 12: Relieful, apele, clima, vegetația, fauna, ariile protejate (http:/ / www. rri. ro/ art. shtml?lang=2& sec=252& art=18152)”. Aproape totul despre România. Radio România Internațional. . Accesat la 6 aprilie 2009. [115] „ Vegetația Deltei Dunării (http:/ / www. indanubedelta. ro/ vegetatie-delta-dunarii)”. Delta Dunării. Liscom Tour. . Accesat la 6 aprilie 2009. [116] Encyclopædia Britannica (2009). „ Land » Plant and animal life (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 508461/ Romania)”. Romania. Encyclopædia Britannica Online. . Accesat la 2 mai 2009. [117] „ Clima României (http:/ / www. meteoromania. ro/ index. php?id=335)”. Administrația Națională de Meteorologie. . Accesat la 1 aprilie 2009. [118] Site-ul oficial cu rezultatele recensamantul din 2002 (http:/ / recensamant. referinte. transindex. ro/ ?pg=8) [119] În 2002, în România erau 21.680.974 persoane (http:/ / www. evenimentul. ro/ articol/ n-2002-in-romania. html) - Evenimentul.ro Accesat la data de 25.02.2009 [120] Statistică - Populația României continuă să scadă (http:/ / www. jurnalul. ro/ index. php?section=rubrici& article_id=1976) - Jurnalul Național - Accesat la data de 25.02.2009 [121] Maghiari din România (http:/ / www. divers. ro/ maghiari_situatia_dupa_1990_ro) - Situația după 1990 - Accesant 25.02.2009 [122] „ European effort spotlights plight of the Roma (http:/ / www. usatoday. com/ news/ world/ 2005-02-01-roma-europe_x. htm)”. usatoday. . Accesat la 2008-08-31. [123] Potrivit recensământului din anul 2002, numărul armenilor din România este de 1780 (sub 0,1% din populație), în scădere față de cei 1957 recenzați în 1992. (http:/ / www. divers. ro/ armeni_perioada_contemporana_ro) - Divers.ro - Armeni - Perioada contemporană - Accesat la data de 25.02.2009 [124] Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. XXIV. [125] German Population of Romania, 1930-1948 (http:/ / www. hungarian-history. hu/ lib/ minor/ min02. htm) [126] Minoritatea germană din România (http:/ / www. bukarest. diplo. de/ Vertretung/ bukarest/ ro/ 06/ seite__minderheiten. html) - Ambasada Germaniei București - Accesat la data de 25.02.2009 [127] German minority (http:/ / www. auswaertiges-amt. de/ diplo/ en/ Laenderinformationen/ 01-Laender/ Rumaenien. html), Auswärtiges Amt [128] The Virtual Jewish History Tour - Romania (http:/ / www. jewishvirtuallibrary. org/ jsource/ vjw/ romania. html) [129] „ Romania (http:/ / www. focus-migration. de/ index. php?id=2515& L=1)”. focus-migration.de. . Accesat la 2008-08-28. [130] 12 milioane de români, reprezentând jumatate din populația României, trăiesc în afara hotarelor țării (http:/ / moldova. go. ro/ fd/ populatie/ afarafd. htm) - Moldova.go.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [131] 9am.ro (http:/ / www. 9am. ro/ stiri-revista-presei/ Social/ 101616/ Populatia-Romaniei-ar-putea-sa-scada-sub-17-milioane-de-locuitori-in-urmatorii-50-de-ani. html) - Populația României ar putea să scadă sub 17 milioane de locuitori în următorii 50 de ani - Accesat la data de 25.02.2009 [132] BERD: 13 milioane de locuitori în România în 2050 (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_25417/ berd__13_milioane_de_locuitori_in_romania_in_2050. html) - Standard.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [133] Populația României- efectele emigrației în scop de muncă (http:/ / www. muncainstrainatate. anofm. ro/ popula-ia-rom-niei-efectele-emigra-iei-n-scop-de-munc) - muncainstrainatate.anofm.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [134] România are tot mai puțini locuitori (http:/ / www. ziare. com/ Romania_are_tot_mai_putini_locuitori_-544591. html) - Ziare.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [135] Fondul ONU pentru populație (http:/ / populatiaromanieiincotro. unfpa. ro/ consultarecarteverde/ dezbatereacademie/ declinstudiu/ ?limba=Ro) - Declinul demografic și viitorul populației României - Accesat la data de 25.02.2009 [136] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a13) - Articolul 13, Limba oficială -> În România, limba oficială este limba română. - Accesat la data de 25.02.2009 [137] Uniunea Latină (http:/ / www. unilat. org/ SG/ Organisation/ Presentation/ EtatsMembres/ index. ro. asp) - State membre - Accesat la 25.02.2009 [138] The History of Transylvania and the Transylvania Saxons by Dr. Konrad Gündisch (http:/ / www. sibiweb. de/ geschi/ 7b-history. htm) [139] Calendar Intercultural (http:/ / www. calendarintercultural. ro/ agenda. php?namecat=8& words_ev=& etnie=1) - Germanii din România Accesat la 25.02.2009 [140] Raportul Ethnologue pentru limba germană (http:/ / www. ethnologue. com/ show_language. asp?code=deu) - Accesat la data de 25.02.2009

36

România
[141] „ Recomandările de la Oslo (http:/ / www. osce. org/ documents/ hcnm/ 1998/ 02/ 2699_ro. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [142] „ Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (http:/ / www. coe. int/ t/ dghl/ monitoring/ ecri/ Country-by-country/ Romania/ ROM-CbC-II-2002-005-ROM. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [143] Gândul.info (http:/ / www. gandul. info/ scoala/ 6-din-10-elevi-romani-vorbesc-o-limba-straina. html?3934;3544789) - 6 din 10 elevi români vorbesc o limbă străină - Elevii români preferă limba engleză - Accesat la data de 25.02.2009 [144] Business-Adviser (http:/ / www. business-adviser. ro/ analize_engleza_cea_mai_cunoscuta_limba_administratie. html) - Engleza, cea mai cunoscută limba în administrație - Accesat la data de 25.02.2009 [145] Roumanie de France (http:/ / laroumanie. free. fr/ inter/ new12. html) - Câteva argumente pentru francofonia si francofilia românilor Accesat la data de 25.02.2009 [146] „ Chronology of the International Organization La Francophonie (http:/ / www. francophonie. org/ doc/ doc-historique/ chronologie-oif. pdf)” (în Franceză) (pfd). . Accesat la 31-08-2008. [147] „ Intelectualitatea română din Transilvania în veacul al XVIII-lea (http:/ / www. history-cluj. ro/ Istorie/ cercet/ CampianRemus/ intelectualitatea. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [148] Constituția României, Articolul 29: Libertatea conștiinței (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=2#t2c2s0a29) [149] Ministerul Culturii și Cultelor (http:/ / www. culte. ro/ DocumenteHtml. aspx?id=1661) - Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 -> „În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.” - Accesat la data de 25.02.2009 [150] Creștin-Ortodox (http:/ / www. crestinism-ortodox. ro/ ) - Populația după religie la recensământul din 2002 - Accesat la data de 25.02.2009 [151] Din totalul de 18.817.975 de cetățeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucrainieni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. ( Institutul Național de Statistică din România (http:/ / www. insse. ro/ RPL2002INS/ vol1/ tabele/ t51a. pdf)) [152] STRUCTURA ETNICĂ ȘI CONFESIONALĂ - Descrierea metodologiei si a indicatorilor (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ RPL2002INS/ vol4/ notavol4. pdf) [153] Recensământul din 2002 (http:/ / recensamant. referinte. transindex. ro/ ?pg=8), structură după religie. Accesat la data de 25.02.2009 [154] Liga Islamică și Culturală din România (http:/ / www. islam. ro/ pag. php?id_pag=3). Musulmanii din România. Accesat la data de 25.02.2009 [155] Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, vol. II: Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Națională, București, 1938, p. XXVII. [156] Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei (http:/ / www. christusrex. org/ www2/ greek-catholic/ history/ unirea. html) Accesat la data de 25.02.2009 [157] Uniunea Baptistă din România (http:/ / www. uniuneabaptista. ro/ istoric) - Istoric - Accesat la data de 25.02.2009 [158] În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale (http:/ / www. cotidianul. ro/ 121172-In_Romania_sunt_18300_de_biserici_si_doar_425_de_spitale), 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010 [159] Ministerul Învățământului (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 9229) - Legea Învățământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009 [160] „ The Romanian Educational Policy in Transition (http:/ / www. unesco. org/ education/ wef/ countryreports/ romania/ rapport_1. html)”. UNESCO. . Accesat la 2008-08-31. [161] CDEP (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act_text?idt=21091) - Lege nr.84 din 24 iulie 1995 - Legea învățământului Accesat la data de 12.03.2009 [162] EDU (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 9230) - Legea Învățământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009 [163] „ Curs de pedagogie (http:/ / dppd. ulbsibiu. ro/ ro/ cadre_didactice/ adriana_nicu/ cursuri/ 14sistemul_de_invatamant. pdf)” (în Română) (PDF). Conf. univ. dr. Adriana Nicu. . Accesat la 13-03-2009. [164] EDU (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ c22) - Învățământ superior - Accesat la data de 12.03.2009 [165] „ Romanian Institute of Statistics Yearbook - Chapter 8 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap8. pdf)” (în Romanian) (PDF). . Accesat la 2008-08-31. [166] INSSE (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap8. pdf) - Educație - Accesat la data de 12.03.2009 [167] „ UN Human Development Report 2006 (http:/ / web. archive. org/ web/ 20070202212856/ http:/ / hdr. undp. org/ hdr2006/ pdfs/ report/ HDR06-complete. pdf)” (pdf). Arhivat din original (http:/ / hdr. undp. org/ hdr2006/ pdfs/ report/ HDR06-complete. pdf) la 2007-02-02. . [168] „ Topul universităților din România, 2007 (http:/ / www. ad-astra. ro/ universitati/ clasamentul_universitatilor_2007. pdf)” (în Română) (PDF). Realizat de asociația Ad Astra a cercetătorilor români. . Accesat la 12-03-2009. [169] „ România - Notă privind politicile educaționale (http:/ / siteresources. worldbank. org/ INTROMANIAINROMANIAN/ Resources/ EducationPolicyNoteRomanian. pdf)” (în Română) (PDF). Banca Mondială. . Accesat la 12-03-2009. [170] „ Population of the largest cities and towns in Romania (http:/ / www. world-gazetteer. com/ wg. php?x=1186654811& men=gcis& lng=en& des=gamelan& dat=200& geo=-182& srt=pnan& col=aohdqcfbeimg& pt=c& va=& srt=1pnan)”. World Gazetteer. . Accesat la 2008-08-31.

37

România
[171] „ Zona metropolitană a Bucureștiului va fi gata peste 10 ani (http:/ / www. romanialibera. ro/ a94321/ zona-metropolitana-bucuresti-va-fi-gata-peste-10-ani. html)” (în Romanian). România Liberă. . Accesat la 31 august 2008. [172] „ Site-ul web al proiectului Zona Metropolitană a municipiului București (http:/ / www. zmb. ro/ main. php)” (în Romanian). . Accesat la 31 august 2008. [173] „ Pe hartă sunt redate în maro municipiile care au o zonă metropolitană (http:/ / www. zmi. ro/ de/ zmi_context_romania. html)”. . Accesat la 15 august 2010. [174] Rezultatele recensământului din 2002 (http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp) - Date la nivel de țară (etnie, religie) - Accesat la data de 17.04.2011 [175] Romania. 2 (ed. 48). Londra și New York: Routledge. 2007. pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125 [176] Encyclopedia Britannica (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 508461/ Romania) - Romania-> Government and society Accesat la data de 12.02.2009 [177] Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 (http:/ / www. dreptonline. ro/ legislatie/ constitutia_romaniei. php) - Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009 [178] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a1) - Titlul I, Principii generale - Statul român, Articolul 1. - Accesat la data de 12.02.09 [179] Art.81 din Constituția României [180] Președintele României - Palatul Cotroceni (http:/ / www. presidency. ro/ ?_RID=gal& cat=3) - Accesat la data de 12.02.2009 [181] Guvernul României - Palatul Victoria (http:/ / www. gov. ro/ palatul-victoria__l1a101178. html) - Accesat la data de 12.02.2009 [182] Senat.ro - Organizarea și funcționarea (http:/ / www. senat. ro/ PaginaPrincipala. aspx) - Accesat la data de 12.02.2009 [183] Camera Deputaților - Palatul Parlamentului (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?id=10) - Accesat la data de 15 august 2010 [184] BIRN Romania Partners EDRC on Ethnic Minority Issues (http:/ / birn. eu. com/ en/ 1/ 180/ 1369/ ?tpid=2) - Accesat la data de 25.02.2009 [185] 18 organizații ale minorităților naționale vor fi reprezentate în Parlament (http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-ultima_ora-5206448-18-organizatii-ale-minoritatilor-nationale-vor-reprezentate-parlament. htm) - HotNews.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [186] „ Monitorizarea activității parlamentare a reprezentanților minorităților naționale (http:/ / www. apd. ro/ files/ publicatii/ Monitorizarea_activitatii_parlamentare_a_minoritatilor_nationale-Raport_final. pdf)” (PDF). Material editat de Fundația Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Asociația Pro Democrația. 2007. . Accesat la 25 februarie 2009. [187] Art. 85 din Constituția României [188] Gov.ro - Guvernul României - Prezentare (http:/ / www. guv. ro/ guvernul__l1a100926. html) - Accesat la data de 12.02.09 [189] „ Organizarea sistemului judiciar în România (http:/ / www. csm1909. ro/ csm/ linkuri/ 20_10_2008__18110_ro. pdf)” (PDF). Consiliul Suprem al Magistraturii. 2008. . Accesat la 12 februarie 2009. [190] Prezentare. (http:/ / www. scj. ro/ default. asp) - Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Accesat la data de 12.02.2009 [191] „ Romanian Legal system (http:/ / permanent. access. gpo. gov/ lps35389/ 2000/ / legal_system. html)”. CIA Factbook. 2000. . Accesat la 2008-01-11. [192] Curtea Constituțională a României (http:/ / www. ccr. ro/ default. aspx?page=laws/ law47) - Legea Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - Accesat la data de 12.02.2009 [193] Bos, Stefan (01 January 2007). „ Bulgaria, Romania Join European Union (http:/ / voanews. com/ english/ archive/ 2007-01/ 2007-01-01-voa16. cfm)”. VOA News (Voice of America). . Accesat la 2 January 2009. [194] „ Romania will be EU's most corrupt new member (http:/ / www. bbj. hu/ main/ news_18741_romania+ will+ be+ eus+ most+ corrupt+ new+ member. html)”. . Accesat la 2008-01-11. [195] Ziua.ro (http:/ / www. ziua. ro/ news. php?data=2009-02-14& id=21090) - Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009 [196] Banca Națională a României (http:/ / www. bnro. ro/ Ro/ Rel_Int/ ) - Relațiile BNR cu organisme internaționale - Accesat la data de 28.02.2009 [197] North Atlantic Treaty Organization (http:/ / www. nato. int/ structur/ countries. htm) - NATO Member Countries - Romania, 2004 Accesat la data de 28.02.2009 [198] European countries (http:/ / europa. eu/ abc/ european_countries/ index_en. htm) - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009 [199] România sprijină proiectele NATO (http:/ / www. bzi. ro/ Romania-sprijina-proiectele-NATO-A32951. html) - România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009 [200] 9am News (http:/ / www. 9am. ro/ stiri-revista-presei/ Politica/ 107549/ Romania-si-Ungaria-sprijina-aderarea-Ucrainei-in-UE. html) România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009 [201] „ Ministerul Afacerilor Externe (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=35181& idlnk=1& cat=3)” (în Română). . Accesat la 2008-08-28. [202] „ Background Note: Romania - U.S.-Romanian Relations (http:/ / www. state. gov/ r/ pa/ ei/ bgn/ 35722. htm)”. U.S. Department of State. .

38

România
[203] „ Turkey & Romania hand in hand for a better tomorrow. (http:/ / www. thenewanatolian. com/ ek6. pdf)” (PDF). The New Anatolian, February 1, 2006. . [204] Primăria Municipiului Satu Mare (http:/ / www. satu-mare. ro/ evenimente/ 2005/ 06/ 20/ ungsprijrom. html) - Ungaria sprijină aderarea României la UE - Accesat la data de 28.02.2009 [205] „ Relațiile comerciale româno-maghiare sunt într-o dezvoltare spectaculoasă (http:/ / www. mediaromania. ro/ pdf/ ro/ 52_. pdf)” (în Română) (PDF). Media România. . Accesat la 2008-08-28. [206] „ Raporturile României cu Republica Moldova (http:/ / studint. ong. ro/ moldovar. htm)” (în Română). Centrul de Studii Internaționale Gabriel Andreescu - Valentin Stan - Renate Weber. . Accesat la 28-02-2009. [207] Ambasada României la Chișinău (http:/ / chisinau. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=654) - Relații politico-diplomatice - Accesat la data de 28.02.2009 [208] Ziare.com (http:/ / www. ziare. com/ Diaconescu_Limitarea_regimului_calatoriilor_in_R_Moldova_un_demers_abuzi-719588. html) Diaconescu: Limitarea regimului calatoriilor in R. Moldova, un demers abuziv - Accesat la data de 13.05.2009 [209] EVZ (http:/ / www. evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 847673/ Voronin-ataca-Romania-din-toate-partile/ ) - Voronin atacă România din toate părțile - Accesat la data de 13.05.2009 [210] ICJ Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania v. Ukraine) (http:/ / www. icj-cij. org/ docket/ files/ 132/ 14985. pdf?PHPSESSID=87e357fcf3c2d689819cbb3c1b658684) icj-cij.org, 3 februarie 2009 [211] MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=38128& idlnk=2& cat=4) mae.ro, accesat 4 februarie 2009 [212] Verdict la Haga: România a câștigat 9.700 km pătrați de platou continental, 79% din suprafața disputată (http:/ / www. antena3. ro/ stiri/ justitie/ procesul-dintre-romania-si-ucraina-privind-insula-serpilor-se-incheie-marti_63647. html) [213] Antena 3 (http:/ / www. antena3. ro/ stiri/ externe/ mae-momentan-ucraina-nu-are-voie-sa-lucreze-la-canalul-bistroe_64584. html) - MAE: Momentan, Ucraina nu are voie să lucreze la canalul Bâstroe. - Accesat la data de 28.02.2009 [214] Ziua - George Damian (http:/ / www. ziua. net/ display. php?id=154590& data=2004-08-11) - Canalul Bâstroe și Insula Șerpilor, dublu atac ucrainean - Accesat la data de 28.02.2009 [215] Primăria din Motru (http:/ / www. primariamotru. ro/ Infrastructuri. html) - Municipiul Motru cuprins în Dezvoltarea Regională Sud - Vest Oltenia - Accesat la data de 28.02.2009 [216] Casa Română (http:/ / www. casaromana. org/ geografia/ r_admindiv. html) - România, Împărțirea administrativă - Accesat la data de 28.02.2009 [217] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a3) - Principii generale - Articolul 3, Teritoriul - Accesat la data de 28.02.2009 [218] Descoperă.net (http:/ / www. descopera. net/ romania_geografie. html) - Geografia României - Împărțirea teritorială a României - Accesat la data de 28.02.2009 [219] Roposturo (http:/ / www. roposturo. ro/ congres2005/ ro_romania. htm) - Congresul Mondial de Posturologie 2005 - Despre România Accesat la data de 28.02.2009 [220] MAE - Bruxelles (http:/ / ue. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=141) - Reprezentanța permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană - România, Data generale - Accesat la data de 28.02.2009 [221] Roembus (http:/ / www. roembus. org/ weblinks/ Romania/ ro/ Date generale. htm) - România - Date generale, Împărțirea administrativă Accesat la data de 28.02.2009 [222] Administrație (http:/ / www. administratie. ro/ artspec. php?id=2) - Portalul Național de Administrație Publică - Accesat la data de 28.02.2009 [223] ICI - România (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ geografie/ county. html) - Județe - Accesat la data de 28.02.2009 [224] Municipalities of Romania (including Transylvania) (http:/ / parizs. tripod. com/ romania/ ) - Románia és Erdély önkormányzattal rendelkező városai és községei - Accesat la data de 28.02.2009 [225] Schengen România (http:/ / www. schengen. mira. gov. ro/ index10. htm) - România și Uniunea Europeană - Informații generale despre România [226] RomTurism (http:/ / www. romturism. ro/ detalii. php?din=destinatii& poz=56) - București, județul București - Accesat la data de 28.02.2009 [227] Prefectura București (http:/ / www. prefecturabucuresti. ro/ institutia-prefectului/ rolul-prefectului/ ) - Rolul prefectului - Accesat la data de 28.02.2009 [228] PMB (http:/ / www4. pmb. ro/ wwwt/ wwwcs/ electorale/ legislatie. html) - Legislație în vigoare ce reglementează alegerea Primarului General al Municipiului București - Accesat la data de 28.02.2009 [229] CDEP (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act?ida=48494& pag=4) - Lege nr.67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale - Accesat la data de 28.02.2009 [230] Primăria Online (http:/ / www. primariaonline. ro/ regiuni. php) - Regiuni de dezvoltare - Accesat la data de 28.02.2009 [231] Info Turist (http:/ / www. infoturist. ro/ romania. html) - România - Accesat la data de 28.02.2009 [232] Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței (http:/ / www. mie. ro/ index. php?p=159) - Politica de dezvoltare regională - Accesat la data de 28.02.2009 [233] Smart Financial (http:/ / www. smartfinancial. ro/ smartfinancial/ europa+ & + integrare/ integrarea+ unitatilor+ teritoriale+ de+ statistica+ ale+ romaniei+ si+ bulgariei+ in+ nuts) - Integrarea unităților teritoriale de statistică ale României și Bulgariei în NUTS - Accesat la data de

39

România
28.02.2009 [234] Ioan Silviu Nistor (2000). Comuna Și Județul: Evoluția Istorică. Cluj-Napoca: Editura Dacia [235] Replica (http:/ / www. replicahd. ro/ replica_db/ index. php?pagerun=2& title=judetele_depasite& more=1& c=1& tb=1& pb=1) Administrație: Județele, depășite? - Accesat la data de 28.02.2009 [236] Prefectura Brașov (http:/ / www. prefecturabrasov. ro/ upload/ files/ istoric. htm) - Istoric - Accesat la data de 28.02.2009 [237] România in cifre 2008 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ pages/ romania in cifre 2008. ro. do) [238] „ Country Classification Groups (http:/ / web. worldbank. org/ WBSITE/ EXTERNAL/ DATASTATISTICS/ 0,,contentMDK:20421402~pagePK:64133150~piPK:64133175~theSitePK:239419,00. html#Upper_middle_income)”. World Bank. 2005. . Accesat la 2008-08-31. [239] Bank News (http:/ / www. banknews. ro/ stire/ 26143_economia_romaneasca_a_crescut_anul_trecut_cu_7,1p,_dupa_un_avans_de_doar_2,9p_in_trimestrul_iv. html) - Economia românească a crescut anul trecut cu 7,1%, după un avans de doar 2,9% in trimestrul IV - Accesat la data de 13.02.2009 [240] „ GDP in 2006 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ statistici/ comunicate/ pib/ pibr06. pdf)” (în Romanian) (PDF). Romanian National Institute of Statistics. . Accesat la 2008-01-10. [241] „ Main Macroeconomic Indicators, September 2007 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ statistici/ comunicate/ lunar_indicatori/ a07/ sic09r07. pdf)” (în Romanian) (PDF). National Institute of Statistics of Romania. . Accesat la 2008-08-31. [242] Ghid România (http:/ / www. ghidromania. ro/ despre-romania-comercial. php) - România, economie - Accesat la data de 12.03.2009 [243] Ziarul Adevărul (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ 2003/ romania-germania-scurt-istoric-al-cooperarii-economice. html) -> România Germania: scurt istoric al cooperarii economice - Accesat la data de 12.03.2009 [244] MAE - Roma (http:/ / roma. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=73669) - Evoluția schimburilor comerciale bilaterale - România - Italia Accesat la data de 12.03.2009 [245] „ Privatizarea MEBO în România - Procesul de privatizare și rezultatele împroprietăririi (http:/ / www. efesonline. org/ CEEEONet/ REPORTS 2002/ National Report Romania RO. pdf)” (în Română) (PDF). Álmos Telegdy - Universitatea de Științe Economice, Budapesta și Universitatea Central-Europeană, Budapesta. . Accesat la 12-03-2009. [246] „ Index of Economic Freedom: Romania (http:/ / www. heritage. org/ research/ features/ index/ country. cfm?id=Romania)”. heritage.org. . Accesat la 2008-08-31. [247] „ Taxation trends in the EU (http:/ / epp. eurostat. ec. europa. eu/ pls/ portal/ docs/ PAGE/ PGP_PRD_CAT_PREREL/ PGE_CAT_PREREL_YEAR_2007/ PGE_CAT_PREREL_YEAR_2007_MONTH_06/ 2-26062007-EN-AP. PDF)” (pdf). Eurostat. 2007-06-26. . Accesat la 2008-08-31. [248] „ Reducerea cotelor de impozit pe venit la nivel global pe fondul creșterii mobilității forței de muncă forțează guvernele să concureze în privința impozitelor, așa cum reiese din studiul KPMG Interanțional (http:/ / www. kpmg. ro/ dbfetch/ 52616e646f6d49569dfa40556c614a5301e12a2bbbe7ba73559574999c2f2e78/ kpmg_ro. pdf)” (în Română) (PDF). Maria Stancu - KPMG. . Accesat la 12-03-2009. [249] Banat Business (http:/ / www. banatbusiness. ro/ stiri/ 49/ Romania-nu-are-un-regim-fiscal-favorabil-in-ciuda-impozitului-scazut-pe-venitul-global/ ) - România nu are un regim fiscal favorabil, în ciuda impozitului scăzut pe venitul global - Studiu realizat de KPMG - Accesat la data de 12.03.2009 [250] „ Romania: FDI reached over EUR 8.3 bn (http:/ / www. portalino. it/ nuke/ modules. php?name=News& file=article& sid=20346)”. . Accesat la 2008-08-31. [251] Remittance flows (http:/ / peoplemove. worldbank. org/ en/ content/ remittance-flows-to-developing-countries) [252] Afacerea noastră, România (http:/ / www. capital. ro/ articol/ afacerea-noastra-romania-135490. html), capital.ro, accesat la 2 iunie 2010 [253] „ Economy Ranking (http:/ / www. doingbusiness. org/ EconomyRankings/ )”. Doing Business. World Bank. 2007. . Accesat la 2008-08-31. [254] „ Doing Business 2007 Report (http:/ / web. worldbank. org/ WBSITE/ EXTERNAL/ NEWS/ 0,,contentMDK:21041782~pagePK:64257043~piPK:437376~theSitePK:4607,00. html)”. World Bank. . Accesat la 2008-08-31. [255] Institutul National de Statistica (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ pages/ comunicate/ castigulSalarial. ro. do) [256] Centrul Logistic (http:/ / www. centru-logistic. ro/ localizare. htm) - Localizare România - Coridorul IV Pan European - Accesat la data de 08.03.2009 [257] Transport - Business (http:/ / www. transport-business. ro/ articol/ Infrastructura-rutiera-ne-tine-in-loc-1010) - Infrastructura rutieră ne ține în loc - Accesat la data de 08.03.2009 [258] Rompres (http:/ / stiri. itbox. ro/ stiri-online/ diverse/ romania-nu-are-infrastructura-rutiera-necesara-dezvoltarii-economice. html) România nu are infrastructura rutieră necesară dezvoltării economice - Accesat la data de 08.03.2009 [259] „ Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport (http:/ / www. mt. ro/ VECHI/ httpdocs/ dgrfe/ Strategie Prioritatea 2 PND 2007-2013. pdf)” (în Română) (PDF). Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. . Accesat la 08-03-2009. [260] Euractiv (http:/ / www. euractiv. ro/ uniunea-europeana/ articles|displayArticle/ articleID_14861/ Ritmul-de-absorbtie-a-fondurilor-ISPA-trebuie-accelerat. html) - Ritmul de absorbție a fondurilor ISPA trebuie accelerat - Accesat la data de 08.03.2009 [261] Guvernul României (http:/ / www. gov. ro/ capitolul-13-infrastructura-de-transport__l1a2078. html) - Capitolul 13 - Infrastructura de transport - Accesat la data de 08.03.2009

40

România
[262] Evenimentul Zilei (http:/ / www. evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 838470/ Bilantul-a-42-de-ani-de-autostrazi-in-Romania-280-de-kilometri/ ) - Bilanțul a 42 de ani de autostrăzi în România: 280 de kilometri - Accesat la data de 08.03.2009 [263] Infrastructură (http:/ / www. infrastructura. info/ ) - Info - Accesat la data de 08.03.2009 [264] România ar trebui sa aiba 2000 km de autostradă până in 2015 (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_46105/ romania_ar_trebui_sa_aiba_2_000_de_km_de_autostrada__pana_in_2015. html) [265] „ Programul de construcție autostrăzi (http:/ / www. mt. ro/ autostrazi2007-2013/ Evolutie autostrazi 2007 _ 2013_inserare_tabele. pdf)” (în Română) (PDF). Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. . Accesat la 08-03-2009. [266] „ Strategia pentru România (http:/ / www. ebrd. com/ about/ strategy/ country/ romania/ stratrom. pdf)” (în Română) (PDF). Document al Băncii Europene Pentru Reconstrucție și Dezvoltare. . Accesat la 08-03-2009. [267] Căile Ferate Române (http:/ / www. cfr. ro/ CFR_new/ infrastructura. htm) - Site oficial - Prezentare Companie - Accesat la data de 08.03.2009 [268] CFR - Site oficial (http:/ / www. cfr. ro/ CFR_new/ Rom/ infrastruc. htm) - Infrastructura publică - Accesat la data de 08.03.2009 [269] „ Guía País Rumania (http:/ / www. comercio. es/ tmpDocsCanalPais/ 854B3C750D38568DFA4F965CEE2BA49A. pdf)” (în Spaniolă) (PDF). Elaborada por la Oficinia Económica y Comercial de España en Bucarest. . Accesat la 08-03-2009. [270] Curierul Național (http:/ / www. curierulnational. ro/ Actualitate Companii/ 2008-04-18/ CFR+ SA+ ar+ putea+ sa+ scada+ pretul+ pentru+ vanzarea+ terenurilor+ companiei) - CFR administrează a patra rețea feroviară din Europa ca volum de pasageri și marfă. - Accesat la data de 08.03.2009 [271] Romania. 2 (ed. 48). London and New York: Routledge. 2007. pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125 [272] Adevărul.ro (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ 2004/ jumatate-dintre-locomotivele-si-vagoanele-cfr-ului-sunt-expirate. html) - Jumătate dintre locomotivele și vagoanele CFR-ului sunt „expirate” - Accesat la data de 08.03.2009 [273] Wall Street (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Companii/ 5439/ Opt-companii-vor-asigura-transportul-feroviar-de-scurt-parcurs. html) Opt companii vor asigura transportul feroviar de scurt parcurs - Accesat la data de 08.03.2009 [274] E-Transport (http:/ / www. e-transport. ro/ AEROPORTUL_ORADEA_MODERNIZAT_PANA_IN_2010-i105-news21001-p82. html) Dintre cele 17 aeroporturi din România doar 11 sunt considerate aeroporturi de interes european. - Accesat la data de 08.03.2009 [275] Ziarul de Iași (http:/ / www. ziaruldeiasi. ro/ economic/ aeroportul-bucuresti-otopeni-va-deschide-un-terminal-cargo~ni1spn) - Economic Accesat la data de 08.03.2009 [276] Fonduri Structurale Europene (http:/ / www. fonduri-structurale-europene. ro/ post/ transportul-aerian. html) - Transportul aerian - Accesat la data de 08.03.2009 [277] Proavion (http:/ / www. proavion. ro/ companii-aeriene/ tarom. php) - Clubul călătorului de oriunde - Despre compania aeriană Tarom Accesat la data de 08.03.2009 [278] TAROM (http:/ / www. tarom. ro/ compania-tarom/ istoric/ istoricul-aviatiei-in-romania. html) - Istoricul aviației în România - Accesat la data de 08.03.2009 [279] Compania TAROM (http:/ / www. tarom. ro/ compania-tarom/ istoric/ scurt-istoric-al-tarom. html) - Scurt istoric al TAROM - Accesat la data de 08.03.2009 [280] Blue Air (http:/ / www. blueair-web. com/ index. php?location=about& LANG=RO) - Despre noi - Accesat la data de 08.03.2009 [281] Economie, Wall-Street (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 17757/ Turismul-creste-transportul-fluvial-de-agrement. html) Turismul crește transportul fluvial de agrement - Accesat la data de 08.03.2009 [282] Administrația Canalelor Navigabile (http:/ / www. acn. ro/ index. php?id=3) - Istoric - Accesat la data de 08.03.2009 [283] Gazeta de Olt (http:/ / www. gdo. ro/ Actualitate/ 2008-10-09/ Bombardier+ se+ extinde+ in+ Romania) - Bombardier se extinde în România - Trenurile produse de această companie transportă în prezent peste 650.000 de pasageri zilnic, pe cele trei magistrale bucureștene. - Accesat la data de 08.03.2009 [284] UNESCO - Delta Dunării - Accesat la data de 05.05.2009 (http:/ / whc. unesco. org/ en/ list/ 588) [285] Romanian Monasteries (http:/ / www. romanianmonasteries. org/ ro/ romania) - Turismul în România - Accesat la data de 27.02.2009 [286] „ Country/Economy Profiles: Romania, Travel&Tourism (http:/ / www. weforum. org/ pdf/ tourism/ Romania. pdf)” (PDF). World Economic Forum. . Accesat la 2008-01-11. [287] Wall Street (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Turism/ 26256/ Numarul-turistilor-straini-care-vor-alege-Romania-pentru-vacanta-va-creste. html) - Numărul turiștilor străini care vor alege România pentru vacanță va crește - Accesat la data de 27.02.2009 [288] „ WTTC spells out policy recommendations for Romania to tap travel and tourism potential (http:/ / www. wttc. travel/ eng/ News_and_Events/ Press/ Press_Releases_2006/ WTTC_spells_out_recommendations_for_Romania/ index. php)”. WTTC. . Accesat la 2008-01-11. [289] „ Turismul a atras în 2005 investiții de 400 milioane de euro (http:/ / www. gandul. info/ social/ turismul-atras-2005-investitii-400-milioane-euro. html?3932;255059)” (în ro). Gândul. . Accesat la 2008-01-11. [290] Business Point (http:/ / www. business-point. ro/ turism/ 318/ numarul-turistilor-straini-sositi-in-romania-a-crescut. html) - Numărul turiștilor străini sosiți în România a crescut - Accesat la data de 27.02.2009 [291] „ Tan and fun at the Black Sea (http:/ / www. unseenromania. com/ places-to-go-romania/ tan-and-fun-at-the-black-sea. html)”. UnseenRomania. . Accesat la 2008-01-10. [292] ICI (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ turism/ c_vprahova. html) - Valea Prahovei - Accesat la 28.02.2009

41

România
[293] Ziare.com (http:/ / www. ziare. com/ Mii_de_turisti_pe_Valea_Prahovei-681818. html) - Mii de turiști pe Valea Prahovei - Accesat la data de 28.02.2009 [294] „ Turismul renaște la țară (http:/ / www. romanialibera. ro/ a128995/ turismul-renaste-la-tara. html)” (în Romanian). Romania Libera. 2008-07-05. . Accesat la 2008-08-28. [295] „ Bine ati venit pe site-ul de promovare a pensiunilor agroturistice din Romania !!! (http:/ / www. ruraltourism. ro/ )” (în Romanian). RuralTourism.ro. . Accesat la 2008-08-28. [296] Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001 ISBN 973-99451-5-6 [297] Info Travel Romania (http:/ / www. infotravelromania. ro/ bucuresti. html) - București, Turism - Accesat la data de 27.02.2009 [298] Turism în România (http:/ / www. turism. ro/ bucuresti. php) - București, o combinație eclectică de stiluri - Accesat la data de 27.02.2009 [299] Travel World (http:/ / www. travelworld. ro/ romania/ bucuresti/ atractii_turistice_bucuresti. php) - Atracții turistice din București Accesat la data de 27.02.2009 [300] Micul Paris (http:/ / www. miculparis. ro/ turistice/ turul_bucurestiului. html) - Turul Bucureștiului - Accesat la data de 27.02.2009 [301] Târgul de turism (http:/ / www. targuldeturism. ro/ ) - Romexpo - Accesat la data de 27.02.2009 [302] Ziarul Adevărul (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ vacante-nationale-la-targul-de-turism-bucuresti. html) - Vacanțe naționale, la Târgul de Turism București - Accesat la data de 27.02.2009 [303] Centrul de pelerinaj (http:/ / www. centruldepelerinaj. ro/ regiuni_bucovina_ro. php) - Bucovina - Obiective turistice și de pelerinaj Accesat la data de 27.02.2009 [304] Mănăstiri în Bucovina (http:/ / www. manastiri-bucovina. go. ro/ index. htm) - Prima pagină - Accesat la data de 28.02.2009 [305] Observator Cultural (http:/ / www. observatorcultural. ro/ Dezbatere-la-Venetia-despre-o-Romanie-intre-Orient-si-Occident*id_718-news_details. html) - Dezbatere la Veneția despre o Românie între Orient și Occident -> „România – scrie autorul – se prezintă ca o împletire peste secole de culturi și confesiuni religioase diferite, un fel de sinteză, uneori armonioasă, alteori plină de conflicte, dintre Orient și Occidentul european, și datorită unor dificultăți de natură etnico-istorică și religioasă nesoluționate nici pînă astăzi și bine înrădăcinate pe teritoriul său.” - Alberto Castaldini [306] Romania (http:/ / www. itcnet. ro/ folk_festival/ culture. htm) - Culture, Historical Background - Accesat la data de 08.03.2009 [307] Claudio Mutti (http:/ / www. claudiomutti. com/ index. php?id_news=123& imag=2& url=6) - Mircea Eliade -> România, răscruce a Eurasiei - Accesat la data de 08.03.2009 [308] Oprea, Gheorghe (2002). Folclorul muzical românesc, Editura Muzicală, București. ISBN 973-42-0304-5 [309] Agriland (http:/ / www. agriland. ro/ ro/ descopera/ prezentare/ cultura. html) - Prezentarea țării - Cultura - Accesat la data de 08.03.2009 [310] „Rareori influența unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influența franceză în România.... Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât și în legislație, în literatură cât și în organizarea administrativă sau în viața socială” - Pompiliu Eliade, „Influența franceză asupra spiritului public în România secolului XIX”, Paris, 1914 [311] Ambasada României la Paris (http:/ / paris. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=13145) - Relațiile Culturale - Accesat la data de 08.03.2009 [312] Ambasada României la Berlin (http:/ / berlin. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=9547) - Scurt istoric al relațiilor culturale - Accesat la data de 08.03.2009 [313] ICI - Aspecte culturale (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ cultura/ cultural_aspects. html) - Scurtă istorie - Accesat la data de 08.03.2009 [314] Ministerul Culturii și Cultelor (http:/ / www. culte. ro/ DocumenteHtml. aspx?id=1718) - Biserica Ortodoxă Română - Accesat la data de 08.03.2009 [315] Academia Română (http:/ / www. acad. ro/ com2001/ pag_com01_1505. htm) - Ziua internațională a latinității - Accesat la data de 08.03.2009 [316] Universitatea Ovidius din Constanța (http:/ / www. univ-ovidius. ro/ litere/ Cercetare/ Europa/ Polonia. htm) - Studii românești în Polonia, Florentina Nicolae - Accesat la data de 08.03.2009 [317] Creștin Ortodox.ro (http:/ / www. crestinortodox. ro/ remember-personalitati/ 72153-miron-costin) - Miron Costin - Accesat la data de 09.03.2009 [318] Filosofie Românească (http:/ / filosofieromaneasca. uv. ro/ mironcostin. htm) - Miron Costin - Autorul celui dintâi poem filosofic din cultura română - Mona Mamulea - Accesat la data de 09.03.2009 [319] Ziua (http:/ / www. ziua. ro/ display. php?id=177199& data=2005-05-30) - Dimitrie Cantemir, eruditul carturar - Accesat la data de 09.03.2009 [320] „ Constantin Brâncoveanu - ctitor de cultura (http:/ / www. lisr. ro/ 8-erich. pdf)” (în Română) (PDF). Lect. univ. dr. Agnes Erich. . Accesat la 09-03-2009. [321] George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și pînă în prezent, Editura Minerva, București, 1981 [322] Rest Romania (http:/ / www. restromania. ro/ Sociologie/ IstoriaCulturiiRomane. htm) - Istoria Culturii Române - Accesat la data de 09.03.2009 [323] Universitatea din Iași (http:/ / www. uaic. ro/ uaic/ bin/ view/ University/ WebHome) - Despre Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Accesat la data de 09.03.2009 [324] Universitatea București (http:/ / www. unibuc. ro/ ro/ main_rhist_ro) - Repere istorice - Accesat la data de 09.03.2009 [325] „ Învățământul public din România în secolul al XIX-lea - evoluție și consecințe sociale (http:/ / www. iccv. ro/ oldiccv/ romana/ revista/ rcalvit/ pdf/ cv2003. 2. a03. pdf)” (în Română) (PDF). Dan Constantin Rădulescu. . Accesat la 09-03-2009. [326] Muzeul Literaturii Române din Iași (http:/ / www. cimec. ro/ Muzee/ iasi/ rom/ junimea. htm) - Junimea - Accesat la data de 09.03.2009

42

România
[327] I.L. Caragiale (http:/ / www. ilcaragiale. eu/ ) - Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. - Accesat la data de 10.03.2009 [328] Institul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ cultura/ p_grigorescu. html) - Nicolae Grigorescu - Accesat la data de 09.03.2009 [329] Observatorul (http:/ / www. observatorul. com/ Default. asp?action=articleviewdetail& ID=7496) - „Miorița: Istorie și Globalizare” Accesat la data de 09.03.2009 [330] Constantin Brâncuși (http:/ / www. brancusi. com/ bio. html) - Bio - Accesat la data de 09.03.2009 [331] Scriitori români, George Bacovia - Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978 [332] Pompiliu Constantinescu, Literatura română - Clasicii. Secolele 19-20. - Casa de Editură și Impresariat „Euro-Asia”, Brașov, 2008. [333] Huntfor (http:/ / www. huntfor. com/ arthistory/ C20th/ dadaism. htm) - Dadaism - Accesat la data de 10.03.2009 [334] ICI (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ cultura/ literatura. html) - Literatura - Accesat la 10.03.2009 [335] Cosma, Mihai (2009). Cursuri de istoria muzicii românești, Conservatorul din București [336] Științele folclorului nu se interesează de anumite demersuri ale studiului istoric sau ale științelor politice; în speță, problema continuității poporului român și disputa apartenențelor la teritorii sunt irelevante. Mai grăitor pentru folcloriști este în ce măsură se „îmbină” mărturiile culese și cât de bine exprimă o evoluție clară. Cu alte cuvinte, folclorul nu își asumă decât sarcina de a atribui noile element descoperite teritoriilor unde se manifestă; de aici și până la a numi etnia care le-a produs (mai cu seamă în situații istorice delicate, acolo unde nu există izvoare care să facă referire la indigeni), răspunderea aparține altor discipline. Conchidem că apartenența etnică în studiul folcloric se realizează statistic, cu erorile de rigoare. Folcloriștii români Emilia Comișel și Gheorghe Oprea adoptă poziția publicistului André Varagnac (vezi bibliografia):

43

„Lipsa izvoarelor scrise dintr-o anumită perioadă nu înseamnă inexistența datinilor respective, ci dimpotrivă, menționarea acestora după un timp, în care sunt atestate, arată tocmai persistența lor.”
—Gheorghe Oprea - Folclorul muzical românesc, pag. 319 [337] Punctul de vedere al etnomuzicologilor va reveni pe parcursul articolului, neconstituind totuși baza sa teoretică; de pildă, aspectele comparative ale studiului folcloric vor fi corelate cu această disciplină (sau alte subiecte cu impact mai larg decât la nivel național). În cea mai mare parte, însă, va avea întâietate perspectiva folcloristicii, urmând tradiția școlii românești. [338] Oprea (2002), pag. 18 [339] Oprea (2002), pag. 64 [340] Sava, Iosif și Vartolomei, Luminița (1979). Dicționar de muzică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, pag. 74. [341] Sandu-Dediu, Valentina (2008). Cursuri de istoria muzicii universale, Conservatorul din București [342] Sava, pag. 73 [343] „ Pionierii aviației românești (http:/ / www. aspera. ro/ dl/ otraditie. pdf)” (în Română) (PDF). Bogdan Benea. . Accesat la 10-03-2009. [344] Forțele Aeriene Române (http:/ / www. roaf. ro/ ro/ istorie1. php) - Începuturi - Accesat la data de 10.03.2009 [345] Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Ialomița (http:/ / www. ialomita. djc. ro/ ObiectiveDetalii. aspx?ID=234) - Podurile dintre Fetești și Cernavodă - „Anghel Saligny” - Accesat la data de 10.03.2009 [346] ICI (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ cultura/ arhitectura. html) - Arhitectura - Accesat la data de 10.03.2009 [347] „ Istoria culturii române moderne (http:/ / www. c-cultural. ro/ biblioteca virtuala/ cultura/ Istoria Culturii Romane Moderne/ Istoria Culturii Romane Moderne. pdf)” (în Română) (PDF). Prof. univ. dr. Grigore Georgiu. . Accesat la 10-03-2009. [348] Medical Student (http:/ / www. medicalstudent. ro/ personalitati/ nicolae-constantin-paulescu. html) - Nicolae Constantin Paulescu Accesat la data de 10.03.2009 [349] Travel World (http:/ / www. travelworld. ro/ romanesc/ medicina/ victor_babes. php) - Victor Babeș - Accesat la data de 10.03.2009 [350] Craiova.ro (http:/ / www. craiova. ro/ craiova/ servlet/ portal?actionCommand=SimpleAction& actEvent=display& dir=ro& tmpl=titeica) Personalități - Gheorghe Țițeica - Accesat la data de 10.03.2009 [351] Centrul Național al Cinematografiei (http:/ / www. cncinema. abt. ro/ ANF. aspx) - Istoria filmului românesc în 7000 de cuvinte - Marian Țuțui - Accesat la data de 10.03.2009 [352] IMDb (http:/ / www. imdb. com/ title/ tt1032846/ awards) - Awards for 4 luni, 3 săptamâni și 2 zile - Accesat la data de 10.03.2009 [353] UNESCO (http:/ / whc. unesco. org/ en/ statesparties/ ro) - Romania, Properties inscribed on the World Heritage List - Accesat la data de 10.03.2009 [354] Sibiu/Hermannstadt (http:/ / www. sibiu2007. ro/ ) - Capitala Culturală Europeană în 2007 - Accesat la data de 10.03.2009 [355] Săptămâna Financiară (http:/ / www. sfin. ro/ articol_15343/ Înzestrarea_armatei_un_faliment_garantat. html) - Înzestrarea armatei, un faliment garantat, Radu Tudor - Accesat la data de 14.03.2009 [356] Mondo News (http:/ / www. mondonews. ro/ Buget-MApN:-Suma-alocata-este-cu-2-mld-lei-mai-mica-fata-de-proiectul-fostului-Guvern+ id-5131. html) - Buget MApN: Suma alocata este cu 2 mld lei mai mică față de proiectul fostului Guvern - Accesat la data de 14.03.2009 [357] Standard.ro (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_36738/ 13_mld______in_zece_ani. html) - 13 mld. € în zece ani - Accesat la data de 14.03.2009 [358] Defense (http:/ / www. defense. ro/ misiuni-internationale/ index. php) - Efective participante la misiuni internaționale - Actualizat la 9 martie 2009 - Accesat la data de 14.03.2009 [359] Forțele Terestre Române (http:/ / www. forter. ro/ ro/ misiuni/ ) - Misiuni internaționale - Accesat la data de 14.03.2009

România
[360] MApN (http:/ / www. mapn. ro/ recrutare/ amr. php) - Lege Nr. 395 din 16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. - Accesat la data de 14.03.2009 [361] HotNews (http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-arhiva-1148301-luni-serviciul-militar-facultativ. htm) - De luni, serviciul militar e facultativ Accesat la data de 14.03.2009 [362] Tion (http:/ / www. tion. ro/ stiri/ IM:ALL:news-romania/ articol/ s-a-eliminat-obligativitatea-serviciului-militar/ cn/ aradon-news-editor5-20051125-063321) - S-a eliminat obligativitatea serviciului militar - Accesat la data de 14.03.2009 [363] Curierul Național (http:/ / www. curierulnational. ro/ Eveniment/ 2003-11-27/ In+ 2007,+ armata+ romana+ va+ avea+ 90. 000+ de+ oameni) - În 2007, armata română va avea 90.000 de oameni - Accesat la data de 14.03.2009 [364] Distribuția pe arme, estimată pentru 2007 (http:/ / www. adevarulonline. ro/ 2002-11-20/ Viata Internationala/ romania-cel-mai-important-dintre-viitorii-membri-ai-nato_26462. html) [365] MApN (http:/ / www. mapn. ro/ despremap/ inf_gen. php) - Informații generale - Strategia de transformare a Armatei României - Accesat la data de 14.03.2009 [366] Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană - Bruxelles (http:/ / ue. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=31& s=1567& arhiva=true) - Armata română pregătește dotarea forțelor sale cu echipamente și sisteme de armament modernizate - Accesat la data de 14.03.2009 [367] MApN (http:/ / www. mapn. ro/ despremap/ cronologie. php) - Repere istorice - Accesat la data de 14.03.2009 [368] Forțele Teresre Române (http:/ / www. forter. ro/ ro/ istoric/ ) - Istoricul Forțelor Terestre - Accesat la data de 14.03.2009 [369] Forțele Aeriene Române (http:/ / www. roaf. ro/ ro/ istorie1. php) - Istoric - Începuturi - Accesat la data de 14.03.2009 [370] Forțele Navale Române (http:/ / www. navy. ro/ ) - Istoric - Accesat la data de 14.03.2009 [371] Marinarii (http:/ / www. marinarii. ro/ nave-de-istorie. php?id=6& name=Submarinul_Delfinul_) - Nave de istorie - Submarinul Delfinul Accesat la data de 14.03.2009 [372] Ziua (http:/ / www. ziua. ro/ display. php?id=212342& data=2006-12-06) - „Delfinul” face valuri în Armată - Accesat la data de 14.03.2009 [373] „Delfinul” - Cu submarinul la reparat (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 105005/ delfinul-cu-submarinul-la-reparat) Jurnalul Național, 7 octombrie 2007 [374] MApN - Statul Major General (http:/ / www. defense. ro/ uniforme/ index. php) - Uniforme Militare - Accesat la data de 14.03.2009 [375] Statul Major General (http:/ / www. defense. ro/ distinctii/ index. php) - Distincțiile militare onorifice din Armata Română - Accesat la data de 14.03.2009 [376] Ministerul Apararii Nationale - Statul Major General (http:/ / www. defense. ro/ steaua/ index. php) - Clubul sportiv al armatei, Steaua Accesat la data de 14.03.2009 [377] Realitatea (http:/ / www. evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 825835/ Astazi-este-Ziua-Armatei/ ) - Astăzi este Ziua Armatei - Accesat la data de 14.02.2009 [378] Mediafax (http:/ / www. mediafax. ro/ social/ parada-militara-ziua-nationala-romaniei-arcul-triumf. html?1688;1056051) - Paradă militară de Ziua Națională a României, la Arcul de Triumf - Accesat la 14.03.2009 [379] UNAP (http:/ / www. unap. ro/ ro/ index. html) - Prezentare generală - Accesat la data de 14.03.2009 [380] Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I (http:/ / www. defense. ro/ muzeumilitar/ index. html) - Home - Accesat la data de 14.03.2009 [381] Institul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ sport/ index. html) - Sport - Accesat la data de 15.03.2009 [382] Comitetul Olimpic si Sportiv Roman (http:/ / www. cor. ro/ istoric. html) - Istoric - Accesat la data de 15.03.2009 [383] Istoria oinei (http:/ / www. nationala-romaniei. ro/ index. php?option=com_content& task=view& id=196& Itemid=1). Naționala României. Accesat la data de 15 martie 2009. [384] Originea jocului (http:/ / www. oina. ro/ originea_jocului_sportiv_national_roman_de_oina. html). Asociația Oina. Accesat la data de 15 martie 2009. [385] Federatia Romana de Fotbal (http:/ / www. frf. ro/ site/ 304/ istoric. htm) - Istoric - Accesat la data de 15.03.2009 [386] „ Hagi leaves Romania post (http:/ / news. bbc. co. uk/ sport1/ hi/ football/ world_cup_2002/ 1677201. stm)”. BBC Sport. 2001-11-26. . Accesat la 2008-08-31. [387] Gheorghe Hagi (http:/ / www. hagi. ro/ ) - Biografie - Accesat la data de 15.03.2009 [388] F.C. Steaua (http:/ / www. steauafc. com/ ro/ trofee/ ) - Trofeele Clubului - Accesat la data de 15.03.2009 [389] F.C. Dinamo (http:/ / www. fcdinamo. ro/ palmares. php) - Parlamares - Accesat la data de 15.03.2009 [390] „ All-Time Medal Standings, 1896-2004 (http:/ / www. infoplease. com/ ipsa/ A0115108. html)”. . Accesat la 2008-08-31. [391] Mari români (http:/ / www. mariromani. ro/ top100. php) - Ivan Patzaichin - Accesat la data de 15.03.2009 [392] Federația Română de Canotaj (http:/ / www. frcanotaj. ro/ ro/ index. php?option=com_content& task=view& id=5& Itemid=27) - Istoric Accesat la data de 15.03.2009 [393] „ Scurt istoric 1906-2006 (http:/ / www. romgym. ro/ images/ stories/ Documente/ Diverse/ istoricfrg. pdf)” (în Română) (PDF). Federația Română de Gimnastică. . Accesat la 15-03-2009. [394] Rugby Românesc (http:/ / www. rugby. ro/ articol/ 1910-45/ ) - Istori - Accesat la data de 11.05.2009 [395] Rugby.ro (http:/ / www. rugby. ro/ articol/ pionierii-74/ ) - Pionierii - Accesat la data de 11.05.2009 [396] Aurel Barbu, Tiberiu Stama – „File din istoria rugbiului românesc” - Editura Consiliului. [397] Național pentru Educație Fizică și Sport, București, 1969. [398] Dumitru Manoileanu - „Rugby. Mică enciclopedie” - Editura Sport-Turism, București, 1982.

44

România
[399] Halfcourt.info (http:/ / www. halfcourt. info/ A55B25/ Halfcourt. nsf/ ODIVAV/ E8810CED4DB3C05686257158003AFCC4?OpenDocument) - Istoria baschetului românesc. Aspecte generale - Accesat la data de 11.05.2009 [400] Federația Română de Handbal (http:/ / www. frh. ro/ ) - Istoric - Accesat la data de 15.03.2009 [401] Romanian Fencing (http:/ / www. romanianfencing. org/ module. php?module=newsannounce& catid=24& item=1005) - Scrima în România - Accesat la data de 11.05.2009 [402] Federația Română de Atletism (http:/ / www. fra. ro/ men-13/ Istoric. html) - Istoric - Accesat la data de 11.05.2009 [403] Mari sportivi (http:/ / www. nationala-romaniei. ro/ index. php?option=com_content& task=view& id=89& Itemid=27) - Gabriela Szabó Accesat la data de 15.03.2009

45

Bibliografie
• Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai Răzvan Ungureanu (Hrsg.): Rumänien. Raum und Bevölkerung – Geschichte und Geschichtsbilder – Kultur – Gesellschaft und Politik heute – Wirtschaft – Recht – Historische Regionen, 2 Bände, LIT Verlag, 2. Aufl., Wien-Berlin 2008, 976 S. ISBN 978-3-8258-0069-7 • Michael Metzeltin: România: Stat – Națiune – Limbă, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002.

Legături externe
Administrație • • • • • • • • • • Președinția României (http://www.presidency.ro/) Parlamentul României (http://www.parlament.ro/index_en.html) Guvernul României (http://www.gov.ro/main/index/l/1/) Banca Națională a României (http://www.bnro.ro/) Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (http://www.edu.ro/index.php/articles/c242/) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (http://www.mmuncii.ro/ro/) Ministerul Administrației și Internelor (http://www.mai.gov.ro/Home/index.htm) Ministerul Afacerilor Externe (http://www.mae.ro/) Ministerul Sănătății Publice (http://www.ms.ro/) Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național (http://www.cultura.ro/)

Informații suplimentare • en Profilul României (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ro.html) la The World Factbook • en România (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/508461/Romania) la Encyclopædia Britannica • en Profilul României (http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/country_profiles/1057466.stm) la BBC • en România (http://www.state.gov/p/eur/ci/ro/) la Departamentul de Stat al SUA • en România (http://www.dmoz.org/Regional/Europe/Romania/) la Open Directory Project • en România (http://www.theeuropeanlibrary.org/portal/libraries/Libraries.php?launch=1&language=en& page=Treasures&country=Romania) la European Library Hărți • Atlasul României de la Wikimedia • România (http://wikimapia.org/#lat=46.407564&lon=25.1367188&z=6&l=0&m=h&v=2) la WikiMapia • Hărțile militare austro-ungare la 1910 (http://lazarus.elte.hu/hun/digkonyv/topo/3felmeres.htm) Turism • România (http://romania.ici.ro/ro/index.html) la ICI • Turismul (http://www.romaniatourism.com/) în România • România la Wikitravel kbd:Румыниэ ltg:Rumuneja xmf:რუმინეთი

Stema României

46

Stema României
Stema României

Detalii Data adoptării Scutul 1992 acvilă de aur; bour; delfini ; o acvilă neagră, șapte castele (turnuri) roșii, o soare și o lună; un leu și un pod în ghearele acvilei: un buzdugan și o sabie în ciocul acvilei: o cruce ortodoxă 1922-1947 — stema Regatului României

Variante anterioare

Stema României, adoptată de cele doua Camere ale Parlamentului, reunite in sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-un vultur sau o acvilă, pe un scut, avînd aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice : • Stema Țării Românești : vultur sau acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I. • Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi,în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur). • Stema Moldovei: capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună crai-nou și o roză, fiind atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I. • Stema Transilvaniei: scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenbürgen ("Șapte cetăți"), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea. • Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului. • Stema Dobrogei: doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Stema de astăzi este o combinație a celor două proiecte prezentate Parlamentului, inspirate din stema Regatului României. Cele două proiecte veneau (doar aparent) în contradicție cu opțiunea republicană. Chiar dacă Acvila României apărea încoronată, era vorba despre Coroana de Oțel, care reprezintă însemnul Independenței și al Suveranității depline ale României. Coroana de Oțel a fost turnată din țeava unui tun turcesc, capturat în Războiul de Independență, reprezentând astfel un însemn al Independenței căpătate prin luptă, deci un trofeu de război. Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației "Trecerea Dunării"

Stema României

47

Imagini

Acest articol face parte din seria Însemnele României Drapelul României Stema României Imnul României Heraldica României Decorațiile României Timbrele României Leul românesc Însemnele regalității române

Proiect de stemă din timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Proiect de stemă din timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Proiect de stemă din timpul lui Alexandru Ioan Cuza

Proiect de stemă 1897

Stema României

48

Stema mare a Regatului României

Stema mijlocie a Regatului României

Unul din proiectele de stemă a României după 1989

Unul din proiectele de stemă a României

Vezi și
• Steagul României • Heraldica României • Stema Republicii Moldova • Steagul Republicii Moldova

Legături externe
• Pagina de pe site-ul Președinției [1] • Descrierea stemei conform Legii 102/1992 [2]
Drapele naționale Listă a drapelelor naționale | Listă a stemelor naționale

Referințe
[1] http:/ / www. presidency. ro/ ?_RID=htm& id=3 [2] http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act_text?idt=13190

Etimologia termenilor român și România

49

Etimologia termenilor român și România
Termenul România provine de la român care constituie un derivat fonetic al latinescului romanus.[1]

Etimologia etnonimului român
Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptatori aleargă în întâmpinarea ei/ca pasarile sălbatice, îi vedeai galopând”. [2] „Ramunch” ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. [3] Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că românii („Valachi”) „se numesc romani”. [4] Francesco della Valle scrie în 1532 că românii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe el citează chiar și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.[5] După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” („romanesci”). [6] Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova , Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba „românește”, adică romana”. [7] Marturii suplimentare despre endonimul „român” furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii…se numesc pe ei înșiși Romuini”. [8] Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”[9] în timp ce Primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, [10] iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange Rumena”. [11] Autori români ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea ca Grigore Ureche,[12] Miron Costin,[13] Constantin Cantacuzino, [14] sau Dimitrie Cantemir[15] trateaza amanunțit problematica etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: „român” și „rumân”. Pâna în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. [16] În Evul Mediu denumirea etnolingvistică „rumân/român” poseda și o semnificație socială, însemnând „om de rand”. [17] Atunci când în secolul al XVII șerbia se extinde considerabil, printr-un proces sociolingvistic de diferențiere semantică, forma de răspândire mai largă „rumân” adoptă semnificația de „șerb”, în timp ce forma, probabil mai rară, „român” își pastrează semnificația etnolingvistică. [18] După abolirea șerbiei de către Constantin Mavrocordat începând cu 1746, forma „rumân” tinde să dispară, fiind înlocuită treptat de forma „român”, care se stabilizează definitiv după 1830.

Etimologia termenilor român și România

50

Etimologia numelui „România”
Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „...Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”. [19] Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea.

Scrisoarea lui Neacşu

Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu, 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. [20] La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în Istoria Țării Rumânești originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. [21] Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țari Românești”.[22] Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în a doua decadă a secolului al XIX-lea.
[23]

Etimologia numelui „România” nu urmează regulile de formare ale numelor de țări în limba română, care în mod preponderant adaugă la etnonim sufixul –ia cu menținerea accentului inițial, ca în: „german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”, etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului –ie la endonimul „roman” după modelul „moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”, care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele istorice premoderne „româniile” să fi desemnat comunități etnolingvistice, foarte aproape de ceeace Iorga numea „Romanii populare” [24]

Note și bibliografie
[1] DEX, 1998; Noul DEX, 2002 (http:/ / dexonline. ro/ search. php?cuv=român) [2] Der herzoge Ramunch vzer Vlâchen lant/mit Sibenhunduert mannen chom er fvr si gerant/sam die wilden vogele so sah man si varn [3] Der Nibelunge not, XII, ed. K. Lachmann, Berlin, 1878, p. 174; Francis P. Magoun jr., Geographical and Ethnic Names in the Nibelungenlied, p. 129-130; Fritz Schuster, Herzog Ramunc aus dem Walachenland, in Sudost-Forschungen, XI, 1946-1952, p. 284-290) [4] „nunc se Romanos vocant” în Endre Veress, Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források, Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 1914, S. 204 (http:/ / www. google. de/ books?num=100& hl=en& as_brr=0& id=a3UDAAAAMAAJ& dq=Veress+ Endre& q=Romanos+ vocant& pgis=1#search) [5] „...si dimandano in lingua loro Romei...se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano,...” în: Claudio Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, in Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90 [6] „Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” în: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, București, Editura Stiințifică, 1970, vol. II, p.158 – 161 [7] „Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la Transivanie a esté peuplé des colonie romaines du temps de Traian l’empereur…Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain … ”, Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople, in: Paul Cernovodeanu, Studii si materiale de istorie medievala, IV, 1960, p. 444 [8] „Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum reliquae Romanensi lingua utuntur.../Solo Romanos nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter Romuini sunt appelanti”, Ioannes Lebelius, De opido Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11 – 12 apud Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Editura Stiințifică București, 1992, S. 84 (http:/ / www. google. de/ books?num=100& hl=en& as_brr=0& id=aDEBAAAAMAAJ& dq=Johann+ Lebel+ Romuini& q=Solo+ Romanos+ nomine&

Etimologia termenilor român și România
pgis=1#search) [9] „qui eorum lingua Romini ab Romanis, nostra Walachi, ab Italis appellantur”, Stanislaus Orichovius, Annales polonici ab excessu Sigismundi în I. Dlugossus, Historiae polonicae libri XII, col 1555 , apud Adolf Armbruster, Auf den Spuren der eigenen Identität. Ausgewählte Beiträge zur Geschichte und Kultur Rumäniens, Editura Enciclopedica, 1991, S. 182 [10] „...Valacchi, qui se Romanos nominant...„ „Gens quae ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe alieno...”, Antonius Verantius, De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transaplinae în Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120, apud Krista Zach, Konfessionelle Pluralität, Stände und Nation. Ausgewählte Abhandlungen zur südosteuropäischen Religions- und Gesellschaftsgeschichte, LIT Verlag Berlin, Hamburg, Münster, 2004, S.40 (http:/ / www. google. de/ books?id=RKPcj3ZbBWUC& pg=PA40& dq=Verantius+ Transsylvaniae& num=100& as_brr=0& hl=en& sig=-ND1AeHGCQ6rJqeaEypIcra_EZM#PPA40,M1) [11] „Valachos...dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem Rumeni: etiam nos sumus Romani. Item: Noi sentem di sange Rumena: Nos sumus de sanguine Romano” Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39 apud Adolf Armbruster, Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie., 1990, S.161 [12] s:ro:Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara [13] s:ro:De neamul moldovenilor [14] s:ro: Istoria Țării Rumânești [15] s:la:Descriptio Moldaviae [16] „...că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ... și le-au dăruit voo fraților români,... și le-au scris voo fraților români”, Palia de la Orăștie (1582) în: Ioan Bianu, Nerva Hodoș, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche: 1508-1830, București, 1903-1944, vol.I. S. 30. Spre exemplu, în s:ro:Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara (scris în 1642 – 1647) Grigore Ureche folosește de 5 ori forma român și de 3 ori rumân, iar Miron Costin în s:ro:De neamul moldovenilor (1670) folosește român de 18 ori și rumân de 6 ori. [17] același fenomen sociolingvistic se observă în evul mediu și la denumirea de „creștin”, care cunoaște în franceză o ramificație semantică ce ajunge la „cretin”, iar în rusă la „țăran dependent”, „șerb” [18] Stelian Brezeanu, Romanitatea Orientalǎ în Evul Mediu, Editura All Educational, București, 1999, p. 229-246 [19] citat din „De rebus Geticis” de Iordanes, după Manuscrisul Vienez (http:/ / books. google. com/ books?id=DLMQAAAAIAAJ& pg=PA51& dq=sclavino+ rumunnense& hl=de#PPA51,M1) [20] Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit (....) tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. (...) Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească. În s:ro:De neamul moldovenilor [21] „Însă vlahii, acești gheografi și mai toți istoricii câți scriu de aceste țări, zicea și Moldovei și ceștiia; apoi o împarte în doao, una de sus; alta de jos, îi zic. Le zic și: mai mare și mai mică; cea de sus, adecăte și mai mare, Moldova; cea de jos și mai mică, țara această Muntenească numeind, cum îi zic mai mulți așa; că Rumânească numai lăcuitorii ei o chiamă, și doar unii den ardeleni ăiî rumâni, pentru că și aceia și ceștea numai când să întreabă, ce iaste? Ei răspund: rumâni; iar moldovénii să osebesc de să răspund: moldovani, săvai că și ei sunt de un neam și de un rod cu ceștea, cum mai nainte mai pre larg vom arăta cu mărturiile multora. (....)și cum că apoi Traian mulțime de romani du pretutindenea den biruințele lui au adus aicea de au așezat lăcuitori și paznici acestor țărî, den carii și pănă astăzi să trag acești rumâni ce le zicem noi, iară grecii și latinii, vlahi și volahi le zic, încă ne-am adeverit den istoricii cei mai de credință și mai numeiți ce sunt. (....) Și mai chiar vedem că rumânii den Ardeal, moldovénii și céștea de țara aceasta, tot un neam, tot o limbă fiind, încă între dânșii mult să osebesc, care aceasta iaste cum să véde den amestecătura vecinilor lor. Așadară și acéle trei neamuri, ce zicem mai sus, den preavecinătatea romanilor, luând de-ale acelora cuvinte, și cu céle de moșie ale lor amestecându-le, și stricându-și limba, au rămas în această ce acum sunt. (....) Însă dară, valahii, adecăte rumânii, cum sunt rămășițele romanilor celor ce i-au adus aici Ulpie Traian, și cum că dintr-aceia să trag și până astăzi, adevărat și dovedit iaste de toți mai adevărații și de crezut istorici, măcară că apoi le-au mutat și numele, valahi zicându-le” în Istoria Țării Rumânești [22] „Hronicon a toată Țara Românească (care apoi s-u împărțit în Moldova, Munteniască și Ardealul) ...”, D. Cantemir, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor, in Operele Principelui Dimitrie Cantemir, Academia Română, Bucuresti, 1901, p.180 [23] Dimitrie Daniel Philippide publică în grecește la Leipzig în 1816 „Istoria României” urmată în același an de „Geografia României”. Termenul pare a fi pătruns deja în limabjul comun în primele decenii ale secolului al XIX-lea, astfel încât inscripția de pe piatra funerară a lui Gheorghe Lazăr din Avrig, datând din 1823 arată că: „Precum Hristos pe Lazăr din morți a înviat/Așa tu România din somn ai deșteptat.” [24] în La „Romania” danubienne et les barbares au Vie siècle, Revue Belge de philologie et d'histoire, III (1924), 35-51 Iorga inaugurează termenul de „Romaniae” populaires

51

Istoria României

52

Istoria României
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României

Istoria României

53

Portal România

Acest articol se referă la istoria teritoriului României de astăzi. Pentru istoria românilor, ca grup etnic, vedeți Istoria românilor. În articol se realizează doar o sinteză a fiecărei perioade istorice; detalii în articolele separate (Vezi legăturile în cutia de lângă). Prin istoria României se înțelege, în mod convențional, istoria regiunii geografice românești precum și a popoarelor care au locuit-o și care, pe lângă diferențele culturale specifice și transformările politice, au dotat-o cu o identitate specifică, identitate care în timp a condus la recunoașterea României drept subiect istoric de sine stătător. Într-o accepțiune mai restrânsă, prin istoria României se înțelege doar istoria statului unitar, adică istoria statului modern România, a Regatului României și a formelor de organizare intermediare, precum și a evenimentelor care au dus la formarea sa ca stat național.

Dacia
Pentru detalii, vezi: Dacia. Încă înainte de anul 2.000 î.Hr. și până în secolul I î.Hr., pe teritoriul României de astăzi, pe atunci Dacia, sunt evidențiate de izvoarele arheologice și istorice diferite uniuni de triburi tracice, daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea Regelui Charnabon (sfârșitul sec. VI î.Hr. - începutul sec. V î.Hr.), a Regelui Dromichaites (sfârșitul sec.IV î.Hr. - începutul sec. III î.Hr.), precum și a regilor Oroles și Rubobostes (prima jumătate a sec. II î.Hr.). Daco-geții erau caracterizați de către istoricul Herodot drept "cei mai viteji și mai drepți dintre traci", vorbitori ai "limbii latine vulgare"(Ovidius). În secolul I î.Hr., sub stăpânirea Regelui Burebista (82-44 î.Hr.), s-a format primul stat dac unitar centralizat, cu capitala la Argedava(actuala comună Popești - Nucet, județul Giurgiu), cetate situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și amplasată la cca 15 - 20 km S-V de centrul actualei capitale a României. Capitala statului dac este menționată de antici drept "Cetatea Soarelui"(Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în Sud: munții Haemus, în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, apoi cursul Dunării și chiar dincolo de el. Statul dac amenința interesele regionale ale Imperiului Roman. Regele Burebista avea să se implice în conflictul dintre Cezar și Pompei, susținându-l pe acesta din urmă. Împăratul roman Iulius Cezar a plănuit ulterior o campanie împotriva dacilor, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Câteva luni mai târziu, Regele Burebista a avut parte de aceeași soartă, fiind asasinat de unul dintre slujitorii săi. Conducerea statului dac avea să fie preluată de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic și colaborator apropiat al lui Burebista, un "om de o vastă erudiție"(Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutată la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei (actualul sat Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara), cetate ridicată încă în timpul domniei Regelui Burebista și situată la cca 350-400 km N-V de vechea capitală Argedava (Muntenia), care este menținută, în continuare, drept cetate de apărare. Regelui Deceneu i-au urmat regii Cotiso, Comosicus - tot Mare Preot - și Coryllus (Scorilo). În anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluată de Regele Decebal - fiul lui Scorilo. Regele Decebal "era foarte priceput la planurile de război și iscusit la înfăptuirea lor"(Dio Cassius). Noul stat dac a susținut o serie de bătălii cu Imperiul Roman, fiind în final cucerit în anul 106 d.Hr. de Împăratul roman Traian. Cele mai importante momente ale acestor lupte sunt evidențiate pe Columna lui Traian din Roma, realizată de către cel mai mare arhitect al acelor timpuri Apolodor din Damasc - realizator și al primului pod peste Dunăre, de la Drobeta. Întâlnindu-se cu invazii succesive ale triburilor germanice, administrația romană s-a retras din provincie două secole mai târziu, în anul 271 d.Hr., fiind considerat drept anul "Retragerii Aureliene". Petrecută în timpul Impăratului Aurelian, "retragerea" a semnificat de fapt o reașezare strategică a granițelor de la Dunăre ale imperiului pentru o administrație mai eficientă și apărare mai eficace a provinciilor din această zonă.

Istoria României

54

Statele medievale românești
Pentru detalii, vezi: Statele medievale românești. În perioada postromană, au urmat peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi cnezatele și voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit cele conduse de Litovoi, Seneslau, Ioan și Farcaș în Țara Românească, de Gelu, Glad și Menumorut în Transilvania, de Dragoș și Bogdan în Frontul Antiotoman - principalele bătălii Moldova și de Dobrotici în Dobrogea. În secolele XII - XIII avea să se concretizeze procesul de formare a principatelor Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, ce aveau să lupte contra Imperiului Otoman, care a cucerit Constantinopolul în 1453. Până în 1541, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria au devenit provincii turcești. Moldova, Țara Românească și Transilvania au rămas autonome, dar sub suzeranitate otomană. Primele întemeieri statale românești (state vlahe în istoriografia timpului) au apărut în sudul Dunării: Imperiul Româno-Bulgar întemeiat de vlahii Petru și Asan (anul 1186), precum și ținuturile românești (un fel de voievodate sau cnezate), în secolele X-XIII: Vlahia Mare (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), Vlahia Mică (Epir, Tesproția) și Vlahia Superioară (Dolopia).(Th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1942) În secolul XII, în Transilvania se încearcă organizarea unui Principat. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIII-lea regii Ungariei au colonizat în Transilvania secui (origine turanică), precum și germani, evocați în izvoare sub numele hospites și cunoscuți sub denumirea generică de sași. În anul 1600 voievodul Țării Românești, Mihai Viteazul, a unit cu succes cele trei principate române (Unirea de la 1600), dar uniunea a fost dizolvată după asasinarea lui Mihai, un an mai târziu, la ordinul generalului imperial Basta. La sfârșitul secolului XVII, Ungaria și Transilvania au devenit parte a Imperiului Austriac (Habsburgic), după înfrângerea turcilor care transformaseră pentru peste 150 de ani Ungaria în pașalâc turcesc. Austriecii, la rândul lor, și-au extins rapid imperiul: În 1718 o importantă parte a Țării Românești, numită Oltenia, a fost incorporată în Imperiul Austriac, fiind înapoiată în 1739. În 1775, Imperiul Austriac a ocupat nord-vestul Moldovei, denumit mai târziu Bucovina, în timp ce jumătatea de est a principatului medieval (numită Basarabia) a fost ocupată în mai târziu, în 1812 de Rusia.

Renașterea națională a României
Pentru detalii, vezi: Renașterea națională a României. Ca în majoritatea țărilor europene, anul 1848 a adus revoluția în Moldova, Țara Românească și Transilvania. Țelurile revoluționarilor - independența completă pentru primele două și emanciparea națională pentru cel de-al treilea principat românesc - au rămas neîndeplinite, dar au fost bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, revoluția a ajutat populațiilor celor trei principate să-și recunoască unitatea lor de limbă și a intereselor lor. • Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania Delegații Adunărilor Ad-hoc au profitat de susținerea lui Napoleon al III-lea și de fragilitatea puterii otomane și ambiguitatea din textul Convenției de la Paris din 1858, alegându-l în 1859 pe Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Principatelor Țării Românești și Moldovei, iar apoi al Principatelor Unite. De la 1862 al României!

Istoria României • Aniversarea a 50 de ani de la Revoluția de la 1848 din Transilvania în “Tribuna poporului” de la Arad

55

Context
Pentru detalii, vezi: Istoria românilor.

Războiul de independență (1877-1878)
Pentru detalii, vezi: Războiul de independență (1877-1878). În 1866 prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn pentru a asigura sprijinul german pentru obținerea independenței române. În 1877 Carol a condus forțele armate române într-un război de independență plin de succes, ulterior fiind încoronat Rege al României în 1881. Participarea României la războiul din 1877-1878 și cucerirea independenței de stat a însemnat egalitatea juridică cu toate statele România 1878-1913 suverane, având o adâncă semnificație morală pentru că a ridicat conștiința națiunii române libere și a permis realizarea în perspectivă, atunci când istoria a permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai puțin important a însemnat eliberarea altor populații balcanice de sub dominația otomană, contribuind decisiv la evoluția acestora ca state moderne într-o epocă de afirmare a spiritului național.

Regatul României
Pentru detalii, vezi: Regatul României. Noul stat, aflat la confluența Imperiilor Otoman, Austro-Ungar și Rus, cu vecini slavi pe trei părți, aspira la vest, în principal la Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La sfârșitul războiului, Imperiile Austro-Ungar și Rus au dispărut; corpurile reprezentative create în Transilvania, Basarabia și Bucovina au ales unirea cu România, rezultând România Mare. Majoritatea guvernelor române dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial au păstrat forma, dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. Mișcarea naționalistă aproape mistică Garda de Fier, a devenit un factor politic major în exploatarea fricii de comunism și resentimentul pretinsei dominații străine și mai ales evreiești asupra economiei. În 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă membri ai acestei mișcări, Regele Carol al II-lea a destituit guvernul și a instituit o dictatură regală de scurtă durată. El a fost silit să abdice la 6 septembrie 1940, ca urmare a pierderilor teritoriale suferite de România în același an. În locul lui a venit la tron regele Mihai I, care a lăsat conducerea statului primului ministru, mareșalul Ion Antonescu.
România interbelică

Istoria României

56

România în al Doilea Război Mondial
Pentru detalii, vezi: România în al Doilea Război Mondial. În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât și în vest: în iunie 1940, ca urmare a tratatului Germano Sovietic (Ribbentrop - Molotov) după ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța. Două treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică parte din URSS), pentru a forma RSS Moldovenească. Bucovina de Nord, Ținutul Herței și sudul Basarabiei au fost oferite RSS Ucraineane. Între 1941 și 1944, generalul Ion Antonescu conduce țara ca dictator militar ("Seful Statului"). Prin Dictatul de la Viena, România este nevoită în august 1940 să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garanțiilor de securitate germano-italiene. De asemenea, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost cedate Bulgariei două județe din sudul Dobrogei, Durostor și Caliacra (Cadrilaterul). România a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea Axei în iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute către URSS. La 23 august 1944, Regele Mihai, cu sprijinul partidelor istorice și al armatei, a pus capăt dictaturii lui Antonescu și a trecut armata României de partea Aliaților, grăbind astfel cu circa 6 - 9 luni sfârșitul celui de al doilea război mondial. România a luptat greu în bătăliile cu germanii din Transilvania, Ungaria, Austria și Cehoslovacia, situându-se pe locul 4 în ceea ce privește efectivele armate angajate în luptă, aportul concret adus Aliaților și rezultatele obținute pentru victoria asupra statelor Axei. La sfârșitul războiului, Regele Mihai I a fost decorat de Președintele SUA - Harry S. Truman - cu „Legiunea de Merit în cel mai înalt grad” (Comandant Șef) și de către Iosif V. Stalin cu ordinul sovietic "Victoria cu diamante", recunoscându-se, în acest fel, meritul deosebit al contribuției României la victoria aliaților. Ca o recunoaștere deplină a meritelor României, Franța avea să ceară acordarea țării noastre a statutului de cobeligerantă. URSS, chiar dacă a recunoscut realele merite ale României, avea să se opună acordării acestui drept. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei a revenit României, dar Bucovina de nord, Basarabia, Ținutul Herța și sudul Dobrogei(Cadrilaterul) au rămas pierdute. RSS Moldovenească a devenit independentă abia în 1991, sub numele de Republica Moldova.

România comunistă
Pentru detalii, vezi: România socialistă. La 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, după ce, în contextul ocupării româniei de către armata sovietică, regele Mihai I a fost forțat să abdice, stabilindu-se în Elveția, la Versoix. La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Ana Pauker semnează un proces-verbal secret în urma căruia Insula Șerpilor este cedată statului vecin de la Răsărit. La începutul anilor 1960, guvernul comunist român a început să-și afirme o anumită independență față de Uniunea Sovietică. Ceaușescu a devenit președintele Partidului Comunist Român în 1965 și șef al Statului în 1967. Denunțarea de către acesta a invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și o relaxare scurtă în represiunea internă a ajutat la crearea unei imagini pozitive a dictatorului, atât în vest, cât și acasă. Seduși de politica străină „independentă” a lui Ceaușescu, liderii vestici au avut o poziție ambiguă față de un regim care a devenit la sfârșitul anilor 1970 foarte aspru, despotic și capricios. Creșterea economică rapidă antrenată de creditele externe a lăsat loc încet-încet unei austerități răstălmăcite și represiunii politice severe.
România în 1967

Istoria României Conducerea lungă, de peste două decenii, a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai austeră în anii 1980. După prăbușirea comunismului în restul Europei de Est, spre sfârșitul verii lui 1989, un protest de la mijlocul lui decembrie din Timișoara a crescut într-o revoltă populară răspândită pe întreg teritoriul țării contra regimului ceaușist. Ion Iliescu a devenit președinte pe 22 decembrie. Ceaușescu a fost arestat imediat, și, după un proces înscenat, a fost executat împreună cu soția sa pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun. Peste 1.500 de pesoane au fost ucise în luptele de stradă dintre armată și populație. O coaliție de guvernare improvizată, Frontul Salvării Naționale (FSN), s-a instalat la putere și a proclamat restaurarea democrației și a libertății. Partidul Comunist a fost interzis prin lege, iar cele mai importante măsuri nepopulare ale lui Ceaușescu, precum interzicerea avortului, au fost abrogate. Pentru detalii, vezi: Revoluția română din 1989.

57

România începând cu 1989
Pentru detalii, vezi: România după 1989. Alegerile parlamentare și prezidențiale au avut loc pe 20 mai 1990. Concurând cu Partidele Național Țărănesc și Național Liberal, Ion Iliescu, un fost activist comunist, a câștigat 85% din voturi. FSN a primit două treimi din scaunele Parlamentului, a numit un profesor universitar, Petre Roman, ca prim-minstru și a început reformele pentru o piață liberă. De vreme ce noul guvern era încă format în mare parte din foști comuniști, anti-comuniștii au protestat în Piața Universității, București în aprilie 1990. Două luni mai târziu, "huliganii" au fost împrăștiați brutal de către minerii din Valea Jiului, chemați de Președintele Iliescu. Minerii au atacat Universitatea, Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", precum și sediile și casele liderilor opoziției. Este clar ca actiunea minerilor a fost orchestrata din umbră de Ion Iliescu si aparatul său represiv. Guvernul lui Petre Roman a căzut la sfârșitul lui septembrie 1991, când minerii s-au întors la București pentru a cere salarii mai mari. Un tehnocrat, Teodor Stolojan s-a oferit să conducă un guvern interimar, până la venirea alegerilor. O nouă Constituție democratică a fost proiectată de Parlament și adoptată după un referendum popular. În alegerile naționale din 1992, Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat, al doilea. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR și PRM și fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern tehnocrat în noiembrie 1992, sub prim-minstrul Nicolae Văcăroiu, un economist. Guvernarea 1992-1996 a fost marcată de scandaloase privatizări și fraude din partea puterii politice de la acea vreme, care au dus practic la înnapoierea economica și stoparea progresului și a reformelor necesare la acel moment. Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română (CDR) l-a învins in 1996 pe președintele Iliescu, după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile (PNȚCD) și mai târziu de Mugur Isărescu, dar în alegerile din 2000 Partidul Social Democrat (PSD) și Iliescu au câștigat din nou, al treilea mandat de presedinte - fortand constitutia, iar Adrian Năstase a fost numit prim-ministru. În 2002, România a fost invitată să adere la OTAN. În același an, Uniunea Europeană a confirmat sprijinul puternic față de scopul țării de a adera în 2007. Totuși, mai rămân de efectuat multe reforme de restructurare a economiei, înainte ca România să-și poată atinge scopul. În aprilie 2004, România devine membru NATO. În decembrie 2004, alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al țării, în fruntea unei coaliții formate din P.N.L. și P.D., alături de U.D.M.R. și P.U.R. (ulterior Partidul Conservator), iar cu funcția de Prim-ministru al Guvernului României, a fost desemnat Călin Popescu Tăriceanu. Partidul Conservator s-a retras ulterior de la guvernare. La 1 ianuarie 2007, România devine membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. În aprilie 2007, Partidul Democrat a fost scos de la guvernare, noul guvern Tăriceanu, din care fac parte doar miniștri din partea P.N.L. și

Istoria României U.D.M.R., a depus jurământul la 5 aprilie 2007, fiind sprijinit în Parlament de Partidul Național Liberal, de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, precum și de Partidul Social Democrat. În decembrie 2008, în urma alegerilor parlamentare, Prim-ministru al Guvernului României a fost numit Emil Boc Președinte al Partidului Democrat-Liberal - fiind desemnată o nouă coaliție guvernamentală, PD-L - PSD. Președinte al Senatului României a fost ales Mircea Geoană, Președintele Partidului Social Democrat, iar Președinte al Camerei Deputaților a fost aleasa Roberta Anastase, din partea Partidului Democrat-Liberal. În urma alegerilor prezidențiale, desfășurate în decembrie 2009, Traian Băsescu și-a câștigat dreptul la al doilea mandat consecutiv de Președinte al României, după cel obținut în decembrie 2004. A fost instalat un nou guvern, condus tot de către Emil Boc, în cadrul unei coaliții formate din PD-L, UDMR, grupul minorităților și grupul parlamentarilor independenți. PSD și PNL au preferat să rămână împreună în opoziție, refuzând participarea la guvernare.

58

Atlas istoric

Imperium şi Barbaricum în 250.

"Proto-românii" în Europa în 850, după Anne Le Fur

"Regnum Valachorum" în 1250, după Anne Le Fur

Voievodatele române după întemeierea Ţării Româneşti (1330) şi a Moldovei (1359)

Voievodatele române în faţa imperiului Otoman

Voievodatele române ca vasale ale Turcilor

Voievodatele române unite sub Mihai Viteazul în 1600

Voievodatele române pe vremea Renaşterii

Principatele române pe vremea expansiunii imperiului Habsburgic

Principatele române între 1793 şi 1812

Principatele române în faţa imperiului Rusesc

Principatele române sub influenţa imperiului Rusesc

Istoria României

59

Principatele române după Războiul din Crimeea

Principatele unite, 1859-1878

Vechiul regat : România independentă

Vechiul regat şi unirile din anul 1918

Formarea României întregite : Vechiul regat până în 1913 : violet ; teritoriile unite după Al Doilea Război Balcanic şi după Primul Război Mondial : portocaliu (pierdute între timp) şi trandafiriu (păstrate până astăzi)

România Mare" între 1918 şi 1940

România în vara 1940, după pactul Hitler-Stalin : roşu = teritoriul cedat URSS, galben = teritoriul cedat Ungariei, verde = teritoriul cedat Bulgariei

România în vara 1945, după Al Doilea Război Mondial: în verde teritoriul păstrat sau recuperat (actual), în galben teritoriile pierdute.

Rețeaua de închisori și lagăre a regimului comunist. [1]

Note
[1] Galeria de hărți istorice este o sinteză din lucrările următoare : "Atlas istorico-geografic, Academai Română, 1995, ISBN 973-27-0500-0 ; "Westermann Grosser Atlas zur Weltgeschichte", 1985, ISBN 3-14-100919-8 ; "DTV Atlas zur Weltgeschichte", 1987 ISBN 2-7242-3596-7, "Putzger historischer Weltatlas Cornelsen" 1990, ISBN 3-464-00176-8, Atlasul "Europe centrale" din seria "Atlas des Peuples", André și Jean Sellier, edit.: La Découverte, Paris : 1992, ISBN 2-7071-2032-4, cu amănunte din "Történelmi atlasz" Akademiai Kiadó, Budapesta, 1991, ISBN 963-351-422-3 CM.

Vezi și
Portal România

• România • Istoria Dobrogei • Istoria vlahilor de la sud de Dunăre

Istoria României • • • • • • • • Lista domnilor Țării Românești (până în 1859) Lista domnilor Moldovei (până în 1859) Listă de domnitori transilvăneni (până în 1918) Regii României (1859 - 1947) Reginele României (1859 - 1947) Președinții României (din 1947) Premierii României (din 1862) Pierderi teritoriale ale României

60

Legături externe
• ro Ion Calafeteanu, Istoria României Mari (http://old.ournet.md/~romare/pagini/istorie/romani.htm) • en Ion Calafateanu, History of Romanians (http://www.roembus.org/english/romanian_links/ history_of_romanians.htm) • ro Monumentele istorice din Romania (http://www.monumenteromania.ro)

Renașterea națională a României

61

Renașterea națională a României
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României

Renașterea națională a României

62

Portal România

Marea Schismă religioasă din 1054 a însemnat negarea drepturilor românilor ortodocși din Transilvania de a practica religios ortodoxia. Ca atare, românii au fost considerați doar o națiune tolerată, deși au costituit întotdeauna populația majoritară a Transilvaniei. Pentru a fi recunoscuți ca cetățeni, românii trebuiau să se convertească la catolicism. Johan Hunniad este un exemplu tipic în acest sens. În unele orașe transilvănene precum Brașov (pe atunci cetatea săsească Kronstadt), românilor nu li s-a permis nici măcar să locuiască între zidurile cetății. Imperiul Otoman a început din secolul al XVII-lea să desemneze domni fanarioți (adică creștini aflați sub control otoman și originari din cartierul Fanar al Istanbulului) atât în Moldova cât și în Valahia. Motivul esențial al acestei decizii politice externe a Porții Otomane era asigurarea că episoade precum politicile independente și pro-europene duse de Dimitrie Cantemir sau Constantin Brâncoveanu nu se vor mai repeta. În esență, această intervenție în treburile interne ale Valahiei și Moldovei însemna o accentuare a controlului asupra Țărilor române. Totuși, demn de remarcat, primul sistem școlar organizat de stat ia ființă sub domnii fanarioți. Romantismul a adus în prim plan problema națională în Imperiile Europene și totodată a propagat ideea Statului Național. Imperii, ca cel Habsburgic cuprindeau o multitudine de nationalități, așa cum ar fi: români, cehi, slovaci, sârbi, sloveni, italieni, unguri, polonezi, etc. Precum în majoritatea țărilor europene, Revoluția de la 1848 a cuprins și Moldova, Țara Românească și Transilvania, fiind clar precedată de mișcarea pandurilor lui Tudor Vladimirescu în 1821. Scopurile revoluționarilor români independența completă pentru primele două țări române și emanciparea națională în cea de a treia - au rămas neîndeplinite, dar au constituit baza unor evoluții următoare. In 1859, adunările ad-hoc ale Moldovei și Valahiei, profitând de o lacună a actelor redactate de Marile Puteri cu privire la țarile române, au ales același domnitor - Alexandru Ioan Cuza, în ciuda opoziției acestor Mari Puteri. Prin această dublă alegere (la 5 ianuarie și 24 ianuarie 1859) a fost creat Principatul România (mai corect: Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei). România da, dar o Românie fără Transilvania, care din 1867 a fost încorporată regatului ungar de catre Imperiul Habsburgic, transformat pentru 51 de ani (până în 1918) în Imperiul Austro-Ungar. Emanciparea românilor în Transilvania a continuat însă. Românilor li s-a permis accesul în Universitățile Imperiale, cristalizandu-se astfel Școala Ardeleană și impunându-se ca idee politică de anvergură ideea latinității românilor. În 1861, Asociația Transilvană pentru Literatură și Cultură a poporului român (ASTRA) a fost fondată la Sibiu (pe atunci Hermannstadt), fiind protejată de guvernul local compus în majoritate din germani.

Renașterea națională a României

63

Cronologie

Un afiş al Revoluţiei de la 1848 din România. Este prima dovadă clară de folosire a tricolorului romănesc

1812 - Rusia anexează Basarabia 1829 - Tratatul de la Adrianopol: Rusia declară protectoratul asupra Moldovei și Valahiei 1834 - Rușii se retrag din Moldova și Țara Românească; 1846 - Uniune vamală dintre Moldova și Valahia; 1848 - Revoluțiile eșuează în principate și în Transilvania; Războiul Crimeii - Rusia reocupă Moldova și Valahia; 1856 - Retragere rusă parțială după Războiul Crimeeii; 1858 - Are loc Convenția de la Paris; 1859 - Alexandru Ioan Cuza unește Moldova și Valahia sub domnia sa; 1861 - ASTRA este fondată; 1862 - Uniune formală a Moldovei și Valahiei pentru a forma principatul România; 1867 - Formarea Monarhiei Duble Austro-Ungaria, cu dominației maghiară crescândă asupra Transilvaniei; 1918 - După Primul Război Mondial, "România Mare" incorporează Transilvania, Basarabia și Bucovina, dar și Moldova și Valahia.

Statele medievale românești

64

Statele medievale românești
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României

Statele medievale românești

65

Portal România

Aurelian (270-275) a retras oficial armata și administrația romană din Dacia Traiana, reorganizând o nouă provincie romană Dacia Aureliana în sudul Dunării, cu capitala Serdica. Teritoriul vechiului Regat Dacic din perioada preromană, a intrat sub dominația triburilor migratoare gotice (vizigoți), până când aceștia au devenit confederați ai Hunilor Europeni la sfârșitul secolului IV. După dezintegrarea Imperiului Hunilor în 453, Transilvania vestică a intrat sub controlul gepizilor stabiliți în Bazinul Panonic și apoi al avarilor. Din sec VI, populații slave, (sârbi, croați, etc.) au străbătut deasemenea teritoriul României în drumul lor spre Sudul Dunării. Uzii, Pecenegii și Cumanii au fost menționați în documentele vremii în Valahia și Moldova până în secolul XIII. Denumirea de Valah (Vlah, Blah) a apărut în cronicile vremii începând din secolul IX, acest fapt constituind istoriografic și sursa unei dezbateri în privința originii românilor. Unii istorici, simbolic numiți datorită teoriei susținute imigraționiști, au afirmat că românii nu ar fi de fapt descendenți ai dacoromanilor (rămași) și dacilor romanizați din Dacia Romană și că ar fi venit ulterior, abia în timpul evului mediu, din sudul Dunării colonizând teritoriul de astăzi al României. Pentru detalii despre această dezbatere, vezi Originile românilor.

Formarea statelor medievale românești
Pentru detalii, vezi: Formarea statelor medievale românești. Statele române timpurii s-au format în secolul XI, incluzând Al II-lea Imperiu Bulgar (care era format din teritoriile de astăzi ale României și Bulgariei), condus de dinastia Asen, și alte câteva mici state în Transilvania care au fost cucerite de către Regatul Ungariei. Abia din secolul XIII documentele istorice oferă mai multe informații despre principatele Moldovei și Valahiei. Transilvania intra în sfera de influență a Catolicismului, reprezentat prin Regatul Ungariei -devenit din 1300 posesiune a caselor de Anjou, de Habsburg și a Imperiului German- și de Ordinul Teutonic. La sfârșitul secolului XIV Imperiul Otoman își consolidează influența în sudul Dunării. Teritoriul acestuia se mărește rapid. În 1453 enclava Constantinopolului este cucerită, iar în 1526 după dezastrul armatelor Regatului Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria au devenit pașalâcuri ale Imperiului Otoman. Moldova și Valahia au rămas Principate autonome sub suzeranitate otomană, alături de Transilvania care devine Principat, până atunci fiind un Guvernorat al Regatului Ungariei Jagiellone.
Ducat emis in vremea lui Vlaicu Voda in Muntenia

Statele medievale românești

66

Anul 1600 a adus prima unificare a celor trei principate de către Banul Olteniei, Principele Valahiei Mihai Viteazul. Unirea nu a durat: Mihai a fost ucis la doar un an de la aceasta, de către soldații ofițerului de armată habsburg, Giorgio Basta. La sfârșitul secolului XVII, după înfrângerea turcilor, Transilvania a devenit parte din Imperiul Habsburgic. Austriecii și-au extins continuu imperiul: În 1718 o mare parte din Țara Românească, numită Oltenia, a fost incorporată în Imperiul Habsburgic și a fost recuperata în 1735. Moldova de peste Prut a avut de asemenea o Ţările Române în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601) istorie complexă în această perioadă. În 1775 Imperiul Austriac a ocupat partea de nord-vest a Moldovei, ce avea să fie numită mai târziu Bucovina. În 1812, Rusia a ocupat partea de est a principatului, numită mai apoi Bessarabia. Vezi și: • Listă de domnitori valahi (până în 1859) • Listă de domnitori moldoveni (până în 1859) • Listă de domnitori transilvăneni (până în 1918)

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești Principatele Unite Române România (1866–81)

1859 – 1881

Steag

Stemă

Imn național Hora Unirii (neoficial)/ Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești

67

Principatele Unite
Capitală Iași și București București (după 1862) limba română Principat

Limbă/limbi Formă de guvernare Domnitor - 1859 - 1866 - 1866 - 1914 Istorie

Alexandru Ioan Cuza Carol I

- dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza 24 ianuarie 1859 - Proclamarea Regatului Monedă 13 martie 1881 leu românesc

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au fost un stat format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova și sudul Basarabiei (adică Cahul, Bolgrad și Ismail). Unirea dintre cele două principate a fost primul pas spre crearea României ca un singur stat. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și Carol I.

Istorie
Istoria timpurie
Pentru detalii, vezi: Moldova și Țara Românească. Cele două state, Țara Românească și Moldova, și-au început existența ca vasale ale Coroanei Ungariei, stare de vasalitate care a durat până la obținerea independenței în 1330 pentru Țara Românească și în 1359 pentru Moldova. Cele două principate au devenit formal vasalele Imperiului Otoman (în 1476 Țara Românească și în 1538 Moldova). Totuși, Principatele Române și-au păstrat autonomia în toate aspectele privind politica internă și cu unele limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadeler în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Cel mai important voievod al perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele trei principate românești – Țara Românească, Moldova și Transilvania – într-o uniune personală în 1600.

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești După o scădere importantă a gradului de independență și de prosperitate în perioada secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, (legată direct de pretențiile tot mai mari ale Înaltei Porți din așa numită perioadă de stagnare), lupta pentru independență a unor domni, care încercau să se alieze cu Habsburgii sau cu țarii, a fost eliminată de otomani prin introducerea domniilor fanariote, în 1711 în Moldova și în 1716 în Țara Românească. În ciuda introducerii unor reforme administrative și fiscale, favorizate și de faptul că unii dintre fanarioți au domnit atât în Țara Românească cât și în Moldova, perioada domniilor fanariote au fost caracterizate în general prin jaful bogățiilor țărilor și a coincis cu o periodă grea în istoria principatelor, când zona a fost transformată în teatru de luptă între puterile vremii: Imperiile Otoman, Habsburgic și Țarist. Cele două principate, sau importante zone ale lor au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, sub ocupația militară a Imperiulor Habsburgic sau Rus, așa cum s-a întâmplat cu Oltenia, Bucovina sau Basarabia. Impozitarea excesivă, reprimarea violentă a oricăror mișcări de împotrivire, jafurile de tot soiul, a dus la deteriorarea calității vieții și la o importanță scădere a populației.

68

Începutul secolului al XIX-lea
Pentru detalii, vezi: Renașterea națională a României. Cele două principate au fost legate mișcarea de independența a Greciei. Filiki Eteria, sprijinită de cei mai mulți fanarioți, a avut o puternică bază în Moldova. În Muntenia, Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a încercat să combine lupta anatifanariotă cu alianța cu Eteria. În cele din urmă atât mișcarea revoluționară a românilor cât și lupta Eteriei au fost înfrânte de invazia otomană. Deși aceste evenimente au dus la desființarea domniilor fanariote chair de către Poartă, acest fapt a avut o importanță mica, de vreme ce în 1828 izbucnea un nou război ruso-turc, care a dus la ocuparea Principatelor de Rusia, Principate care rămâneau formal sub suzeranitatea otomană.

Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești

69

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României Portal România

Perioada ocupație militare ruse s-a întins din 1829 până la momentul izbucnirii Războiului Crimeii. În cel două principate a fost înființată o administrație militară paralelă, care impunea și primul document comun de guvernare: Regulamentele Organice. Deși cele două Regulamente nu au fost niciodată pe deplin implementate, ele au dus la modernizarea conducerii principatelor, a creat un nou cadru legal și a reformat administrația publică și a influențat viața politică în deceniile care aveau să vină. Presiunile rusești pentru schimbări au fost percepute de munteni și moldoveni ca pe niște încercări de a alipi cele două pricipate la un imperiu cu o conducere mult mai centralizată și mai absolutistă decât cea otomană. Perioada a coincis cu cea a renașterii sentimentelor naționale și cu cea a Revoluțiilor de la 1848. Respingerea tutelei rusești în timpul revoluției din Muntenia și din Moldova din 1848 a fost privită cu un anumit grad de simpatie de Poarta Otomană, dar inițativele politice țariste au dus în cele din urmă la ocuparea în comun a celor două principate și la înăușirea revoluțiilor. După Revoluția de la 1848 Principatele române au fost sub ocupație militară aproape 3 ani, timp în care au făcut progrese in toate domeniile - mai ales mișcarea națională pentru unire a căpătat un imbold puternic. Pe lângă lupta din interior, revoluționarii au depus eforturi și printr-o intensă propagandă în capitalele europene, capii revoluției aflându-se toți în exil (la Paris, Constantinopol și Brussa, cele mai închegate grupuri). Aici au câștigat sprijinul cercurilor liberale și au reușit să integreze cauza unirii Principatelor. În timpul războiului Crimeei, unirea Principatelor a devenit o problemă a echilibrului european.

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești

70

Constituirea Principatelor Unite
Pentru detalii, vezi: Unirea Principatelor Române. Ca urmare a înfrângerii Imperiului Rus în Războiul Crimeii și încherierea Tratatului de pace de la Paris din 1856, cele două principate au fost trecute sub tutela comună a Imperiului Otoman și a Congresului Marilor Puteri (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Imperiul Austriac, Prusia și, doar la un nivel declarativ, Imperiul Rus). În cele două principate, mișcarea politică unionistă Partida Națională era privită cu simpatie de Franța, Rusia, Prusia și Sardinia-Piemont, era privită ca un pericol pentru propriile interese în zonă de Imperiul Austriac, Regatul Unit și Judeţele din care erau compuse Principatele Unite Imperiul Otoman. Negocierile din timpul sus-amintitului tratat au dus la aprobarea unei uniuni minimale, în care urmau să fie aleși doi domnitori la București și Iași, cu două organe legiuitoare, urmând ca la Focșani să funcționeze un organ legislativ comun, care să ia decizii în domenii de interes comun, precum cel al taxelor și impozitelor. O altă hotărâre care viza soarta celor două principate era organizarea de alegeri pentru Divanele ad-hoc, adunări ale tuturor claselor sociale, care urmau să dezbată viitorul celor două țări. În 1859, profitând de ambiguitatea textelor înțelegerilor finale, care prevedeau existența a două domnii, dar nu împiedica una și aceeași persoană să fie aleasă pe ambele tronuri, a fost ales ca Domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Tratatul de la Paris a înlocuit protectoratul rus cu garanția colectivă a marilor puteri. Acesta însă nu a realizat unirea Principatelor dar a facilitat calea către aceasta, lăsând problema în mâinile românilor. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza poporul român a înfăptuit el, mai întâi, unirea personală (1859) și apoi unirea completă (1864). La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova. La 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor în Țara Românească. Așa s-au unit Moldova și Țara Românească și s-au născut Principatele Unite. Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. În 1878, după victoria din Războiul de independență, România s-a scuturat de jugul otoman, dar a intrat imediat în conflict cu aliatul rus în privința Bugeacului. În cele din urmă, România a primit Dobrogea, dar a trebuit să cedeze sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail). În 1881 avea să se proclame Regatul României, Carol I fiind încoronat primul Rege.

Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești

71

Referințe bibliografice Bibliografie
„Istoria Poporului Român”, Biblioteca de Istorie - Editura Științifică 1970

Vezi și
• • • • • istoria României lista domnilor Moldovei lista domnilor Țării Românești Principatele Dunărene Vechiul Regat

Unirea Principatelor Române

72

Unirea Principatelor Române
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României

Unirea Principatelor Române

73

Portal România

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor Principatele Române Unite lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Evenimente anterioare
La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al măsurilor și greutăților. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiază la Focșani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan din Piața Unirii, lângă borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. [1] Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 - 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez). În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București (1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari

Unirea Principatelor Române pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

74

Divanurile Ad-hoc
Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Solemnitatea deschiderii Adunării Ad-Hoc din Ţara Românească, litografie de Carol Popp de Szathmáry

Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc.[2] Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist "L'Etoile d'Orient", ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.[3] Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata. Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Unirea Principatelor Române În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea: • Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634; • Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România; • Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării; • Neutralitatea pământului Principatelor; • Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației. Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris. Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai - 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris: • Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri; • Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii; • Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata; • Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală); • Dreptul de vot ramânea cenzitar. [4] După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

75

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”[5] . Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Adunarea electivă a Țării Românești era însă dominată de conservatori, care dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul Theodor Aman: Unirea Principatelor tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei". Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Unirea Principatelor Române

76

Recunoașterea internațională a Unirii
Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană. Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, o dată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859). Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană - generalul Ion Emanoil Florescu - a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht. La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.[1] Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și pentru locuitorii cezaro-crăiești aflați aici cu afaceri. Maghiarii și polonezii, care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni, sunt protejați de guvern și de domn în spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare. Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile. Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței,

Unirea Principatelor Române Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și vechea poziție. Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

77

Vezi și
Marea Unire din 1918

Referințe
[1] [2] [3] [4] [5] http:/ / www. ziaruldevrancea. ro/ index. php?articol=62 http:/ / old. ieseanul. ro/ articol/ ziar/ iasi/ online/ 17873/ 0/ http:/ / www. revista22. ro/ html/ index. php?art=1139& nr=2004-09-15 http:/ / media. ici. ro/ history/ ist07_03. htm Istoria Românilor - De la 1821 până în 1989, Manual pentru clasa a XII-a, EDITURA DIDACTICĂ SI PEDAGOGICĂ, R.A. - BUCUREȘTI 1996

Bibliografie
• Leonid Boicu, Diplomația Europeană și triumful cauzei române, Iași, 1978. • Dumitru Ivănescu (ed.), Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoniști, Iași, 2005. • Dumitru Ivănescu, Cătălin Turliuc, Florin Cântec (ed.), Vârstele Unirii. De la conștiința etnică la unitatea națională, Iași, 2001.

Regatul României
Regatul României

1881 – 1947

→ → → →

Steag

Stema regatului României

Imn național Trăiască regele

Regatul României

78

România între 1918 și 1940
Capitală București Iași (1916-1918) limba română monarhie constituțională

Limbă/limbi Formă de guvernare Rege - 1881 - 1914 - 1914 - 1927 - 1927 - 1930 - 1930 - 1940 - 1940 - 1947 Istorie - Fondare - abolirea monarhiei Monedă

Carol I Ferdinand I Mihai I (prima domnie) Carol al II-lea Mihai I (a doua domnie)

1881 30 decembrie 1947 leu românesc

Regatul României

79

Regatul României, între 1859 și 1877, a evoluat de la o "uniune personală" a două principate, Moldova și Țara Românească, la un regat condus de un singur prinț, Carol I de Hohenzollern, care este ales domn al României. În 1877/1878 România își obține independența. Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano și Berlin, România obține a patra sa provincie (Dobrogea de Nord), cu județele Tulcea și Constanța. Carol I este încoronat mai apoi ca Rege al României în 1881. În 1913 Carol I împinge România în al II-lea război balcanic, care se va termina prin înfrângerea Bulgariei. Tratatul de la București din 1913 consființește statutul regatului României ca putere regional-balcanică și, totodată, aduce României o nouă provincie, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, cu județele Durostor și Caliacra. În 1914 regele Carol I moare și rege al României devine Ferdinand I (1914-1927). După dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit Actul proclamării Regatului cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor, după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599 - 1601, România Mare. După o perioadă de prosperitate și progres, nemaiîntâlnită până atunci pe teritoriile românești, Al Doilea Război Mondial va duce însă la ocuparea Moldovei de peste Prut (Basarabia și Nordul Bucovinei) de către URSS.

Istoric
Vechiul Regat
Pentru detalii, vezi: Mica Unire, Renașterea națională a României, Vechiul Regat și Participarea României la primul război mondial. Ascendența din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de Domn al Moldovei și al Țării Românești sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit națiunea românească in jurul unui singur conducător. În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România, cu capitala la București. Pe 23 februarie 1866 o așa-numită Monstruoasă coaliție, compusă din conservatori și radicalii liberali, l-a forțat pe Cuza să abdice. Prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinț al

România 1878-1913

Regatul României României, în speranța asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire și independență. Descendenții săi au devenit regii României, până la venirea comuniștilor în 1947. În 1877, după un război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia. Carol a fost încoronat ca prim rege al României în 1881. Noul stat, situat geografic intre imperiile Otoman, Austro-Ungaria și Rusia și Regatul Serbiei, privea înspre vest, în special spre Franța, pentru modelele sale culturale, educaționale și administrative. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârșitul războiului, imperiile austriac și rus s-au dezintegrat; Adunarea Nationala în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România, iar regele Ferdinand s-a incoronat Rege al Romaniei la Alba Iulia in 1922. Vechiul Regat este un termen colocvial utilizat pentru a nominaliza teritoriile acoperite de primul stat românesc independent: Principatele Unite - Moldova și Țara Românească. Locuitorii acestor ținuturi sunt numiți regățeni. Termenul a apărut după primul război mondial, când Vechiul Regat s-a unit cu Banatul, Basarabia, Bucovina și Transilvania.

80

Primul război mondial
Pentru detalii, vezi: Participarea României la primul război mondial. Campania militară a Regatului României din timpul primului război modial s-a terminat cu un dezastru; la începutul anului 1918 forțele românești mai controlau doar teritoriul Moldovei din 1859, după ce s-a reușit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătaliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte condițiile umilitoare ale Păcii de la București . După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest. După dezintegrarea Imperiului austro-ungar și a Imperiului Rus, Regatului României i-au fost recunoscute noile granițe prin Tratatul de la Versailles. Armata română a pierdut aproximativ 400.000 de soldați: morți, răniți, dispăruți sau prizonieri iar pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni.

Regatul României

81

Marea Unire
Vezi și Marea Unire. Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârșitul primului război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaționale a principiului autodeterminării naționalităților, exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson.

Animaţie cu schimbările graniţelor României între 1859-2010

Basarabia În frunte cu Partidul Național Moldovenesc, creat în martie 1917, Basarabia a rezistat tendințelor Ucrainei de a o anexa, în contextul haosului total din Rusia revoluționară. În octombrie 1917, la Chișinău are loc Congresul Ostașilor Moldoveni care proclamă "autonomia teritorială și politică a Basarabiei" și decide crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă este încredințată Consiliului Directorilor Generali, în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse.
Regatul României 1939

Pentru a opri anarhia militară din Basarabia, Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român, care trimite trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România, sechestrându-i tezaurul. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918. Bucovina După semnarea păcii de la Brest-Litovsk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul "Către popoarele mele credincioase" al Împăratului austro-ungar Carol I, deputații români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Național Român (CNR). La inițiativa lui Sextil Pușcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la Cernăuți o adunare națională, numită "Adunare Constituantă", care proclamă "unirea Bucovinei integrale" la celelalte provincii românești. Ca organe centrale s-au creat Consiliul Național și un Birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul Național cere guvernului român intervenția militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918, pentru a contracara presiunile Ucrainei. La 12 noiembrie 1918, CNR a votat "Legea fundamentală provizorie asupra puterilor Țării Bucovinei". La 15 noiembrie se convoacă Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul locuitorilor germani și polonezi, unirea cu România.

Regatul României Transilvania În Transilvania, principalele forțe politice românești erau concentrate în jurul Partidului Național Român (PNR) și al Secțiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria (PSD-R). La 29 septembrie 1918, prin Declarația de la Oradea, ele anunță hotărârea de autodeterminare și separarea politică de Ungaria. La 18 octombrie 1918 se constituie Consiliul Național Român Central (CNRC) ca organ politic unic al românilor din Transilvania, alcătuit din 6 membri ai PNR și 6 ai PSD-R. În noiembrie, în întregul teritoriu se formează consilii și gărzi naționale, după modelul CNRC. Acestea preiau de îndată controlul politic și administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfșoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate. În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul "Către popoarele lumii", se face cunoscută dorința națiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat. CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre. La 7 noiembrie se publică textul convocării, Marea Adunarea Națională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia. La 1 Decembrie 1918 ea decide în unanimitate unirea cu România.

82

România interbelică
Pentru detalii, vezi: România Mare. Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică, o nouă Constituție fiind adoptată în 1923. Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale. La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Partidul Național Liberal, în frunte cu Ion I. C. Brătianu, sfătuitorul Regelui Ferdinand, a fost forța politică dominantă după Primul Război Mondial și până la moartea aproape concomitentă a Regelui Ferdinand și a lui I.I.C. Brătianu.

Judeţele, orașele și plășile Regatului României, 1930

Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prințul Carol, moștenitorul tronului, care, trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, întâlnindu-se cu iubita sa, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat Rege, domnind sub o regență formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan. Neînțelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituțională, încurajând agitațiile care susțineau revenirea lui Carol II la tron, ca "salvator" al țării. Datorită morții, la 24 noiembrie 1927, a lui I.I.C. Brătianu, P.N.Ț. obține la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare. La 6 iunie 1930, Carol al II-lea vine în țară, fiind proclamat Rege la 8 iunie 1930.

Regatul României

83

Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârșitul monarhiei constituționale și instaurarea unui regim de autoritate monarhică. Carol al II-lea a sprijinit cultura și modernizarea societății românești, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al țării. În anii 1930 s-a înregistrat o creștere a numărului partidelor ultra-naționaliste, mai ales a mișcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naționalismul, frica de comunism și resentimentul față de dominația străină și în special față de dominația evreiască asupra economiei. Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democrație. Datorită confuziei alegătorilor, nici unul Structura etnică a populaţiei pe judeţe conform recensământului din dintre partide nu a obținut 40% din voturi, necesare 1930 pentru prima electorală; pe locul III, cu 15,58% s-au plasat legionarii. La 28 decembrie 1938, regele îl numește pe Octavian Goga prim ministru, deși acesta conducea un partid minor, Partidul Național-Creștin. La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniștrii din Garda de Fier, și în directă opoziție cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Gărzii de Fier, regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală. Instituind starea de asediu și cenzura, el numește un guvern consultativ, în frunte cu Patriarhul Miron Cristea, având în componența sa pe generalul Ion Antonescu, ministru al apărării. În februarie 1938, Carol al-II-lea publică noua Constituție, care asigura baza juridică a regimului autoritar. Pentru a-și consolida puterea, el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent și dizolvă partidele politice. Apreciindu-l pe Mussolini, Carol al II-lea creează breslele de lucrători, în scopul organizării corporatiste a statului român. De asemenea, el creează ținuturile, conduse de rezidenți regali, pentru a avea un control mai puternic asupra administrației locale. În decembrie 1938, el creează "Straja Țării", după modelul tineretului hitlerist. Pentru a înlocui partidele politice, în decembrie 1938 se constituie Frontul Renașterii Naționale, primul organism politic de masă din istoria României. Carol al II-lea a luat măsuri dure împotriva Gărzii de Fier, ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938. La 21 septembrie 1939, ca o reacție la asasinat, un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu îl asasinează pe Armand Călinescu. În contextul situației politice internaționale grave din 1939, Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940, lăsând puterea efectivă generalului Ion Antonescu, care va forma, la 15 septembrie, un guvern alături de legionari, proclamând Statul Național-Legionar.

Al doilea război mondial
Pentru detalii, vezi: România în al Doilea Război Mondial și Al Doilea Război Mondial. România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze și cedeze Basarabia , Bucovina de Nord și Ținutul Herța ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, dar țara va rămâne neutră mai bine de un an (în decursul căruia Regatul României a permis evacuarea guvernului, tezaurului și forțelor poloneze spre Egiptul britanic. Regatul își schimbă alianțele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 și intră în război de partea acestora în iunie 1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței. După trei ani și două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc armata română până în stepa din nordul Caucazului și înapoi, la data de 23 august 1944 (armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie), Regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaților. Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat așadar prin două campanii: cea din est pentru eliberarea Basarabiei și

Regatul României Bucovinei, pierdută, și cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei, câștigată. La încheierea războiului, pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei a fost luată în cont, și România a semnat Tratatul de pace de la Paris (1946) ca stat dușman învins. Pierderile Regatului României s-au cifrat la aproximativ 300.000 în luptele cu U.R.S.S și 169.822 în luptele cu Germania Nazistă.

84

De la Regatul României la R.P.România
La mai puțin de 3 ani de la Ocupația sovietică a României, la data de 30 decembrie 1947 regele Mihai I este forțat să abdice și e proclamată Republica Populară Română, stat comunist.

Cronologie
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română

Regatul României

85
R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României Portal România

1859 1862 1866 1877 1878 1881 1907 1914 1916 1918 1919

Alexandru Ioan Cuza unește Moldova și Țara Românească sub conducerea sa. Unirea formală a Moldovei cu Țara Românească, formându-se principatul României. Cuza este forțat să abdice în favoarea lui Carol I. (10 mai) Este declarată independența României. Sub Tratatul de la Berlin, Imperiul Otoman recunoște independența română, dar sudul Basarabiei e reanexat la Rusia. Carol I este încoronat Rege al României. Proteste ale țărănimii izbucnesc în întreaga Românie, peste 10.000 de țărani sunt omorâțiWikipedia:Citarea_surselor. Moartea regelui Carol I, urmat la tron de nepotul său Ferdinand. (August) România intră în Primul Război Mondial, de partea Antantei. "România Mare" Conflict între România și Ungaria aflată sub regimul comunist al lui Bella Kun. Armata română ocupă Budapesta la 4 aug. 1919 care se va afla sub administrație militară până pe 16 nov. 1919. Tratatul de la Trianon consfințește unirea Românei. Reforma agrară Constituție adoptată pe baza proiectului Partidului Național Liberal care garanta cetățenia evreilor și altor minorități lipsite de drepturi. Liga Apărării Național Creștine (LANC) este fondată. Membrul LANC (mai târziu fondator al Gărzii de Fier) C.Z. Codreanu îl asasinează pe șeful poliției Iași, dar este achitat. Este adoptată Legea Electorală Liberală. "Mica Antantă" cu Cehoslovacia și Iugoslavia Tratatul Franco-Român. Partidul Național Țărănesc Corneliu Zelea Codreanu se desprinde de LANC, formând Legiunea Arhanghelul Mihail, mai târziu numită și Garda de Fier. Regele Mihai urcă pe tron, la numai 5 ani. Începutul Marii Crize Carol al II-lea este încoronat rege. Prima înterzicere a Gărzii de Fier (16 februarie) Atelierele de mașini de la Grivița protestează violent, dar sunt suprimați de poliție. (10 decembrie) Prim-ministrul Ion Duca "dizolvă" Garda de Fier, arestând mii de membri ai acesteia; 19 zile mai târziu este asasinat de o echipă legionară (Nicadorii). LANC și Partidul Național Agrar se contopesc, formând Partidul Național Creștin (PNC), cu o doctrină fascistă. Partidul se declară încă de la început o formațiune naționalistă, antisemită și anticomunistă, iar sloganul este "România a românilor!"

1920 1921 1923

1924 1926

1927

1929 1930 1931 1933

1935

Regatul României

86

1937

"Pactul de non-agresiune electorală" între Partidul Național Țărănesc și Garda de Fier, mai târziu incluzând Partidul Național Liberal georgist, Uniunea Agrară și Partidul Evreiesc. Partidul Comunist Român denunță pactul, dar în practică, îi susține pe țărăniști. PNC formează un guvern, dar intră repede în conflict cu Carol al II-lea asupra minorității evreiești. (10 februarie) Dictatura regală este declarată. Noua constituție este adoptată la 27 februarie. (29-30 noiembrie) Liderul Gărzii de Fier, Codreanu și alți legionari sunt asasinați din ordinele regelui. (7 martie) Armand Călinescu formează un guvern. Pactul Molotov-Ribbentrop stipulează "interesele sovietice" în Basarabia. (1 septembrie) Germania invadează Polonia. Începutul celui de Al Doilea Război Mondial. (21 septembrie) Călinescu este asasinat de către un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu. România intră în război de partea Germaniei și elibereaza teritoriile anexate de către URSS in urma ultimatumului din seara zilei de 26 iunie 1940.

1938

1939

1941

1944-1945 23 august regele Mihai I a organizat arestarea mareșalui Ion Antonescu România luptă contra Germaniei. 1947 Abolirea monarhie la 30 decembrie.

Cei patru regi ai României

Carol I

Ferdinand I

Carol al II-lea

Mihai I

Bibliografie
• Florin Constantiniu, O Istorie sinceră a poporului român, editura Univers Enciclopedic, București 2002 • Nicolae C. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României (1859-2003), editura Meronia, București 2003

Vezi și
• • • • • • Regii României Cronologia monarhiei în România Monarhia în România Reginele României Casa regală de România Hohenzollern-Sigmaringen

Cronologia monarhiei în România

87

Cronologia monarhiei în România

Regii României

Casa regală de Hohenzollern-Sigmaringen

Carol I
Regina soție Regina Elisabeta Copii Principesa Maria

Ferdinand
Regina soție Regina Maria Copii Prințul Carol Prințul Nicolae Principesa Elisabeta Principesa Maria

Cronologia monarhiei în România

88
Principesa Ileana Prințul Mircea

Carol al II-lea
Regina soție Regina Elena Copii Prințul Mihai

Mihai I
Regina soție Regina Ana Copii Principesa Margareta Principesa Elena Principesa Irina Principesa Sofia Principesa Maria

Anii 1851 - 1860
1856
• 18 martie 1856 - Tratatul de la Paris. Pe baza acestui tratat se convoacă adunările ad-hoc care hotărăsc unirea principatelor Moldova și Țara Românească (Muntenia) sub conducerea unui principe ereditar străin. Principatele se aflau sub suzeranitate turcă.

1859
• 5 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Moldovei de către Adunarea ad-hoc a Moldovei. • 24 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este ales și domnitor al Țării Românești, de către Adunarea ad-hoc a Munteniei. Astfel, românii folosind cu eleganță condițiile vitrege impuse din afară au realizat pragmatic și de facto Unirea principatelor române prin alegerea unui singur conducător, militar român de carieră, educat în Franța, luptător român în revoluția din 1848.

Anii 1861 - 1870
1866
• 11 spre 12 februarie 1866 - Cuza este înlăturat, formându-se o Locotenență Domnească. Membrii acesteia încep demersurile pentru aducerea unui prinț străin la conducerea Principatelor Unite. • 30 martie 1866 - După ce Filip de Flandra refuză tronul Principatelor, Locotenența Domnească publică o proclamație prin care recomandă alegerea prin plebiscit a lui Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al României cu numele de Carol I. • 10 mai 1866 - Carol I sosește la București. Depune jurământul în fața Parlamentului, devenind principe al României (până la 10 mai 1881, când România devine regat), după care devine rege. Aceasta zi va deveni Sărbătoarea Națională a Regatului României până în 1947.

Cronologia monarhiei în România • 29 iunie 1866 - O nouă Constituție, care instituie principiile monarhiei parlamentare, a separării puterilor în stat și a votului cenzitar, este adoptată.

89

1869
• 3 noiembrie 1869 - Carol I se căsătorește cu Elisabeta de Neuwied. • 20 august 1870 - Se naște Maria, fiica cuplului princiar, care moare de scarlatină în 1874. Carol și Elisabeta nu au mai avut alți copii.

Anii 1871 - 1880
1877
• 12 aprilie 1877 - Începe războiul ruso-turc. România permite trecerea trupelor rusești pe teritoriul său. Ca ripostă, turcii bombardează localitățile românesti de la Dunăre. • 26 aprilie 1877 - Românii ripostează, la rândul lor, la Calafat, deschizând foc asupra orașului Vidin, aflat pe malul opus al Dunării. • 10 mai 1877 - După ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă solemn Independența absolută a României. După 1947, încercând să înlăture orice urmă a monarhiei din istoria țării, comuniștii au "mutat" sărbătorirea Independenței de Stat a României pe 9 mai, falsificând astfel data istorică. • 16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial rusesc întâlnirea lui Carol cu Țarul Alexandru al II-lea și cu Marele Duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunită a trupelor române și ruse. După lupte grele, turcii cer armistițiu.

1878
• 19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rușii refuză participarea României la tratative, ocupând județele de sud ale Basarabiei, teritoriu românesc.

Anii 1881 - 1890
1881
• 14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat Regat, iar Carol I primește titlul de Rege al României. • 10 mai 1881 - România este proclamată Regat și astfel Carol I devine din principe al României, regele României.

1889
• 19 aprilie 1889 – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, sosește în țară ca viitor moștenitor al tronului.

Anii 1891 - 1900
1892
• 29 decembrie 1892 - Ferdinand se căsătorește cu Maria de Edinburg, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. • 15 octombrie 1893 - Se naște Carol, fiul lui Ferdinand și al Mariei, viitorul Rege Carol al II-lea. După el au mai urmat cinci copii: Elisabeta - viitoare Regină a Greciei -, Maria - viitoare Regină a Iugoslaviei -, Nicolae, Ileana (cunoscuta ca Maica Alexandra, după ce se călugărește) și Mircea, care avea să moară de febră tifoidă la numai 3 ani, în timpul Primului Război Mondial.

Cronologia monarhiei în România

90

Anii 1911 - 1920
1913
• 16 iunie 1913 - Se declanșează cel de-al doilea război balcanic. • 27 iunie 1913 - România declară război Bulgariei. În urma acestui război, România primește sudul Dobrogei, Cadrilaterul.

1914
• 1914 - Începutul primului război mondial. România, ca aliat al Austro-Ungariei și Prusiei, ar fi trebuit să intre în război alături de Puterile Centrale. • 21 iulie 1914 - Consiliul de Coroană proclamă neutralitatea Romaniei. Regele Carol, deși fidel înțelegerilor avute cu Puterile Centrale, se supune în cele din urmă hotărârii Consiliului. • 27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani, iar după doi ani moare și Regina Elisabeta, soția sa. Principele Ferdinand devine Rege. • 28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune jurământul. El promite ca va fi "un bun român", ceea ce însemna ca nu se va opune intrării în razboi împotriva Austro-Ungariei și Prusiei.

1916
• 14 august 1916 - În Consiliul de Coroană se hotărăște intrarea României în război de partea Antantei. Se declară razboi Austro-Ungariei, iar trupele romăne intră în Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternică. • noiembrie 1916 - Regele și Guvernul iși mută sediul la Iași. Bucureștiul ca și o bună parte din România este ocupată de trupele germane.

1917
• vara anului 1917 - Lupte eroice se dau la Mărășești, Oituz, Mărăști. Trupele române obțin memorabile victorii. • octombrie - noiembrie 1917 - Rusia se retrage din război ca urmare a revoluției bolșevice.

1918
• 27 martie 1918 - Sfatul Țării de la Chișinău, capitala provinciei ocupate de ruși, Basarabia, proclamă unirea cu regatul României. • 24 aprilie 1918 - Se semnează pacea parțiala între România și Puterile Centrale. Regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat de pace, care a devenit astfel nul. • 15 noiembrie 1918 - Bucovina, provincie aflată sub ocupație austriacă, se unește cu România. • 1 decembrie 1918 - Marea Adunare de la Alba Iulia proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul României. Tratatele de pace încheiate după terminarea primului război mondial aveau să valideze aceste acte.

Cronologia monarhiei în România

91

1919
• august 1919 - Principele Carol renunță la tron, dupa ce în timpul Primului Război Mondial fugise și se căsătorise cu Ioana Lambrino la Odessa. În cele din urmă, în februarie 1920, Carol revine asupra deciziei, căsătoria fiind anulată.

Anii 1921 - 1930
1921
• 10 martie 1921 - Principele Carol se căsătorește cu Elena, Principesă din familia regală a Greciei. • 25 octombrie 1921 - Se naște Mihai, fiul lui Carol și al Elenei, viitorul Rege al Românilor.

1922
• 15 octombrie 1922 - Regele Ferdinand și Regina Maria sunt încoronați la Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României întregite.

1923
• 28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulgă "Constituția din 1923". Tot în perioada de după război, are loc și reforma agrară promisă de Rege.

1925
• 30 decembrie 1925 - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Consiliul de Coroană convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României.

1927
• 20 iulie 1927 - Moare Regele Ferdinand, după numai 13 ani de glorioasă domnie. Mihai devine pentru prima dată Rege, sub oblăduirea Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae al României, fratele lui Carol, și George Buzdugan.

1930
• 6 iunie 1930 - Carol se întoarce în țară, și după două zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România și amanta Regelui.

Cronologia monarhiei în România

92

Anii 1931 - 1940
1932
• 1 noiembrie 1932 - Divorțul dintre Carol și Elena. Mama lui Mihai este nevoită mai apoi să părăsească România.

1938
• 10 februarie 1938 - Regele Carol al II-lea abrogă Constituția Regală din 1923 și instaurează "dictatura regală".

1939
• 1 septembrie 1939 - Începerea celui de-al doilea razboi mondial prin ocuparea aproape simultană a Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică.

1940
• 26 iunie 1940 - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei. După doua zile România cedează. • 19-21 august 1940 - Tratative româno-bulgare, desfășurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul. • 30 august 1940 - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români. • 5 august 1940 - În urma tulburărilor din țară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu. • 6 august 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara rege, fără vreun juramânt pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În aceeași zi, Mihai e încoronat și uns rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București[1] . Mihai domnește a doua oară doar ca rege de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[2] , numit „Conducător”. Se instaurează statul național-legionar condus de Ion Antonescu și Horia Sima.

Anii 1941 - 1950
1941
• 20-27 ianuarie 1941 - Rebeliunea legionară. După înfrângerea legionarilor, se instaurează dictatura militară a lui Ion Antonescu. • 22 iunie 1941 - România intră în război împotriva URSS, alături de Germania.

1943
• 1 ianuarie 1943 - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziție împotriva războiului, ceea ce stârnește furia germanilor. • 1943 - 1944 - În urma înfrângerilor suferite în Rusia, Regele Mihai, alături de partidele de opoziție, poarta tratative secrete cu reprezentanții Puterilor Aliate.

Cronologia monarhiei în România

93

1944
• martie 1944 - Trupele rusești (sovietice) intră pe teritoriul României. • 23 august 1944 - În urma refuzului lui Antonescu de a încheia armistițiul cu Aliații, Regele Mihai îl demite și îl arestează, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu și sprijinit de partidele democratice, inclusiv de minusculul partid comunist. În cursul serii, Regele transmite prin radio o proclamație către popor si Armată, prin care cere încetarea ostilităților contra Armatei Roșii si anunță acceptarea armistițiului cu Aliații, însă fără să-l semneze. Urmează lupte grele între români și Aliați, pe de o parte, și germani, pe de altă parte, în urma cărora capitala României este eliberată fără nici un ajutor din partea sovieticilor. Aceștia, odată proclamată încetarea focului de către Rege, ocupă în scurt timp toată România. Armistițiul cu Aliații se va semna la Moscova abia trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, în termeni impuși aproape în întregime de către Uniunea Sovietică[3] . Lovitura de stat de la 23 august a echivalat, astfel, cu o „capitulare”[4] , o „predare necondiționată”[5] în fața sovieticilor. • 30 august 1944 - Trupele rusești (sovietice) ajung în Bucureștiul eliberat complet de către trupele române. • 12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a armistițiului. • 25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberată în întregime chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai. • 2 decembrie 1944 - Sănătescu își dă demisia din funcția de premier. Este numit ca șef al guvernului generalul Nicolae Rădescu.

1945
• 6 martie 1945 - În urma amenințărilor rusești, la putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza. • 20 august 1945 - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu și de Constantin Brătianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist. Cu sprijinul sovieticilor, Petru Groza refuză să demisioneze și își continuă activitatea de premier. • 21 august 1945 - Regele refuză colaborarea cu guvernul procomunist și declanșează "greva regală". Regele încetează a mai promulga actele și legile emise de guvern. Greva va dura pana în ianuarie 1946. • 8 noiembrie 1945 - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestație promonarhistă și anticomunistă. Guvernul procomunist deschide focul și operează nenumărate arestări.

1946
• ianuarie 1946 - În urma lipsei de suport din partea SUA și a Angliei, Regele înceteaza greva, însă numește în guvern doi membri ai partidelor democratice. • 19 noiembrie 1946 - Alegeri parlamentare. În urma victoriei covârșitoare a democraților lui Maniu și Brătianu, guvernul procomunist falsifică grosolan rezultatele alegerilor.

1947
• 29 iulie - 4 noiembrie 1947 - În urma unei înscenări, sunt arestați și judecați Iuliu Maniu și alți lideri democrați, personalități politice marcante interbelice. Maniu este condamnat la temniță pe viață, murind în 1955 la închisoarea din Sighet. • 11 noiembrie 1947 - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prințesei Elisabeta a Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru acțiunile sale împotriva comuniștilor și sovieticilor. Aici Mihai se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil. Potrivit anumitor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post[6] , Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că "mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos"”. Potrivit propriei sale relatări[7] , Regele Mihai n-a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, care se presupune ca ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai în

Cronologia monarhiei în România noiembrie 1947[8] [9] [10] [11] [12] , a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație[13] [8] [14] facută de John Kreuger, fostul soț al fiicei Regelui Mihai, Principesa Irina. Renumitul editorialist Dan Cristian Turturică[15] susține că „Regele nu furase acele tablouri, ele fiindu-i oferite de conducerea comunistă pentru a pleca mai repede din țară”[10] . Comuniștii sperau că Regele Mihai nu se va mai întoarce în țară. Spre surpriza acestora, Regele revine în România pe 20 decembrie, anunțând guvernul și de intențiile sale de a se căsători. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor. • 30 decembrie 1947 - Palatul Regal este înconjurat de trupe sovietice și unități române fidele comuniștilor. Potrivit propriilor sale relatări, sub șantaj și amenințat cu pistolul de către Petru Groza, Regele Mihai este nevoit să abdice. Comuniștii proclamă Republica Populară Română. Potrivit autobiografiei fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic[16] . Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nici n-a jurat pe Constituție, nici n-a fost investit în funcție de Parlament în a doua sa domnie, consideră abdicarea sa drept nulă, argumentând ca aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de către Dumnezeu.

94

1948
• 3 ianuarie 1948 - Regele părăsește România cu trenul, alături de mama sa și de câțiva apropiați. Când a părăsit România, valorile financiare ale Regelui Mihai se ridicau la 500.000 franci elvețieni[17] , se pare primite de la guvernul comunist, conform transcrierilor sovietice recent declasificate[18] [19] ale convorbirilor oficiale dintre Stalin și prim-ministrul român Petru Groza. Regele Mihai a negat de repetate ori în trecut[20] că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu el în exil vreo valoare financiară sau bunuri de valoare în afară de patru automobile personale, încărcate în două vagoane de tren. Totuși, în mod aparent lipsit de griji financiare, în timpul vizitei la New York din martie 1948[21] , Mihai și-a permis să meargă la cumpărături pe Fifth Avenue, artera comercială cea mai scumpă din lume[22] . De asemenea, lui Mihai i-a plăcut atât de mult avionul în care a survolat Statuia Libertății, încât s-a gândit că l-ar putea cumpăra[23] . • martie 1948 - Regele Mihai declară la Londra că abdicarea sa a fost obținută prin forță și în consecință este nulă. Ca urmare a acestor declarații, guvernul comunist retrage cetățenia română regelui și membrilor familiei regale. Sunt confiscate toate proprietățile regale. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni de zile pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România[24] , în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile si o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin[25] .
s:Actul de abdicare a regelui Mihai I

Cronologia monarhiei în România

95

Anii 1951 - 2005
• 1948 - 1989 - După ce a locuit o vreme în Anglia, Mihai se stabilește în Elveția, la Versoix. De aici va superviza activitatea Comitetului Național Român, principala organizație a exilului român, condusă de către Nicolae Rădescu, fostul prim-ministru al României și ulterior de Constantin Vișoianu, fost ministru de externe. În anii '50 si apoi din nou începând din anii '80, Regele Mihai transmite Mesaje către țară și ține legăturile cu refugiații care vin din România.

Note
[1] Pr. Dimitrie Bejan - De vorbă cu câțiva intelectuali (http:/ / www. sfaturiortodoxe. ro/ bejan2-7. htm), site-ul "Sfaturi Ortodoxe" (http:/ / www. sfaturiortodoxe. ro/ ) la data de 15 iulie, 2007 [2] "Decret regal privind investirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri", 5 septembrie 1940 (http:/ / www. unibuc. ro/ eBooks/ istorie/ istorie1918-1940/ 13-15. htm) [3] Studiu de țară: România Cap. 23 (în lb. engleză), Biblioteca Congresului S.U.A. (http:/ / countrystudies. us/ romania/ 23. htm) [4] "Hitler recurge la 'marionete' în România" (în lb. engleza), Washington Post, 25 august, 1944 (http:/ / pqasb. pqarchiver. com/ washingtonpost_historical/ access/ 148133682. html?did=148133682& FMT=ABS& FMTS=ABS:AI& dids=148133682:148133682:& date=Aug+ 25,+ 1944& author=& pub=The+ Washington+ Post+ + ) [5] "Regele proclama predarea națiunii și dorinta de a ajuta Aliații" (în lb. engleză), The New York Times, 24 august, 1944 (http:/ / pqasb. pqarchiver. com/ nytimes/ 88607977. html?did=88607977& FMT=ABS& FMTS=AI& date=Aug+ 24,+ 1944& author=By+ DANIEL+ T. + BRIGHAMBy+ Telephone+ to+ THE+ NEW+ YORK+ TIMES. & pub=New+ York+ Times+ + ) [6] "Churchill l-a sfătuit pe Mihai să revină" (în lb. engleză), Washington Post, 31 decembrie, 1947 (http:/ / pqasb. pqarchiver. com/ washingtonpost_historical/ access/ 293287632. html?did=293287632& FMT=ABS& FMTS=ABS:AI& dids=293287632:293287632:& date=Dec+ 31,+ 1947& author=& pub=The+ Washington+ Post) [7] Speech al Majestatii Sale Mihai I, Regele Romaniei, adresat Institutului Regal de Servicii Unite pentru Studii de Aparare (în lb. engleză), Londra, 26 martie, 1997 (http://www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/english/agende/mar2697.html) [8] en Diverse (http:/ / evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 677728/ Miscellaneous/ ), Evenimentul Zilei, 24 martie, 2005 [9] en Diverse (http:/ / evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 676830/ Miscellaneous/ ), Evenimentul Zilei, 14 martie, 2005 [10] "Speranța Lia Roberts" (http:/ / evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 639273/ Speranta-Lia-Roberts/ ), Evenimentul Zilei, 18 ianuarie,

2004
[11] en "Artă fierbinte, bani reci" ("Hot Art, Cold Cash"), pag. 177,184, de Michel van Rijn. Little Brown & Co., octombrie 1994. (http://web.archive.org/web/20070710080141/www.michelvanrijn.nl/artnews/mvrhotartcoldcash.pdf) Pentru mai multe informații despre expertul poliției britanice în traficul cu artă Michel van Rijn, vedeți 1 (http://www.museum-security.org/ cyprus-and-michel-van-rijn. htm) și 2. (http:/ / news. bbc. co. uk/ 1/ hi/ entertainment/ arts/ 3724256. stm) [12] „Monarhia, singurul bastion împotriva comuniștilor” (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ monarhia-singurul-bastion-impotriva-comunistilor/ 336307), Adevărul, 29 decembrie, 2007 [13] "Madonna lui Raibolini la MNAR", Ziua, 20 noiembrie, 2004 (http:/ / ziua. ro/ display. php?id=162992& data=2004-11-20& ziua=1e5692b536aa233f6d6ac3b1d11dd6c9) [14] "O DONATIE PRESTIGIOASA: " Madona cu Pruncul" de Francesco Raibolini, numit Il Francia", site-ul Online Gallery la data de 9 decembrie, 2006 (http://www.onlinegallery.ro/museums/muzeul_de_arta/donatie.html) [15] "Articole de Dan Cristian Turturica", site-ul Hotnews.ro la data de 9 decembrie, 2006 (http:/ / www. hotnews. ro/ articole_autor_50-articole-de-Dan-Cristian-Turturica-Evenimentul-Zilei. htm) [16] en Pavel Sudoplatov, Anatoli Sudoplatov, Jerrold L. Schecter, Leona P. Schecter, Special Tasks: The Memoirs of an

Unwanted Witness—A Soviet Spymaster. Editura Little, Brown and Company, Boston, 1994, pagina 232. ISBN 0316773522 : "Stalin instructed Molotov to obstruct the implementation of the Marshall Plan in Eastern Europe. This was carried out in various ways. Vyshinsky personally conducted negotiations with King Michael of Romania for his abdication, guaranteeing part of his pension in Mexico." [17] "Regele exilat ar trebui să devină pilot'" (în lb. engleză), BBC, 2 ianuarie, 2005 (http:/ / news. bbc. co. uk/ 1/ hi/ uk/ 4118629.
stm) [18] ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", ROMPRES, 13 aprilie, 2005 (http:/ / stiri. rol. ro/ stiri/ 2005/ 04/ 185333. htm) [19] ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", agenția ROMPRES citată de Adevărul de Cluj, 13 aprilie, 2005 (http://adevarul.cluj.astral.ro/arhiva/2005/04/13/p4.pdf) [20] Interviul Regelui Mihai acordat ziarului Ziua, nedatat. (http:/ / www. geocities. com/ capitolhill/ lobby/ 8957/ 960510. html) Un alt interviu similar acordat ziarului Adevarul (http://www.adevarulonline.ro/articole/ nato-era-mai-important-in-sens-militar-insa-europa-este-politic-mai-mult-decat-ne-dam-seama-acum-afirma-m-s-regele-mihai/ 127348), 3

mai, 2005
[21] "Oameni" (în engleză), Time, 22 martie, 1948 (http:/ / www. time. com/ time/ magazine/ article/ 0,9171,804493,00. html)

Cronologia monarhiei în România
[22] "Magheru, printre cele mai scumpe bulevarde din lume", Bloombiz.ro, 30 octombrie 2006 (http:/ / www. bloombiz. ro/ Magheru_printre_cele_mai_scumpe_bulevarde_din_lume_--a67774. html) [23] "Oameni" (în engleză), Time, 22 martie, 1948 (http:/ / www. time. com/ time/ magazine/ article/ 0,9171,804493,00. html) [24] "Anna și cu mine" (în engleză), Time, 15 martie, 1948 (http:/ / www. time. com/ time/ magazine/ article/ 0,9171,779700,00. html) [25] "Reuniune în Davos" (în engleză), Time, 2 februarie, 1948 (http:/ / www. time. com/ time/ magazine/ article/ 0,9171,855904,00. html)

96

Vezi și
• Însemnele regalității române • Casa Regală a României

Pierderi teritoriale ale României
Pierderile teritoriale ale României sunt trecerile unor teritorii de sub suveranitatea statului român sub o suveranitate străină, în decursul istoriei.

Motivele pierderilor
Motivele pierderilor sunt multiple: • prin cedare și tratat, în situația de pace cu statul beneficiar, dar sub amenințarea trecerii la starea de război ; • prin cedare și tratat, în situația de pace cu statul beneficiar, dar sub presiunea politică, economică sau militară a unei mari puteri, susținând statul beneficiar ; • prin înfrângere militară.
În verde, teritoriile cedate de România Rusiei în 1878

În roșu : teritoriul cedat de România Austro-Ungariei și în verde, cel cedat Bulgariei în martie 1918

Pierderi teritoriale ale României

97

Teritoriile pierdute de România în 1940

În roșu și roz, teritoriile cedate de România Uniunii Sovietice, apoi Ucrainei, după 1948

Pierderi teritoriale ale României

98

Lista pierderilor
• În 1878, România a fost silită să cedeze imperiului rus, deși cele două state erau aliate, județele Cahul, Bolgrad și Ismail pe care le moștenise de la principatul Moldovei în 1859 ; a redobândit această regiune în 1918 prin unirea Basarabiei; • În martie 1918, prin pacea de la București, România, înfrântă de armatele austro-germane și bulgare, a fost silită să cedeze Austro-Ungariei o fâșie de teritoriu de-a lungul Carpaților, și Bulgariei, Dobrogea la sud de linia Rasova-Agigea (Bulgaria recăpătase deja Cadrilaterul în decembrie 1916) ; a redobândit aceaste teritorii prin unirea din 1918;

Zona litigioasă din dreptul golfului Musura, văzută din farul de la Sulina

• În vara anului 1940, prin ultimatumul și dictatele consecutive pactului Hitler-Stalin, România este silită să cedeze Uniunii sovietice: Bucovina de Nord, ținutul Herței și Basarabia, Ungariei: Transilvania de Nord, iar Bulgariei: Dobrogea de Sud (la sud de linia Ostrov-Vama Veche) ; a redobândit Transilvania de Nord prin Tratatul de la Paris din 1947 ; • În 1948, printr-un protocol bilateral româno-sovietic, România, înfrântă de Uniunea Sovietică în 1944, este silită să-i cedeze acesteia, deși între timp cele două state deveniseră aliate în septembrie 1944, insulele Coasta-Dracului (Tătaru-mic), Dalerul mare, Dalerul Mic, Maican, Limba și Șerpilor, primele patru situate pe Brațul Chilia, a cincea la ieșirea acestuia în mare, iar a șasea în larg[1] ; • În 2009, după delimitarea frontierei maritime între România și Ucraina prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) de la Haga[2] , România a mai pierdut o fâșie de ape teritoriale în dreptul golfului Musura prin stabilirea balizelor frontaliere ucrainene nu pe traseul frontierei de jure (de drept) ci mai la sud, de-a lungul digului nord de la Sulina și de acolo la linia fixată de CIJ, creând astfel un nou traseu de facto.

Bibliografie
• M.N. Comnenul, Pământul Românesc de-a lungul veacurilor, atlas istoric, Payot, Lausanne, 1919 • Atlas istorico-geografic, Academie Română, 1995, ISBN 973-27-0500-0 • Petre Gâștescu, Romulus Știucă: Delta Dunării, ed. CD.Press, București, 2008, ISBN 978-973-1760-98-9.

Note
[1] Pe Harta Principatelor Unite ale României de Pr. George Filipescu-Dubău și Anton Parteni-Antonin, Iași 1865, apar denumirile de Tatomir pentru acest braț secundar, și de Tatomirești pentru localitatea astăzi denumita Tatanir. Atât Tătaru cât și Tatanir sunt greșeli de transcriere a cartografilor militari de le sfârșitul secolului XIX. Brațul Chilia apare, în cronicile bizantine și genoveze din Evul Mediu, sub numele de Lykostoma ("gura lupilor" în grecește) sau Licostomo, care desemnează și un port-cetate așezat nu departe de actuala localitate Periprava. [2] Alina Neagu (3 februarie 2009). „ Verdict favorabil Romaniei la Curtea Internationala de Justitie: Insula Serpilor nu are statut juridic de insula, ci de stinca (http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-esential-5383108-verdict-favorabil-romaniei-curtea-internationala-justitie-insula-serpilor-nu-are-statut-juridic-insula-stinca. htm)”. Hotnews.ro. . și MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=38128& idlnk=2& cat=4) mae.ro, accesat 4 februarie 2009

Pierderi teritoriale ale României

99

Vezi și
• • • • România Geografia României Istoria României Regiuni istorice românești

Legături externe
• ro Ion Calafeteanu, Istoria României Mari (http://old.ournet.md/~romare/pagini/istorie/romani.htm) • en Ion Calafateanu, History of Romanians (http://www.roembus.org/english/romanian_links/ history_of_romanians.htm)
Portal România

România comunistă
România comunistă se referă la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Română[1] și, respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, PCR a fost, de facto, partidul politic unic în România. După încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei Defilare de 23 August cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2] , în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat in exil, în același timp fiind proclamată Republica Populară Română.

Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

România comunistă

100

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României Portal România

România comunistă

101

Perioada Republicii Populare
Pentru detalii, vezi: Republica Populară Română. În primii ani de dominație comunistă, resursele secătuite de război ale României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a masca jefuirea țării, care se suprapunea uriașelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137 [3] la mai multe zeci de mii [4] ) au fost închiși din motive politice, economice sau altele. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în Rețeaua carcerală și de lagăre a Republicii Socialiste România cazurile oponenților politici.[5] . La începutul deceniului al șaptelea (1960÷1970), guvernul român a început să treacă la acțiuni pentru creșterea gradului de independență față de Uniunea Sovietică.

Perioada Ceaușescu
Pentru detalii, vezi: Republica Socialistă România. Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în occident. Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România. Pentru detalii, vezi: Revoluția română din 1989.

Crimele comise de regimul comunist în România
O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de președinția României în aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime principale comise de regimul comunist din România: 1. Abandonarea intereselor naționale prin servilism în relațiile cu URSS după 1945; 2. Anihilarea statului de drept și a pluralismului prin înscenări și fraude, mai ales după furtul alegerilor în noiembrie 1946; 3. Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților; 4. Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei și ostil valorilor politice și culturale naționale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democrației ca mișcare politică opusă bolșevismului PCR;

România comunistă 5. Sovietizarea totală, prin forță, a României, mai ales în perioada 1948-1956, și impunerea unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul liderului suprem; 6. Politica de exterminism social (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime, țărani, intelectuali, studenți) ghidată de preceptul luptei de clasă a făcut între 500 000 și două milioane de victime; 7. Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală; 8. Exterminarea programată a deținuților politici; 9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962); 10. Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Greco-Catolice; 11. Arestarea, uciderea, detenția politica sau deportarea țăranilor oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor țărănești (1949-1962); 12. Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea și „vânzarea” evreilor și germanilor; 13. Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea intelectualilor neînregimentați ori protestatari (1945-1989); 14. Reprimarea mișcărilor și acțiunilor studențești din 1956; 15. Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului (1977), Brașov (1987) și a celorlalte greve din anii 1980; 16. Reprimarea oponenților și disidenților în anii 1970 și 1980 (omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Răută); 17. Distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureștiului); 18. Crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap (ex: Cighid); 19. Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”; înfometarea populației, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un întreg popor; 20. Conceptualizarea mizeriei materiale și morale, precum și a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste; 21. Masacrarea cetățenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluției din 1989. Raportul "Tismaneanu" prezintă instituțiile și personajele cheie ale opresiunii comuniste: • • • • • • • • Prima generație de comuniști Demnitari vinovați de „impunerea și perpetuarea unui sistem bazat pe crimă și fărădelege” Demnitari ai aparatului represiv Șefii spionajului Ideologi Ziariști Conducătorii aparatului ideologic în perioada Ceaușescu Exponenți ai protocronismului.

102

În raport sunt nominalizați și disidenții din perioada regimului comunist.

Note și referințe
[1] Între 30 decembrie 1947 și 1954, precum și între 1964 și 1965, România a purtat denumirea de Republica Populară Română, iar între 1954 și 1964, a purtat denumirea de Republica Populară Romînă. [2] „Orientările și directivele venite de la Moscova s-au aflat în conflict cu interesele naționale românești. Pentru regimul sovietic, România era un segment din «cordonul sanitar» instituit de «statele burgheze», segment ce trebuia sfărâmat. De aici teza lansată de Comintern despre «caracterul multinațional» al statului roman și cea a autodeterminării până la despărțirea de stat a «popoarelor» din România: «moldovenii» din Basarabia, maghiarii din Transilvania, bulgarii din Dobrogea. Uniunea Sovietică si Cominternul urmăreau dezagregarea României, acțiunile lor îmbrăcând forme variate, de la propagandă până la posibila intervenție armată (ultimul plan de intervenție militară datează din 1924). Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, 1999 [3] http:/ / www. asianresearch. org/ articles/ 1555. html

România comunistă
[4] " (http:/ / www. procesulcomunismului. com/ marturii/ fonduri/ gcaraza/ aiud/ docs/ cap4. htm)", doar în închisoarea de la Aiud erau 625 de prizonieri politici, care au fost înfometați până la moarte în perioada 1945 și 1964 [5] " (http:/ / www. procesulcomunismului. com/ marturii/ fonduri/ mart45_64/ default. asp. htm)", mărturii pentru perioada 1945 – 1964.

103

Vezi și
• • • • • Raportul Tismăneanu Republica Populară Română Republica Socialistă România Listă de comuniști români Scînteia – Ziarul Partidului Comunist Român

Legături externe
• Raportul final (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006 • Ceausescu.org (http://www.ceausescu.org/), • Memorialul Sighet (http://www.memorialsighet.ro/en/), • Istorii ale fugii unor români din propria lor țară (http://oneescape.com) • Culegere de poezii propangandistice, 1952 (http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/01/ poezia-noua-in-republica-populara.html) • Denize Eugen - Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej (http://www. revista.memoria.ro/?location=view_article&id=386), Memoria - revista gândirii arestate • Un regim ilegitim si criminal (http://www.revista22.ro/un-regim-ilegitim-si-criminal-3318.html) < Al doilea război mondial | Istoria României | Revoluția din 1989 >

Revoluția Română din 1989

104

Revoluția Română din 1989
Revoluția română din 1989 Parte a Revoluțiilor din 1989

Revoluționari într-un camion al armatei.
Informații generale Perioadă Loc Rezultat 16 decembrie - 25 decembrie 1989 România Victoria revoluționarilor, instaurarea democrației și executarea lui Ceaușescu și a soției. Combatanți RS România Securitatea protestatarii anticomuniști

Conducători Nicolae Ceaușescu† mai mulți lideri modifică [1]  

Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Revoluția Română din 1989

105

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României Portal România

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat și execuția lui Ceaușescu și a soției sale Elena. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

Înainte de revoluție
Pentru detalii, vezi: România comunistă. La fel ca în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România nu era mulțumită de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu (inclusiv proiecte de construcții grandomane și un regim de austeritate menit să permită României să-și plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară; în paralel cu creșterea dificultăților economice, poliția secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat polițienesc. Spre deosebire de conducătorii Pactului de la Varșovia, Ceaușescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci a urmărit o politică externă proprie. În timpul când liderul sovietic Mihail Gorbaciov vorbea despre reformă, activitatea lui Ceaușescu semăna cu megalomania și culturile personalității ale liderilor comuniști est-asiatici precum nord-coreeanul Kim Ir-sen.

Revoluția Română din 1989 În martie 1989, o serie de activiști de frunte ai P.C.R. au protestat printr-o scrisoare împotriva politicii economice a lui Nicolae Ceaușescu („Scrisoarea celor șase”), dar la scurtă vreme, Nicolae Ceaușescu obține o victorie politică importantă: Republica Socialistă România reușește achitarea datoriei externe de circa 11 miliarde dolari, cu câteva luni înainte de termenul pe care chiar dictatorul român îl preconizase. La 11 noiembrie 1989, înainte de congres, pe străzile Brezoianu și Kogălniceanu din București, studenți din Cluj-Napoca și București au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului Ceaușescu. Studenții Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-Napoca și alții au fost arestați și anchetați de lucrătorii Securității de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societății socialiste.[2] O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naționalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în fața naționalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un campionat mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate, care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți. Căderea Zidului Berlinului și înlocuirea în noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov sunt semne ale unui climat revoluționar în Europa de Est. Între 20 și 24 noiembrie 1989 a avut loc Congresul al XIV-lea al PCR, care contrar așteptărilor opiniei publice interne și internaționale - nu a adus nici o schimbare în politica partidului. Ceaușescu a fost reales în funcția de secretar general al P.C.R., partidul unic (comunist) din România. De asemenea, ceilalți membri ai Comitetului Politic Executiv (CPEx) al CC au fost confirmați în funcția lor. În discursul final rostit la Congres, Ceaușescu a amintit și de Pactul Molotov-Ribbentrop, cerând anularea consecințelor acestuia (implicit, retrocedarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, anexate în virtutea acestui pact).Wikipedia:Citarea_surselor În luna decembrie 1989, în ziarul Scînteia, apare pe prima pagina un discurs al președintelui Ceaușescu transcris cu toate greșelile gramaticale și de pronunțare pe care acesta le făcea în exprimarea orală. A fost un semnal transmis în toate cotloanele țării, fiindcă ziarul avea o răspândire națională necondiționată de numărul cititorilor (puțini au citit însă acea primă pagină). Numărul respectiv al Scînteii a dispărut însă apoi din bibliotecile publice.Wikipedia:Citarea_surselor La 4 decembrie, 1989 Ceaușescu a participat împreună cu o delegație la întrunirea din Moscova a conducătorilor țărilor participante la Tratatul de la Varșovia, și a fost primit separat de Mihail Gorbaciov. Liderul sovietic a ținut o informare cu privire la rezultatele întâlnirii pe care o avusese cu George H. W. Bush în Malta.

106

Cronologia ultimelor 80 zile ale regimului Ceaușescu
Sursa: „Carol Roman: Ceaușescu - Ultimele 100 de zile fatale”, Editura Carro • 2 octombrie - Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru în județul Ialomița. Vizită la unități de industrie alimentară din capitală (cuvântare). • 4 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică. • 5 octombrie – Consfătuire de lucru la CC al PCR (cuvântare). • 6 – 8 octombrie – Nicolae Ceaușescu participă la festivitățile de la Berlin consacrate împlinirii a 40 de ani de la înființarea RDG (dată la care începe destrămarea regimului comunist din această țară). • La 7 octombrie au loc întâlniri cu Jivkov și Honecker și secretarul P. C. Vietnamez. • 9 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită în piețe agroalimentare din capitală. Întâlnire cu Yasser Arafat. • 10 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în piețe și la institutele de cercetări. • 12 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. Întâlnire cu conducerea comisiei economice româno-americane (cuvântări). • 14 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediții a Târgului Național București (TIB); – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în județul Bistrița-Năsăud (cuvântări).

Revoluția Română din 1989 • 16 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la un miting popular la Bistrița; primirea delegațiilor țărilor socialiste la TIB (cuvântare). • 18 octombrie – Telegrame legate de realegerea lui Nicolae Ceaușescu; ședința Tratatului de la Varșovia (cuvântare). • 19 octombrie – Primiri: trimisul Iranului • 20 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. (cuvântare). • 21 octombrie – Elena Ceaușescu prezidează Plenara Consiliului Național al Științei și Învățământului (cuvântare Elena Ceaușescu). • 23 octombrie – Primiri: reprezentantul Ciprului (cuvântare) • 24-25 octombrie – La Plenara lărgită a CC al PCR, Nicolae Ceaușescu prezintă expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activității ideologice, politico-educative, de dezvoltare a conștiinței revoluționare, de formare a omului nou, constructor conștient al socialismului și comunismului în România”. • 26 octombrie –– Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariția în presă de date de recolte false („Scînteia”, „România liberă”, ș.a.) • 27 octombrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare la Marea Adunare Națională (MAN). • 28-30 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru județul Brăila. • 3 noiembrie – Apariția unei cărți a Elenei Ceaușescu în Siria. • 7 noiembrie – Conferințe județene de partid • 8 noiembrie – Ziarele „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. susțin campania pentru realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general; Vizită în unități industriale și științifice din București. • 9 noiembrie – Conferința organizației municipale București. (cuvântare) • 10 noiembrie – Consfătuirea secretarilor cu probleme economice la CC al PCR; apariția unei cărți standard Nicolae Ceaușescu în Tanzania. • 14 noiembrie – Primiri: ministrul de externe cubanez, ziarist din China, apariție carte standard Nicolae Ceaușescu la Bogota. • 16 noiembrie – Interviu acordat agenției de presă „Prensa Latina”, mesajul lui Nicolae Ceaușescu pentru studenți. • 18 noiembrie – Interviu pentru presa din RPD Coreeană, apariția în „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. de picturi reprezentându-i pe Elena și Nicolae Ceaușescu. • 19 noiembrie – Interviu Kuweit; coperți cărți. • 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al PCR. Cuvântări Nicolae și Elena Ceaușescu; întâlniri cu prim-secretari din Bulgaria, RDG, Afganistan, Coreea, Cuba etc. Congresul îi realege pe Nicolae și Elena Ceaușescu, continuând cu intensitate cultul personalității acestora. • 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae și Elena Ceaușescu. • 27 noiembrie – Interviu acordat unui ziarist din Nigeria. • 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceaușescu efectuează o vizită în unități industriale și de cercetare din București. • 1 decembrie – Cuvântare la CPEx. al CC al PCR. • 2-3 decembrie – La Malta se desfășoară întâlnirea la nivel înalt americano-sovietică. • 4 decembrie – Întâlnirea, la Moscova, între Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, cu prilejul participării la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. Are loc un schimb dur de replici între cei doi, încheiat cu o amenințare din partea lui Mihail Gorbaciov care-i cere lui Nicolae Ceaușescu să îmbunătățească nivelul de trai al populației și să respecte drepturile omului. • 5 decembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”, ș.a. prezintă decretul aberant al Consiliului de Stat cu privire la mărirea a burselor studenților; reacții în școli și facultăți; Primire: ministrul de externe al RPD Coreeană. • 8 – 10 decembrie – Presa abundă de declarații din țările în curs de dezvoltare laudative la adresa lui Nicolae Ceaușescu.

107

Revoluția Română din 1989 • Declarația și Programul în opt puncte al Frontului Popular Român de la Iași, a fost difuzat sub forma de manifest la Iași, Bacău, Roman începând cu ziua de 10 decembrie 1989. • 11 – 12 decembrie – Ședința comună a CC al PCR, a Biroului Permanent și birourilor secțiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN și consiliile populare și ascultă o informare a lui Nicolae Ceaușescu cu privirea la ședința de la Moscova a Tratatului de la Varșovia. • 14 decembrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare în fața Marii Adunări Naționale. Un grup de oponenți ai regimului dictatorial a încercat să organizeze o acțiune restrânsă la Iași, prin adunarea în Piața Unirii a unor intelectuali, studenți și muncitori sub egida Frontului Popular Român. Mitingul a fost preîntâmpinat de autorități. • 16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale și anticomuniste la Timișoara. Intervenția forțelor de ordine se soldează cu zeci de morți și răniți. • 17 decembrie – Ședință a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timișoara. • 18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceaușescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale și tehnici dintre cele două țări. • 19 decembrie – La Timișoara se declanșează greva generală și se cere demisia lui Nicolae Ceaușescu. Generalul Ștefan Gușă, șef al Marelui Stat Major, raportează la București că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timișorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi. • 20 decembrie – Timișoara devine primul oraș liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formațiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceaușescu revine în țară. El se adresează populației, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timișoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani și nu au nimic comun cu clasa muncitoare. • 21 decembrie – Decret prezidențial de instituire a stării de necesitate în județul Timiș. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceaușescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în fața Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA și în Piața Romană. În cursul nopții se trage în demonstranți și se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declarația și Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timișoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineața zilei de 21 decembrie 1989. • 21-22 decembrie – Au loc confruntări armate și demonstrații populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime. • 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae și Elena Ceaușescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsați în zona Titu și preluați de miliție. În jurul orei 18:00 cuplul Ceaușescu este luat și depus într-o unitate militară din Târgoviște. Se desfășoară prima ședință a Comitetului Frontului Salvării Naționale, compus din vechi comuniști și disidenți, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele orașe din România. • Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluției. • Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepțional organizat de CFSN, Nicolae și Elena Ceaușescu sunt condamnați la moarte prin împușcare. Sentința este executată în aceeași zi în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceaușescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din București.

108

Evenimentele de la Timișoara, scânteia revoluției
O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naționalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în fața naționalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un Mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți. La cea mai mare întreprindere din Timișoara, U.M.T., o parte a muncitorilor a încercat realizarea unui protest și popularizarea lui în oraș, dar Securitatea a reușit calmarea spiritelor.

Revoluția Română din 1989 În ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politică „Panorama” de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe preotul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din parohia pe care o conducea. Până în ziua de 15 decembrie 1989, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața parohiei din Piața Maria. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins. La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnicăWikipedia:Citarea_surselor. La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptățit ca pastor. Enoriașii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărțuire și evacuare. Mulți trecători, printre care și enoriași ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile și aflând de la susținătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricționa libertatea religioasă. Când a devenit evident că mulțimea nu va dispărea, primarul, Petre Moț a făcut câteva declarații, sugerând că s-ar fi răzgândit în privința evacuării lui Tőkés. În același timp, mulțimea crescuse amenințător— și de vreme ce Petre Moț a refuzat să-și confirme în scris declarația împotriva evacuării pastorului, mulțimea a început să cânte sloganuri anticomuniste. În consecință, forțele de miliție și ale Securității au intrat în scenă. La 7:30 pm, protestul s-a extins, cauza inițială trecând în planul secund. Unii protestatari au încercat să incendieze clădirea care găzduia comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, în timp ce miliția a recurs la forță și la arestarea multora. Ei s-au mutat în jurul Catedralei Mitropolitane și au plecat într-un marș de protest prin oraș, fiind din nou confruntați de forțele de securitate. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Protestatarii au intrat în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Semnificația prezenței armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceaușescu. Armata a eșuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reușind să transforme Timișoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, mașini în flăcări, TAB-uri care transportau forțe de securitate înarmate și tancuri. După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piața Libertății până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei și Calea Girocului. Tancuri, camioane și TAB-uri blocau accesul în oraș, în timp ce elicopterele patrulau zona. După miezul nopții protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei și Ștefan Gușă au inspectat orașul. Între timp, la București, pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a obținut din partea CPEx aprobarea folosirii forței pentru înăbușirea revoluției de la Timișoara. Pe 18 decembrie, la ora 8.15, Nicolae Ceaușescu îi convoacă la reședința sa din strada Primăverii (București) pe oamenii de cheie ai conducerii de stat, cu care se întâlnește pe rând: generalul Marin Neagoe, șeful Directiei a V-a de securitate și gardă (care l-a însoțit pe Ceaușescu în Iran, împreună cu ministrul de externe Ion Stoian). În jurul orei 8.30 se prezintă generalul Vasile Milea (ministrul apărării), apoi, la scurt timp, Tudor Postelnicu (ministrul de interne) și generalul Iulian Vlad (șeful DSS, cu care Ceaușescu a avut ultimele consultări). Avionul prezidențial a decolat la ora 9.30 și, pentru prima oară, a fost însoțit pe tot teritoriul țării și deasupra apelor teritoriale din Marea Neagră de patru avioane de vânătoare tipul MIG, fapt repetat și la întoarcere, pe 20 decembrie.[3] În dimineața zilei de 18 decembrie, centrul Timișoarei era păzit de soldați și agenți de Securitate în haine civile. Primarul Moț a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea marțialăWikipedia:Citarea_surselor, interzicând populației să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor,

109

Revoluția Română din 1989 unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape. În aceeași seară, 43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenușa” din București, cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată într-o gură de canal aflată pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov. (Pentru detalii vezi: Operațiunea Trandafirul.) La 19 decembrie, Radu Bălan și Ștefan Gușă au vizitat muncitorii din făbricile timișorene, dar au eșuat în a-i determina să-și continue munca. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraș. 100.000 de protestatari au ocupat Piața Operei (astăzi „Piața Victoriei”) și au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. În foaierul Teatrului Național din Timișoara o serie de cetățeni curajoși vor crea Frontul Democratic Român, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflați în Piață. Între timp, Emil Bobu și Constantin Dăscălescu au fost desemnați de Elena CeaușescuWikipedia:Citarea_surselor (Nicolae Ceaușescu era la acel moment într-o vizită în Iran) să se întâlnească cu o delegație a protestatarilor; totuși, ei au refuzat să îndeplinească revendicările oamenilor și situația a rămas în mare parte neschimbată. La 20 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timișoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbușirea protestului, dar până la urmă aceștia s-au alăturat Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timișoara în 22 timișorenilor. Un muncitor explica: „Ieri, directorul făbricii decembrie 1989 noastre și un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn și ne-au spus că huliganii și ungurii devastează Timișoara și că este de datoria noastră se mergem acolo și să ajutăm la înăbușirea demonstrațiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat.”Wikipedia:Citarea_surselor Treptat situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei, Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți.

110

Extinderea mișcărilor de protest în alte localități
Exemplul Timișoarei va fi urmat de alte localități din țară. Astfel, pe 21 decembrie încep manifestații anticeaușiste și în localitățile următoare: • Arad. Începând din 18 decembrie până în dimineața de 22 decembrie sunt trimiși, rând pe rând, de către Elena Ceaușescu trei mari demnitari politici la Arad – Cornel Pacoste, membru CPEx, Ilie Matei, proaspăt secretar C.C. cu propaganda și Radu Constantin secretar C.C. pe probleme MI, de securitate și miliție - la care se adaugă, în 20 decembrie, generalul lt. Ilie Ceaușescu, adjunct al M.Ap.N. și șeful Consiliului Politic al Armatei, fratele lui Nicolae Ceaușescu, mr. Eugen Bădălan, șeful Statului Major al Diviziei din Oradea. Ei s-au deplasat la sediul comitetului județean de partid, fiind primiți de prima secretara PCR Elena Pugna. S-a trecut la executarea "Planului Unic de Cooperare pen tru restabilirea Ordinii Publice grav tulburate în municipiul și județul Arad". S-a format un comandament unic județean, cu următorii membri: prima secretară Elena Pugna, secretarul cu probleme organizatorice Nicolae Angheloiu, comandantul Garnizoanei Militare din Arad, mr. Dumitru Marcu, șeful Inspectoratului județean M.I, col. Grigore Sălceanu, șeful Miliției județene Arad, col. Mihail Cioflică, și șeful de

Revoluția Română din 1989 Stat Major al Gărzilor Patriotice, col. Liviu Stranski - a intrat și secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei și celălalt secretar al C.C. al P.C.R., Radu Constantin.[4] În noaptea de 20 decembrie au fost scrise pe mai multe clădiri din centrul orașului lozinci îndreptate contra regimului comunist. În aceeași zi, au fost răspândite manifeste de solidaritate cu protestele din Timișoara, pe strada Eminescu. Înscrisurile anticeaușiste pe pereți și garduri erau îndepărtate imediat de forțele de ordine, huiduite de trecători. În după-amiaza zilei de 20 decembrie, populația orașului s-a adunat în grupuri în piețe și pe străzi și a manifestat tăcut. În dimineața zilei de 21 decembrie, începând cu orele 7:40, muncitorii din Întreprinderea de Orologerie Industrială, în urma unei întreruperi de curent au încetat lucrul și au ieșit în mod organizat în stradă ca să manifesteze împotriva regimului Ceaușescu. Liderul lor a fost muncitorul Dănilă Onofrei. Lor li s-au alăturat muncitorii din celelalte întreprinderi arădene mari (Întreprinderea textilă UTA, Fabrica de Vagoane, Combinatul de Prelucrare a Lemnului), și au început marșul de protest spre centrul orașului (ora 8). Aproape de centru, coloana de muncitori a fost somată de un baraj al armatei cu focuri de armă îndreptate spre cer. Protestatarii nu s-au speriat, ci au înaintat până în fața soldaților, unde s-au început să manifestau pașnic împotriva regimului. Mai târziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Român din Arad, din care făceau parte revoluționarii: Voicilă Valentin, Crișan Mircea, Onofrei Dănilă, Dima Traian, Gurilă Constantin, Chiș Claudiu, Popa Maria, Groșan Titus, Țâșcă Gheorghe, Nemeș Găvrilă, Pencea Ramona, Bordea Corina, Timar Traian, Gancea Alexandru și Onofraș Vasile. După lăsarea întunericului, demonstranții s-au împrăștiat, din cei peste 80.000 rămânînd în centru numai în jur de 100 de revoluționari, contra a aproximativ 1000 de militari. Unii membri ai comandamentului unic, în primul rând Ilie Matei, Eugen Bădălan, Heredeanu și Dumitru Marcu a vrut să-i lichideze pe demonstranți, însă s-au lovit de opoziția sau pasivitatea primei secretare Elena Pugna și a unor comandanți militari, ca de exemplu mr. Neculae Diaconescu.[5] ,[6] Buziaș (ora 9), Sibiu (ora 9,45), Cugir (ora 11), Târgu Mureș (ora 11,30), Caransebeș, Hunedoara, Reșița (ora 12), Brașov (ora 13)[7] , Ghimbav, Făgăraș, Cluj-Napoca (ora 15), Cisnădie (ora 18), Nădrag (jud. Timiș, ora 18,45), Alba Iulia (ora 22,14).Wikipedia:Citarea_surselor. În Buzău, manifestațiile au început relativ de dimineața (ora 11,00-11,30), prelungindu-se până după-amiază când au început împușcăturile. Două zile mai târziu în oraș intrau tancuri și TAB-uri pentru a restabili ordinea. Împușcăturile au mai durat încă 2 zile dar sporadic, iar Tribunalul Buzău a fost incendiat pentru a se distruge anumite arhive. Pe cerul Buzăului au apărut elicoptere militare și MIG-urile de la Unitatea de Aviație de la Bacău (sau Fetești) . Au fost morți și răniți în acele zile. În memoria lor a fost ridicat un monument în Piața Daciei, în fața Palatului Comunal, cu o placă comemorativă și cu numele tuturor decedaților și dispăruților.

111

• • • • • • • • • • • • •

Revoluția Română din 1989

112

Deznodământul de la București
Evenimentele din Timișoara au fost descrise în jurnalele de știri ale radiourilor Radio Europa Liberă și Vocea Americii, ascultate clandestin de către români, precum și de către studenții care se întorceau acasă pentru sărbătorile de Crăciun. Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceaușescu descoperă în țară o situație deteriorată.[8] La ora 19:00, pe 20 decembrie, el a ținut o cuvântare televizată [9] , transmisă dintr-un studio TV situat în interiorul clădirii Comitetului Central, în care i-a etichetat pe cei care protestau la Timișoara ca dușmani ai Revoluției Socialiste.

Masă de demonstranți la Bucureşti

La propunerea primarului capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocată pentru 21 decembrie în jurul prânzului o mare adunare populară [10] menită să exprime sprijinul populației față de conducerea de partid și de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central (CC), Ceaușescu a evocat o serie de realizări ale „revoluției socialiste” și ale „societății socialiste multilateral dezvoltate” din România. Populația, totuși, a rămas indiferentă, doar rândurile din față sprijinindu-l pe Ceaușescu cu scandări și aplauze. Lipsa sa de înțelegere a evenimentelor și incapacitatea de a trata situația au ieșit din nou în evidență când a oferit, într-un act de disperare, creșterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, și a continuat să laude realizările "Revoluției Socialiste", neînțelegând că altă revoluție se desfășura chiar în fața sa. "Mult timp nu s-a știut cine a "stricat" mitingul lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989. Au apărut fel și fel de personaje care și-au arogat acest merit. Acum se știe că acest fapt se datorează unor grupuri de timișoreni care s-au deplasat la București."[11] Mișcări bruște venind de la periferia adunării și sunetul unor petarde au transformat manifestația în haos. Speriată la început, mulțimea a încercat să se împrăștie. O parte dintre participanții la adunare s-au regrupat lângă hotel Intercontinental și au început o manifestație de protest care apoi a devenit revoluție. Încercările ulterioare ale cuplului Ceaușescu de a recâștiga controlul mulțimii folosind formule ca „Alo, alo!” sau „Stați liniștiți la locurile voastre!” au rămas fără efect. Transmisiunea directa de televiziune a fost întreruptă pentru aceste clipe. O mare parte a mulțimii a plecat pe străzi, în piață au rămas activiștii de partid, membrii gărzilor patriotice, militarii îmbrăcați în civil, oamenii cei mai fideli a dictatorului. După câteva minute, Ceaușescu a fost în stare să-și continue discursul, promițând măriri de salarii și pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii CC. Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceaușescu, cine ești/Criminal din Scornicești”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu până în Piața Unirii, Piața Rosetti și Piața Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universității București, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă. În cursul după-amiezii, Nicolae Ceaușescu a ținut o teleconferință fulger cu prim-secretarii comitetelor județene de partid, în cadrul căreia a vorbit aproape numai el, declarând, că evenimentele ultimelor zile sunt dovada unei acțiuni organizate și dirijate, cu scopul destabilizării țării, și îndreptate împotriva integrității și independenței României. S-a pronunțat pentru mobilizarea generală a întregului activ de partid și de stat, a tuturor forțelor armate, (Miliție, Securitate, unități militare). „Trebuie să demascăm și să respingem cu hotărâre această acțiune și să o lichidăm. Nu

Revoluția Română din 1989 se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acțiuni conjugate împotriva integrității, independenței, a construcției socialiste, a bunăstării poporului.” În continuare, a dat ordin pentru constituirea în fiecare întreprindere, până la nivelul de secții, a unor „grupe de apărare”. Monologul său a fost întrerupt doar pentru un scurt timp de doi participanți: prim-secretarul județului Cluj, Constantinescu, care a cerut - „pentru câteva zile măcar” - instituirea stării de necesitate și în municipiul Cluj-Napoca, iar primul-secretar al județului Brăila, Lungu, a raportat militărește: „Tovarășe secretar general, vă raportez că în adunările ținute cu comuniștii, cu oamenii muncii și-au exprimat totala indignare și au condamnat hotărât manifestările elementelor reacționare. Aici activitatea se desfășoară normal și hotărât pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. Vă asigurăm că vom face totul pentru îndeplinirea indicațiilor ce ni le-ați dat. Am terminat, să trăiți.”[12] Cu trecerea timpului, la București tot mai mulți oameni ieșeau în stradă. Începând cu orele 18 a început reprimarea propriu-zisă care a durat până la a doua zi, ora trei dimineața. Protestatarii - neînarmați și neorganizați - au fost întâmpinați de soldați, tancuri, TAB-uri, ofițeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) și ofițeri de Securitate îmbrăcați în haine civile. Represiunea a început spre miezul nopții, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale. Se trăgea asupra mulțimii de pe clădiri, străzi laterale și din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împușcare, înjunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat în mulțime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau mulțimea cu jeturi de apă puternice, iar milițienii băteau și arestau oamenii. Protestatarii au reușit să construiască o baricadă de apărare în fața Restaurantului Dunărea, care a rezistat până la miezul nopții, dar a fost în cele din urmă doborâtă de forțele de ordine. Cei capturați au fost adunați în puncte de colectare (unul se afla în fața Hotelului Negoiu, iar altul, în spațiul aflat în fața fostului Minister al Comerțului Exterior - stația de troleibuze Piața Universității), duși pentru identificare și înregistrare pe platoul fostei Miliții a Capitalei, iar apoi transportați la închisoarea Jilava. Reprimarea a devenit foarte dură îndeosebi după lansarea zvonului între scutieri că în Piața Romană mai mulți colegi de-ai lor au fost înjunghiați cu șurubelnițe. La un moment dat, toți pasagerii care au coborât la stația de metrou Piața Universității (inclusiv femeile, bătrânii și copiii) au fost maltratați. Cei prinși erau bătuți, târâți pe jos, obligați să se culce pe burtă, unii peste alții, în grămezi. Focuri de armă continue s-au auzit până la 3:00 dimineața, oră la care supraviețuitorii au părăsit străzile. După înăbușirea revoltei, caldarâmul a fost spălat de sânge de mașinile pompierilor și Salubrității.[13] Răniții și morții au fost transportați mai ales la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală și Direcția Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul - la fel cum s-a procedat și cu revoluționarii uciși la Timișoara - de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat.[14] Bilanțul reprimării: 50 de persoane ucise, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava. Nicolae și Elena Ceaușescu au rămas în acea noapte în dormitorul special pregătit din clădirea Comitetului Central al P.C.R., pentru a fi informați operativ asupra desfășurării evenimentelor și a da indicații privind modul de acțiune. Cam pe la 1 noaptea, Vasile Milea și Iulian Vlad l-au informat pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștilor a fost degajată de manifestanți.[15] Dovezi despre evenimentele din acea zi se află și în fotografiile făcute din elicopterele trimise să survoleze zona și de turiștii aflați în turnul hotelului Intercontinental, aflat lângă Teatrul Național București și peste drum de Universitate.[16] ,[17]

113

Revoluția Română din 1989

114

Căderea lui Ceaușescu
Vestea înăbușirii în sânge a demonstrațiilor din ziua precedentă a ajuns în scurt timp la toată populația Bucureștiului. Mulți dintre supraviețuitorii măcelului din zona centrală a orașului au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele întâmplate. Regimul plănuia organizarea de adunări ale muncitorilor la locurile de muncă, la care să fie condamnate „actele huliganice” și de destabilizare. Conform relatărilor ulterioare, muncitorii au refuzat, și din contră, s-a început organizarea de proteste și mai ample Manifestanți pe străzi împotriva regimului. Pe la ora 7:00 dimineața, Elena Ceaușescu a fost informată că un mare număr de muncitori, de la mai multe platforme industriale, înaintau spre centrul Bucureștiului. Baricadele miliției care trebuiau să blocheze accesul spre Piața Universității și Piața Palatului s-au dovedit ineficiente. La 9:30, Piața Universității era plină de oameni. La presiunea masei imense de demonstranți, forțele armate (unități ale armatei, miliției și securității) au început să fraternizeze cu demonstranții. În aceeași dimineață, în jurul orei 9.30 ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis (dar unii susțin și acum, că ar fi fost omorât din ordinul lui Ceaușescu). La ora 9.45 a început ședința de urgență a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reușit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranți. Până la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii țări. Decretul a fost citit și repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi și la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceaușescu, a fost anunțată știrea, că Milea a fost găsit vinovat de trădare, și s-a sinucis pentru a scăpa de consecințe. Cea mai populară teorie era aceea că Milea ar fi fost asasinat ca răspuns la refuzul său de a respecta ordinele lui Ceaușescu. O anchetă ulterioară realizată prin exhumarea cadavrului a concluzionat, în noiembrie 2005, că acesta s-a sinucis într-adevăr cu pistolul unui ofițer de transmisioniști, Marius Tufan. S-a emis și ipoteza, că intenția sa nu a fost sinuciderea, ci provocarea unei stări de incapacitate, însă glonțul i-a secționat o arteră, provocându-i în scurt timp moartea. Această ipoteză este contrazisă de faptul, că fostul ministru al apărării nu și-a tras glonțul în membre, sau alte părți nevitale ale corpului, ci spre inimă. Aflând că Milea s-a sinucis, Ceaușescu l-a numit verbal ca ministru al apărării pe Victor Stănculescu. Generalii și ceilalți ofițeri din comandamentul aflat în clădirea CC au luat la cunoștință numirea lui Stănculescu, au respectat ordinele date de el. Stănculescu - după mărturiile sale ulterioare - a acceptat, dar a început să joace un joc dublu: pe de o parte se arăta loial cuplului dictatorial, iar pe de altă parte a început acțiuni care pot fi caracterizate drept lovitură de stat. La ora 10:07 a ordonat trupelor să se retragă în cazărmi, și să se „parlamenteze” cu demonstranții. După ora 10, venind din străzile laterale, mulțimea a început să ocupe piața din fața sediului CC. Astfel, la ora 11 erau circa 50.000 de oameni în piață, și în orele care au urmat numărul lor s-a mărit la peste 100.000. În jurul orei 11:30, Ceaușescu a luat un portavoce și a încercat să se adreseze mulțumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare și furie. Elicoptere împărțeau manifeste (care nu ajungeau la mulțime din cauza vântului nefavorabil) în care se cerea oamenilor să nu cadă victime ale recentelor "tentative de diversiune", să meargă acasă, și să se bucure de sărbătoarea de Crăciun. Echipa de transmisioniști din sediul CC nu transmitea decât ordinele lui Stănculescu, care a împiedicat ca ordinul gen. Eftimescu care dispunea mișcarea blindatelor din fața Palatului Republicii la intrarea sediului CC să fie executat.[18] Refuzând să pună în aplicare ordinele represive ale lui Ceaușescu, care era comandantul suprem al

Revoluția Română din 1989 armatei, Stănculescu a luat la cunoștință voința poporului exprimată de milioane de români care erau pe străzi, și demonstrau împotriva regimului. Istoricul Ioan Scurtu scrie următoarele: "Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituției aparțineau Președintelui Republicii Socialiste România. Acest fapt a determinat pe unii istorici și neistorici să aprecieze că Stănculescu a dat o lovitură de Stat și sprijinindu-se pe armată a preluat puterea politică în România. O analiză, oricât de sumară, a situației din acea zi de 22 decembrie 1989 conduce la concluzia că notele telefonice menționate au fost rezultatul unei situații care nu fusese creată de generalul Stănculescu, ci de marea masă a populației, care devenise stăpână pe stradă. În acel context, armata nu putea să se confrunte cu sutele de mii de oameni; nu o făcuse pe parcursul zilei de 22 decembrie, când Ceaușescu se afla încă la putere și cu atât mai puțin o putea face acum, când sentimentul victoriei le dădea românilor și mai mult curaj. La ora 13.30, Nicolae Ceaușescu abandonase deja puterea și nu mai îndeplinea funcția de comandant suprem al armatei, nici pe cea de secretar general al P.C.R. și nici de Președinte al Republicii Socialiste România. Lovitura de Stat înseamnă înlăturarea conducătorului de la putere, dar la acea oră România nu mai avea un conducător. În consecință, generalul Stănculescu nu a avut împotriva cui să dea lovitura de Stat, întrucât o asemenea acțiune - dacă ar fi fost în intenția lui – rămăsese fără obiect. La 13.30, cel numit verbal de Ceaușescu în funcția de ministru al Apărării Naționale, a dat un ordin către armată, care se înscria în logica situației concrete."[19] La rândul său, ex-generalul Victor Stănculescu a declarat următoarele: „M-am aflat între două plutoane de execuție: cel al lui Ceaușescu și cel al revoluționarilor!”. Stănculescu l-a „ales” apoi pe Iliescu dintre grupurile politice care încercau să preia puterea. Văzând că soții Ceaușescu nu pot părăsi clădirea nici prin piață, cu TAB-ul, nici prin tunelurile subterane (care erau nefuncționale), generalul Marin Neagoe, comandantul Diviziei a V-a Securității (care asigura paza sediului CC), a cerut elicoptere pentru evacuarea Ceaușeștilor. Generalul Stănculescu a vorbit cu generalul Iosif Rus, comandantul Aviației, care a trimis două elicoptere, însă numai unul a reușit să aterizeze pe terasa-acoperiș a clădirii CC. Pe lângă soții Ceaușescu și paza lor de corp, urcă în elicopterul pilotat de Vasile Maluțan doi demnitari comuniști: Emil Bobu și Manea Mănescu. Ceaușescu a vrut să fugă cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comandă militară secrete din țară (probabil la buncărul din zona Pitești, apostrofat mai târziu ca „punct atomic” într-un comunicat al televiziunii libere), dar avea deja de partea lui sprijinul generalului Rus, comandantul forțelor aeriene, care după scurt timp a dispus închiderea spațiul aerian al României. Spațiul aerian al țării a fost închis inițial din cauza că pe ecranele radar au început să apare zeci, sute, apoi mii de ținte aeriene care păreau să vină din direcția țărilor vecine. Aceste ținte s-au dovedit a fi false; făceau parte dintr-un război electronic. În jurul orei 12:30 Televiziunea a fost ocupată de revoluționari. La 12:51 Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluționari, se adresează telespectatorilor, anunțând fuga dictatorului, și formând cu degetele litera V (semnul victoriei) au rostit celebra frază: Am învins![20]

115

Ultimele momente ale vechiului regim și instalarea celui nou
După fuga lui Ceaușescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în București, precedat de o stare de euforie generală. Mulțimile descătușate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comuniști sunt vandalizate. Țintele preferate sunt portretele dictatorului și lucrările acestuia și ale soției lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă și dispreț. La puțin timp după aceea, în jurul orei 12:50, Televiziunea Română își reia emisia. Mircea Dinescu și Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluționari, anunțând exaltați fuga dictatorului. Haosul din București cuprinde întreaga țară. La vestea fugii cuplului dictatorial în majoritatea localităților din România au avut loc manifestații spontane de protest față de regimul ceaușist și de solidarizare cu revoluția. La unele manifestații de acest fel populația a atacat sedii de partid și de stat, și posturi de miliție. Câțiva lucrători de miliție au fost linșați.

Revoluția Română din 1989 Petre Roman citește de pe balconul CC al PCR Declarația în trei puncte a „Frontului Unității Poporului”, care este citită în jurul orei 15:00 și la Televiziune. În cursul după-amiezii se conturează trei centre de putere: 1. la Televiziune, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, și personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu, 2. la sediul CC al PCR, unde erau pe de o parte revoluționarii pătrunși, și pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeț, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulțime: „Fără comunism!”), și 3. în Ministerul Apărării, unde se afla gen. Victor Stănculescu). În cele din urmă, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR, sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu gen. Stănculescu, și în jurul orei 23:00 este anunțată constituirea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ca noul organ al puterii. Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească. Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ș.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.

116

Contraatacul forțelor loiale vechiului regim
Procesul de preluare a puterii de către noua structură politică Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eșalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat. Odată cu lăsarea serii, obiective importante atât în București (după ora 18:30[21] ) cât și în provincie sunt atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuți. Ei primesc eticheta de teroriști, și populația și armata sunt chemate să apere cuceririle fragede ale revoluției. Unele dintre atacurile armate sunt doar simulate cu niște aparate care emit numai efecte de sunet și lumină. De la Televiziune sunt transmise informații neverificate, contradictorii, care creează o situație confuză și o stare de psihoză generală. Se vor înregistra numeroși morți și răniți, pagube materiale. Au avut loc lupte înverșunate care au continuat și în următoarele 3 zile. Noua conducere, Ion Iliescu personal, prin televiziune și radio a făcut apel la populație să iasă din nou pe străzi și să apere cuceririle revoluționare. Forțele loiale fostului regim (asimilate „teroriștilor”) au deschis focul asupra mulțimii și au atacat puncte vitale ale vieții socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum și Casa Scânteii și oficiile poștale din cartierul Drumul Taberei; Piața Palatului; Universitatea și Piața Universității (una dintre principalele intersecții ale orașului); aeroporturile Otopeni și Băneasa; spitale și Ministerul Apărării. Unii foști angajați ai forțelor de represiune au intrat în acțiune, cu scopul de a crea panică și teroare. Câteva cuiburi teroriste sunt distruse de însăși fostele unități ale Securității, de exemplu USLA, care a acționat de partea revoluționarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării și clădirii Marelui Stat Major. Se înregistrează și incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca „friendly fire” (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni sunt trimise niște întăriri, dar apărătorii cred că sunt atacanți, și deschid focul asupra lor, omorând în jur de 50 de militari.

Revoluția Română din 1989 La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri și câteva unități paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la mulți civili, care acționau în colaborare cu unitățile armatei. Ofițerii Departamentului Securității Statului și alte cadre ale Securității sosite pentru a-și „demonstra loialitatea față de cauza revoluției” erau cel puțin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acțiunilor de luptă a avut mult de suferit.[22] Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzlețe ori se presupunea că se executau trageri cu muniție de război a avut drept consecință pierderea de vieți omenești și mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mișcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mișcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniție de război argumentându-se că „teroriștii roiesc” și atacă de peste tot, informații susținute și difuzate în special prin intermediul Televiziunii de stat de diverse persoane.[23] În noaptea de 22 pe 23, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de șenilele unui tanc în Piața Palatului, la București[24] . Articol apărut în ziarul Expres: „Suprapuse Direcției a V-a și USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiți în diferite posturi. Erau studenți străini, doctoranzi și băștinași devotați trup și suflet dictatorului. Foarte mulți erau arabi și cunoșteau cu precizie cotloanele Bucureștiului, Brașovului și ale altor orașe din România. Pentru antrenament aveau la dispoziție cîteva centre de instruire subterane: unul era în zona Brașovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din întîmplare cîțiva revoluționari în timpul evenimentelor din decembrie.”[25] ;[26] Declarația lui Savin Chirițescu: „Vreau să arăt că subsemnatul și mai mulți colegi din aceeași unitate de tancuri [UM 01060 București-Pantelimon] am capturat teroriști arabi (dintre care unul ne-a spus că este din Beirut) înarmați, pe care i-am predat la Marele Stat Major. Unul era student, am găsit asupra lui un pistol mitralieră de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadență de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma părea făcută dintr-un plastic foarte dur, cu excepția țevii și a mecanismului de dare a focului.”[27] La 24 decembrie, Bucureștiul era un oraș în război. Tancuri, TAB-uri și camioane continuau să patruleze prin oraș și înconjurau punctele problematice pentru a le proteja. La intersecțiile din apropierea obiectivelor strategice au fost construite blocaje rutiere; focuri de armă automată au continuat în Piața Universității și în zonele învecinate, în Gara de Nord (principala stație CFR din oraș) și în Piața Palatului.

117

Procesul și execuția soților Ceaușescu
Pentru detalii, vezi: Procesul și execuția soților Ceaușescu.

Victime
Pe durata revoluției, potrivit datelor oficiale, numărul decedaților și mutilaților prin împușcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760. Au fost înregistrați nu mai puțin de 748 de copii, urmași de

Cadavre ale celor uciși în timpul revoluției (Institutul de Medicină Legală din Bucureşti)

Revoluția Română din 1989 eroi-martiri. Cifrele menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate și verificate conform Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989. Conform datelor din rechizitoriile întocmite de parchetele militare,în rândurile militarilor s-au înregistrat 260 de decedați și 545 de răniți, iar de la Direcția Securității Statului au murit în urma incidentelor din revoluție 65 de angajați și au fost declarați 73 de răniți.[28] Instituțiile militare implicate în evenimentele din decembrie 1989 au evitat să ofere mult timp date despre cadrele împușcate sau rănite. După data de 22 decembrie au fost reținuți, peste 1000 de civili și circa 1500 de militari, milițieni sau securiști motivându-se că aceștia ar fi desfășurat acțiuni împotriva revoluției. Numai de la Direcția a V-a (UM 0666), unitate din cadrul Departamentului Securității Statului, care avea ca principale misiuni paza și apărarea conducerii superioare de partid și de stat, dar și a unor obiective considerate de importanță națională, au fost reținute ca suspecte 341 de cadre. Toți reținuții suspectați de terorism au fost eliberați fără a li se aduce nicio acuzație.[29] Pentru mușamalizarea unor fapte, sau pur și simplu din nepăsare, multe victime nu au fost înregistrate. Nu toate persoanele împușcate au fost înmormântate oficial la cimitire ale eroilor, iar unii martori, dar și răniții și reținuții au preferat, din diverse motive, să nu facă declarații. S-a estimat de către procurorii militari care au anchetat în cauza revoluției că numărul morților și răniților ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial. Pe durata confruntărilor din decembrie 1989 au existat victime din ambele tabere (manifestanți și forțe de ordine). Cele mai multe victime au fost înregistrate la București.[30] Statisticile victimelor revoluției din decembrie 1989 potrivit Ministerului Sănătății: În total: 1104 morți și 3321 răniți (221 civili și 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora când fug cei doi Ceaușești, erau 126 morți și 1107 răniți. La Timișoara: • în perioada 16 – 21 decembrie 73 morți și 296 răniți • după 22 decembrie 20 morți și 77 răniți La București: • până în 22 decembrie, ora 12:08 (ora la care cuplul Ceaușescu fuge), s-au înregistrat 49 morți și 599 răniți • după ora 12:08, din 22 decembrie s-au înregistrat 515 morți și 1162 răniți La Brăila s-au înregistrat 42 de morți. La Cluj s-au înregistrat până în 22 decembrie 29 morți și 58 răniți. La Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. La Sibiu s-au înregistrat 61 de morți și peste 100 de răniți. La Hunedoara șase persoane au fost ucise și alte 19 rănite.[31] Lista persoanelor decedate în evenimentele din decembrie 1989 se poate consulta aici Eroi ai revoluției române din 1989

118

Revoluția Română din 1989

119

Cercetarea crimelor comise în timpul revoluției
Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în momentul de față de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989. „Conflictele interetnice din martie 1990 de la Târgu Mureș vor abate un timp atenția opiniei publice de la problemele revoluției. Este de remarcat că mulți dintre politicienii care s-au afirmat în urma acestui conflict, prin eforturile lor de apărare a patriei în fața primejdiei ungurești, s-au arătat ulterior și susținători ai amnistierii vinovaților din decembrie 1989.”[32]

Manifestație în anul 2009 a „Asociației 21 Decembrie” din Bucureşti pentru urgentarea dosarelor revoluției

Dosarele care au fost întocmite, câteodată într-un mod sumar, fără respectarea tuturor formalităților, nu au fost prelucrate în mod corespunzător și la termenele legale. Procurorul militar general-maior Dan Voinea - adjunctul în 2008 al șefului Parchetelor Militare, care s-a ocupat cel mai mult cu cazul Revoluția din 1989 și mineriadele de mai târziu - a criticat tergiversarea rezolvării acestor cazuri, dar a fost criticat el însuși de Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, care a cerut destituirea lui din funcție.[33] Persoane identificate de anchetatori ca acționând împotriva populației au fost angajați ai fostelor forțe de represiune din Miliție, Armată, Securitate, gărzi patriotice și uneori informatori, aproape în exclusivitate cetățeni români.[34] ,[35] Mai târziu - în cadrul a ceea ce a fost numit de cercetătorul american Richard Andrew Hall, ca „revizionism securist” - favorizați ai fostului regim au încercat să răspândească diferite teorii conspiraționiste. De exemplu, fostul gardian al lui Ceaușescu, locotenentul-colonel de Securitate Dumitru Burlan, îi acuză pe generalii care erau implicați în lovitura de stat condusă de generalul Victor Stănculescu, că ei încercau să creeze scenarii fictive cu teroriști, cu scopul de a induce teama și de a aduce armata de partea conspiratorilor. În schimb, persoanele care au comis atacuri împotriva sediilor milițiilor din câteva județe, în special în județele Harghita și Covasna locuite în majoritate de secui, au fost arestate și judecate, iar milițienii linșați - care erau cadre urâte de populație din cauza contribuției lor la represiunea comunistă - au fost avansați în grad post-mortem, li s-a acordat titlu de revoluționar, iar familiilor lor au fost plătite despăgubiri financiare. Anchetarea celor care au făcut parte din aparatul represiv al statului comunist, și au ucis revoluționari, a fost și ea tergiversată. În majoritatea cazurilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ori inculpații au fost achitați, ori au primit amnistie, sau au fost grațiați de președintele României. Mulți ofițeri și alți demnitari de partid care în decembrie 1989 au contribuit la înăbușirea în sânge a revoltelor populare au fost cooptați în noile structuri ale puterii de stat, sau și-au făcut carieră în lumea afacerilor.[36] ,[37]

Revoluția Română din 1989

120

România după 1989
Pentru detalii, vezi: România începând cu 1989. Fost membru al conducerii Partidului Comunist și aliat al lui Ceaușescu, înainte de a cădea în dizgrațiile dictatorului la începutul anilor 1980, Ion Iliescu s-a impus ca președinte al Frontului Salvării Naționale. Frontul Salvării Naționale, format în principal din membri ai eșalonului secund al Partidul Comunist, și-a exercitat imediat controlul asupra instituțiilor statului, inclusiv mediile informative, ca televiziunea și radioul naționale. FSN a folosit controlul asupra presei în scopul de a lansa atacuri în stil propagandist la adresa oponenților politici, în special partidele democratice tradiționale, care urmau să fie refondate după 50 de ani de activitate subterană (Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat). În 1990, Ion Iliescu a reușit să devină primul președinte ales democratic al României de după al doilea război mondial. În perioada 17-19 martie 1990 au avut loc ciocniri sângeroase la Târgu-Mureș între populația de etnie română și cea maghiară. Aceste evenimente tragice au fost folosite ca pretext pentru reconstituirea unor servicii secrete independente (SRI) sub conducerea lui Virgil Măgureanu. Majoritatea foștilor angajați ai Securității au fost preluați de acest serviciu.[38]

Memorialul eroilor revoluției la Sibiu

Revoluția i-a conferit României o mare solidaritate din partea lumii exterioare. Inițial, o mare parte din această solidaritate a fost inevitabil redirijată spre guvernul Frontului Salvării Naționale. Mare parte din acea solidaritate a fost spulberată în timpul mineriadei din iunie 1990 când minerii și poliția au răspuns la apelurile lui Iliescu, invadând Bucureștiul și brutalizând studenții și intelectualii care protestau împotriva deturnării revoluției române de către foști membri ai conducerii comuniste sub auspiciile Frontului Salvării Naționale. Ion Iliescu a rămas o figură centrală a politicii românești, fiind reales pentru al treilea mandat de președinte în 2000, după ce în perioada 1996-2000 președinte al României a fost Emil Constantinescu. Supraviețuirea politică a fostului om de încredere al lui Ceaușescu a demonstrat ambiguitatea revoluției române, cea mai violentă din anul 1989, dar și o revoluție care, potrivit unora, nu a produs destulă schimbare. Adrian Năstase a fost învins de Traian Băsescu în alegerile prezidențiale din 2004. În 2005, a fost inaugurat Monumentul Renașterii Naționale, care comemorează victimele Revoluției. Din martie 2004 România este membră a NATO, iar din 1 ianuarie 2007 a Uniunii Europene.

Timbru din 1990

Revoluția Română din 1989

121

Institutul Revoluției
Pentru detalii, vezi: Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989. Din 2004 s-a înființat Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, organism al statului român care are menirea să studieze istoria revoluției. Conform unei declarații a lui Lorin Fortuna, membru în conducerea acestui institut, „discuțiile despre faptul că a fost revoluție sau lovitură de stat pot avea și o conotație juridică (...) În decembrie 1989 a fost o revoluție, așa este prevăzut și în Constituție, iar cine neagă acest adevăr este pasibil de pedeapsă.”[39] .

Asociații și inițiative legate de Revoluție
• Asociația 21 Decembrie 1989 (website [40]), cu cronologia (ne)cercetărilor penale [41] în dosarele revoluției • Asociația Memorialul revoluției 16-22 decembrie 1989, Timișoara (website [42]). A fost înființată în 26 aprilie 1990, cu scopul statutar de a cinsti memoria victimelor. • Asociația 17 Decembrie din Timișoara • Asociația Răniții revoluției din 22 decembrie 1989, Sibiu. (website [43]) • Portalul Revoluției (website [44]), lansat la 27 august 2005 de „Consiliul Municipal Provizoriu de Reprezentare Cetățenească Brașov” • Campania „Eroii nu mor!” (website [45]) • Portalul Revoluție.ro [46] • Comitetul de Reprezentare a Victimelor Comunismului (website [47]) • Numele Revoluției [48]

Note
[1] [2] [3] [4] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Revolu%C8%9Bia_rom%C3%A2n%C4%83_din_1989?action=edit& section=0 Ionițoiu, Dicționar - litera P / Mihnea Paraschiv. Au fost eliberați la 22 decembrie 1989, orele 14.00. Ziua: Ceaușescu și-a sfidat sfârșitul (http:/ / www. ziua. net/ display. php?data=2008-12-19& id=247082), ziua.net, 19 decembrie 2008 Acum 20 de ani, arădenii au ieșit în stradă pentru libertate (http:/ / www. glsa. ro/ informatii/ actualitati/ 55634-in_strada_pentru_libertate. html) [5] Arad: Revoluția pe care am uitat-o (http:/ / www. jurnalul. ro/ stire-decembrie-89/ arad-revolutia-pe-care-am-uitat-o-527110. html), în: Jurnalul Național, Valentin Voicilă, liderul Revoluției din Arad, scoate pentru prima dată la iveală lucruri înfiorătoare petrecute în ’89 (I) (http:/ / www. glsa. ro/ informatii/ arad-special/ 53949-lucruri_infioratoare_petrecute_la_revolutie. html), în: Glasul Aradului [6] Imagini filmate la Arad (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=r7VfQXbdw6Y) pe Youtube [7] Imagini filmate la Brașov (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=d3u0n5D7K3Y), Youtube.com [8] Interviu cu fost ministru de externe, Ștefan Andrei (http:/ / www. ziua. net/ display. php?data=2008-08-05& id=241073), ziua.net, 5 august 2008 [9] http:/ / www. youtube. com/ watch?v=x8U-Uo2LxD0& feature=player_embedded# [10] http:/ / www. youtube. com/ results?search_query=Ultima+ cuvantare+ a+ lui+ Ceausescu& search_type=& aq=f [11] Timișorenii au "stricat" mitingul din 21 decembrie (http:/ / www. romanialibera. ro/ dupa-20-de-ani/ a172545-timisorenii-au-stricat-mitingul-din-21-decembrie. html), Petre Mihai Băcanu, în: România liberă, 15 decembrie 2009 [12] Jurnalul Național: „Să nimicim conspirația!” (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 141058/ -remember-1989---sa-nimicim-conspiratia!) (16.12.2008) [13] Jurnalul Național: Misterele nedezlegate ale nopții de 21 decembrie (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 69816/ misterele-nedezlegate-ale-noptii-de-21-decembrie) (23.04.2004) [14] Jurnalul Național: Soluția finală: crematoriul (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 141055/ solutia-finala:-crematoriul-) [15] Vezi articolul istoricului Ioan Scurtu: "Lovitura de Stat" data de generalul Stănculescu (22 Decembrie 1989) (http:/ / www. ioanscurtu. ro/ content/ view/ 87/ 1/ ) [16] Jurnalul Național: Moartea a avut buletin de București (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 68572/ moartea-a-avut-buletin-de-bucuresti), 20-05-2004 [17] Imagini filmate cu puțin timp înainte de ora 16 de pe terasa Hotelului Intercontinental (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=0YASPxRAKa0& feature=related) pe Youtube (fără sunet) [18] Interviu cu Victor Stănculescu (http:/ / stirea. wordpress. com/ victor-athanasie-stanculescu/ ), stirea.wordpress.com [19] "Lovitura de Stat" data de generalul Stănculescu (22 Decembrie 1989) (http:/ / www. ioanscurtu. ro/ content/ view/ 87/ 1/ ) [20] Prima emisiune a Televiziunii Române Libere (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=oHGZsq5kDdc) pe Youtube

Revoluția Română din 1989
[21] Interviul (http:/ / adevarul. ro/ actualitate/ eveniment/ Ion_Iliescu-_-Nu_regret_executarea_lui_Nicolae_Ceausescu_0_162584234. html) lui Ion Iliescu în Adevărul [22] Romulus Cristea- „Revoluția 1989”, Editura „România pur și simplu”, 2006, pag. 15 și 128 [23] Montaj video pe Youtube: „Deturnarea revoluției de către neocomuniști”: Scene de luptă (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=rFRRa7wVrVM), Discuțiile din culise (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=q_Dg-uzcUIY), Declarații televizate (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=ra0YqJlniLk), Organizarea noii puteri centrale (http:/ / www. youtube. com/ watch?v=F7ikY8QDCHY) [24] Cicerone Ionițoiu - Album al eroilor. Decembrie 1989 [25] Cpt. Românescu Marian (fost cadru USLA) și Dan Badea: USLA, Bula Moise, teroriștii, și „Frații Musulmani”, în: Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp.8-9 (http:/ / romanianrevolutionofdecember1989. wordpress. com/ ) [26] Adrian Socaciu: După nopți de groază și tortură, toți teroriștii sînt liberi, în: Cuvîntul, nr. 1-2 ianuarie 1991, p. 5. [27] Al. Mihalcea: O gafă monumentală, în: România Liberă, 31 octombrie 1990, p. 5a. (http:/ / romanianrevolutionofdecember1989. wordpress. com/ ) [28] Romulus Cristea - „Revoluția 1989”, Editura „România pur și simplu”, 2006, pag.34 [29] Romulus Cristea - „Revoluția 1989”, Editura „România pur și simplu”, 2006, pag. 243 [30] Romulus Cristea - „Revoluția 1989”, Editura „România pur și simplu”, 2006, pag. 14 [31] REPLICA, Morți și răniți la Hunedoara, de Monalise Hihn (http:/ / www. replicahd. ro/ images/ replica165/ special5. htm) [32] Marius Mioc: Politicienii și revoluția din 1989 (http:/ / www. timisoara. com/ newmioc/ Politic. htm) [33] Kovesi cere revocarea procurorului Dan Voinea (http:/ / www. ziare. com/ Kovesi_cere_revocarea_procurorului_Dan_Voinea__Video_-441375. html), Ziare.com, 23 Octombrie 2008. Dan Voinea a fost între anii 1997-2000 șeful Secției Parchetelor Militare. El s-a ocupat de dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, și de cel al Revoluției din decembrie 1989. În aprilie 2006, a fost numit adjunct al procurorului militar șef al Secției Parchetelor Militare. [34] Romulus Cristea- Interviu cu generalul-magistrat Dan Voinea: „Toți alergau după un inamic invizibil”, articol apărut în ziarul „România liberă” din 22 decembrie 2005 (http:/ / www. romanialibera. ro/ a58783/ 34-toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil-34. html) [35] „România liberă”, 24 dec. 2008 (http:/ / www. romanialibera. ro/ a142447/ au-recunoscut-ca-au-tras-la-revolutie. html) [36] Adjuncții Securității din perioada 1989 au ajuns prosperi oameni de afaceri (http:/ / adevarul. ro/ locale/ timisoara/ Adjunctii_Securitatii_din_perioada_1989_au_ajuns_prosperi_oameni_de_afaceri_0_175782822. html) [37] Revoluționari morți, criminali grațiați. (http:/ / adevarul. ro/ locale/ timisoara/ Revolutionari_morti-criminali_gratiat_0_175782650. html) [38] Jurnalul Național: Agenții acoperiți, trecut și viitor (http:/ / www. jurnalul. ro/ articole/ 108131/ agentii-acoperiti-trecut-si-viitor), jurnalul.ro, 6 noiembrie 2007. „Precum spunea poetul: la trecutu-ți mare, mare viitor. Foștii ofițeri de informații acoperiți moșteniți de la vechiul regim au fost cooptați in noile structuri politice și administrative, o dată cu majoritatea rețelei informative”. O fascinantă analiză a fenomenului, semnată prof. dr. Liviu Turcu. [39] În: „Caietele Revoluției” editată de Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, nr. 3(10)/2007, pag. 14 [40] http:/ / www. asociatia21decembrie. ro [41] http:/ / www. asociatia21decembrie. ro/ ?p=103 [42] http:/ / www. memorialulrevolutiei. ro [43] http:/ / ranitii-revolutiei-sibiu. ro [44] http:/ / www. portalulrevolutiei. ro [45] http:/ / www. eroiinumor. ro/ [46] http:/ / www. revolutie. ro/ [47] http:/ / www. procesulcomunismului. com/ [48] http:/ / www. revolutie89. info/

122

Vezi și
• • • • Revoluțiile din 1989 Lista cărților referitoare la revoluția română Lista filmelor despre revoluția română din 1989 Martirii revoluției române din 1989

Legături externe
• Relatări ale ofițerilor din Târgoviște (http://www.jurnalul.ro/articole/59331/ victor-stanculescu:-nu-va-fie-mila&-au-doua-miliarde-de-lei-in-cont&) • Forum de discuții despre revoluția română din 1989 (http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum. php?f=21)

Revoluția Română din 1989 • Persoane persecutate în timpul regimului comunist, litera P (Ionițoiu) (http://www.procesulcomunismului.com/ marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_pq/docs/dictionar_p_45-62.pdf) • Fotografii inedite din perioada revoluției (http://good-times.webshots.com/album/557068399SNFdOh) • Colecție de articole din presă referitoare la Revoluția română din 1989 (http://www.portalulrevolutiei.ro/index. php?menu=2) • Montaj video de 4 ore privind Revoluția din Decembrie (http://www.archive.org/details/ 1989RomanianRevolutionLive) • Ziaristul rus Viaceslav Samoskin demontează teoria turiștilor ruși agenți KGB (http://adevarul.ro/locale/ bucuresti/Bucuresti-_Reporter_sub_gloante_0_176382421.html): „Nu se ține cont de un protocol pe care l-a cerut în 1989 Ceaușescu însuși: dublarea numărului anual de turiști ruși care vizitau România. În mod normal era o cotă de 35.000 de turiști. Totul era bazat pe principiul economic al comerțului. Turiștii trebuiau să cumpere din România”, explică Viaceslav Samoskin. Astfel, potrivit ziaristului rus, surplusul de turiști a fost concentrat spre sfârșitul anului. Excursiile erau date prin sindicate și veneau la pachet: România-Bulgaria sau România Iugoslavia. „Acești turiști sovietici, săraci, au nimerit în acele momente. Doi au fost uciși în drum spre Iugoslavia, iar șapte au fost răniți”, spune jurnalistul. • Un dialog al lui Ion Cristoiu cu Malgosha Gago, autoarea cărții „Revoluția furată“ - Scenariul cu fuga lui Ceaușescu e fals de la A la Z (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ scenariul-fuga-lui-ceausescu-e-fals-z), 10-31 iulie 1991, Expres Magazin Timișoara • Serie de relatări redactate de Miodrag Milin: Partea 1 (http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/ tm1216-1.htm), Partea 2 (http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/tm1216-2.htm), Partea 3 (http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/tm1216-3.htm), Partea 4 (http://www.ceausescu. org/ceausescu_texts/revolution/tm1216-4.htm) • Pagina Timișoarei despre revoluția din 1989 (http://timisoara.com/timisoara/r.html) București • Înregistrarea video cu ultimul discurs al lui Nicolae Ceaușescu în Piața Republicii (http://www.ceausescu.org/ ceausescu_media/ultima-video.html) • Culegere de fotografii despre Revoluția Română din 1989 (http://2vorbe.blogspot.com/2010/11/ poze-inedite-din-timpul-revolutiei-1989.html), oglindită și aici (http://www.timisoara.com/revolution/pics/).
Aceste poze au fost făcute de diverși ziariști străini aflați în România, și publicate în cartea „1989 Libertate Roumanie” de Denoel Paris (ISBN 2-207-23695-1), dedicată memoriei reporterului francez Jean-Louis Calderon împușcat în acele zile la București. Prefața cărții precizează, că 5000 de exemplare au fost distribuite locuitorilor din Timișoara, și autorii au renunțat la drepturile de autor.

123

România după 1989

124

România după 1989
Istoria României

Acest articol este parte a unei serii

Preistoria pe teritoriul României Dacia
Războaiele daco-romane Dacia romană

Originile românilor
Moldova Țara Românească Transilvania Epoca fanariotă

Renașterea națională
Regulamentul Organic Revoluția română de la 1848

Principatele Unite
Războiul de Independență

Regatul României
Primul Război Mondial Unirea Basarabiei cu România Unirea Bucovinei cu România Unirea Banatului cu România Unirea Transilvaniei cu România Al Doilea Război Mondial

Comunismul
R.P.Romînă/R.P.Română R.S.România RSS Moldovenească

Revoluția Română din 1989
România Contemporană Republica Moldova

Vezi și
Istoria militară a României

România după 1989

125

Portal România

Sfârșitul celui de-al doilea razboi mondial a însemnat începerea Războiului Rece între URSS și SUA, război care s-a încheiat prin prăbușirea comunismului în întreaga Europă de Est în 1989, incluzând România. Prin atitudinea sa împotriva Invadării Cehoslovaciei din 1968, Ceaușescu a obținut un statut deosebit în această confruntare între URSS si SUA, evoluând într-un dictator absolut, acaparând pârghiile administrative ale Romaniei pentru el și membrii familiei sale, dar izolându-se pe plan internațional. Astfel, când in 1989 (prin înțelegerea de la Yalta dintre URSS și SUA), URSS și-a retras sprijinul pentru liderii comuniști din Europa de Est, Ceaușescu nu a înțeles momentul istoric, agravând situația României, care a experimentat cea mai violentă schimbare de regim din 1989 dintre toate țările Europei de Est. Evenimentele de pe parcursul săptămânii 16-22 decembrie 1989 cunoscute ca Revoluția din 1989 au adus sfârșitul Comunismului în România, și moartea lui Ceaușescu și a soției sale pe 25 decembrie 1989.

România sub Ion Iliescu
Tranziția
Pentru detalii, vezi: Manifestațiile din Piața Universității, Mineriadă și Conflictul interetnic de la Târgu Mureș. În jur de 1.500 de persoane au murit de asemenea în luptele de stradă confuze din București, Timisoara și alte orașe, între 16-22 decembrie 1989. Un membru al PCR marginalizat de către Ceausescu în anii '80, Ion Iliescu s-a impus ca o figura cheie a FSN, care a preluat în București pârghiile administrative ale Romaniei și a proclamat restaurarea democrației și a libertății. Partidul Comunist Român a fost scos în afara legii, și cele mai nepopulare măsuri ale lui Ceaușescu au fost anulate. Alegeri prezidențiale și parlamentare au avut loc pe 20 mai 1990. Concurând cu partidele istorice, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, Iliescu a obținut 85% din totalul voturilor exprimate. FSN a primit astfel, două treimi din locurile din Parlament și prim-ministru a fost desemnat Petre Roman, un profesor universitar, o figură a Revoluției, acesta inițiind câteva reforme pentru piața liberă. Nemulțumiți de menținerea influențelor vechilor structuri din era Ceaușescu, manifestanți anti-comuniști au început să demonstreze în Piața Universității în Aprilie 1990. Apoi, după sosirea minerilor din Valea Jiului în București și dispersarea "golanilor" din Piața Universității în 13-15 iunie 1990, președintele Iliescu le-a mulțumit public acestora, alimentând astfel zvonurile despre implicarea puterii în venirea minerilor în București. Minerii au atacat de asemenea sediile de partid și casele liderilor opoziției. Guvernul Roman va demisiona în septembrie 1991, atunci când minerii s-au întors în București pentru a cere salarii mai mari și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Un tehnocrat, Theodor Stolojan, a fost numit la conducerea unui guvern interimar până la organizarea unor noi alegeri. Parlamentul supune referendumului o nouă Constituție democratică, aprobată prin referendum național în Decembrie 1991. În martie 1992 cel mai mare partid de până atunci FSN s-a scindat în două partide: unul condus de Ion Iliescu numit Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) și celălalt Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Petre Roman.

Guvernarea PDSR
Alegerile naționale din septembrie 1992 s-au soldat cu victoria președintelui Iliescu, și a partidului său FDSN, ce a obținut 35%, iar următorul clasat a fost CDR cu 24%. Cu sprijinul parlamentar al noilor partide naționaliste PUNR și PRM, și al foștilor comuniști ce au format partidul PSM, un guvern tehnocrat s-a format în Noiembrie 1992, sub conducerea unui nou prim-ministru, și anume Nicolae Văcăroiu, economist de formație. FSDN-ul devine Partidul Democrației Sociale din Romania (PDSR) în iulie 1993. Primul-ministru Văcăroiu a guvernat în coaliție cu trei partide minore, care de altfel au și abandonat coaliția până la algerile din noiembrie 1996.

România după 1989 În 1993, isteria iscată de jocul piramidal Caritas a atins un punct de maxim, deși mass media anunța prăbușiria înșelătoriei, depunerile au continuat, dar plățile au fost sistate în octombrie 1993, iar inevitabilul faliment a fost declarat în august 1994.[1] Caritas fusese fondat de Ioan Stoica în Brașov în 1992 dar își mutase sediul ulterior în Cluj-Napoca. Prăbușirea fondului a afectat peste 400.000 de deponenți, care au investit în schema piramidală peste 1.257 de miliarde de lei (33% din masa monetară a României).[1] În această perioadă România a primit statutul de membru asociat al Uniunii Europene la data de 9 mai 1994, în anul următor la 22 iunie se depune candidatura pentru aderarea la UE. Tot în 1995 Emil Constantinescu face cunoscută platforma politică a CDR, denumită Contractul cu România. Principala promisiunea conținută de acesta era că în 200 de zile de la venirea la guvernare, CDR va adopta un set de reforme și legi care vor îmbunătăți rapid viața oamenilor.

126

România sub Emil Constantinescu
Pentru detalii, vezi:Mineriada din ianuarie 1999, Mineriada din februarie 1999, Alegeri legislative din 1996, Alegeri prezidențiale din 1996, Integrarea în UE. Emil Constantinescu, reprezentând Convenția Democrată Română (CDR) a învins președintele în exercițiu, Ion Iliescu, în cel de-al doilea tur al alegerilor, înlocuind-ul astfel la conducerea statului. PDSR-ul, deși a câștigat cel mai mare număr de locuri în Parlament, a pierdut totuși puterea pentru că partidele constituente a CDR și-au unit forțele cu Partidul Democrat, Partidul Național Liberal, și Uniunea Democrată Maghiară din România(UDMR) pentru a forma o coaliție de centru care să formeze o majoritate de 60% și să conducă astfel țara. Victor Ciorbea a fost numit Prim-ministru, punându-se și bazele aderării la NATO și UE. Ciorbea rămâne la conducerea Guvernului până în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile. Reprezentând unul din partidele istorice (PNTCD),Radu Vasile se va confrunta cu una din cele mai importante crize de subminare a autorității statale a României, în urma manifestațiilor minerilor conduși de Miron Cozma. Mai apoi în urma unor neînțelegeri în coaliție, în urma cărora reforma a bătut pasul pe loc, Radu Vasile a fost și el înlocuit de Mugur Isărescu, un tehnocrat care era și guvernatorul Băncii Naționale, în timpul căruia s-a înregistrat prima creștere economică de după revoluție. În timpul acestei guvenări s-au făcut numeroase reforme, dar dezvoltarea României a fost mult sub așteptări în principal datorită tergivesării reformelor din cauza neînțelegerilor din coaliție, formată din multe partide.

România sub al II-lea mandat al lui Ion Iliescu
Pentru detalii, vezi: Alegeri legislative din 2000, Alegeri prezidențiale din 2000. În alegerile din 2000, coaliția plătește prețul tărăgănărilor în aplicarea reformelor și numeroaselor certuri din sânul coaliției și pierde în fața lui Ion Iliescu și a partidului său PSD. Primul ministru a fost numit Adrian Năstase, iar guvernarea PSD, deși a dus la integrarea României în NATO și a încheiat negocierile pentru integrarea în Uniunea Europeană a suferit din cauza numeroaselor scandaluri de corupție. Uniunea Europeană și-a declarat sprijinul pentru aderarea în 2007 a României la structurile sale, dar a și condiționat aderarea de numeroase reforme în economie și în justiție.

România după 1989

127

România sub Traian Băsescu
Pentru detalii, vezi: Criza economică din România Alegeri legislative din 2004 și 2008; Alegeri prezidențiale din 2004 și 2009 La scrutinul din 28 noiembrie 2004, candidatul PSD la președinția României, Adrian Năstase, a obținut un număr de 4278864 de voturi (40.94%) în timp ce principalul contracandidat, Traian Băsescu, susținut de Alianța D.A. a fost votat de 3.545.236 de alegători (33.92%). La cel de-al doilea scrutin, din 12 decembrie 2004, locurile s-au inversat. Traian Băsescu a obținut 5.126.794 de voturi (51.23%) iar Adrian Năstase a fost votat de 4.881.520 de cetățeni români cu drept de vot. La 1 ianuarie 2007 România împreună cu Bulgaria intră în Uniunea Europeană și devine membru al acestei organizații.

Bibliografie
[1] Campanie- 20 de ani in 20 de zile- Evenimentul anului 1993- Isteria Caritas (http:/ / www. adevarul. ro/ locale/ cluj-napoca/ Campanie_-20_de_ani_in_20_de_zile-_Evenimentul_anului_1993-_Isteria_Caritas_0_173382844. html) Adevărul.Accesat la data de 27 aprilie 2010.

Geografia României

128

Geografia României
Geografia României

Harta României Suprafață Total Pământ Apă Latitudine Longitdine 238.391 km² 231.231 km² 7.160 km² 46°0' N 25°0' W Granițe Republica Moldova Ucraina Bulgaria Serbia Ungaria Linie de coastă [1]

681,3 km 649,4 km 631,3 km 546,4 km 448,0 km 193,5 km

Revendicări maritime: Zonă contiguă Platformă continentală 24 Mile Marine până la 200 m sub nivelul mării

Zonă economică exclusivă 200 Mile Marine Ape teritoriale 12 nm

Fiind situată la limita peninsulei Balcanice și acoperind o suprafață eliptică, de 238,391 km² , România ocupă mare parte din bazinul inferior al Dunării și regiunile din estul bazinului de mijloc al acestui fluviu. Se află atât la sudul, cât și la nordul Munților Carpați, care formează bariera naturală între bazinele Dunării.

Geografia României

129

Date generale
Poziționare Sud-estul Europei, la graniță cu Marea Neagră, între Bulgaria și Ucraina Teren Câmpia Transilvaniei este separată de Podișul Moldovei prin Carpații Orientali și de Câmpia Română prin Carpații Meridionali (Alpii Transilvaniei) Extremele altitudinii • cel mai jos punct: Marea Neagră, 0 m • cel mai înalt punct: Vârful Moldoveanu, 2.544 m Extremele geografice • cel mai vestic punct: Beba Veche, Timiș (20°17′58″E) • cel mai sudic punct: Zimnicea, Teleorman (43°39′12″N) • cel mai estic punct: Sulina, Tulcea (29°39′10″E) • cel mai nordic punct: [Horodistea,comuna Darabani] (48°14′41″N) Resurse naturale petrol (resurse în scădere), cherestea, gaze naturale, cărbune, sare, teren arabil, energie hidraulică. Folosirea terenurilor • • • • • teren arabil: 41% semănături permanente: 3% pășuni permanente: 21% păduri: 29% altele: 6% (estimativ, 1993)
Harta fizico-geografică cu unităţile administrative din 1967

Terenuri irigate 30.016 km² amenajați din care cca. 15.000 km² în funcțiune; (2005) [2] Riscuri naturale cutremure mai severe în sud și sud-est; structurile geologice și climatul provoacă alunecări de teren; inundatții frecvente în Nordul și Vestul țării. Mediu înconjurător - probleme curente eroziune a solului și degradare; poluare a apei; poluare a aerului în sud din motive industriale; contaminare a Deltei Dunării Mediu înconjurător - înțelegeri internaționale • părtașă la: Poluarea Aerului, Tratatul Antarctic, Biodiversitate, Schimbarea Climatului, Deșertificare, Specii pe cale de Dispariție, Modificări ale Mediului Înconjurător, Risc de Dezastru Natural, Legea Mării, Interzicerea Testului Nuclear, Protejarea Stratului de Ozon, Poluarea provocată de Vase, Delte

Geografia României • semnate, dar încă nu ratificate: Poluarea Aerului - Poluanți Organici Persistenți, Protocolul pentru Mediul Antarctic, Protocolul de la Kyoto pentru Schimbarea Climatului Notă controlează cea mai ușor de traversat rută între Balcani, Republica Moldova și Ucraina.[3]

130

Climă
Temperat; ierni reci, înnorate cu ninsori și ceață frecvente; veri însorite cu ploi și furtuni frecvente Amplasarea României îi dă un climat continental, în special în Vechiul Regat (la est și la sud de Carpații Meridionali) și mai puțin în Transilvania, unde climatul este mai mult moderat. O iarnă lungă și severă (decembrie martie), o vară fierbinte (aprilie - iulie), și o toamnă prelungită (august - noiembrie) sunt principalele anotimpuri, cu o tranziție rapidă din primăvară în vară. În București, temperatura medie în sezonul rece este de -7 C iar vara mercurul termometrelor indică o medie de 25 C. Totuși fenomenul de încalzire globală tinde să schimbe aceste valori și in Romania. In vara anului 2007 s-au atins temperaturi de 40-42 grade C in unele zone ale tarii.

Relief
Raportat la suprafața relativ mică a României, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate și complexitate. Din întreaga suprafață a României, 28% este ocupată de munți (peste 800 m altitudine), 42% de dealuri și podișuri (200-800 m altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m altitudine). Relieful este axat pe arcul Carpaților. În centrul teritoriului se află Podișul Transilvaniei, înconjurat de lanțurile muntoase ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podișuri și câmpii, către care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice. Munți Pentru detalii, vezi: Carpații. Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean. Carpații românești se împart în trei mari grupe: • Carpații Orientali cuprinși între granița nordică a României și Valea Prahovei reprezintă cel mai lung sector al Carpaților românești. Masivele care alcătuiesc Carpații Orientali au următoarea alcătuire: în vest roci vulcanice, în centru roci cristaline iar în est și sud roci sedimentare. Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, cărbuni, ape minerale etc.

Harta reliefului României

Geografia României • Carpații Meridionali cuprinși între Valea Prahovei în est și culoarul Timiș-Cerna în vest. În această grupă se întâlnesc cei mai înalți munți din România, 11 vârfuri au altitudini de peste 2500 m. Munții sunt formați din roci cristaline și culmi calcaroase. • Carpații Occidentali cuprinși între Valea Dunării la sud și Valea Someșului la nord. Grupa este caracterizată de altitudinile cele mai reduse ale Carpaților românești. Principalele resurse sunt: minereuri feroase și neferoase, cărbuni, materiale de construcții, izvoare minerale etc. Dealuri și podișuri Pentru detalii, vezi: Dealurile și podișurile României. Aceste unități morfologice constituie o treaptă intermediară de relief între munți și câmpii, fiind situate la interiorul și preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt: • • • • • Podișul Someșan Podișul Transilvaniei Piemonturile Vestice Subcarpații Podișul Moldovei

131

Dobrogea Această unitate morfologică cuprinsă între valea Dunării, Marea Neagră și granița cu Bulgaria este alcătuită din următoarele zone de relief: • Munții Dobrogei între valea Dunării și podișul Babadagului • Podișul Dobrogei de Nord cuprins între Dunăre, Munții Dobrogei, Marea Neagră și Podișul Dobrogei de Sud • Podișul Dobrogei de Sud cuprins între Podișul Dobrogei de Nord, Dunăre, Marea Neagră și granița cu Bulgaria. Câmpiile și Delta Dunării Aceste unități morfologice constituie cele mai recente formații geologice pe care s-a dezvoltat cel mai tânăr relief. • Câmpia Română cuprinsă între Piemontul Getic, Subcarpați, Podișul Moldovei și valea Dunării se împarte morfologic în următoarele sectoare: Câmpia Piemontană, Câmpia de divagare, Câmpia dunăreană. Este cea mai mare câmpie a României. • Câmpia de Vest cuprinde extremitatea estică a marii câmpii panonice. Principalele resurse sunt: zăcăminte de petrol, gaze naturale și ape termale. • Delta Dunării reprezintă cea mai nouă unitate naturală din România. Este situată în nord-estul Podișului Dobrogei și este alcătuită dintr-o asociere de grinduri fluviatile, de cordoane litorale vechi și noi, de resturi ale reliefului predeltaic, de depresiuni cu suprafețe și adâncimi variabile și de albii vechi și noi ale Dunării. Este traversată de paralela 45° latitudine nordică.

Geografia României

132

Geologie
Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul ardelean este ridicat deaspura câmpiilor apuseană și dunăreană, la răsărit podișul moldovean este crestat de eroziunea hidrografică, din cauza coborârii nivelului de bază în decursul perioadei messiniene, când Mediterana Geologia României şi a vecinătăţii. și bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea post-glaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocele cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului.

Hidrografie
Pentru detalii, vezi: hidrografia României. Apele curgătoare Pentru o listă a răurilor din România, grupate alfabetic, vezi Liste de râuri din România. Pentru o listă a răurilor din România, grupate după lungime, vezi Listă a râurilor din România după lungime. Cea mai mare parte a apelor curgătoare de pe teritoriul României izvorăsc din Carpați și aparțin bazinului Dunării (excepție fac unele râuri din Dobrogea). Datorită configuației reliefului, rețeaua apelor curgătoare este dispusă radiar. Apele curgătoare principale care izvorăsc din Carpați au un profil longitudinal caracterizat prin pante mari în regiunea muntoasă, mai line în regiunea dealurilor și piemonturilor și foarte line în regiunea de câmpie.
Reţeaua hidrografică a României

Geografia României

133
Principalele cursuri de apă din România [4] Bazine hidrografice Denumirea bazinului Suprafața Scurgere bazinului anuală (km²) medie (mil. km³) 42380 29470 24010 6200 5200 5600 4200 3200 2800 2100 1300 2800 300

Siret Mureș Olt

Someș-Crasna 17740 Crișuri Timiș-Bega Argeș Ialomița Jiu Prut 14880 13030 12590 10430 10070 10990

Principalele bazine hidrografice de pe teritoriul României sunt: al Dunării și al Mării Negre. Râurile din vestul României Vișeul, Iza, Someșul, Crasna, Crișurile, Mureșul, Bega se varsă prin intermediul Tisei în Dunăre, iar Timișul, Carașul, Nera, Cerna, direct în Dunăre. Jiul, Oltul, Vedea, Argeșul, Ialomița, Siretul, Prutul sunt tributare Dunării. Din bazinul Mării Negre fac parte Casimcea, Taița, Telița. În afară de aceste bazine hidrografice pe teritoriul României sunt câteva zone semiendoreice. Principalul colector al apelor curgătoare de pe teritoriul României, Dunărea, are o lungime în limitele României de 1075 km.

Resursele de apă
Resursele de apă endogene (care se formează din precipitațiile căzute pe teritoriul țării) sunt evaluate la 42 km³/an. Aceasta reprezintă abia 0.67% din totalul resurselor de apă endogene de 6.223 km³/an ale țărilor europene. [6] . Resursele endogene specifice ale României raportate la populație sunt de 1.894 m³/an, loc. iar cele raportate la suprafață sunt de 0,18 m. După ambele criterii România este una din țările cu resursele de apă cele mai scăzute din Europa, așa cum rezultă din graficul alăturat. Dacă se iau în considerare și resursele de apă exogene (care reprezintă aportul râurilor care se formează pe [5] Resurse specifice de apă ale diferitelor țări europeeene. teritoriul altor țări și intră apoi pe teritoriul țării) - în cazul României Dunărea și cursurile de apă din bazinul Siretului superior - de 170 km³/an, resursele totale de apă ale României se ridică la 212 km³/an. De aceea, România depinde în foarte mare parte de resursele de apă venind din diferite țări din amonte.

Geografia României Aceste resurse de apă nu sunt în totalitate utilizabile. Din cauza regimului variabil al resurselor de apă, o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile este nevoie de regularizarea debitelor prin lacuri de acumulare care să rețină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase. De aceea, spre deosebire de țările din Europa de Vest și de Nord, lipsa unor resurse suficiente de apă riscă să devină un factor limitativ al dezvoltării economice dacă nu este promovată o politică strictă de utilizare rațională a apelor. Penuria de resurse de apă ale României, dependența de resursele exogene și necesitatea regularizării debitelor a fost scoasă în evidență încă din 1960 prin Planul de amenajare a apelor din România. Drept urmare, autoritățile responsabile cu gospodărirea apelor din acea vreme au luat decizia de prezerva apelor interioare ale țării, utilizând cu precădere apele exogene ale Dunării, de a iniția un amplu program de realizare de lacuri de acumulare pentru mărirea resurselor endogene utilizabile și de a promova o politică de economisire și utilizare rațională a resurselor de apă.
Consumuri specifice de apă pe cap de locuitor ale diferitor țări europeene. Totuși, în anii următori, importanța unei [8] gospodăriri raționale a apelor a fost adeseori neglijată. De două ori (în 1968 și 2004) organele centrale de gospodărire a apelor au fost desființate, de fiecare dată cu urmări negative grave. Consumurile de apă au crescut foarte mult; deși este o țară săracă în resurse de apă, România este unul din cei mai mari consumatori de apă din Europa. După cum rezultă din graficul alăturat, consumul de apă specific pe locuitor al României depășește cu mult valorile altor țări europene cu un nivel de dezvoltare mult mai ridicat. [7]

134

Lacurile Pentru o listă a lacurilor din România, vezi Listă de lacuri din România. În România sunt circa 2300 de lacuri (plus circa 1150 de iazuri) care ocupă o suprafață totală de aproape 2620 km², adică 1,1% din teritoriul României. Caracteristică este însă predominarea lacurilor cu suprafețe sub 1 km² (90% din numărul total al lacurilor). Cele mai mari lacuri sunt răspândite pe litoralul Mării Negre și în Lunca Dunării iar cele mai mici (sub 0,5 km²) în regiunile montane. După raportul dintre evaporabilitate și cantitatea precipitațiilor atmosferice, lacurile din România se împart în două mari categorii: • Lacurile zonei cu umiditate deficitară, sunt repartizate geografic astfel: • Lacurile din Dobrogea, situate în lungul zonei litorale maritime și de-a lungul văii Dunării. În sudul Deltei Dunării se întinde complexul lagunar Razelm, format din două grupe: nordică (a lacurilor cu apă dulce) și sudică (a lacurilor sărate). • Lacurile din Podișul Moldovei, în majoritatea lor artificiale (iazuri), iar în cazuri izolate formate datorită alunecărilor de terenuri și conurilor de dejecție laterale, au adâncime mică (2-3 m); majoritatea sunt lacuri de apă dulce, dar în Câmpia Jijiei ele au o mineralizare destul de ridicată. • Lacurile din Podișul Transilvaniei, legate, ca geneză, de masivele saline din zona diapiră (lacurile Ursu, Negru etc). Unele din ele s-au format prin prăbușirea vechilor saline (lacul Avram Iancu, Sic etc) • Lacurile din Câmpia Română, formate în majoritatea lor datorită fenomenelor de sufoziune din depozitele de loess (Ianca, Plopul, Colentina etc)

Geografia României • Lacurile de luncă, răspândite de-a lungul luncilor râurilor mai importante, având un regim hidrologic strâns legat de cel al râurilor (Potelu, Rastu, Suhaia etc) • Lacurile zonei cu umiditate excedentară, sunt repartizate geografic astfel: • Lacurile din Carpații Orientali, lacuri de baraj (Lacul Roșu), vulcanice (Sf. Ana), glaciare (Lala, Buhăescu, Iezer etc.) • Lacurile din Carpații Meridionali, lacuri glaciare (Zănoaga, Bucura, Capra, Bâlea, Gâlcescu etc), care constituie, în majoritatea lor, obârșii ale râurilor. Marea Neagră Marea Neagră formează granița României pe o distanță de 245 km. Spațiul maritim al României are aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din: [9] • • • • ape maritime interioare – 753 de kilometri pătrați, mare teritorială – 4.487 de kilometri pătrați, zonă contiguă – 4.460 de kilometri pătrați, și zonă economică exclusivă – 10.300 de kilometri pătrați.

135

Marea teritorială a României cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. [10] La data de 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a decis că României îi revin în plus 9.700 kilometri pătrați din teritoriul Mării Neagre, extinzând astfel cu 20% jurisdicția României asupra Mării Negre[11] . Zona s-a aflat în litigiu cu țara vecină, Ucraina, pentru 42 de ani[11] . În zona respectivă se află zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței[11] .

Vegetația
Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%). Variația condițiilor topoclimatice determină o diferențiere a învelișului vegetal prin etajaea formațiilor vegetale:
Zonele naturale de vegetaţie ale României şi vecinătăţii.

Geografia României

136

• Vegetația alpină și subalpină, care ocupă culmile muntoase mai înalte de 1500-1700 m, este reprezentată prin pajiști alpine, formate din graminee, ciuperacee și plante cu flori viu colorate, rogozul alpin, părușca etc. În cadrul lor se întâlnesc și tufișuri pitice de smirdar, sălcii pitice și alți arbuști, tufărișuri subalpine și jneapăn, ienupăr pitic, afini. Pajiștile alpine alternează pajiși subalpine, formate din pe terenuri despădurite, în care predomină iarba stâncilor, părușca și țăpoșica. • Vegetația montană, care acoperă regiunile muntoase sub altitudinea de 1700-1500 m, este reprezentată prin: • păduri de molid, în care predomină molidișurile pure, iar în locurile mai joase, doar local, întâlnindu-se brad și pin.

În apropierea Dâmbovicioarei

• păduri amestecate de fag cu rășinoase, în care specii caracteristice sunt fagul, bradul și molidul. • păduri de fag, caracterizate prin predominarea fagului (în amestec slab cu bradul),a molidului (în pareta superioară), teiului, paltinului, frasinului, ulmului etc. • Vegetația de dealuri și de podișuri este reprezentată prin: • păduri de fag, care se continuă din zona montană • păduri amestecate de fag cu gorun • păduri de gorun și pajiști secundare stepizate dezvoltate pe locul pădurii de gorun • păduri de stejar pedunculat, în care predomină stejarul pedunculat în amestec cu diverse alte esențe lemnoase • păduri de cer și gârniță, cu pajiști stepizate și pajiști stepice secundare • pajiști dezvoltate pe locul pădurilor alcătuite din diverse specii de stejar și pajiști xeromezofile de silvostepă. • Vegetația de câmpie este reprezentată prin: • păduri de stejar pedunculat • păduri de cer și gârniță și pajiști formate pe locul fostelor păduri de stejari • vegetație de silvostepă, care cuprinde păduri izolate de stejar brumăriu și de stejar pufos • pajiști xerofile de stepă, unde predomină păiușul, colilia etc. • Vegetația luncilor este reprezentată prin păduri de salcie, plop, prin șleauri de luncă și pajiști de luncă • Vegetația acvatică. Bălțile și lacurile prezintă în general o repartizare zonală a vegetației în raport cu adâncimea. La mal apare o zonă de rogozuri și stânjenei de baltă, urmată apoi de o zonă de stuf (foarte extinsă în Delta Dunării), în care predomină stuful în amestec cu papura și pipirigul. În zona centrală predomină nuferi și broscărița iar la adâncimi mai mari brădișul.

Geografia României

137

Fauna
Datorită poziției geografice și diversității condițiilor naturale, în România există o faună bogată și variată, care cuprinde atât elemente locale vechi cât și elemente relativ tinere.

Fauna terestră
În România sunt următoarele complexe faunistice: • Complexul alpin, care constituie domeniul caprei negre, al vulturului bărbos, al cintezei alpine și scatiului. Dintre reptile ajung până aici vipera comună și șopârla de munte. • Complexul pădurilor, cu o faună bogată și variată, în care apar: cerbi, urși, râși, jderi, veverițe, șoareci de pădure, pajura, vulturul pleșuv, ciuful de pădure, huhurezul, uliul, ciocănitoarea pestriță, pițigoiul, cinteza, gaița, cucul, dumbrăveanca, porumbelul și sitarul. Mai apar și specii apte să trăiască în diferite condiții geografice ca: mistreți, căprioare, iepuri, lupi, viezuri, dihori, nevăstuici și arici. Dintre reptile, cea mai largă răspândire o au: șarpele de alun și năpârca. În pădurile de câmpie trăiesc coțofene, stăncuțe, ciori, granguri, botgroși, privighetori, dumbrăvence, pupeze, sitari, becaține, șoimul dunărean și viesparul.

Lup

• Complexul de stepă are o faună alcătuită mai ales din rozătoare, dintre care cel mai reprezentativ este popândăul. Mai apar: hârciogul, șoarecii de câmp și cățeii-pământului. Animalele mai mari sunt: lupul, vulpea, viezurele, dihorul de stepă, dihorul pătat. Dintre păsări se întâlnesc: ciocârlia de câmp, ciocârlia mare, prepelița, graurul, dumbrăveanca etc. Dintre reptile apar: șerpi, șopârle, broaște țestoase. Este de remarcat prezența unor insecte caracteristice, cum este călugărița.

Fauna acvatică
Fauna acvatică se repartizează în următoarele complexe faunistice: • Complexul lacurilor alpine, în general cu o faună săracă, datorită condiților și caracterizată prin prezența salmonidelor. • Complexul lacurilor montane (situate sub limita superioară a pădurilor), caracterizat prin prezența păstrăvului, a ochianei și a boișteanului. • Complexul lacurilor litorale caracterizat printr-o faună amestecată și foarte variată, formată din animale de apă dulce, marine și relicte sarmatice. La limita dintre apele dulci și cele ușor salmastre trăiesc Pelican scoici, raci, melcișori. • Complexul luncilor și al deltei are o faună bogată și variată, alcătuită în primul rând din specii al căror mod de viață este amfibiu. Pe malurile râurilor trăiesc vidre și nurci. Dintre animalele mai mari sunt prezente: vulpea, lupul, mistrețul și iepurele. Nu lipsesc reptilele, dintre care mai caracteristice sunt: broasca țestoasă de baltă, șarpele de apă, broasca de lac, tritonii, buhaiul de baltă. Păsările de baltă sunt numeroase și variate în special în Lunca și Delta Dunării: pelicanul comun, pelicanul creț, călifarul alb, călifarul roșu, lebăda mută, lebăda cântătoare, lișița, rața sălbatică mare, gârlița, stârcul, lopătarul, stârcul alb, țigănușul, găinușa, pițigoiul de stuf, privighetoarea de stuf etc. Dintre păsările răpitoare sunt prezente: vulturul pescar, vulturul codalb, uliul de baltă.

Geografia României • Râuri. În funcție de particularitățile regimului hidrologic al diferitelor sectoare, se disting următoarele etaje de faună: a) în porțiunile de munte fauna păstrăvului, a lipanului și a moioagei b) în cursul mijlociu al râurilor fauna scobarului și a cleanului c) în cursul inferior fauna mrenei, care cuprinde: somnul, cleanul, scobarul, și fauna bibanului, care cuprinde: babușca, obletele, crapul, știuca d) în șenalul Dunării și în porțiunea inferioară a râurilor de șes fauna crapului, care cuprinde un foarte mare număr de specii, Peşti printre care pești marini migratori (nisetrul, păstruga, morunul, scrumbia de Dunăre), cega, pești care se retrag periodic în bălți (văduvița, somnul, crapul, șalăul, plătica, știuca) și pești care trăiesc de obicei în bălțile Dunării (zvârluga, bibanul-soare, carasul, roșioara). • Marea Neagră are o faună formată din numeroase specii de nevertebrate, pești și mamifere marine (delfinul). Dintre nevertebrate se întâlnesc unele gasteropode, celenterate, unele moluște, protozoare, ș.a. Dintre pești se întâlnesc hamsii, heringi, scrumbii albastre, câini-de-mare, sturioni și pălămide.

138

Vezi și
• • • • • Listă de lacuri de acumulare și baraje în România Planuri de amenajare a apelor din România Rezervații în România Listă de orașe din România Pierderi teritoriale ale României

Bibliografie
• Dicționar Enciclopedic Român, ed. Politică, București, 1962-1966
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] Anuarul Statistic al României ediția 2007 http:/ / www. anif. ro/ patrimoniu/ amenajari-irigatii. htm https:/ / www. cia. gov/ library/ publications/ the-world-factbook/ geos/ ro. html Clasificare după suprafața bazinului de recepție Din grafic se vede că România este una din țările europene sărace în resurse de apă EarthTrends | Environmental Information (http:/ / earthtrends. wri. org) Lista nu cuprinde țările de pe teritoriul fostei Iugoslavii și Belgia din lipsă de date. Din grafic se observă că România este una din țările europeene în care consumul specific de apă este foarte ridicat. Noi nave intrate în dotarea Poliției de Frontieră, în cadrul pregătirilor pentru aderarea la Spațiul Schengen (http:/ / www. agerpres. ro/ media/ index. php/ administratie/ item/ 30342-Noi-nave-intrate-in-dotarea-Politiei-de-Frontiera-in-cadrul-pregatirilor-pentru-aderarea-la-Spatiul-Schengen. html?tmpl=component& print=1) [10] Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României (http:/ / www. clr. ro/ rep_htm/ L17_1990_Rep1. htm) [11] Haga lasa Romaniei miliardele gigantilor de la Marea Neagra (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_79337/ haga_lasa_romaniei_miliardele_gigantilor_de_la_marea_neagra. html), standard.ro, accesat la 23 mai 2009

Geografia României

139

Legături externe
• Geografia României (http://www.totaltourism.ro/geografia.php) • Hărți România (http://www.euroave.ro/maps/) • Pesti in România (http://www.prietenipescari.ro/pescuit/sectiune/pestii-nostri)

Munții Carpați
Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timokului (care îl separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de 1500 km și o lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine. Se întind pe teritoriul a șapte state: Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia. Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de metri în altitudine. Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este Vârful Gerlachovský, 2655 m, în Slovacia - Munții Tatra, iar în România este Vârful Moldoveanu, 2544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma Munţii Carpaţi - imagine din satelit unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale. Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.

Munții Carpați

140

Nume
Numele provine de la tribul dacic al Carpilor (Karpathos-Horos), care trăia în Moldova, pe pantele Carpaților Orientali, nume care, la rândul său, probabil provenea de la un cuvânt indo-european însemnând piatră.

Geografie
Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpația și Transilvania într-un semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre lângă Orșova, în România. Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea lanțului montan variază între 12 km și 500 km. Cea mai mare lățime a Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanțul muntos are cea mai mare lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la poalele Munților Tatra (cea mai mare înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de 190 000 km2 și, după Alpi, e cel mai extins lanț muntos din Europa.

Lacul Bucura

Deși în mod obișnuit se face referire la Carpații ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat și floră comună. Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpații de lanțul Munților Balcani, la Orșova.

Orașe
Orașe importante care se regăsesc în interiorul sau apropierea Carpaților, sunt ordonate descrescător după populație: Bratislava (Slovacia, 426 091), Cluj-Napoca (România, 310 243), Brașov (România, 284 596), Košice (Slovacia, 234 596), Oradea (România, 206 614), Miskolc (Ungaria, 178 950), Sibiu (România, 154 892), Târgu Mureș (România, 146 000), Baia Mare (România, 137 976), Tarnów (Poland, 117 109), Râmnicu Vâlcea (România, 111 497), Uzhhorod (Ucraina, 111 300), Piatra Neamț (România, 105 865), Suceava (România, 104 914), Drobeta-Turnu Severin (România, 104 557), Reșița (România, 86 383), Žilina (Slovacia, 85 477), Bistrița (România, 81 467), Banská Bystrica (Slovacia, 80 730), Deva (România, 80 000), Zlín (Republica Cehă, 79 538), Hunedoara (România, 79 235), Zalău (România, 71 326), Przemyśl (Poland, 66 715), Alba Iulia (România, 66 369), Zaječar (Serbia, 65 969), Sfântu Gheorghe (România, 61 543), Turda (România, 57 381), Bor (Serbia, 55 817), Mediaș (România, 55 153), Poprad (Slovacia, 55 042), Petroșani (România, 45 194), Negotin (Serbia, 43 551), Miercurea Ciuc (România 42,029), Sighișoara (România, 32 287), Făgăraș (România, 40 126), Petrila (România, 33 123) , Zakopane (Polonia, 27 486), Câmpulung Moldovenesc (România, 20 076), Vatra Dornei (România, 17 864), și Rakhiv (Ucraina, 15 241). Zakopane este un oraș mic, situat la 850 de metri altitudine, pe flancul nordic al Munților Tatra Mare. Este una dintre cele mai renumite stațiuni de sporturi de iarnă din Carpați și din Europa.

Munții Carpați

141

Geologia
Carpații s-au format concomitent cu întregul sistem alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest) și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine. Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat.

Diviziunile munților Carpați
Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În harțile vechi granița era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasată de râurile Sanna și Osława (Polonia) – orașul Snina (Slovacia) – Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, mută granița și mai la est. Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei. Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud.

Panoramă din Munţii Tatra

Acesta sunt subdiviziunile munților Carpați (în sens orar, de la vest, numerele se referă la hartă):

Munții Carpați Carpații Vestici

142

Harta subdiviziunilor munţilor Carpaţi.

• 1 Carpații Vestici Exteriori: • • • • • • • • Carpații austrieci ai Moraviei de Sud Capații Moraviei Centrale Carpații Moraviei slovace Piemontul Vest-Beșkidian Beșkizii de Vest Beșkizii Centrali Beșkizii Estici Zona Podhale-Magura

• 2 Carpații Vestici Interiori: • • • • • Munții Metaliferi Slovaci Regiunea Fatra-Tatra Munșii Medii Slovaci Depresiunea Lučenec-Košice Regiunea Mátra-Slanec

Carpații Sud-Estici • Carpații Estici: • • • • • • • • • 3 Carpații Estici Exteriori: Piemontul Central Beșkidian Beșkizii Joși Beșkizii Estici Carpații Moldo-Transilvani Subcarpații Estici 4 Carpații Estici Interiori: Regiunea Vihorlat-Gutin Munții Bistriței

Munții Carpați • Munții Călimani-Harghita • Depresiunea Giurgeu-Brașov • Masivul Rakhiv și Munții Maramureșului • Depresiunea Maramureș • Munții Rodnei • 5 Carpații Sudici sau Carpații Meridionali (cunoscuți și sub denumirea de Alpii transilvăneni): • Munții Bucegi [1] • Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș • Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului • Grupa muntoasă Retezat-Godeanu • 6 Carpații Occidentali Români: • Munții Apuseni • Munții Poiana Ruscă (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici) • Munții Banatului (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici) • 7 Platoul Transilvan (Uneori neconsiderat a fi parte a Carpaților): • Podișul Transilvaniei • Depresiunea Mureș-Turda • Depresiunea Făgăraș • Depresiunea Sibiu • 8 Carpații Sârbi (uneori considerat drept parte a carpaților Sudici, sau neconsiderat a face parte din Carpați) • Depresiunea Carpatică Exterioară (înconjoară Munții Carpați și în mod normal sunt considerați parte a grupurilor muntoase la care aderă)

143

Clima
Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine. Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește. Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă. În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene.

Apele
Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu aflienții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Siret (cu afluenții săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru. Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc numeroase lacuri glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri de acumulare utilizate în scopuri energetice.

Munții Carpați

144

Carpații românești
Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean. Altitudinea medie a Carpaților este de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2500 m (în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului, Rodnei). În Carpații Carpaţii României acoperă aproximativ o treime din suprafaţa României. Occidentali, înălțimile culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului). Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi transversale, totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani. Potrivit deosebirilor geomorfologice și geologice, lanțul carpatic românesc se împarte în trei mari unități morfotectonice: • Carpații Orientali - cu 3 grupe mai mari și 40 de grupe montane, care sunt distincte morfologic, geofizic și geografic: • Carpații Maramureșului și Bucovinei • Carpații Moldo-Transilvani • Carpații de Curbură • Carpații Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 23 de grupe montane, ce sunt distincte geografic: • • • • Munții Bucegi Munții Făgăraș Munții Parâng Munții Retezat-Godeanu

• Carpații Occidentali - cu 3 grupe mai mari, împărțite la rândul lor în 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic: • Munții Banatului • Munții Poiana Ruscă • Munții Apuseni

Munții Carpați

145

Vezi și
• • • • • • • Lista munților din România Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali Munții Dobrogei Huda lui Papara. PAGINA OFICIALA [2] Orogeneza alpină

Cele mai înalte 12 vârfuri din România: 1) Vârful Moldoveanu(Munții Fǎgǎraș) 2544 m. 2)Negoiu (Fǎgǎraș) 2535 m. 3) Viștea Mare (Fǎgǎraș) 2527 m. 4) Parângul Mare (Parâng) 2519 m. 5) Lespezi (Fǎgǎraș) 2517 m. 6) Peleaga (Retezat) 2508 m. 7) Vânǎtoarea lui Buteanu (Fǎgǎraș) 2507 m. 8) Pǎpușa Mare (Retezat) 2504 m. 9) Cǎlțun (Fǎgǎraș) 2505 m. 10) Omu (Bucegi) 2505 m. 11) Bucura (Bucegi) 2503 m. 12) Dara (Fǎgǎraș) 2500 m.

Legături externe
• Imagini din Carpatii romanesti [3] • Huda lui Papara. PAGINA OFICIALA [2]

Bibliografie
• Urs-Beat Brändli, Jaroslaw Dowhanytsch (Red.): Urwälder im Zentrum Europas. Ein Naturführer durch das Karpaten-Biosphärenreservat in der Ukraine. Eidgenössische Forschungsanstalt WSL, Birmensdorf. Karpaten-Biosphärenreservat Rachiw. Verlag Haupt, Bern/Stuttgart/Wien 2003. ISBN 3-258-06695-7 • Bernhard Hänsel: Die Steppe und das Karpatenbecken im Spannungsfeld zwischen nomadischen und seßhaften Lebensformen. in: Prähistorische Archäologie Südosteuropa. Das Karpatenbecken und die osteuropäische Steppe. Bad Bramstedt 12.1998, 7-18. ISSN 0723-1725 [4] • Ioan Mărculeț, Bogdan Rusu: Impactul lacurilor de acumulare din Munții Teleajenului și Buzăului asupra reliefului – observații preliminare, Comunicări de Geografie, Vol. IX, Edit. Univ. București, 2005, p 103-106, 3 fig. • Kurt Scharr (Hrsg.): Die Karpaten. Balthasar Hacquet und das "vergessene" Gebirge in Europa. Studien-Verlag, Innsbruck/Wien/Bozen 2005. ISBN 3-7065-1952-6 • Henning Schwarz: Rumänische Karpaten. Wanderführer. Aragon, Moers 1995. ISBN 3-89535-043-5 • Michael Schneeberger, Frank-Michael Lange: Die rumänischen Waldkarpaten. Maramures, Viseu de Sus und ein Abstecher in die Bukowina. Schelzky & Jeep, Berlin 1998. ISBN 3-89541-139-6 • Rainer Slotta, Volker Wollmann, Ion Dordea: Das Gold der Karpaten - Roșia Montană und sein Bergbau zur Ausstellung im Deutschen Bergbau-Museum vom 27. Oktober 2002 bis zum 5. Mai 2003. Deutsches Bergbau-Museum, Bochum 2003. ISBN 3-921533-95-3 • Uwe Hartmann: Steinbachs Naturführer: Süßwasserfische. Mosaik Verlag, 2002

Munții Carpați

146

Munţii Tatra, parte a lanțului munților Carpați

Referințe
[1] [2] [3] [4] http:/ / www. muntii-bucegi. ro/ http:/ / www. hudaluipapara. com http:/ / www. peisaje-montane. ro/ http:/ / worldcat. org/ issn/ 0723-1725

Carpații Orientali
Carpații Orientali reprezintă unul din cele trei mari segmente montane ale munților Carpați de pe teritoriul României. Așa după cum indică și numele, Carpații Orientali se găsesc în partea estică a României, prezentând o varietate largă de roci, aspecte geofizice, geologice și morfologice, înălțimi, împăduriri, floră și faună.

Limite geografice generale
Sunt cuprinși între granița cu Ucraina (în nord), Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Dealurile de Vest și Câmpia de Vest (în vest), Subcarpații de Curbură și Valea Prahovei (în sud), Podișul Moldovei și Subcarpații Moldovei (în est).

Carpaţii Orientali în România

Caracteristici generale
Între aceste limite, au o serie de caracteristici ale reliefului care îi diferențiază de celelalte ramuri carpatice, cum ar fi: • altitudinile au valori mijlocii; înălțimile maxime depășesc 2000 m (în Munții

Carpații Orientali

147

Rodnei și Munții Călimani) sau se apropie de această altitudine (în Ciucaș, Munții Maramureșului și Ceahlău) • au culmi paralele, orientate pe direcția NV-SE (în nord și centru) sau „curbate” (în sud) • sunt formați din trei fâșii paralele care reflectă alcătuirea geologică a substratului: a) în vest există un aliniament de munți vulcanici b) în centru, munți alcătuiți din roci dure(predominant șisturi cristaline) c) în est și sud, munți alcătuiți din roci sedimentare cutate (denumite „flis” = formațiune geologică specifică, alcătuită din strate sedimentare cutate) • sunt fragmentați de depresiuni numeroase (unele foarte întinse, cum ar fi depresiunile Brașovului și Maramureșului), văi și trecători

Carpaţii Orientali

• au forme variate de relief, cum ar fi: relief vulcanic (cu cratere, conuri și platouri), îndeosebi în munții Călimani, Gurghiului și Harghitei, relief glaciar (în Munții Rodnei), un relief specific datorat rocilor (îndeosebi în masivele Ceahlău și Ciucaș) • relief carstic cu peșteri și chei în Carpații de Curbură

Grupe montane distincte
Pentru detalii, vezi: Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali.

Grupe majore de munți
În Carpații Orientali se disting trei grupe majore de munți: • Carpații Maramureșului și Bucovinei, sau grupa nordică • Carpații Moldo-Transilvani, sau grupa centrală • Carpații de Curbură, sau grupa sudică

Carpații Orientali

148

Repere
Grupa Nordică a Carpaților Orientali cuprinde următoarele subdiviziuni: Munții Oaș, Munții Gutâi, Munții Țibles, Munții Maramureș, Munții Suhard, Munții Bârgău, Muntii Rodnei cu cel mai inalt varf de aici, Pietrosu 2303 m, Depresiunea Oaș pe râul Tur, Depresiunea Maramureș pe râurile : Tisa,Iza și Vișeu, Depresiunea Dornelor pe Bistrița, Depresiunea Campulung Moldovenesc pe Moldova, Pasul Prislop 1416 m, Pasul Șetref, Pasul Tihuța, Pasul Mestecaniș. În Grupa Centrală se găsesc: Munții Călimani cu varful Pietrosu de 2100 m, Munții Gurghiului, Muntii Harghita, Muntii Ciomatu, Munții Giurgeu, Munții Hășmașu Mare, Munții Ciuc, Munții Nemira, Munții Bistriței, Muntii Ceahlău, Muntii Tarcău, Muntii Stânișoarei, Munții Gosmanu, Munții Berzunți, Depresiunea Ciuc pe râul Olt, Depresiunea Giurgeu pe râul Mureș, Depresiunea Comanești pe râul Trotuș, Pasul Izvorul Mureșului, Pasul Bucin, Pasul Oituz, Pasul Tușnad. În Grupa Sudica sunt: Muntii Întorsurii, Munții Brețcu, Munții Bârsei formati din Postăvaru și Piatra Mare, Munții Vrancei Munții Buzăului formați din Penteleu , Siriu și Podu Calului, Munții Ciucaș, Munții Baiu, Depresiunea Brașov pe râurile Olt și Râul Negru, Depresiunea Întorsura Buzăului pe râul Buzau, Pasul Predeal, Pasul Bratocea, Pasul Oituz.

Vezi și
• • • • • • • Munții Carpați Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali Carpații Meridionali Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali Carpații Occidentali Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali Munții Dobrogei

Legături externe
• Imagini din Muntii Carpati [3] • Carpatii Orientali [1] • Harta Carpatii Orientali [2]

Referințe
[1] http:/ / travelworld. ro/ atractii_romanesti/ orientali. php [2] http:/ / www. hartaturistului. com/ munte/ carpatii-orientali/

Carpații Meridionali

149

Carpații Meridionali
Carpații Meridionali, alături de Carpații Orientali și Carpații Occidentali reprezintă cele trei mari grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la sud, deci meridionali ca poziție) față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor nordică. Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării, având unele similitudini cu Alpii. Parte distinctă a Carpaților Meridionali, Munții Făgăraș, cei mai spectaculoși, înalți și sălbatici munți ai României, i-au inspirat pe Carpaţii Meridionali geograful francez Emmanuel de Martonne să-i denumească și Alpii Transilvaniei, conform lucrării sale Recherches sur l'Evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales), publicată la Paris, Editura Delagrave, 1906. Limita lor vestică, spre Carpații Occidentali, este culoarul depresionar Cerna-Timiș-Bistra-Hațeg-Ștei-Orăștie, iar limita lor estică (spre Carpații Curburii) o reprezintă Valea Prahovei. Limita sudică a Carpaților Meridionali o reprezintă un abrupt major (pe alocuri având o diferență de nivel până la 1000 m) format din trei grupe: Subcarpații Curburii (între Prahova și Dâmbovița), Subcarpații Getici (între Dâmbovița și Motru) și Podișul Mehedinți (între Motru și Dunăre).

Caracteristici generale
Grupe montane distincte
Pentru detalii, vezi: Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali.

Grupe majore de munți
În Carpații Meridionali se disting patru grupe majore de munți: • • • • Grupa montană Bucegi-Leaota-Piatra Craiului, sau grupa extrem estică; Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș, sau grupa estică; Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului, sau grupa centrală și Grupa montană Retezat-Godeanu, sau grupa vestică,

respectiv 23 de sub-grupe montane în total.

Carpații Meridionali

150

Legături externe
• Imagini si peisaje din Muntii Carpati [3] • Carpatii Meridionali [1] • Harta Carpatii Meridionali [2]

Vezi și
• • • • • • • Munții Carpați Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali Carpații Orientali Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali Carpații Occidentali Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali Munții Dobrogei

Referințe
[1] http:/ / travelworld. ro/ atractii_romanesti/ meridionali. php [2] http:/ / www. hartaturistului. com/ munte/ carpatii-meridionali/

Carpații Occidentali
Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe mari muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului grupul sudic al Occidentalilor. Carpații Occidentali se desfășoară între Harta prezintă accentuat partea nordică a Carpaţilor Occidentali, Munţii Apuseni, Dunăre, Barcău și Someș. Au o respectiv cea centrală, Munții Poiana Ruscăi și cea sudică, Munții Banatului. altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliș, șișturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

Caracteristici generale

Carpații Occidentali

151

Grupe montane distincte
Pentru detalii, vezi: Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali.

Grupe majore de munți
În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: • Munții Apuseni la nord de Mureș • Munții Poiana Ruscă, situați central, la sud de Mureș, • Munții Banatului, în colțul sud-vestic al României și la sud de Timiș. respectiv 18 sub-grupe montane în total.

Petrografie
În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii. Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea maximă în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline. În cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șișturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.

Depresiuni intramontane (de la sud la nord)
• • • • • Depresiunea Almăjului (Bozovici) pe valea râului Nera; Depresiunea Caraș-Ezeriș, pe valea râului Caraș; Depresiunea Zarandului, pe valea râului Crișul Alb; Depresiunea Beiuș, pe valea râului Crișul Negru; Depresiunea Vad-Borod, pe valea râului Crișul Repede.

Pasuri și trecători
• Pasul Domașnea (sau Poarta Orientală), în Culuarul Timiș-Cerna; • Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, in Culuarul Bistriței; • Pasul Ciucea, pe Crișul Repede, între munții Vlădeasa și Plopiș; • Defileul Mureșului; • Culoarul Timiș-Cerna; • Culoarul Bistriței.

Carpații Occidentali

152

Chei
• • • • Cheile Turzii Cheile Nerei Cheile Carașului Cheile Minișului

Legături externe
• Carpatii Occidentali [1] • Harta interactivă a Carpaților Occidentali [2] • Harta Carpatii Occidentali [3]

Vezi și
• • • • • • • • Munții Carpați Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali Carpații Orientali Lista grupelor muntoase din Carpații Orientali Carpații Meridionali Lista grupelor muntoase din Carpații Meridionali Carpații Maramureșului și Bucovinei Munții Dobrogei

Referințe
[1] http:/ / travelworld. ro/ atractii_romanesti/ occidentali. php [2] http:/ / www. welcometoromania. ro/ Romania/ Romania_Harta_Carpatii_Occidentali_r. htm [3] http:/ / www. hartaturistului. com/ munte/ carpatii-occidentali/

Subcarpați

153

Subcarpați
Subcarpații reprezintă o unitate de relief de altitudine mijlocie care se desfășoară atât la exteriorul arcului carpatic, (între văile Moldovei și Motrului) cât și în interiorul său, (în zonele Bistrița - Homoroade, Hârtibaciu - Ocna Mureș și Turda - Beclean). Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni.

Geneza
Subcarpații sunt formați prin cutarea/încrețirea scoarței. Regiunea subcarpatică este caracterizată de o mare mobilitate tectonică, în prezent, fiind pusă în evidență printr-o accentuată sensibilitate seismică.

Alcătuire petrografică
• roci sedimentare cutate și ridicate neuniform: argile, gresii, marne, nisipuri, petrișuri.

Altitudine
Altitudinea subcarpaților variază de la [ 200m-800m(rareori 1000m)]300m-1218m înaltime.

Climă
Subcarpații Moldovei: temperat continentală cu influențe scandinavo-baltice. Subcarpații Curburii: temperat continentală cu influențe de ariditate. Subcarpații Getici: temperat continentală cu influențe de tranzitie și submediteraneene.

Vegetație
Predomină pădurile de fag în amestec cu gorunul.

Resurse
• resurse de subsol: petrol, gaze naturale, cărbuni, sare • resurse de sol: cultura de vii, livezi de pomi fructiferi, culturi cerealiere

Diviziuni
În funcție de poziția față de arcul carpatic și de particularitățile geomorfologice, Subcarpații se împart în trei diviziuni: • Subcarpații Orientali: - Subcarpații Moldovei - Subcarpații de Curbură - Subcarpații Prahovei • Subcarpații Getici: - Muscelele Getice ( Muscelele Argeșului) - Subcarpații Vâlcii - Subcarpații Jiului

Subcarpați • Subcarpații Interni cuprind sectoarele: - Bistrița - Homoroade - Hârtibaciu - Ocna Mureș - Turda - Beclean

154

Podișul Transilvaniei
Podișul Transilvaniei este situat în centrul României aproape în întregime înconjurat de grupurile muntoase ale Carpaților Orientali, cele ale Carpaților Meridionali și ale Carpaților Occidentali. Podișul Transilvaniei, Munții Carpați și Câmpia de Vest au o climă continentală. Temperatura variind mult în timpul anului, veri calde în contrast cu ierni foarte reci. Aceste zone mai plate au cele mai bune terenuri agricole și sunt faimoase pentru orașele și satele lor. Parți vaste acoperă Podișul Transilvaniei și munții. Dealurile podișului au altitudini cuprinse între 250 m și 800 m iar munții care fac parte din Munții Carpați au înălțimi de până la 2544 m (Vârful Moldoveanu). Ca forme de relief în Podișul Transilvaniei se gasesc câmpii, depresiuni și podișuri: • Depresiunea Transilvaniei este alcătuit din Depresiunea Mureș-Turda, Depresiunea Sibiului, Depresiunea Făgărașului, • Podișul Transilvaniei este alcătuit din Podișul Târnavelor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Secașelor, Câmpia Transilvaniei, Podișul Someșan.

Podişul Transilvaniei

Podișul Moldovei

155

Podișul Moldovei
Podișul Moldovei este un podiș situat în părțile de est și nord-est ale României, continuându-se și dincolo de Prut, în Republica Moldova și Ucraina. Limite acestei forme geografice sunt: • nord: Prutul superior • est: Valea Nistrului (Republica Moldova) • sud: Câmpia Română, Dunărea și Marea Neagră • vest: Culoarul Siretului și Subcarpații Moldovei

Geneză
În era precambriană-proterozoic, ca urmare Harta fizică a României Mari cu reprezentarea integrală a Podişului Moldovei a orogenezei balkaliene, apare ca uscat Platforma Est-Europeană constituită din șisturi cristaline. Aceasta se prelungea în nordul Podișului Moldovei, coborând în trepte spre Carpații Orientali. În era mezozoică-cretacic, ca urmare a orogenezei alpine, partea sudică a Podișului Moldovei suferă un proces lent de scufundare, fiind invadată de apele mării. De-a lungul erelor mezozoică și neozoică s-au produs regresiuni și transgresiuni repetate care au dus la depunerea unor strate groase de roci sedimentare. Podișul pare ca uscat la sfârșitul erei neozoice și începutul erei cuaternare treptat, de la nord la sud. În a doua parte a erei cuaternare-holocen, agenții exogeni, în principal apele curgătoare, au definitivat aspectul actual al Podișului Moldovei.

Petrografie
Peste fundamentul cristalin se găsesc strate groase de roci sedimentare, depuse de-a lungul Erelor Mezozoică și Neozoică (calcare, gresii, marne, argile, pietrișuri, nisipuri), înclinate ușor spre sud-est (în jumătatea de nord) și spre sud (în jumătatea de sud), dar și strate de pietre pretioase.Wikipedia:Citarea_surselor

Relief
Caracterizare
Podișul Moldovei este cel mai întins și mai tipic podiș din țară, desfășurat aproximativ de la nord la sud. Acesta prezintă altitudini diferite în funcție de subunitate: este mai înalt în partea de nord-vest, unde atinge 500-600 metri, mai jos în nord-est (200 metri) și coboară ușor de la 500 metri la 200 metri în partea de sud. Relieful este alcătuit dintr-o alternanță de culmi, depresiuni și culoare orientate spre sud-est. În partea de nord-est, relieful este alcătuit din dealuri scunde despărțite de văi largi și joase, orientate spre sud-vest. În partea centrală și sudică este un relief de coline joase și o succesiune de dealuri prelungi cu interfluvii netede. Văile sunt adânci cu versanți înclinați, lărgindu-se spre sud. Pe versanți se evidențiază intense procese torențiale și alunecări de teren.

Podișul Moldovei

156

Subdiviziuni și diviziuni
a. Podișul Sucevei este situat în partea de nord-vest, între granița cu Ucraina la nord (se prelungește chair și dincolo de graniță), Câmpia Moldovei (Jijiei) la est și valea râului Moldova la vest. Acesta cuprinde: • dealuri: Dragomirnei, Fălticenilor, Ciungi (688 m), Ibănești, Bour, Cozancea, Dealul Mare. • depresiuni: Rădăuți, Culoarul Moldovei, Culoarul Siretului. b. Dealurile Nistrului, • Podișul Hotin • Podișul Basarabiei de Nord • Colinele Nistrului (Colinele dintre Nistru si Răut) c. Câmpia Moldovei ocupă partea central-nordică, fiind delimitată de Platoul Basarabiei de Nord (la est), Colinele Nistrului (la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest), Podișul Hotin (la nord) și Podișul Central Moldovenesc (la sud). Subdiviziunile sunt: • Câmpia Jijiei (în vest), • Câmpia Prutului Mijlociu (în centru) și • Câmpia Răutului (în est) d. Podișul Central Moldovenesc este situat în partea centrală și de sud a Podișului Moldovei. Acesta cuprinde: • Podișul Bârladului (secțiunea din România), care include: • Colinele Tutovei, • Dealurile Fălciului, • Podișul Covurlui. • depresiuni: Depresiunea Elanului. • Masivul Codru (secțiunea din Republica Moldova), numit Podișul Moldovei Centrale care include: • • • • • Dealurile Ciuluc-Soloneț, Dealurile Corneștilor, Colinele Tigheciului, Podișul Basarabiei de Sud (Dealurile Nistrului Inferior), Valea Prutului Inferior

e. Câmpia Nistrului Inferior (Câmpia Bugeacului ?), f. Culoarul Siretului, orientat de la nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase.

Clima
Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°–8° C (Podișul Sucevei) și 8°–10° C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în partea nordică). Influențele climatice întâlnite sunt cele baltice (în nord) și cele de ariditate pe cea mai mare întindere.

Câmpia Română

157

Câmpia Română
Câmpia Română este o câmpie din sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, cea mai mare parte a ei (cca 80%) situându-se pe teritoriul României. Denumirea ei provine de la fostul principat Țara Românească, iar străinii o numesc „Câmpia Valahă” (după Valahia). Câmpia are extensii în Serbia și Bulgaria, unde este numită Câmpia Dunării.

Câmpia Română şi subdiviziunile sale

Relief
Este mărginită la sud și est de Dunăre, iar la nord de Podișul Getic, Subcarpații și Podișul Moldovei. Între aceste limite, Câmpia Română apare ca o depresiune — în sens geologic — puternic sedimentată. Partea cea mai joasă (10-20 m altitudine) se află pe lunca Siretului Inferior, unde, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a format o mare zonă de confluențe, spre care se recurbează râurile în forma unui evantai. Altitudinea maximă este de 300 m, la Pitești. Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și interfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni formate prin tasare și sufoziune (crovuri).

Vegetaţie de stepă din Câmpia Burnazului

Prezența nisipurilor determină apariția unui relief de dune, ca în sudul Olteniei, în estul Câmpiei Române (de-a lungul Ialomiței, Călmațuiului) și Câmpia Tecuciului (la Hanu Conachi).

Câmpia Română

158

Subdiviziuni
În sectorul românesc, această câmpie este subdivizată în 6 sectoare, cărora li se adaugă lunca Dunării. Fiecare sector este la rândul său alcătuit din mai multe „câmpuri” sau „câmpii”. • A. Câmpia Olteniei (denumită după provincia istorică Oltenia în sudul căreia se află) este alcătuită din următoarele câmpii: • Câmpia Blahniței • Câmpia Băileștilor • Câmpia Romanaților • B. Sectorul Olt-Argeș, delimitat de râul Olt în vest și de Argeș în est, cuprinde: • Câmpia Piteștiului • Câmpia Boianului • Câmpia Găvanu Burdea • Câmpia Burnazului • C. Câmpia Bucureștilor • Câmpia Târgoviștei • Câmpia Ploieștilor • Câmpia Mizil • Câmpia Titu • Câmpia Gherghiței • Câmpia Vlăsiei • Câmpia Câlnăului • D. Câmpia Bărăganului (amplasată la sud de râul Călmățui) • Bărăganul Călmățuiului • Bărăganul Ialomiței • Câmpia Câlnăului • Câmpia Mostiștei • E. Sectorul de Est (amplasat la nord de râul Călmățui) • Câmpia Râmnicului • Câmpia Buzăului • Câmpia Brăilei • Câmpia Siretului Inferior • Câmpia Tecuciului • Câmpia Covurlui • Lunca Dunării • Lunca propriu-zisă • Insulele mlăștinoase: • Insula Mare a Brăilei sau Balta Brăilei • Balta Ialomiței

Imagine din Costeşti, Câmpia Piteștiului

Câmpia Română

159

Geologie
Din punct de vedere tectonic, Câmpia Română face parte din Platforma Moesică. Soclul platformei este de origine hercinică, iar sedimentele superioare sunt de origine carpatică. Sedimentele datează din mezozoic și din pleistocen. În lunci, acestea sunt foarte recente, datând din holocen. Stratele din jurassic și cretacic conțin zăcăminte de petrol. Cuvertura de loess acoperă îndeosebi câmpiile tabulare, ajungând pe alocuri să aibă o grosime de 40 m. Pe alocuri întâlnim dune de nisip.

Soluri
Predomină soluri negre și cu un conținut bogat de humus. De-a lungul râurilor solurile sunt de luncă. În trecut, Câmpia Română a fost deseori numită „grânarul Europei”.

Clima
Clima est temperat-continentală. În vest se resimt influențe mediteraneene, în timp ce în est amprenta continentală este mai accentuată. Îndeosebi estul este caracterizat de veri fierbinți și ierni geroase. Crivățul, Terenuri cultivate în Câmpia Titu un vânt rece și uscat vine iarna dinspre nord-est. Temperatura medie multianuală este de 8-11ºC, media lunii este de 18-23ºC, a lunii ianuarie variază între -3 — -5ºC în est și -1 — -3ºC în vest. Valoarea medie multianuală a precipitațiilor este de sub 500 mm în est și de 500-700 mm în vest.

Alcătuire litologică
Câmpia Română a fost formată prin depunerea sedimentelor în mediul acvatic. În consecință, întâlnim în mare parte loess

Câmpia de Vest

160

Câmpia de Vest
Drept Câmpia de Vest este denumit sectorul românesc al câmpiei Panonice. Se întinde pe o lungime de peste 375 km și este delimitată de: granița de stat cu Serbia și Ungaria (în vest), Dealurile de Vest și Carpații Occidentali (în est), râul Tur (în nord) și granița cu Serbia (în sud).

Limitele
• • • • spre N – Granita nordica a Carpatilor orientali spre E - Dealurile de vest spre V – granița cu Ungaria spre S – Depresiunea Zarand și Depresiunea Highiș-Drocea

Relieful
Relieful este alcătuit din trei trepte: • -câmpie înaltă: de peste 100 m, mai veche (din Pleistocen) și în general situată spre deal • -câmpie orizontală: este netedǎ și prezintă acumulari de nisip • -câmpie joasă: în care râurile au tendință de înmlăștinire

Clima
Temperaturile medii anuale se încadrează în intervalul 10-12 °C. Se observă diferențe între partea nordică (9-10°C) și partea sudică (10-11°C). Precipitațiile medii anuale sunt între 550-600 mm.

Vegetația
Vegetația naturală s-a păstrat doar pe areale extrem de restrânse. Solurile sunt din clasa molisolurilor (cernoziomuri) și solurilor intrazonale (hidromorfe, halomorfe, psamosoluri în Câmpia Careiului).

Hidrografia
Drenează aceleași râuri ca Dealurile de Vest. Râurilie care străbat câmpia au o direcție E-V cu excepția celor din Banat care se orientează NE-SV sau chiar N-S. În partea de câmpie joasă au albii abia schițate și tendințe de înmlăștinire și revărsare. Canalele de mare importanță: -Canalul Crișurilor: -Canalul Morilor S-au amenajat importante bazine piscicole: Cefa, Tămașda, Ineu.

Câmpia de Vest

161

Resursele subsolului
Resursele sunt legate de falierea fundamentului: ape minerale, petrol, gaze naturale. Apele minerale apar pe tot cuprinsul Câmpiei de Vest: Tășnad, Oradea, Băile Felix, Salonta. Petrolul și gazele naturale formează una dintre cele mai importante resurse ala câmpiei: Turna, Teremia, Călaceu.

Populația
Etnii: români, maghiari, romi,bulgari,sarbi,nemti. Densitatea medie este de 50-75 loc/km2, valorile uneori trec de 1000 loc/km2 (Timișoara, Oradea, Arad). Sporul natural are valori egale cu media pe țară cu excepția Câmpiei Banatului.

Așezări
Rurale: sunt rare și de dimensiuni mari (>3000 loc.) și au un grad de geometrizare ce se acentuează de la N spre S. Urbane: 18 localități, cele mai importante fiind: Timișoara, Oradea, Arad, Satu Mare.

Agricultura
Agricultura este o ocupație veche și importantă pentru acest spațiu. Cultura plantelor se practică în condiții de randament sporit. Creșterea animalelor se remarcă prin toate tipurile de animale (În Banat mai ales porcine).

Industria
Din punct de vedere industrial, actual industriile sunt concentrate în cele 4 orașe principale: construcții de mașini, utilaj greu, industria textilă, anvelope.

Transporturile
Majoritatea se desfășoară de-a lungul liniei de transport a Câmpiei de Vest: Halmeu, Stamora Moravița (aliniament N-S). Se desprind o serie de magistrale: 4 (Satu Mare-Oradea-Timișoara), 3 (Crișul Repede), 2 (Valea Mureșului), 1 (Timișoara-Caransebeș). E traversată de artere rutiere importante, și de rute fluviale.

Regionarea
A. Câmpia Someșului (între Depresiunea Oaș, Dealul Codrului, cumpăna de ape dintre Crasna și Erin. -câmpii tabulare: -Câmpia Turului -Câmpia Ardud -câmpii joase: -Câmpia Joasă a Someșului -Câmpia Eceda B. Câmpia Crișurilor (între Câmpia Someșului, Dealurile de Vest, Crișul Alb) -câmpii înalte: -Câmpia Tășnadului -Câmpia Buduslăului -Câmpia Miersigului -Câmpia Cermeiului

Câmpia de Vest -Câmpia Careiului (în partea vestică a unității,cu dune de nisip fixate prin plantații de salcâm și viță d vie) -câmpii joase: -Câmpia Erinului -Câmpia de subsidență a Crișurilor C. Câmpia Banatului (între Crișul Alb și granița cu Ungaria) -câmpii înalte: -Câmpia Aradului -Câmpia Vingăi -câmpii joase: -Câmpia Lugojului -Câmpia Timișului

162

Bibliografie
Geografia României, I, Geografia fizică (1983) (tratat) Geografia României, II, Geografie umană și economică (1984) (tratat)

Legături externe
• D. Marioara - Dealurile si campia de vest [1]

Referințe
[1] http:/ / www. geocities. com/ dmarioara/ decavest. htm

Delta Dunării

163

Delta Dunării
Delta Dunării
Categoria II IUCN (Parc național)

Amplasare

Județul Tulcea, România

Cea mai apropiată localitate: Tulcea Coordonate Suprafață Înființat Coordonate: 45°0′N 29°0′E45, 29 5762.16 km² 1991
[1]

45°0′N 29°0′E45, 29

[1]

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, și parțial în Ucraina, este cea mai mare și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.

Delta Dunării - Landsat (2000) [2] 45°10′N 29°18′E45.167, 29.3

Delta Dunării

164

Geografie
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord formează granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aprox. 40 m².
Peisaj din Delta Dunării

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două brațe, Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântul Gheorghe. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară. Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.

Geologie
Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Brațul Sfântu Gheorghe. Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene și cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri vitroclastice. Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalații de porfire feldspatice, diabaze și melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ș.a., ce conțin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ș.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ș.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ș.a.). Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum și calcare cenușii și gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ș.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ș.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce aparțin etajelor Apțian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile și siltite feruginoase, cu intercalații de gresii fine sau dolomite

Delta Dunării gipsifere, ce conțin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc. Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmațian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumașelice, nisipuri, siltite și argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite și argile roșcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenușii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis și nisipuri cu intercalații de argile, ce conțin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc. Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparțin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roșii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrișuri, nisipuri, siltite, argile și strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă și fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)[3] [4]

165

Geomorfologie
Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N și 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteț P., 1973, Romanescu Gh, 1995)[5] [6] Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993)[7] , Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor și -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteț P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)[8] Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice și anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafață de 4.250 km2, aflată între brațele fluviului,și zona complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială și delta maritimă. Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe brațul Sulina) – Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perișor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărțită în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț, etc. Delta maritimă ocupă mai puțin de 35% din suprafața Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crișan-Ivancea-Crasnicol-Perișor. În această subregiune, ca și în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

Delta Dunării

166

Climă
Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Aceasta suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcție de intesitatea activității centrilor barici principali se instalează condiții specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activeaza centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acționează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când acționează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacționează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei). Durata de strălucire a soarelui este mare, media Moară tipică de la Letea multianuală fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafața deltei. Mediile multianuale indică creșterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe țărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C. Amplitudinile medii zilnice reflectă diferențele mari datorate naturii suprafeței active : la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) și un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) și 1,4 C (în noiembrie), iar la stația Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie și februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la Gorgova și 89 85% la Sulina și Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova și 77 - 80%, la Sulina și Sfântu Gheorghe. Precipitațiile sunt reduse cantitativ și scad de la vest spre est datorită efectului suprafeței active specifice deltei, precum și al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianuală a precipitațiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360 mm. În cea mai mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic și cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm. Stratul de zapadă este subțire și se menține perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre. Asemenea situații s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele mării lângă țărm au înghețat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna și în sezoanele de tranziție. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spațiul Deltei Dunării. La intrarea în deltă, la Tulcea, mediile pe 90 ani relevă ca sunt 142 zile de vară și 60 zile de iarnă, iar primăverile au durata aproape egaăa cu toamnele. La Sulina aceleași medii multianuale indică 145 zile de vară și numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

Delta Dunării

167

Floră
Vegetația deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică mlaștinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea și Caraorman și sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agățătoare.

Faună
Conține mai mult de 320 de specii de păsări ca și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul.

Pelicani din Delta Dunării

Populația
Populația deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semi-acvatic nepermițând densități importante (densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori, dintre care 12.666 români (87%), 1438 lipoveni (10%), 299 ucraineni diverși alții (1%)[9] . Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu pentru populațiile inițial grecești (grecii pontici erau încă 2059 în 1910, mai numeroși decât lipovenii), ulterior românești (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina), apoi din (lipovenii). Aceste populații s-au amestecat, lucru dovedit de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi pescăresc.

Structura etnică a regiunii Dunării de Jos(1930)

Delta Dunării

168

Galerie de imagini

Linia țărmului și evoluția deltei în decursul timpului

Cele două rezervații naturale "Man & Biosphere" din Delta Dunării

Pierderile teritoriale ale României în Delta Dunării din 1948 încoace

Timbru poștal cu Delta Dunării

Vezi și
• • • • • • Brațele Dunării Dobrogea Dunăre Lacuri în România Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Rezervații în România

Referințe bibliografice
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Delta_Dun%C4%83rii& language=ro& params=45_0_N_29_0_E_type:landmark http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Delta_Dun%C4%83rii& language=ro& params=45_10_N_29_18_E_ Ionesi, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului NORD – DOBROGEAN. Editura Tehnică, București Mutihac, V. (1990). Strucura geologică a teritoriului României. Editura Tehnică, București. ISBN 973-31-0195-8 Coteț, P. (1973). Geomorfologia României. Editura Tehnică, București Romanescu, Gh. (1995). Delta Dunării – privire geografică. Editura „Glasul Bucovinei”, Iași. ISBN 973-96800-7-0 xxx (1993). Global and National Soils and Terrain Digital Databases (SOTER) – Procedure Manual. World Soil Resource Reports 74, Food and Agriculture Organization of the United Nation. ISSN 0532-0488 [8] xxx (1996). Soils of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve. studiu elaborat de I.C.P.D.D., A.R.B.D.D., I.C.P.A. București (din România) și R.I.Z.A. (din Olanda). ISBN 90-369-5037-6 [9] Petre Gâștescu, Romulus Știucă: Delta Dunării, CD-Press 2008, ISBN 978-973-1760-98-9, pp. 202-211

Delta Dunării

169

Legături externe
• • • • Comisia Națională a României pentru UNESCO (http://www.cnr-unesco.ro) Galerie foto Delta Dunarii (http://cercetati.blogspot.com/2010/09/delta-dunarii.html) Galerie foto Delta Dunatii - Gorgova (http://dunadelta.99k.org/) Ceaușescu: "Dacă nu împușcăm noi rațele, le împușcă alții" (http://www.evz.ro/detalii/stiri/ ceausescu-daca-nu-impuscam-noi-ratele-le-impusca-altii-932354.html), 2 Iunie 2011, Evenimentul zilei

Reportaje • Delta Dunării, paradisul pierdut (http://www.evz.ro/detalii/stiri/delta-dunarii-paradisul-pierdut-813073.html), 21 Iulie 2008, Dollores Benezic, Evenimentul zilei

Clima României
România are o climă temperat continentală de tranziție, specifică pentru Europa centrală, cu patru anotimpuri distincte, primăvară, vară, toamnă și iarnă. Diferențele locale climatice se datoreaza mai mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin influențelor oceanice din vest, ale celor mediteraneene din sud-vest și celor continentale din est.

Regimul termic
Temperaturile medii anuale scad ușor de la sud(10°-11°C)spre nord(8,5°-9°C), variație explicabilă atât latitudinii cât și distribuției reliefului țării. De asemenea, temperatura scade odatǎ cu creșterea altitudinii ( scade cu 6° la fiecare 1000 m.) Temperaturile maxime medii anuale oscilează între 22°C și 24°C în timpul verii, respectiv între -3°C și -5°C, în timpul iernii. Temperaturile extreme înregistrate în România au fost de -38.5°C,la Bod (județul Brașov),pe 25 ianuarie 1942 , si de +44.5°C la Ion Sion ( județul Brǎila), pe 10 august 1951.

O hartă climatică a Europei.

Media anuală a precipitațiilor, urmând scăderea treptată a influențelor oceanice și mediteraneene, scade ușor de la vest la est. Media anuală a precipitațiilor căzute (calculate pe întreg teritoriul) este de 637 mm anual, cu valori sensibil mai ridicate în zonele montane (1.000 - 1.400 mm/an, stațiunea Stâna de Vale este consideratǎ "polul ploii din Romania") și progresiv mai scăzute spre est, în Baragan fiind de sub 500 mm/an, iar în Dobrogea și Delta Dunării coborând sub 400 mm/an. Vara este un anotimp călduros, care durează de la sfârșitul lui mai la jumătatea lui septembrie în câmpiile din Sud și Vest. În sudul României există peste 40 de zile „tropicale” (cu temperaturi peste 35 de grade Celsius) și peste 90 de zile de vară (cu temperaturi peste 25 de grade Celsius-30 de grade Celsius). Temperatura maximă absolută din România este de 44,5 de grade Celsius, și s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Brăila, pe 10 august 1951. Adesea, vara

Clima României apar furtuni puternice cu cantități mari de precipitații. De notat că în zonele montane din Nord și Centru vara este un anotimp temperat, cu puține zile tropicale sau de vară, și cu nopți răcoroase. Toamna este un anotimp mai scurt, de tranziție, cu perioade lungi de uscăciune alternând cu perioade de ploi. În a II-a parte a lunii octombrie vin primele înghețuri, iar în noiembrie primele ninsori. În câmpii, acestea se manifestă adesea mai târziu decât în restul țării. Iarna este un anotimp friguros, în care masele de aer rece venite din Est aduc temperaturi de până la -20 de grade Celsius sau chiar sub (recordul este de -38,5 grade Celsius, la Bod, lângă Brașov, înregistrat la data de 25 ianuarie 1942). Zăpada nu este abundentă comparativ cu alte state europene, atât datorită lipsei de precipitații cât și datorită creșterilor frecvente de temperatură. În Sud și Vest cu precădere, stratul de zăpadă se topește și reface de câteva ori în decursul unei ierni. Primăvara este un alt anotimp de tranziție, relativ scurt. Temperatura crește cu repeziciune, înghețurile dispărând în luna aprilie. Temperatura medie anuală variază de la 11 grade Celsius în lunca Dunării, la 6 grade Celsius în Harghita. Temperatura medie a lunii iulie variază între 26 grade Celsius și 18 grade Celsius tot în funcție de regiune. În ianuarie, aceste temperaturi variază de la 0°C (la Băile Herculane sau la Mangalia) la -6 grade Celsius (în depresiuni).

170

Regimul precipitațiilor
Precipitațiile anuale
Precipitațiile din România sunt moderate media precipitațiilor anuale căzute pe teritoriul țării fiind de 637 mm anual. Precipitațiile anuale medii din zona de câmpie variază între 400 mm în Dobrogea, 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în Câmpia de Vest. Odată cu altitudinea, precipitațiile cresc, atingând 1000 – 1200 mm/an la altitudini mai mari de 1800 m. Un tabel cu temperaturiile si precipitatiile care se intalnesc in Timisoara
Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)* Perioada 1901-2000 2006 Ian -1,5° -1,7° Feb 0,6° 0,0° Mar 5,7° 5,0° Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov 5,7° 6,4° Dec 1,2° 2,1° Anual 10,7° 11,1°

11,1° 16,3° 19,6° 21,5° 20,9° 16,8° 11,2° 12,4° 16,2° 19,5° 23,6° 20,1° 17,5° 12,5°

Maxima și minima absolută lunară în perioada 1901-2000 Anul Maxima Anul Minima 1979 17,4° 1963 1994 20,5° 1935 1952 1950 1950 1938 1939 1952 1946 1935 1926 1957 20,2° 1927

28,2° 32,0° 34,5° 38,4° 39,6° 41,0° 39,7° 33,8° 27,1° 1932 1931 1935 1962 1962 1949 1970 1971 2,2° 5,9° 5,0° 1922

-35,3° -29,2° -20,0° -5,2° -5,0°

-1,9° -6,8° -15,4° -24,8°

Precipitații (media lunară și anuală în mm) 1901-2000 2006 39,1 30,3 37,5 41,7 36,5 49,3 48,2 78,8 63,4 50,2 81,0 87,8 58.3 50,4 51,5 98,0 43,9 24,6 49,7 17,4 48,7 31,3 49,4 21,3 583,9 581,1

*Anuarul statistic al României 2007'[1]'

Clima României

171

Frecventa precipitațiilor
Se consideră “zile cu precipitații” cele în care se înregistrează cantități ≥ 1,0 mm. Numărul mediu anual de zile cu precipitații variază pe teritoriul țării între sub 100 și 200. Cele mai puține astfel de zile (<100) se înregistrează în estul Dobrogei și centrul Bărăganului. În regiunile de câmpie din sud, Podișul Bârladului și extremitatea vestica a Câmpiei Aradului, numărul anual de zile cu precipitații se ridică la 125 iar în Câmpia și Dealurile Vestice, Podișul Transilvaniei, în Subcarpați și Piemontul Getic, în Subcarpații Moldovei și în restul Podișului Moldovei se înregistrează până la 150 zile. Cele mai multe zile cu precipitații, peste 190, se înregistrează în zona montană și cu deosebire Temperaturile şi precipitaţiile medii anuale ale capitalei României, Bucureşti în grupa nordică a Carpaților Orientali, pe culmile masivelor Bihor-Vlădeasa și în Carpații Meridionali. În depresiunile intramontane și în sud-vestul Podișului Transilvaniei numărul mediu al zilelor cu precipitații este mai mic decât în zonele învecinate, însumând între 100-120. În cursul anului, lunile septembrie și octombrie au cel mai mic număr mediu de zile cu precipitații caracterizează , iar lunile mai-iunie și decembrie cel mai mare. În multe luni din anii deosebit de ploioși, numărul maxim lunar de zile cu precipitații a însumat 16-30 de zile în regiunile muntoase, 15-25 în cele deluroase și 14-20 în cele de câmpie. În intervalul septembrie-octombrie, în iulie-august și uneori în martie-aprilie există ani în care nu s-a înregistrat nicio zi cu precipitații.

Caracteristicile elementelor climatice
Temperatura medie anuală scade de la sud (unde este de peste 11°C în Lunca Dunării) la nord (8,5°C în nordul Podișului Moldovei) și în altitudine (ajungând la 0°C la altitudini de peste 2000 m). După valorile temperaturii medii anuale, există trei etaje termice: un etaj cald (cu valori de peste 10°C), un etaj mediu (între 10°C și 6°C) și un etaj rece (cu temperaturi mai mici de 6°C). Precipitațiile atmosferice scad de la vest la est și cresc în altitudine. După cum rezultă din afirmația anterioară, precipitațiile cele mai scăzute se înregistrează în partea de est a țării (unde sunt sub 500 și chiar sub 400 mm/an, fenomen datorat influențelor de ariditate) și cele mai ridicate pe munții înalți (peste 1200 mm/an). Vanturile Existǎ o diversitate mare a miscarilor aerului în țara noastrǎ: Iarna:- crivǎțul- foarte rece si uscat, produce geruri puternice, troienind zǎpada in câmiile din est și sud-est. Vânturile de vest- aduc zǎpadǎ și ger cu preponderențǎ în partea vesticǎ și centralǎ a țǎrii. Austrul- aduce aer tropical, cald, care înmoaie gerul și topește zǎpezile. Vara:- aer oceanic bate dinspre vest, nord-vest; este umed și aduce nori încǎrcați cu ploi bogate. -aer tropical este uscat și fierbinte; provine din regiunile sudice, creazǎ cǎlduri toride și secete prelungite. Influențe climatice in România: -influențe oceanice: în vestul țǎrii; aduc precipitații bogate; -influențe submediteraneene: în sud-vestul țǎrii, cu veri calde și uscate, și ierni blânde și ploioase; -influențe de tranziție:fac trecerea de intre influențele oceanice și cele submediteraneene; -influențe de ariditate:in estul țǎrii, cu veri secetoase si ierni geroase; -influențe scandinavo-baltice: în Grupa Nordicã a Carpaților Orientali și Podișul Sucevei, cu temperaturi scǎzute; -influențe pontice:pe litoral, cu amplitudini termice mai mici. Pe teritoriul țării predomină circulația aerului din partea de vest (vânturile de vest). Frecvent, în jumătatea estică a țării și în Câmpia Română, bate din nord-estul continentului crivățul, un vânt geros iarna și uscat vara, determinând existența unor temperaturi scăzute iarna (între -6°C și 0°C) și secete vara (peste 23°C). În anumite depresiuni submontane există vânturi cu caracter de föehn. Temperaturile extreme au fost următoarele: temperatura maximă absolută de 44,5°C (lângă Brăila) și minima absolută de –38,5°C (lângă Brașov).

Clima României

172

Bibliografie
• Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008

Referințe
[1] http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap1. pdf

Flora României
Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și clasificate pe teritoriul acestei țări. Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare.[1] Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.[2] Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă,[3] dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri).[4] În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.[5]

Floarea-reginei

Referințe
[1] „ Flora și fauna sălbatică (http:/ / enrin. grida. no/ htmls/ romania/ soe2000/ rom/ cap5/ ff. htm)”. Starea Mediului în România în anul 2000. GRID-Arendal. . Accesat la 18 decembrie 2008. [2] Valeriu Enescu. „ Forest Genetic Resources Conservation in Romania (http:/ / www. fao. org/ docrep/ 008/ w3354e/ W3354E25. htm)”. Forest Genetic Resources N.24. Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație. . Accesat la 6 aprilie 2009. [3] „ Capitolul 12: Relieful, apele, clima, vegetația, fauna, ariile protejate (http:/ / www. rri. ro/ art. shtml?lang=2& sec=252& art=18152)”. Aproape totul despre România. Radio România Internațional. . Accesat la 6 aprilie 2009. [4] Lungu, Marius (2004) (în română). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. 622—625. ISBN 973-8459-11-7 [5] „ Vegetația Deltei în câteva cuvinte (http:/ / www. indanubedelta. ro/ ro/ vegetatia deltei. php)”. Delta Dunării. Liscom Tour. . Accesat la 6 aprilie 2009.

Flora României

173

Vezi și
• • • • Clasificarea Regnului Plantae după Al. Beldie 1977 Clasificarea Regnului Plantae după Anca Sârbu, 1999 Clasificarea Regnului Plantae după Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000 Listă de specii amenințate în România

Legături externe
• Eukarya - Enciclopedia florei și faunei din România (http://www.eukarya.ro/)

Fauna României
Fauna României este una din cele mai bogate și variate din Europa, conținând specii rare sau chiar unice pe continent. În România există 89 de specii de mamifere, dintre care 1 este în pericol iminent de extincție, 1 în pericol, 13 vulnerabile și 4 în amenințate.

Urs brun din Munții Carpați (2007)

EX Dispărută EW Dispărută în sălbătăcie CR Pericol iminent EN În pericol VU Vulnerabil NT Amenințat

Nu există nicio îndoială că au murit toți indivizii. Trăiește doar în captivitate.

Specia este în pericol iminent de a dispărea din sălbăticie. Specia are un grad extrem de risc de a dispărea în sălbăticie. Specia are un grad mare de risc de a dispărea în sălbăticie. Specia nu îndeplinește niciun criteriu pentru a fi considerată a fi în pericol de extincție, dar e posibil s-o facă în viitor. Nu există niciun risc pentru specie. Nu există date suficiente pentru a fi categorizată.

LC

Niciun risc

DD Lipsă de date

Unele specii au fost clasate anterior, urmând un alt set de criterii. Aceste specii au următorul sistem în loc de criteriile pentru Amenințat și Niciun risc.

Fauna României

174

LR/cd Risc scăzut/conservation dependent LR/nt Risc scăzut/amenințat

Specii care făceau parte din programele de conservare, dar a crescut gradul de risc, datorită opririi programului. Specii care sunt aproape de a fi clasate în categoria Vulnerabil, dar nu fac parte din programele de conservare. Nu există niciun risc pentru specie.

LR/lc Risc scăzut/niciun risc

Subclasa: Theria
Infraclasa: Eutheria
Ordinul: Rodentia (rozătoare) Rozătoarele sunt cel mai mare ordin de mamifere, alcătuind peste 40% din speciile de mamifere. Au doi incisivi pe maxilar care cresc încontinu, fiind păstrați scurți prin ros. Majoritatra rozătoarelor sunt de dimensiuni mici. • Subordinul: Sciurognathi • Familia: Sciuridae (veverițe) • Subfamilia: Sciurinae • Tribe: Sciurini • Genul: Sciurus • Veverița roșcată Sciurus vulgaris NT • Subfamilia: Xerinae • Tribe: Marmotini • Genul: Marmota • Marmota alpină Marmota marmota LR/lc • Genul: Spermophilus • Popândău pestriț Spermophilus citellus VU • Popândau Spermophilus suslicus VU • Familia: Gliridae • Subfamilia: Leithiinae • Genul: Dryomys • Pârș cu coada stufoasă Dryomys nitedula LR/nt • Genul: Eliomys • Pârș de stejar Eliomys quercinus VU • Genul: Muscardinus • Pârș de alun Muscardinus avellanarius LR/nt • Subfamilia: Glirinae • Genul: Glis • Pârș mare Glis glis LR/nt • Familia: Dipodidae • Subfamilia: Sicistinae • Genul: Sicista • Șoarece săritor de pădure Sicista betulina LR/nt • Șoarece săritor de stepă Sicista subtilis LR/nt

Fauna României • Familia: Spalacidae • Subfamilia: Spalacinae • Genul: Spalax • Orbetele mare Spalax graecus VU • Genul: Nannospalax • Lesser Mole Rat Nannospalax leucodon VU • Familia: Cricetidae • Subfamilia: Cricetinae • Genul: Cricetulus • Grivan cenușiu Cricetulus migratorius LR/nt • Genul: Cricetus • Hârciog Cricetus cricetus LR/lc • Genul: Mesocricetus • Grivan Mesocricetus newtoni VU • Subfamilia: Arvicolinae • Genul: Arvicola • Șobolan de apă Arvicola terrestris LR/lc • Genul: Chionomys • Snow Vole Chionomys nivalis LR/nt • Genul: Clethrionomys • Șoarece scurmător Clethrionomys glareolus LR/lc • Genul: Microtus • Șoarece de umbră Microtus agrestis LR/lc • Șoarece de câmp Microtus arvalis LR/lc • Southern Vole Microtus rossiaemeridionalis LR/lc • European Pine Vole Microtus subterraneus LR/lc • Șoarece de Tatra Microtus tatricus LR/nt • Familia: Muridae (șoareci, guzgani, hamsteri, etc.) • Subfamilia: Murinae • Genul: Apodemus • Șoarece de câmp Apodemus agrarius LR/lc • Șoarece gulerat Apodemus flavicollis LR/lc • Șoarece de pădure Apodemus sylvaticus LC • Ural Field Mouse Apodemus uralensis LR/lc • Genul: Micromys • Șoarece pitic Micromys minutus LR/nt • Genus: Mus • Șoarece de spic Mus spicilegus LR/nt

175

Fauna României Ordinul: Lagomorpha (lagomorphs) Ordinul conține două familii: Leporidae și Ochtonidae. Cu toate că se aseamănă cu rozătoarele, de la începutul secolului XX au fost considerați un ordin separat, datortiă unor caracteristici diferite (de exemplu, rozătoarele au 2 incisivi în maximarul de sus, iar iepurii 4). • Familia: Leporidae • Genul: Oryctolagus • Iepurele de vizuină Oryctolagus cuniculus LR/lc • Genul: Lepus • Iepurele de câmp Lepus europaeus LR/lc Ordinul: Erinaceomorpha Ordinul Erinaceomorpha conține o singură familie, Erinaceidae. • Familia: Erinaceidae (arici) • Subfamilia: Erinaceinae • Genul: Erinaceus • Southern White-breasted Hedgehog Erinaceus concolor LR/lc <!-}} }} }}

176

Hidrografia României

177

Hidrografia României
Hidrografia României se referă la totalitatea apelor de pe teritoriul acestei țări. România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particulariltățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități. Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroana centrală a Carpaților și Reţeaua hidrografică a României sunt colectate, aproape în totalitate, de Dunăre. Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al țării pe o mică distanță. Printre alfuenții ei, mai importanți sunt: Someșul, Crișul, care adună apele dintr-o bună parte a Munților Apuseni, și Mureșul. În Banat, principalul râu este Timișul, dar navigabil este numai Bega. Râurile mai mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul său, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Siretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul, deși mai lung, are afluenți mici și un debit mai redus. Lacurile se întâlnesc pe toate treptele de relief și au forme, mărimi și origini foarte variate. Deși în numar mare (3500) sunt, în general, reduse ca suprafață (1,1% din teritoriul țării). Cele mai mari sunt cele din sistemul lagunar Razim, sau unele limane maritime (Tașaul, Siutghiol, Techirghiol), ori fluviale (Oltina în sudul Dobrogei, Snagov la nord de București). Ele sunt importante ca locuri de agrement și pentru pescuit. Mult mai mici sunt lacurile de munte, unele de origine glaciară (Bucura), altele de baraj natural (Lacul Roșu), ori cantonate în cratere vulcanice (Sf. Ana de langă Băile Tușnad, singurul de acest gen). Numeroase sunt și lacurile de acumulare de interes hidroenergetic (lacul de la Porțile de Fier pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, etc.) sau pentru alimentări cu apa - pe văile Uzului, Doftanei, Firizei.[1] Cele mai importante râuri din România sunt: • Dunărea: Al doilea fluviu din Europa ca dimensiuni și debit (după Volga), având 2860 de km lungime, dintre care 1 075 km se află în România. Izvorăște din munții Pădurea Neagră, prin râurile Breg și Brigach, suprafața bazinului hidrografic fiind de 805 300 km². Sectorul inferior, de la Baziaș la vărsare, are 1 075 km, dintre care 144 km sunt parcurși printr-un defileu, cu o porțiune numită „Cazane”. Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina) și are afluenți în alte 7 țări. Trece prin 4 capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. • Mureș: Afluent al Tisei. Mureșul este al II-lea râu ca lungime din România, după Dunăre. Are 803 km, din care 761 km se află pe teritoriul României. Izvorăște din Munții Hășmaș (Carpații Orientali), trece prin depresiunea Giurgeu, traversează Munții Căliman și Gurghiu (prin defileul Toplița-Deda, lung de 50 de km), străbate partea centrală a Podișului Transilvaniei (trecând prin orașele, Reghin, Târgu-Mureș, Iernut, Aiud), intră în Câmpia

Hidrografia României Aradului, trece prin municipiul Arad și, la vest de orașul Nădlac, definește granița între România și Ungaria pe 31 de km, după care intră în Ungaria și se varsă în Tisa. În Antichitate era numit „Maris” sau „Marisia”. • Olt: Este un afluent al Dunării, având o lungime de 615 km. Izvorăște din Munții Hășmaș și traversează partea de sud-est a Transilvaniei. Apoi traversează Carpații Meridionali prin defileul Turnu Roșu și traversează Câmpia Română, formând limita între Muntenia și Oltenia. În vecinătatea Oltului sunt așezate orașele (municipiile) Miercurea Ciuc, Sfântu-Gheorghe, Făgăraș, Râmnicu Vâlcea și Slatina. Tronsonul de la Făgăraș la Dunăre a fost amenajat printr-un lanț de centrale hidroelectrice. • Prut: Lung de 953 km, izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița între România și Republica Moldova. În perioada interbelică râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, șenalul nemaifiind întreținut decât pe partea Republicii Moldova pana la Leova. Are însă un debit mic (de peste 2 ori si jumătate mai mic decât Siretul). Principalul afluent pe partea dreaptă este Jijia cu afluenții Bahlui și Bașeu. Pe Prut există amenajări hidroenergetice (la Stânca-Costești)

178

Râul Prut.

realizate împreună cu URSS. • Siret: Izvorăște în Carpații de nord, pe teritoriul Ucrainei de azi, în Bucovina de Nord. Parcurge 706 km și se varsă în Dunăre, lângă Galați. Dintre afluenții Dunării pe teritoriul Romaniei, are cel mai mare bazin hidrografic din țară, fiind râul intern cu cel mai mare debit de pe teritoriul Romaniei (un debit mediu multianual de peste 225 mc/s la vărsare). Principalii afluenți ai Siretului sunt: pe partea dreaptă Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău, iar pe partea stângă, Bârlad. Pe cursul său, au fost realizate în perioada comunistă mai multe baraje și lacuri de acumulare, reducând, nu eliminând, pericolul de inundații (cele mai recente au fost în anul 2005). Principalele orașe de pe sau din apropierea cursului său sunt: Siret, Pașcani, Roman, Bacău, Adjud și Galați. Alte râuri importante sunt: Someș, Crișurile (Crișul Alb, Crișul Negru și Crișul Repede), Timișul, Jiul, Argeș și Ialomița. Cu toată densitatea mare a rețelei hidrografice, din punctul de vedere al resurselor generate pe teritoriul propriu (fără aportul adus din alte țări de Dunăre și alte râuri mai mici) România este una din țările cele mai sărace în resurse de apă pe kilometru patrat din Europa.

Vezi și
• Listă a râurilor din România după lungime • Listă de lacuri de acumulare și baraje în România • Listă de lacuri din Europa

Referințe
[1] Mircea Mâciu dr., Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu dr., Mic dicționar enciclopedic, Ed. Stiințifică și enciclopedică, Bucuresti, 1986

Lista râurilor din România după lungime

179

Lista râurilor din România după lungime
Râuri după lungime
Râurile din lista următoare sunt râuri care curg (și) pe teritoriul României.

Râuri cu o lungime de peste 500 km
• • • • • • Dunăre 2.850 km (România 1.075 km) Tisa 1.358 km Prut 953 km (România 742 km) Mureș 803 km (România 761 km) Siret 706 km (România 559 km) Olt 615 km

Râuri cu o lungime între 250-499 km
• Someș 435 km • • • • • • • • • Ialomița 417 km Argeș 350 km Timiș 340 km (România 231 km) Jiu 331 km Jijia 307 km Buzău 302 km Bistrița 283 km Dâmbovița 258 km Bega 255 km

Râuri cu o lungime până 249 km
• • • • • • • • • • • • • • • • • Târnava 248 km Vedea 244 km Târnava Mare 221 km Bârlad 207 km Moldova 216 km Târnava Mică 191 km Prahova 183 km Olteț 175 km Suceava 170 km Arieș 164 km Trotuș 162 km Neajlov 150 km Crasna 140 km (România 121 km) Bârzava 127 km Nera 125 km Motru 120 km Barcău 118 km

• Gilort 116 km • Lăpuș 112 km

Lista râurilor din România după lungime • Bahlui 104 km • Cibin 80 km

180

Listă de lacuri din România
Lacuri de munte
Numele lacului Colibița Firiza Bodi-Ferneziu Bodi I Bodi II Nistru Lighet Călinești Vinderel Lala Mic Lala Mare Buhăescu I Buhăescu II Buhăescu III Iezer Sadova Izvorul Măgurii Zânelor Răciciș Lacul Bicaz Pângărați Vaduri Bâtca Doamnei Piatra Neamț Lacul Roșu Lacu Oii Pârâul Roșu Mesteacăn Sf. Ana Poiana Uzului Balătău Lanțul muntos Munții Călimani Munții Gutâi Munții Gutâi Munții Gutâi Munții Gutâi Munții Gutâi Munții Gutâi Munții Oaș Bazinul râului Bistrița Săsar Săsar Săsar Săsar Săsar Lăpuș Turulung Tip acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare Altitudine (m) 900 370 425 720 700 340 340 150 Suprafață (ha) 314 110.1.0 1.6 4.5 1 1.2 3 160 0.9 Adâncime Maximă 92 37.5 5 7 4 5 5.5 9 5.5 0.4 1815 1905 1890 1820 1825 915 880 1290 1730 513 369 360 324 313 983 1000 1000 900 950 550 550 0.6 0.05 0.2 0.1 0.5 1.5 0.2 0.3 0.1 3000 155 115 235 16 13 3 3 15 19.5 335 4.5 2 2 5 1 2.5 5 2 2.5 3 90 15 15 16 4 12.5 5 10 16 7 75 3

Munții Maramureșului Vișeu Munții Rodnei Munții Rodnei Munții Rodnei Munții Rodnei Munții Rodnei Munții Rodnei Obcina Feredeu Munții Bârgău Munții Bârgău Munții Călimani Masivul Ceahlău Munții Tarcău Munții Tarcău Munții Tarcău Munții Tarcău Munții Hășmaș Munții Hășmaș Munții Hășmaș Munții Hășmaș Munții Ciucului Munții Ciucului Munții Ciucului Bistrița Bistrița Vișeu Vișeu Vișeu Vișeu Moldova Ilva Colibița Toplița Bistrița Bistrița Bistrița Bistrița Bistrița Bicaz Bicaz Bicaz Olt Olt Trotuș Trotuș

nivație și alunecare 1665 glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar alunecare alunecare alunecare alunecare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare alunecare acumulare acumulare acumulare vulcanic acumulare alunecare

Listă de lacuri din România

181
Șușița Buzău Buzău Buzău Buzău Doftana Tărlung Ialomița Ialomița Râul Târgului Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Râul Doamnei Argeș Argeș Capra Capra Argeș Argeș Argeș Vâlsan Olt Arpaș Arpaș Arpaș Bâlea Bâlea Râul Olt Râu Mare Râu Mare Râu Mare alunecare nivație alunecare alunecare alunecare acumulare acumulare acumulare acumulare glaciar glaciar glaciar Glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar acumulare glaciar glaciar glaciar glaciar acumulare acumulare acumulare acumulare glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar acumulare 1040 1405 1050 775 900 650 745 1197 400 2130 2050 2150 2230 2200 2100 2165 2160 2200 2 125 /2 195 860 2055 2220 2230 2135 830 505 920 955 2200 2110 2105 2000 2040 1865 2010 1970 1955 658 0.5 0.9 1.6 7 0.5 215 123 6 105 0.4 0.5 1 0.3 0.35 1 0.5 0.45 1.2 0.5 2.5 0.9 0.2 1.8 0.8 893 40 3 2 2 2.8 0.25 0.7 4.65 0.3 1.5 3.4 0.26 65 4 2.5 5 8 3 107 45 15 30 6.5 0.5 2 2 0.7 3 2.5 21 9 1 14 2 3 8 12 155 4.5 24 15 4.5 15.5 2 4 11 1.6 4.5 13 1.7 17

Lacu Verde Lacul Vulturilor Lacu Negru Mocearu Hânsaru Paltinu Săcele Scropoasa Pucioasa Iezer Zârna Jgheburoasa Hârtop I Hârtop II Hârtop V Mânăstirii Valea Rea Scărișoara

Munții Vrancei Munții Buzăului Munții Buzăului Munții Buzăului Munții Buzăului Munții Bârsei Munții Bârsei Munții Bucegi Munții Bucegi Munții Iezer-Păpușa Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului

Galbena II— III— IV Munții Făgărașului Văsălatu Buda [1] Podu Giurgiului Capra Călțun Vidraru Oiești Cumpăna Dobroneagu Urlea [2] Podragu Mare [2] Podragu Mic Podrăgel [2] Bâlea [2] Doamnei [3] Lacul Avrig [2] Iezeru Mare Iezeru Mic Gura Râului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Făgărașului Munții Cindrel Munții Cindrel Munții Cindrel

Listă de lacuri din România

182
Sadu Râu Mare (Cugir) Sebeș Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Lotru Jieț Jieț Jieț Jieț Jieț Jieț Jieț Jieț Jieț Gilort Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) acumulare glaciar acumulare glaciar glaciar Glaciar Glaciar glaciar acumulare acumulare acumulare acumulare glaciar acumulare acumulare glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar 1150 1750 1260 1900 1930 1980 2090 2030 1289 1030 480 1280 1630 1304 1130 1980 1980 2150 1910 2020 2005 2115 2115 1975 1875 2112 2115 1910 1990 2070 2090 2200 2230 2040 1930 2090 2090 2100 2202 [6] 72 0.4 453 0.6 3.2 0.55 0.3 1 1035 6 46 3.5 0.8 17 17 0.35 3.6 1.2 0.6 0.6 0.05 0.3 0.15 0.8 0.15 1.7 0.95 1.35 3.1 0.95 0.8 0.1 0.5 8.9 3.3 0.8 0.4 0.4 0.84 [7] 68 7.5 90 1.6 10 4 3 2 109 27 22 36 1.5 49 48 5.5 17.5 8.5 1.5 5.5 1 3 5 6.5 1 4.6 5 4.5 11.5 6.2 2 2 4 15.5 6 3 1 1.5 4.05 [8]

Sadu V Șurianu [4] Oașa [5] Iezer Parâng Câlcescu Câlcescu I Păsări Zănoaga Mare Vidra Balindru Mălaia Jidoaia Iezer-Latorița Galbenu Petrimanu Ghereșu Tăul fără Fund Mândra Zănoaga Stânii Tăul Verde I Tăul Verde III Slivei Tăul Înghețat Mija Lotrana Peleaga Peleguța Lia Ana Viorica Florica Porții Agățat Bucura Slăvei Răsucit Urât Ascuns Judele

Munții Cindrel Munții Șureanu Munții Șureanu Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Parâng Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat

Listă de lacuri din România

183
Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Râu Mare (Mureș) Nucșoara Nucșoara Bărbat Bărbat Bărbat Bărbat Jiu Râu Mare Râu Mare Râu Mare Râu Mare Bistra Ardeal Cerna Jiul de Vest Jiul de Vest glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar glaciar acumulare acumulare alunecare 2010 1970 1935 1930 2010 1900 2090 2090 2070 2190 1990 2130 2160 2165 2135 1720 1855 1935 1990 1045 1940 685 830 620 300 640 645 610 500 350 835 265 465 400 315 285 920 1000 930 6 1.9 0.35 0.3 4 2.5 0.2 0.95 0.7 0.8 3.7 2.3 0.4 2.8 0.8 0.3 0.35 0.85 0.4 1.1 1.1 296 31 0.3 261 10 4 66 12 105 53 0.5 2.3 6.2 1 0.8 3.2 0.6 2.5 29 12.5 3.5 0.7 26 5.5 3.5 9 10 4 19.5 6 4.9 7.5 7.5 4.5 3.5 2 3.5 3 7 107 53 10.5 40 12 6 40 25 30 30 5 10 9 4 10 10 10 5

Zănoaga Spurcat Cârlig 1 Cârlig 2 Negru Gemenele Iezilor Știrbului Șteviei Valea Rea Galeșu Țapului Păpușii Custura Mare Custura Mică Buta Borăscu Mare Scărișoara Gugu Netiș Bistra Valea lui Iovan Valea de Pești Tău fără Fund Cinciș Cerna Buhui Mărghitaș Gozna Văliug Secu Trei Ape Ferendia [9] Lacu Mic Lacu Mare Lacu Mare-Oravița Lacu Mic-Oravița Iezer Ighiel [10] Țarinii Lacu Mare

Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Retezat Munții Godeanu Munții Godeanu Munții Godeanu Munții Țarcu Munții Țarcu Munții Godeanu Munții Vâlcan Munții Vâlcan Poiana Ruscăi Munții Semenic Munții Semenic Munții Semenic Munții Semenic Munții Semenic Munții Semenic Munții Dognecei Munții Dognecei Munții Dognecei Munții Aninei Munții Aninei Munții Trascăului Munții Metaliferi Munții Metaliferi

Râul Cerna (Mureș) acumulare Caraș Caraș Bârzava Bârzava Bârzava Timiș Bârzava Caraș Caraș Caraș Caraș Ampoi V. Abrudului V. Abrudului acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare alunecare acumulare acumulare

Listă de lacuri din România

184
V. Abrudului V. Abrudului V. Abrudului V. Abrudului V. Abrudului V. Abrudului V. Abrudului Mureș Mureș V. Iadului Crișul Negru Someșu Mic Someșu Cald Someșu Cald Someșu Cald Someșu Rece Someșu Rece Someșu Rece Arieș Arieș acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare acumulare 850 930 — 930 — — — 465 680 560 300 410 620 990 1010 1035 1055 1200 1055 1042 0.6 0.6 0.3 0.8 0.4 0.4 0.2 3.4 1.4 147 8 70 215 980 1 7 0.5 1 1 0.2 4 6 2 8 2 2 2 2 7 56 15 9 97 92 6 43 2 6 8 7

Anghel Brazi Cartuș Corali Găurari Seliște Muntari Făerag Caraciu Leșu Toplița Gilău Tarnița Fântânele Izvorul Alb Izvorul Băii Negruța Blăjoaia Iara Șoimu

Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Metaliferi Munții Bihorului Munții Bihorului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului Munții Gilăului

În cratere vulcanice
• Lacul Sfânta Ana

În circuri glaciare
• • • • • • • • • • Lacul Bucura Lacul Zănoaga Mare Lacul Bâlea Lacul Călcescu Lacul Lala Mare Lacul Lala Mic Lacul Iezer Lacul Buhăescu I Lacul Buhăescu II Lacul Buhăescu III

Listă de lacuri din România

185

În depresiuni carstice
• • • • • Lacul Zaton Lacul Vintileasca Iezerul Ighiu Ochiul Beului Vărășoaia

De baraj natural
• • • • Lacul Roșu Lacul Balătău Lacul Dracului Lacul Învîrtita

De baraj artificial
Vezi și: listă de lacuri de acumulare și baraje în România • Lacul Vidraru • • • • • • • • • • Lacul Beliș-Fântânele Lacul Bicaz Lacul Leșu Lacul Văliug Lacul Buhui Lacul Trei Ape Lacul Secu Lacurile de pe Râul Mare Lacul Cinciș Lacul Gura Apelor

Lacuri de luncă
• • • • Lacul Bistreț Lacul Suhaia Lacul Rotund Lacul Hazarlâc

Lacuri relicte
• • • • • • Becicherecu Mic Cotu Morii Râtu Crișului Râtu Mare Satchinez Verbunci

Listă de lacuri din România

186

Lacuri heliotermice
• Lacul Ursu

Limane
Limane fluvatile
• • • • • • • • Lacul Oltina Iezerul Mostiștei Lacul Balta Albă Lacul Jirlău Lacul Amara Buzău Lacul Snagov Lacul Caldărușani Lacul Amara Ialomița

Limane fluvio-maritime
• • • • Lacul Tasaul Lacul Techirghiol Lacul Mangalia Lacul Tatlageac

Lagune
• • • • Lacul Razim Lacul Sinoe Lacul Zmeica Lacul Siutghiol

Lacuri în Delta Dunării
• • • • • • Lacul Dranov Lacul Roșu Lacul Gorgova Lacul Lumina Lacul Merhei Lacul Furtuna

Listă de lacuri din România

187

Legături externe
• ro Administrația Națională "Apele Române" [11] • Imagini de lacuri din România - images.google.ro [12] • ro Lacul Ursu, unicul lac heliotermic din Europa - www.9am.ro [13] (30 iunie 2007) www

Note
[1] http:/ / cluburimontane. org/ bin/ foto/ showfoto. php?item=25275& lng=ro& gal=0& vot=0 [2] http:/ / www. cbg. uvt. ro/ geografie/ personal/ academic/ vuiaf/ trad_glaciar/ phleps_fagaras. pdf [3] http:/ / alpinet. org/ main/ foto/ showfoto_ro_display_poze_what_punct_item_61830_idxfoto_0_vot_0. html [4] http:/ / www. carpati. org/ poze_fotografii/ sureanu/ lacul_sureanu/ 27447/ [5] http:/ / www. carpati. org/ poze_fotografii/ sureanu/ baraj_oasa_-_jud. _alba/ 12977/ [6] Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București 2002, p.745 [7] Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București 2002, p.745 [8] Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București 2002, p.745 [9] http:/ / www. dusanbaiski. eu/ fotografie/ 54. htm [10] http:/ / www. ibin. info/ 2008/ 11/ 10/ drumetii/ lacul-iezer-ighiel. html [11] http:/ / www. rowater. ro/ [12] http:/ / images. google. ro/ images?hl=de& q=Lacuri+ din+ romania& cr=countryRO& um=1& ie=UTF-8& ei=sXVGSqPEHNS1sgaw19WOCQ& sa=X& oi=image_result_group& ct=title& resnum=303764001 [13] http:/ / www. 9am. ro/ stiri-revista-presei/ Social/ 65955/ Lacul-Ursu-unicul-lac-heliotermic-din-Europa. html

Demografia României
Conform recensământului din 2002, România are o populație de 21 680 974 de locuitori[1] [2] și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ.[3] Principalul grup etnic în România îl formează românii.[1] Ei reprezintă, conform recensământului din 2002, 89,5 % din numărul total al populației.[1] După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6 % din populație, respectiv un număr de aproximativ Harta etnică a României (2002) 1 400 000 de cetățeni.[4] După datele oficiale, în România trăiesc 535 250 de țigani(rromi).[5] Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor.[6] [1] Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930,[7] [8] în prezent au mai rămas aproximativ 60 000.[9] [10] De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei,[11] însă la recensământul din 2002 au fost numărați 6 179.[1]

Demografia României

188

Limbi vorbite
Limba oficială a României este limba română[12] ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana[13] și, mai departe, cu majoritatea limbilor europene. Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României,[1] fiind urmată de limbile vorbite de cele două minorități etnice principale, maghiarii și romii. Astfel, maghiara este vorbită de un procent de 6,7% iar țiganeasca(rromani) de respectiv 1,1% din numărul total al populației țării.[1] Până în anii Târgul Drăgaica - Carol Popp de Szathmary '90, în România a existat o numeroasă comunitate de vorbitori de limbă germană, reprezentată în cea mai mare parte de sași.[14] Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania,[15] au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România.[16] În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație, limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar.[17] [18] Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România.[19] Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane,[20] iar germana, italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare. În trecut, limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România,[21] însă de curând, engleza tinde să câștige teren. De obicei, cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii. În orice caz, România este membru cu drepturi depline a Francofoniei, iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații.[22] Limba germană a fost predată în special în Transilvania, datorită tradițiilor ce s-au păstrat în această regiune din timpul dominației Austro-Ungare.[23]

Demografia României

189

Religie
Pentru detalii, vezi: religia în România. Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României, alături de libertatea gândirii și a opiniilor.[24] Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.[25] Biserica Ortodoxă Română este principala instituție religioasă din România. Ea este o biserică autocefală ce se află în comuniune cu celelalte biserici aparținând Bisericii Ortodoxe. Cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,7 %, s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, conform recensământului din 2002.[26] [27] De asemenea, importante comunități religioase ce aparțin altor ramuri ale creștinismului decât ortodoxia, sunt reprezentate de: romano-catolicism (4,7 %), protestantism (3,7 %), penticostalism (1,5 %) și greco-catolicism (0,9 %).[28] Astfel, populația creștină din România, reprezintă 99,3 % din totalul populației țării. În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă Mănăstirea „Sfânta Ana” - Rohia, Maramureş majoritar din turci și tătari.[29] De asemenea, la recensământul din 2002, în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică, 23 105 de atei și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia.[28] Până la Unirea din 1918, cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma,[30] ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor, până atunci ortodocși, la Biserica Romei, la sfârșitul secolului al XVII-lea.[31] Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana.[28] De pildă, în județele Arad și Bihor este cea mai mare densitate de credincioși ai cultului baptist din România,[32] , aceștia întrunind 4% (18.407) respectiv 3,7% (22.294) din totalul populației acestor județe.[33] De asemenea, în România există și alte culte, precum ortodocșii pe stil vechi, cultul armean și altele asemenea.

Educație
Pentru detalii, vezi: educația în România. Învatamântul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversității culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere.[34]

Demografia României

190

Înca de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.[35] În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI).[36] Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.[34] Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a 10-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17).[35] Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 Universitatea din Bucureşti sau 13 clase.[34] Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză).[37] Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor.[38] Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi Străine, informatică, etc.).[38] Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie.[38] În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a și a 10-a ), doi neobligatorii (a 11-a și a 12-a).[38] Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de licență, de masterat și doctorat.[39] În 2004, aproximativ 4.4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștea, 650.000, în grădiniță, 3.11 milioane (14% din populație), în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități).[40] [41] În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (al 52-a din întreaga lume).[42] Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România. Clădirea rectoratului Universităţii Politehnica Acest top, aflat la a 3-a ediție, cuprinde un clasament general, respectiv un clasament pe domenii științifice, care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților. Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional. În clasamentul general, pe primele locuri se situează Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (locul 1), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (locul 2) și Universitatea din București (locul 3).[43] Comparativ cu țările

Demografia României UE, competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor (abilităților) este încă redusă. În cadrul PISA, aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană. Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE.[44]

191

Aglomerări urbane
Pentru detalii, vezi: Lista orașelor din România și Zone metropolitane în România. București este cel mai mare oraș și totodată capitala României.[45] La recensământul din 2002, populația orașului depășea 1,9 milioane de locuitori, în timp ce zona metropolitană București concentrează o populație de aproximativ 2,2 milioane de locuitori. Pe viitor, sunt prevăzute planuri de extindere a granițelor ariei metropolitane București.[46]
[47]

În România mai există încă 6 orașe care au o populație numeroasă (în jur de 300.000 de locuitori) și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană. Acestea sunt: Galati, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța și Craiova. Alte orașe cu o populație ce depășește 200.000 de locuitori sunt: Brașov, Ploiești, Brăila și Oradea. De asemenea, există încă alte 13 orașe care concentrează un număr mai mare de 100.000 de locuitori.[48]
Cele mai mari orașe din România Loc București 1 2 Iași 3 4 5 6 7 8 9 10 Oraș București Timișoara Iași Cluj-Napoca Constanța Craiova Galați Brașov Ploiești Brăila Județ Timiș Iași Cluj Constanța Dolj Galați Brașov Prahova Brăila Pop. 1.944.451 311.440 308.663 307.215 301.951 299.579 290.467 277.569 227.981 211.161 Loc 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Oraș Oradea Bacău Pitești Arad Sibiu Târgu Mureș Baia Mare Buzău Botoșani Satu Mare
[49]

Județ Bihor Bacău Argeș Arad Sibiu Mureș

Pop. 204.880 175.867 Cluj-Napoca 167.017 165.014 154.080 144.370 Timișoara

Maramureș 138.529 Buzău Botoșani Satu Mare 131.644 115.751 112.143

Populația la 1 ianuarie 2010 (estimare)

În prezent, o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană: Constanța (450.000 de locuitori), Brașov, Iași (ambele cu o populație de aproximativ 400.000 de oameni) și Oradea (260.000 de locuitori), iar altele sunt planificate: Brăila-Galați (600.000 de locuitori), Timișoara (400.000 de locuitori), Cluj-Napoca (400.000 de locuitori), Craiova (370.000 de locuitori), Bacău și Ploiești.[50]

Demografia României

192

Indicatori demografici
• Mărimea populației: România are o populație de 21.584.365 locuitori[51] . • Densitatea populației: 93,78 loc/km². • Populația urbană: circa 55,20% [51] • Populația rurală: circa 44,80% [51] • Rata migrației nete: -0,6 emigranți ‰ locuitori (anul 2000) • Rata de creștere a populației: ...% (anul...) • Rata natalității: 10,76 născuți ‰ locuitori (anul 2000) • Rata mortalității: 12,29 decese ‰ locuitori (anul 2000) • Rata mortalității infantile: 12,29 decese ‰ născuți vii (anul 2000) • Speranța de viață la naștere: 69,93 de ani • aproximativ 66,1 de ani pentru bărbați (anul 2000) • aproximativ 73,99 ani pentru femei (anul 2000) • Rata totală a fertilității: 1,35 copii născuți/femeie (anul 2000)

Evoluția natalității în România
Potrivit datelor prezente pe site-ul Fondului ONU pentru Populație în lume și în Cartea Verde publicată de această organizație, evoluția natalității în România este: • • • • • Rata brută a natalității până în 1966: 14,3‰ După 1967 cănd au fost interzise avorturile, natalitatea a crescut până la 27,4‰ În perioada 1986-1989 natalitatea avea valori de aproximativ 16‰ După 1989 natalitatea a scăzut la 10,4‰ în 2000 și chiar sub 10‰ în 2002, după care s-a redresat ușor. În timp ce în 1989 s-au născut 369.000 de copii, în 1990 numărul de nou-născuți a fost de 314.000, în 1991 de 275.000, iar în 1992, 260.000 • În perioada 1985-1990 se nășteau în medie 360.000 copii pe an, iar în ultima decadă numărul oscilează în jurul a 220.000 pe an, spre exemplu în anul 2004 s-au născut 216.300 copii, cu 3.800 mai mulți decât în anul precedent. În mai 2010, mortalitatea infantilă era de 9,2 la mie, în condițiile în care în majoritatea statelor din UE aceasta era de sub 5 la 1.000[52] .

Împărțirea pe grupe de vârstă
• • • • • • Populație totală: 21,6 milioane Adulți: 10,5 milioane Copii: 5 milioane Tineri cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani: 7 milioane[53] Persoane în vârstă: 6 milioane Peste 50 de ani tabloul demografic va fi complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populația țării[54] .

Demografia României

193

Evoluția populației României
În anul 1930, conform recensământului din acel an, din populația de 18.057.028 de locuitori, 80% trăia la sate și avea ca ocupație agricultura[55] . Grupul etnic al romilor a cunoscut o evoluție demografică ascendentă[55] . Dacă la referendumul din 1966 erau 0,4% din populația țării, în 1977 au ajuns la 1,1%, potrivit recensământului din 1992 reprezentau 1,8% din total, iar în 2002 au ajuns să fie 2,5%[55] . În anul 2009 populația României s-a diminuat din spor natural negativ cu peste 34.000 de persoane[52] . Populația Romaniei se va reduce destul de mult în următorii ani, ajungând ca în 2050 să scadă până la 15,5 milioane de persoane (-29%), conform statisticilor[56] . În secolul 20 au fost organizate opt recensăminte ale populației și locuințelor, în anii 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977 și 1992[57] . Evoluția populației României, pe ani: Anul populația (milioane) 2002 21,6 1992 22,8 1977 21,5 1966 19,1 1956 17,5 1948 15,8 1941 16,1 1930 18 1912 7,2 1899 5,9 1860 4,1

Numărul salariaților
Numărul de salariați din România a scăzut de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 milioane in prezent, din totalul populației active, de 10,5 milioane persoane[54] Statisticile arată că două milioane de români muncesc in străinatate, însă fenomenul emigrației nu este exact cuantificat.

Emigrația
Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane.[58] [59] Puțin timp după revoluția din decembrie 1989, populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori. Însă începând cu 1991, aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată,[60] [61] ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori. Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României,[62] dar și ratei natalității destul de scăzute.[63] [64] Canada are o comunitate românească de aproximativ 150 mii persoane (decembrie 2007). România deține locul cinci în lume în rândul țărilor sursă de emigranți pentru Canada.[65] În mai 2009 numărul românilor înregistrați în evidențele primăriilor spaniole era de peste 720.000, din care peste 250.000 plătesc contribuții sociale[66] . În iulie 2010, în statele membre UE se aflau aproximativ 2,5 - 2,7 milioane de imigranți români[67] . Emigrația în România Aproximativ 45.000 de străini sunt prezenți pe piața locală a forței de muncă, dintre care circa 30.000 de muncitori.[68] Numărul imigrărilor în România rămâne redus (10.000 de persoane în 2008 cu 5 la sută mai mult decât în anul precedent)[69] . Numărul total al permiselor de muncă eliberate străinilor a fost de 76.700 în 2008, cu 30 la sută mai mult decât în 2007[69] . În mai 2009, în România existau aproximativ 200.000 de kurzi[70] .

Demografia României

194

Vezi și
• • • • • • • • Comunități etnice în România Demografie Densitatea populației Istoria României Populație Recensământul populației din 2002 (România) Religia în România Românime

Legături externe
Portal România

• • • •

Structura etno-demografică a României /2002 [71] Populația pe sexe [72] Fondul ONU pentru Populație în lume [73] Grupuri etnice [74]

Referințe
[1] Site-ul oficial cu rezultatele recensamantul din 2002 (http:/ / recensamant. referinte. transindex. ro/ ?pg=8) [2] În 2002, în România erau 21.680.974 persoane (http:/ / www. evenimentul. ro/ articol/ n-2002-in-romania. html) - Evenimentul.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [3] Statistică - Populația României continuă să scadă (http:/ / www. jurnalul. ro/ index. php?section=rubrici& article_id=1976) - Jurnalul Național - Accesat la data de 25.02.2009 [4] Maghiari din România (http:/ / www. divers. ro/ maghiari_situatia_dupa_1990_ro) - Situația după 1990 - Accesant 25.02.2009 [5] „ European effort spotlights plight of the Roma (http:/ / www. usatoday. com/ news/ world/ 2005-02-01-roma-europe_x. htm)”. usatoday. . Accesat la 2008-08-31. [6] Potrivit recensământului din anul 2002, numărul armenilor din România este de 1780 (sub 0,1% din populație), în scădere față de cei 1957 recenzați în 1992. (http:/ / www. divers. ro/ armeni_perioada_contemporana_ro) - Divers.ro - Armeni - Perioada contemporană - Accesat la data de 25.02.2009 [7] Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. XXIV. [8] German Population of Romania, 1930-1948 (http:/ / www. hungarian-history. hu/ lib/ minor/ min02. htm) [9] Minoritatea germană din România (http:/ / www. bukarest. diplo. de/ Vertretung/ bukarest/ ro/ 06/ seite__minderheiten. html) - Ambasada Germaniei București - Accesat la data de 25.02.2009 [10] German minority (http:/ / www. auswaertiges-amt. de/ diplo/ en/ Laenderinformationen/ 01-Laender/ Rumaenien. html), Auswärtiges Amt [11] The Virtual Jewish History Tour - Romania (http:/ / www. jewishvirtuallibrary. org/ jsource/ vjw/ romania. html) [12] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a13) - Articolul 13, Limba oficială -> În România, limba oficială este limba română. - Accesat la data de 25.02.2009 [13] Uniunea Latină (http:/ / www. unilat. org/ SG/ Organisation/ Presentation/ EtatsMembres/ index. ro. asp) - State membre - Accesat la 25.02.2009 [14] The History of Transylvania and the Transylvania Saxons by Dr. Konrad Gündisch (http:/ / www. sibiweb. de/ geschi/ 7b-history. htm) [15] Calendar Intercultural (http:/ / www. calendarintercultural. ro/ agenda. php?namecat=8& words_ev=& etnie=1) - Germanii din România Accesat la 25.02.2009 [16] Raportul Ethnologue pentru limba germană (http:/ / www. ethnologue. com/ show_language. asp?code=deu) - Accesat la data de 25.02.2009 [17] „ Recomandările de la Oslo (http:/ / www. osce. org/ documents/ hcnm/ 1998/ 02/ 2699_ro. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [18] „ Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (http:/ / www. coe. int/ t/ dghl/ monitoring/ ecri/ Country-by-country/ Romania/ ROM-CbC-II-2002-005-ROM. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [19] Gândul.info (http:/ / www. gandul. info/ scoala/ 6-din-10-elevi-romani-vorbesc-o-limba-straina. html?3934;3544789) - 6 din 10 elevi români vorbesc o limbă străină - Elevii români preferă limba engleză - Accesat la data de 25.02.2009

Demografia României
[20] Business-Adviser (http:/ / www. business-adviser. ro/ analize_engleza_cea_mai_cunoscuta_limba_administratie. html) - Engleza, cea mai cunoscută limba în administrație - Accesat la data de 25.02.2009 [21] Rumanie de France (http:/ / laroumanie. free. fr/ inter/ new12. html) - Câteva argumente pentru francofonia si francofilia românilor Accesat la data de 25.02.2009 [22] „ Chronology of the International Organization La Francophonie (http:/ / www. francophonie. org/ doc/ doc-historique/ chronologie-oif. pdf)” (în Franceză) (pfd). . Accesat la 31-08-2008. [23] „ Intelectualitatea română din Transilvania în veacul al XVIII-lea (http:/ / www. history-cluj. ro/ Istorie/ cercet/ CampianRemus/ intelectualitatea. pdf)” (în Română) (pfd). . Accesat la 25-02-2009. [24] Constituția României, Articolul 29: Libertatea conștiinței (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=2#t2c2s0a29) [25] Ministerul Culturii și Cultelor (http:/ / www. culte. ro/ DocumenteHtml. aspx?id=1661) - Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 -> „În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.” - Accesat la data de 25.02.2009 [26] Creștin-Ortodox (http:/ / www. crestinism-ortodox. ro/ ) - Populația după religie la recensământul din 2002 - Accesat la data de 25.02.2009 [27] Din totalul de 18.817.975 de cetățeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucrainieni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. ( Institutul Național de Statistică din România (http:/ / www. insse. ro/ RPL2002INS/ vol1/ tabele/ t51a. pdf)). [28] Recensământul din 2002 (http:/ / recensamant. referinte. transindex. ro/ ?pg=8) - Structură după religie - Accesat la data de 25.02.2009 [29] Liga Islamică și Culturală din România (http:/ / www. islam. ro/ pag. php?id_pag=3) - Musulmanii din România - Accesat la data de 25.02.2009 [30] Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, vol. II: Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Națională, București, 1938, p. XXVII. [31] Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei (http:/ / www. christusrex. org/ www2/ greek-catholic/ history/ unirea. html) - Accesat la data de 25.02.2009 [32] Uniunea Baptistă din România (http:/ / www. uniuneabaptista. ro/ istoric) - Istoric - Accesat la data de 25.02.2009 [33] Rezultatele recensământului din 2002 (http:/ / www. recensamant. ro/ fisiere/ rezultatefinale. zip) - Accesat la data de 11.02.2010 [34] Ministerul Învățământului (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 9229) - Legea Învățământului Preuniversitar (proiect de lege aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009 [35] „ The Romanian Educational Policy in Transition (http:/ / www. unesco. org/ education/ wef/ countryreports/ romania/ rapport_1. html)”. UNESCO. . Accesat la 2008-08-31. [36] CDEP (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act_text?idt=21091) - Lege nr.84 din 24 iulie 1995 - Legea învățământului Accesat la data de 12.03.2009 [37] EDU (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 9230) - Legea Învățământului Superior (proiect aflat în dezbatere publică începând cu data de 17 decembrie 2007) - Accesat la data de 12.03.2009 [38] „ Curs de pedagogie (http:/ / dppd. ulbsibiu. ro/ ro/ cadre_didactice/ adriana_nicu/ cursuri/ 14sistemul_de_invatamant. pdf)” (în Română) (PDF). Conf. univ. dr. Adriana Nicu. . Accesat la 13-03-2009. [39] EDU (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ c22) - Învățământ superior - Accesat la data de 12.03.2009 [40] „ Romanian Institute of Statistics Yearbook - Chapter 8 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap8. pdf)” (în Romanian) (PDF). . Accesat la 2008-08-31. [41] INSSE (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap8. pdf) - Educație - Accesat la data de 12.03.2009 [42] „ UN Human Development Report 2006 (http:/ / web. archive. org/ web/ 20070202212856/ http:/ / hdr. undp. org/ hdr2006/ pdfs/ report/ HDR06-complete. pdf)” (pdf). Arhivat din original (http:/ / hdr. undp. org/ hdr2006/ pdfs/ report/ HDR06-complete. pdf) la 2007-02-02. . [43] „ Topul universităților din România, 2007 (http:/ / www. ad-astra. ro/ universitati/ clasamentul_universitatilor_2007. pdf)” (în Română) (PDF). Realizat de asociația Ad Astra a cercetătorilor români. . Accesat la 12-03-2009. [44] „ România - Notă privind politicile educaționale (http:/ / siteresources. worldbank. org/ INTROMANIAINROMANIAN/ Resources/ EducationPolicyNoteRomanian. pdf)” (în Română) (PDF). Banca Mondială. . Accesat la 12-03-2009. [45] „ Population of the largest cities and towns in Romania (http:/ / www. world-gazetteer. com/ wg. php?x=1186654811& men=gcis& lng=en& des=gamelan& dat=200& geo=-182& srt=pnan& col=aohdqcfbeimg& pt=c& va=& srt=1pnan)”. World Gazetteer. . Accesat la 2008-08-31. [46] „ Metropolitan Zone of Bucharest will be ready in 10 years (http:/ / www. romanialibera. ro/ a94321/ zona-metropolitana-bucuresti-va-fi-gata-peste-10-ani. html)” (în Romanian). Romania Libera. . Accesat la 2008-08-31. [47] „ Official site of Metropolitan Zone of Bucharest Project (http:/ / www. zmb. ro/ main. php)” (în Romanian). . Accesat la 2008-08-31. [48] „ Anuarul Statistic al României (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ en/ cp2. pdf)” (PDF). Institutul Național Român de Statistici. 2005. . Accesat la 15 decembrie 2008. [49] Populația României pe localități, la 1 ianuarie 2010 (http:/ / http:/ / www. olt. insse. ro/ phpfiles/ Populatia Romaniei 1ianuarie2010. pdf) Date la nivel de țară (etnie, limba maternă, religie) - Accesat la data de 20.04.2009 [50] „ Map of Romanian municipalities that can have metorpolitan areas in maroon (http:/ / www. zmi. ro/ de/ zmi_context_romania. html)”. . Accesat la 2008-08-31. [51] Institutul Național de Statistică, Populatia la 1 iulie 2007 pe localitati (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia la 1 iulie. htm) [52] Populatia Romaniei, in continua scadere (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 89095/ Populatia-Romaniei-in-continua-scadere. html), 12 Iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010

195

Demografia României
[53] Autoritatea Națională de Cercetare Științifică - DESPRE NOI - Prezentare (http:/ / www. e-tineret. ro/ index. php?page=desprenoi& id=1) [54] Comisia Națională pentru Populație și Dezvoltare (2006). „ Cartea Verde a Populației (ftp:/ / ftp. unfpa. ro/ unfpa/ Cartea_Verde_Ro. pdf)” (PDF). unfpa.ro. . Accesat la 2007-11-22. [55] Omul care îi numără pe români de 45 de ani (http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/ omul-care-ii-numara-pe-romani-de-45-de-ani-893110. html), 25 Aprilie 2010, evz.ro, accesat la 25 aprilie 2010 [56] Chinezii isi cauta visul occidental in estul Romaniei (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 27686/ Chinezii-isi-cauta-visul-occidental-in-estul-Romaniei. html), 13 Aprilie 2007, wall-stret.ro, accesat la 13 octombrie 2010 [57] Guvernul amana cu sapte luni recensamantul populatiei din 2011 (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 83733/ Guvernul-amana-cu-sapte-luni-recensamantul-populatiei-din-2011. html), 14 Aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010 [58] „ Romania (http:/ / www. focus-migration. de/ index. php?id=2515& L=1)”. focus-migration.de. . Accesat la 2008-08-28. [59] 12 milioane de români, reprezentând jumatate din populația României, trăiesc în afara hotarelor țării (http:/ / moldova. go. ro/ fd/ populatie/ afarafd. htm) - Moldova.go.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [60] 9am.ro (http:/ / www. 9am. ro/ stiri-revista-presei/ Social/ 101616/ Populatia-Romaniei-ar-putea-sa-scada-sub-17-milioane-de-locuitori-in-urmatorii-50-de-ani. html) - Populația României ar putea să scadă sub 17 milioane de locuitori în următorii 50 de ani - Accesat la data de 25.02.2009 [61] BERD: 13 milioane de locuitori în România în 2050 (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_25417/ berd__13_milioane_de_locuitori_in_romania_in_2050. html) - Standard.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [62] Populația României- efectele emigrației în scop de muncă (http:/ / www. muncainstrainatate. anofm. ro/ popula-ia-rom-niei-efectele-emigra-iei-n-scop-de-munc) - muncainstrainatate.anofm.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [63] România are tot mai puțini locuitori (http:/ / www. ziare. com/ Romania_are_tot_mai_putini_locuitori_-544591. html) - Ziare.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [64] Fondul ONU pentru populație (http:/ / populatiaromanieiincotro. unfpa. ro/ consultarecarteverde/ dezbatereacademie/ declinstudiu/ ?limba=Ro) - Declinul demografic și viitorul populației României - Accesat la data de 25.02.2009 [65] România continua sa fie sursa de emigranti pentru Canada (http:/ / www. gardianul. ro/ 2007/ 12/ 01/ economie-c1/ _rom_nia_continua_sa_fie_sursa_de_emigranti_pentru_canada_-s105405. html) [66] Ministrul Muncii: Nu mai sunt locuri de munca in Spania (video) (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_92039/ ministrul_muncii__nu_mai_sunt_locuri_de_munca_in_spania__video. html), standard.ro, accesat la 30 august 2009 [67] 2,7 milioane de emigranți români în UE (http:/ / www. capital. ro/ articol/ 2-7-milioane-de-emigranti-romani-in-ue-136952. html?utm_source=rss& utm_medium=rss& utm_campaign=rss), 12 Iulie 2010, capital.ro, accesat la 12 iulie 2010 [68] SPECIAL: Criza de personal va aduce sute de mii de muncitori si specialisti straini pe piata locala (http:/ / www. standard. money. ro/ articol_22586/ special__criza_de_personal_va_aduce_sute_de_mii_de_muncitori_si_specialisti_straini_pe_piata_locala. html) [69] OCDE: 2,7 milioane de emigranți români în UE (http:/ / www. agerpres. ro/ media/ index. php/ economic/ item/ 19164-OCDE-27-milioane-de-emigranti-romani-in-UE. html), 12 Iulie 2010, agerpres.ro, accesat la 22 august 2010 [70] Eurolines se extinde in Asia (http:/ / old. standard. money. ro/ articol_95233/ eurolines_se_extinde_in_asia. html), 22 mai 2009, standard.money.ro, accesat la 22 august 2010 [71] http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp?language=0 [72] http:/ / www. insse. ro/ Anuar%202005/ CAPITOLE/ cap2. pdf [73] http:/ / www. unfpa. ro [74] http:/ / www. joshuaproject. net/ countries. php?rog3=RO

196

Lista orașelor din România

197

Lista orașelor din România
România

Acest articol face parte din seria: Organizarea administrativ-teritorială a României
• •

Nivel regional 8 regiuni de dezvoltare Nivel județean
• • •

municipiul București 41 de județe Nivel local Zone metropolitane 103 municipii (exclusiv București) 320 de orașe 2859 de comune Alte diviziuni
• • • • • •

Sate Sectoare

Politica României · Atlas Portal Politica

Aceasta este lista orașelor din România ordonată după populație, conform recensământului din 2002. Tabelul de mai jos cuprinde numai cele 265 orașe existente în România la data recensământului din 2002. Ulterior, au mai fost declarate oficial încă 55 orașe. În prezent (1 iulie 2011) în România există 320 orașe. Ele sunt enumerate mai jos (după tabel), în Lista alfabetică.
Oraș București Iași Cluj-Napoca Timișoara Constanța Craiova Galați Brașov Ploiești Brăila Oradea Bacău Arad Județ Iași Cluj Timiș Constanța Dolj Galați Brașov Prahova Brăila Bihor Bacău Arad Populație 1.921.751 321.580 318.027 317.651 310.526 302.622 298.584 283.901 232.452 216.929 206.527 183.484 172.827 Suprafață (km2) 228,00 93,90 165,20 130,00 124,89 81,40 246,40 267,32 58,20 33,2 115,56 43,10 Densitate 8510 3417 1872 2575 2486 3679 1213 1065 3994 6534 1858 4257 3746

Lista orașelor din România

198
Pitești Sibiu Târgu Mureș Baia Mare Buzău Satu Mare Botoșani Râmnicu Vâlcea Suceava Piatra Neamț Drobeta-Turnu Severin Focșani Târgu Jiu Tulcea Târgoviște Reșița Bistrița Slatina Hunedoara Călărași Vaslui Giurgiu Roman Deva Bârlad Alba Iulia Zalău Sfântu Gheorghe Turda Mediaș Slobozia Onești Alexandria Petroșani Lugoj Medgidia Pașcani Tecuci Miercurea Ciuc Argeș Sibiu Mureș Maramureș Buzău Satu Mare Botoșani Vâlcea Suceava Neamț Mehedinți Vrancea Gorj Tulcea Dâmbovița Caraș-Severin Bistrița-Năsăud Olt Hunedoara Călărași Vaslui Giurgiu Neamț Hunedoara Vaslui Alba Sălaj Covasna Cluj Sibiu Ialomița Bacău Teleorman Hunedoara Timiș Constanța Iași Galați Harghita 168.756 155.045 149.577 137.976 133.116 115.630 115.344 107.656 106.138 105.499 104.035 103.219 96.562 92.762 89.429 83.985 81.467 79.171 71.380 71.046 70.267 69.587 69.483 69.390 69.183 66.369 63.305 61.512 55.770 55.203 55.410 51.681 50.591 45.447 44.571 43.867 42.172 42.012 41.852 13.5 57,43 41,35 62,21 52,10 2902 1730 2037 235,73 555 40,73 121,00 4143 1281

Lista orașelor din România

199
Sighetu Marmației Mangalia Râmnicu Sărat Câmpina Dej Câmpulung Odorheiu Secuiesc Reghin Mioveni Făgăraș Caracal Fetești Curtea de Argeș Năvodari Sighișoara Roșiori de Vede Dorohoi Turnu Măgurele Fălticeni Huși Vulcan Rădăuți Oltenița Lupeni Caransebeș Cugir Săcele Câmpia Turzii Târnăveni Sebeș Aiud Petrila Borșa Zărnești Comănești Motru Carei Moinești Codlea Maramureș Constanța Buzău Prahova Cluj Argeș Harghita Mureș Argeș Brașov Olt Ialomița Argeș Constanța Mureș Teleorman Botoșani Teleorman Suceava Vaslui Hunedoara Suceava Călărași Hunedoara Caraș-Severin Alba Brașov Cluj Mureș Alba Alba Hunedoara Maramureș Brașov Bacău Gorj Satu Mare Bacău Brașov 41.246 40.037 38.805 38.758 38.478 38.285 36.926 36.023 35.849 35.759 34.603 33.197 32.626 32.400 32.287 31.873 31.073 30.187 33.867 33.320 33.186 32.151 31.434 31.409 31.199 30.244 29.967 29.852 29.828 29.475 28.909 28.742 27.247 26.520 26.237 25.860 25.590 25.532 24.814 32,30 995 28,76 1176 72 480

Lista orașelor din România

200
Orăștie Gherla Balș Moreni Târgu Neamț Drăgășani Târgu Secuiesc Băilești Buhuși Corabia Hunedoara Cluj Olt Dâmbovița Neamț Vâlcea Covasna Dolj Bacău Olt 24.354 24.232 23.147 22.868 22.634 22.499 22.251 22.231 21.993 21.932 21.862 21.819 21.245 21.227 20.776 20.514 20.234 20.159 20.006 19.617 19.088 19.023 18.863 18.650 18.647 18.444 18.075 17.864 17.204 17.075 17.053 16.839 16.787 16.740 16.598 16.489 16.356 16.242 16.215 131,31 125 144,34 124 24 153

Câmpulung Moldovenesc Suceava Blaj Gheorgheni Calafat Adjud Cernavodă Băicoi Filiași Salonta Buftea Urziceni Bocșa Breaza Marghita Luduș Vișeu de Sus Brad Vatra Dornei Cisnădie Mizil Șimleu Silvaniei Toplița Zimnicea Gura Humorului Găești Pucioasa Negrești-Oaș Râșnov Avrig Alba Harghita Dolj Vrancea Constanța Prahova Dolj Bihor Ilfov Ialomița Caraș-Severin Prahova Bihor Mureș Maramureș Hunedoara Suceava Sibiu Prahova Sălaj Harghita Teleorman Suceava Dâmbovița Dâmbovița Satu Mare Brașov Sibiu

Lista orașelor din România

201
Baia Sprie Ocna Mureș Orșova Oravița Moldova Nouă Călan Sinaia Țăndărei Simeria Dărmănești Târgu Ocna Târgu Lăpuș Vălenii de Munte Târgu Frumos Scornicești Comarnic Ovidiu Drăgănești-Olt Oțelu Roșu Mărășești Sânnicolau Mare Ianca Nehoiu Rovinari Strehaia Hațeg Videle Covasna Jibou Hârlău Sovata Uricani Agnita Costești Beiuș Beclean Darabani Bumbești-Jiu Urlați Maramureș Alba Mehedinți Caraș-Severin Caraș-Severin Hunedoara Prahova Ialomița Hunedoara Bacău Bacău Maramureș Prahova Iași Olt Prahova Constanța Olt Caraș-Severin Vrancea Timiș Brăila Buzău Gorj Mehedinți Hunedoara Teleorman Covasna Sălaj Iași Mureș Hunedoara Sibiu Argeș Bihor Bistrița-Năsăud Botoșani Gorj Prahova 15.735 15.697 15.379 15.222 15.112 14.714 14.636 14.591 14.571 14.232 14.184 14.139 13.898 13.763 13.751 13.532 13.458 13.181 13.128 13.070 13.007 12.886 12.650 12.603 12.564 12.507 12.498 12.306 12.283 12.260 12.219 12.177 12.115 12.091 12.089 12.033 12.002 11.882 11.858

Lista orașelor din România

202
Măcin Bușteni Boldești-Scăeni Lipova Bolintin-Vale Năsăud Cristuru Secuiesc Hârșova Murfatlar Victoria Babadag Aleșd Titu Sângeorz-Băi Valea lui Mihai Anina Otopeni Jimbolia Negrești Baraolt Ineu Topoloveni Tășnad Plopeni Siret Huedin Panciu Iernut Curtici Budești Ștei Seini Târgu Cărbunești Bălan Eforie Zlatna Tălmaciu Întorsura Buzăului Călimănești Tulcea Prahova Prahova Arad Giurgiu Bistrița-Năsăud Harghita Constanța Constanța Brașov Tulcea Bihor Dâmbovița Bistrița-Năsăud Bihor Caraș-Severin Ilfov Timiș Vaslui Covasna Arad Argeș Satu Mare Prahova Suceava Cluj Vrancea Mureș Arad Călărași Bihor Maramureș Gorj Harghita Constanța Alba Sibiu Covasna Vâlcea 11.803 11.787 11.505 11.491 11.464 11.365 11.291 11.198 11.070 10.896 10.878 10.852 10.711 10.702 10.665 10.594 10.515 10.497 10.481 10.464 10.416 10.329 10.188 10.083 10.003 9.955 9.834 9.833 9.762 9.596 9.466 9.439 9.338 9.295 9.294 9.254 9.147 9.081 8.923

Lista orașelor din România

203
Bicaz Dumbrăveni Chișineu-Criș Segarcea Săveni Câmpeni Cehu Silvaniei Nădlac Buziaș Fieni Târgu Bujor Odobești Pogoanele Brezoi Făget Însurăței Horezu Pâncota Vlăhița Techirghiol Teiuș Slănic Mihăilești Vânju Mare Deta Sebiș Abrud Predeal Lehliu Gară Piatra-Olt Geoagiu Rupea Fundulea Novaci Azuga Aninoasa Băile Herculane Baia de Aramă Isaccea Neamț Sibiu Arad Dolj Botoșani Alba Sălaj Arad Timiș Dâmbovița Galați Vrancea Buzău Vâlcea Timiș Brăila Vâlcea Arad Harghita Constanța Alba Prahova Giurgiu Mehedinți Timiș Arad Alba Brașov Călărași Olt Hunedoara Brașov Călărași Gorj Prahova Hunedoara Caraș-Severin Mehedinți Tulcea 8.911 8.812 8.724 8.704 8.685 8.587 8.468 8.422 8.128 8.092 8.044 7.985 7.614 7.589 7.519 7.501 7.446 7.418 7.392 7.388 7.338 7.249 7.161 7.074 7.059 6.829 6.803 6.735 6.667 6.583 6.290 6.246 6.217 6.151 6.119 6.108 6.051 5.724 5.614

Lista orașelor din România

204
Negru Vodă Cavnic Slănic-Moldova Țicleni Copșa Mică Sulina Baia de Arieș Băile Olănești Solca Făurei Ocna Sibiului Berești Ocnele Mari Băile Govora Borsec Vașcău Nucet Băile Tușnad Constanța Maramureș Bacău Gorj Sibiu Tulcea Alba Vâlcea Suceava Brăila Sibiu Galați Vâlcea Vâlcea Harghita Bihor Bihor Harghita 5.529 5.494 5.375 5.205 5.157 5.140 4.877 4.814 4.687 4.626 4.184 3.926 3.591 3.147 3.109 3.032 2.851 1.802

Lista alfabetică a orașelor din România (inclusiv municipii)
1. Abrud 2. Adjud 3. Agnita 4. Aiud 5. Alba Iulia 6. Aleșd 7. Alexandria 8. Amara 9. Anina 10. Aninoasa 11. Arad 12. Ardud 13. Avrig 14. Azuga 15. Babadag 16. Băbeni 17. Bacău 18. Baia de Aramă 19. Baia de Arieș 20. Baia Mare 21. Baia Sprie 22. Băicoi 23. Băile Govora

Lista orașelor din România 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. Băile Herculane Băile Olănești Băile Tușnad Băilești Bălan Bălcești Balș Băneasa Baraolt Bârlad Bechet Beclean Beiuș Berbești Berești Bicaz Bistrița Blaj Bocșa Boldești-Scăeni Bolintin-Vale Borșa Borsec Botoșani Brad Bragadiru Brăila Brașov Breaza Brezoi Broșteni Bucecea București Budești Buftea Buhuși Bumbești-Jiu Bușteni Buzău Buziaș Cajvana Calafat Călan Călărași Călimănești

205

69. Câmpeni 70. Câmpia Turzii

Lista orașelor din România 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. Câmpina Câmpulung Moldovenesc Câmpulung Caracal Caransebeș Carei Cavnic Căzănești Cehu Silvaniei Cernavodă Chișineu-Criș Chitila Ciacova Cisnădie Cluj-Napoca Codlea Comănești

206

88. Comarnic 89. Constanța 90. Copșa Mică 91. Corabia 92. Costești 93. Covasna 94. Craiova 95. Cristuru Secuiesc 96. Cugir 97. Curtea de Argeș 98. Curtici 99. Dăbuleni 100. Darabani 101. Dărmănești 102. Dej 103. Deta 104. Deva 105. Dolhasca 106. Dorohoi 107. Drăgănești-Olt 108. Drăgășani 109. Dragomirești 110. Drobeta-Turnu Severin 111. Dumbrăveni 112. Eforie 113. Făgăraș 114. Făget 115. Fălticeni 116. Făurei 117. Fetești

Lista orașelor din România 118. 119. 120. 121. 122. 123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148. 149. 150. 151. 152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. Fieni Fierbinți-Târg Filiași Flămânzi Focșani Frasin Fundulea Găești Galați Gătaia Geoagiu Gheorgheni Gherla Ghimbav Giurgiu Gura Humorului Hârlău Hârșova Hațeg Horezu Huedin Hunedoara Huși Ianca Iași Iernut Ineu Însurăței Întorsura Buzăului Isaccea Jibou Jimbolia Lehliu Gară Lipova Liteni Livada Luduș Lugoj Lupeni Măcin Măgurele Mangalia Mărășești Marghita Medgidia

207

163. Mediaș 164. Miercurea Ciuc

Lista orașelor din România 165. 166. 167. 168. 169. 170. 171. 172. 173. 174. 175. 176. 177. 178. 179. 180. 181. 182. 183. 184. 185. 186. 187. 188. 189. 190. 191. 192. 193. 194. 195. 196. 197. 198. 199. 200. 201. 202. 203. 204. 205. 206. 207. 208. 209. Miercurea Nirajului Miercurea Sibiului Mihăilești Milișăuți Mioveni Mizil Moinești Moldova Nouă Moreni Motru Murfatlar Murgeni Nădlac Năsăud Năvodari Negrești Negrești-Oaș Negru Vodă Nehoiu Novaci Nucet Ocna Mureș Ocna Sibiului Ocnele Mari Odobești Odorheiu Secuiesc Oltenița Onești Oradea Orăștie Oravița Orșova Oțelu Roșu Otopeni Ovidiu Panciu Pâncota Pantelimon Pașcani Pătârlagele Pecica Petrila Petroșani Piatra Neamț Piatra-Olt

208

210. Pitești 211. Ploiești

Lista orașelor din România 212. 213. 214. 215. 216. 217. 218. 219. 220. 221. 222. 223. 224. 225. 226. 227. 228. 229. 230. 231. 232. 233. 234. 235. 236. 237. 238. 239. 240. 241. 242. 243. 244. 245. 246. 247. 248. 249. 250. 251. 252. 253. 254. 255. 256. Plopeni Podu Iloaiei Pogoanele Popești-Leordeni Potcoava Predeal Pucioasa Răcari Rădăuți Râmnicu Sărat Râmnicu Vâlcea Râșnov Recaș Reghin Reșița Roman Roșiorii de Vede Rovinari Roznov Rupea Săcele Săcueni Salcea Săliște Săliștea de Sus Salonta Sângeorgiu de Pădure Sângeorz-Băi Sânnicolau Mare Sântana Sărmașu Satu Mare Săveni Scornicești Sebeș Sebiș Segarcea Seini Sfântu Gheorghe Sibiu Sighetu Marmației Sighișoara Simeria Șimleu Silvaniei Sinaia

209

257. Siret 258. Slănic

Lista orașelor din România 259. 260. 261. 262. 263. 264. 265. 266. 267. 268. 269. 270. 271. 272. 273. 274. 275. 276. 277. 278. 279. 280. 281. 282. 283. 284. 285. 286. 287. 288. 289. 290. 291. 292. 293. 294. 295. 296. 297. 298. 299. 300. 301. 302. 303. Slănic-Moldova Slatina Slobozia Solca Șomcuta Mare Sovata Ștefănești, Argeș Ștefănești, Botoșani Ștei Strehaia Suceava Sulina Tălmaciu Țăndărei Târgoviște Târgu Bujor Târgu Cărbunești Târgu Frumos Târgu Jiu Târgu Lăpuș Târgu Mureș Târgu Neamț Târgu Ocna Târgu Secuiesc Târnăveni Tășnad Tăuții-Măgherăuș Techirghiol Tecuci Teiuș Țicleni Timișoara Tismana Titu Toplița Topoloveni Tulcea Turceni Turda Turnu Măgurele Ulmeni Ungheni Uricani Urlați Urziceni

210

304. Valea lui Mihai 305. Vălenii de Munte

Lista orașelor din România 306. 307. 308. 309. 310. 311. 312. 313. 314. 315. 316. 317. 318. 319. 320. Vânju Mare Vașcău Vaslui Vatra Dornei Vicovu de Sus Victoria Videle Vișeu de Sus Vlăhița Voluntari Vulcan Zalău Zărnești Zimnicea Zlatna

211

Lista alfabetică a orașelor din România (fără municipii)
1. Abrud 2. Agnita 3. Aleșd 4. Amara 5. Anina 6. Aninoasa 7. Ardud 8. Avrig 9. Azuga 10. Babadag 11. Băbeni 12. Baia de Aramă 13. Baia de Arieș 14. Baia Sprie 15. Băicoi 16. Băile Govora 17. Băile Herculane 18. Băile Olănești 19. Băile Tușnad 20. Bălan 21. Bălcești 22. Balș 23. Băneasa 24. Baraolt 25. Bechet 26. Beclean 27. Berbești 28. Berești 29. Bicaz 30. Bocșa

Lista orașelor din România 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. Boldești-Scăeni Bolintin-Vale Borșa Borsec Bragadiru Breaza Brezoi Broșteni Bucecea Budești Buftea Buhuși Bumbești-Jiu Bușteni Buziaș Cajvana Călan Călimănești Câmpeni Cavnic Căzănești Cehu Silvaniei Cernavodă Chișineu-Criș Chitila Ciacova Cisnădie Comănești Comarnic Copșa Mică Corabia Costești Covasna Cristuru Secuiesc Cugir Curtici Dăbuleni Darabani Dărmănești Deta Dolhasca Drăgănești-Olt Dragomirești Dumbrăveni Eforie

212

76. Făget 77. Făurei

Lista orașelor din România 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. Fieni Fierbinți-Târg Filiași Flămânzi Frasin Fundulea Găești Gătaia Geoagiu Ghimbav Gura Humorului Hârlău Hârșova Hațeg Horezu Huedin Ianca

213

95. Iernut 96. Ineu 97. Însurăței 98. Întorsura Buzăului 99. Isaccea 100. Jibou 101. Jimbolia 102. Lehliu Gară 103. Lipova 104. Liteni 105. Livada 106. Luduș 107. Măcin 108. Măgurele 109. Mărășești 110. Miercurea Nirajului 111. Miercurea Sibiului 112. Mihăilești 113. Milișăuți 114. Mioveni 115. Mizil 116. Moldova Nouă 117. Murfatlar 118. Murgeni 119. Nădlac 120. Năsăud 121. Năvodari 122. Negrești 123. Negrești-Oaș 124. Negru Vodă

Lista orașelor din România 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148. 149. 150. 151. 152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. 163. 164. 165. 166. 167. 168. 169. Nehoiu Novaci Nucet Ocna Mureș Ocna Sibiului Ocnele Mari Odobești Oravița Oțelu Roșu Otopeni Ovidiu Panciu Pâncota Pantelimon Pătârlagele Pecica Petrila Piatra-Olt Plopeni Podu Iloaiei Pogoanele Popești-Leordeni Potcoava Predeal Pucioasa Răcari Râșnov Recaș Rovinari Roznov Rupea Săcueni Salcea Săliște Săliștea de Sus Sângeorgiu de Pădure Sângeorz-Băi Sânnicolau Mare Sântana Sărmașu Săveni Scornicești Sebiș Segarcea Seini

214

170. Simeria 171. Șimleu Silvaniei

Lista orașelor din România 172. 173. 174. 175. 176. 177. 178. 179. 180. 181. 182. 183. 184. 185. 186. 187. 188. 189. 190. 191. 192. 193. 194. 195. 196. 197. 198. 199. 200. 201. 202. 203. 204. 205. 206. 207. 208. 209. 210. 211. 212. 213. 214. 215. 216. Sinaia Siret Slănic Slănic-Moldova Solca Șomcuta Mare Sovata Ștefănești, Argeș Ștefănești, Botoșani Ștei Strehaia Sulina Tălmaciu Țăndărei Târgu Bujor Târgu Cărbunești Târgu Frumos Târgu Lăpuș Târgu Neamț Târgu Ocna Tășnad Tăuții-Măgherăuș Techirghiol Teiuș Țicleni Tismana Titu Topoloveni Turceni Ulmeni Ungheni Uricani Urlați Valea lui Mihai Vălenii de Munte Vânju Mare Vașcău Vicovu de Sus Victoria Videle Vișeu de Sus Vlăhița Voluntari Zărnești Zlatna

215

Lista orașelor din România

216

Bibliografie
• Institutul Național de Statistică, Recensământul populației și al locuințelor - martie 2002 [1] (conform structurii administrativ-teritoriale de la 7 ianuarie 2008) • World Gazetteer, Populația localităților României [2] • „Legea nr.351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități [3]” (în română). Monitorul Oficial. 6 iulie 2001.

Vezi și
• • • • • • • • Orașe dispărute din România Lista municipiilor din România Municipiile României Comunele României Județele României Geografia României Râuri în România Rezervoare și baraje în România

Legături externe
• Orașele industriei comuniste au zilele numărate [4], 23 Iunie 2011, Capital

Referințe
[1] [2] [3] [4] http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia_recensamant02. xls?download=true http:/ / www. world-gazetteer. com/ wg. php?x=& men=gcis& lng=en& dat=80& srt=npan& col=aohdqgbeinfc& msz=1500& geo=-182 http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act_text?idt=28862 http:/ / www. capital. ro/ detalii-articole/ stiri/ orasele-industriei-comuniste-au-zilele-numarate-148915. html

București

217

București
București —  Capitala României  — Municipiul București

Drapel Stemă Poreclă: „Micul Paris”

București
Poziția geografică Coordonate: Coordonate: 44°26′7″N 26°6′10″E44.43528, 26.10278 Țară Prima atestare 1459
[1]

44°26′7″N 26°6′10″E44.43528, 26.10278
 România

[1]

București

218
Subdiviziuni Guvernare  - Primar Suprafață  - Municipiu  - Urbană Altitudine maximă Altitudine minimă Populație (2002)
[3]

Sorin Oprescu (Independent, ales 2008)

228  km² 285
[2]  km²

90 m.d.m. 60 m.d.m.

 - Municipiu  - Densitate  - Urbană  - Metro
[2]

1926334 locuitori 8510 loc./km²  2000000 2151880 EET (UTC+2) EEST (UTC+3) 0xxxxx +40 (0)21 B
[5]

[4]

Fus orar  - Ora de vară (DST) Cod poștal Prefix telefonic Plăcuțe de înmatriculare

Site: Site oficial al orașului

(ro)
modifică [6]  

București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.944.367 de locuitori (est. 1 ianuarie 2009[7] ) face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane.[8] . La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează populație de aproximativ 430.000 de locuitori.[9] Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.

București

219

Geografie
Pentru detalii, vezi: Geografia României.

Așezare geografică și relieful
Bucureștiul se află în sud-estul țării, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar, în S-V tot până la Lunca Argeș-Sabar, iar în N-V până la Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Imagine din satelit a Bucureștiului în 2005 Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia. Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, și 50-60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste 50% din suprafața sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2. Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud: • Câmpul Băneasa (sau Otopeni), situat la nord de Valea Colentinei, are altitudini de 90-95 m și densitatea fragmentării mai mare în sectorul sudic, de 0,5-1 km/km2. La contactul cu versantul Văii Colentina, pantele pot depăși 5o. Valea Colentinei este asimetrică (datorită versantului drept mai abrupt) și puternic meandrată. La intrarea în București are lățimea de 0,5 km, iar la ieșire, de 1,5 km. În lungul ei apar două terase joase (de 2-3 m și de 4-6 m) și martori desprinși din câmpuri sau din terase. Lunca este largă și bine dezvoltată pe ambele maluri, însă din cauza lucrărilor de regularizare a fost acoperită de apele lacurilor de acumulare. Se mai păstrează doar câteva popine sub forma unor insule: Plumbuita, Ostrov, Dobroești și Pantelimon. • Câmpul Colentinei (sau Giulești-Floreasca), cuprins între râul omonim și Dâmbovița, acoperă circa 36% din teritoriul Municipiului, având o înclinare ușoară pe direcța NV-SE (între 80 și 60 m altitudine). Densitatea fragmentării are valori cuprinse între 0 și 1 km/km2. • Valea Dâmboviței este săpată în loess, având malul drept mai abrupt și înalt (aproximativ 10-15 m), iar cel stâng mai coborât (între 4-5 m în amonte și 7-8 m în aval). Terasele sunt dezvolte, predominant, pe partea stângă a râului și sunt în număr de patru. Până la amenajarea cursului, în luncă se găseau piscuri, popine, renii, grinduri, ostroave și maluri abrupte. În prezent se mai păstrează o serie de piscuri (Uranus-Mihai Vodă) și popine (Dealul Mitropoliei, Colina Radu Vodă, Movila Mare).

București Câmpul Cotroceni-Berceni (sau Cotroceni-Văcărești) se desfășoară între Valea Dâmboviței, la nord, și de râul Sabar, la sud. Scade în altitudine de la vest (90 m) spre est (60 m), predominând treptele hipsometrice de 70-80 m și 80-90 m, iar densitatea fragmentării ajunge până la 0,5-1 km/km2 [10] .

220

Apele, flora și fauna
Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Herăstrău, Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina. Și în centrul orașului există un lac, în Parcul Cișmigiu. Acest lac, fostă baltă în vechiul oraș medieval, este înconjurat de Grădina Cișmigiu, inaugurată în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lângă Cișmigiu în București mai există și alte parcuri mari: Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului) și Grădina Botanică (cea mai mare din România și care cuprinde peste 10.000 de specii de plante inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut și ca Parcul Titan sau Parcul IOR), precum și multe parcuri mai mici și spații verzi amenajate de primăriile de sector. De remarcat este prezența nenumăraților maidanezi în parcurile și pe străzile capitalei.

Clima
Clima în capitală este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde cu puține zăpezi și temperaturi relativ ridicate, în timp ce în ultimii ani verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de pâna la 40 de grade la umbră) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatură iarnă - vară să fie de până la 60 de grade.
Parcul Herăstrău

Istorie
Pentru detalii, vezi: istoria Bucureștiului. Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV. Pe malurile Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în Bucureşti în 1868, văzut din Turnul Colţea timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.

București

221 Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească. În anii 1558 - 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Din acel moment se si trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, Academia Domnească (1694) și este construit Palatul Mogoșoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704, ia ființă la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888. În scurt timp, Bucureștiul se dezvoltă din punct de vedere economic; se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, șalvaragiilor, zăbunarilor ș.a). Odată cu acestea continuă modernizarea orașului. Sunt create primele manufacturi și cișmele publice, iar populația se mărește continuu prin aducerea de locuitori din întreaga Muntenie (catagrafiatul din 1798 indica 30.030 de locuitori, în timp ce cel din 1831 număra 10.000 de case și 60.587 de locuitori).

Bucureşti în preajma anului 1900

Harta Bucureştiului din anul 1900

Bucureştiul şi împrejurimile sale la începutul secolului al XX-lea

București

222

Imagine panoramică a Bucureştiului din 1927

Încet-încet apar o serie de instituții de interes (Teatrul Național, Grădina Cișmigiu, Cimitirul Șerban Vodă, Societatea Academică din București, Societatea Filarmonică din București, Universitatea din București, Gara de Nord, Grand Hotel du Boulevard, Ziarul Universul, cafenele, restaurante, Grădina Botanică din București, Ateneul Român, Banca Națională, cinematografe) și inovații în materie de tehnologie și cultură (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai, iluminatul electric, primele linii telefonice). Municipiul București a fost până la instaurarea Ateneul Român regimului comunist în România reședința județului Ilfov (interbelic). În aceea perioadă era denumit "Micul Paris" datorită asemănării cu capitala franceză, dar și-a pierdut farmecul în perioada comunismului. În ultimul timp dezvoltarea imobiliară a stârnit ingrijorare cu privire la soarta clădirilor de interes istoric din oraș, în special a acelora din centrul istoric.[11]

Tratate semnate
• • • • • 28 mai 1812 - la sfârșitul Războiului Ruso-Turc, Principatul Moldovei pierde partea sa răsăriteană, Basarabia 3 martie 1886 - la sfârșitul războiului între Serbia și Bulgaria 10 august 1913 - la sfârșitul celui de-al Doilea Război Balcanic 4 august 1916 - tratatul de alianță între România și Antanta (Franța, Anglia, Rusia și Italia) 6 mai 1918 - tratatul între România și Puterile Centrale, care nu a fost niciodată ratificat

București

223

Populație
Pentru detalii, vezi: Populația României.

Structura etnică și confesională
Pentru detalii, vezi: Religia în România. 1877 • 177.646 persoane cu reședința în București. Din punct de vedere religios: predominau creștinii, din care: 132.987 (75%) ortodocși, 16.991 (10%) romano-catolici, 5.854 (3%) protestanți, 796 creștini armeni și 206 lipoveni (ortodocși de rit vechi). Dintre celelalte religii , cei mai numeroși erau evreii (20.749 sau 12%, având 10 sinagogi și 20 capele), precum și un mic număr de musulmani (predominant turci) care la vremea aceea nu dețineau încă o moschee. Ortodocșii erau predominant români, existând și mici grupuri de bulgari și refugiați albanezi ortodocși. Romano-catolicii erau germani, maghiari și polonezi. Protestanții erau germani și maghiari. 1930 • Structura confesională: 486.193 ortodocși (76,08%), 76.480 mozaici (11,96%), 36.414 romano-catolici (5,69%), 12.882 greco-catolici (2,01%), 12.203 lutherani (1,90%), reformați (1,14%) ș.a. Evoluția structurii etnice la recensămintele din 1930, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002:
An Total Români Maghiari Germani Romi Ucraineni Sârbi Ruși Evrei Tătari Slovaci Turci Bulgari Cehi Greci Polonezi Armeni Alte (Țigani) 1930 639.040 495.122 24.052 14.231 5.261 4.690 5.471 4.295 2.358 6.797 829 486 9.147 443 440 354 416 1.400 3.569 69.885 15 496 388 362 338 324 2.185 44.173 73 1.827 14.475 98 1.773 9.195 1.209 3.877 1.141 2.473 178 258 363 1.856 121 114 77 59 49 927 724 467 803 910 1.583 729 506 556 446 701 357 271 132 57 4.293 1.650 2.275 1.010 1.827 646 1.250 466 935 350 4.741 3.992 1.735 1.124 906 815 Etnia

etnii nedeclarată 7.636 840 2.385 688 1.511 366 1.669 104 1.441 458 8.127 545

1956 1.177.661 1.100.152 11.427 1966 1.366.684 1.327.699 9.138 1977 1.807.239 1.764.591 9.786 1992 2.067.545 2.018.107 8.301 2002 1.926.334 1.869.069 5.834

24.990 533 27.322 425

2.473 370

1.592 246

Notă: În cazul persoanelor numărate drept "sârbi" este vorba în general de bulgari. La recensământul din 1930 lipovenii au fost incluși la categoria "alții", ulterior au fost incluși rușilor. La recensământul din 2002 au fost numărați 21 ceangăi care au fost incluși la categoria "alții". Evoluția structurii religioase și confesionale la recensămintele din 1877, 1930, 1992 și 2002:

București

224

An

Total

Orto-docși

Creș-tini de rit vechi (staro-veri)

Creștini Greco-Catolici Romano-Catolici Evaghelici Refor-mați Penti-costali Bap-tiști Adven-tiști armeni (Lutherani) (Calvini)

Creș-tini după Evan-ghelie

Unita-rieni Musul-mani Mo-zaici

Altă religie

Atei

Fără

Religia

religie nede-cla-rată

1877 177.646 1930 639.040

132.987 486.193

206 ? ?

796 ? ?

? 12.882 0,4 %

16.991 36.414 1,4 %

5.854 12.203 ?

? 7.322 0,1%

? 0,2 %

? 0,1%

? ?

? ?

? ?

? ? ?

20.749 76.480 ?

? ? ?

? ? ?

? ? ?

? ? ?

1992 2.067.545 96,5 %

2002 1.926.334 1.850.414

729

?

7.558

23.450

3.857

1.880

5.452

3.810

4.381

2.150

197

9.488

2.564

5.087

2.590 1.068

2.007

2002 În anul 2002, structura confesională era: 1.850.414 ortodocși (96,05%), 23.450 romano-catolici (1,21%), 9.488 musulmani (0,49%), 7.558 greco-catolici (0,39%), 5.452 penticostali, 4.381 adventiști ș.a.

Catedrala Patriarhală din BucureștiCatedrala Patriarhală

Catedrala Sfântul Iosif din BucureștiCatedrala romano-catolică Sfântul Iosif

Biserica Sf. Vasile cel Mare din strada PolonăBiserica greco-catolică Sf. Vasile cel Mare

Moscheea din București

Comunități minoritare
Pentru detalii, vezi: Comunități etnice în România. Comunitatea țigănească Cea mai numeroasă comunitate minoritară in București la recensământul din 2002 a fost comunitatea țigănească (27.322 persoane, adică 1,4% din populație). În cursul anilor '90 mulți țigani au emigrat în Occident sau s-au întors în localitățile din provincie din care emigraseră în anii 1970-1989. La recensământul din 1992 au fost numărați 32.984 țigani (adică 1,6% din populație). Comunitatea evreiască Cea mai numeroasă comunitate minoritară din București era odinioară cea evreiască. În 1930 trăiau în București 69.885 de evrei, reprezentând 10,93% din populația orașului. Evenimentele celui de-al doilea război mondial și apoi emigrarea în Israel au dus la Teatrul evreiesc scăderea masivă a populației evreiești din București. Pe locul cartierului evreiesc se află astăzi complexul comercial Unirea și zona adiacentă. În București funcționează în continuare un teatru evreiesc de stat. Continuă să existe mai multe sinagogi și cimitire evreiești (unul dintre cimitirele evreiești este sefard). În 1992 au fost numărați 3.883 evrei, iar în 2002 2.473 evrei.

București

225

Templul Coral, principala sinagogă din Bucureşti

Comunitatea maghiară Conform datelor recensământului din 1930, în acel an trăiau în București 24.052 maghiari, reprezentând 3,76% din populația municipiului. Era vorba îndeosebi de secui din județele Trei Scaune (azi județul Covasna), Odorhei și Ciuc (azi județul Harghita). Comparativ, în anul 1992 trăiau 8.585 maghiari, reprezentând 0,36% din totalul Calvineum populației orașului, iar în 2002 5.834 maghiari (0,3%). În București funcționează Liceul Teoretic Ady Endre cu limba de predare maghiară. Casa Petőfi e centrul cultural al comunității, unde funcționează și biblioteca. În București apare cotidianul național Új Magyar Szó, iar lunar este editat și ziarul comunității: Bukaresti Közlöny. Biserica Reformată (calvină) din București oferă liturghii în limba maghiară. Una dintre cele mai proeminente bucureștence de origine maghiară este cântăreața Eva Kiss. Comunitatea germană Comunitatea germană datează încă din secolul XVIII, fiind compusă preponderent din negustori sași. Din acest secol datează și prima mențiune a unei biserici luterane din lemn. În preajma Primului Război Mondial proporția germanilor atingea 8%, fiind vorba nu numai de sași, ci și de prusieni și austrieci. În București funcționează Colegiul Goethe (fostul "Liceu Teoretic Hermann Oberth") cu limba de predare germană. De asemenea continuă să existe biserica luterană (evanghelică) cu limba de liturghie germană. La recensământul din 1977 populația germană era alcătuită din aproape 8.000 persoane. În 1992 au fost numărați 4.391 germani, iar în 2002 doar 2.358 germani. Denumirea renumitei străzi Lipscani provine de la negustorii din orașul german Lipsca (Leipzig). Comunitatea armeană O comunitate cu vechi tradiții culturale și economice în București este cea armeană. În anul 1930 trăiau în București 4.748 de armeni, reprezentând 0,74% din populația municipiului. La recensământul din 1992 au fost numărați 909, iar în 2002 doar 815 armeni în Bucureși. Locuri precum Strada Armenească amintesc de prezența armenilor în oraș. Există o biserică și un cimitir armenesc în București.

Biserica Evaghelică C.A.

Biserica armenească

București

226

Comunitatea greacă O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. Aceasta datează încă din timpul perioadei fanariote (1715-1821). În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului.

Biserica ortodoxă greacă

Comunitatea bulgară Prezența unei populații bulgărești în București are o vechime de mai multe secole, existând încă din sec. XVII-lea, când niște călugări catolici franciscani bulgari ridicaseră pe locul actualei biserici Bărăția o biserică din lemn. Majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți din 1954 până în aprilie 2009 în biserica ortodoxă bulgarească "Sf. prooroc Ilie" (actualmente "Sf. Ilie-Hanul Colței", preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Bucureștilor - protopopiatul III Capitală). Precluare acestei biserici este considerată abuzivă de comunitatea bulgărească și de Boserica Ortodoxă Bulgară [12] [13] [14] [15] , pe când Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim.[16] De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun - mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu 3 clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: Giulești-Sârbi[17] , Dudești-Cioplea (în bună parte catolici)[18] . Bulgari trăiesc și în cartiere din unele sate aflate în preajma Capitalei (în Brănești, Bragadiru, Glina, Dobroești, Pantelimon, Chiajna, Roșu sau bulgari catolici pavlicheni în Popești-Leordeni[19] ).

Biserica catolică bulgară, Sfânta Născătoare de Dumnezeu

Fosta biserică ortodoxă bulgară

Comunitatea poloneză În București trăiește de asemenea o populație poloneză, aproape la fel de semnificativă ca și cea din Bucovina. Polonezii au sosit în special înaintea Primului Război Mondial, dar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în ambele cazuri ca refugiați care au hotărât să se stabilească aici. În cadrul emigrației polone, un rol însemnat a jucat Uniunea Emigrației Polone (1866-1871), care a avut o filială și la București. Într-o proporție semnificativă polonezii bucureșteni sunt intelectuali, iar unul dintre ei, H. Dąbrowski, a fost primarul Bucureștiului în perioada 1940-1942. Strada Polonă este numită după această comunitate. Azi mai trăiesc în București câteva sute de polonezi, însă în anul 1890 numărul acestora se ridica la aproximativ 3.000 de persoane (aprox. 1,5% din populația orașului).

București Comunitatea albaneză București este centrul comunității albaneze din România. Comunitatea albaneză bucureșteană a început să se formeze în prima jumătate a secolului XIX, când capitala Munteniei a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali precum Dora d'Istria, Naim Frashëri, Jani Vreto și Naum Veqilharxhi (autorul primului abecedar albanez, tipărit la București în 1844). Aleksander Stavre Drenova a conceput versurile imnului național albanez Hymni i Flamurit pe vremea când locuia în București. Cei mai mulți dintre acești intelectuali se refugiaseră în România din calea opreliștei otomane. În 1920 trăiau în București aproape 20.000 de albanezi. Azi mai trăiesc doar câteva sute de albanezi în București. Majoritatea albanezilor bucureșteni sunt creștini ortodocși, dar există într-un număr mai mic și albanezi musulmani.

227

Economie
Pentru detalii, vezi: Economia României. Bucureștiul este cel mai mare centru economic al României. În anul 2010 capitala a realizat aproximativ 22,7% din Produsul Intern Brut al României și împreună cu județul Ilfov 25,3% conform datelor instituțiilor de specialitate. În București se regăsește cea mai mare parte dintre ramurile economice specifice României excluzând agricultura. Începând cu domeniul serviciilor și terminând cu construcțiile. Întreprinderile constructoare de mașini (utilaj greu, utilaj siderurgic, petrolier, mașini și utilaje agricole, locomotive, vagoane, avioane și elicoptere, autobuze). Industrie electrotehnică, electronică, mecanică fină, optică. Întreprinderi chimice, de materiale de construcție, de prelucrare a lemnului. Bucureștiul este un important nod feroviar, rutier și aerian.

Apele termale din nordul Bucureștiului
Există rezerve importante de ape termale inclusiv în nordul Bucureștiului. Acestea ar putea fi folosite la încălzirea locuințelor noi. Prețul unei gigacalorii ar însemna 30-50% din prețul actual. Zăcământul de ape geotermale are caracteristici superioare și unele calități curative demonstrate (boli locomotorii, cardiovasculare, etc). Calitățile terapeutice ale acestor ape au fost testate de Institutul Național de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, precum și de Centrul Metodologic de Reumatologie București. La Piața Presei Libere, apa geotermală are 40 de grade Celsius, la Otopeni are 63 de grade, iar la Snagov ea are temperatura de 90 de grade Celsius.[20]

București

228

Transport
Pentru detalii, vezi: Transport în București.

Transportul public
Sistemul extensiv al transportului public din București este cel mai mare din România. Este compus din sistemul de metrou de 71 km operat de către Metrorex și rețeaua transportului de suprafață—autobuze (81 linii[21] ), troleibuze (19 de linii[21] ), tramvaie (26 de linii[21] ) și metrou ușor—operată de către RATB. Adițional, funcționează și rețeaua minibuzelor private. Există și companii de taxi (10000 de taxiuri licențiate).[22]

Troleibuzul Iveco-Citelis circulând pe traseul 91

Transportul aerian
În București există în prezent două aeroporturi funcționale: Aeroportul Internațional Henri Coandă (inițial „Otopeni”) și Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu (inițial „Băneasa”). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României deservind cinci milioane de pasageri în 2007 și fiind centrul principal pentru operatorul național TAROM. De acolo pleacă și sosesc zilnic zboruri din alte orașe din România precum și numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia și Africa. Aurel Vlaicu este folosit de către companiile aeriene low-cost și pentru a deservi avioanele charter.
Staţia de metrou Obor

Transportul feroviar
București este nodul feroviar principal al companiei naționale Căile Ferate Române. Cea mai importantă stație feroviară este Gara de Nord din care pleacă și sosesc trenuri zilnice din diverse localități românești, precum și din orașe europene: • • • • • • • • Belgrad (Serbia) Budapesta (Ungaria) Sofia (Bulgaria) Viena (Austria) Chișinău (Republica Moldova) Kiev (Ucraina) Thessaloniki (Grecia) Moscova (Federația Rusă)

București • Istanbul (Turcia) Prin Gara de Nord trec zilnic 283 trenuri ale operatorului de stat CFR Călători[23] și 2 ale operatorului privat Regiotrans[24] . De asemenea există și alte gări: Basarab, Băneasa, Obor / Est, Progresul, Titan Sud și Sud. Din oraș pornesc 5 magistrale feroviare: 300 (București-Oradea), 500 (București-Bacău-Suceava-Verești), 700 (București—Brăila-Galați), 800 (București-Constanța), 900 (București-Drobeta-Turnu Severin-Timișoara-Jimbolia) și 3 linii secundare interoperabile: 901 (București-Pitești-Craiova), 902 (București-Giurgiu) și 903 (București-Oltenița).

229

Transportul rutier
Elementul de bază al rețelei străzilor urbane din București sunt bulevardele de mare circulație, care pleacă din centrul urban la suburbii. Axele principale (nord-sud, est-vest, nord-vest-sud-est) și două inele (interior și exterior) contribuie la reducerea aglomerației din trafic. Străzile în municipiu sunt de obicei înțesate în timpul orelor de vârf din cauza creșterii numărului mașinilor în anii recenți. În fiecare zi, peste un milion de vehicule circulă în interiorul orașului. Aceasta a rezultat în apariția gropilor, care acum sunt considerate ca fiind cea mai mare problemă de infrastructură a Bucureștiului.

Şinele şi peroanele la gara Bucureşti Nord.

București este principalul nod al rețelei drumurilor naționale române, fiind punctul de începere pentru două autostrăzi (A1 spre Pitești și A2 spre Cernavodă, iar autostrada planificată A3 de asemenea va începe din București) și nouă drumuri naționale (DN1 spre Oradea, DN1A spre Brașov, DN2 spre Suceava, DN3 spre Călărași, DN4 spre Oltenița, DN5 spre Giurgiu, DN6 spre Timișoara și Cenad, DN7 spre Nădlac și DN71 spre Sinaia).

Transportul pe apă
În ciuda faptului că se situează pe malurile râului Dâmbovița, fiindcă acest râu nu este navigabil, București nu a funcționat niciodată ca port, rolul acesta fiind rezervat pentru alte orașe, precum Giurgiu și Oltenița, aceste orașe fiind amplasate la distanțe mici: 65, respectiv 62 kilometri. În anul 2010, mai mulți politicieni au reluat ideea continuării construcțiilor la Canalul Dunăre-București de lungime de 73 km, care va lega orașul cu Dunărea,prin canalizarea râurilor Dâmbovița și Argeș. Potrivit primarului Capitalei, Sorin Oprescu, canalul este finalizat în proporție de 65%. Totodată, ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului, Elena Udrea, declara, în iunie 2010, că intenționează să includă proiectul în Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării. Se așteaptă ca acest canal să devină o componentă importantă a infrastructurii de transport orășenești.[25]

Administrație
Pentru detalii, vezi: Sectoarele Bucureștiului.

București

230

România

Acest articol face parte din seria: Organizarea administrativ-teritorială a României
• •

Nivel regional 8 regiuni de dezvoltare Nivel județean
• • •

municipiul București 41 de județe Nivel local Zone metropolitane 103 municipii (exclusiv București) 320 de orașe 2859 de comune Alte diviziuni
• • • • • •

Sate Sectoare

Politica României · Atlas Portal Politica

Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține nici unui județ. Totuși, populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ. Primăria administrează orașul și este condusă de un Primar General (actualmente Sorin Oprescu). Orașul are o suprafață totală de 228 km², pe care se întind 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o primărie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic) astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile locale, străzile secundare, parcuri, școli și serviciile de salubrizare.

Împărțirea pe sectoare
• Sectorul 1 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 227.717 locuitori și include cartierele: Aviatorilor, Aviației, Băneasa, Bucureștii Noi, Dămăroaia, Domenii, Dorobanți, Gara de Nord, Grivița, Victoriei, Pajura, Pipera, Primăverii, Chitila. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Andrei Ioan Chiliman (PNL). • Sectorul 2 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 357.338 locuitori și include cartierele: Pantelimon, Colentina, Iancului, Tei, Fundeni, Floreasca. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Neculai Onțanu (independent). • Sectorul 3 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 399.231 locuitori și include cartierele: Vitan, Dudești, Titan, Balta Albă, Centru Civic. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Liviu Gheorghe Negoiță (PDL).

București • Sectorul 4 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 300.331 locuitori și include cartierele: Berceni, Olteniței, Giurgiului, Văcărești, Timpuri Noi, Tineretului. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Cristian Popescu-Piedone (PC). • Sectorul 5 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 288.690 locuitori și include cartierele: Rahova, Ferentari, Giurgiului[26] , Cotroceni. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Daniel Marian Vanghelie (PSD). • Sectorul 6 avea în luna ianuarie 2009 un număr de 371.060 locuitori și include cartierele: Drumul Taberei, Ghencea, Militari, Crângași, Giulești. În urma alegerilor din 2008, în funcția de primar de sector a fost ales Cristian Constantin Poteraș (PDL).

231

Zona metropolitană
Pentru detalii, vezi: Zona Metropolitană București. Zona metropolitană București (pe scurt ZMB) cuprinde actualmente aproximativ 2,4 milioane de locuitori (neoficial 3,4 milioane).[9] Conform proiectelor Primăriei București, ZMB urmează să fie mărită astfel încât să cuprindă 94 de unități administrativ - teritoriale, întinse pe circa 5.000 Km2.

Calitatea vieții
Conform studiilor despre calitatea vieții în orașele lumii, emise anual de firma de consultanță Mercer, Bucureștii se aflau pe locul 94 în topul mondial al calității vieții, în anul 2001,[27] și au coborât pe locul 108 în anul 2009.[28] Bucureștii sunt astfel pe penultimul loc în topul calității vieții, între capitalele Uniunii Europene, pe ultimul loc fiind capitala bulgară, Sofia.

Steme și steaguri
Pentru detalii, vezi: galeria de steme și steaguri ale municipiului București.

Instituții, monumente și obiective turistice
În București își au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de învățământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, fondată în 1867, circa 8 milioane volume; Biblioteca Națională, fondată în 1955, 7 milioane volume; Biblioteca Centrală Universitară, fondată în 1896, 2 milioane volume, incendiată în timpul Revoluției din 1989), ș.a.m.d.

Clădirea de birouri Europe House în Piața Victoriei

Parcurile mai importante din oraș sunt Parcul Herăstrău (187 ha), Parcul Cișmigiu (13 ha), inaugurat în anul 1860, Parcul Tineretului (200 ha) și Parcul Carol (36 ha), inugurat în 1906.

București

232

Arhitectură
Pentru detalii, vezi: Listă de clădiri importante din București. Substanța medievală a Bucureștiului a fost de-a lungul timpului grav afectată de distrugeri și incendii. În plus, orașul a pierdut în mod tragic o serie de monumente, mai ales biserici, și în decursul campaniei de "urbanism"[29] inițiate în secolul trecut de Nicolae Ceaușescu. Din nucleul orașului medieval de pe malurile Dâmboviței s-au păstrat vestigiile Curții Vechi (sec. XV - XVI) cu Biserica Domnească Buna Vestire, care datează probabil din vremea lui Mircea Ciobanul (1545-1554). Biserica are un plan triconc, naosul ei este evidențiat printr-o turlă. Fațada trădează unele influențe moldovenești, dar zidăria formată din asize de Curtea Veche cărămidă alternând cu porțiuni acoperite de mortar, imitând piatra fățuită, aparține deja formelor tipice arhitecturii Țării Românești. Portalul vestic cu decoruri în stil baroc brâncovenesc a fost așezat mai târziu, în 1715, în timpul scurtei domnii a lui Ștefan Cantacuzino. În proscomidiar s-au păstrat picturi murale din vremea edificării și din 1714/15, iar restul bisericii adăpostește picturi murale ale artiștilor academiști Constantin Lecca și Mișu Popp, din 1852. Turla a fost înlocuită în 1914. Secolele XVI-XVII Mănăstirea Radu Vodă (Sfânta Troiță) a fost ridicată pe vremea lui Alexandru II Mircea (1568-1577), dar a fost distrusă deja în 1595 de Sinan Pașa, pentru a fi în secolul al XVII-lea reconstruită și fortificată de către Radu Mihnea (1613-1620) și Alexandru Coconul (1623-1627). Atât elementele tradiționale (planul triconc, turla pe naos), cât și pronaosul supralărgit, încununat de trei turle, sunt influențate de formele bisericii mănăstirii din Curtea de Argeș. Decorul fațadelor este format din două registre de arcaturi din ciubuce, despărțite de un brâu median. Din ansamblul Mănăstirii Mihai Vodă, ctitoria marelui domnitor (1589-1591), s-a păstrat doar biserica de plan triconc tip Vodița II, care reprezintă prin pastoforiile supralărgite, cele două turle pe proscomidie și pe diaconicon și prin împodobirea fațadelor de cărămidă cu două registre de arcade oarbe o capodoperă a arhitecturii muntenești. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din secolul al XVI-lea datează și biserica mănăstirii Mărcuța (1586-1587), o ctitorie pe plan triconc cu turlă pe naos a marelui vistier Dan. În 1733 biserica a fost reînnoită și împodobită cu picturi murale, iar din 1945 până în 1957 ea a fost restaurată. Alte importante mărturii ale secolului al XVI-lea, Biserica Alba-Postăvari și biserica Spirea Veche, au fost distruse în primăvara lui 1984.

București

233

În epoca lui Matei Basarab a fost rezidită Mănăstirea Plumbuita (1647) după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Din Casa Domnească construită atunci s-a păstrat doar o latură interioară a curții. Biserica de plan triconc fusese ridicată pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), dar suferise în 1595 mari distrugeri. Biserica Patriarhiei cu hramul Sf. Dimitrie cel Nou, ridicată sub domnia lui Constantin Șerban Basarab (1654-1658), dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul unui monumental pridvor vestic. Interiorul bisericii a căpătat în secolul al XIX-lea un caracter unitar, prin înlăturarea zidului care despărțea pronaosul de naos și prin împodobirea cu un ansamblu de pictură murală în 1830. Deasupra ușii spre pronaos s-au păstrat imaginile ctitorilor din 1669. Biserica Domnească După mutarea mitropoliei de la Târgoviște la București în 1668, ea a devenit Catedrală Mitropolitană, și în 1925, după ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de patriarhie, Catedrala Patriarhală. În apropierea acestei biserici se află ansamblul reședinței mitropolitane, dispus în pantă pe Dealul Viilor. În incinta acestui complex s-au păstrat unele construcții din 1698, aparținând fostei mănăstiri, printre care se numără poarta principală a edificiului, un paraclis cu galerie și treptele care duc spre portal. Acestea au fost reînnoite în 1723. Mănăstirea Cotroceni din 1679 a fost complet demolată în 1985. Ea adăpostea mormântul lui Șerban Cantacuzino, biserica ei se distingea prin proporțiile armonioase și printr-o tâmplă bogat ornamentată. Tot o ctitorie a domnitorului Șerban Cantacuzino este și Biserica Doamnei (1683), care conține un ansamblu de pictură murală executat de zugravii Constantinos și Ioan. Unul din monumentele importante ale stilului brâncovenesc este biserica Mănăstirii Antim (1713-1715), o ctitorie a mitropolitului Antim Ivireanu. Perioada clasică a stilului este reprezentată aici de o ornamentică bogată, caracterizată de motive florale, de un pridvor monumental purtat de coloane și de un fronton semicircular care denotă influența barocului italian. Notabile sunt de asemenea porticele mănăstirii, cu coloane de piatră în torsadă, și bucătăriile ei cu bolți etajate pe trompe. Aripile de nord și de est ale edificiului monastic au fost demolate în 1984. În epoca brâncovenească este întemeiat de spătarul Mihail Cantacuzino și Spitalul Colțea (1702), prima instituție spitalicească din Țara Românească. Alte monumente ale stilului brâncovenesc clasic sunt: Biserica Fundenii Doamnei (1699), Palatul Mogoșoaia (1702) și Biserica Colțea (1695-1702), din ansamblul căreia s-a păstrat paraclisul din 1701-1702, ancadramentul cu decor dens al ușii spre pronaos precum și canaturile din lemn ale acestei uși. Picturile din paraclis aparțin lui Gheorghe Tătărescu. O fază târzie a stilului brâncovenesc era reprezentată de Mănăstirea Văcărești (1716-1722), o ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat distrusă în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Lăcașul monastic avea o ornamentică deosebit de bogată și era considerat drept o sinteză a arhitecturii sacrale tradițional românești. Alte monumente ale acestei epoci sunt Biserica Krețulescu (1722) și Biserica Stavropoleos (1724-1730), cu un pridvor bogat ornamentat. Așa-numita Biserică a lui Bucur Ciobanul, Biserica Bolniței Mănăstirii Radu Vodă, este, în pofida numelui care sugerează o ctitorie legendară, tot o construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea. Din vremea lui Constantin Brâncoveanu datează și viitoarea Cale a Victoriei, stradă numită inițial Podul Mogoșoaiei, deoarece făcea legătura între reședința domnească de la poalele dealului Mitropoliei și palatul de la Mogoșoaia.

București Secolele XVIII-XIX Secolele XVIII și XIX constituie pentru arhitectura Bucureștiului perioada unei mari înfloriri. După o perioadă de tranziție, reprezentată prin bisericile Sf. Elefterie (1743), Olari (1758) continuă parțial formele tradiționale ale epocii brâncovenești, apar primele edificii construite în stil neoclasic (Palatul Ghica-Tei, 1822) sau neogotic (Casa Suțu din 1830, Biserica Sf. Spiridon Nou din 1852-1858). Din punct de vedere urbanistic Bucureștiul a cunoscut sub domnitorii fanarioți, deci până în 1821, și o puternică influență orientală, evidentă mai ales în amenajarea piețelor după modelul constantinopolitan, a așa-numitelor maidane, și în arhitectura caselor particulare și a celebrelor hanuri. Reprezentativ pentru aceste influențe este Hanul lui Manuc, construit în 1808 de către un negustor armean. Influența Parisului, a metropolei europene îndrăgite de români, și a școlii franceze de arhitectură devine hotărâtoare odată cu desăvârșirea Palatului Știrbey de către arhitectul francez Michel Sanjouand, în 1835. Lui Sanjouand i se datorează și planul paraclisului Palatului Știrbey cu un pridvor susținut de coloane dorice, precum și primele încercări de a dirija evoluția orașului conform unui plan urbanistic. Caracterul neoclasicist al palatului Știrbey este respectat și de modificările efectuate în 1881, după proiectul arhitectului austriac J. Hartman. Acestor modificări li se datorează fațada împodobită de cariatide și aripile laterale supraînălțate. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea planul orașului căpătă treptat, și datorită proiectelor urbanistice inițiate de Sanjouand, un caracter reprezentativ prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru instituțiile din administrație și cultură, precum și prin amenajarea unor areale întinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucureștiului, Cișmigiul, ia ființă la mijlocul secolului, după proiectele arhitectului peisagist german Wilhelm Meyer. Acesta va contribui și la continuarea Șoselei Kisseleff, care prelungea Calea Victoriei spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în Casa de Economii şi Consemnaţiuni arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu orice preț a canonului francez în restaurare și reconstrucție. Clădirile "micului Paris" au schimbat aspectul vechiului oraș, din care s-au păstrat mai ales spațiile subterane greu de recuperat datorită impunerii unei noi structuri urbanistice. Numeroși arhitecți francezi, printre care nu s-a numărat nici unul de prim rang, au contribuit la impunerea neoclasicismului, apoi a romantismului și a eclectismului de școală franceză. Astfel, Palatul Băncii Naționale (corpul vechi) este o operă din 1883-85 a arhitecților Cassien Bernard și Albert Galleron. După planurile lui Paul Gottereau s-a construit Casa de Economii și Consemnațiuni de pe Calea Victoriei, cu o alură de Casa de Economii şi Consemnaţiuni la 1900 catedrală eclectistă purtând o cupolă centrală de sticlă și metal, care îi conferă transparență. Același Gottereau a proiectat și clădirea Fundațiilor Regale, astăzi unul dintre corpurile Bibliotecii Centrale Universitare. Ion Mincu a fost inițial un promotor al școlii franceze de arhitectură, datorită anilor de studii petrecuți la Paris. Palatul Curții Supreme de Justiție, o operă din această perioadă a lui A. Ballu la care a colaborat Mincu, a devenit azi, după o perioadă îndelungată de renovare, sediul Curții de Apel București și a Judecătoriei Sectorului 5. Remarcabile mai sunt Catedrala Sfântul Iosif, construită de Friedrich Schmidt (1873 - 1884) în stil neogotic, și Ateneul Român, conceput de Constantin Baicoianu și Albert Galleron, construit între 1885 și 1888, a cărui perspectivă dinspre Calea Victoriei este dominată de o cupolă barocă și de un monumental portic de ordin ionic. Ateneul este o clădire caracteristică pentru stilul eclectic al capitalei, bazat pe structuri clasiciste, așa cum a fost el cultivat în Franța.

234

București Secolul XX Acest stil a prevalat și în arhitectura de la începutul secolului al XX-lea în București, în pofida diverselor curente secesioniste ale vremii. Astfel, fostul Palat al Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României, construit în anul 1900 după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu (1847-1902), are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica și diverse elemente decorative datorate în parte renașterii, în parte clasicismului. Un concept asemănător a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi Palatul Patriarhiei, după planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 de Petre Antonescu, ilustrează anumite tendințe retrospective ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, azi Muzeul Țăranului Român, construit în etape între anii 1912 și 1939. Stilul neoromânesc nu a putut însă depăși canonul francez, reprezentat în primele decenii ale secolului de Palatul Regal al arhitectului Nicolae Nenciulescu (1932-1937), azi Muzeul Național de Artă al României, o construcție alcătuită dintr-un corp central și două aripi laterale care expunea un nu tocmai riguros neoclasicism, și de Arcul de Triumf, o operă a arhitectului Petre Antonescu (1922 și 1935/36). În anii '30 își fac apariția primele modernisme ale secolului; astfel, cu Palatul Telefoanelor se ridică pe Calea Victoriei un mic Zgârie-nori de tip american. În anii '50 ai secolului al XX-lea au fost ridicate în centru unele clădiri reprezentative ale noii puteri, de exemplu Casa Scânteii (1956) sau Opera Română (1953). Opera, deși după un proiect stalinist, expune elementele de eclectism tipice pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. De asemenea, în primul deceniu al dictaturii comuniste suprafața orașului s-a mărit în mod semnificativ prin construcția de noi cartiere de locuințe, care aveau parțial caracterul de oraș-satelit: Balta Albă, Drumul Taberei, Floreasca, Jiul-Pajura, Berenci, Calea Griviței. În primii ani ai lui Ceaușescu arhitectura s-a putut elibera în mare măsură de canonul stalinist. Între 1968 și 1970 a fost edificat Hotelul Intercontinental, până în 2004 cea mai înaltă construcție-turn din România, și tot în 1970 a fost terminată noua clădire a Teatrului Național, a cărei modernism a fost ulterior denaturat, la ordinul lui Ceaușescu, prin fațade cu arcade. Epoca lui Nicolae Ceaușescu a adus cu sine schimbări grave în structura urbanistică a capitalei. Construirea unui nou palat prezidențial și a Bulevardului Victoriei Socialismului s-a făcut cu prețul distrugerii vechilor cartiere Uranus, Izvor, Rahova și Antim. Foarte contestată în noul ansamblu este Casa Poporului a arhitectei Anca Petrescu, azi sediu al Parlamentului României. Lucrările la acest edificiu megaloman, care se întinde pe o suprafață de 350 000 m², au început în anul 1984. Construcției i se impută lipsa de unitate stilistică și proporțiile care ignoră modelul clasicist după care se orientează de fapt.

235

Lăcașe de cult și monumente dispărute[30]
• • • • • • • Biserica Sf. Nicolae-Sârbi, începutul secolului al XVI-lea, demolată în 1985. Biserica Crângași (1564) și cimitirul adiacent, distruse în 1986 pentru a face loc Lacului Morii. Biserica Alba-Postăvari (1568), cu picturi murale de Anton Serafim, demolată în martie 1984. Biserica Sf. Nicolae-Jitniță (1590) din Calea Văcărești, demolată în iulie 1986. Clădirea Mănăstirii Mihai Vodă, 1591, demolată în 1984. Biserica Spirea Veche, secolul al XVI-lea, reînnoită în secolul al XVIII-lea, demolată în aprilie 1984. Biserica Enei (1611), avariată de o macara în timpul lucrărilor de reconstrucție după cutremurul din 1977 și demolată în primăvara aceluiași an. Acest lăcaș de cult cu un ansamblu important de pictură murală a fost prima victimă a demolărilor regimului ceaușist.

• Biserica Sf. Vineri-Hereasca din secolul al XVII-lea, demolată în iunie 1987, doar la câțiva ani după renovare. Biserica era împodobită cu picturi de Dumitru Belizarie. • Biserica Sf. Spiridon-Vechi din secolul al XVII-lea, demolată în iulie 1987. În timpul demolării a fost furată icoana dăruită bisericii de către Patriarhul Silvestru al Antiohiei la 1748.

București • Mănăstirea Cotroceni din 1679, cu biserica din 1598, demolată în 1985. • Biserica Olteni, ctitorită în 1696, demolată în iunie 1987. În 1821, în timpul luptelor dintre eteriști și otomani, biserica servise arnăuților drept loc de rezistență și fusese avariată de bombardamente. Între 1863 și 1865 biserica fusese restaurată în stil neogotic[31] . Picturile murale executate de Gheorghe Tattarescu au fost parțial distruse, parțial furate în timpul demolării. • Aripile de nord și de est ale Mănăstirii Antim (1713-1715), demolate în 1984. • Mănăstirea Văcărești (1716-1722), cea mai însemnată mănăstire din București, demolată între 1984 și 1987. Dintr-o suprafață de cca 2.500 m² de frescă datând din timpul edificării au putut fi salvați de către prof. Dan Mohanu și studenții săi de la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu doar cca 140 m²[32] . Pictura murală care împodobea paraclisul locului de închinare a voievodului a fost aproape complet distrusă, cu excepția unor fragmente cu icoane sau scene biblice care au fost probabil furate de muncitorii șantierului de demolare. • Biserica Bradu Staicu, 1726, restaurată în 1875 de arhitectul Al. Freiwald, demolată în octombrie 1987. Odată cu biserica a dispărut pilonul mesei altarului, considerat a fi mai vechi decât biserica. • Biserica Mănăstirii Pantelimon, 1750, demolată în 1986. • Casa boierească a lui Dinicu Golescu (1777-1830), devenită ulterior reședință domnească și completată sub Carol I, între 1882 și 1885, cu un corp proiectat de către Paul Gottereau, a fost distrusă în 1927 de un incendiu și înlocuită cu Palatul Regal, ridicat între 1932 și 1937. • Biserica Izvor, 1785, demolată în 1984. • Biserica Sf. Troiță-Izvor, 1804, descrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în nuvela Hagi-Tudose [33], demolată în octombrie 1987. Odată cu demolarea au dispărut numeroase obiecte de cult. • Teatrul Național, ridicat între 1846 și 1852 după planurile arhitectului Joseph Heft, demolat după avariile suferite din cauza bombelor germane din august 1944. • Clădirile de la sfârșitul secolului al XIX-lea de pe Calea Mogoșoaiei. • Două corpuri de clădire și capela Institutului Medico-Legal "Prof. Mina Minovici" din 1892, demolate în 1985. Capela din incinta instituției fusese o operă a arhitectului Paul Petricu. Mare parte din inventarul ei s-a pierdut în timpul demolării: lambriurile și stranele din stejar sculptat, mozaicul de deasupra intrării, pictura din absida altarului și vitraliile executate în Franța la începutul secolului al XX-lea. • Vilele și blocurile ridicate în perioada interbelică pe Splaiul Independenței, demolate între 1984 și 1987. • Biserica Gherghiceanu, 1939, demolată în 1984. • Biserica Crângași 2, 1943, demolată în 1982. • Biserica Mărgeanului, 1946, demolată în 1981. • Biserica Doamna Oltea, 1947, demolată în 1986.

236

Vechi hanuri
Prin arhitectura și mărimea lor, hanurile bucureștene reprezentau o atracție pentru călătorii care vizitau Bucureștii. Câteva din hanurile remarcabile prin arhitectura lor: • • • • • Hanul Constantin Vodă Hanul Manuc Hanul cu Tei Hanul Bazaca Hanul Galben

București

237

Educație
Pentru detalii, vezi: Lista universităților din București. Universități de stat: • • • • • • • • • • Universitatea din București Academia de Studii Economice Universitatea Politehnica București Universitatea Tehnică de Construcții din București Universitatea Națională de Arte București Universitatea Națională de Muzică din București Școala Națională de Studii Politice și Administrative Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu

Universități particulare: • Universitatea Româno-Americană • Universitatea Spiru Haret • • • • • • • • Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir Universitatea Nicolae Titulescu Universitatea Hyperion Universitatea Artifex Universitatea Ecologică Universitatea Titu Maiorescu Universitatea Athenaeum Universitatea Bioterra

Echipe sportive
Fotbal
• • • • • • FC Dinamo FC Rapid Progresul București Juventus București Sportul Studențesc FC Steaua

București

238

Rugby
• • • • RC Dinamo RC Steaua RC Aurel Vlaicu RC Olimpia

Baschet
• C.S. Rapid București • C.S. Dinamo București • Asociația Baschet Club Steaua

Handbal
• • • • Steaua HC Dinamo Baumit CSM București (feminin+masculin) Rapid București (feminin)

Arte marțiale
• • • • • • C.S. Italo A.S. Dacic Taekwondo Club C.S. Dinamo București C.S. Bushido Taekwondo Steaua Wu-Shu Ju Jitsu Club

Orașe înfrățite
Sunt 13 orașe înfrățite cu București: • • • • • • • • • • • • • Londra, Anglia Moscova, Rusia Atena, Grecia Atlanta, Statele Unite din 1994 Beijing, China din 21 iunie 2005 Budapesta, Ungaria din 1997 Chișinău, Republica Moldova Hanovra, Germania Montréal, Canada Sofia, Bulgaria Nicosia, Cipru din 2004 Lagos, Nigeria São Paulo, Brazilia

București

239

Bibliografie
Ghiduri turistice
• • • • • • • • • • • • • Arety Anastasescu (ed.): București. Ghidul străzilor, București: Stadion 1973. Dan Berindei ș.a.: București. Ghid, București: Editura Meridiane 1963. Dan Berindei, Sebastian Bonifaciu: București. Ghid turistic, București: Editura Ed. Sport-Turism. 1980. Sebastian Bonifaciu, Emanuel Valeriu: Bucureștii de la A la Z, Ghid, București: Editura Meridiane 1969. Vasile Boroneant: Ghidul muzeelor, București; Editura Cinor 1992. București. Mic îndreptar turistic, București: Editura Meridiane 1963. București. Monografie, București: Editura Sport Turism 1985. Raul Călinescu: Excursii în împrejurimile capitalei, București: Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport 1962. Silvia Colfescu: București. Ghid turistic, istoric, artistic, București : Editura Vremea 2001. Consiliul Primăriei Municipiului București (ed.): București la a 50-a aniversare a P.C.R., București 1971. Direcția Topografică Militară (ed.): București. Ghidul străzilor, București 1991. Gh. Graur Florescu: Popasuri în împrejurimile Bucureștilor, București: Editura Sport Turism 1983. Florian Georgescu, și Paul I. Cernovodeanu: Muzeul de Istorie a Orașului București, București: Sfatul popular al Capitalei R.P.R. 1960.

• Alexandru Ionescu, Dan Emanoil, Constantin Vlădescu: București. Ghidul străzilor, București : Ed. consiliului național pentru educație fizică și sport 1969. • Alexandru Ionescu, Constantin Kiriac (ed.): București. Ghidul străzilor, coordonare cartografie Ștefan Pandele, Mircea Vlad, București: Editura Sport Turism 1982. • Ion Iordan: Împrejurimile Bucureștilor, ghid turistic, București: Societatea R 1992. • Gheorghe Leahu: București. Arhitectură și culoare, pref. de Alexandru Balaci, București: Sport Turism 1989. • Gheorghe Leahu: Lipscanii, centrul istoric al Bucureștilor, București: Editura Arta Grafică 1993. • Hedy Löffler: București, cuvînt înainte de Ioan Grigorescu ; pagini de istorie de Panait I. Panait, București Sport Turism 1984. • Leon Magdan: Ghidul pelerinului. București și împrejurimi, București: Editura Sfântul Alexandru 2001. • George Șerban: Hoinărind prin București, București: Editura Meridiane 1968.

Istorie
• Constantin Bacalbașa: Bucureștii de altădată, București 1930, reprints Bucureștii de altă dată (1878-1884), București: Editura Eminescu 1993 și Bucureștii de altă dată (1885-1888), București: Editura Albatros 2000. • Victor Bilciurescu: București și bucureșteni de ieri și de azi, București: Ed. Paideia 2003. • Mircea Diaconu: În Bucureștii de odinioară, București: București: Editura Paideia 1998. • Florian Georgescu (ed.): Istoria orașului București, București: Muzeul de Istorie a orașului București (MIMB) 1965. • Florian Georgescu, Panait I. Panait, Petre Dache: Muzeul de Istorie a orașului București 1921-1971, București 1971. • Constantin C. Giurescu: Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, București 1966. • Emanoil Hagi-Mosco: București. Amintirile unui oraș, Ziduri vechi. Ființe dispărute, ed. îngrijită de Ștefan Pleșia, București: Editura Fundației Culturale Române 1995. • Ion Ionașcu (ed.): Bucureștii de odinioară, Sfatul popular al capitalei, Muzeul de Istorie a orasului București (MIMB), București : Editura Științifică 1959. • Ionel C. Ioniță: O "lună" din istoria Bucureștilor, București : Arcub, 1998. • G. I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, București: Socec 1899. • Nicolae Iorga, Istoria Bucureștilor, București 1939.

București • Ulysse de Marsillac: Bucureștiul în veacul al XIX-lea, prefață, note și antologie de ilustrații de Adrian-Silvan Ionescu ; traducere din limba franceză de Elena Rădulescu, București: Editura Meridiane 1999. • Radu Olteanu, Bucureștii în date și întâmplări, București: Editura Paideia 2002. • Dimitrie Pappasoglu: Istoria fondării orașului București. Istoria începutului orașului București, București : Ed. Culturală Gheorghe Marin Speteanu, 2000 (= Memoria Bucureștilor 2). • Dimitrie Pappasoglu: Istoria fondării orașului București. Capitala Regatului Român - de la anul 1330 până la 1850, București Ed. Asociației Române pentru Educație Democratică, 2000. • George Potra (ed.): Documente privitoare la istoria orașului București, vol. 1: 1594-1821, București 1961; vol. 2: 1821-1848, București 1975; vol. 3: 1634-1800 București 1982, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România 1961-1982. • George Potra: Din Bucureștii de altădată, București 1981. • George Potra: Din Bucureștii de ieri, București: Editura Științifică și Enciclopedică 1990. • Șerban Rădulescu-Zoner, Beatrice Marinescu: Bucureștii în anii primului război mondial, 1914-1918, București: Editura Albatros 1993. • Adrian Rezeanu: Toponimie bucureșteană, București: Academia Română 2003. • Mihai Tătărâm: La margine de București, București: Editura Sport Turism 1983. • Virgiliu Z. Teodorescu: Cronică bucureșteană 1877-1878, București: Editura Ministerului de Interne 1997. • Nicolae Vătămanu: Istorie Bucureșteană, București: Editura Enciclopedică Română 1973 (= Orizonturi 46). • Cristian Romano: Iosif Romanov librar, editor și tipograf din București in prima jumatate a secolului al- XIX -lea, în Anuarul Arhivelor Municipiului București nr.1/1996.

240

Impresii de călătorie, memorialistică și eseuri
• Tudor Arghezi: Cu bastonul prin București, București: Editura pentru literatură 1961. • Christian d'Auchamp: București văzut de un străin, pref. de Amelia Pavel, București: Editura Sport Turism 1982. • Gheorghe Cruțescu: Podul Mogoșoaiei, povestea unei străzi, București: Editura Meridiane 1986 (= Biblioteca de artă 438). • Catherine Durandin: București. Amintiri și plimbări, Pitești: Paralela 45 2003. • Rodica Ianăși: Povestea caselor, București: Editura Simetria 2000. • Horia Liman: Timpurile și anotimpurile Bucureștiului, București: Editura Tineretului 1960. • Adrian Majuru: Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, București: Editura Compania 2003. • Paul Morand: București, trad. de Marian Papahagi și Ion Pop ; Pref. și note de Ion Pop, Cluj: Echinox 2000. (Paul Morand: Bucharest, Paris: Editions Plon 1934, 1935) • Irina Nicolau, Ioana Popescu: O stradă oarecare din București, București: Nemira 1999. (v. recenzia Gabrielei Trifescu în Observator Cultural Nr. 6, online [34]) • Constantin Olteanu: File din istoria Bucureștilor. Însemnările unui primar general, București: Editura Aldo 2004. • Alexandru Predescu: Vremuri vechi bucureștene, București: Editura pentru Turism 1990. • Tudor Ștefănescu: Orașul cu amintiri, București: Editura Ion Creangă 1979. • Lelia Zamani: Bucureștii în sărbătoare, 2 vol., București: Editura Cartea de Buzunar 2003. • Mustafa Balel: Bükreș Günleri, Sivas, Türkiye: Eylül Yayınları, 1985.

București

241

Imagini
• Aurel Bauh: București. album foto, București : Editura de Stat pentru Literatură și Artă 1957. • București - Starea orașului, (Bucharest - the Condition of the City), catalog al expoziției la Sala Dalles București 1990. • Adrian C. Corbu: Bucureștii vechi, documente iconografice, București 1936. • Henri Stahl: Bucureștii ce se duc, cu 93 fotografii originale, Vălenii de Munte : Neamul Românesc 1910, reprint București : Do-minoR 2002. • Gheorghe Leahu: Bucureștiul dispărut, București: Editura Arta Grafică 1995.

Monumente
• D. Almaș, I. Panait: Curtea Veche din București, București 1974. • Ansamblul Sala Palatului, București: Editura Meridiane 1963. • Articol Bucarest / Bucharest / Bukarest în catalogul de imagini al expoziției ICOMOS pro Romania Paris. Londra, München, Budapesta, Kopenhaga, Stockholm 1989/1990, ICOMOS - Journal of the German National Committee 1, p. 31-40. • Gheorghe I. Cantacuzino: Biserica Mărcuța, București 2003. • Vasile Drăguț: Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București 2000, p. 105-107. • Florentina Dumitrescu: Biserica Mihai Vodă, București 1969. • George D. Florescu: Din vechiul București. Biserici, curți boerești și hanuri după două planuri inedite dela sfârșitul veacului al XVIII-lea , București 1935. • Nicolae Ghica-Budești: Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. I. Înrâuririle străine de la origine pâna la Neagoe Basarab, în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) XX (1927), fasc. 53-54, p. 121-158. • Nicolae Ghica-Budești: Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. II. Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea, în BCMI, XXIII (1930), fasc. 63-66. • Nicolae Ghica-Budești: Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. III. Veacul al XVII-Iea, în: BCMI XXV (1932), fasc. 71~74. • Nicolae Ghica-Budești: Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia. IV. Noul stil din veacul al XVIII-lea, în: BCMI, XXIX (1936), fasc. 87-90. • Dana Harhoiu: București, un oraș între orient și occident (Bucarest, une ville entre orient et occident ), text ro./fr., ed. de Uniunea Arhitecților din România, București: Ed. Simetria 1997. • Aurora Ilieș: Biserica Mănăstirii Colțea, București 1969. • Grigore Ionescu: București: Orașul și monumentele sale, București 1956. • Neculai Ionescu-Ghinea: Altare ucise, în: Magazin istoric decembrie 2005, p. 30-32. • P. E. Miclescu: Monumentele de pe Dealul Patriarhiei, București 1967. • Cristian Moisescu: Biserica Curtea Veche, București 1967. • I. Panait: Hanul Manuc: cercetări arheologice, în: Buletinul Monumentelor Istorice (BMI) 2/1972, p. 3. • I. Panait: Curtea Domnească din București în secolul al XVI-lea, în: Buletinul Monumentelor Istorice (BMI) 2/1973, p. 3. • Cornelia Pillat: Biserica Crețulescu, București 1969. • Andrei Pippidi, București istorie și urbanism, București: ed. Do-minoR, 2002. • Corina Popa: Mănăstirea Plumbuita, București 1968. • Corina Popa și Dumitru Năstase: Biserica Fundenii Doamnei, București 1969. • Radu Popa: Mogoșoaia. Palatul și muzeul de artă brîncovenească , București: Editura Meridiane 1962. • George Potra: Istoricul hanurilor Bucureștene, București: Editura Științifică și Enciclopedică 1985. • Simion Săveanu: Enigmele Bucureștilor, București: Editura pentru turism 1973. • Paul Simionescu, Paul Cernovodeanu: Cetatea de scaun a Bucureștilor, București: Editura Albatros 1976. • Nicolae Stoicescu: Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București, București 1961.

București

242

Statistici, urbanistică
• Direcția Centrală de Statistică, Direcția Orășenească de Statistică București (ed.): Anuarul statistic al orașului București, București 1959. • Florian Georgescu, Alexandru Cebuc, Petre Daiche: Probleme edilitare bucureștene. 1. Alimentarea cu apă, 2. Canalizarea Dîmboviței, 3. Asanarea lacurilor din nordul capitalei, București: Muzeul de Istorie a Orașului București (MIMB) 1966. • Dumitru F. Mihalache (ed.): București la a XX-a aniversare a eliberării patriei. Cifre și imagini, Sfatul popular al orașului București. Dir. centr. de statistică, Dir. orășenească de statistică București 1964. • Vintilă M. Mihăilescu: Evoluția geografică a unui oraș, București: Paideia 2003. • Grigore Posea, Ioana Ștefănescu: Municipiul București cu sectorul agricol Ilfov, București: Editura Academiei 1984.

Transport în comun
Vezi RATB și Metroul din București / Metrorex

Economie
• Ghidul unităților comerciale ale capitalei, București: Ministerul Comerțului Interior 1962. • D. Hagi Theodoraky: Amintiri din trecutul negustoresc, București : Do-minoR 2003.

Bucureștiul în literatură
• • • • • Isac Peltz: Calea Văcărești, roman, București: Editura Minerva 19892. Florentin Popescu: Carte de dragoste pentru București, București: Editura Eminescu 1986. Tudor Arghezi, Cu bastonul prin București, București: Editura Minerva 1972. Mircea Cărtărescu, Orbitor, București: Editura Humanitas 2007. Octav Dessila, București - orașul prăbușirilor , București: Editura Cartea Româneasca.

Surse, note, bibliografie
Note și referințe:

Vezi și
• • • • • • Cronologia istorică a Bucureștiului Listă de personalități născute în București Lista primarilor Bucureștiului Liste legate de București Transport în București Galeria de steme și steaguri ale municipiului București

București

243

Legături externe
Portal România

• • • • • • • • • • • • •

Primăria Municipiului București (http://www.pmb.ro) Primăria Sectorului 1 (http://www.primariasector1.ro/) Primăria Sectorului 2 (http://www.ps2.ro/) Primăria Sectorului 3 (http://www.sector3primarie.ro/) Primăria Sectorului 4 (http://www.ps4.ro/) Primăria Sectorului 5 (http://www.sector5.ro/) Primăria Sectorului 6 (http://www.primarie6.ro/) Mersul Trenurilor de călători (http://www.infofer.ro) Aeroportul Internațional Otopeni (http://www.otp-airport.ro) Aeroportul Aurel Vlaicu (http://www.baneasa-airport.ro) Metrorex (http://www.metrorex.ro/prima_pagina_p75-1) Informare asupra transportului rutier de persoane (http://www.autogari.ro/) Hartă și descrieri detaliate pe Wikimapia (http://wikimapia.org/#lat=44.44&lon=26.1&z=11&l=0&m=b& search=Bucharest) • Harta Monumentelor Istorice din București (http://www.apmnir.ro/map.php) • Codul poștal al străzilor din București (http://www.coduri-postale.ro/index.php/coduripostale/directory/ action/list/judetul/Bucuresti/) • Harta Bucuresti cu imagini 3D (http://www.strazibucuresti.ro)

Iași
Acest articol se referă la un municipiu din partea de nord-est a României. Pentru alte sensuri, vezi Iași (dezambiguizare).

Iași —  Municipiu  —

Palatul Culturii

Iași

244

Stemă

Iași
Poziția geografică Coordonate: Coordonate: 47°9′44″N 27°35′20″E47.16222, 27.58889 Țară Regiune de dezvoltare Județ Atestare documentară Guvernare  - Primar Suprafață  - Municipiu  - Metropolitană Altitudine Populație (2002)
[2] [1]

47°9′44″N 27°35′20″E47.16222, 27.58889
 România

[1]

Nord-Est Iași 1408

Gheorghe Nichita (PSD, ales 2008)

93,62  km² 787,8 km² 200 m.d.m.

 - Municipiu  - Densitate  - Metropolitană

321.999 locuitori 3417 loc./km²  402.786 Site: Primaria-Iași.Ro
[3]

(ro en)
modifică [4]  

Iași

245

Portal Iași

Municipiul Iași (livresc Iașii, respectiv Târgul Iașilor) este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862 și capitala României între 1916-1918. Conform datelor recensământului din anul 2002,[2] municipiul Iași număra 320.888 de locuitori și era astfel al doilea oraș ca mărime din România. Zona Metropolitană Iași, care include 13 localități învecinate, avea o populație de aproximativ 400.000 de locuitori. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Aici funcționează Universitatea Alexandru Ioan Cuza, cea mai prestigioasă instituție academică din România, precum și alte patru universități publice și șapte particulare.[5]

Etimologie
Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui "Iași". Unii afirmă că numele provine de la un trib sarmat, iazygii, menționați de Ovidiu ca "Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas" și "Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis". O altă explicație ar fi că numele are originea în tribul alanic al jassilor. Trebuie menționat aici că iazygii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. O inscripție astăzi pierdută pe o bornă kilometrică romană descoperită în apropiere de Osijek, Croația în secolul al XVIII-lea menționează existența unui Jassiorum municipium[6] . Numele maghiar al orașului (Jászvásár) înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi românesc, Târgul Ieșilor (și forma alternativă Iașii), ar putea avea aceeași semnificație. Putem presupune că la origini numele avea o semnificație razboinică pornind de la faptul ca "ijász" în limba maghiară înseamnă "arcaș"[7] în timp ce "yash" în limbile sanskrită și hindi, care au origine comună cu limba sarmaților, înseamnă "faimă".

Istorie
Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte

Veche vedere aeriană a centrului orașului (zona Piaţa Unirii)

tipărită în Moldova a apărut la Iași. Orașul a fost incendiat de tătari în 1513, de otomani în 1538 și de ruși în 1686. În 1734, a fost afectat de o epidemie.

Iași

246 Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792. În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti. Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București. Pentru a compensa pierderile provocate orașului în 1861, prin schimbarea sediului guvernului, s-a votat plata a 148.150 lei orașului, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. În timpul primului război mondial, pentru doi ani, Iași a fost capitala României neocupate, după ce București a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. În noiembrie 1918, capitală a redevenit orașul București. Al doilea război mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. În timpul regimului Antonescu, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 a fost printre cele mai grave evenimente de acest fel din lume, prea puțin cunoscut ieșenilor înșiși atât înainte, Imagine veche a Străzii Lăpuşneanu cât și după Revoluția română din 1989. În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între forțele româno-germane și Armata roșie, zile în care o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. Faimoasa divizie de elită Panzergrenadier „Großdeutschland” a obținut o victorie importantă asupra sovieticilor la Bătălia de la Târgu Frumos, în apropiere de Iași. În iulie, Iașul era ocupat de forțele staliniste. În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale. După căderea comunismului, orașul a rămas cel mai important centru cultural din afara arcului carpatic, dupǎ București. Iașul ar putea obține titlul de "oraș inițiator al Revoluției din decembrie 1989”, prin ordonanță guvernamentală, în 14 decembrie '89 mai mulți ieșeni fiind arestați de securitate pentru că organizaseră o manifestație împotriva regimului comunist. Semnalul revoltei trebuia să fie dat de clopotele Mitropoliei. Planul revoluționarilor a fost însă aflat de Securitate. La momentul fixat, Piața Unirii era strict supravegheată de milițieni și securiști în civil, care au împiedicat orice manifestație, iar membrii Frontului Popular au fost arestați. Ei au fost eliberați câteva zile mai târziu, în 22 decembrie 1989.

Imagine veche a Străzii Ştefan cel Mare (cu biserica Trei Ierarhi în partea stângă)

Iași

247

Evenimente istorice
• 1600 – Mihai Viteazul a consfințit la Iași unirea Principatelor Române • 1638 – primul orologiu din țările române a fost cel instalat pe la 1638 de Vasile Lupu în turnul de la Trei Ierarhi • 1646 – este publicată în tipografia de la „Sf. Trei Ierarhi” prima carte de legi în limba română, intitulată Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe • 1671 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment • 1698 – prima lucrare filozofică românescă scrisă de Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul • 1714 – Dimitrie Cantemir este primul român ales membru al unei academii, Academia din Berlin • 1816 – prima reprezentație de teatru în limba româna, Mirtil și Hloe, jucată în casa hatmanului Constantin Ghica • 1821 – izbucnește la Iași mișcarea de eliberare a Greciei de sub dominația otomană • 1834 – primul monument din țările române: Obeliscul cu lei din parcul Copou, monumentul Regulamentului Organic (prima constituție a Moldovei) • 1834 – primul muzeu din România: Muzeul de Istorie Naturală din Iași • 1839 – prima expoziție românească: "Expoziția plantelor și florilor exotice" • 1840 – primul Teatru Național din România • 1848 – reprezentația primei operete românești, Baba Hârca de Alexandru Flechtenmacher • • • • • • • • • • • • • 1848 – Iașul este inițiatorul Revoluției de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul românesc 1856 – prima Grădina Botanică din România 1857 – inființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România 1857 – se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap de bour” 1859 – prima Universitate de Medicină din România 1860 – inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, în clădirea actualei Universităti de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa 1862 – prima lucrare românească de geologie: „Calcarul de la Repedea” de Grigore Cobălcescu 1868 – se naște la Iași Emil Racoviță, primul savant român participant la o expediție științifică internațională 1876 – primul Teatru Evreiesc din lume, inființat de Avram Goldfaden 1887 – prima publicație medicală din România: Revista Medico-Chirurgicală 1912 – se naște la Iași George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel (Fiziologie și Medicină, 1974). 1918 – inaugurarea primei case memoriale din România: Bojdeuca lui Ion Creangă 1941 – între 27 și 29 iunie, Pogromul de la Iași a fost unul din cele mai violente pogromuri contra evreilor din istoria României, inițiat de generalul Ion Antonescu și secondat de autoritățile publice locale. Au fost uciși 13.266 de evrei. 1976 – inaugurarea Muzeului Teatrului, singurul de acest gen din țară, în casa vornicului Alecsandri

Geografie
Municipiul Iași se află în partea de Est a Moldovei, în Câmpia Moldovei. Orașul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut.

Așezare geografică
Prin extinderea lui, Iașul este legendara urbe a celor 7 coline Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.

Iași

248

Topografie
Situat la nord de Codrii Iașilor, orașul vechi se află într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ștefan cel Mare (Ulița Mare), Alexandru Lăpușneanu, Independenței (Podul Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatului Culturii (fostul Palat Domnesc) și str. Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial Nicolina și Păcurari; în a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Iaşi, panoramă spre Centru Civic şi Palatul Culturii Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Dacia și Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Orașul are ca suburbii câteva localități care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă așezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca așezări urbane: Dancu, Tomești, Ciurea și Lunca Cetățuii. Tendința urbană este de extindere a Iașilor, aceste localități fiind incluse în zona metropolitană, alături de alte localități: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului și Breazu. În urma exploziei fenomenului construcțiilor din ultimul deceniu, unele dintre aceste localități sunt astăzi practic unite cu orașul.

Clima
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană; iernile sunt geroase, iar verile călduroase. Temperatura maximă înregistrată a fost 40 °C (27 iulie 1909), în timp ce minima a fost de - 36,3 °C (1 februarie 1937).
Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)* Perioada 1901-2000 2005 Ian -3,5° 0,3° Feb -1,8° -3,8° Mar 3,1° 2,8° Apr Mai Iun Iul Aug Sep 15,9° 16,7° Oct 10,0° 10,1° Nov 4,1° 3,7° Dec -0,8° 1,0° Anual 9,5° 9,9°

10,2° 16,0° 19,5° 21,2° 20,5° 10,3° 16,3° 18,7° 21,8° 20,6°

Maxima și minima absolută lunară în perioada 1901-2000 Anul Maxima Anul Minima 1921 16,7° 1963 1990 22,5° 1937 1926 1909 1950 1927 1909 1905 1946 38,0° 1952 1926 1989 19,5° 1946

27,0° 31,5° 36,4° 38,0° 40,0° 39,7° 1952

33,9° 29,0° 1993

1963 1935 1934 1929 1914 1921;1931 1912 3,5° 6,3° 4,6° -3,5°

-30,6° -36,3° -22,7° -9,4° -3,0°

-9,6° -21,1° -29,5°

Iași

249

*Anuarul statistic al României 2006

Orașe apropiate
• Târgu Frumos (45 km V) • Vaslui (72 km S) • Pașcani (73 km V) • Roman (83 km SV) • Bălți (104 km NE) • Chișinău (110 km E) • Bacău (120 km SV) • Bârlad (120 km S) • Botoșani (130 km NV) • Suceava (150 km NV) • Piatra Neamț (150 km V)
Iaşi, vedere spre spre cartierele Autogară, Canta, Păcurari

Iași

250

Demografie
În urma recensământului din 2002, Iașul era ca număr de locuitori al doilea municipiu al României după București, având 320.888 de locuitori. Împreună cu zona metropolitană, populația se situează in jurul valorii de 400.000 locuitori.[8] Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația municipiului Iași era, în anul 2009, de 315.649 locuitori[9] și de 308.700 de locuitori in 2010.[10]

Populația istorică
• sec. XVIII: 30.000-50.000[11] • 1831: 59.880[11] • 1859: 65.745[11] • 1912: 75.229[12] • 1930: 102.872 locuitori, dintre care 63.168 români, 34.662 evrei, 980 germani, 918 ruși, 543 maghiari, 505 polonezi, 340 tigani, 170 armeni, ș.a. • 1992: 344.425 • 2002: 320.888 • 2007: 315.214 plus 90.000 flotanti si studenti (nu sunt incluse suburbiile) Evoluția populației la recensăminte:

Palatul Roznovanu, sediul Primăriei Municipiului Iaşi

Rezultatul recensământului din 1930 pentru municipiul şi judeţul Iaşi

Iași

251

Structura etnică a populației, potrivit recensământului din 2002: • români: 98,1% • tigani: 1,2% • alte naționalități: 0,7%

Structura confesională
Populația după religie, conform recensământului din 1930: • • • • • ortodocși: 63.023 (61,26%) mozaici: 35.465 (34,47%) romano-catolici: 3.178 (3,08%) luterani: 356 (0,34%) greco-catolici: 190 (0,18%)

Populația după religie, potrivit recensământului din 2002: • ortodocși: 92,5% • romano-catolici: 4,9% • alte religii, fără religie: 2,6%

Iaşi, panoramă spre Centru, Catedrala Metropolitană Ortodoxă şi Catedrala Catolică

Zona metropolitană
Pentru detalii, vezi: Zona metropolitană Iași.

Educație

Iași

252 Iașul este orașul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba română și al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Țicău). În oraș, pe dealul Copoului, se află cea mai veche universitate din România, Universitatea din Iași, numită azi și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”[13] . Întemeiată în 1860 prin decret de către principele Alexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechii Academii Mihăilene, universitatea are astăzi 15 facultăți, cu peste 40.000 de studenți. Clădirea principală, monument de arhitectură, a fost ridicată în 1896. În oraș, se mai află și alte instituții de învățământ superior: Universitatea Universitatea „Al. I. Cuza” Tehnică „Gh. Asachi” cu peste 25.000 de studenți, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa"[14] , Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Universitatea de Arte „George Enescu”,[15] Universitatea Petre Andrei. În Piața Eminescu, în perioada interbelică, s-a ridicat clădirea Fundației Culturale Regale, ce astăzi găzduiește Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, cu un fond de carte ce se apropie de 3 milioane de exemplare, unele foarte rare. Principalele campusuri studențești se află în Tudor Vladimirescu (22 cămine) - unde se află cel mai mare cămin din partea de sud-est a Europei, Titu Maiorescu (4 cămine), Târgușor-Copou (4 cămine), Codrescu (5 cămine și complexul internațional Gaudeamus) și Agronomie (4 cămine).

Economie
Iași este un centru economic important al României. Industriile principale sunt metalurgia (SC Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA), textilele (SC IasiConf SA, SC Iasitex SA) și industria alimentară. Sectorul bancar și cel al informației au luat avânt în ultimii ani, numeroase bănci și companii de software fiind prezente în oraș. Iași este de asemenea un centru comercial regional important, aici existând numeroase centre comerciale (Iulius Mall, Moldova Mall, Hala Centrala, Axa Niciman, Felicia Shopping Center, Era Shopping Hotel Europa - World Trade Center Center etc.) și mai multe hyper și supermarket-uri (Metro, Selgros, Carrefour, Kaufland, Gima, Billa, Plus, Praktiker, Dedeman, Arabesque, Baumax, Mobexpert, Mr. Bricolage). Alte proiecte sunt în curs de realizare (Palas Shopping Mall, Maximall, Green Plaza Iași etc.).

Iași

253

Instituții și puncte de interes
În Iași, se află Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, cea mai veche din oraș, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, restaurată integral la sf. sec. XIX. De asemenea, mai pot fi vizitate biserica Trei Ierarhi și Mănăstirea Golia, mărturii ale gusturilor estetice ale unui mare domnitor Vasile Lupu, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”, aleile Copoului cu mireasma de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihai Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt: Mănăstirea Galata, din timpul lui Petru Șchiopul, Biserica Sfântul Sava, (înc. sec. XVII), bisericile Bărboi, Barnovschi, Ioan Zlataust, Sf. Dimitrie, Talpalari, Sf. Teodor, Sf. Andrei, Sf. Constantin, Sf. Pantelimon, Mănăstirea Cetățuia - ctitorie a lui Gheorghe Duca - sau Mănăstirea Frumoasa, din sec. XVIII. Primul spital din oraș a fost întemeiat la jumătatea sec. XVIII în jurul Mănăstirii Sfântul Spiridon, al cărui nume îl poartă și astăzi. Spitalul Sfântul Spiridon este cel mai mare din zona Moldovei.

Palatul Culturii, vedere aeriană

În zona de sud a orașului, în cartierul C.U.G.2 se află Parcul Tehnologic Iași, în apropierea căruia se Casa Dosoftei construiește Centrul Expozițional Moldova. Din punct de vedere arhitectonic, Iașii de azi se prezintă ca un adevărat amestec de nou și vechi, de istorie și modernitate, de iarbă, beton și sticlă. Clădiri cu mare valoare istorică se află printre blocuri noi de locuințe (mai mult sau mai puțin moderne). În perioada anterioară regimului comunist s-au pierdut în elanul modernizator clădiri importante precum turnul bisericii Trei Ierarhi sau biserica Dancu. Însă adevăratele ravagii orașul le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ține cont Catedrala Mitropolitană de faptul că multe din clădirile demolate dădeau personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucului, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și altele. Unele demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere sau rămase în ruină de pe urma războiului, altele aveau alte scopuri. Chiar și în aceste condiții, au rămas în picioare multe clădiri importante și, pe bună dreptate, Iașii sunt considerați un adevărat muzeu; în fiecare colț al său se simt urmele trecerii unei personalități de seamă a literaturii, științei, filozofiei, istoriei sau politicii românești.

Iași
„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea [...]. În conștiința lui naționala ar fi o lipsa dacă el n-ar fi vazut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei...” —Nicolae Iorga „Iașul este orașul care face impresia unui bătrân gânditor, îmbrăcat în zdrențe, întrebat numai la zile mari și la nevoi, și uitat când este vorba de bine și belșug.” —Nicolae Hortolomei

254

Cartiere
• Nord: Copou, Țicău, Sărărie, Podu de Fier, Independenței, Agronomie, Târgu Cucului • Est: Tudor Vladimirescu, Bucșinescu, Tătărași Nord și Sud, Oancea, Dispecer, Flora, Grădinari, Moara de Vânt, Ciurchi, Metalurgie, Aviației, Țuțora, Zona Industrială • Sud: Baza 3, Bularga, Frigorifer, Bucium, Socola, Frumoasa, Clopotari, Poitiers-Siraj, Manta Roșie, Podu Roș, Dimitrie Cantemir, Țesătura, Nicolina 1 și 2, C.U.G. 1 și 2, Galata 1 și 2, Podu de Piatră, Zona Industrială Sud • Vest: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Țigarete, Gară, Dacia, Zimbru, Bicaz, Minerva, Olimp, Cicoare, Păcurari, Canta, Păcureț, Moara de Foc, Arcu

Obiective istorice și turistice
Pentru detalii, vezi: Lista obiectivelor din Iași.

Clădiri și monumente istorice
• • • • Obeliscul cu lei Bojdeuca lui Ion Creangă Palatul Roznovanu Palatul Braunstein (in Piata Unirii)

• Casa Pogor • Crucea lui Ferentz • Palatul Calimachi - azi sediul UTMF • • • • Institutul de Anatomie Grand Hotel Traian Biserici din Iași Baia Turcească[16]

Biserici și mănăstiri
• Catedrala mitropolitană din Iași • Catedrala romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" • Catedrala romano-catolică veche • Mănăstirea Bucium
Monumentul Unirii din 1918, grup statuar dăruit Iaşului de prinţesa Olga Sturza în 1927

Iași

255 • • • • • • • • • • • • • • • • Mănăstirea Cetățuia Mănăstirea Frumoasa Mănăstirea Galata Mănăstirea Golia Mănăstirea Podgoria Copou Mănăstirea "Sf. Trei Ierarhi" Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" Biserica Bărboi Biserica Sfinții Teodori Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Iași - Moara de Vânt - cu cimitir atestat la 1803 (mai vechi decât Eternitatea) Biserica Sfântul Sava Biserica Sfântul Spiridon Biserica Barnovschi Biserica Armenească Biserica Lipovenească Biserica Banu

Turnul mănăstirii Golia

• • • • • •

Biserica Talpalari Biserica Sfântul Nicolae-Copou Biserica Toma Cozma Biserica Mitocul Maicilor Biserica Curelari Biserica Buna Vestire

Parcuri, grădini
• Parcul Copou • Grădina Botanică din Iași[17] • Parcul Expoziției

Obiective istorice și turistice din împrejurimi
• • • • Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Dobrovăț Mănăstirea Hadâmbu Mănăstirea Hlincea

Strada Lăpuşneanu

Iași

256 • Mănăstirea Piatra Sfântă • Mănăstirea Vlădiceni • Biserica Aroneanu, fostă mănăstire • Regiunea viticolă Bucium • Zona de agrement Ciric În județul Iași se mai află: • Palatul Domnesc de la Ruginoasa al lui Alexandru Ioan Cuza • • • • • • Castelul Sturdza de la Miclăușeni Palatul Sturdza de la Miroslava Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu Ruinele de la Cucuteni

Iaşi, Piaţa Naţiunii, Institutul de Anatomie

• Regiunea viticolă Cotnari • Muzeul Viei si Vinului din Moldova (Hârlău)

Viața culturală
Muzee, instituții culturale
• Palatul Culturii[18] • • • • • • Teatrul Național Opera Națională Română Filarmonica de Stat Moldova Teatrul Luceafărul Ateneul Tătărași Casa Dosoftei[19]

• Biblioteca Centrală Universitară • Universitatea „Al.I. Cuza” • Colegiul Național • Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor) • • • • • • Muzeul Teatrului Muzeul Etnografic al Moldovei Muzeul de Istorie a Moldovei Muzeul de Artă Muzeul Unirii Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”
Piaţa Unirii - Hotel Traian

• Muzeul „Mihai Eminescu” • Biblioteca Județeană Gheorghe Asachi • Filarmonica Moldova • Universitatea de arte „George Enescu” • Muzeul „Mihail Kogălniceanu”
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”

Reprezentanțe culturale

Iași După reinstaurarea regimului democratic în România în anul 1990, au fost deschise la Iași mai multe centre culturale străine. În prezent, funcționează în municipiul Iași: • • • • • Centrul Cultural Francez Centrul Cultural German Iași Centrul Cultural Britanic (British Council) Centrul Cultural al Americii Latine și Caraibelor Centrul Cultural Elen „Panellinion”

257

Case memoriale
• Bojdeuca lui Ion Creangă • Casa Mihail Sadoveanu • Casa George Topârceanu • Casa Otilia Cazimir • Casa Mihai Codreanu („Vila Sonet”) • Casa Petru Poni - Radu Cernătescu • Casa Nicolae Gane

Sănătate
• Spitalul Universitar „Sf. Spiridon” • • • • • • • • • • • • • Spitalul Clinic de Urgențe Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” Spitalul de Obstetrică și Ginecologie „Elena Doamna” Spitalul de Obstetrică și Ginecologie „Cuza-Vodă” Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Spitalul pentru elevi și studenți Spitalul Clinic de Recuperare Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Spitalul Clinic de Neurologie Spitalul Militar

Strada Cuza Vodă

• Spitalul Clinic CFR • Spitalul particular "Arcadia Hospital" Primul centru din zona Moldova pentru bolnavii de Alzheimer s-a deschis la Iași, în condițiile în care peste 6.000 de ieșeni sunt diagnosticați cu această boală.

Iași

258

Transporturi și comunicații
Transportul feroviar
Iași este un nod feroviar aflat la intersecția dintre Magistrala Făurei - Tecuci - Iași - Ungheni, linia principală Iași - Pașcani și ramificațiile Iași - Dorohoi, Iași - Hârlău. În oraș sunt patru gări: Gara Iași[20] , Gara Internațională Nicolina, Gara Nicolina, Gara Socola și o stație de triaj la Socola. Municipiul Iași este conectat prin legături directe cu principalele orașe ale țării și cu Republica Moldova. În prezent, Gara Iași se află într-un proces de renovare, început în anul 1989, cu termen de finalizare neasumat.
Cartierul Alexandru cel Bun (sus) şi zona Gării Iaşi

Transportul aerian
În partea estică a orașului se află Aeroportul Internațional Iași, cu o aerogară modernizată și cu un proiect de realizare a unei piste de 3000 m[21] . Din Iași se asigurǎ legǎturi directe cu București, Timișoara, Roma și Viena, iar în timpul sezoanelor turistice alte destinații sunt completate prin zboruri charter.

Transportul rutier
Rețeaua de străzi a orașului, dezvoltată în ultimii 50 ani, o continuă pe cea din evul mediu, asigurând un trafic fluent, cu excepția orelor de vârf, când numărul tot mai mare al mașinilor duce la producerea unor mari ambuteiaje (mai ales în intersecțiile din Centru, Gară, Podu Roș, Podu de Piatră, Fundație, Elena Doamna, Baza 3, Țesătura).
Aeroportul Internaţional Iaşi

Există planuri pentru realizarea unei autostrăzi Est-Vest (Autostrada A4), ce va face legătura cu "Autostrada Transilvania" (Autostrada A3), la Târgu Mureș[22] , a unei șosele de centură, care să preia traficul greu din oraș [23] și pentru realizarea pasarelei Octav Băncilă, care să facă legătura între cartierele Alexandru și Păcurari, cu începerea lucrărilor planificată pentru începutul anului 2008[24] .

Transportul în comun
În anul 1898 Primăria încheie primul contract cu firma germană A.E.G. Berlin, pentru realizarea transportului cu tramvaie electrice la Iași. Astazi, transportul în comun este asigurat prin tramvaie, autobuze și maxi-taxi, de către Regia Autonoma de Transport Public RATP Iași[25] și prin autobuze și maxi-taxi de catre operatorul privat Unistil. Printr-un imprumut de la BERD s-a început reabilitarea infrastructurii rutiere a municipiului și a căilor de rulare tramvai.

Iași Tramvaie Liniile de tramvai fac legătura între majoritatea cartierelor orașului[26] . În 1989, rețeaua electrică de tramvai din Iași a atins maxima dezvoltare, cumulând 35 km de cale dublă activă pe trasee. În 1997 linia de tramvai Podu Roș - CUG II a fost desființată, aceasta nefiind îngropată și putând fi folosită, deși este izolată ca urmare a înlăturării macazului din Podu Roș. Rondul Vechi CUG I este abondonat și nefunctional, fiind îngropat în unele părți sub pământ. Toată rețeaua din Iași are ecartament metric. Ca urmare a lucrărilor de reabilitare a liniei de tramvai, începute în 2008, circulația tramvaielor pe anumite sectoare a fost oprită până la terminarea lucrărilor. Parcul actual de tramvaie deținut de catre RATP Iași: Troleibuze În 2005 circulația troleibuzelor a fost sistată, deși exista aici o rețea foarte extinsă. Rețeaua a intrat în conservare, dar pe unele trasee s-a început dezafectarea acesteia.

259

Tramvai tip GT4 pe Cuza Vodă

Tramvai tip ST10

Autobuze Parcul de autobuze RATP Iași este format din 50 autobuze noi tip MAZ, 30 autobuze de tip Renault R312 achizitionate din Paris și 9 autobuze Mercedes O405 achiziționate din San Sebastian. Unistil este un operator privat de transport public cu autobuze. Traseele de autobuz din Iași:

Autobuz MAZ al RATP

Iași

260

Referințe
[1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Ia%C8%99i& language=ro& params=47_9_44_N_27_35_20_E_type:city [2] „ Institut Național de Statistică: Recensământul populației și al locuințelor - martie 2002 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia_recensamant02. xls)”. . Accesat la 10 noiembrie 2008. [3] http:/ / www. primaria-iasi. ro/ [4] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Ia%C8%99i?action=edit& section=0 [5] Aria Metropolitana Iasi (http:/ / www. zmi. ro/ downloads/ PIDPC IASI 1. pdf) [6] Orbis Latinus - Jassium (http:/ / www. columbia. edu/ acis/ ets/ Graesse/ orblatij. html#Jassium) [7] Sarmatian - Iazyg presence in the Carpathian basin and western Europe (http:/ / www. acronet. net/ ~magyar/ english/ 96-10/ szarme. htm) [8] Zona metropolitană Iași, Date generale (http:/ / www. zmi. ro/ date_generale. html) [9] „ Cele mai mari zece orașe ale României (http:/ / www. agerpres. ro/ english/ index. php/ component/ k2/ item/ 173. html)” (în Romanian). Agerpres. 2 februarie 2010. . Accesat la 13 iunie 2010. [10] „ Populatia României în scădere (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 89095/ Populatia-Romaniei-in-continua-scadere. html)” (în Romanian). Wall Street. July 12, 2010. . Accesat la February 26, 2011. [11] [Universitatea Al.I.Cuza Iași Ed. Litera, București 1971, pag.9-10] [12] A Handbook of Roumania (http:/ / www. archive. org/ stream/ handbookofrouman00grearich#page/ 60/ mode/ 2up) [13] Home | Universitatea Alexandru Ioan Cuza (http:/ / www. uaic. ro/ uaic/ bin/ view/ Main/ WebHome) [14] Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa” Iasi (http:/ / www. umfiasi. ro/ umf/ ie2/ index. jsp) [15] Universitatea De Arte „George Enescu” Iasi - Pagina Principala (http:/ / www. arteiasi. ro/ ) [16] Premiera la Baia Turceasca - Ziarul de Iasi (http:/ / www. ziaruldeiasi. ro/ mozaic/ premiera-la-baia-turceasca~ni4von) [17] Gradina Botanica Iasi - Home (http:/ / botanica. uaic. ro/ ) [18] Acasa- Palatul Culturii - Iasi, Romania (http:/ / www. palatulculturii. ro/ ) [19] Casa Dosoftei adăpostește manuscrise moldave (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ 2006/ casa-dosoftei-adaposteste-manuscrise-moldave. html) [20] Gara CFR Iasi (Iasi, Iasi, Romania) - Destinatii transport persoane cu autocare, autobuze sau microbuze la AUTOGARI.RO (http:/ / www. autogari. ro/ Iasi/ Gara_CFR_Iasi/ Autogara9997. aspx) [21] Proiect modernizare aeroport (http:/ / www. aeroport. ro/ proiect modernizare aeroport. htm) [22] Comunicatul de presă (http:/ / www. newsiasi. ro/ uploads/ 5668e980-3f77-e964. pdf) [23] Șoseaua de centură (http:/ / www. zmi. ro/ soseaua_ocolitoare_iasi. html) [24] Articol despre întârzierile în demararea lucrărilor la pasajul Octav Băncilă (http:/ / www. financiarul. ro/ 2007/ 08/ 26/ pasajul-octav-bancila-a-fost-dat-uitarii-de-sefii-primariei-iasi/ ) [25] R.A.T.P. Iasi (http:/ / www. ratp-iasi. ro/ ) [26] R.A.T.P. Iasi (http:/ / www. ratp-iasi. ro/ trasee. html)

Cluj-Napoca

261

Cluj-Napoca
Pagina „Cluj” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Cluj (dezambiguizare)

Cluj-Napoca —  Municipiu  —

Stemă

Cluj-Napoca
Localizarea în România Coordonate: Coordonate: 46°46′0″N 23°36′0″E46.76667, 23.6
[1]

46°46′0″N 23°36′0″E46.76667, 23.6

[1]

Cluj-Napoca

262
Țară Județ Statut România Cluj Municipiu

Guvernare  - Primar Suprafață  - Total Altitudine Populație (18 martie 2002
[2]

Sorin Apostu (PD-L)

179.5  km² 410 m.d.m.

) 317 953 locuitori 1872 loc./km²  EET (UTC+2) EEST (UTC+3) +40 x64
[3]

 - Total  - Densitate Fus orar  - Ora de vară (DST) Prefix telefonic Localități înfrățite  - Köln  - Rotherham  - Dijon  - Nantes  - VIterbo  - São Paulo  - Jacareí  - Columbia  - East Lansing, Michigan  - Rockford, Illinois  - Zagreb  - Pécs  - Korçë  - Makati  - Chacao  - Suwon  - Zhengzhou  - Be'er-Sheva  - Valdivia

Germania Regatul Unit Franța Franța Italia Brazilia Brazilia Statele Unite Statele Unite Statele Unite [[Imagine:flag of Croatia.svg|23 px|border Ungaria Albania Filipine Venezuela Coreea de Sud China
 Israel

Croaţia]] Croația

Chile Site: Site oficial
[4]

(ro, hu)

Cluj-Napoca

263

Clujul în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. [5] ( Click pentru imagine interactivă)
modifică [6]  

Portal Cluj

 Cluj-Napoca (până în 1974 Cluj; în maghiară Kolozsvár, germană Klausenburg, latină Claudiopolis, poloneză Kluż) este reședința județului Cluj, precum și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei.

Nume
Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»).

Text românesc „Tiperit en Klus en Anul Domnului 1703”, pe foaia de titlu a Catehismului tradus de G. Buitul

Alte denumiri frecvente ale orașului sunt cea maghiară și cea germană, Kolozsvár și, respectiv, Klausenburg. Klausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de Șapte Cetăți). Primul nume românesc al orașului a fost Cluș, scris uneori și Klus. Denumirea de Cluj s-a încetățenit mai ales după ce orașul a devenit parte a Regatului României în 1918. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Nicolae Ceaușescu și publicat în Buletinul Oficial al RSR din 18 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri."[7] Nicolae Ceaușescu a acordat totodată ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" clasa I municipiului Cluj-Napoca, "dînd o înaltă apreciere contribuției aduse de cetățenii municipiului Cluj de-a lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate și progres social și la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră."[8] Cele două decrete nu au fost abrogate până în prezent.

Cluj-Napoca

264

Istorie
Pentru detalii, vezi: Istoria Clujului. Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Fondată pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus. Ea devine așezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d.Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții. Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marcus Aurelius sau de Commodus. Orașul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilități fiscale pentru cetățenii săi. Există numeroase dovezi arheologice ale continuității romane la Napoca.[9] După retragerea administrației romane din Dacia, în anul 271 d.Hr., viața urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze. În epoca medievală, Clujul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1167, sub denumirea Castrum Clus. Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populației orașului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul al XV-lea. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului dreptul de oraș liber. Treptat, Clujul a devenit un centru pentru producția și schimbul de mărfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar și cu distracțiile specifice orașului. Pe atunci populația era formată din sași, unguri și, în mică măsură, din români.

„Clavdiopolis, Coloswar vulgo Clavsenbvrg, Transiluaniæ ciuitas [10] primaria“. Gravură a Clujului medieval de Georg Houfnagel (1617)

Rolul meseriașilor în muncile orașului a crescut, dezvoltându-se mai multe bresle meșteșugărești. De acest lucru s-a îngrijit și Matia Corvin, rege al Ungariei între 1458 și 1490, născut aici. El a acordat o serie de 41 de privilegii localității sale natale, apărând-o în conflictele cu așezările din jur. În privința populației, a decis să acorde unor iobagi dreptul de a se stabili în oraș. Cetatea Clujului și-a câștigat până în secolul al XV-lea recunoașterea europeană. Arhitectura specifică europeană, stilul gotic târziu se regăseau în Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, dar și în multe case particulare. Oamenii avuți studiau la școli renumite ale Vestului. Din cauza nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la răscoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngrădirea nobilimii și a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cărțile pe care le-a tipărit, dar și la modernizarea orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie și

Matia Corvin, rege al Ungariei, născut la Cluj

Cluj-Napoca una de bere. Dinastia Báthory a contribuit și ea la creșterea economică și demografică, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparată doar cu Brașovul. Baba Novac, un important ostaș al lui Mihai Viteazul, a fost judecat și ars de viu în oraș. Întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Vodă, a cinat pentru ultima dată la Cluj, după care a fost ucis din ordinul generalului Basta la 3 km sud de Turda. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, a devenit protector al orașului și a ajutat la desăvârșirea acestuia ca o cetate importantă. După cucerirea Ungariei de către otomani și transformarea unei treimi a teritoriului ei în pașalâc, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană. La sfârșitul secolului al XVII-lea, însă, intră sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihail Apafi, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea, ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili. Cu o populație 10 660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar și la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Mai târziu, Clujul a devenit unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400 000 de locuitori. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost construită clădirea centrală a Universității „Francisc Iosif” din Cluj. La începutul secolului XX au fost construite sau reconstruite majoritatea clădirilor din centru. În această perioadă a fost ridicată clădirea Liceului Unitarian, Opera Română, Palatul de Justiție, primăria, Palatul de Finanțe etc. În urma Ausgleich-ul (compromis) prin care a fost constituită Austro-Ungaria în 1867, Clujul și Transilvania au fost reintegrate în Regatul Ungariei. În această perioadă,
Harta Clujului din anul 1897

265

Actuala stradă Iuliu Maniu. Construcţia a demarat în secolul al XIX-lea, cu o arhitectură simetrică de o parte şi de alta, caracteristică marilor oraşe europene, după moda urbanistică haussmanniană

Cluj-Napoca orașul era al doilea ca mărime din regat, după Budapesta, și reședința comitatului Cluj. După încheierea primului război mondial și înfăptuirea Marii Uniri, Transilvania a intrat în componența Regatului României. Municipiul Cluj a fost în continuare reședința județului Cluj (interbelic). În 1940, Clujul a revenit sub coroana maghiară prin Dictatul de la Viena. Forțele armate maghiare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și sovietice în octombrie 1944. Prin Tratatul de la Paris din 1947, Clujul a intrat din nou în componența României. Clujul avea o populație de 16.763 locuitori evrei în 1941. După ocuparea Transilvaniei de către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duși în mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris din Cluj), unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate [11] . De aici au reușit să părăsească Europa prin portul Constanța. Alți evrei originari din țări europene au fost ajutați să se salveze și să părăsească Europa de către un grup antinazist româno-evreiesc, sprijinit de politicieni din Cluj și București. Liderul acestei rețele a fost, în perioada 1943-1944, scriitorul Raoul Șorban, căruia i s-a decernat ulterior titlul Drept între popoare pentru eforturile sale. După 1945, Clujul a intrat în perioada guvernării comuniste, până în decembrie 1989. În 1974, autoritățile comuniste schimbă numele orașului în Cluj-Napoca. După revoluție, timp de 12 ani, primar a fost politicianul naționalist Gheorghe Funar, cunoscut printr-o serie de proiecte publice controversate. În iunie 2004, Gheorghe Funar a pierdut alegerile locale în favoarea lui Emil Boc (Partidul Democrat), care a detensionat în parte relațiile interetnice între comunitățile clujene. În 1994 și 2000, Cluj-Napoca a găzduit Olimpiada Central-Europeană de Informatică (CEOI). Astfel România a devenit nu doar prima țară care a găzduit această competiție, ci și prima care a găzduit-o pentru a doua oară.

266

Stemă
Pentru detalii, vezi: Stema Cluj-Napoca. Începând cu anul 1999, Primăria Cluj-Napoca folosește o nouă stemă în actele oficiale. În urma unui concurs desfășurat în 1995 sub auspiciile primarului clujean de atunci, Gheorghe Funar, a fost aleasă o nouă stemă ca simbol al orașului, realizată de o elevă de liceu. Vechea stemă, cu trei bastioane și cu zidul de cetate, este cu totul diferită de cea nouă, ale cărei simboluri sunt lupul dacic, Monumentul Memorandiștilor (de pe Bd. Eroilor) și o minervă. Legea spune că elaborarea stemei se face cu respectarea strictă a normelor științei și artei heraldice și a tradițiilor românești în domeniu, pe baza metodologiei stabilite de Comisia Națională de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române (CNHGS). Stema introdusă de administrația Funar nu a fost aprobată de Comisia zonală de heraldică (în consecință nici de CNHGS), astfel că „folosirea ei constituie o încălcare a legilor în vigoare”[12]

Stema veche a Clujului

Geografie
Pentru detalii, vezi: Geografia Clujului. Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafață de 179,5 km². Situat în zona de legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46° 46’ N cu meridianul 23° 36’ E. Se întinde pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea orașului, se întinde Câmpia Someșană, iar la nordul orașului se află dealurile Clujului,

Cluj-Napoca cu piscuri ca Vârful Lombului (684 m), Vârful Dealul Melcului (617 m), Techintău (633 m). Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi Dealul Hoia (506 m), Dealul Gârbăului (570 m) ș.a. Odinioară în afara orașului, acum în interior însă, se află dealul Calvaria și dealul Cetățuia. Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul Mic și Nadăș, precum și câteva pâraie: Pârâul Țiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii. Zona din jurul orașului este în mare parte acoperită cu păduri și ierburi. Pot fi găsite plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Există două rezervații botanice cunoscute - Fânațele Clujului și Rezervația Valea Morii. În pădurile din jurul orașului (cum ar fi Pădurea Făget sau Pădurea Hoia) trăiește o faună diversificată cu specii precum porcul mistreț, bursucul, vulpea, iepurii, veverițele. În Cluj-Napoca, văzut de pe Dealul Feleacului rezervația Fânațele Clujului trăiesc exemplare de viperă de fânață, o specie destul de rară. O floră foarte bogată se găsește și în interiorul orașului la Grădina Botanică, loc în care și-au găsit adăpostul și unele specii de animale. Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influențată de vecinătatea Munților Apuseni, iar toamna și iarna resimte și influențele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole. Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temp. medie in ianuarie este de - 3 °C, iar cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 34,5 °C (înregistrată în ianuarie 1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august 1952). Media precipitațiilor anuale atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub - 15 °C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30 °C). Zona metropolitană Cluj-Napoca este o unitate teritorială de planificare, compusă din comunele Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca, Cluj, Bonțida, Dăbâca, Borșa, Chinteni, Aluniș, Cornești, Panticeu, Vultureni, Așchileu, Sânpaul, Baciu, Gârbău, Aghireșu, Căpușu Mare, Gilău, Florești, Săvădisla, Ciurila, Feleacu, Aiton, Recea-Cristur și municipiul Cluj-Napoca, principalul pol de dezvoltare al acestei unități.[13]

267

Demografie
Populația Clujului a oscilat în ultimii ani în jurul cifrei de 300 000 de locuitori (la recensământul din 2002: 318 027, în scădere). Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, orașul avea, în anul 2009, o populație de 306 009 locuitori, fiind al patrulea ca populație din România,[14] după București, Iași și Timișoara. Proiectul zonei metropolitane ar urma să sporească potențialul demografic al municipiului cu încă aproape 30 000 de locuitori (recensământ 2002: 28 267). Comunități de expați în Cluj Tunisia - 836 de persoane Turcia - 553 Italia - 361 Germania - 259 Franța - 207 Maroc 198 SUA - 135 Israel - 112 Mauritius – 110 Marea Britanie - 106 Populația municipiului număra la 18 martie 2002 317 953 locuitori[15] (43,1% din populația județului și 65% din populația urbană) față de 328 602 locuitori în anul 1992, în scădere cu 3,2%. Această scădere a populației se explică prin emigrația unui număr semnificativ de cetățeni ai orașului spre țările occidentale și totodată printr-o rată a natalității scăzută.

Cluj-Napoca

268

Populația istorică
Cluj-Napoca s-a dezvoltat d.p.d.v. demografic mai ales în secolul XX, în decurs de 100 de ani crescând de peste 5 ori ca număr de locuitori. Creșterea demografică din cea de a doua jumătate a secolului XX se datorează în mare parte așezării în localitate a populației din mediile rurale adiacente. De-a lungul timpului, populația localității a evoluat astfel:

Clujul la 1930 - Vedere aeriană

Recensământul Anul

[16] [17]

Structura etnică Români Maghiari Germani Evrei Țigani Ucrainieni Sârbi Slovaci Alte etnii

Populația

1453 est. 6.000[18] 1703 1714 1785 1835 1850 1880 1890 1900 1910 1920 1930 1941 1956 1966 1977 1992 2002 7.500 5.000 9.703 [19] [20] [19] [21] [19] [22] 4.116 5.618 5.637 7.185 8.886 29.644 34.895 11.255 74.623 12.317 23.676 29.396 41.311 51.192 42.168 47.689 98.502 77.839 1.587 1.437 1.357 1.785 1.678 2.075 2.500 1.618 1.115 1.333 1.480 937 734 10.638 13.062 1.043 2.669 525 1.689 1.009 35 217 618 237 178 628 1.047 3.029 244 36 24 42 50 67 146 54 11 21 50 28 16 12 262 46 24 34 32 25 25 535 585 4 8 9 6 23 21 22 41 125 115 83 107 472 1.948 650 513 823 984 1.095 229 315 489 413 187 1.070

14.000 19.612 32.831 37.184 50.908 62.733 85.509

100.844 114.984 154.723 185.663 262.858 328.602 317.953

104.914 76.934 173.003 86.215 251.697 74.591 252.433 60.287

Evoluția populației la recensăminte:

Cluj-Napoca

269

Structura pe etnii
În Cluj-Napoca, majoritatea populației este de etnie română (79,46%), existând totodată o importantă minoritate maghiară (18,86%). Pe lângă români și maghiari, în oraș locuiesc și comunități țigănești (0,96%), germane (0,22%) și ebraice (0,07%).

Structura populației dupǎ apartenența religioasǎ

Bastionul Croitorilor din Cluj

[23] Recensământul [24] Anul

Structura religioasă

Populația Ortodoxa Greco-catolici Romano-catolici Reformati Evanghelici Unitarieni Mozaici Alte Baptisti Penticostali Adventisti religii 19612 19765 28867 32831 37184 50908 62733 103840 114984 836 823 1056 1010 1278 1732 2318 13745 3457 3337 2224 4765 5529 5140 7642 9136 23290 11900 6048 7207 10133 11127 12083 16144 19129 20436 33707 7182 7412 9475 11071 13367 17186 21045 27373 41755 944 1047 1261 1299 1471 1721 2026 2455 2716 730 752 1074 1047 1308 1706 1930 2153 4199 535 282 1042 1639 2501 4747 7076 13537 16771 17 61 109 36 30 73 851 479 235 379 139 -

1850 1857 1869 1880 1890 1900 1910 1930 1941

Cluj-Napoca

270
216075 21677 22575 48156 538+194 4049 340 14998 2795 6663 654

1992

328602

Comunitatea maghiară
În Cluj-Napoca trăiesc aproximativ 60 000 de maghiari. După Târgu Mureș, în orașul Cluj se regăsește cea mai mare comunitate maghiară urbană din România, cu o viață culturală și academică intensă. Din acest punct de vedere, Clujul este centrul comunității maghiare din România. În oraș funcționează Opera Maghiară de Stat din Cluj și Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Tot aici învață și studiază peste zece mii de studenți de etnie maghiară, precum și câteva mii de elevi, unii proveniți din județele învecinate (diaspora internă), în care instituțiile școlare maghiare fie nu sunt dezvoltate, fie nu sunt atât de prestigioase. Presa de limbă maghiară este bine reprezentată în Cluj (vezi Presa în Cluj-Napoca). Postul Radio Cluj transmite zilnic cinci ore de program în limba maghiară. În Cluj se regăsesc cele mai mari instituții maghiare de cercetare din Transilvania: Societatea Muzeului Ardelean (EME), EMT, Societatea Bolyai etc. În Cluj își are sediul Episcopia Reformată a Ardealului, Episcopia Unitariană și Episcopia Lutherană Sinodo-Prezbiteriană.

Administrație și politică
Pentru detalii, vezi: Politica în Cluj-Napoca.

Împărțirea administrativă
Pentru detalii, vezi: Listă de cartiere din Cluj-Napoca. Cluj-Napoca este împărțit în peste 15 cartiere, unele dintre ele având și propria primărie de cartier. Ele sunt dispuse circular, în jurul centrului. Acesta din urmă dispune de o arhitectură îmbinată cu măiestrie, în stilurile gotic și baroc. Planurile primăriei din Cluj-Napoca includ dezvoltarea de primării de cartier în majoritatea cartierelor clujene.

Zona metropolitană
Pentru detalii, vezi: Zona metropolitană Cluj-Napoca.

Primăria
Pentru detalii, vezi: Lista primarilor Clujului. Actualul primar al Clujului este Sorin Apostu, reprezentând PD-L.

Dispunerea cartierelor clujene în 2007

Consiliul Local
Consiliul local este compus din 27 de consilieri împărțiți astfel:

Cluj-Napoca

271

Partid Partidul Democrat-Liberal Uniunea Democrată a Maghiarilor din România Partidul Social Democrat Partidul Național Liberal

Consilieri 16 5 3 3

Componența Consiliului

Prefectura și Consiliul Județean
Conducerea celor două instituții a fost desemnată în urma alegerilor locale și generale din 2008: • Prefect: Florin Stamatian • Președintele Consiliului Județean: Alin Tișe (PD-L)

Relații externe
Cluj-Napoca este înfrățit cu 18 localități din întreaga lume[25] : • • • • • • • • • • • • • • • • • • Be'er-Sheva, Israel Chacao, Venezuela Columbia, Statele Unite Dijon, Franța East Lansing, Statele Unite Köln, Germania Korça, Albania Makati, Filipine Nantes, Franța Pécs, Ungaria Rockford, Statele Unite São Paulo, Brazilia Jacareí, Brazilia Suwon, Coreea de Sud Valdivia, Chile Viterbo, Italia Zhengzhou, China Provincia Parma, Italia
Capătul nordic al Bulevardului Regele Ferdinand

Cluj-Napoca

272

Reprezentanțe diplomatice
Până la centralizarea administrativă instaurată în anul 1948 odată cu preluarea puterii de către PCR, au funcționat la Cluj consulate generale ale Franței, Cehoslovaciei, Canadei ș.a. Ultima reprezentanță diplomatică străină închisă în timpul regimului comunist a fost Consulatul General al Republicii Ungare, desființat în anul 1988 în contextul răcirii relațiilor româno-maghiare. Consulatul a fost redeschis în anul 1997, conform prevederilor Tratatului de la Timișoara. În prezent, funcționează la Cluj: • Consulatul General al Republicii Ungare, • Viceconsulatul Onorific al Republicii Italia, • Netherlands Business Support Office (Olanda), închis în octombrie 2009. • Consulatul Onorific al Turciei. • British Council (filială) • Centre Culturel Français

Economie
Pentru detalii, vezi: Economia Clujului. Cluj-Napoca are una dintre cele mai dinamice economii din România. În economia municipiului activitatea dominantă este industria prelucrătoare. La sfârșitul anului 2000, în municipiu activau 23 843 de firme cu capital privat, 56 cu capital de stat, 31 regii autonome și filiale ale acestora și 115 societăți cu capital mixt. Nivelul investițiilor străine în Cluj-Napoca se cifrau la aceeași dată la 156,06 milioane dolari capital străin subscris, însă, ținând seama și de patrimoniul firmelor, active, fond de comerț, capital rulant și valoarea afacerii, acesta se ridică la circa 450 de milioane de dolari americani. Principalii investitori străini în municipiu provin din Ungaria, Luxemburg, Italia și Statele Unite. Sectorul serviciilor financiare și cel IT sunt reprezentative la nivel local. În 2005, Cluj-Napoca a înregistrat două importante tranzacții în domeniul IT, prin achiziționarea societății Astral de către UPC Europa și a societății Sistec de către grupul RTC. Anul 2005 a însemnat totodată dezvoltarea rețelei și diversificarea serviciilor grupului financiar Banca Transilvania, care a deschis 100 de unități, ajungând pe locul patru în țară după numărul de unități. Pe lângă acestea, Cluj-Napoca a dat naștere și altor companii românești importante precum Ardaf (asigurări), Brinel (IT), Farmec (cosmetice), Jolidon Bulevardul Eroilor și Catedrala greco-catolică (lenjerie), Napolact (lactate), Remarul 16 Februarie (trenuri și material rulant), Ursus (bere) și altele. Societățile comerciale își desfășoară deopotrivă activitatea și în alte ramuri ale industriei, printre care cea alimentară, a construcțiilor de mașini, chimică, prelucrarea lemnului, sticlărie, textile, fainață, domeniile construcțiilor ș.a. Totodată, printre companiile multinaționale străine care și-au deschis reprezentanța în România la Cluj-Napoca se numără Nokia, Perfetti Van Melle, Puma, ECCO, MOL, Aegon, Carion, MBI, Bechtel, Ranbaxy, Sondex. Agricultura este practicată în zonele limitrofe, în 8110 de gospodării ale populației. Potrivit unui clasament efectuat de revista Capital în prima parte a anului 2006, Cluj-Napoca este cel mai scump oraș din România. Rezultatele nu au fost tocmai surprinzătoare: prețurile au explodat după fenomenul Caritas și au rămas la un nivel ridicat, fiind încurajate de investitorii străini, dar și de numărul mare de studenți (Clujul găzduiește cea mai mare universitate din România). Bucureștiul nu a fost inclus în acest top, însă conform relatărilor portalului Hotnews.ro, aplicând același algoritm, capitala ar obține un punctaj inferior Clujului.[26] Totodată, în topul celor mai bogați trei sute de români, realizat de revista Capital, se află 19 oameni de afaceri clujeni. Clujul este primul județ

Cluj-Napoca după București în ceea ce privește numărul de oameni bogați din România.[27]

273

Transport
Pentru detalii, vezi: Transportul în Cluj-Napoca. Municipiul are acces direct la magistralele feroviare și rutiere care îl traversează, lucru care asigură legătura cu principalele orașe ale țării și cu centrele regionale, atât pentru călători cât și pentru marfă. Drumuri de interes național și european Cluj-Napoca este traversat de drumul european E 60 (București - Oradea - Budapesta - Viena). Totuși, lipsa legăturilor rutiere cu Coridorul 4 European (Arad - Deva - Alba Iulia - Târgu-Mureș - Brașov - București Constanța) împiedică intrarea orașului în circuitul european. De asemenea, lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a țării (Coridorul 9 European) privează Clujul de legăturile necesare cu aria sa de influență economică. Abundența fluxului de tranzit și transport de marfă, coroborată cu lipsa unei șosele de centură adecvate, augmentează traficul intern, perturbând circulația în municipiu și ridicând gradul de poluare. Căi ferate Pe plan feroviar, municipiul are conexiuni feroviare directe cu toate orașele principale din România, întreținute de compania națională de transport feroviar de călători, CFR. Concomitent există și două trenuri internaționale, pe ruta Cluj-Napoca - Budapesta (Corona și Ady Endre). Gara Centrală asigură transportul feroviar spre București și multe alte orașe principale românești, prin liniile Intercity și Săgeata Albastră. Se poate menționa că în anul 2007 prin gara orașului au trecut 8 milioane pasageri. Orașul dispune și de două gări secundare, Gara Mică Cluj-Napoca (situată în imediata apropiere a Gării Centrale) și Cluj-Napoca Est. Aeroportul Internațional Cluj-Napoca Clujul este deservit de un aeroport internațional, Someșeni (CLJ), amplasat în partea estică a orașului, între strada Traian Vuia și albia râului Someșul Mic (la 6 km distanță de centrul orașului). În anul 2009 a fost inaugurat un terminal modern, cu o capacitate de 750 de pasageri/ora. Procesul de modernizare continuă, fiind în derulare o serie de noi proiecte precum realizarea unei noi piste de 3500 de metri, a unui terminal cargo, modernizarea sistemului de balizaj luminos, realizarea unei parcări supraterane și a unui hotel. Aeroportul a avut în ultimii ani o evoluție spectaculoasă a traficului, ajungând în anul 2009 la un trafic de 834 400 de pasageri, din care 80% pe curse internaționale, dupa ce în 2006 avea un trafic de doar 244 366 pasageri. Lista destinațiilor spre care există curse regulate (unele zboruri low-cost fiind spre aeroporturi secundare aflate în vecinatatea unor orașe mari): Londra (Luton), Paris (Beauvais), Roma (Fiumicino), Madrid, Viena, Munchen, Frankfurt, Budapesta, Barcelona (El Prat), Milano (Bergamo), Valencia, Venetia (Treviso), Bologna (Forli), Torino (Cuneo), Pisa, Zaragoza, Dusseldorf (Weeze), Dortmund, Palma de Mallorca (sezonier), Alicante (sezonier), București Otopeni, București Băneasa, Timișoara, Constanța (sezonier). Vara există curse charter regulate spre destinații din Grecia, Turcia, Tunisia și Egipt. Străzi Municipiul este străbătut de 662 km de străzi, din care 443 km sunt echipați cu facilități moderne (structură stradală, echipamente pentru servicii publice). Transportul în comun se realizează pe 342 km din rețeaua de drumuri interne, prin intermediul mai multor linii de autobuz, troleibuz și tramvai [28]. Sistemul privat de taximetrie se dovedește a fi de asemenea foarte util. Proiectul Autostrada Transilvania În 2004 au început lucrările la o nouă autostradă, pe ruta București - Brașov - Cluj-Napoca - Oradea - Budapesta, care va prelua mare parte din traficul auto desfășurat în estul Uniunii Europene. În zona municipiului, autostrada se plasează pe traseul Mihai Viteazu - Ciurila - Petrești, urmând să se racordeze la DN1 în localitatea Gilău, la 15 km vest de Cluj-Napoca. În 2005, lucrările la Autostrada Transilvania au fost sistate din lipsă de finanțare din partea Guvernului, însă au fost reluate începând cu aprilie 2006 odată cu resemnarea contractului între Guvernul României

Cluj-Napoca și compania americană Bechtel. Proiectul Autostrada Transilvania reprezintă o autostradă cu patru benzi, cu o lungime de 415 km, ce pornește din centrul României, de la nord-vest de Brașov, ajungând la Oradea, la granița cu Ungaria. Autostrada va traversa întreaga Transilvanie de la sud-est la nord-vest, trecând pe lângă următoarele orașe: Brașov, Făgăraș, Sighișoara, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Zălau și Oradea. Aliniamentul va începe de lângă Brașov, oraș cu o altitudine de aproape 600 de metri, va parcurge podișul Transilvaniei la o altitudine de 300-400 de metri, dupa care va ocoli pe la nord Carpații Apuseni, pentru ca în final să coboare în câmpia Crișanei la o altitudine de aproximativ 130 de metri. Primii 42 de kilometri din Autostrada Transilvania - Tronson 2B Câmpia Turzii - Cluj Vest (Gilău) - au fost inaugurați pe 1 decembrie 2009. Autostrada se va numi A3 și va avea o limită admisă de viteză de 130 kilometri pe oră. Autostrada este construită de catre compania americană Bechtel International, Inc., împreună cu partenerul său din regiune, compania Enka Insaat ve Sanayi A.S. din Turcia. Alte proiecte În perioada imediat următoare, se prevede realizarea unei centuri ocolitoare a orașului, cu rolurile de a decongestiona traficul din centrul orașului și a preîntâmpina accidentele care au loc pe Calea Turzii. Anual, pe Calea Turzii, o arteră în pantă care traversează dealul Feleacului, se produc un număr foarte mare de accidente soldate cu morți și răniți, în special pe tronsonul cunoscut sub numele de „Curba Morții”. În anul 2007 Bulevardul 21 Decembrie a fost prevăzut cu prima bandă specială pentru biciclete.

274

Cultură
Pentru detalii, vezi: Cultura în Cluj-Napoca. Centru marcant de cultură, Cluj-Napoca găzduiește o serie de instituții și centre culturale și educaționale. Teatrul Național „Lucian Blaga”, inaugurat la 1 decembrie 1919, în Piața Avram Iancu, reprezintă cea mai importantă instituție teatrală din Transilvania. Clădirea, construită în 1907 după proiectul arhitecților austrieci Helmer și Fellner, găzduiește totodată și Opera Națională Română, cea mai veche instituție lirico-dramatică din România, Prima Operă Națională a țării. În oraș funcționează, de asemenea, Opera Maghiară de Stat și Teatrul Maghiar de Stat. Tot aici se află și Filarmonica de Stat Transilvania, o instituție muzicală de concerte, înființată în 1955.

Teatrul Naţional „Lucian Blaga”

Palatul Bánffy, sediul Muzeului Național de Artă [29], găzduiește multe colecții de artă importante: opere ale artiștilor români Theodor Aman, Ion Andreescu, Dumitru Ghiață, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, dar și ale unor artiști străini precum Constantin David Rosenthal sau Karl Storck. Rețeaua de muzee cuprinde, pe lângă Muzeul de Artă, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Farmaciei, Muzeul Satului,

Cluj-Napoca Muzeul Mineralogiei și Muzeul Zoologic (ultimele două sub egida Universității). Casa memorială Emil Isac este, la rândul ei, un alt important edificiu cultural. Câteva case de editură își au sediul la Cluj-Napoca, printre care Dacia, Casa Cărții de Știință, Limes, Biblioteca Apostrof, Eikon, Idea, Grinta, Presa Universitară Clujeană, Echinox, Paralela 45 (filiala), Studia, Clusium, Napoca Star, Renașterea, Sapientia, Kriterion, Argonaut etc. Municipiul Cluj-Napoca găzduiește și o serie de instituții culturale străine: • Centrul Cultural Francez • Centrul Cultural American „J.F. Kennedy” • Centrul Cultural Britanic • Centrul Cultural German Cluj-Napoca (Deutsches Kulturzentrum Klausenburg) • • • • Centrul Cultural Italian Centrul de Artă și Cultură Japoneză Centrul Cultural Sindan Centrul Cultural Coreean

275

Primele semne ale cinematografiei au apărut la Cluj la Palatul Bánffy, interior începutul secolului XX. În 1913 regizorul Jenő Janovics, pionier al cinematografiei și director al Teatrului din Cluj, a început colaborarea cu casa pariziană de filme Pathé și a turnat în oraș mai multe filme printre care Murgul șarg (în orig. Sárga csikó) și Din grozăviile lumii. Pe 3 iunie 2006, municipiul a fost gazda celui mai important eveniment muzical al anului în România, gala decernării premiilor MTV România.

Festivaluri
• • • • • • • • Festivalul Internațional de Film Transilvania Comedy Cluj Serile Filmului Gay Festival "Temps d'images" Festivalul Internațional de Chitară Transilvania Toamna Muzicală Clujeană Transilvania Jazz Festival Serile de artă medievală din Turnul Croitorilor

Kürtőskalács la Cluj

Cluj-Napoca

276

Gastronomie
• Năsal - un caș regional, unic în lume • Varză à la Cluj • Kürtőskalács

Educație
Pentru detalii, vezi: Învățământul în Cluj-Napoca. Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) este cea mai mare universitate din țară, cu peste 45 500 de studenți în 105 de specializări (din care 98 în română, 52 în maghiară, 13 în germană și 4 în engleză). Numele instituției provine de la două personalități marcante ale Transilvaniei, cercetătorul român Victor Babeș și matematicianul maghiar János Bolyai. De asemenea, orașul găzduiește alte opt universități, printre care Universitatea Tehnică, USAMV, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Universitatea de Artă și Design, precum și un număr mare de licee (v. Învățământul în Cluj-Napoca). În 1872, împăratul Francisc Iosif a fondat Universitatea din Cluj, iar în 1881, aceasta a fost redenumită Universitatea Francisc Iosif (József Ferenc Tudományegyetem). După sfârșitul primului război mondial, la data de 12 mai 1919 se înființează Universitatea „Daciei Superioare” din Cluj, denumită apoi Universitatea „Regele Ferdinand I”. Primul rector al noii universități Universitatea Babeş-Bolyai - în interiorul clădirii românești a fost Sextil Pușcariu. În 1940, în urma Dictatului de la centrale Viena, universitatea românească a fost mutată la Sibiu și Timișoara. Pe de altă parte, în 1919, imediat după încheierea primului război mondial, universitatea maghiară a fost mutată la Budapesta, unde a rămas până în 1921, când a fost din nou mutată, de această dată la Seghedin. În perioada 1940-1945, când Clujul a revenit temporar în administrarea Ungariei, universitatea s-a mutat la Cluj. Finalmente, în 1945 a fost mutată înapoi la Seghedin și redenumită Universitatea Seghedin. În municipiu se află mai multe biblioteci publice, unele fiind printre cele mai mari din țară. Cele mai importante sunt: • Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”; • Biblioteca Academiei (filiala); • Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. În paralel, există numeroase biblioteci pe lângă diverse instituții educative sau culturale.

Cercetare
Clujul este și un important centru al elitelor din domeniul științei. În cadrul Filialei din Cluj a Academiei Române, își desfășoară activitatea următoarele institute profilate pe cercetarea științifică fundamentală: Arhiva de Folclor a Academiei Române, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, Institutul de Istorie „G. Bariț” [30] (care are și un departament de cercetări socio-umane), Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” [31], Centrul de Studii Transilvane [32], Institutul de Speologie „Emil Racoviță” (secție), Institutul de Geografie (secție) și „Observatorul astronomic” (secție a Institutului Astronomic al Academiei Române din București). Anual, este organizată manifestarea științifică „Zilele academice clujene”. La Cluj funcționează, de asemenea, filiale ale Academiei de Științe Medicale, respectiv ale Academiei de Șiințe Tehnice din România.

Cluj-Napoca Tot în Cluj mai activează numeroase institute naționale de cercetare-dezvoltare, precum și din diferite ramuri: Institutul de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” [33], Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare (INCDTIM) [34], Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice [35], Institutul pentru Tehnica de Calcul, Coneural – Centrul pentru Cercetări Cognitive și Neuronale [36], Institutul de Cercetări Electronice, Institutul de Cercetare pentru Instrumentație Analitică (filială INOE-2000), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Geologie, Geofizica, Geochimie și Teledetectie (IGR) – filiala Cluj, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare, Institutul pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere.

277

Viața religioasă
Pentru detalii, vezi: Religia în Cluj-Napoca.

Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor

Cluj-Napoca

278

Templul Memorial al Deportaţilor din Cluj

Biserica Ortodoxă din Deal, prima biserică ortodoxă din Cluj (sec. al XVIII-lea)

Municipiul Cluj Confesiunea Reformați Greco-catolici Romano-catolici Mozaici Ortodocși Luterani Unitarieni Baptiști Penticostali 1930 [37] 2002 [38]

26,69 % 22,62 % 20,12 % 13,39 % 11,84 % 2,40 % 2,11 % 0,22 % < 0,01 %

12,20 % 5,81 % 5,52 % 0,07 % 69,20 % 0,19 % 1,06 % 1,19 % 2,60 %

Viața religioasă cunoaște vechi tradiții și o mare diversitate în municipiul Cluj. Aici își au sediul o mitropolie, patru episcopii ale diferitelor culte, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreiești, dintre care una vie până în prezent. Cele cinci episcopii sunt:

Cluj-Napoca • • • • • Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului (ortodoxă), Episcopia de Cluj-Gherla (greco-catolică), Episcopia Reformată a Ardealului, Episcopia Unitariană, Episcopia Evanghelică.

279

Lăcașuri de cult
În Cluj-Napoca se găsesc o serie de lăcașuri de cult reprezentative, cum ar fi: • • • • • • • • • Biserica Bob Biserica Evanghelică-Luterană Biserica Franciscană Biserica Ortodoxă din Deal Biserica Piariștilor Biserica Reformată Biserica Calvaria Biserica Sf. Petru și Pavel Biserica Sfântul Mihail

• Biserica Unitariană • Biserica cu Cocoș • Sinagoga Neologă (Templul Deportaților)

Presă
Cel mai difuzat cotidian clujean după tiraj este Făclia, publicat în perioada post-decembristă, până în 2007, sub denumirea de Adevărul de Cluj. Principalii săi competitori sunt Ziua de Cluj și Monitorul de Cluj. Până în iunie 2007, exista și un al patrulea cotidian local de limbă română, Ziarul Clujeanului, însă acesta a fost transferat online, ultimul număr tipărit apărând pe 8 iunie 2007. Din toamna anului 2007, pe piața locală au apărut două cotidiene gratuite: Informația Cluj și Cluj Expres. Săptămânalul Clujeanul, primul din seria săptămânalelor locale editate de trustul de media MediaPro, este singurul ziar din Cluj-Napoca auditat regulat de Biroul Român de Audit al Tirajelor, în conformitate cu uzanțele internaționale în domeniu. Clujeanul înregistrează în acest moment cel mai mare tiraj auditat în Transilvania, dintre publicațiile locale cu caracter editorial (cu o audiență de 54 000 de cititori pe ediție).
Interiorul Biserii Franciscane

Cluj-Napoca

280

La Cluj-Napoca apar și alte ediții de Transilvania ale cotidienelor naționale, precum România liberă Ziarul financiar, Pro Sport sau Gazeta sporturilor. În ianuarie 2008, Evenimentul zilei a închis ediția regională care avea sediul la Cluj. În 15 aprilie 2008 a apărut prima ediție a cotidianului regional Gardianul de Transilvania-Banat. Publicația acoperă 14 județe și este disponibilă și on-line: [39]. Principalele reviste de cultură și literatură sunt: Apostrof, Idea, Steaua, Tribuna și Echinox. În mare parte, presa radiofonică clujeană a fost preluată de posturile de Câteva ziare şi reviste publicate la Cluj. radio naționale și retransmite pe frecvențe locale programele de la București și parțial programe locale. Cele mai populare posturi de radio sunt Radio Transilvania Cluj (100% local), Radio Cluj (radioul de stat), Radio Impuls (care retransmitea în trecut Radio 21), Kiss FM, Pro FM, Radio Guerilla (fost CD Radio), Magic FM (fost Star FM, fost Uniplus) și Mix FM. Situația este asemănătoare în ceea ce privește televiziunea. Un singur post de televiziune transmite pe frecvență proprie, și anume NCN. În 2003, Consiliul Național al Audiovizualului a acordat o licență audiovizuală proprie studioului teritorial Cluj al Televiziunii Române, urmând ca în viitorul apropriat acesta să emită pe o frecvență proprie. Alte posturi de televiziune care transmit programe locale sunt Pro TV, Antena 1, Realitatea TV, Alpha TV și One TV. O importantă agenție de știri din România, Mediafax, are un flux local de știri, Transilvania. Presa de limba maghiară este activă la nivel local prin două gazete: Szabadság și Krónika. În oraș se află și redacția săptămânalului Erdélyi Napló, precum și redacțiile revistelor culturale Korunk și Helikon. Radio Cluj transmite săptămânal 34 de ore în limba maghiară, iar TVR Cluj transmite 4 ore săptămânal emisiuni în această limbă. Pe lângă acestea există și posturi de radio private dedicate comunității maghiare.

Sănătate
Important centru medical, datorat și impunerii sale ca un prestigios centru universitar, în Cluj-Napoca funcționează mai multe instituții medicale, clinici, institute și spitale de elită din România.

Sport
Cele mai importante cluburi de fotbal din oraș sunt CFR 1907 Cluj și U Cluj. Clubul feroviar, găzduit pe Stadionul Dr. Constantin Rădulescu, este cunoscut la nivel european datorită ascensiunii acestuia în perioada 2003-2008. Printre rezultatele importante ale acestui club, se află câștigarea Ligii I și a Cupei României în 2008 și o participare în Liga Campionilor UEFA în sezonul următor, începută cu o victorie cu 2-1 pe terenul vicecampioanei Italiei, AS Roma, și cu un egal pe teren propriu în fața echipei Chelsea Londra. Clubul universitar, găzduit pe Stadionul Ion Moina, are în palmaresul său istoric mai multe succese, precum clasarea pe locul 2 în capionatul de fotbal al României în sezonul 1932-1933, câștigarea Cupei României în 1964-1965, optimile de finală în Cupa Cupelor Europene (1965-1966) și turul I al Cupei UEFA. Unul din antrenorii legendari ai echipei U Cluj a fost Ștefan Kovács. Între celelalte echipe cu tradiție se numără echipele de polo pe apă CSM Cluj (clasată pe locul 3 în Campionatul României la polo în anul 1980) și Viitorul Cluj, echipele de rugby (Universitatea Cluj), baschet (Universitatea Cluj), handbal (U Cluj), volei și fotbal feminin (echipa Clujeana) și echipele de raliu Napoca Rally Team și Hiparion Invest Rally Team.

Cluj-Napoca

281

Locuri în Cluj-Napoca
Pentru detalii, vezi: Lista locurilor în Cluj-Napoca. Obiective notabile în Cluj-Napoca:

Monumente și clădiri
• Biserica "Sfântul Mihail" • Biserica Reformată • Catedrala Ortodoxă a Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului • Catedrala "Schimbarea la Față", a Episcopiei de Cluj-Gherla • Biserica "Calvaria" • Biserica Franciscană • Casa și Statuia lui Matia Corvin • Palatul Bánffy • Biserica Piariștilor • Teatrul Național și Opera Română • Bastionul Croitorilor • Biserica Bob

Muzee
• Muzeul de Artă - un muzeu de artă, situat în palatul contelui Bánffy. • Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei expozițiile permanente sunt împărțite pe secțiuni, care concentrează fiecare perioadă majoră de timp. • Muzeul Etnografic al Transilvaniei - cu o vechime de peste 80 de ani, este cel mai mare de acest gen din România. • Muzeul Satului - cel mai cuprinzător muzeu în aer liber din România și al șaselea din Europa. • Muzeul de Speologie "Emil Racoviță" - singurul muzeu din România dedicat memoriei savantului Emil Racoviță și științei peșterii.

Biserica Sfântul Mihail, cel mai impunător edificiu în stil gotic din Cluj. Detaliu

Suburbii, străzi și alte zone
• Bulevardul Eroilor - una dintre cele mai vechi străzi din oraș, cu edificii din secolele XVIII - XX pe ambele părți, leagă Piața Unirii de Piața Avram Iancu

Palatul Szeky

• Bulevardul Regele Ferdinand - principala stradă comercială, reamenajată de la mijlocul secolului al XIX-lea și până în zilele noastre

Cluj-Napoca • Piața Unirii - clădiri vechi cu o arhitectură impresionantă, culminate de centrata Biserica Sf. Mihail • Centrul istoric al orașului - cu clădiri construite începând cu secolul al XV-lea • Cartierul Mănăștur - are o populație de aproximativ 100 000 de locuitori • Cartierul Grigorescu - cartier rezidențial • Cartierul Gheorgheni - cartier construit în anii 60 după un plan urbanistic ce a inclus numeroase spații verzi, parcuri și zone de agrement • Grădina Botanică - cea mai bogată grădină botanică din Europa centrală și de est • Parcul Central, cu o vechime de peste 100 de ani • Cetățuia - fortificație dispusă pe dealul cu același nume de unde se poate admira cea mai frumoasă panoramă a Clujului • Cimitirul Hajongard
Parcul Central noaptea

282

Viață de noapte
• Bamboo • Diesel Club - cel mai luxos club din Cluj, găzduiește cele mai extravagante petreceri și cele mai dorite concerte. • Obsession Club - clubul cu suprafața cea mai mare din Transilvania, cu o capacitate de 1 000 de persoane, sistem audio performant cu peste 30 de mii de wați și lumini de ultimă generație [40] • Pizza More - Cea mai mare pizzerie din Cluj, cu o terasă de vară de peste 400 locuri, situată în apropierea campusului universitar Babeș.

Cluj-Napoca

283

În împrejurimi
• Castelul Bánffy - un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonțida, la 32 de km de Cluj-Napoca.[41] • Parc de sculpturi monumentale din fân [42]

Evenimente
Pentru detalii, vezi: Cronologia istorică a Clujului. • 124 - Este fondat Municipium Aelium Hadrianum Napoca de către administrația romană din Dacia • 170 - Împăratul Marcus Aurelius ridică municipiul Napoca la rang de colonia • 1143 - Colonizarea sașilor • 1241 - Clujul este distrus în timpul invaziei tătaro-mongole, cetatea Clujului fiind refăcută în a doua jumătate a secolului al XIII-lea pe malul drept al Someșului Mic în zona de acum a Pieței Muzeului • 1405 - Sigismund de Luxemburg acordă Clujului dreptul de oraș liber • 1443 - Se naște Matia Corvin • 1550 - Gáspár Heltai înființează o tipografie la Cluj • 1581 - Este înființat Colegiul Iezuiților, precursor al universității de astăzi • 1601 - Baba Novac, ostaș de seamă al lui Mihai Viteazul, este ars de viu împreună cu preotul Saski • 1711 - Orașul intră sub dominație austriacă • 1774 - Începe construcția palatului Bánffy • 1776 - Colegiul Piariștilor își începe activitatea cu patru facultăți (filosofie, chirurgie, drept și științe naturale). • 1790 - Devine capitala Transilvaniei • 1791 - Începe pavarea străzilor cu piatră • 1820 - Începe dărâmarea oficială a turnurilor și zidurilor orașului, operațiune încheiată in 1896 • 1827 - 247 de lămpi sunt instalate în străzile și piețele Clujului • 1848 - Revoluția de la 1848 • 1870 - Este inaugurată gara Cluj • 1872 - Autoritățiile înființează Universitatea Franz Josef din Cluj, cu predare în limbile maghiară, germană și română. Decretul de înființare a fost semnat de împăratul Franz Joseph în toate cele trei limbi, pe exemplarul român semnând „Francisc Iosifu”. • 1892 - Prima centrală telefonică cu 62 de abonați • 1894 - Procesul memorandiștilor • 1898 - Primul aparat Röntgen • 1918 - În urma Primului Război Mondial, Clujul devine oraș al României Mari. • 1919 - Este inaugurată Universitatea Românească din Cluj. Universitatea maghiară din Cluj se refugiază la Seghedin. • 1928 - Primul avion de călători aterizează la Cluj
Statuia Sfântului Gheorghe din fața Bisericii Reformate. Originalul, realizat de meșterii clujeni Martin și Gheorghe, se află la Praga

Cluj-Napoca • 1932 - Márton Áron, renumitul epicop romano-catolic de Alba Iulia își începe mandatul la Cluj ca preot universitar. • 20 august 1940 - Dictatul de la Viena aduce orașul din nou sub autoritatea ungară. Universitatea românească din Cluj se refugiază la Sibiu • 1944 - La 11 octombrie are loc eliberarea Clujului în al Doilea Război Mondial, forțele armate maghiare și germane fiind respinse. • 1945 - Administrația românească își reintră în drepturi la Cluj. Universitatea maghiară din Cluj se refugiază la Seghedin, unde continuă să funcționeze până astăzi. Universitatea românească refugiată la Sibiu se mută din nou la Cluj. Se înființează Universitatea "Bolyai", universitate de stat cu limba de predare maghiară. • 1947 - Prin tratatul de la Paris, partea Transilvaniei ce fusese anexată la Regatul Maghiar, cu șapte ani înainte, era din nou recunoscută ca parte a României. • 30 decembrie 1947 - Începuturile României comuniste • 1954 - Prima emisiune de la Radio Cluj • 12 august 1956 - În fața Bisericii Piariștilor este săvârșită liturghia duminicală greco-catolică, la care participă peste 5.000 de credincioși, în ciuda faptului că BRU fusese interzisă de autoritățile comuniste. Numeroși participanți sunt arestați, iar preotul Vasile Chindriș este condamnat la 10 ani de închisoare. • 1959 - Are loc fuziunea celor două universități, Universitatea „Bolyai” și Universitatea „Babeș” • • • • • • • • • • • • • 1959 - Pornește primul troleibus clujean 1966 - Potrivit recensămîntului oficial comunitatea maghiară ajunge sub pragul de 50% din populația orașului 1974 - Clujul primește numele Cluj-Napoca 1985 - Întreruperea emisiei postului Radio Cluj 1989 - Revoluția anticomunistă. Începutul democrației 1992 - Este ales primar Gheorghe Funar, care va iniția diverse măsuri considerate provocatoare, atât de comunitatea maghiară cât și de oponenții săi politici. 1993 - Fenomenul „Caritas” 1994 - Gheorghe Funar autorizează primele lucrări de cercetare arheologică în piața din fața statuii regelui Matia Corvinul 2002 - Recensământul general indică o populație totală de 318 027 locuitori, care plasează Cluj-Napoca pe locul 3 între cele mai mari orașe ale României. 2004 - Este ales primar Emil Boc (Alianța D.A. PNL-PD) 2008 - Este reales primar Emil Boc din partea PD-L 2008, decembrie - Emil Boc (PD-L) renunță la funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca și devine prim-ministru al României. 2009, 15 februarie - Este ales primar Sorin Apostu (PD-L)

284

Cluj-Napoca

285

Personalități
Pentru detalii, vezi: Lista personalităților clujene. • Nicolae Balotă (n. 1925), scriitor, eseist • George Bariț (1812-1893), istoric, politician și publicist român, întemeietorul presei românești din Transilvania • Zaharia Bârsan (1878-1948), actor, regizor, primul director al Teatrului Național din Cluj • Lucian Blaga (1895-1961), filosof și scriitor • Ștefan Bocskay (1557-1606), principe al Transilvaniei • Farkas Bolyai (1775-1856), matematician • János Bolyai (1802-1860), matematician, fondatorul geometriei non-euclidiene (în paralel cu Lobacevski) • Alexandru Borza (1887-1971), biolog, fondator al Grădinii Botanice din Cluj • Ioan Căianu, (1629-1687), călugăr franciscan transilvănean, primul autor de muzică cultă din Transilvania • Corneliu Coposu (1914-1995), președinte PNȚCD • Doina Cornea (n. 1929), traducătoare, disidentă anticomunistă din România, politician PNȚCD • Matia Corvin (1443-1490), rege al Ungariei • Francisc David (1510?-1579), teolog, fondatorul Bisericii Unitariene • Horia Demian (1942-1989), baschetbalist • Gheorghe Dima (1847-1925), compozitor și dirijor • Ionel Haiduc (n. 1937), chimist, academician, din 5 aprilie 2006 președinte al Academiei Române • Iuliu Hațieganu (1885-1959), om de știință, doctor, politician (P.N.Ț.) • Gáspár Heltai (1510-1574), pastor luteran, tipograf și scriitor • Iuliu Hossu (1885-1960), episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, cardinal • Emil Isac (1886-1954), poet • Romulus Ladea (1901-1970), sculptor • Alexandru I. Lapedatu (1876-1950), istoric • Ioan Lupaș (1880-1967), istoric • Iuliu Maniu (1873-1953), prim-ministru al României, președinte al PNȚ • Andrei Marga (n. 1946), filosof, rector al Universității „Babeș-Bolyai”, ministru al învățământului • János Martonyi (n. 1944), om politic, ministru de externe al Ungariei • Dimitrie Michail (1886-1956), medic, profesor și decan al Facultății de Medicină din Cluj
Emil Racoviţă Matia Corvin, rege al Ungariei Iuliu Maniu - portret şi semnătură

• Dimitrie Negru (1883-1955), medic, profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, a înființat Institutul de Radiologie din Cluj • Ioan Piuariu Molnar (1749-1815), medic, filolog și traducător • Gheorghe Mureșan (n. 1971), baschetbalist • Emil Petrovici (1899-1968), lingvist, academician • Florin Piersic (n. 1936), actor • Carol Popp de Szathmáry, pictor • David Prodan (1902-1992), istoric

Cluj-Napoca • Sextil Pușcariu (1877-1948), lingvist și istoric literar, primul rector al Universității din Cluj • Emil Racoviță (1868-1947), biolog, speolog și explorator • Ion Rațiu (1917-2000), politician PNȚCD • Sándor Reményik (1890-1941), poet • Dumitru D. Roșca (1895-1980), filosof, academician • Ioan I. Russu (1911-1985), istoric, filolog, academician • Heinrich Schönfeld (1900-1954), fotbalist, golgheter al echipei italiene Torino (1924) • István Szamosközy (1570-1612), istoric • Sigismund Toduță (1908-1991), compozitor • Cornel Țăranu (n. 1934), compozitor, academician • László Tőkés (n. 1952), om politic, episcop al Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, europarlamentar din 2007 • Alexandru Vaida-Voievod (1872-1950), medic, politician PNȚ și publicist român
David Francisc

286

Corneliu Coposu

• • • •

Ion Vartic (n. 1944), critic literar și eseist, director al Teatrului Național din Cluj Ion Vlad (n. 1929), critic și istoric literar, fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” Abraham Wald (1902-1950), matematician Gheorghe I. Anghel, pictor și poet român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, doctor în arte vizuale

Vezi și
Pentru detalii, vezi Subiecte Cluj-Napoca. • Villa rustica de la Cluj-Napoca

Galerie de imagini
Pentru detalii, vezi: Imagini din Cluj-Napoca.

Cluj-Napoca

287

Biblioteca Centrală Universitară

Parcul Central

Biserica Sf. Mihail, cu Statuia lui Matei Corvin

Bulevardul Regele Ferdinand

Universitatea „Babeș-Bolyai”

Turnul neogotic al Bisericii Sfântul Mihail

Bastionul Croitorilor

Biserica Calvaria

Intrarea în Biserica Franciscană

Cluj-Napoca, zona centralǎ (râul Someș, strada Dragalina)

Cluj-Napoca, Piața Lucian Blaga și Biblioteca Centrală Universitarǎ

Intersecția str. Horea, Regele Ferdinand și P-ța Mihai Viteazul

Cluj-Napoca, zona centralǎ, strada Petru Maior

Imagini din Cluj-Napoca, zona centralǎ (str. Horea)

Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitarǎ

Note
[1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Cluj-Napoca& language=ro& params=46_46_0_N_23_36_0_E_type:city [2] „ Populația stabilă la 18.03.2002 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ rpl2002rezgen1/ 5. pdf)” (în română). INSSE. 18 martie 2002. . Accesat la 18 martie 2002. [3] x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă [4] http:/ / www. primariaclujnapoca. ro [5] http:/ / toolserver. org/ ~dschwen/ iip/ wip. php?f=Josephinische_Landaufnahme_pg083. jpg [6] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Cluj-napoca?action=edit& section=0 [7] Buletinul Oficial al RSR, Partea I, vineri, 18 octombrie 1974. (http:/ / commons. wikimedia. org/ wiki/ File:Napocirea_Clujului. jpg) [8] Idem. [9] Vezi Istoria Clujului, sub redacția acad. prof. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1974, p. 25-49 [10] Gravura din anul 1617 a fost făcută de Georg Houfnagel după desenul lui Egidius van der Rye (stampa a fost realizată în atelierul Braun şi Hagenberg).

Cluj-Napoca
[11] Raoul Șorban – Invazie de stafii. Însemnări și mărturisiri despre o altă parte a vieții (Editura Meridiane, București, 2003) [12] Ioan Drăgan, membru al Comisiei de Heraldică, filiala Cluj și director al Arhivelor Naționale Cluj: „Stema care este folosită acum nu a fost aprobată niciodată și, prin urmare, folosirea ei constituie o încălcare a legilor în vigoare” ( Stema Clujului e folosită ilegal, publicat în Gazeta de Cluj, 18 aprilie 2005 (http:/ / www. gazetadecluj. ro/ fullnews1. php?ID=3564& IDQ=stema)) [13] Primăria Cluj-Napoca: Planificare strategică (http:/ / www. primariaclujnapoca. ro/ proiecte-dezbateri/ Analiza preliminara. pdf) [14] „ Cele mai mari zece orașe ale României (http:/ / www. agerpres. ro/ english/ index. php/ component/ k2/ item/ 173. html)” (în Romanian). Agerpres. 2 februarie 2010. . Accesat la 13 iunie 2010. [15] Institulul Național de Statistică Recensământul populației și al locuințelor - martie 2002 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia_recensamant02. xls) [16] Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate (http:/ / varga. adatbank. transindex. ro/ ?pg=3& action=etnik& id=5290) [17] Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002 (http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp?regiune_id=2140& judet_id=2295& localitate_id=2296) [18] Istoria Clujului, ed. cit., p. 102 [19] Ibidem, p. 222-223 [20] Pascu et al., Clujul (ghid istoric), 1957, p. 60 [21] Jakab Elek, Kolozsvar Tortenete, II, Okleveltar, Budapesta, 1888, p. 750 [22] Katona Lajos, Kolozsvar terulete es nepessege, în „Kolozsvari Szemle”, 1943, no.4, p. 294 [23] Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate (http:/ / varga. adatbank. transindex. ro/ ?pg=3& action=etnik& id=5800) [24] Structura etno-demografică a României (http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp?regiune_id=2140& judet_id=2295& localitate_id=2367) [25] Orașe înfrățite cu Cluj-Napoca (http:/ / www. primariaclujnapoca. ro/ orase-infratite. html) [26] Hotnews.ro: „Cele mai scumpe orașe din România“ (http:/ / www. hotnews. ro/ articol_43841-Cele-mai-scumpe-orase-din-Romania. htm) publicat la 2 martie 2006 [27] Gazeta de Cluj: „Clujul are 19 milionari“ (http:/ / www. hotnews. ro/ pp_articol_7521-Clujul-are-19-milionari. htm) publicat la 21 noiembrie 2005 [28] http:/ / www. ratuc. ro/ [29] http:/ / www. macluj. ro/ [30] http:/ / www. history-cluj. ro/ [31] http:/ / www. ictp. acad. ro/ [32] http:/ / www. centruldestudiitransilvane. ro/ [33] http:/ / www. maxpages. com/ instdechimie [34] http:/ / www. itim-cj. ro/ [35] http:/ / www. icb. dntcj. ro/ [36] http:/ / www. coneural. org/ [37] Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 588. [38] Recensământ 2002 (http:/ / recensamant. referinte. transindex. ro/ ?pg=3& id=819) [39] http:/ / www. gardianuldetransilvania. ro [40] Raluca Racolciuc: „O nouă obsesie în Cluj – Clubul Obsession“ (http:/ / www. hotnews. ro/ pp_articol_7832-Obsesie-de-Cluj. htm) publicat în cotidianul Bună ziua, Ardeal, ediția din 2 decembrie 2005 [41] A fost denumit adesea „Versailles-ul Transilvaniei”. Din păcate, el se află actualmente într-o stare avansată de degradare. [42] Executate de Ernö Bartha, ele se află în satul Vlaha, la 15 km de Cluj-Napoca. (http:/ / www. ernobartha. com/ portfolio/ sculpturepark. aspx)

288

Bibliografie
• • • • • • • Victor Lazăr, Clujul, București, Cultura Națională, 1923 Ștefan Pascu, Iosif Pataki, Vasile Popa, Clujul (ghid istoric), Cluj, 1957 Ștefan Pascu, Viorica Marica, Clujul medieval, București, Editura Meridiane, 1969 Aurel Anton, Cluj. Ghid turistic al județului, București, Editura pentru Turism, 1973 Ștefan Pascu (sub redacția), Istoria Clujului, Cluj-Napoca, 1974 Stelian Neagoe, Viața universitară clujeană interbelică, vol. I-II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980 Justin Ceuca, Constantin Cubleșan, Roxana Manilici, Teatrul Național Cluj-Napoca (1919-1994). Teatrul românesc din Transilvania - 240 de ani, studiu monografic, Cluj-Napoca, 1994

• Dorin Alicu, Cluj-Napoca, de la începuturi până azi, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1995 • Cluj-Napoca, inima Transilvaniei (album), Cluj-Napoca, Editura Studia, 1997

Cluj-Napoca • • • • • • Gheorghe Bodea, Clujul vechi și nou, Cluj-Napoca, 2002 Cluj-Napoca. Ghid, Editura Sedona, 2002 Cluj-Napoca = Claudiopolis, București, Noi Media Print, 2004 Lukacs Jozsef, Povestea „orașului-comoară”, Cluj-Napoca, Editura „Biblioteca Apostrof”, 2005 Gabriela Popa, Liviu Stoica - ”Cluj-Napoca City Guide”, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 978-973-0-04701-1 Gabriela Popa, Liviu Stoica - ”Cluj-Napoca Illustrated Guide”, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 978-973-0-04521-5

289

Legături externe
Site-uri oficiale
• Primăria municipiului Cluj-Napoca (http://www.primariaclujnapoca.ro/) • Website oficial al orașului (http://www.clujnapoca.ro/) • Recensământul 2002 (http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=3&id=819)

Despre Cluj-Napoca
• Cluj-Napoca, Orașul comoară al Transilvaniei (http://clujonline.com/ro/index.htm) • Director de informații (http://www.cluj.info/) • Director de adrese cu hartă interactivă (http://www.cluj4all.com/) • Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A. - orașul Cluj (http://lcweb2. loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=1340) • Clujul de ieri: istorie, clădiri, heraldică, secrete (http://clujul-online.ro/)

Cultura clujeană
• • • • • Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/) Teatrul Național „Lucian Blaga” (http://www.teatrul-lucian-blaga.ro/) Muzeul Național de Artă (http://www.macluj.ro/) Filarmonica de Stat „Transilvania” (http://www.filacluj.ro) Biblioteca Județeană „Octavian Goga” (http://www.bjc.ro)

Monumente istorice
• Biserica „Învierea Domnului” (biserica Bob) (http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument. php?id=331) • Biserica evanghelică (http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument.php?id=247) • Biserica parohială Sfântul Mihail (http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument.php?id=304) • Biserica reformată (Biserica cu Cocoș) (http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument.php?id=238) • Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Mănăștur – „Calvaria” (http://enciclopedie.referinte. transindex.ro/monument.php?id=232) • Biserica unitariană (http://enciclopedie.referinte.transindex.ro/monument.php?id=258)

Cluj-Napoca

290

Învățământul clujean
• • • • • • Universitatea „Babeș-Bolyai” (http://www.ubbcluj.ro) Universitatea Tehnică (http://www.utcluj.ro) Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” (http://www.umfcluj.ro) Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (http://www.usamvcluj.ro) Academia de Muzică „Gheorghe Dima” (http://www.amgd.ro) Universitatea de Artă și Design (http://www.uad.ro)

Presa clujeană
• • • • • • • • Ziua de Cluj (cotidian tipărit și online) (http://www.ziuadecj.ro/) CityNews Cluj (cotidian online) (http://www.citynews.ro/cluj/) Adevărul de Seară Cluj (cotidian tipărit și online) (http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/) Monitorul de Cluj (cotidian tipărit și online) (http://www.monitorulcj.ro/) Clujeanul (online) (http://www.clujeanul.ro/) Făclia (http://ziarulfaclia.ro/) Foaia Transilvană (cotidian online) (http://www.ftr.ro/) Napoca Cable Network Cluj (NCN Cluj) - post local de televiziune (http://ncn.ro/)

• Revista Tribuna (http://www.revistatribuna.ro/)

Imagini
• • • • Înregistrări din 9 Septembrie 1989 (http://www.youtube.com/watch?v=joLktKlNUjE) Clujul de ieri -1908- si de azi -2007- in imagini (http://www.lacluj.ro/pages/galerie-foto.php?lang=EN) Imagini panoramice din Cluj (http://transilvanart.ro/index.php?p=portfolio&sp=4&open=8) Imagini contemporane din Cluj (http://www.facebook.com/ILoveCluj?sk=photos)

Hărți
• Hartă interactivă a municipiului Cluj Napoca (http://www.harta-turistica.ro/map.php?ID=2) • Harta Cluj-Napoca Obiective turistice de interes (http://maps.google.com/maps/ms?ie=UTF8&hl=en& z=15&ll=46.768881,23.589835&spn=0.010876,0.033646&t=h&om=0&msid=105631016851501114654. 00000111c2d86a8e32c7b&msa=0) • Hartă accesibilizată (pentru persoane cu dizabilități) a străzilor din Cluj Napoca (http://www.pontes.ro/ro/ harti/index.php) • Hartă a traseelor de transport public (http://www.harta-ratuc-cluj-napoca.netai.net)

Altele
• Regia Autonomă Transport Urban Călători Cluj-Napoca (http://www.ratuc.ro/) • Informații despre Cluj, pe site-ul BJC (http://www.bjc.ro/infoutil/modules.php?name=Web_Links) • Informații despre firmele din Cluj-Napoca (http://www.firmeclujnapoca.ro)

Timișoara

291

Timișoara
Timișoara —  Municipiu  —

Piața Victoriei noaptea

Stemă

Timișoara
Poziția geografică Coordonate: Coordonate: 45°44′58″N 21°13′38″E45.74944, 21.22722 Țară Regiune de dezvoltare Județ Atestare documentară 1212/1244
[1]

45°44′58″N 21°13′38″E45.74944, 21.22722
 România

[1]

Vest Timiș

Timișoara

292

Guvernare  - Primar Suprafață  - Municipiu  - Metropolitană Altitudine Populație (2002)
[2]

Gheorghe Ciuhandu (PNȚCD, ales 1996)

130,5  km² 1070,4 km² 89 m.d.m.

 - Municipiu  - Densitate  - Metropolitană

317660 locuitori 2575 loc./km²  367347 Site: Primăria Timișoara
[3]

(ro hu en de sr)

Timișoara în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1773 [4] Click ( aici ) pentru imagine interactivă
modifică [5]  

Timișoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár. În traducere: „cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2009, având 312.113 locuitori, era al treilea oraș ca populație din România.[6] Numele localității vine de la râul Timiș (trecând la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus.

Geografie
Timișoara este situată în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Câmpiei de Vest), în zona de divagare a râurilor Timiș și Bega. Apele celor două râuri au format aici un ținut foarte mlăștinos și frecvent inundat. Timișoara însă s-a dezvoltat într-unul din puținele locuri pe unde se puteau trece mlaștinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificație în jurul cetății, însă au favorizat și o atmosferă umedă și insalubră, precum și proliferarea epidemiilor de ciumă și holeră, care au menținut relativ scăzut numărul de locuitori și au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetății. Cu timpul însă rețeaua hidrografică a zonei a fost desecată, îndiguită și deviată. În urma acestor

Timișoara lucrări râul Timiș a încetat să mai străbată orașul. Îmbunătățirea terenului a fost realizată în mod ireversibil prin construirea Canalului Bega începând cu 1728 și desecarea completă a mlaștinilor din împrejurimi. Totuși, terenul de pe raza orașului moștenește o pânza freatică aflată la o adâncime de numai 0,5 - 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor înalte. Ora locală este ora oficială a României, și anume Ora Europei de Est.

293

Clima
La fel ca toată România, Timișoara are un climat temperat-continental. Temperatura medie anuală este de 11,1 °C (2006), cu influențe climatice ale maselor de aer submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre Marea Adriatică) și oceanice (mase de aer umed care provin dinspre Atlantic).
Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)* Perioada 1901-2000 2006 Ian -1,5° -1,7° Feb 0,6° 0,0° Mar 5,7° 5,0° Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov 5,7° 6,4° Dec 1,2° 2,1° Anual 10,7° 11,1°

11,1° 16,3° 19,6° 21,5° 20,9° 16,8° 11,2° 12,4° 16,2° 19,5° 23,6° 20,1° 17,5° 12,5°

Maxima și minima absolută lunară în perioada 1901-2000 Anul Maxima Anul Minima 1979 17,4° 1963 1994 20,5° 1935 1952 1950 1950 1938 1939 1952 1946 1935 1926 1957 20,2° 1927

28,2° 32,0° 34,5° 38,4° 39,6° 41,0° 39,7° 33,8° 27,1° 1932 1931 1935 1962 1962 1949 1970 1971 2,2° 5,9° 5,0° 1922

-35,3° -29,2° -20,0° -5,2° -5,0°

-1,9° -6,8° -15,4° -24,8°

Precipitații (media lunară și anuală în mm) 1901-2000 2006 39,1 30,3 37,5 41,7 36,5 49,3 48,2 78,8 63,4 50,2 81,0 87,8 58.3 50,4 51,5 98,0 43,9 24,6 49,7 17,4 48,7 31,3 49,4 21,3 583,9 581,1

*Anuarul statistic al României 2007'[1]'

Timișoara

294

Istorie
Pentru detalii, vezi: Istoria Timișoarei. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi. Dar și de cumani, bulgari și valahi (români). La sfârșitul mileniul au urmat maghiarii. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, Regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în 1212 sau în 1266. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat cu centrul administrativ în „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat în regatul ungar.

Catedrala Mitropolitană (1936 – 1946), un simbol al orașului.

Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș au devenit din ce în ce mai importante. Timișoara a primit un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care în urma vizitei sale din 1307 a ordonat construirea aici a unui palat regal. În timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timișoara. Numirea lui Iancu de Hunedoara în funcția de comite de Timiș, în 1440 marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Iancu de Hunedoara a fost cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El a transformat orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său, după ce s-a mutat aici împreună cu familia. Astfel, cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490. Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au avut câteva victorii împotriva armatelor nobilimii, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci, este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului. În 1552 o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pașa atacă și cucerește cetatea,aparată de 2310 militari, transformând-o în capitală de vilayet otoman. Comandantul orașului, Stefan Losonczy, este capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, după o rezistență eroică. În castelul din cetate se va instala un guvernator denumit "vali" sau " beilerbei" (uneori cu rang de pașă sau chiar vizir). Primul valiu sau beilerbei al Timișoarei este numit Kasim pasa, zis Gazi Kasım pașa,fost beilerbei al Budei. Pentru aproape 200 de ani Timișoara se va afla sub dominație otomană, fiind sub control direct al sultanului și având un statut special, ca cel al orașelor Belgrad sau Buda. Cetatea cunoaște importante transformări; bisericile sunt

Timișoara transformate în moschei, numeroși musulmani se stabilesc aici, fortăreața se transformă în baza necesităților strategice otomane. Cu toate acestea, ocupația turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timișoara fiind folosită de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest. După repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucerește cetatea în 1716, deschizând calea dominației austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. Abia în 1920 Banatul se unește cu România iar în Timișoara se instaurează administrația românească. Pentru detalii, vezi: Revoluția română din 1989. Dupa incheirea dualismului Austro-Ungar pentru Timișoara această epocă a reprezentat o perioadă de înflorire, sub aspect economic și demografic. Instituțiile de credit investesc sume importante în dezvoltarea industriei locale, la trecerea în secolul XX aici există numeroase întreprinderi: două fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de gaz, o fabrică de lanțuri, o fabrică de pălării, o fabrică de ciocolată. Prin intermediul canalului Bega Timișoara era legată, prin Tisa și Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale, iar căile ferate facilitau comunicarea cu importante orașe din vestul Europei. Tot în această perioadă a fost introdus tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au asfaltat arterele mari de circulație. În 1899 s-a introdus la Timișoara primul tramvai electric din România. În această perioadă se dezvoltă mult suburbiile cetății, unde există manufacturi și meșteșugari pricepuți. Pentru că Timișoara își pierde importanța militară și era nevoie de o lărgire a spațiului, se decide defortificarea cetății. Astfel, sunt demolate rând pe rând vechile porți ale cetății, se construiesc bulevarde de legătură cu suburbiile iar acestea sunt înghițite rând pe rând de marele oraș. Sfârșitul primului război mondial a văzut populația Timișoarei într-o stare extrem de tensionată. La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara. În aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta, la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica autonomă bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană și declară că va rămâne atașat noului guvern maghiar. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. În data de 16 decembrie 1989 la Timișoara s-a declanșat revoluția care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist din România. Inițial s-a format o mișcare de protest împotriva mutării forțate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriași cât și trecători s-au adunat în fața parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem și s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mișcarea a luat rapid amploare și în centrul orașului s-au adunat zeci de mii de revoluționari. Pe 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu peste 1000 de morți și alte câteva mii de răniți. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceaușist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timișorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamații de la Timișoara, în martie 1990. Cerințele timișorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamației, prin care se cerea ca foștii activiști ai PCR să nu mai poată candida la funcții publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în

295

Timișoara aplicare.

296

Premierele Timișoarei
Pentru detalii, vezi: Cronologia istorică a Timișoarei. • • • • • • • • • • • • • • • • • 1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei; 1728 – începutul canalizării Begăi, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al Romaniei; 1745 – construcția Spitalului Municipal; 1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi; 1771 – primului ziar care a apărut pe teritoriul actual al României și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”; 1823-1826 - Janos Bolyai, servind la garnizoana din Timișoara, lucra la elaborarea geometriei neeuclidiene 1854 – primul serviciu telegrafic într-un oraș al României de azi; 1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz; 1881 – prima rețea de telefonie de pe teritoriul actual al României; 1884 – primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;[7] 1886 – prima stație de salvare din Ungaria și România; 1889 - primul meci de fotbal european din Romania; 1895 – prima stradă asfaltată de pe teritoriul de azi al României; 1897 – primele proiecții cinematografice pe teritoriul actual al țării noastre; 1899 – primul tramvai electric într-un oraș din România de azi; 1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în română, maghiară și germană; [8] 1989 - pornirea revoluției române contra regimului comunist.

Populația
La recensământul din 2002 populația stabilă a orașului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendință negativă, iar densitatea populației de 2.622 locuitori/km². Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009, orașul avea o populație de 312.113 locuitori și 365.545 locuitori în zona metropolitană.[6] [9] Din totalul populației 85,52% sunt români. Cele mai importante comunități etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane (2,25%) și sârbe. De remarcat este că la Timișoara în ultimii ani, datorită creșterii economice a apărut și o importantă comunitate de oameni de afaceri, care însă nu figurează în statisticile oficiale. Dintre aceștia se remarcă în primul rând italienii, cei mai numeroși investitori străini prezenți aici. Alte două comunități în creștere sunt cea slovacă și ucraineană, care beneficiază și de predare în limba maternă în unele unități de învățământ preuniversitar.

Densitatea populatiei in 2009.

Evoluția populației la recensăminte:

Timișoara

297

Structura confesională
Datorită tradiției multietnice și multiconfesionale, Timișoara este un oraș cu una dintre cele mai diversificate structuri confesionale din România. Astăzi, circa 80,6 % din timișoreni se declară ortodocși (marea majoritate ținând de Biserica Ortodoxă Română, iar restul de Biserica Ortodoxă Sârbă) și 10 % romano-catolici (marea majoritate germani și maghiari). Urmează religia penticostală cu 8.408 de adepți (2,6 %), reformată (calvinistă), (2 %, majoritatea maghiari), greco-catolică (unită) (in marea majoritate români) cu 4.191. Sunt reprezentate și diverse alte comunități mai mici, cum este cea evreiască (mozaică), cu o istorie de circa 450 de ani, astăzi având aproximativ 300 de membri, în cea mai mare parte vârstnici. De asemenea există în oraș un număr mic de credincioși creștini ortodocși greci, armeni, precum și musulmani (arabi și turci). 359 de timișoreni se declară atei.

Structura etnică
Recensământul Anul 1880 1890 1900 1920 1930 1941 1956 1966 1977 1992 2002 [10] Structura etnică

Populația Români Germani Maghiari Sârbi Evrei Romi Slovaci Bulgari Ucraineni Alte etnii 38.702 45.948 60.551 86.850 102.390 125.052 142.257 174.243 269.353 334.115 5.188 5.594 6.312 16.047 25.207 46.466 75.855 21.121 24.973 30.892 32.097 33.162 37.611 24.326 7.745 11.100 19.162 27.189 31.773 24.891 29.968 31.016 36.724 31.785 24.287 2.487 ? 2.363 ? 2.730 ? ? ? ? 416 332 288 ? 652 ? 575 490 ? ? ? ? 279 ? 280 475 942 1.314 1.218 29 27 13 ? 56 ? 56 71 299 756 762 1.716 1.559 1.154 3.210 1.381 16.084 1.310 1.135 1.299 903 2.249

8.307 -

2.237 7.264 379 ? ? ?

3.065 6.700 122 4.188 2.590 120

109.100 25.058 191.742 28.429 274.511 13.206 271.677 7.157

6.776 1.629 1.109 404 7.748 549 6.311 367 2.668 675 3.062 570

[11] 317.660

Timișoara

298

Politică
Primele alegeri libere din Timișoara post-comunistă au avut loc în 1992. Câștigător a fost Viorel Oancea, al Partidului Alianța Civică (PAC), ulterior fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin faptul că a fost primul ofițer care a vorbit mulțimii de revoluționari adunați în Piața Operei. La alegerile din 1996 fotoliul de primar a fost câștigat de Gheorghe Ciuhandu, din partea PNȚCD. Acesta se află în prezent la al patrulea mandat, după ce a câștigat și alegerile din 2000, 2004 și 2008. Între timp Ciuhandu a preluat conducerea PNȚCD-ului și a candidat în 2004 la funcția de președinte al României. Se remarcă faptul că la nivel de țară Timișoara a devenit un adevărat „bastion” al țărăniștilor și singurul mare oraș condus de țărăniști. Procentul de voturi la nivel de țară al partidului a scăzut continuu în ultimii ani, însă s-a menținut relativ înalt la Timișoara. În urma alegerilor locale din 2008, din totalul de 27 de consilieri 11 au fost aleși din partea Alianței pentru Timiș (PNȚCD+PNL+FDGR), 8 din partea PD-L, 6 din partea PSD și 2 din partea UDMR (1 pentru reprezentantul etniei maghiare, iar celălalt pentru italieni, bulgari, sârbi și ucraineni, prin rotație, câte un an).

Primăria Timişoara

Palatul Administrativ, sediu al Prefecturii Timiş, construit între 1938 - 1942

Partid Alianța pentru Timiș (PNȚCD+PNL+FDGR) Partidul Democrat-Liberal Partidul Social Democrat Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

Consilieri 11 8 6 2

Componența Consiliului

Pentru componența istorică a Consiliului Local Timișoara vezi: Guvernarea locală din Timișoara. În 2003 au fost înființate „Consiliile Consultative de Cartier” ca „instrumente de participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, în scopul realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii și proiecte de interes public local” (Art.1 HCL 195/2003).

Timișoara

299

Stema
Stema municipiului a suferit cu timpul mai multe schimbări însă a păstrat mare parte din elementele caracterizante. În prezent stema oficială este tăiată în două părți printr-o linie orizontală. Jumătatea superioară este împărțită din nou în două părți egale printr-o linie verticală. Deasupra stau 7 turnuri care simbolizează cele 7 provincii române. În partea din stânga sus, pe fundal roșu, peste valuri naturale un pod de aur cu două deschizături boltite, construit din piatră cioplită (podul lui Traian) din care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatră având cornișe duble (fostul turn de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se vad la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după 1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara. În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga plutește soarele cu chip uman iar la dreapta semiluna, simbol al trecutului orașului sub stăpânire otomană. Dedesubtul lor se vede Cetatea Timișoara, cu clădirile publice și industriale, înconjurat de citadele iar la poalele cetății curge canalul Bega. La mijlocul stemei se află un scut.

Economie
Pentru detalii, vezi: Economia Timișoarei. Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, o dată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu șvabi, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Acest țesut de meșteșugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Când Revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovații ale vremii. Micile ateliere meșteșugărești au lăsat locul industriei mici și mijlocii. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un avantaj competitiv necesar dezvoltării comerțului, permițând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre și comerțul atât cu Europa dar și cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră. În 1857 la Timișoara a ajuns și calea ferată, completând astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odată cu naționalizarea, suprimarea proprietății individuale și instaurarea economiei de stat planificate. Timișoara a fost succesiv masiv industrializată, urmărind însă criterii diferite de dezvoltarea precedentă. Au fost creați coloși industriali în diverse domenii, în special în domeniile industriei chimice și mecanice, coloși a căror forță de muncă a fost furnizată prin migrarea masivă a populației rurale din zonă și din restul țării. După căderea regimului comunist, în ciuda declinului unor ramuri economice tradiționale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timișoara continuă să furnizeze peste 3% din

Hotelul Continental

Clădiri noi în Timişoara

Timișoara

300

producția industrială națională. Caracteristic economiilor de piață avansate, sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timișoreană. În ultimii ani, Timișoara a cunoscut o creștere economică semnificativă, datorată investițiilor străine, în special în sectoare de înaltă tehnologie. Într-un articol din 2005, revista franceză L'Expansion a numit Timișoara "vitrina economică a României"[12] , referindu-se la numărul mare de de investiții străine, considerate ca o "a doua revoluție" prin care orașul trece.
Restaurant fast food in Timisoara(McDonald's) Capitalul străin investit la Timișoara provine în special din țări precum Germania, Italia sau Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numără producătorul de anvelope Continental, compania americană Solectron (telefonie mobilă, aparatură electronică), Dräxlmaier (componente auto pentru BMW), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenți), Nestlé (napolitane), Dav Energy (reprezentantul firmei EMMETI Italy).

Transport
Pentru detalii, vezi: Transportul în Timișoara. Pe planul infrastructurii de transport Timișoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense rețele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localitățile din județ. Acestea permit orașului un important aflux de forță de muncă din toate colțurile județului. Principala gară de călători este Timișoara Nord, construită în 1857. Alte stații, importante pentru transportul local, sunt: Timișoara Est, Timișoara Vest, Timișoara Sud. De la Timișoara există legături internaționale directe spre Belgrad, Budapesta, Viena si München. Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timișoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparație cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă orașul, infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Rețeaua de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km și ocupă o suprafață de 603 de ha. Transportul public este asigurat de 11 linii de tramvaie, a căror trasee au o lungime totală de 134,3 de km; 11 de linii urbane de autobuz (cu un total de 118,7 de km), 7 linii curse convenție de autobuz în lungime de 278 km și 8 linii de troleibuz (cu un total de 70,46 de km); 8 companii de taxi.[13] O importanță deosebită o are transportul aerian. Timișoara dispune de Aeroportul Internațional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România. aici fiind amplasata a doua companie aeriana ca mărime din Romania Carpatair. Aeroportul având zeci de legaturi aeriene in intreaga Europa.

Cultură
Timișoara este un oraș multicultural, influențat de diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă, dar și de cele bulgară, italiană și greacă. Moștenirea culturală și diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale orașului. Cu cele peste 12 instituții culturale profesioniste, Timișoara este, după București și Iași, al treilea pol cultural din țară din punct de vedere al mărimii și diversității ofertei culturale.[14] O mare tradiție o are teatrul timișorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Național, / Teatrul German [15] și Teatrul Maghiar [16], oferă spectacole în limbile română, germană și maghiară. Cele trei instituții împart aceeași clădire-simbol cu Opera Română. Filarmonica Banatul întregește paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiția orașului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera

Timișoara Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855. Patrimoniul cultural timișorean și bănățean este întregit de Muzeul Banatului, înființat în 1872. Acesta adăpostește cea mai mare colecție de obiecte arheologice din Banat. Instituția are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănățean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor. Muzeul mai deține și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuși (înființat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Județeană (1904), Școala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar și numeroase galerii de artă, edituri, fundații și asociații culturale. Printre galeriile de artă cele mai vizitate este Galeria Calina, aflată în centrul orașului, promotor al artei tinere, loc unde expun atât artiști timișoreni, cât și pictori consacrați din țară.

301

Patrimoniul arhitectural
Din punct de vedere arhitectonic, orașul moștenește un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[17] ), totodată cel mai mare din țară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru și cele din cartierele Iosefin și Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul orașului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu piețe și străzi drepte. Construcțiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colțurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influență vieneză, care a adus Timișoarei numele de „Mica Vienă”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și eclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul comunal sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple. Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile nu depășesc două etaje, sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor. Ultimul curent arhitectural care influențează vechiul oraș este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez. Un farmec aparte este dat de parcurile și spațiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega și în toate zonele orașului. Din acest motiv Timișoara a căpătat numele de „oraș al parcurilor și al trandafirilor”.

Educație
Învățământul preuniversitar
Pentru detalii, vezi: Lista liceelor din Timișoara. Învățământul școlar se desfășoară în 64 de grădinițe, cu 498 de educatoare și 7095 de copii; învățământul primar și gimnazial este organizat în 47 de unități, cu 2401 cadre didactice și 35.186 elevi, învățământul liceal, în 34 de unități, cu 1359 cadre didactice și 17.472 elevi, cel post-liceal în 11 unități, cu 958 cursanți, cel de maiștri în 6 unități cu 267 cursanți. Rețeaua școlară mai cuprinde două școli speciale pentru elevii cu deficiențe, o școală specială pentru ambliopi, un centru de educație specială și un centru pentru învățământ alternativ, prin Școala Waldorf, înființată în anul 1993. Specificul învățământului preuniversitar timișorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție

Timișoara multietnică a orașului s-a menținut și în mare parte datorită școlilor cu predare în limba germană, maghiară și sârbă, care, împreună cu limba română au o tradiție și o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adăugat în unele unități de învățământ slovaca și ucraineana. Printre cele mai importante licee și colegii se numără: • • • • • • • • • • • • • Colegiul Tehnic "Ion Mincu" [18] - singurul liceu de arhitectură din țară Liceul Economic F.S.Nitti, Colegiul Național "Ana Aslan", Liceul Teoretic Jean Louis Calderon, Colegiul Bănățean, Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga, Liceul Teoretic Nikolaus Lenau, Liceul Grigore Moisil Timișoara, Colegiul Național de Artă Ion Vidu, Liceul Pedagogic Carmen Sylva, fost Eftimie Murgu, Liceul Teoretic Bartók Béla Liceul Teoretic "Dositei Obradovici" Colegiul Tehnic Henri Coanda

302

• Liceul Teoretic "Vlad Țepeș" La nivel gimnazial Timișoara are următoarele unități de învățământ: • Școala Generală Nr. 25 cu Clasele I-VII,

Universități
Învățământul superior are o tradiție de aproape 100 de ani, odată cu înființarea Politehnicii în 1920. De atunci și până azi Timișoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul țării și al patrulea ca mărime din țară după București, Cluj-Napoca și Iași. Cele mai importante universități sunt: • Universitatea de Vest • Universitatea „Politehnica” din Timișoara • Universitatea Banatului • Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș • Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara • Universitatea Tibiscus • Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir • Universitatea Mihai Eminescu • Universitatea Ioan Slavici

Turism
Pentru detalii, vezi: Lista locurilor din Timișoara.

Fostul Liceu al Piariştilor

Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric. Arhitectura variată, influențele barocului Vienez și

Timișoara

303

multitudinea de parcuri au adus Timișoarei, așa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienă” și de „Orașul parcurilor”. Câteva obiective turistice importante sunt: • Piețe • Piața Unirii • Piața Victoriei • Piața Libertății

Univeristatea Politehnica Timisoara

• Piața Maria (locul de unde a pornit Revoluția română din 1989) • Piața Traian (centru al cartierului istoric Fabric) • Lăcașuri de cult • Catedrala Mitropolitană • Domul romano-catolic • Catedrala Millenium • Biserica episcopală sârbă • Sinagoga din Cetate • Sinagoga din Fabric • Monumente și clădiri • • • • • • Castelul Huniade Palatul Dicasterial Palatul Baroc Teatrul Național din Timișoara Baia Publică Neptun Palatul Lloyd

Timișoara

304

Personalități marcante
• Iancu de Hunedoara (1387 - 1456), comite de Timiș, a avut reședința în Cetatea Timișoarei, deținută de familia sa până în 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oraș. • Paul Chinezu (1432 - 1494), comite de Timiș, conducător al trupelor bănățene, luptător neînvins împotriva turcilor. • Pelbartus Ladislaus de Temesvar (1430-1504), filosof creștin născut la Timișoara, activează în Budapesta la curtea regelui Matei Corvin. • Claudius Florimund Mercy (1666-1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timișoara de ocupația otomană, a reconstruit cetatea după model occidental, a colonizat-o cu șvabi și a transformat-o într-un important centru economic și capitală a Banatului. • Carol Telbisz (1853-1914), primar al Timișoarei pentru aproape 30 de ani, timp în care a modernizat complet orașul. • Augustin Pacha (1870-1954), primul episcop al diecezei de Timișoara, a apărat drepturile catolicilor din Banat în fața presiunilor naziste, într-o istorică audiență la Hitler; disident anticomunist.
Claudius Florimund Mercy cunoscut și sub numele de Contele Mercy

• László Székely (1877-1934), primul arhitect-șef al Timișoarei, autorul unui mare număr de clădiri semnificative din istoria orașului. • Nikolaus Lenau (Franz Nikolaus Niembsch Edler von Strehlenau), (1802-1850) poet austriac, unul din clasicii poeziei germane și universale, născut lângă Timișoara, în comuna Csatad (Schadat) actualmente Lenauheim. • Johnny Weissmüller (1904-1984), actor, faimos pentru rolul său de Tarzan. • Ștefan Kovács (1920 - 1995), antrenor al echipei Ajax Amsterdam, • Ioan Holender (1935), cântăreț, director al Operei din Viena. • Iolanda Balaș (1936), dublă campioană olimpică de atletism, contează ca una din cele mai valoroase săritoare la înălțime ale tuturor timpurilor. • Richard Oschanitzky (1939-1979), Compozitor, arrangeur, pianist și dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuți muzicieni de jazz ai României (vezi: „Jazzfestival Richard Oschanitzky”). • Traian Vuia (1872-1950), inventator, pionier al construcției de avioane și al aviației mondiale, ulterior în Franța, a prezidat Frontul Național Român, organizație de rezistență antifascistă, s-a născut în satul Surducu Mic, (azi parte din comuna Traian Vuia) în județul Timiș. • Ana Blandiana (1942), poetă. • Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix • Mircea Baniciu (1949), membru al formației Phoenix • László Tőkés (1952), fost paroh al episcopiei reformate, a jucat un rol important în declanșarea Revoluției din 1989 • Herta Müller (1953), scriitoare germană, originară din Nițchidorf, județul Timiș. • Richard Wagner (scriitor) (1952), s-a născut în comuna Lovrin, județul Timiș. • Alexandru Tyroler, primul campion de șah al României. • Șerban Foarță (1942), scriitor, traducător.

Timișoara

305

Cartiere
• • • • • • • • • • Cetate Iosefin Fabric Elisabetin Freidorf Zona Odobescu Fratelia Mehala I, II Ronaț Favorit • • • • • • • • • Girocului Circumvalațiunii I, II, III, IV Matei Basarab Mircea cel Bătrân Bucovina Soarelui Tipografilor Calea Șagului Dâmbovița • • • • • • • • • Steaua Torontalului Calea Aradului Calea Aradului Vest Calea Lipovei Blașcovici Ion Ionescu de la Brad Olimpia-Stadion Complex studențesc • • • • • • • • • • Ciarda Roșie Plopi Ghiroda Kuncz Braytim Lunei Chișoda Plăvăț Banat I Banat II

Zona Metropolitană
Pentru detalii, vezi: Zona Metropolitană Timișoara.

Relații externe
Orașe înfrățite
Municipiul Timișoara este înfrățit cu:[19]
• • • • • • • Sassari, din 1990, primul oraș cu care s-a înfrățit • Faenza, din 1991 Mulhouse, din 1991 Karlsruhe, din 1992 Rueil-Malmaison, din 1993 Gera, din 1998 Szeged, oficial din 1998 • • • • • Treviso, din 2003 Cancun, oficial din 2004 Novi Sad, oficial din 2005 Palermo, din 2005 Shenzhen, din 2007 Nottingham, din 2009

Consulate
• • • Consulatul general al Republicii Federale Germania Consulatul general al Italiei Consulatul general al Serbiei • • • • • • • Consulatul onorific al Austriei Consulatul onorific al Olandei Consulatul onorific al Suediei Consulatul onorific al Franței Consulatul Onorific al Ungariei Consulatul onorific al Indiei Consulatul onorific al Republicii Peru

Timișoara

306

Sport
Fotbal: • FC Timișoara (club de fotbal, fondat în 1921) echipă care dispune de al treilea cel mai mare stadion de club de fotbal din România (32000 locuri[20] ), fiind depășit doar de Stadionul Lia Manoliu (60120 locuri[21] ) și puțin de Stadionul Municipal Medgidia (32860 locuri[22] ). • Ripensia Timișoara (club istoric de fotbal, 1928-1948) • Chinezul Timișoara (club istoric de fotbal, 1910-1946) Baschet • BCM Timișoara (Elba) (club de baschet, 1960-prezent) Rugby • RCM Timisoara Arte marțiale • Uniunea Timișoreană de Karate (U.T.K.)

Imagini

Palatul Baroc din Piața Unirii, găzduiește Muzeul de Artă

Piața Victoriei noaptea, văzută de la balconul Operei

Palatul Lloyd (1910 - 1912), sediu al rectoratului Politehnicii

Palatul Löffler (1912 -1913)

Prima fabrică de bere din România (1718)

Castelul Huniade, cea mai veche clădire din Timișoara (1443 1447)

Casa Brück construită în 1910 în stil Art Nouveau

Canalul Bega

Domul și Monumentul Sfintei Treimi

Aleea Alba Iulia

Piața Traian

Opera

Timișoara

307

Catedrala Mitropolitană

Note
[1] http:/ / toolserver. org/ ~geohack/ geohack. php?pagename=Timi%C8%99oara& language=ro& params=45_44_58_N_21_13_38_E_type:city [2] „ Institutul Național de Statistică: Recensământul populației și al locuințelor - martie 2002 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia_recensamant02. xls?download=true)”. . Accesat la 10 noiembrie 2008. [3] http:/ / www. primariatm. ro/ [4] http:/ / toolserver. org/ ~dschwen/ iip/ wip. php?f=Banat_Josephinische_Landaufnahme_pg054. jpg [5] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Timi%C8%99oara?action=edit& section=0 [6] „ Cele mai mari zece orașe ale României (http:/ / www. agerpres. ro/ english/ index. php/ component/ k2/ item/ 173. html)” (în Romanian). Agerpres. 2 februarie 2010. . Accesat la 13 iunie 2010. [7] Ilieșiu 2006, op. cit. p. 330 [8] Monitorul Primăriei Timișoara [9] Institulul Național de Statistică Populația stabilă la 1.01.2009 (http:/ / www. insse. ro/ cms/ rw/ resource/ populatia stabila la 1 ianuarie 2009 si 18. xls?download=true) [10] Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992 (http:/ / www. kia. hu/ konyvtar/ erdely/ erdstat/ tmetn. pdf) [11] Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală (http:/ / www. edrc. ro/ recensamant. jsp?regiune_id=1832& judet_id=2057& localitate_id=2058) [12] http:/ / www. lexpansion. com/ art/ 6. 0. 133980. 0. html La deuxième révolution de Timisoara [13] RATT (http:/ / www. ratt. ro/ ) [14] Primăria Timișoara, Statutul Municipiului Timișoara, 2005 [15] http:/ / www. infotim. ro/ tgst/ dstt. htm [16] http:/ / www. theater-csikygergely. ro/ [17] Reabilitarea clădirilor istorice: rezultatele studiului socio-economic (http:/ / www. primariatm. ro/ monitorul/ index. php?meniuId=2& viewCat=26& viewItem=517) [18] http:/ / www. ionmincutm. ro/ [19] http:/ / www. primariatm. ro/ timisoara/ index. php?meniuId=2& viewCat=82 Orașe înfrățite [20] FC Timișoara - Prezentare Generală (http:/ / www. fotbalonline. net/ club_politm. html) fotbalonline.net, accesat 25 februarie 2009 [21] Noi avem iluzii, ei au stadioane! (http:/ / www. gsp. ro/ gsp-special/ sansa-pentru-sport/ noi-avem-iluzii-ei-au-stadioane-100537. html) Gazeta sporturilor, 30 septembrie 2008, accesat 25 februarie 2009 [22] Un stadion uitat: Centralul din Medgidia (http:/ / www. adevarul. ro/ articole/ un-stadion-uitat-centralul-din-medgidia. html), Adevărul, 25 ianuarie 2009, accesat 25 februarie 2009

Timișoara

308

Bibliografie
• Barat, Armin, Die königliche Freistadt Temesvar. Eine monographische Skizze, Selbstverlag des Verfassers, Temesvar, 1902 • Ilieșiu, Nicolae Timișoara. Monografie istorică, Timișoara, 1943, reeditat de Editura Planetarium, Timișoara, 2006, ISBN 973-97327-2-0, ISBN 978-973-7836-92-2 • Medeleț, Florin , Dan Buruleanu, Timișoara. Povestea orașelor sale, Timișoara, 2004 ISBN 973-661-276-7 • Mircea Opriș, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Ed. Tehnică, București, 1987. • Munteanu, Ioan , Munteanu, Rodica , Timișoara. Monografie, Ed.Mirton, Timișoara, 2002 ISBN 973-585-650-6 • Preyer, Johann Nepomuk, Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, 1853 • Schuster, Else von , O plimbare prin Timișoara, 1996 ISBN 973-97541-3-9

Vezi și
• • • • Cronologia istorică a Timișoarei Istoria Timișoarei Lista locurilor din Timișoara Lista primarilor Timișoarei

• Zona metropolitană Timișoara

Legături externe
Portal Timișoara

Portal Banat

• • • •

Primăria Municipiului Timișoara (http://www.primariatm.ro/) Prefectura județului Timiș (http://www.prefecturatimis.ro/) Harta Timișoarei (http://www.harti-orase.ro/) ro Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A. (http://lcweb2.loc.gov/ cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=1784) • Forțiu, Sorin - Falsele denumiri ale orașului Timișoara (http://www.banat.ro/academica/Timisoara.pdf), de pe site-ul banat.ro Reportaje despre cartiere • "Ronat city", cartierul uitat (http://www.evz.ro/detalii/stiri/ronat-city-cartierul-uitat-416978.html), 30 Octombrie 2006, Evenimentul zilei • Patru orașe în unul singur (http://www.evz.ro/detalii/stiri/patru-orase-in-unul-singur-409921.html), 5 Septembrie 2006, Evenimentul zilei • Patru orașe în unul singur (http://www.evz.ro/detalii/stiri/patru-orase-in-unul-singur-424509.html), 30 Decembrie 2006, Evenimentul zilei

Comunități etnice în România

309

Comunități etnice în România
În România trăiesc alături de comunitățile de români diferite alte comunități etnice, cu tradiții culturale, lingvistice și religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina și Dobrogea. În zonele cu diversitate etnică mai redusă, precum Oltenia și Moldova, se manifestă cea mai mică deschidere atât față de pluralismul etnic, cât și față de cel politic. [1] [2] Atitudinile cele mai reci față de maghiarii din România se manifestă în zonele unde aceștia sunt cel mai puțin prezenți (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova), iar percepția cea mai pozitivă asupra lor se înregistrează în Structura etnică a populaţiei României pe judeţe conform Transilvania. Totodată, atitudinile cele mai reci ale recensământului din 1930 ungurilor față de românii din România se manifestă în zonele unde românii sunt cel mai puțin prezenți (Harghita, Covasna).Wikipedia:Citarea_surselor[3]

Recensământul din 2002
La recensământului populației din 2002, 10,5% din populația României (21.680.974 de persoane) avea altă etnie decât cea română, iar 9% din populație avea altă limbă maternă decât limba română.

Grupurile etnice care au în componența lor mai mult de 1000 de persoane[4]
Etnie Număr de persoane Procent din populație 6,6% 2,46% 0,3% Zone

Maghiari/secui Romi Ucraineni

1.431.807 (din care 532 secui) 535.140 61.098

Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Moldova (județul Bacău) îndeosebi în Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia Maramureș, Bucovina, Banat, județul Tulcea Transilvania, Banat, județul Satu Mare și București Dobrogea, județul Brăila, Bucovina Dobrogea Dobrogea Banat județele Arad, Bihor și Sălaj Banat, Muntenia, Dobrogea județul Caraș-Severin Dobrogea Bucovina, București Banat, în principal județul Caraș-Severin județul Suceava Câmpulung Muscel, Iași, Timișoara, județul Hunedoara și Dobrogea

Germani (sași, șvabi) 59.764 (din care 1420 sași și 2995 șvabi) 0,3% Ruși-lipoveni Turci Tătari Sârbi Slovaci Bulgari Croați Greci Evrei Cehi Polonezi Italieni 35.791 (din care 6721 ruși) 32.098 23.935 22.561 17.226 8.025 6.807 6.472 5.785 3.941 3.559 3.288 0,2% 0,15% 0,11% 0,10% 0,1%

Comunități etnice în România

310
București București, județul Constanța județele Bacău, Neamț și Iași

Chinezi Armeni Ceangăi

2.243 1.780 1.266

Repere culturale
Editura Kriterion
În anul 1970, scriitorul de etnie maghiară Géza Domokos are inițiativa de înființare a unei edituri menite să promoveze cultura cetățenilor români de altă etnie și să faciliteze accesul cititorilor români la cultura concetățenilor lor prin traduceri. Astfel, ia ființă Editura Kriterion, care publică lucrări în limbile comunităților etnice tradiționale din România. Consecventă ideii de dialog intercultural, după 1989 Editura Kriterion își extinde aria editorială și în limbile comunităților constituite recent în România, și, totodată, inițiază colecții noi (ca Bibliotheca Islamica și Biblioteca Rromă).

Reprezentare parlamentară
În prezent, 18 minorități au câte un deputat din oficiu, iar partidul maghiarilor UDMR are 27 de mandate de deputat (7.83%) și 12 mandate de senator (8.57%). Comunitățile etnice din România sunt reprezentate în Parlament de următoarele partide, asociații și formațiuni politice: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) [5] Uniunea Armenilor din România Uniunea Democrată Turcă din România Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski" [6] Asociatia Italienilor din România RO.AS.IT [7] Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România Uniunea Ucrainenilor din România Asociația Macedonenilor din România Uniunea Culturală a Rutenilor din România Forumul Democrat al Germanilor din România Uniunea Sârbilor din România Comunitatea Rușilor Lipoveni din România [8] Asociatia Liga Albanezilor din România [9] Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România Uniunea Bulgarilor din Banat – România Partida Romilor Social Democrată din România Uniunea Croaților din România Federația Comunităților Evreiești din România [10] Uniunea Elenă din România

Comunități etnice în România

311

Vezi și
• • • • • • • • Cerchezii din Dobrogea Huțuli Partidele minorităților etnice din România Carașoveni Găgăuzii din România Macedonenii din România Ziua Limbilor Europei Carta europeană a plurilingvismului

Note
[1] Dumitru Sandu, Ariile culturale ca matrice de sociabilitate, Universitatea București, pag. 78 și urm. (http:/ / www. sociologieromaneasca. ro/ 2002/ articole/ sr2002. 3-4. a5. pdf) [2] Barometrul de Opinie Publică, mai 2000, pag. 104 și urm. (http:/ / www. mmt. ro/ Cercetari/ bop 2000. pdf) [3] „Percepții și atitudini”, sondaj CURS, decembrie 2005, pag. 10 și urm. (http:/ / www. curs. ro/ uploads/ raport sondaj discriminare. pdf) [4] INSSE, Recensământul populației din 2002, Notă metodologică (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ RPL2002INS/ vol4/ notavol4. pdf), p. 850 [5] http:/ / www. udmr. ro [6] http:/ / www. dompolski. ro [7] http:/ / www. roasit. ro [8] http:/ / www. crlr. ro [9] http:/ / www. alar. ro [10] http:/ / www. jewish. ro/ html/ federatia_comunitatilor_evreie1. html

Legături externe
• Lupta impotriva discriminării în România. Cadru legal. Hotărâri ale Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (http://www.dri.gov.ro/documents/CNCD_final.pdf) • Ministerul Educației și Cercetării. Departamentul pentru Minorități Naționale (http://www.old.edu.ro/mino. htm) • Ministerul Educației: Învățământul în limbile minorităților (http://www.edu.ro/minoritati_nationale.html) • Guvernul României – Departamentul pentru Relațiile Interetnice (http://www.dri.gov.ro/index. html?page=prima_pagina) • Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală (http://www.edrc.ro) • Teatre în limbile minorităților naționale (http://www.dri.gov.ro/index.html?page=cultura_teatre) • Emisiuni TV și radio în limbile minorităților naționale (http://www.dri.gov.ro/index. html?page=cultura_emisiuni) • Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi (http://www.romacenter.ro) • Roma Women Association Romania (http://www.romawomen.ro) • Rețeaua Națională a Romilor (http://www.rnromi.ro) • The Jews of Romania (http://www.bh.org.il/V-Exh/Romania/index.html/) • Comunitatea evreiască din România. Personalități (http://www.romanianjewish.org/ro/ realitatea_evreiasca_04_01.html) • Pagina dedicata minoritatilor din Romania (http://www.divers.ro) • Proiectul Rastko - Biblioteca sârbilor din România pe Internet (http://www.rastko.org.yu/rastko-ro/001pro. htm) • Istoria minorităților naționale din România (http://www.edrc.ro/docs/docs/Istoria_minoritatilor_3 martie.pdf) • Multilingvism și limbi minoritare în România (http://www.dri.gov.ro/documents/Multilingvism si limbi minoritare in Romania.pdf)

Comunități etnice în România

312
Portal România

Religia în România
Viața în România
Cultura Politica Educația Economia Arta Sărbători Limbile Drepturile omului Religia Structura Socială Standardul de viață [1]

Religia în România

313

Date statistice
Conform recensământului din 2002,1 18.806.428 de cetățeni, reprezentând 86,8% din populație, s-au declarat ortodocși, 1.028.401 s-au declarat romano-catolici (4,5% din populație), 698.550 reformați (3,7%), 330.486 penticostali (1,5%), 195.481 greco-catolici (0,9%), 129.937 baptiști (0,6%) ș.a. În Dobrogea, există o minoritate islamică (0,3%), compusă majoritar din turci și tătari. Există și un număr mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%) și persoane fără o religie declarată (0,05%). Conform Annuario Pontificio Romano, buletinul oficial al Sfântului Scaun, în aceeași perioadă recensământul intern al Bisericii Catolice a numărat în România 1.193.806 credincioși romano-catolici (cu 165.405 persoane mai mult comparativ cu cele înregistrate de autoritățile române). În august 2010, în România existau 18.300 de biserici[2] .

Culte religioase
• • • • • • • • • • • • • • Biserica Ortodoxă Română Biserica Romano-Catolică Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România Biserica Română Unită cu Roma Biserica Reformată din România Biserica Evanghelică Lutherană din România Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România Biserica Unitariană din Transilvania Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România Uniunea Penticostală din România Federația Comunităților Evreiești din România Islamul în România Martorii lui Iehova

Prezenţa Bisericii Ortodoxe Române comparativ cu cea a Bisericii Române Unite cu Roma, conform recensământului din 1930

Cadrul legal
Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României,2 alături de libertatea gândirii și a opiniilor. Pe Teritoriul Romaniei, in Transilvania mai exact prin Edictul de la Turda a fost declarata prima oara in Europa, in 1568 Declaratia privitoare la toleranta religioasa. Chiar daca nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii și în fața autorităților publice, indiferent de convingerile religioase sau părerile despre lume și viață (Weltanschauungen) pe care le au. Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le sprijine. Tot conform constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și promovarea urii religioase, sunt interzise.

Religia în România Cadrul legal al funcționarii cultelor religioase este definit de decretul 177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948. Acest decret, emis de autoritatile comuniste in 1948, permite imixtiunea masivă a statului în chestiuni care privesc libertatea religioasă și de conștiință, chestiuni ce țin de viața privată a fiecăruia. Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost întârziată de Biserica Ortodoxă Română,3 care a motivat atitudinea sa prin dorința de revenire la situația consacrată de Constituția din 1923,4 când Biserica Ortodoxă Română și cea Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) se bucurau de un statut privilegiat față de celelalte culte religioase. Biserica Ortodoxă Română mai cerea și ca înregistrarea unui nou cult să fie condiționată de adeziunea a cel puțin 0,5% din populația țării. În acest fel BOR urmărea obstrucționarea unor culte și grupări religioase, fapt ce contravine principiului libertății religioase. De curând,5 Biserica Ortodoxă Română a renunțat la aceste cerințe și promovează adoptarea în regim de urgență a unui proiect controversat de lege a cultelor, care în opinia celorlalte culte avantajează BOR.

314

Monitorizarea internațională a libertății religioase în România
Rapoartele Comisiei Europene
Raportul de țară întocmit de Comisia Europeană cu privire la stadiul progresului României în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană dat publicității pe 9 octombrie 2002 critică ritmul lent de restituire a bunurilor confiscate cultelor de către regimul comunist, cu referire expresă la obstrucționarea acestui proces de către BOR, care a intrat în 1948 în posesia unor lăcașe de cult pe care acum refuză să le restituie. În următorul raport de țară, dat publicității pe 5 noiembrie 2003, Comisia Vechea biserică greco-catolică, înghiţită de construcţia unei biserici ortodoxe (martie a consemnat din nou în mod expres [3] 2008) problema restituirii bisericilor BRU. Un an mai târziu, în anul 2004, Comisia a menționat din nou lipsa de progres în privința restituirii bisericilor greco-catolice. Același raport a reliefat ineficiența comisiilor mixte de dialog între BOR și BRU, precum și refuzul unor instanțe de a examina în fond cererile parohiilor reclamante.

Raportul Departamentului de Stat al SUA din 15 septembrie 2006
Raportul [4] reliefează progresele făcute de România în domeniul libertății religioase, evidențiind deopotrivă neajunsurile în materia respectării libertății religioase. Astfel este menționată atitudinea partizană a unor funcționari din administrația centrală și locală, care au favorizat BOR și au discriminat celelalte culte. În raport sunt aduse exemplele refuzurilor neîntemeiate de acordare a autorizației de construcție pentru biserici și alte lăcașe de cult, chiar în pofida unor decizii judecătorești în acest sens (ex. pentru biserici greco-catolice în Săpânța, Certeze etc.; pentru biserica baptistă din Însurăței, pentru case ale organizației Martorii lui Iehova din Bistrița, Odorheiu Secuiesc, Călărași, Târgoviște; pentru biserica adventistă din Cârlibaba etc.). Invers, în ciuda deciziilor judecătorești de oprire a demolărilor unor lăcașe de cult revendicate, unele parohii și mănăstiri ortodoxe au trecut peste interdicția judecătorească, fără vreo reacție din partea autorităților statului, cum s-a întâmplat în cazul demolării bisericii din

Religia în România Țaga. Biserica Ortodoxă Română nu a fost constrânsă să respecte nici sentința prin care au fost interzise lucrările de construcție în perimetrul Mănăstirii Nicula, până la clarificarea aspectului referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului. Un caz similar este cel din Orăștie, unde o parohie ortodoxă a început construcția unei noi biserici în imediata vecinătate a vechii biserici greco-catolice, cu intenția demolării acesteia din urmă la finalizarea noului edificiu. În Ungheni vechea biserică greco-catolică este înghițită de asemenea de construcția unei noi biserici ortodoxe. În orașul Dumbrăveni preotul ortodox a continuat să ignore, cu concursul autorităților, sentința de restituire a bisericii greco-catolice, în ciuda propriei promisiuni că după construirea unei biserici ortodoxe va pune în practică decizia judecătorescă. Însuși patriarhul Teoctist a promis pe 3 iunie 2005, cu ocazia unei întâlniri avute cu reprezentanți guvernamentali, restituirea catedralei greco-catolice din Gherla și a bisericii Sf. Vasile din strada Polonă din București. Aceasta din urmă a fost restituită pe 28 decembrie 2006, în urma unor hotărâri judecătorești definitive. Ignorarea sentinței de restituire a unei biserici greco-catolice este menționată și în cazul comunei Cuhea (Bogdan Vodă), județul Maramureș. Ca un aspect pozitiv este evidențiată punerea în aplicare, pe 17 februarie 2006, după 16 ani de amânări și tergiversări, a deciziei judecătorești de restituire a unei biserici din Satu Mare.

315

Note
[1] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Format:Viața [2] În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale (http:/ / www. cotidianul. ro/ 121172-In_Romania_sunt_18300_de_biserici_si_doar_425_de_spitale), 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010 [3] http:/ / www. gardianul. ro/ 2007/ 06/ 25/ linia_fierbinte-c5/ o_parohie_ortodoxa_din_mures_ridica_o_biserica_peste_un_lacas_greco_catolic-s96865. html [4] http:/ / www. state. gov/ g/ drl/ rls/ irf/ 2006/ 71402. htm 1

Institutul Național de Statistică. Vezi pag. VII a documentului: (http://www.insse.ro/RPL2002INS/vol4/ CUVvol4.pdf) •
2

Constituția României, Articolul 29: „Libertatea conștiinței“ (http://www.cdep.ro/pls/dic/site. page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a29) •
3

Ion Zubașcu: „Renunțarea BOR la sintagma de <<biserică națională>>“ (http://www.romanialibera. ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z09112004&idx=70), publicat în România Liberă, ediția din 9 noiembrie 2004 •
4

Constituția din 1923, Articolul 22, paragraful 4 (http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/ const_1923.php): „Biserica ortodoxă română, fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul roman; iar cea greco-catolică are intâietatea față de celelalte culte.“ •
5

Ion Zubașcu: „Sfântul Sinod pledează pentru adoptarea legii cultelor, România Liberă“ (http:// www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z04112004&idx=52), publicat în România Liberă, ediția din 4 noiembrie 2004

Referințe
• Lavinia Stan si Lucian Turcescu, Religie si politica in Romania postcomunista (Curtea Veche, 2010). (http:// www.curteaveche.ro/Religie_si_politica_in_Romania_postcomunista-3-1037) • Biserica mare asuprește discret bisericile mici Cotidianul, 10 noiembrie 2005 (http://www.cotidianul.ro/index. php?id=2768&art=5721&cHash=24a55186b7) • Raportul Departamentului de Stat al Stalelor Unite privind libertatea religioasă în România pe anul 2005 (http:// www.state.gov/g/drl/rls/irf/2005/51575.htm) • Proiectul legii cultelor religioase sever criticat în Statele Unite, BBC, 12 iunie 2006 (http://www.bbc.co.uk/ romanian/news/story/2006/06/060612_comitetul_helsinki_religie.shtml) • Cearta bisericilor, Deutsche Welle, 19 iulie 2006 (http://www2.dw-world.de/romanian/corespondente/1. 189309.1.html)

Religia în România • Raportul Departamentului de Stat al Stalelor Unite privind libertatea religioasă în România pe anul 2006 (http:// www.state.gov/g/drl/rls/irf/2006/71402.htm) • E o prostie a afirma că ne-am născut ortodocși (http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/ prostie-afirma-ne-am-nascut-ortodocsi_0_464953782.html), 18 aprilie 2011, Adevărul • De ce suntem ortodocși? (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-suntem-ortodocsi), Historia • De ce sunt românii ortodocși? O falsă explicație istorică (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ ce-sunt-romanii-ortodocsi-o-falsa-explicatie-istorica), 27 Aprilie 2011, Historia • E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocși (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ e-o-enormitate-afirma-ne-am-nascut-ortodocsi), Historia

316

Biserica Ortodoxă Română

317

Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Română Patriarhia Română

Stema Patriarhiei Române Fondator (ca mitropolie a Valahiei) Iachint, Nicolae Alexandru (ca mitropolit al Moldovei) Iosif, Alexandru cel Bun (ca mitropolie a României) Nifon, Carol I (ca patriarhie a României) Miron Cristea, Ferdinand I

Independență 1872 Recunoaștere Arhiepiscop Sediu Teritoriu Dețineri 25 aprilie 1885 Patriarhul Daniel, Patriarh al Întregii Românii Dealul Mitropoliei, București
 România  Moldova

Serbia Ungaria Europa de Sud și de Vest; Germania, Europa de Nord și Centrală; Continentul American; Australia și Noua Zeelandă română 18.806.428 în România
http:/ / www. patriarhia. ro/ [1]

Limbă Credincioși Website

Biserica Ortodoxă Română

318

Acest articol este parte a seriei Creștinism.

Isus din Nazaret
• • •

Maria din Nazaret Paul din Tars Istoria creștinismului

Biblia
• •

Noul Testament Personaje biblice

Biserici creștine
• • •

Bisericile Răsăritene Biserica Catolică Protestantism

Mărturisiri de credință (crezuri)
• • • •

Simbolul apostolic Simbolul niceno-constantinopolitan Simbolul atanasian Sfânta Treime

Simboluri
• • • • •

Cruce Monograma lui Isus Hristos Peștele Păstorul Pomul vieții

Ritualuri creștine
• • •

Botezul Euharistia Spovedania

Arta creștină Sfinții
• •

Apostoli Cultul sfinților

Biserica Ortodoxă Română Biserica Ortodoxă Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. Majoritatea românilor aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități (romi, ucrainieni, etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2002, de 18.817.975, deci 86,8% din populația țării .1 În cadrul unui sondaj sociologic desfășurat în Republica Moldova în anul 2000, 21,5% din populația totală și un sfert din populația creștină au precizat că aparțin de Mitropolia Basarabiei, o subdiviziune a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriași).2 După unele surse, printre românii din Ucraina10 și Occident, se află încă milioane de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de Biserica Ortodoxă RomânăWikipedia:Citarea_surselor. Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie mai mare de douăzeci de milioane.11 Numele Bisericii Ortodoxe vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă“, sau „învățătura corectă“. Sfânta Liturghie în Biserica Ortodoxă Română este rostită în limbile română, ucraineană și sârbă (și, sporadic, în limbile maghiară, engleză sau franceză).3

319

Organizarea
Sunt șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii în România, având mai bine de douăsprezece mii de preoți și diaconi, slujitori ai altarelor din parohii, mănăstiri și centre sociale. În țară există 631 [2] mănăstiri, în care trăiesc circa 3.500 de călugări și 5.000 de măicuțe. Trei Mitropolii diasporale și patru Episcopii diasporale se află în afara României din granițele actuale, fără a socoti aici și Basarabia. În România pentru ortodocși există mai mult de 14.500 biserici. În 2002, aproape 1.000 dintre ele erau în construcție sau renovare. Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt: • • • • • •
Organizarea Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul României, Republicii Moldova, Serbiei și Ungariei

Mitropolia Munteniei și Dobrogei Mitropolia Moldovei și Bucovinei Mitropolia Ardealului Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului Mitropolia Olteniei Mitropolia Banatului

Biserica Ortodoxă Română

320

Dogma
În Enciclopedia Românilor (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel: „Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea ființei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găsește una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietățile Dumnezeirii sunt și ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl. Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeției. Ea a format împărăția întunericului. Odată cu lumea începe și timpul. Primul om, făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea. În bunătatea și iubirea Sa față de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care s-a născut din Sfântul Duh și din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat și om adevărat și a sălășuit printre oameni, învățându‑i care este calea cea adevărată, care este adevărul și care este viața. După cum prin neascultarea lui Adam lumea căzuse în păcat, se depărtase de Dumnezeu și ca urmare porțile împărăției cerurilor îi fuseseră închise, prin ascultarea care a mers până la supunerea de bună voie morții de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizându‑i din nou porțile Împărăției cerurilor. Vestea cea bună adusă oamenilor de Iisus Hristos și jertfa de pe cruce cu corolarul Învierii din morți și Înălțării la ceruri sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creștine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte. Ele îmbrățișează toate nevoile sufletești ale credincioșilor creștini pe calea cea nouă trasata de El, ca și toate nevoile Bisericii creștine pentru propagarea în lume a operei Sale mântuitoare: 1. Prin Taina Sfântului Botez, individul este introdus în sânul comunității creștine spălându-se de păcatul strămoșesc (dacă este mic) și de toate celelalte păcate făcute până într'acea clipă (dacă este mare). 2. Prin Taina Ungerii cu Sfântul Mir (taină), celui ieșit din baia Sfântului Botez i se împărtășește Sfântul Duh spre întărire și progres pe calea virtuților creștine 3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul împlinește cuvântul lui Iisus Hrisos: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu... Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu... (Matei 26, 26-28) căci dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi (Ioan 6, 53). 4. Prin Taina Pocăinței credinciosul care a călcat legea morală crestină cuprinsă în învățătura evanghelică are putința de a se ridica iarăși pe planul spiritual înalt pe care se găsea mai înainte de păcat 5. Prin Taina Sfântului Maslu, credinciosul capătă iertarea păcatelor și vindecare de suferințele sufletului și trupului 6. Prin Sfânta Taină a Nunții se întemeiază familia creștină și se pun bazele traiului după voința lui Dumnezeu prin dobândirea de prunci și perpetuarea neamului omenesc și întrajutorarea soților spre mântuire și, în fine, 7. Prin Taina Preoției, sunt unși aceia dintre credincioși, care voiesc și sunt considerați capabili să devină propagatori ai operei Mântuitorului Iisus Hristos în lume și împărtășitori ai Sfântului Duh. Sufletul omului este nemuritor. După moartea trupului, sufletul așteaptă bucurându-se dacă a făcut cele bune în viață și părându-i rău dacă a făcut cele rele, până la a doua venire a lui Iisus Hristos, când vor fi judecați atât cei vii cât și cei morți și când fiecare își va primi răsplata după faptele lui: cei buni fericirea veșnică iar cei răi chinurile veșnice. După moarte nu mai este cu putință pocăința pentru cei care au respins-o cu hotărâre în viață. Pentru cei care însă au fost răpiți de greutățile vieții și, fără a dori să lucreze răul, nu au izbutit a viețui deplin creștinește, rugaciunile Bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu îmblânzirea pedepsei și chiar ieșirea din Iad. Izvoarele din care își scoate Biserica Creștină ortodoxă principiile sale morale și adevărurile sale religioase, sunt:

Biserica Ortodoxă Română • Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament (Biblia) • Sfânta Tradiție (consemnată în scris de Sfinții Părinți și Scriitori bisericești) și • Hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice Biserica creștină ortodoxă se simte cu tenacitate legată de acestea și își face o adevărată onoare din lupta pe care o duce pentru păstrarea lor fără schimbare. Ele sunt norma credinței celei drepte, de accea Biserica creștină ortodoxă, legată exclusiv de această normă, își merită pe bună dreptate numele ce-l poartă.”

321

Istoria
Pentru istoria bisericii de pe teritoriul României înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române vezi Istoria creștinismului pe teritoriul României

Autocefalia și ridicarea la rangul de Patriarhie
Biserica Ortodoxă Română a luat ființă în anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol și ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de București, în rangul de mitropolit-primat al României. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autoritățile laice mitropolitului Nifon Rusailă pe 11 ianuarie 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872 bisericile ortodoxe din Țările Române au făcut parte Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 1939 integrantă din Patriarhia de Constantinopol iar ierarhii ortodocși din Țările Române se găseau sub ascultarea canonică a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus inițial desprinderii celor două mitropolii și fărâmițării Bisericii Ortodoxe (precedentul fusese creat în anul 1448, când un Sinodul de la Moscova și-a proclamat "autocefalia" față de Constantinopol, dând astfel naștere Bisericii Ortodoxe Ruse). După proclamarea independenței de stat a României (9 mai 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta recunoaștere a fost acordată pe 25 aprilie 1885 de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol aceasta este data nașterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sfântului Sinod de la București în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe din părți componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părți componente (subdivizuni) ale noii structuri. Mitropolia Ardealului s-a unit cu Sfântul Sinod de la București în 23 aprilie 1919: "La 23 aprilie 1919, Sfântul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului(alcătuit pe atunci numai din episcopul Ioan Papp al Aradului - care era și locțiitor de mitropolit - și dr. Miron E. Cristea al Caransebeșului) a hotărât să intre în Sfântul Sinod din București, iar Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș 'a format parte integrantă a Bisericii mame din România întregită' ".7

Biserica Ortodoxă Română Din 1925 Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. În acel an, pe 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât sa înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înființarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925. Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939).

322

Biserica Ortodoxă Română în Republica Moldova
Pentru detalii, vezi: Mitropolia Basarabiei. Românii din Republica Moldova – care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist în 1812. La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene față de cea română. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei și Sucevei. Mitropolitul de Iași a arătat că problemele bisericești din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la retragerea arhiepiscopului Anastasie din scaunul arhiepiscopal al Chișinăului. Sfântul Sinod de la București a decis ca episcopul Hușilor, Nicodim, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chișinăului a fost numit Gurie Grosu. La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor românești reunite, întrunit în ședință extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor românești la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze și unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă“. Pe parcursul anului 1927 Adunarea Eparhială de la Chișinău a adresat Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chișinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primt din partea Sfântului Sinod de la Busurești rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de autoritățile române prin Decret Regal.

Biserica Ortodoxă Română

323

Mitropolia Basarabiei a fost desființată în perioada sovietică și a fost reactivată în 1992. Autoritățile Republicii Moldova au refuzat inițial recunoașterea Mitropoliei Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române. Pe 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamând nesocotirea dreptului la libertate religioasă de către autoritățile Republicii Moldova. Până în 2002, Mitropolia Basarabiei și-a continuat activitatea în condiții de persecuție metodică și sistematică din partea autorităților statului, singura mitropolie recunoscută fiind cea a Moldovei, supusă Patriarhului Moscovei. Pe 13 decembrie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât în unanimitate că, în cazul nerecunoașterii Mitropoliei Basarabiei, Republica Moldova încalcă articolele 9 și 13 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.4 CEDO a obligat totodată Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20 000 €.5 Această decizie a dus la recunoașterea Mitropoliei Basarabiei de către autoritățile Republicii Moldova.
Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei Mitropolia a fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002. La 12 noiembrie 2004, guvernul Republicii Moldova a înregistrat modificările operate la statutul Mitropoliei Basarabiei, prin care orice parte componentă reactivată a Mitropoliei Basarabiei va putea revendica dreptul de „succesoare spirituală, canonică, istorică“ a strucurii similare care a funcționat până în 1944.6

Mitropolia Basarabiei numără (după propriile date) 117 parohii pe teritoriul Republicii Moldova, 3 în Ucraina, 2 în Federația Rusă, respectiv una în Estonia, cuprinzând în total aproape un milion de credincioși.5 Potrivit unui sondaj INFOTAG din 2000, 23% din populația creștină din Republica Moldova aparține de Mitropolia Basarabiei (aproximativ 720 000 de credincioși).2

Primații Bisericii Ortodoxe Române
Mitropoliți ai României (1865-1925) • • • • • • • • 1865 - 1875: Nifon Rusailă (1789-1875) 1875 - 1886: Calinic Miclescu (1822-1886) 1886 - 1893: Iosif Gheorghian (1829-1909) 1893 - 1896: Ghenadie Petrescu (1836-1918) 1896 - 1909: Iosif Gheorghian (1829-1909) 1909 - 1911: Athanasie Mironescu (1856-1931) 1912 - 1919: Conon Arămescu-Donici (1837-1922) 1919 - 1925: Miron Cristea (1868-1939)

Biserica Ortodoxă Română Patriarhi ai României (1925-prezent) • • • • • • 1925 - 1939: Miron Cristea 1939 - 1948: Nicodim Munteanu 1948 - 1977: Justinian Marina 1977 - 1986: Iustin Moisescu 1986 - 2007: Teoctist Arăpașu 2007 - : Daniel Ciobotea

324

Teologi români ortodocși din secolul XX
Părintele profesor Dumitru Stăniloae a trudit o viață întreagă la întregirea în limba română a monumentului pe care îl reprezintă Filocalia Românească. Despre valoarea sa teologică mulți savanți apuseni au afirmat că depășește tot ce se cunoaște în Europa secolului al douăzecelea.Wikipedia:Citarea_surselor Alte păreri sunt:
„Dumitru Stăniloae n-a fost un sfânt. [...] într-o epocă oarecare a scris și prin «Glasul Patriei»! [...] Iar opiniile lui Stăniloae despre omul modern erau așa de diferite de ale lumii de astăzi, încât el nu poate fi un model pentru tinerele generații de teologi. Stăniloae era un conservator, un naționalist ortodox. Scrierile sale sunt o odă adusă ortodoxiei și o perpetuă polemică cu protestantismul și catolicismul. Ca și pentru Noica, pentru Stăniloae Occidentul era o civilizație de byebye, însă la amândoi le curgeau balele după o călătorie prin Apus după cărți. —Romeo-Valentin Muscă
[3] Filocalia

Părintele este cunoscut și ca „teolog al dorului” iar pasajul din o scriere a sa i se poate, desigur, aplica : Se poate spune deci că ținta spiritualității creștine ortodoxe este unirea omului credincios cu Dumnezeu, în Hristos. Dar cum Dumnezeu este nesfârșit, ținta unirii cu El, sau a desăvârșirii noastre, nu corespunde niciodată unui capăt, de la care să nu se mai poata înainta. Toți părinții răsăriteni spun, de aceea, că desăvârșirea nu are hotar. Ținta spiritualității ortodoxe, și drumul spre ea Precizarea pe care o face sfinția sa, că există în contemporaneitate o confuzie între stat și Țară este deosebit de limpede. Se poate astfel spune că cercetarea istoriei în duhul adevărului, cu orizonturile deosebit de vaste deschise de părintele Dumitru Stăniloae este continuată. Un mistic al Bisericii Ortodoxe Române este părintele Arsenie Boca. Acesta a fost și pictor de icoane, dar și un vestit duhovnic. Scrierile sale constituie astăzi una din lecturile fundamentale ale multor trăitori ortodocși. Părintele Ilie Cleopa a fost disprețuit de mulți observatori superficiali pentru lipsa sa de studii „oficiale”. Cei care citesc însă cărțile sale vor descoperi, în opinia unor credincioși, „o cultură patristică uluitoare, o capacitate de sinteză teribilă și o exprimare limpede” Wikipedia:Citarea_surselor, ce face înțelese pentru cei mai mulți texte de mare dificultate. Părintele Ilie Cleopa a izbutit să aducă teologia patristică în limba română a secolului XX fără schimbare și fără pierdere.

Biserica Ortodoxă Română Părintele Nicolae Steinhardt, evreu convertit la ortodoxie în închisorile comuniste, este un alt reprezentant de frunte al teologiei românești a secolului XX. Deși cu mai puține scrieri, părintele Paulin Lecca se impune prin efectul puternic al acestora, și mai ales al cărții De la moarte la viață, care a schimbat gândirea și credința a mii și mii de oameniWikipedia:Citarea_surselor. Un teolog și poet creștin de excepție a fost și Traian Dorz, mare apărător al mișcării de reînviorare a trăirii ortodoxe Oastea Domnului. Scrierile sale au dăruit românilor teologia unui mărturisitor și trăitor al învățăturii ortodoxe, ale unui apărător al puterii credinței. Părintele Ilarion Argatu a avut foarte mulți ucenici și admiratori în viață, și încă și mai mulți după trecerea la cele veșnice. Cărțile sale sunt atât de apreciate și căutate de credincioși, încât s-au găsit - ca și în cazul părintelui Dumitru Stăniloaie și al altor teologi - „făcători” de scrieri care i se atribuiau în mod fals (de multe ori fiind în directă contradicție cu teologia sa). Părintele Sofian Boghiu, originar din Basarabia, a fost un mare ascet și mărturisitor creștin. El este considerat sfânt de către foarte mulți ortodocși. Pictor plin de har și duhovnic de excepție, a lucrat lucrarea lui Dumnezeu vreme de mulți ani. Părintele Sofian Boghiu și părintele Adrian Făgețeanu, duhovnicii cei mai vestiți de la Mânăstirea Antim fiind numiți și „Apostolii Bucureștilor”, pentru mărturia creștină pe care au adus-o în plină epocă a comunismului ceaușist. Toți teologii români ortodocși înfățișați pe scurt mai sus au suferit direct din pricina prigoanei comuniste, fiind închiși între 5 și 17 ani pentru credința lor.

325

Figuri însemnate
Ierarhi
• Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Scaunului Cezareei Capadociei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române • Laurențiu Streza, Mitropolit al Ardealului, Arhiepiscop al Sibiului • Teofan Savu, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Arhiepiscop al Iasilor • Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, Arhiepiscop al Timișoarei • Daniel Ciobotea, Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului (interimar) • Petru Păduraru, Mitropolit al Basarabiei • Iosif Pop, Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale • Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord și Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului • Nicolae Condrea, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Celor Două Americi • Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului • Visarion Bălțat, Episcop al Tulcei • Galaction Stângă, Episcop al Alexandriei și Teleormanului • Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos • Sofronie Drincec, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei • Marc Nemțeanul, Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale • Daniil Stoenescu, Episcop al Daciei Felix (cu sediul administrativ în Vârșeț - Serbia) • Vincențiu Grifoni, Episcop al Sloboziei si Călărașilor

Biserica Ortodoxă Română

326

Alti membri notabili
• • • • Ieromonahul Rafail Noica, sihastru în Munții Apuseni, fiul filosofului Constantin Noica Ieromonahul Iustin Marchiș, starețul Mănăstirii Stavropoleos din București Ieromonahul Iustin Pârvu, supraviețuitor al închisorilor comuniste Ieromonahul Arsenie Papacioc, alt supraviețuitor notabil al închisorilor comuniste

Organizarea
• • • • • • • • Mitropolia Munteniei și Dobrogei Mitropolia Moldovei și Bucovinei Mitropolia Ardealului Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului Mitropolia Banatului Mitropolia Olteniei Mitropolia Basarabiei Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania, Europa Centrala și de Nord [4]

• Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentala și Meridionala [5] • Arhiepiscopia Tomisului [6] • Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților [7] • Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului [8] • Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Celor Două Americi [9] • • • • Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia Arhiepiscopia Aradului Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei Episcopia Sloboziei și Călărașilor [10]

Catedrala Mitropolitană din Timișoara

• Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului [11] • Arhiepiscopia Dunării de Jos [12] • Episcopia Caransebeșului [13] • Arhiepiscopia Râmnicului [14] Vezi și Lista ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române.

Bibliografie
• Istoria Bisericii Ortodoxe Române, de Mircea Păcurariu apărută la editura Sophia, București, 2000 (text de referință clasic în limba română privind istoricul Bisericii Ortodoxe Române). • Istoria Bisericii Românești [15], de Nicolae Iorga, București, 1908 • The Sayings of the Desert Fathers: The Alphabetical Collection (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984 – Patericul egiptean. • Mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, apărută la Editura Anastasia, București, 1994 (părintele Rafail Noica, una din cele mai vii figuri ale spiritualității ortodoxe, este numit „ celălalt ” Noica deoarece este fiul lui Constantin Noica, acela care este unul dintre cei mai renumiți filozofi român). • Scrisori câtre fiii mei duhovnicești, de Arsenie Papacioc, apărută la Editura Mânăstirii Dervent, Constanța, 2000. • Duhovnici români în dialog cu tinerii, de Arsenie Papacioc, apărută la Editura Bizantină, București, 1997.

Biserica Ortodoxă Română • La Mănăstire te desființezi de personalitate omenească în personalitate îngerească - interviu cu Arsenie Papacioc apărut în Epifania, noiembrie-decembrie 1997. • Besii în mănăstirile din Orient, de Dumitru Stăniloae, pag. 587-589 în «BOR» (Biserica Ortodoxă Română), vol. XCIV Nr.5-6 (1976). • Imnul românesc de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul („Trezindu-ne simțirea/Din suflet creștinesc,/ Să punem semnul Crucii/Pe steagul românesc!“). • Istoria bisericească universală, de Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, București 1992, pag. 30-35, 41-43 („au vestit Evanghelia în spațiile daco-traco-ilire, macedonene, bessice, aromânești, vlahice și scitice europene Sf. Ap. Andrei, Sf. Ap. și Ev. Luca, Sf. Ap. Sila / Silvan, Sf. Ap. Tit, Sf. Ap. Pavel“). • Mărculeț Ioan, Populația ortodoxă în cadrul structurii confesionale a Transilvaniei între 1930 și 2002, Sargeția, nr.3/2006, Deva. • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sophia, București 2000 .

327

Note și referințe

1

Din totalul de 18.817.975 de cetățeni care s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2002, 18.251.823 de persoane s-au declarat de etnie română, 482.862 de etnie romă, 48.262 ucrainieni, 28.287 maghiari, 20.476 sârbi etc. (Institutul Național de Statistică din România [16]). •
2

Potrivit unui sondaj INFOTAG [17] efectuat pe un eșantion reprezentativ cu 1 469 de subiecți din 33 de localități (cu excepția Transnistriei) la începutul anului 2000. 92 la sută dintre cei chestionați au menționat că sunt creștini. 60 la sută din respondenți au declarat că țin de Mitropolia Moldovei, 23 la sută de Mitropolia Basarabiei, 6,6 la sută de Biserica Ortodoxa Rusă, 2 la sută de Biserica Ortodoxă Ucraineană. 6,7 la sută din respondenți se consideră creștini, dar nu fac nici o legatură între confesiunea lor și vreo biserica oarecare. •
3

Până în prezent în Biserica Ortodoxă Română nu se rostește Sfânta Liturghie în limba germană sau țigănească, dar în Occident bisericile românești fac eforturi remarcabile în materie de transpunere liturgică ori a Typicon-ului sau tipicului în limbile vii rostite în parohii. •
4

Dan Dungaciu: „ Mitropolia Basarabiei câștigă raion dupa raion [18]“, publicat în Lumea Magazin, nr. 02/2005 •
5

Decizia CEDO în Cauza 45.701/1999, Mitropolia Basarabiei vs. Republica Moldova [19]
6

Romanian Global News: [20] Mitropolia Basarabiei a ieșit victorioasă], publicat la 15 noiembrie 2004 •
7

Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea (1994): Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 3, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, ISBN. 973-9130-04-6. •
8

Chorepiscopat (horepiscopat): Tertulian, amintește horepiscopatul: [21]; Alte legături referitoare la horepiscopi: [22] [23] [24] [25] [26]. Horepiscopi în fosta provincie romană Dacia, sec. al IV-lea - Vezi Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea (1991): Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 117 - ISBN. 973-9130-08-9. •
9

Madgearu, Alexandru, The Spreading of the Christianity in the Rural Areas of Post-Roman Dacia (4th-7th Centuries), "ARCHAEUS. Studies in History of Religions", VIII (1-4)/2004, Centre for the History of Religions, University of Bucharest - [27] •
10

"Numarul romanilor din Ucraina depaseste 500.000, desi exista o impartire intre romani si moldoveni. Se considera ca romanii si moldovenii sunt minoritati diferite. Principalele comunitati de vorbitori de romana sunt concentrate in regiunile Cernauti , Odessa si Transcarpatia . In regiunea Cernauti 22% din localitati au primari romani sau

Biserica Ortodoxă Română moldoveni." - Articol 13.01.2007.[28] •
11

328

- Articol 04.01.2007.[29]

[1] „ CONFESIUNILE RELIGIOASE LA RECESĂMÂNTUL DIN 1992 ȘI 2002 (http:/ / www. crestinul. ro/ culte. htm)”. (http:/ / www. crestinul. ro/ ). . Accesat la 23 martie 2010. [2] http:/ / www. patriarhia. ro/ Site/ Stiri/ 2006/ 081. htmlde [3] Romeo-Valentin Muscă Ortodoxia miorițică (http:/ / www. romanialibera. com/ articole/ articol. php?care=6146) Editura Pallas, Focșani, 2006. [4] http:/ / www. mitropolia-ro. de [5] http:/ / www. mitropolia-paris. ro [6] http:/ / www. arhiepiscopiatomisului. ro [7] http:/ / www. arhiepiscopia. assist. ro [8] http:/ / www. arhiepiscopia-ort-cluj. ro [9] http:/ / www. romarch. org [10] http:/ / www. sf-esc. ro [11] http:/ / www. eparhiaargesului. ro [12] http:/ / www. rls. roknet. ro/ ~edj/ [13] http:/ / www. episcopia-caransebesului. go. ro/ [14] http:/ / www. episcopia-ramnicului. ro/ [15] http:/ / www. plasticsusa. com/ ortho/ niindex. html [16] http:/ / www. insse. ro/ RPL2002INS/ vol1/ tabele/ t51a. pdf [17] http:/ / www. azi. md/ news?ID=8910 [18] http:/ / www. lumeam. ro/ nr2_2005/ si_totusi_moldova. html [19] http:/ / www. sbg. ac. at/ oim/ orig/ 01_6/ Mitropolia%20v%20MD [20] http:/ / www. rgnpress. ro/ index2. php?option=content& task=view& id=2567& pop=1& page=0 [21] http:/ / www. tertullian. org/ fathers/ syriac_misc. htm [22] http:/ / redalyc. uaemex. mx/ redalyc/ pdf/ 355/ 35509007. pdf [23] http:/ / en. wikipedia. org/ wiki/ Chorbishop [24] http:/ / www. newadvent. org/ cathen/ 16024c. htm [25] http:/ / www. thefreedictionary. com/ Chorepiscopus [26] http:/ / www. catholicforum. com/ saints/ ncd01976. htm [27] http:/ / www. ceeol. com/ aspx/ issuedetails. aspx?issueid=c3efb137-287c-4742-83f5-469672582960& articleId=cd88a75d-c2f5-4feb-8b10-f93d64dc56cb [28] http:/ / chisinau. novopress. info/ ?p=434 [29] http:/ / www. crestinortodox. ro/ La_1_ianuarie_2007__UE_a_primit_inca_30_de_milioane_de_ortodocsi-103-12102. html

Legături externe
• • • • • Situl Patriarhiei române (http://www.patriarhia.ro/) Situl Patriarhilor României (http://www.patriarh.ro/) Biserica Ortodoxă (http://www.culte.ro/ClientSide/cult.aspx?rel_ID=rel-256) Lumina - Primul cotidian crestin din Romania (http://www.ziarullumina.ro/) Sit britanic despre hotărârea legală privind Biserica Basarabiei la European Court of Human Rights (ECHR) (http://www.starlightsite.co.uk/keston/kns/2002/020410MO-01.htm) • Sit olandez despre hotărârea legală privind Biserica Basarabiei la European Court of Human Rights (ECHR) (http://sim.law.uu.nl/SIM/CaseLaw/hof.nsf/0/75f3ea9f6eb9d125c1256b22002f59fb?OpenDocument) • Bibliotheca augustana despre Quintus Septimius Florens Tertullianus (http://www.fh-augsburg.de/~harsch/ Chronologia/Lspost03/Tertullianus/ter_intr.html) • Situl Enciclopediei Catolice despre Quintus Septimius Florens Tertullianus (http://www.newadvent.org/ cathen/14520c.htm) • Text complet al traducerii lui Peter Holmes din Quintus Septimius Florens Tertullianus (http://www.ccel.org/ fathers2/ANF-03/anf03-22.htm#P2560_840932) • Situl oficial al BOR (http://www.crestinism-ortodox.ro/html_en/index.html)

Biserica Ortodoxă Română • Situl Mânăstirii Golia, cu hram de Înălțare (http://www.golia.ro) • Portal ortodox românesc, cu linkuri comentate (http://www.biserica.org/Publicatii/2003/NoX/13_index. html) • Sit de cateheză ortodoxă al părintelui Constantin Alecse, cu un milion de vizitatori (http://orthodoxcatechism. org/) • Situl Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale (http://www.mitropolia-paris.ro/) • Situl Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania și Europa Centrală (http://www.mitropolia-ro.de/) • Sit oficial cu date administrative despre 20 milioane de români ortodocși (90% din populația României) (http:// www.ministerulculturii.ro) • Situl părintelui Iulian Niștea (http://www.nistea.com/) • Sit al Bisericii Ortodoxe Române din Paris, în inima Cartierului Latin (http://www.egliseroumaine.com/ noi-dvs/primire/primire.htm) • Sit al Bisericilor ortodoxe din America (http://www.oca.org/pages/orth_chri/Orthodox-Churches/) • Sit al Bisericii Ortodoxe din Ghelar județul Hunedoara (http://www.biserica.ghelar.ro) • Istoria BOR, În limba engleză (http://www.crestinism-ortodox.ro/html_en/01/ 1a_the_romanian_orthodox_church.html) • Bisericile românești din Iugoslavia – protopopiatele Vârșeț, Panciova și Toracul Mic (http://www.sref.org.yu/ activitate/evenimente.htm) • Începuturile neamului ca teologie (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/ istoria-neamului.htm) • Biserica și instituția sau câte ceva despre un cal troian (http://www.scara.ro/art.php?id=scara7&&art=3) • Sfaturi Ortodoxe (http://www.sfaturiortodoxe.ro) • Un sit care conține articole de apologetică, o galerie de icoane și o secțiune despre „rătăcirile sectologice“ (http:// www.odaia.go.ro) • Prelați ortodocși, victime a regimului comunist (http://www.cotidianul.ro/fileadmin/2006/octombrie/big/ Victime_Elita_Religioasa1.pdf)

329

Critică
• Sit olandez despre hotărârea legală privind Biserica Basarabiei la European Court of Human Rights (ECHR) (http://sim.law.uu.nl/SIM/CaseLaw/hof.nsf/0/75f3ea9f6eb9d125c1256b22002f59fb?OpenDocument) • Ortodoxia miorițică (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6145) de Romeo-Valentin Muscă.

Educația în România

330

Educația în România
În conformitate cu Legea educației (adoptată în 1995), sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a zece-a (de obicei, care corespunde cu vârsta de 16 sau 17 ani). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior. Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.
Universitatea din Bucureşti

În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de meditații, semi-legal și informal. Meditațiile sunt folosite de cele mai multe ori în timpul liber ca o pregătire pentru diferitele examene, care sunt în mod notoriu dificile. Meditațiile sunt larg răspândite, iar acestea pot fi considerate ca o parte din sistemul de învățământ. Meditațiile existau și chiar prosperau în timpul regimului comunist. În 2004, aproximativ 4,4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștia, 650.000 în grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități)[1] . În anul 2009, în România existau 3,3 milioane de elevi, față de 4,8 milioane în anul 1990[2] . În anul 1990, numărul profesorilor din mediul preuniversitar era de aproape 260.000, în 2001 depășea 275.000, iar în 2007 era mai mic de 250.000[2] . În august 2010, în România existau 4.700 de școli generale[3] .

Educația în România

331

Prezentare generală
Organizarea de bază Sistemul educațional românesc este împărțită pe două niveluri: 1. Pre-universitar, Învățământul preuniversitar este structurat în 5 cicluri:[4] • 1.1 Învățământul Preșcolar (sau Grădiniță) - se desfășoară pe parcursul a trei ani, fiind alcătuit din trei grupe: Grupa Mică, Grupa Mijlocie și Grupa Mare (uneori denumită Grupa Pregătitoare). • 1.2 Învățământul primar (Școala Primară) - clasele I-IV • 1.3 Învățământul gimnazial (Gimnaziu) - clasele V-VIII • 1.4.1 Învățământul liceal (Liceu) - de patru sau cinci clase (clasele IX-XII / XIII) • 1.4.2 Învățământul profesional (Școala de arte și meserii), care poate continua sau înlătura Liceul de a pregăti studenții pentru cariere care se bazează în manual sau în activități practice. • 1.5 Învățământul postilceal poate dura între 2 și 5 ani. 2. Învățământul superior (studii superioare) a fost reorganizat pentru a fi în conformitate cu principiile procesului Bologna, care are ca scop construirea Spațiului European al Învățământului Superior. Ea are următoarele patru componente:

Structura sistemului naţional de învăţământ

• 2.1 Studii de licență (Licențiat) 3-4 ani, pentru cele mai multe discipline 3 ani (din 2005) • 2.2 Studiile de master (Masterat) 1-2 ani, pentru cele mai multe discipline 2 ani (din 2008) • 2.3 Studiile de doctorat (Doctorat) au durata de cel puțin 3 ani (doctorand) (din 2006). • 2.4 Învățarea continuă (cursuri postuniversitare, formare continuă). Școală primară este obligatorie pentru toți copii de opt ani, de la vârsta de șapte ani până la zece ani fiind cunoscută sub numele de "învățământ primar", în timp ce de la vârsta de unsprezece ani și până la paisprezece ani este cunoscut sub numele de "educație gimnazială". Cele mai multe școli elementare fac parte din sistemul public școlar. Educația elementară privată are o cotă de piață de 0,5%, în conformitate cu Ministerul Educație, Cercetării și Inovării.Wikipedia:Citarea_surselor Educația în România este obligatorie până la terminarea clasei a X-ea (sau până la vârsta de 18 ani).[5] Sistemul de învățământ este identic la nivel național și foarte centralizat. Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de bacalaureat), licență (cadru de absolvirea a universității, după un examen și/sau a tezei), masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), doctorat (doctor, după o teză).

Educația în România

332

Învățământul pre-universitar
Numărul maxim de posturi finanțat pentru învățământul preuniversitar de stat era de 321.677 în perioada ianuarie-august 2010, urmând a scădea la la 306.677, în perioada septembrie-decembrie 2010[6] .

Convenții de notare
Pentru primii patru ani, există un sistem numit calificative. Acestea sunt Foarte bine (FB) - Excelent, Bine (B) Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt, sensul (abia) trece și Insuficient (I) - a eșuat. Elevii care nu obțin pe tot parcursul anului note bune trebuie să susțină un examen în vară cu un ansamblu de profesori, iar în cazul în care situația nu este mai bună, elevul va repeta tot anul. "Calificativele" sunt folosite pe tot parcursul anului, într-un sistem de evaluare pe tot parcursul anului, la teste, în activitățile școlare, acasă sau pentru proiecte. În medie, pentru un subiect (care va merge în catalog) se calculează de către profesor, ținând seama de progresele înregistrate de student si printr-o valoare de la 1-4 pentru fiecare calificativ (de exemplu, în cazul în care un elev are FB, FB, B, B la matematică, apoi în catalog va fi (4 +4 +3 +3) / 4 = 3,5, prin urmare, B - luând în considerare faptul că performanța elevului a coborât în timp, un B, B, FB, FB va fi, de asemenea, 3,5, dar va fi marcat ca FB, deoarece și-a îmbunătățit performanțele în timp). Nu există nici o medie calculată pentru întregul an, ci doar pe semestru. Cei mai mulți dintre elevi vor avea doar calificative de B și FB, calificativele S și I sunt rar folosite și numai în circumstanțe deosebite. Pentru clasele 5-12, este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1 fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere. Sistemul de evaluare este folosit, de asemenea, cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru acasă sau exerciții în clasă fiind înscrise în catalog. La unele materii se susține un examen parțial, la sfârșitul semestrului (Teză). Această cerință este reglementată de către Minister ca obligatorii pentru anumite materii și nu poate fi schimbată. Teza valoarează 25% din media finală, iar pentru clasele 5 - 8 se aplică la Limba română și matematică și doar în clasa a opta la Geografie sau Istorie și în cazul unei școlii cu predare bilingvă într-o limbă minoritară. Notele sunt date pe baza unor orientări stricte ministeriale, care contează repartiția la liceu. La sfârșitul fiecărui semestru, media notelor este calculată în urma unei proceduri în patru pași: În primul rând, se calculează media aritmetică a notelor. Dacă există și Teză, această medie, cu o precizie de 0,01, este înmulțită cu 3, se adună cu teza (rotunjită la cel mai apropiat întreg) și se împarte cu 4. Această medie (cu sau fără Teza) este apoi rotunjită la cel mai apropiat întreg (9,5 este, astfel, 10) iar aceasta este media elevului pe semestru. Următorul pas este de a calcula media anuală a elevului. Aceasta se face prin adunarea mediilor pe cele două semestre ale elevului și împărțite la 2. Acestă medie nu este rotunjită. Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor și împărțirea acestei sume la numărul total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală". Aceasta nu este nici ponderată și nici rotunjită. În cazul în care un elev, are media anuală este sub 5, la maximum două materii, elevul trebuie să aibă un examen (corigență) la materia la care nu a reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu trece acest examen, el trebuie să repete întregul an (repetenție). În cazul în care pe Subiect medie anuală este sub 5, la trei sau mai multe discipline, elevul nu mai are dreptul la examenul de corigență și trebuie să repete anul. Exemplu: Un elev în clasa a 7-a, cu 4 ore de matematică săptămânal poate avea următoarele note: 6,6,7,7 în oral și 5 în Teză. Media semestrială la matematica este rotunjită ( (3 * ((6 6 7 7) / 4) 5) / 4) = 6. Dacă el a avut media 7 în celălalt semestru, medie lui anuală la Matematică este 6,5 (si el a trecut).

Educația în România

333

Grădinița
Pentru detalii, vezi: Învățământul Preșcolar. Copiii pot începe încă de la trei ani și pot rămâne până la șase sau șapte ani la grădiniță. Grădinița este opțională, și de obicei dureaza 3 sau 4 grupe - „Grupa mică”, pentru copii cu vârsta între 3-4 ani, „Grupa mijlocie”, pentru copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, „Grupa mare”, pentru copii cu vârsta de 5-6 ani și „Școala pregătitoare” (Pregătire pentru școală), pentru copii cu vârsta de 6-7 ani. Ultima forma este oferită numai de unele grădinițe. Pregătirea include inițierea în limbi străine (de obicei în limba engleză, germană sau franceză), inițierea în studiul calculatorului, dans, înot, etc. Toate grădinițele oferă cel puțin o masă sau o gustare, unele având propriile bucătării, pe când alții optează pentru serviciile de catering. Multe grădinițe (în special, cele private) oferă transportul copiilor la și de la grădiniță. Grupurile au de obicei 1-2 educatori și 10-15 copii (de obicei mai mulți în grădinițele de stat). Cele mai multe grădinițe oferă părinților trei tipuri de programe, pentru a se potrivi mai bine cu programul părinților (de obicei între 8 și 13, cu o gustare sau o masă), un program mediu (de obicei de la 8 la 15, cu o gustare și o masă), precum și un program lung (de obicei de la 8 la 17-18 seara, cu trei gustări, o masă și aproape întotdeauna, includ perioade de somn de după masa de prânz). Sectorul privat are un rol foarte mare în furnizarea de grădiniță și servicii de îngrijire de zi, având o mare parte din cota de piață deținută de învățământ preșcolar. Tipicul pentru taxele școlare private de grădiniță variază între 100 și 400 euro lunar, în funcție de orașul în care instituția se află și asupra serviciilor oferite, iar pentru grădinițele publice nu există nici o taxă de școlarizare (unele poate au, totuși, o taxă pentru mese și/sau transport). Relativ, numărul de locuri disponibile în grădinițe este mic, existând mai multe liste de așteptare sau solicitari de admitere și formalități ce urmează a fi efectuată cu cel puțin șase luni în avans. Lipsa de locuri disponibile este evidentă mai ales în grădinițele de stat, care nu percep taxe școlare, mai ales având în vedere nivelul relativ ridicat al taxelor școlare private. Consiliile locale, în special în orașele mari (cum ar fi București sau Sibiu), au început să investească în extinderea grădinițelor existente, construirea altora noi sau oferirea de burse pentru grădinițele particulare, pentru a acoperi o parte din taxele scolare.

Școală primară
Pentru detalii, vezi: Învățământul primar. Școala primară durează patru ani și este obligatorie pentru toți copii. Cele mai multe școli primare sunt publice; statisticile MECI arată că mai puțin de 2 la sută din elevii sunt înscriși în învățământul particular. Cu excepția cazului în care părinții aleg din timp o școală, elevul este automat înscris la școală cea mai apropiată de casă, vârsta de înscriere este de șase ani. Unele școli care au o bună reputație sunt inundate cu cereri de la parinti, chiar cu doi sau trei ani înainte. O consecință negativă este existența mai multor schimburi, cu durata de la 7 am pâna la cel târziu 8 pm, de obicei cei din clasele primare învață în primul schimb. Educația este gratuit în școlile publice (inclusiv manualele și materiale auxiliare), dar nu întregime (unele manuale, caiete, creioane și uniformele trebuie cumpărate). Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor. Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de Limbi Străine, Informatică, etc.).O clasa poate avea până la 28 de elevi (25 este considerat optim). De obicei, fiecare clasă are propria sală. Fiecare grup are propria sa denumire, de obicei, de an, urmat de o literă din alfabet (de exemplu, VII A înseamnă că este elev în al 7-lea an în clasa " A "). La sfârșitul școlii primare, programa începe să devină congestionată. De exemplu, un elev în clasa a 4-a(9-10 ani) pot avea într-o săptămână: • 3-4 ore de matematică • 4 ore de Limba română • 1 ore de istorie • 1 ore de geografie

Educația în România • • • • • 1-2 ore de știință 2 ore de artă 1-3 ore de-o limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană *) 1 sau 2 ore de Informatică ** 1 clasă de educație civică (un subiect de învățământ de toate, de la igiena personală a Constituției pentru a maniere în societate) • 1 din religie * (opțională; părinții pot retrage copiii de la aceste ore.[7] Situația este, cu toate acestea, ciudată,[8] mulți părinți si asociatii
fiind împotriva predării religiei în școli. incercare de retragere a elevului de la acestă oră de către un părinte este, de obicei, întâlnită cu [9] opoziție de profesori, în cele mai multe școli.) Attempt of withdrawal of the student from these classes by a parent is usually met with [10] opposition by teachers in most schools. )

334

• 1 oră de muzică • 2 oră de educație fizică *Aceste subiecte au sau nu profesor, altul decât principalul profesor. **Aceste materii au aproape întotdeauna profesori, altul decât principalul profesor. Școala incepe la mijlocul lui septembrie și se termină la mijlocul lui iunie anul următor. Acesta este împărțit în două semestre : • semestrul I din septembrie până în ianuarie • semestrul II din februarie până în iunie). Există cinci vacanațe: vacanța de toamnă - 1 săptămână în noiembrie; vacanța de Crăciun - 2 săptămâni, în decembrie - ianuarie; vacanța inter-semestrială - 1 săptămână în februarie; vacanța de Paști (fie ortodox sau catolic, în aprilie sau mai - 1 săptămână; și vacanța de vară sau vacanța mare care durează aproximativ 13 săptămâni).

Gimnaziul
Pentru detalii, vezi: Învățământul gimnazial. Gimnaziul durează 4 ani și este obligatoriu pentru toți copii. Cursurile sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performantelor academice. Multe școli au clase speciale (cum ar fi cursuri intensive de limba engleză sau clase de Informatica, oferind una sau mai multe cursuri pentru aceste materii). Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Evaluarea performanțelor elevilor este, de asemenea, diferită între ciclul primar și cel gimnazial. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte), în afară de materiile clasice sunt organizate ore de consiliere psihologică sisținute de către un psiholog școlar. În clasa a opta programa poate conține până la 30-32 oră pe săptămână, sau 6 ore pe zi, ceea ce este destul de mult, de exemplu: • • • • • • • • • • • 4 ore de matematică 4 ore de(5 ore în clasa a V-a) limba română 1 (2 în clasa a 8a) oră de istorie 2 (2 în clasa a 8-a)) ore de geografie 2 (1 în clasele a 5-a și a 8-a) ore de biologie 2 ore de informatică 4 ore de-o limbă străină 2 ore alocate unei limbii străine 2 ore de fizică 2 ore de chimie 1 oră de Latină 1 oră de artă și muzică

• 1 oră de religie (opțional) • 1 oră de educație civică

Educația în România • 1 oră de tehnologie (poate fi opțională). • 2 ore de educație fizică În plus, școlile pot adăuga 1 sau 2 materii la libera lor alegere. Această posibilitate a dat naștere la clasele intensive de engleza sau de Informatică, accesibile numai prin examene speciale în clasa a 5-a. Structura anului școlar este foarte asemănătoare cu cea de la ciclul primar singura diferență fiind absența vacanței de o săptămnă din noiembrie. Viața elevilor Viața în școală este foarte diferită într-un oraș față de cea de la țară. O școală urbane poate avea peste 100 sau 200 de elevi pe an, laboratoare de știință bine înzestrate, laboratoare de informatică cluburi bazate pe interese diferite (de la matematica, la film, la teatru și până la Harry Potter), psihologi și asistenți de predare, programe academice pentru elevii talentați, pe când școlile rurale sunt de obicei mici, în unele sate, oferind doar 4 ani de educație - restul fiind oferite la o mai mare distanță de sat, care au un singur profesor pentru toți elevii (în general sub 10 de elevi în total) o situație aproape identică cu cea existentă la începutul secolului XX. Transportul la și de la școală nu este aproape niciodată prevăzut - și în cazuri extreme, în satele îndepărtate, elevii trebuie să meargă până la 10 km la școală, dacă nu există nici un autobuz sau tren. Doar începând cu anul 2003 a fost introduse linii de transport rurale (Microbuzul Scolar Galben cu Clopoțel). Transportul public pentru toți elevii, în teorie, este gratuit, dar, din cauza unui sistem foarte incomod, elevii ajung să plătescă jumătate din preț pentru un abonament lunar. Elevi de asemenea, plătesc jumătate de preț la toate călătoriile cu trenurile operate de Caile Ferate Romane. Toate școlile urmează tradiția schimbării turelor (original făcută din lipsă de spațiu, dar în prezent, din tradiție). Astfel, școala începe pentru anumite grupuri (de obicei ani I-IV și VIII) la ora 7:30 sau 8:00 și se încheie la 12:00-14:30 în timp ce alte grupuri (anii V-VII) încep de la 11:00-13:30 și se termină la 17:00-19:30. În mod normal, o "oră" durează 50 minute, urmată de o pauza de 10 minute (și uneori o pauza 20 minute). Din noiembrie până în martie, unele școli reduc orele la 45 de minute și pauze de 5 minute, pentru că se tem că 6:30 sau 7:30 seara este o oră prea târzie sau prea periculoasă pentru părăsirea școlii pe întuneric. Zilele de școală sunt de luni pana vineri. Relațiile profesor-elev sunt destul de formale, dar acest formalism a evoluat în ultimii ani, la unul amical, dar respectuoasă. Aceasta este cauzată de diferența de mentalitate dintre generatii. În timp ce, cea mai mare parte din profesori sunt foarte exigenți, cei mai tineri, se înțeleg mai bine cu elevii, sunt mai degrabă prietenoși și înțelegători, decât stricți. Unele școli au uniforme pentru primele patru clase, ministerul standardizând problema printr-un proiect de lege. Anii V-VIII nu au aproape niciodată o uniformă școlară, nici orice alt cod de ținută (dar regulamentul prevedea decența de bază). Atât școlile din mediul urban, cât și cele din mediul rural poat organiza Cluburi de dans, de sport școlar, de tradiții, de lectură, teatru, muzica, fizică sau chimie aplicată și chiar cluburi de matematică. Cu toate acestea, participarea la aceste cluburi nu va fi menționată pe nici o diplomă sau certificat, nefiind necesar. Există și concursuri între școlii, precum și la nivel național (cunoscute sub numele de Olimpiade), care sunt folosite pentru ai promova pe cei mai buni elevi. Aceste concursuri sunt foarte populare, deoarece ele aduc multe avantaje pentru elevii care iau parte la ele. În plus, mulți profesori de educație fizică organizează concursuri și excursii de una, două zile la munte. Si alte cadre didactice, organizeză astfel de excursii în weekend sau chiar în timpul vacanței de vară - tabere - acest lucru fiind o tradiție în școala românească. Cu toate acestea, excursiile sau taberele de cercetare nu sunt fregvente (una sau două în fiecare an) și sunt, de obicei, vizite la muzee din alte orașe sau excursii de recreere si de vizitarea a habitatelor naturale, ale diferitelor animale sau plante.

335

Educația în România Curriculumul Curriculumul este cunoscut ca foarte bun, dar extrem de rigid. Nu sunt decât până la 15 discipline obligatorii (de obicei 8-13) și până la 5 discipline opționale (de obicei 1 sau 2). Cu toate acestea, spre deosebire de Marea Britanie sau Franța, subiectele opționale sunt alese de către școală și impuse elevului - acestea sunt cunoscute sub denumirea de decizia școlii asupra curriculumului și sunt, de obicei, extensii la materiile obligatorii. Pe toată durată a școlii, fiecare student trebuie să țină: • • • • • • • • 8 ani de matematică, limba română, muzică, artă și educație fizică până la 8 ani de religie (orice credință e acceptată) 6 ani de geografie și de istorie, 7 sau 8 ani în prima limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană) 3-4 ani, în cea de-a doua limbă străine (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, portugheză sau rusă) 3 ani de educație civică, fizică și biologie 2 ani de Chimie, 2 ani de IT, (deși în multe locuri acest subiect, poate fi, opțional, e studiat în

336

toți cei 8 ani ai școlii elementare).

Liceul
Pentru detalii, vezi: Învățământul liceal și Liceu. Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a si a 10-a ), doua ne-obligatorii (a 11-a și a 12-a). Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Există, de asemenea,un program de fregvență redusă care durează 5 ani pentru cei care doresc să participe la liceu, după ce au renunțat în adolescență. Conform Legii Educației Naționale din 2009, elevii din clasa a VIII își continuă cursurile în ciclul inferior de liceu după susținerea unei testări naționale care este structurată după modelul testărilor internaționale standardizate. Există cinci tipuri de licee care permit accesul la Liceul Gheorghe Lazăr, București învățământul universitar, pe baza tipului de educație oferită și de performațele academice. Toate aceste duc la obținerea unei diplome de liceu, acces la examenul de Bacalaureat și prin urmare, accesul la studii universitare. Spre deosebire de sistemele suedez sau francez, curriculumul liceului nu limitează alegerea unei universitați. • Colegiile Naționale - sunt cele mai prestigioase licee din România, cele mai multe sunt în cel puțin un program internațional, cum ar fi Cervantes, SOCRATES, Eurolikes, etc. Toate sunt "teoretice" (a se vedea mai jos). Cele mai multe există de peste 100 de ani și toate au o foarte puternică tradiție în educație. De exemplu, Colegiul National Sf. Sava din București este una din cele mai vechi școli din România cu aproape trei secole de tradiție; Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București este de peste 150 de ani, la fel ca Sf. Sava, înființată înainte de România în sine; Colegiul German Goethe este de ca. 250 de ani. Alte colegii naționale sunt Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu din București, Colegiul Național din Iași, Colegiul Național Carol I din Craiova, Colegiul National "Elena Cuza" din Craiova, Colegiul Național Mihai Eminescu din Constanța, Colegiul Național Vasile Alecsandri din Galați etc., ultima medie de admitere pentru acestea este de peste 8.70, dar pentru cele mai bune colegii naționale o medie de 9.50 nu este de ajuns de bună. Intrarea într-un colegiu național oferă competențele și cunoștințe necesare pentru a aplica pentru o Universitate de prestigiu

Educația în România • Colegiu Militar - există decât 3 astfel de licee, administrate de către Armata română. Ele sunt considerate extrem de stricte pentru că au același regim ca unitățile de armată, fiind considerate instalații militare, toți studenții fiind considerați membri ai armatei și astfel se respectă aceleași reguli și regulamente militare, inclusiv stingerea luminii la ora 22. Colegii militare sunt Colegiul Militar Liceal Mihai Viteazu din Alba Iulia, Colegiul Militar Liceal Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc și Colegiul Militar Liceal Dimitrie Cantemir din Breaza. • Colegiul Economic sau Colegiul Tehnic - este un liceu cu rezultate foarte bune și cu un program academic, pe baza educație tehnică sau de servicii (a se vedea mai jos). Deși aceste licee sunt foarte căutate foarte puțini dintre absolvenți profesează în domenile terminate. Mulți dintre absolvenți nu aleg să urmeze nici măcar o facultate de profil apropiat. • Liceu (Liceu Standard) - un tip de liceu mediu, oferind una dintre cele disponibile programe academice. Tipul de program academic oferit se adaugă după această denumire (de exemplu, Liceul Teoretic Dimitrie Bolintineanu sau Liceul Economic Ion Luca Caragiale). Sunt licee cu profil teoretic sau vocațional. • Grup Școlar - Un grup de două școli - un liceu (de obicei, oferind programe academice în domeniul tehnic sau de servicii de educație). Unele dintre acestea sunt considerate ca fiind cea mai proastă alternativă, pentru a permite accesul la o diplomă de liceu și de acces la universitate,WP:EJV în timp ce altele sunt foarte bine privite, asigurând o educație de calitate destul de mareWP:EJV (cum ar fi Grupul Scolar Economic Viilor Bucuresti formarea de specialisti în gastronomie, chelneri de protocol, etc - și care deține propriul hotel, restaurant și patiserie). Există și Licee și Colegii cu filieră vocațională de profil artistic, teologic sau sportiv. Fiecare tip de liceu este liber de a oferi unul sau mai multe programe academice (profil). Viața elevilor Se aplică toate regulile de ținută ca și cele din școala elementară. Uniformele sunt o problemă locală, în conformitate cu politicile fiecărei școli. Câteva licee au uniforme, în cazul în care le au, ele sunt utilizate numai la ocazii speciale (cum ar fi festivități, conferințe, concursuri sportive, etc.) Multe licee au propriul lor radio, reviste lunare sau bilunare, etc. Spre deosebire de gimnaziu, nu există orientări clare de deosebire. Comunicarea între elevi și profesori este încă slabă.WP:EJV De obicei, elevii nu au aproape nici o putere de decizie în funcționarea liceului lor, cele mai multe licee din zona rurală nu au nici Consilii de administrație, toate deciziile fiind luate de către unul dintre directori.Wikipedia:Citarea_surselor De obicei, fiecare liceu are cel puțin doi directori.Wikipedia:Citarea_surselor În majoritatea liceelor din mediul urban există Consilii ale Elevilor care reprezintă interesele elevilor în fața conducerii liceului, organizeaza evenimente, proiecte, etc.

337

Școala de arte și meserii
Pentru detalii, vezi: Învățământul profesional.

Bacalaureatul
Pentru detalii, vezi: Bacalaureat. Absolvenții de colegiu, liceu sau Grup Școlar trebuie să susțină examenul de Bacalaureat (Examenul Național de Bacalaureat - cotidian cunoscut sub numele de bac). În ciuda asemănării cu termenul francez, Bacalaureat, există puține asemănări. Bacalaureatul cuprinde 2 sau 3 examene orale și 4 sau 5 examene scrise, de obicei, se întinde pe parcursul unei săptămâni și jumătate de la sfârșitul lunii iunie și septembrie. Aceasta este o extrem de centralizat, examan național. De obicei, foile de examen sunt luate într-o facilitate de notare centralizată, uneori, chiar și într-un alt oraș, sub paza poliției (de exemplu, în 2001, toate examenele de la Brașov au fost trimise la Brăila pentru notare). Examanul este supravegheat (întotdeauna de profesori de liceu sau profesori universitari) de profesori care nu predau materia la care se susține examenul scris. Începand cu 2007, Ministerul publică anual 100 de subiecte pentru fiecare

Educația în România examen, și le face disponibile 6 luni în avans, atât prin site-ul oficial [11] cât și prin broșuri disponibile gratuit. Soluțiile pentru fiecare dintre seturi sunt, de asemenea, făcute publice de către minister. Cele 6 examene, sunt:[12] • Examenul A / 1 (proba A / 1) - limba și literatura română (examinare orală) - Candidatul alege un subiect ales la întâmplare și înțelegerea unui text ales, de asemenea, în mod aleatoriu. Candidatul are 15 de minute "timp de gândire" și 10 de minute pentru a răspunde la întrebări, în fața a trei persoane. Examenul este public. • Examenul C / 1 (proba C / 1) - Limba de studiu într-o școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă decât limba română (de obicei, în limba unei minorități) - exact ca la examen organizat A / 1. Examenul este susținut numai de către cei care învățată într-o altă limbă decât limba română. • Examenul B (proba B) - o limbă străină (examinare orală) - Este ales candidatul care are permisiunea de a alege dintre limbile, engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză și rusă. Alegerea trebuie să se facă pe baza înscrierii la examen (de obicei, în luna mai) și nu poate fi schimbată. Candidatul alege un subiect, cu două întrebări (înțelegerea lecturii și oral) la întâmplare, și are 15 minute timp de gândire pentru a-și formula răspunsurile și 10 minute pentru a răspunde. • Examenul A / 2 (proba A / 2) - limba și literatura română (examen scris) - de obicei un eseu pe o temă din literatură (cum ar fi "Arată caracteristicile romanului modern al secolului XX"), precum și un text cu 10-20 de întrebări bazate pe text (cum ar fi "Găsește o metaforă și o oxymoron în textul..." sau "Comenteaza următorul pasaj zece rânduri sau mai puțin"). Cu o jumătate de oră înainte de începerea examenului, ministrul Educatiei extrage varianta de examen la TV. Conform legii, fiecare elev trebuie să beneficieze la examen de hârtie și de subiectele tipărite. • Examenul C a fost de 2 ore, în 2005, 2004 și 2003 și de 3 ore, în 2002. • Examenul C / 2 (proba C / 2) - Limba de studiu în școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă decât limba română (de obicei, în limba minoritară) - examen scris - organizat exact ca la examen A / 2. • Examenul D (proba D) - materie obligatorie în funcție de profilul urmat în liceu (examen scris). Spre deosebire de examenele occidentale, calculatoare sau orice alte instrumente de ajutorare sunt interzise. Examen D este de 3 ore. • Examenul E (proba E) - Subiect la alegerea candidatului din domenii considerate ca partea principală a profilului academic urmat în liceu (examen scris) - Aceasta oferă mai multe opțiuni, în funcție de profilul academic urmat de elev. De exemplu, elev care a urmat un profil real poate alege Fizică, Informatică, Chimie si Biologie, un elev care a urmat un profil tehnic / mecanic de cale ferată poate alege între Fizică, Mecanică și Utilizarea utilajelor, instrumente tehnice și măsurile sau întreținere în timp ce un elev care a urmat un profil uman / limbi străine pot alege dintre latină sau o altă limbă decât cea din Examenul B. Se aplică aceleași reguli ca și în cazul examenului D, cu o singură excepție - elevii care au ales Contabilitate (servicii de Program) pot utiliza un calculator matematic. • Examenul F (proba F) - Subiect la alegerea candidatului dintr-un domeniu din profilul urmat de elev (examen scris sau practic).

338

Educația în România

339

Studiile postliceale
Pentru detalii, vezi: Învățămâtul postliceal.

Învățământul superior
Pentru detalii, vezi: Învățământul superior și Lista universităților din România. În orice țară învățământul superior este momentul adevărului pentru întreaga societate. Cu multe presiuni din partea evoluției tehnice, o deficiență în proiectarea învățămâtului superior este foarte costisitoare pentru o țară. Din păcate, acesta este și cazul României, sistemul de învățământ are încă multe lacune, în contrast cu sistemele de educație bine stabilite din SUA, Canada sau țările din Europa de Vest. Primele universități moderne din România sunt: • Universitatea din Iași (1860) • Universitatea din București (1864) • Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj (1872)
Clădirea centrală a Universităţii „Babeş-Bolyai”

În România, după 1990, universitățile au fost primul tip de instituții, în care au început reformele de democratizare a educației. Au obținut autonomie, un obiectiv imposibil în timpul regimului comunist. Studenții au fost o categorie socială foarte activă care a participat la protestele sociale din anii 1956, 1968 și 1989. După 1990, au organizat o campanie foarte radicală pentru îndepărtarea politicienilor comuniști. Mișcarea de stradă a început atunci când, în Piața Universitații din București, acești studenți au proclamat o "zonă liberă de comuniști", au instalat corturi în jurul zonei și au protestat peste 40 de zile solicitând ca funcționarii comuniștii să fie eliberați din funcțiile publice. În plus, ei au cerut autonomia mass-mediei. Cu toate acestea, mișcarea studenților români a fost un model pentru țările vecine. De exemplu, studenții bulgari a făcut o alianță cu Uniunea sindicatele și au protestat printr-un maraton de demonstrații și greve. Diferența în acest caz a fost faptul că uniunea sindicatele a fost un puternic aliat al studenților. De asemenea, manifestațiile lor au fost mai puțin radicale, dar mult mai puternice si realiste. În acest caz, ei au reușit să respingă unii lideri comunisti. În Ucraina, mișcările sociale de la sfârșitul anului 2004 față de fraudele electorale au avut aceeași structură. Universitățile au deplină autonomie, în contrast cu segmentul pre-universitar. Fiecare universitate are libertatea de a decide absolut tot, de la administrarea lor la organizarea de cursuri. Mai mult, multe universități oferă această autonomie pentru fiecare departament. Astfel, există diferențe uriașe între universități și chiar între facultăți individuale în interiorul unei universități. În anul 2009, în România existau aproximativ un milion de studenți[13] . Dintre aceștia, 300.000 erau studenți la Universitatea Spiru Haret[13] .

Educația în România

340

Admiterea
Procesul de admitere este lăsat la voia Universități, iar din 2007, nu există nici un sistem integrat de admitere. Cele mai multe universități impun un "examen de admitere" pentru admiterea în cadrul unei universități. Unii, cu toate acestea, din cauza lipsei de relevanță a sistemului au început punerea în aplicare a unui sistem diferit, bazat pe eseuri, interviuri și evaluări de performanță. Acest lucru a fost făcut, pentru că, în majoritatea cazurilor, testele, mai ales cele cu variante multiple, au oferit doar o evaluare superficială.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Programe internaționale
Profesorii au încercat să se adapteze la un curriculum asemănător cu cel al omologilor lor din America de Nord sau Europa de Vest. După 1990, România a început mai multe proiecte supervizate de către țări din Uniunea Europeană și, de asemenea, în colaborare cu SUA, obtinerea unor proiecte și burse. Scopul principal al țării a fost de a se adapta la Sistemul european al învățământului superior. Notabil a fost și efortul de recunoaștere a Diplomele emise în România de alte țări europene și pentru dezvoltarea de programe internaționale, cum ar fi: Tempus, CEEPUS, Socrates / Clădirea rectoratului Universităţii Politehnica Erasmus, Copernicus, Monet, și eLearn. Cu SUA, a fost dezvolzat programul Fulbright. Tempus este un program de cooperare în domeniul învățământului superior început între statele membre ale UE și țările partenere. Au existat patru subprograme (Tempus I, Tempus II, Tempus II-bis și Tempus III, între 2000 și 2006). Tempus III este, de fapt, un angajament pentru cooperare în domeniul învățământului superior care prevede aprofundarea cooperării în materie de învățământ superior, de consolidare a întreagii structuri de relații existente între popoarele Europei. Programul permite schimburi fructuoase de păreri și facilitează activități multinaționale în științifice, culturale, artistice, economice și sociale. Mai exact, programul Tempus urmărește stabilirea unor consorții. Consorțiile implementeaza proiecte europene comune cu un set clar de obiective, finanțat parțial de către acest program, pentru durata maximă de trei ani. Dezvoltarea este luată în considerare în pași mici, mici proiecte de succes. Tempus prevede, de asemenea, de Granturi de mobilitate individuală (IMGs) la facultăți pentru a le ajuta să

Educația în România își îmbunătățească activitatea. În plus, organizațiile non-guvernamentale, companii de afaceri, industria și autoritățile publice pot primi ajutor financiar de la Tempus. CEEPUS, Central European Exchange Program pentru studii universitare, a fost fondată în 1994 de către țările din UE și UE candidați. Programul oferă burse pentru studenți, absolvenți și profesorii universitari care participă la cursuri intensive, retele, si excursii. Proiect eLearn este dezvoltată de țări europene, cu scopul de a accelera și de a partaja în strategiile lor de e-learning. Monet este un proiect care are scopul de a facilita introducerea de studiile de integrare europeană în universități. Termenul de "studiile de integrare europeană" reprezintă de construcție a Comunității Europene și a legate instituționale, juridice, politice, economice și sociale. • • • • Drept Comunitar Integrare economică europeană Integrării politice europene Istoria construcției europene a procesului

341

Erasmus Mundus este un program de cooperare program menit să sprijine cursurile de masterat european de înaltă calitate.

Recunoașterii internaționale a diplomelor
În Țările de Jos Țările de Jos au acceptat începand cu 1 mai 2008 articolele II.2, IX.2 și XI.5 din Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor privind învatamantul superior în regiunea europeană.[14] De obicei, diplomele universitare românești (mai exact, licențele luate după patru / cinci ani de studii universitare), sunt acordate în Țările de Jos, fără titlul baccalaureus (bc.) sau ingenieur (ing.), care sunt specifice mai marii pregătiri Olandeze (numite HBO).

FEANI
FEANI acordă titlul de Inginer European (Eur. Ing.). Prin intermediul membrului său român (AGIR), membrii AGIR care au absolvit o facultate recunoscută de către FEANI și au avut cel puțin doi ani de activitate de inginerie.[15]

Minorități
În cazul în care într-un județ o minoritate lingvistică depășește 10% din populația totală, sistemul public de învățământ este prevăzut în această limbă: unele dintre clase sunt predate în limba respectivă, limba și literatura etniei de care aparține este "limba principală studiată", cu toate că limba română rămâne obligatorie. Există clase (sau ansamble de școli, în funcție de populația existentă), pentru diferite minorități lingvistice: maghiară, germană, rromă, polonă, ucraineană, sârbă, greacă, bulgară, cehă, turcă, ebraică, slovacă, ucraineană și rusă.

Învățământul privat
Din 1990, educația privată și religioasă la toate nivelurile a fost acceptată și parțial finanțată de către stat, prin Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, cu condiția ca acestea să respecte anumite orientări ministeriale. Este imposibil de deschis o școala fără a urma orientările și programa de învățământ - astfel încât, în practică, toate școlile românești obțin cel puțin o parte limitată de finanțare din partea statului. În plus, a avut loc o mare schimbare de la colapsul sistemului comunist - în special în termenii de organizare a sistemului. Acest articol se referă numai cu actualul sistem de învățământ și nu se poate aplica chiar și pentru ultimul an de învățământ.

Educația în România

342

Evaluarea generală
În 2004, rata de alfabetizare a adulților români a fost de 97,3% (locul 45 la nivel mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (locul 52 din lume)[16] Rezultatele evaluării PISA efectuate în școli în anul 2000 a plasat România pe locul 34 din 42 de țări participante, cu 432 de puncte, reprezentând 85% din punctajul mediu.[17] În conformitate cu „Academic Rankingof World Universities”, până în anul 2006 nici o universitate din România nu a fost inclusă în topul celor mai bune 500 de universități din lume. [18]

Vezi și
• • • • • Lista universităților din România Istoria educației în românia Revoluția din 1989 Procesul de la Bologna Educație

Note
[1] 01_metodologie.qxp (http:/ / www. insse. ro/ cms/ files/ pdf/ ro/ cap8. pdf) [2] Statistici: Ce inseamna 15.000 de disponibilizari in invatamant (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 77737/ Statistici-Ce-inseamna-15-000-de-disponibilizari-in-invatamant. html), 5 Ianuarie 2010, wall-stret.ro, accesat la 7 septembrie 2010 [3] În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale (http:/ / www. cotidianul. ro/ 121172-In_Romania_sunt_18300_de_biserici_si_doar_425_de_spitale), 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010 [4] www.edu.ro :: Curriculum.edu.ro (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ c4/ ) [5] http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 14385 [6] Ministrul Educatiei: 10.000 de persoane ar putea pleca din sistem (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 88992/ Ministrul-Educatiei-10-000-de-persoane-ar-putea-pleca-din-sistem. html), 8 Iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010 [7] Law on Education (http:/ / thor. info. uaic. ro/ ~mona/ legislatie/ legi-ord-hot/ L84/ titlul1. htm) [8] Religion - compulsory but optional (http:/ / blog. e-altfel. ro/ religia-obligatorie-dar-optionala) [9] Bill on compulsory religion classes in high-school abandoned (http:/ / www. cotidianul. ro/ index. php?id=13242& art=34160& cHash=2230a8b60b) [10] Not allowed not to attend religion classes (http:/ / 216. 239. 59. 104/ search?q=cache:ucZL-gMaYhMJ:octogonul. myforum. ro/ -vp2537. html+ "sa+ nu+ fac+ religie& hl=en& ct=clnk& cd=3) "Choice" of attending religion classes - de jure, but not de facto (http:/ / 216. 239. 59. 104/ search?q=cache:kFIru_Qn3e8J:forum. portal. edu. ro/ index. php?showtopic=33600& st=425+ "sa+ nu+ fac+ religie& hl=en& ct=clnk& cd=2) [11] http:/ / subiecte2007. edu. ro/ bacalaureat/ [12] Metodologia (http:/ / www. edu. ro/ index. php?module=uploads& func=download& fileId=10627) Bacalaureatului [13] Unul din trei studenti din Romania invata la Spiru Haret - Fabrica de diplome: 300.000 de studenti si 100 mil. euro incasari (http:/ / www. zf. ro/ eveniment/ unul-din-trei-studenti-din-romania-invata-la-spiru-haret-fabrica-de-diplome-300-000-de-studenti-si-100-mil-euro-incasari-4634254/ ), 13.07.2009, zf.ro, accesat la 7 martie 2010 [14] http:/ / conventions. coe. int/ Treaty/ Commun/ ListeDeclarations. asp?NT=165& CM=& DF=& CL=ENG& VL=1 [15] http:/ / www. agir. ro/ titlueuring. php [16] UNO Human Development Report 2006 (http:/ / hdr. undp. org/ hdr2006/ pdfs/ report/ HDR06-complete. pdf) [17] PISA - Însă în la diferență de un deceniu în 2010 75% dintre elevii de gimnaziu sunt analfabeții dinpunct de vedere științific, România situându-se pe locul 42 din 42 de țări. PROGRAMUL INTERNAȚIONAL OECD PENTRU EVALUAREA ELEVILOR, RAPORT NAȚIONAL, București, 2002 p. 10 - 15, (http:/ / www. edu. ro/ index. php/ articles/ 3266) [18] http:/ / ed. sjtu. edu. cn/ rank/ 2006/ ARWU2006FULLLIST-BY%20RANK%20(PDF). pdf

Educația în România

343

Legături externe
• UNESCO: Forumul Educațional Mondial „Educație pentru toți” — raportul de țară pentru România: Romania: Education for All (http://www2.unesco.org/wef/countryreports/romania/contents.html), Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Institutul pentru știință în Educație, București, 1999. (Autori: Florentina Anghel, Magdalena Balica, Mircea Badescu, Irina Boca, Romulus Brâncoveanu, Diana Ghinea, Rodica Hritac, Mihaela Jigau, Andrei Novak, Cornelia Novak, and Viorica Pop. Coordonator: Cezar Bîrzea.) • edu.ro — Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (http://www.edu.ro) • Clasarea Universităților din România (http://www.ad-astra.ro/universitati/?lang=en)

Constituția României

344

Constituția României
România

Acest articol face parte din seria: Politica și Guvernul României
• • • •

Constituție Președinte Traian Băsescu Guvernul României
• • • •

Emil Boc Parlamentul României Senatul României Camera Deputaților Partide politice Alegeri
• • •

• •

Parlamentare: 2004, 2008 Prezidențiale: 2004, 2009 Europene: 2007

• • • • • • • • • • • •

CSAT Șefii de stat Prim-miniștrii Guverne Senatori 1990-2008 Deputați 1990-2008 Miniștrii de externe Miniștrii de finanțe Miniștrii de interne Miniștrii de justiție Miniștrii apărării naționale Șefii serviciilor secrete

Politica altor țări • 

Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României.

Constituția României

345

Structură
Constituția din 1991, așa cum a fost revizuită în 2003, cuprinde 156 de articole împărțite în 8 titluri: • • • • • • • • Titlul I - Principii generale Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale Titlul III - Autoritățile publice Titlul IV - Economia și finanțele publice Titlul V - Curtea Constituțională Titlul VI - Integrarea euroatlantică Titlul VII - Revizuirea Constituției Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii

Conținut
Vezi s:Constituția României.

Istorie
Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituție a României. Dupa extinderea teritoriului național în 1918, o nouă constituție a fost aprobată pe 29 martie 1923. În perioada comunistă Constituția a fost modificată în 1948, 1952 și 1965. După Revoluția din 1989, o nouă Constituție a fost adoptată în 1991. Pentru detalii vedeți articolele de mai jos: • • • • • • • • Constituția din 1864 Constituția din 1866 Constituția din 1923 Constituția din 1948 Constituția din 1952 Constituția din 1965 Constituția din 1991 Constituția din 2003 (revizuire majoră a Constituției din anul 1991)

Revizuirea Constituției
Potrivit articolului 150 din Constituție:(1) Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot. (2) Cetățenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative. Implicarea populației în initiativa de revizuire a constituției are drept scop asigurarea legitimității acestui demers. Astfel corpul electoral are un rol hotărâtor în inițierea acestei proceduri.După intrunirea acestor condiții are loc un control de constituționalitate în ceea ce privește initiativa de revizuire a constituției. Potrivit articolului 146 litera a din Constituție: Curtea Constituțională [1] se pronunță din oficiu asupra inițiativei de revizuire a Constituției. Curtea Constituțională poate fi sesizată totodată și de președintele Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat cerea de revizuire. În acest caz Curtea Constituțională va analiza dacă această propunere legislativă are un caracter constituțional, dacă nu încalcă limitele de revizuire ale constituției stipulate în articolul 152, dacă s-a întrunit numărul minim de semnături pentru începerea procedurii de revizuire și dacă această cerere a fost publicată potrivit procedurii. Hotărârea Curtii Constitutionale are un rol decisiv în acest demers. Aceasta se va pronunța în termen de 10 zile de la sesizare asupra propunerii de revizuire și în termen de 60 de zile în cazul în care este vorba de o initiațivă a poporului. Curtea Constituțională poate da un aviz pozitiv, caz în care procedura de legiferare va începe în Camera

Constituția României Parlamentului sesizată, sau poate da un aviz negativ, ceea ce înseamnă că procedura de revizuire este neconstituțională, caz în care întreaga procedură este oprită, demersul începând de la zero. Hotărârea Curții Constituționale va fi publicată în Monitorul Oficial [2] asa cum este prevăzut și în articolul 147 din Constituție.

346

Procedura de revizuire a Constituției
Conform articolului 151 din Constituție:(1) Propunerea sau proiectul de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților [3] și de Senat [4], cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei camere. (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunga la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în sedință comună, hotărăsc cu votul a cel putin trei pătrimi din numarul deputaților și senatorilor. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau propunerii de revizuire. Procedura de revizuire depinde într-o primă etapă de decizia celor două camere parlamentare. În urma dezbaterilor (acestea au loc în fiecare cameră separat) acestea pot ajunge la un acord pozitiv. Acest lucru înseamnă că ambele camere au adoptat revizurea în aceeași formă. Numărul senatorilor și al deputaților care trebuie să se pronunțe pentru revizuirea constituției este de 2/3 (din numarul senatorilor și deputaților din fiecare cameră). Dacă a fost întrunit acest număr, procedura de revizuire continuă, aceasta fiind supusă votului poporului prin referendum. De asemenea poate fi vorba și despre un acord negativ, adica cele două camere resping propunerea de revizuire.În cazul unui dezacord, când una dintre camere accepta propunerea de revizuire și alta o respinge sau când se dorește revizuirea în formuli diferite.În acest caz se poate constituii o comisie de mediere. Aceasta comisie este formată atât din senatori cât și din deputați care au drept scop ajungerea la un numitor comun, adică aprobarea procedurii cu o majoritate de 2/3.În cazul în care această comisie nu poate ajunge la un consens se va organiza o sedință comună, iar în cazul în care numărul de voturi al senatorilor și al deputaților întrunește majoritatea de 2/3, propunerea va fi înaintată spre vot cetățenilor, prin organizarea unui referendum.În cazul în care nici acastă masură nu este eficientă, propunerea de revizuire a constituției va fi suspendată.Ultimul pas îl reprezintă referendumul, acesta trebuie organizat în maxim 30 de zile, dacă această condiție nu va fi întrunită, decizia camerelor nu va fi validată, iar întregul procesul va fi anulat. Referendumul pentru reviuirea constituției este valabil dacă la acesta participă cel puțin jumătate plus unu din numarul total al persoanelor înscrise pe listele electorale. Referendumul va valida propunerea de revizuire numai daca jumatate plus unu din numărul participantilor vor vota „DA”.Rezultatul referendumului va fi validat de Curtea Constituționala, care va prezenta Parlamentului un raport în ceea ce privește respectarea normelor în cazul organizării și desfășurării referendumului.Legea de revizuire a constituției va intra în vigoare în momentul în care aceasta va fi publicată în Monitorul Oficial.

Limitele revizuirii constitutiei
Articolul 152 din Constitutie precizează că:(1)Dispozitiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii. (2)De asemenea nicio revizuire nu poate fi facută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora. (3)Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de război. Aceste limite ale revizuirii se referă atât la limite materiale cât și la limite situaționale. Limitele revizuirii au drept scop evitarea anumitor abuzuri sau anumitor decizii care încalcă grav integritatea teritorială și națională a României.Se poate vorbi de asemenea de limite exprese si limite tacite. Limitele exprese sunt cele prevazute în constituție. Limitele tacite nu sunt prevazute în textul constituției, trebuie deduse pe calea interpretării acestuia.

Constituția României

347

Referendumul din 18-19 octombrie 2003
Proiectul de revizuire a constituției adoptat în parlament a fost supus unui referendum pe 18 și 19 octombrie 2003. Prezența la vot a fost de 55,7%, iar 89,7% din participanți au votat pentru modificarea constituției. Totuși, procentele au fost contestate de organizațiile de monitorizare, ce au raportat abuzuri (folosirea neconstituțională a urnelor volante și permiterea unor cetățeni a vota de mai multe ori). Nici una dintre aceste reclamații nu a putut fi dovedită, însă. Noua constituție a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003. Mai mult de jumătate din articole au suferit modificări mai mici sau mai mari. Cele mai importante schimbări sunt: • • • • • • • Gratuitatea invățămîntului de stat nu mai este garantată necondiționat (ci numai conform legii). Minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție. Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege. Mandatul președintelui este de 5 ani. Obligativitatea stagiului militar se stabilește prin lege organică. Imunitatea parlamentară este limitată. După aderarea României la UE cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local (dacă sunt rezidenți ai localității respective). • Intrarea în Uniunea Europeană și OTAN (NATO) nu va fi votată prin referendum, ci de către Parlament.

Bibliografie
Deleanu, Ion. Instituții și proceduri constituționale, Arad, Editura Servo-Sat, 2001. Deleanu, Ion. Drept constituțional și instituții politice, Iași, Editura Fundația Chemarea, 1992. Boc, Emil; Curt Cynthia. Instituții politice și proceduri constituționale în România, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2008. Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina.. Constituția României revizuită. Comentarii și explicații. București: Editura All Beck, 2004.

Legături externe
• Constituția intră în „reparațtii capitale” [5]

Legături externe
• Constituția României (1991) [6] • Constituția României (2003) [7]

Referințe
[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] http:/ / ro. wikipedia. org/ wiki/ Curtea_Constitu%C5%A3ional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei http:/ / ro. wikipedia. org/ wiki/ Monitorul_Oficial http:/ / ro. wikipedia. org/ wiki/ Camera_Deputa%C5%A3ilor_din_Rom%C3%A2nia http:/ / ro. wikipedia. org/ wiki/ Senatul_Rom%C3%A2niei http:/ / www. cronicaromana. ro/ index. php?editie=1791& art=92049 http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act1_1 http:/ / legislatie. resurse-pentru-democratie. org/ const_2003. php

Politica României

348

Politica României
România

Acest articol face parte din seria: Politica și Guvernul României
• • • •

Constituție Președinte Traian Băsescu Guvernul României
• • • •

Emil Boc Parlamentul României Senatul României Camera Deputaților Partide politice Alegeri
• • •

• •

Parlamentare: 2004, 2008 Prezidențiale: 2004, 2009 Europene: 2007

• • • • • • • • • • • •

CSAT Șefii de stat Prim-miniștrii Guverne Senatori 1990-2008 Deputați 1990-2008 Miniștrii de externe Miniștrii de finanțe Miniștrii de interne Miniștrii de justiție Miniștrii apărării naționale Șefii serviciilor secrete

Politica altor țări • 

Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[1] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie, 1991.[1] [2] În anul 2003 a avut loc un plebiscit[3] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[1] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică semiprezidențială. Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[4] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[5] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[1] Președintele numește primul-ministru, care la rândul său numește Guvernul.[1] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[6] primul-ministru împreună cu

Politica României Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[7]

349

Parlamentul și Guvernul
Parlamentul României este bicameral,[8] fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[9] [10] [11] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, în baza unui algoritm). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 30 noiembrie 2008. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[12] Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[13] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.[14]

Puterea judecătorească
Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[15] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[16] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[1] [17] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[18] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate. Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 [19] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[20] [21]

Relațiile externe
Pentru detalii, vezi: relațiile externe ale României. După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului,[22] în 2004 ea a devenit membră a NATO[23] iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.[24]

Politica României

350

Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei.[25] [26] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO.[27] În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[28]

Traian Băsescu și George W. Bush, 9 martie 2005.

România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[27] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[29] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.[30] [31] Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special,[27] având în vedere că cele două țări folosesc practic aceași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[32] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[33] România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. Astfel, CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat 79,34% din zona în dispută României. României îi revin 9700 km² iar Ucrainei îi revin 2300 km²[34] [35] [36] Prin decizia CIJ Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înființarea sa. O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.[37] [38]

Politica României

351

Principalele partide politice
Pentru detalii, vezi: Lista partidelor politice din România. Partidul Democrat Liberal (PDL) - este un partid de orientare populară cu anumite tendințe liberale, membru al Partidului Popular European. În 2005, printr-un vot intern a schimbat doctrina social democrată cu cea populară. A participat la guvernare și între 1990-1991, 1997, 1998-2000 și 2008-prezent. Președintele partidului, Emil Boc, este și prim-ministrul României. Partidul Social Democrat (PSD) - Este un partid politic din România, unic reprezentant în Apartenența politică a președinților de consilii județene și a primarilor Parlamentul României al social-democrației, municipiilor. Alegeri locale în România, 2008 actualmente în opoziție. Președintele partidului este Victor Ponta. PSD deține 163 de reprezentanți în parlament. Este membru al Internaționalei Socialiste. A participat la guvernare în perioadele 1990-1996, 2000-2004 și 2008-2009. Partidul Național Liberal (PNL) - Este un partid înființat 1875, desființat 1947 și reînființat 1990, de orientare liberală (centru-dreapta). Membru al Partidului Liberal European (Partidul European Liberal Democrat și Reformist) și al Internaționalei Liberale. După 1990 a participat la guvernare între 1997 și 2000. Actualul președinte al partidului este Crin Antonescu. Partidul România Mare (PRM) - Este un partid nationalist de orientare de centru stinga. În vara anului 1990, Corneliu Vadim Tudor, împreună cu scriitorul Eugen Barbu, editează primul număr al revistei „România Mare”. Această revistă, la numai un an de la apariția sa, a dus la fondarea Partidului România Mare. Actualul președinte al partidului este Corneliu Vadim Tudor. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - (Romániai Magyar Demokrata Szövetség - UDMR/RMDSZ) Este o Uniune a Maghiarilor din România cu orientare centru-dreapta. Uniunea Democrată Maghiară din România este membră a Uniunii Democrate Europene (EDU), al Uniunii Federale a Comunităților Etnice Europene (FUEV), al Organizației Națiunilor și Popoarelor Nereprezentate (UNPO) și are statutul de membru al Partidul Popular European (EPP).A participat la guvernare în diverse forme în perioadele 1997-2000, 2001-2004 și 2004-2008, precum și din 2010, în alianță cu PDL și UNPR. Actualul președinte al partidului este Hunor Kelemen. Partidul Conservator (PC) (fostul Partid Umanist Român) - Este un partid politc ce promoveaza doctrina conservatoare. Nu este membru al niciunui partid european. Președintele partidului a fost Dan Voiculescu. În prezent, funcția de președinte al partidului îi aparține lui Daniel Constantin. În alegerile din 2004, PUR a făcut parte din Uniunea Națională PSD+PUR, fiind în coaliție cu Partidul Social Democrat. După alegeri, PC a renunțat la alianță și a participat alături de Alianța Dreptate și Adevăr la guvernare. La sfîrșitul anului 2006 PC s-a retras de la guvernare. Actualmente este în opoziție, în alianță cu PNL. Uniunea Națională Pentru Progresul României (UNPR) - Partid politic parlamentar înființat în 2010, prin unirea majorității grupului parlamentar al independenților într-o singură formațiune. Conține foști membrii PSD, PNL, PC, precum și alți parlamentari. Este la guvernare împreună cu PDL, UDMR și minorități. Are o doctrină și un program social-democrat, fiind candidat la Internaționala Socialistă. Președintele UNPR este Gabriel Oprea (ministrul apărării).

Politica României

352

Vezi și
Portal Politică • Alegeri în România • Relațiile externe ale României • Mișcarea pentru reunificarea României cu Moldova

Referințe
[1] Romania. 2 (ed. 48). Londra și New York: Routledge. 2007. pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125 [2] Encyclopedia Britannica (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 508461/ Romania) - Romania-> Government and society Accesat la data de 12.02.2009 [3] Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 (http:/ / www. dreptonline. ro/ legislatie/ constitutia_romaniei. php) - Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009 [4] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a1) - Titlul I, Principii generale - Statul român, Articolul 1. - Accesat la data de 12.02.09 [5] Art.81 din Constituția României [6] Președintele României - Palatul Cotroceni (http:/ / www. presidency. ro/ ?_RID=gal& cat=3) - Accesat la data de 12.02.2009 [7] Guvernul României - Palatul Victoria (http:/ / www. gov. ro/ palatul-victoria__l1a101178. html) - Accesat la data de 12.02.2009 [8] Senat.ro - Organizarea și funcționarea (http:/ / www. senat. ro/ PaginaPrincipala. aspx) - Accesat la data de 12.02.2009 [9] BIRN Romania Partners EDRC on Ethnic Minority Issues (http:/ / birn. eu. com/ en/ 1/ 180/ 1369/ ?tpid=2) - Accesat la data de 25.02.2009 [10] 18 organizații ale minorităților naționale vor fi reprezentate în Parlament (http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-ultima_ora-5206448-18-organizatii-ale-minoritatilor-nationale-vor-reprezentate-parlament. htm) - HotNews.ro - Accesat la data de 25.02.2009 [11] „ Monitorizarea activității parlamentare a reprezentanților minorităților naționale (http:/ / www. apd. ro/ files/ publicatii/ Monitorizarea_activitatii_parlamentare_a_minoritatilor_nationale-Raport_final. pdf)” (PDF). Material editat de Fundația Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Asociația Pro Democrația. 2007. . Accesat la 25 februarie 2009. [12] Camera Deputaților - Palatul Parlamentului (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?id=10) - Accesat la data de 12.02.2009 [13] Art. 85 din Constituția României [14] Gov.ro - Guvernul României - Prezentare (http:/ / www. guv. ro/ guvernul__l1a100926. html) - Accesat la data de 12.02.09 [15] „ Organizarea sistemului judiciar în România (http:/ / www. csm1909. ro/ csm/ linkuri/ 20_10_2008__18110_ro. pdf)” (PDF). Consiliul Suprem al Magistraturii. 2008. . Accesat la 12 februarie 2009. [16] Prezentare. (http:/ / www. scj. ro/ default. asp) - Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Accesat la data de 12.02.2009 [17] „ Romanian Legal system (http:/ / permanent. access. gpo. gov/ lps35389/ 2000/ / legal_system. html)”. CIA Factbook. 2000. . Accesat la 2008-01-11. [18] Curtea Constituțională a României (http:/ / www. ccr. ro/ default. aspx?page=laws/ law47) - Legea Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - Accesat la data de 12.02.2009 [19] Bos, Stefan (01 January 2007). „ Bulgaria, Romania Join European Union (http:/ / voanews. com/ english/ archive/ 2007-01/ 2007-01-01-voa16. cfm)”. VOA News (Voice of America). . Accesat la 2 January 2009. [20] „ Romania will be EU's most corrupt new member (http:/ / www. bbj. hu/ main/ news_18741_romania+ will+ be+ eus+ most+ corrupt+ new+ member. html)”. . Accesat la 2008-01-11. [21] Ziua.ro (http:/ / www. ziua. ro/ news. php?data=2009-02-14& id=21090) - Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009 [22] Banca Națională a României (http:/ / www. bnro. ro/ Ro/ Rel_Int/ ) - Relațiile BNR cu organisme internaționale - Accesat la data de 28.02.2009 [23] North Atlantic Treaty Organization (http:/ / www. nato. int/ structur/ countries. htm) - NATO Member Countries - Romania, 2004 - Accesat la data de 28.02.2009 [24] European countries (http:/ / europa. eu/ abc/ european_countries/ index_en. htm) - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009 [25] România sprijină proiectele NATO (http:/ / www. bzi. ro/ Romania-sprijina-proiectele-NATO-A32951. html) - România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009 [26] 9am News (http:/ / www. 9am. ro/ stiri-revista-presei/ Politica/ 107549/ Romania-si-Ungaria-sprijina-aderarea-Ucrainei-in-UE. html) România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009

Politica României
[27] „ Ministerul Afacerilor Externe (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=35181& idlnk=1& cat=3)” (în Română). . Accesat la 2008-08-28. [28] „ Background Note: Romania - U.S.-Romanian Relations (http:/ / www. state. gov/ r/ pa/ ei/ bgn/ 35722. htm)”. U.S. Department of State. . [29] „ Turkey & Romania hand in hand for a better tomorrow. (http:/ / www. thenewanatolian. com/ ek6. pdf)” (PDF). The New Anatolian, February 1, 2006. . [30] Primăria Municipiului Satu Mare (http:/ / www. satu-mare. ro/ evenimente/ 2005/ 06/ 20/ ungsprijrom. html) - Ungaria sprijină aderarea României la UE - Accesat la data de 28.02.2009 [31] „ Relațiile comerciale româno-maghiare sunt într-o dezvoltare spectaculoasă (http:/ / www. mediaromania. ro/ pdf/ ro/ 52_. pdf)” (în Română) (PDF). Media România. . Accesat la 2008-08-28. [32] „ Raporturile României cu Republica Moldova (http:/ / studint. ong. ro/ moldovar. htm)” (în Română). Centrul de Sudii Internaționale Gabriel Andreescu - Valentin Stan - Renate Weber. . Accesat la 28-02-2009. [33] Ambasada României la Chișinău (http:/ / chisinau. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=654) - Relații politico-diplomatice - Accesat la data de 28.02.2009 [34] ICJ Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania v. Ukraine) (http:/ / www. icj-cij. org/ docket/ files/ 132/ 14985. pdf?PHPSESSID=87e357fcf3c2d689819cbb3c1b658684) icj-cij.org, 3 februarie 2009 [35] MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=38128& idlnk=2& cat=4) mae.ro, accesat 4 februarie 2009 [36] Verdict la Haga: România a câștigat 9.700 km pătrați de platou continental, 79% din suprafața disputată (http:/ / www. antena3. ro/ stiri/ justitie/ procesul-dintre-romania-si-ucraina-privind-insula-serpilor-se-incheie-marti_63647. html) [37] Antena 3 (http:/ / www. antena3. ro/ stiri/ externe/ mae-momentan-ucraina-nu-are-voie-sa-lucreze-la-canalul-bistroe_64584. html) - MAE: Momentan, Ucraina nu are voie să lucreze la canalul Bâstroe. - Accesat la data de 28.02.2009 [38] Ziua - George Damian (http:/ / www. ziua. net/ display. php?id=154590& data=2004-08-11) - Canalul Bâstroe și Insula Șerpilor, dublu atac ucrainean - Accesat la data de 28.02.2009

353

Relațiile externe ale României

354

Relațiile externe ale României
România

Acest articol face parte din seria: Politica și Guvernul României
• • • •

Constituție Președinte Traian Băsescu Guvernul României
• • • •

Emil Boc Parlamentul României Senatul României Camera Deputaților Partide politice Alegeri
• • •

• •

Parlamentare: 2004, 2008 Prezidențiale: 2004, 2009 Europene: 2007

• • • • • • • • • • • •

CSAT Șefii de stat Prim-miniștrii Guverne Senatori 1990-2008 Deputați 1990-2008 Miniștrii de externe Miniștrii de finanțe Miniștrii de interne Miniștrii de justiție Miniștrii apărării naționale Șefii serviciilor secrete

Politica altor țări • 

După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului, în 2004 ea a devenit membră a NATO. România este membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007. Liderii actuali ai României au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, (în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei). Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă c, într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să

Relațiile externe ale României acceadă în UE și NATO. În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și Secretarul de Stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România. România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru admiterea la Uniunea Europeană. (Relațiile economice turco-române au statut privilegiat). Relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE. Reprezentanții minorității maghiare din Romania participă la coaliția de guvernământ.

355

Cooperarea militară și misiunile pentru menținerea păcii
România s-a dovedit un partener de nădejde al aliaților în timpul Războiului din Golf, în mod special în timpul președinției române a Consiliului de Securitate al ONU. România a avut o participare valoroasă în operațiunile UNAVEM II din Angola, IFOR/SFOR din Bosnia, Albania, Afganistan și Irak, (unde are un contingent de peste 800 de soldați, sosiți după invazia SUA în această ultim țară). În timpul conflictului din Iugoslavia, autoritățile române au respectat cu strictețe sancțiunile dictate de ONU împotriva Iugoslaviei. În ciuda simpatiilor pro-sârbe din rândul populație și a anumitor partide politice, România a sprijinit NATO în campania din Kosovo și a permis aeronavelor aliate să survoleze spațiul aerian românesc. România fost prima țară care a aderat la programul Parteneriat pentru Pace (ianuarie 1994), ceea ce i-a deschis drumul către aderarea la NATO în 2004. România este membră a OSCE și a Consiliul de Cooperare Nord Atlantică.

Relații regionale
În 1996, România și Ungaria au semnat și ratificat un tratat care a rezolvat unele mai vechi litigii și a pus bazele unor relații de cooperare benefice ambelor țări. În 1997, România a semnat un tratat bilateral cu Ucraina prin care s-au rezolvat unele probleme teritoriale și care privesc protecția minorităților. România a fost implicată activ în activitatea unor organizații regionle, precum Inițiativa de Cooperare Sud-Est Europeană și Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est și a fost o forță pozitivă în sprijinirea eforturilor de menținere a stabilității și de promovare a cooperării în zonă. România a menținut tot timpul relații diplomatice cu statul Israel și a sprijinit procesului de negociere pentru pace din Orientul Mijlociu inițiat după terminarea conflictului din Golf din 1991. de asemenea, România este membru fondator al Organizației de Cooperare la Marea Neagră.

Relațiile cu Republica Moldova
Pentru detalii, vezi: Relațiile româno-moldovene. Relațiile României cu vecinul Moldova au fost încordate din 1994, după o scurtă perioadă, în timpul căreia se părea că se va produce unirea celor două țări. Cea mai mare parte a statului apărut după disoluția Uniunii Sovietice a fost parte a României în perioada interbelică. Copleșitoarea majoritate a lingviștilor sunt de acord ca așa-zisa limbă moldovenească este similară, sau este aceeași limbă cu limba română. Cu toate acestea, la Chișinău, autoritățile au fost rezervate față de posibilitatea unirii cu România, după obținerea independenței, mergându-se până acolo încât limbă oficială să fie proclamată limba moldovenească, reluându-se tezele antiștiințifice sovietice conform căreia aceasta este vorbită de majoritatea de etnici moldoveni, un popor diferit de cel român, limba română fiind prin urmare limba vorbită de una dintre minoritățile naționale din zonă. Cu toate acestea, România a rămas interesată de rezolvarea problemelor Republicii Moldova, în mod special în cazul conflictului din regiunea separatistă a Transnistriei. Pe de altă parte, trebuie spus că până în 2010 cele două țări nu au reușit să ajungă la o înțelegere pentru un tratat bilateral.

Relațiile externe ale României

356

Relațiile cu Ucraina și Rusia
Între Rusia și România există problema nerezolvată a Tezaurului. Pentru detalii, vezi: Relațiile româno-ruse. Vezi și: Pierderi teritoriale ale României Neînțelegerile României cu Ucraina sunt o "moștenire" a relațiilor româno-sovietice și provin din extinderile teritoriale ale Uniunii sovietice posterioare tratatului de pace de la Paris din 1947, de-a lungul Brațului Chilia, la gurile Dunării și în Marea Neagră, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zona insulei Șerpilor și din platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina. Problema brațului Chilia a fost "rezolvată" prin tratatul frontalier româno-ucrainean semnat la Constanța în iunie 1997 prin care România a renunțat definitiv la teritoriile anexate de URSS în 1948, cu excepția insuliței Maican; problema apelor din jurul insulei Șerpilor a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție de la Haga în 2009. Ucraina (care plasase limita revendicării sale mult mai aproape de coastele românești decât de ale sale) nu a obținut la Haga decât 20% din totalul zonei litigioase, dar 65% din zona a cărei adâncime medie este sub 40 m. Pentru detalii, vezi: Relațiile României cu Ucraina. Vezi și: Pierderi teritoriale ale României

Participarea la organizații internaționale
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA) Agenția de Garantare Multilaterala a Investițiilor (MIGA) Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA) Asociația Internațională de Dezvoltare (IDA) Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) Banca Europeană de Investiții (BEI) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare Banca Mondială Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN) Centrul Internațional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investițiilor (ICSID) Centrul Regional SECI pentru Combaterea Infracționalității Transfrontaliere Consiliul de Cooperare Nord Atlantică Consiliul Europei Corporația Financiară Internațională (IFC) Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA) Fondul Monetar Internațional (FMI) Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (FNUAP) Inițiativa Central Europeană (ICE) Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) ONU Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) Organizația Internațională a Francofoniei Organizația Mondială a Comerțului Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO] Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI) Organizația pentru Cooperare și dezvoltare Economică (OCDE)

• Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM) • OSCE

Relațiile externe ale României • • • • • Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) PNUM Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP) Procesul de Cooperare Dunăreană Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)

357

Relațiile româno-moldovene
Republica Moldova și România au avut o relație extrem de complicată de la declararea independenței Moldovei în 1991. Pan-românismul a fost o parte coerentă a politicii din Moldova, și a fost adoptată de Frontul Popular al Moldovei în platforma sa din 1992. Relațiile României cu vecina sa, Republica Moldova, au fost încordate începând cu 1994. Majoritatea teritoriului care astăzi formează Republica Moldova a fost parte din România în perioada interbelică și lingviștii, în general, sunt de acord că limba moldovenească este identică cu româna. Semnalele inițiale cum că Proteste la Chişinău, aprilie 2009 România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de la regimul totalitar comunist la democrație s-au stins rapid datorita intervenției rusești care a dus la apariția regiunii autonome Găgăuzia și a republicii nerecunoscute Transnistria, ambele create de Rusia în scopul împiedicării reunificării teritoriului românesc. România rămâne interesată de afacerile politico-economice din Moldova și sprijină limitat Republica Moldova în timpul conflictului civil cu republica separatistă Transnistria. Cu toate acestea cele două țări nu au reușit să ajungă la un acord privind un tratat de bază bilateral; România insistă (împotriva rezistenței determinate din Moldova) că un astfel de tratat ar trebui să se refere la relațiile speciale dintre România și Republica Moldova. Președintele Traian Băsescu a menționat ca semnarea de către România a unui tratat de bază cu Republica Moldova ar face din statul român complice la Pactul Ribbentrop-Molotov prin care Rusia ocupa abuziv estul teritoriului istoric al României în urma înțelegerii dintre cei doi aliați din acel moment: U.R.S.S. și Germania nazistă.

Istoria
1812 Ocuparea estului Moldovei de către Imperiul Rus
Pentru detalii, vezi: Istoria limbii române în Republica Moldova, Basarabia și Gubernia Basarabia. În 1812 teritoriul voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru este anexat de Imperiul Rus prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu

Hartă a statului care ar rezulta din uniunea dintre România și Moldova, realizată de mișcarea unionistă

Relațiile româno-moldovene

358

Basarabia istorică (în limba turcă Bugeac) cedate de Imperiul Otoman la încheierea războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Gubernia Basarabia a fost desființată în octombrie 1917, o dată cu proclamarea Republicii Democratice Moldovenești.

1859 Unirea Moldovei cu Muntenia. Apariția statului modern România
Pentru detalii, vezi: Unirea Principatelor Române. Înfrângerea imperiului rus în Războiul Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii celor doua state românești: Moldova (fara Basarabia aflată sub ocupație rusă) și Țara Românească.

"Propunerea Belkovski": o uniune politică fără Transnistria.

1918 Unirea Basarabiei cu România
Pentru detalii, vezi: Republica Democratică Moldovenească și Tratatul de la Paris (1920). Republica Democratică Moldovenească este un fost stat care a fost înființat în 2 decembrie 1917 pe teritoriul Basarabiei, prin proclamația Sfatului Țării, organul conducător al republicii. În 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat democratic unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România.

Republica Democratică Moldovenească

Basarabia ca parte a României

Relațiile româno-moldovene

359

Marcă poştală românească emisă în 1928 în România cu ocazia aniversării a 10 de la unirea cu Basarabia.

Marcă poştală emisă în 1998 în Republica Moldova cu ocazia aniversării a 80 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

Recunoșterea independenței Republicii Moldova de către România
România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova - doar după câteva ore, de fapt după declarația de independență care a fost emisă de Parlamentul Republicii Moldova. Din declarația guvernului român făcută cu această ocazie a rezultat în mod clar că, în opinia autorităților de la București, independența Republicii Moldova a fost considerată ca o forma de emancipare de sub tutela Moscovei și un prim pas spre reunificarea cu România: "Proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român."[1] În numai câteva zile au fost semnate acorduri pentru stabilirea de legături diplomatice. În termen de câteva săptămâni, regimuri libere de vize pentru trecerea frontierei au fost stabilite, care să permită cetățenilor români și moldoveni să călătorească peste frontieră doar cu cărțile de identitate. Deja din 1991, România a început donarea de cărți pentru bibliotecile din Moldova și de manuale pentru școli și a început să ofere burse pentru studenții din Moldova pentru a studia în limba română la licee și universități din România. Pe 14 aprilie 1994, Camera Deputaților din România a adoptat o declarație de protest împotriva deciziei parlamentului moldovean de a intra în Comunitatea Statelor Independente. Protest conținea acuzații grave la organul legislativ al țării nou înființate vecine: "Votul Parlamentului de la Chișinau reconfirmă, în mod regretabil, Pactul criminal și anulează iresponsabil un drept al națiunii române de a trăi în integritatea spațiului ei istoric și spiritual[...] Prin poziția geografică, cultură, istorie și tradiții, locul natural al fraților noștri de peste Prut este, fără îndoială, împreună cu noi, în marea familie a națiunilor europene și nicidecum in cadrul unei structuri euro-asiatice." [2]

Relațiile româno-moldovene

360

Relațiile diplomatice în 2009
Tulburările civile din Republica Moldova din aprilie 2009 au condus la un conflict diplomatic între cele două țări, după ce președintele în exercitțiu la acea dată Voronin a acuzat România că este forța din spatele revoltelor stradale de la Chișinău. [3] România a negat toate acuzele de implicare în proteste.[3] Imagini

În cursul zilei de 8 aprilie 2009, președintele Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu și reintroducerea sistemului de vize pentru cetățenii români.Vladimir Voronin sau serviciile secrete moldovenești si rusești nu au adus niciodată dovezi în sprijinul acestor acuzații grave, dar false. [4] Într-un comunicat de presă, Ministerul Afacerilor Externe al României a respins categoric acuzațiile președintelui Vladimir Voronin privind presupusa implicare a României în acțiunile de protest, calificând declarațiile drept provocări.[5] În același comunicat se menționa caracterul aberant al măsurilor unilaterale de introducere a sistemului de vize pentru cetățenii români dornici să intre în Republica Moldova.[5] Pe de altă parte, Mihnea Constantinescu a primit avizul comisiilor de politică externă ale Senatului și Camerei Deputaților ale României pentru postul de ambasador al României în Republica Moldova dar a fost respins de autoritățile de la Chișinău.[6] Pe 9 aprilie 2009, Uniunea Europeană a cerut Republicii Moldova normalizarea relațiilor cu România.[7] Mihai Ghimpu, președintele interimar al Republicii Moldova, validat în această funcție de către Curtea Constituțională de la Chișinău, a anulat regimul de vize pentru România începând cu data de 18 septembrie 2009 prin decret prezidențial publicat în Monitorul Oficial.

Relațiile româno-moldovene

361

Mișcarea de reunificare
Pentru detalii, vezi: Mișcarea pentru reunificarea României cu Moldova.

Cetățenia dublă
Președintele român Traian Băsescu a estimat numărul total de moldoveni care doresc cetățenia română ca fiind aproximativ 800,000. Între 1991 și 2006, 95000 moldoveni au obținut cetățenia română. În toamna anului 2006, mișcarea unionistă a dat un impuls ca subiectul să fie cât mai mult dezbătut, în mod regulat, în ziare importante de limba română și, prin urmare foarte multi moldoveni au depus actele pentru pașapoarte românești numai între august și septembrie Demonstraţii în Chişinău (Februarie 2002) 2006. Oleg Serebrian, liderul Partidului Social-Liberal a declarat că, în cazul în care moldovenii și românii vor decide să se unească, nici SUA, nici Rusia nu s-ar putea pune opune acestei uniuni.

Legături externe
• Acordul privind micul trafic la frontieră va intra în vigoare la 26 februarie 2009 [8] [9] [10] • Relații politico-diplomatice [11] • http://www.moldova.net/politica/3935-relatiile-moldo-romane-pe-plan-politic-si-economic.html Relatiile moldo-romane pe plan politic si economic • http://www.europalibera.org/content/article/1779473.html Prognoze despre evoluția relatiilor moldo-române • Ambasada României la Chișinău [12] • Ambasada Moldovei la București [13] • http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870184/ Cum-s-a-ratat-reunificarea-Romaniei-cu-Republica-Moldova/ • Ghimpu anunță ridicarea vizelor pentru români începând de vineri, 13 noiembrie 2009 [14]

Relațiile româno-moldovene

362

Cronologie

Un afiş al Revoluţiei de la 1848 din România. Este prima dovadă clară de folosire a tricolorului romănesc

1812 - Rusia anexează Basarabia 1829 - Tratatul de la Adrianopol: Rusia declară protectoratul asupra Moldovei și Valahiei 1834 - Rușii se retrag din Moldova și Țara Românească; 1846 - Uniune vamală dintre Moldova și Valahia; 1848 - Revoluțiile eșuează în principate și în Transilvania; Războiul Crimeii - Rusia reocupă Moldova și Valahia; 1856 - Retragere rusă parțială după Războiul Crimeeii; 1858 - Are loc Convenția de la Paris; 1859 - Alexandru Ioan Cuza unește Moldova și Valahia sub domnia sa; 1861 - ASTRA este fondată; 1862 - Uniune formală a Moldovei și Valahiei pentru a forma principatul România; 1867 - Formarea Monarhiei Duble Austro-Ungaria, cu dominației maghiară crescândă asupra Transilvaniei; 1918 - După Primul Război Mondial, "România Mare" incorporează Transilvania, Basarabia și Bucovina, dar și Moldova și Valahia.

Relațiile româno-moldovene

363

Vezi și
Pentru detalii, vezi: Controversa identitară în Republica Moldova. Controversa identitară în Republica Moldova este dezbaterea politică din Republica Moldova și din România, inițiată oficial prin renunțarea președintelui Mircea Snegur la doctrina "Un popor, două state ", la data de 29 iunie 1994, odată cu noua Constituție atunci adoptată. Prin această nouă Constituție, caracterul românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei[15] ) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea "moldovenească ", definită ca "diferită de cea românească " (ca sub stăpânirea rusă și sovietică)[16] . Controversa privește atât validitatea în sine a acestei definiții, cât și aplicabilitea sa (numai la populația romanofonă din Republica Moldova, sau și la populația Moldovei românești?).

Bibliografie
• Gheorghe Negru: Țarismul și mișcarea națională în Basarabia, Chișinău, Ed. Prut internațional, 2000, ISBN 9975-69-177-3 • Gheorghe Negru: Politica etnolingvistică în RSS Moldovenească, Chișinău, Ed. Prut internațional, 2000, ISBN 9975-69-100-5 • Sorin D. Ivănescu, Bogdan Schipor, Flavius Solomon și Alexandru Zub: Basarabia: dilemele identității, Ed. Dosoftei, Iași 2001, ISBN 973-9135-99-4 • Vasile Arvinte, Român, românesc, România, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2008.

Republica Moldova și România

• Charles King, Moldovenii: România, Rusia și politica culturală, Chișinău,Editura ARC, 2002. • Charles King, The Ambivalence of Authenticity, or How the Moldovan Language was Created, în "Slavic Review", vol. 58, no. 1, Spring 1999, pp. 117-142. • Charles King, Politica culturală sovietică în Basarabia de la anexare pînă la Perestroika, în Adrian Pop, ed., Sub povara graniței imperiale, București, Editura Recif, 1993. • Dan Dungaciu, Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest, Editura Cartier, Colectia Cartier Istoric, 2009. • Igor Cașu, "Politica națională" în Moldova Sovietică, 1944-1989, Chișinău, Editura Cartdidact, 2000. • Igor Cașu, Some considerations on Ethnic Identity and Nationalism in Bessarabia in the 19-20th Centuries, in Valentin Tomuleț (ed.) „In Memoriam Professoris Mihail Muntean”, Chisinau, Cartdidact, 2003. • Igor Cașu, Politici identitare în Moldova sovietică și post-sovietică/Identity Policies in the Soviet and post-Soviet Moldova (Romanian and English text) în Ștefan Rusu, Matei Bejenaru eds., RO-MD / Moldova în două scenarii, Chișinău, KSA:K Centrul pentru artă contemporană, 2008. • Andrei Cușco, The Attitude of the Local Romanian Population of Bessarabia towards the Russian Authorities and the Problem of “Reactive Identity,” in: The Annals of the University “Dunarea de Jos” of Galati- History, issue 19, Vol. I, 2002, pp. 69-85. • Andrei Cușco, “Some Considerations on the Ethnic and Cultural Identity of the Bessarabian Romanians Reflected in the Russian Historiography”, in: XENOPOLIANA. Journal of “A. D. Xenopol” Academic Foundation- Iasi, Nr. 10 (1-4), 2002, pp. 88-105. • Andrei Cușco, „Basarabia văzută de celălalt sau eterna dilemă a identității” [Bessarabia under the gaze of the “Other”, or the eternal dilemma of identity], in: CONTRAFORT. Journal of Young Writers from the Republic of Moldova, Nr. 9-10, 2002.

Relațiile româno-moldovene • Andrei Cușco, (with Victor Taki). “Kto my?” Istoriograficheskii vybor: Rumynskaia natsiia ili moldavskaia gosudarstvennost’” [“Who Are We”? A Historiographic Choice between the Romanian Nation and Moldavian Statehood], in: AB IMPERIO. Theory and History of Nationalism and Empire in the Post-Soviet Space, Nr. 1, 2003, pp. 485-495. • Andrei Cușco, “Some Considerations on the Ethnic Identity of the Bessarabian Romanians Reflected in XIX-century Russian Historiography, in: In Memoriam Professoris Mihail Muntean. Chisinau: Cartdidact & USM, 2003, p. 232-252. • Andrei Cușco, “Between Revolutionary Utopia and State Pragmatism: The Moldavian ASSR as a Controversial “Soviet Piedmont,” in: The Romanian Journal of Society and Politics, Vol. 4, Nr. 1, (May 2004), pp. 7-27. • Andrei Cușco, [Review Essay]. Terry Martin. “The Affirmative Action Empire: Nations and Nationalism in the Soviet Union (1923-1939).” Ithaca & London: Cornell University Press, 2001, 496 pp.; • Elena Negru. “Politica etnoculturala în RASS Moldoveneasca (1924-1940).” [Ethno-cultural Policy in the Moldavian ASSR (1924-1940)]. Chișinău: Prut International, 2003, 204 pp. În: PONTES. Review of South East European Studies, Nr. I, 2004, pp. 177-183.
Portal România

364

Portal Republica Moldova

Note
[1] ro "Ministrul de afaceri externe român despre istoria relațiilor intre cele doua tari" (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=5664) [2] ro http:/ / studint. ong. ro/ moldovar. htm [3] "Voronin: România a declanșat revolta de la Chișinău" (http:/ / www. evz. ro/ articole/ detalii-articol/ 846596/ Voronin-Romania-a-declansat-revolta-de-la-Chisinau/ ), Evenimentul Zilei, April 8, 2009 [4] Valetina Ursu (8 aprilie 2009). „ Autoritățile comuniste pun protestele pe seama României (http:/ / www. europalibera. org/ content/ article/ 1604979. html)”. . Accesat la 9 aprilie 2009. [5] „ Poziția MAE privind recentele decizii ale autorităților de la Chișinău (http:/ / www. mae. ro/ index. php?unde=doc& id=38752& idlnk=2& cat=4)”. MAE. 8 aprilie 2009. . Accesat la 9 aprilie 2009. [6] „ Constantinescu a primit avizul pentru a fi numit ambasador la Chișinău (http:/ / www. mediafax. ro/ politic/ constantinescu-a-primit-avizul-pentru-a-fi-numit-ambasador-la-chisinau. html?1687;4181086)”. Mediafax. 8 aprilie 2009. . Accesat la 9 aprilie 2009. [7] „ UE cere Moldovei sa normalizeze relatiile cu România (http:/ / www. rfi. ro/ index. php?id=11265)”. RFI. 9 aprilie 2009. . Accesat la 9 aprilie 2009. [8] http:/ / www. azi. md/ ro/ story/ 9451 [9] http:/ / www. basarabeni. ro/ stiri/ externe/ acordul-de-mic-trafic-la-frontier-va-intra-n-vigoare-la-26-februarie-444/ [10] http:/ / www. jurnal. md/ ro/ news/ acordul-de-mic-trafic-la-frontiera-va-intra-in-vigoare-la-26-februarie-181372/ [11] http:/ / chisinau. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=654http:/ / chisinau. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=654 [12] http:/ / chisinau. mae. ro/ [13] http:/ / www. romania. mfa. gov. md/ salutul-ambasadorului/ [14] http:/ / www. gardianul. ro/ Ghimpu-anunta-ridicarea-vizelor-pentru-romani-incepand-de-azi-s144265. html/ [15] Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești Nr. 3465-XI din 01.09.89, publicată în Veștile nr.9/217, 1989 (http:/ / www. iatp. md/ ladom/ downloads/ M3. doc), și România Liberă: „Podul de flori peste Prut : punți de simțire românească”, 8 mai 1990. [16] John Mackinlay, Peter Cross (2003) Regional Peacekeepers, United Nations University Press ISBN 92-808-1079-0, p. 139

Relațiile româno-ruse

365

Relațiile româno-ruse
Relațiile româno-ruse sunt relațiile externe dintre România și Rusia. România are o ambasadă la Moscova și două consulate generale (în Rostov-pe-Don și Sankt Petersburg). Rusia are o ambasadă în București și un consulat general la Constanța. Relațiile istorice au oscilat între cooperare strânsă, neutralități, conflicte armate, ură și ostilitate. Ambele țări au refuzat să recunoască independența regiunii Kosovo față de Serbia sprijinind puternic integritatea teritorială a republicii sârbe. Aproximativ 30.000 de ruși trăiesc în România, majoritatea în județul Tulcea (lipoveni) și 5.308 de români trăiesc în Rusia, în special în Orientul Îndepărtat Rus. Ambele țări sunt membrii cu drepturi depline în Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. Relațiile româno-ruse sunt marcate de problema tezaurului românesc din Rusia și de chestiunea Republicii Moldova, teritoriu considerat uneori de români ca furat de Rusia. Recent relațiile româno-ruse au fost tensionate și mai rău de declarațiile lui Traian Băsescu cum că ar fi trecut Prutul dacă era în locul mareșalului Ion Antonescu, declarații date într-o emisiunea din 22 iunie 2011 de la B1TV. Răspunsul președintelui a stârnit reacții violente la Moscova, gen bravadă nerușinată[1] .

Ambasada României la Moscova

Lipoveni (Ruşi pe stil vechi) în timpul unei ceremonii în faţa unei biserici din satul românesc Slava Cercheză în 2004 (fotografie de Mikhail Evstafiev.)

Note
[1] http:/ / www. hotnews. ro/ stiri-opinii-9223083-basescu-rusia-regele-mihai-republica-moldova-citeva-elemente-context. htm

Legături externe
• Ambasada română din Moscova (http://moscova.mae.ro/) • Ambasadă rusă din București (http://bucharest.rusembassy.org/)

Organizarea administrativ-teritorială a României

366

Organizarea administrativ-teritorială a României
România

Acest articol face parte din seria: Organizarea administrativ-teritorială a României
• •

Nivel regional 8 regiuni de dezvoltare Nivel județean
• • •

municipiul București 41 de județe Nivel local Zone metropolitane 103 municipii (exclusiv București) 320 de orașe 2859 de comune Alte diviziuni
• • • • • •

Sate Sectoare

Politica României · Atlas Portal Politica

Administrarea treburilor publice din România este asigurată de ministerele de resort, care dispun de direcții județene de specialitate (direcții sanitare, inspectorate școlare, direcții ale finanțelor publice, inspectorate județene de poliție etc.). Există și câteva structuri administrative suprajudețene, cum ar fi regionalele CFR, comisiile zonale ale monumentelor istorice etc. Cu toate acestea, administrația României este una centralizată. Conform art. 3 al Constituției României teritoriul țării este organizat în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Administrația județeană, comunală și orășenească este reglementată prin legea administrației publice nr. 215 din 23 aprilie 2001. Activitatea consiliilor județene, orășenești și comunale este supravegheată de către prefecți numiți de Guvernul României ca reprezentanți ai săi pe plan local. În anul 1998, în cadrul programului pentru aderarea la Uniunea Europeană, consiliile județene din România s-au asociat în opt regiuni de dezvoltare, organisme fără personalitate juridică. În anul 2001 Guvernul României a adoptat ordonanța de urgență nr. 75/2001, prin care în cadrul Institutului Național de Statistică au fost create opt direcții pentru statistică regională, corespunzătoare celor opt regiuni de dezvoltare.

Organizarea administrativ-teritorială a României

367

Descriere
Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.[1] În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.[2] Din punct de vedere istoric, există 3 provincii tradiționale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova și Transilvania (formată din regiunile Banat și Transilvania).[3] Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales.[4] România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.[5] Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales.[6] Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.[5] Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect.[7] Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local.[8] România are 41 de județe plus municipiul-capitală București,[9] care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori.[10] București este considerat și el municipiu,[11] dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect.[12] Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general.[13] Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.[14] AB AR AG BC BH BN BT BV BR BZ CS CL CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HR HD IL

Organizarea administrativ-teritorială a României IS IF MM MH MS NT OT PH SM SJ SB SV TR TM TL VS VL VN B

368

În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziile regionale ale României creeate în 1998[15] și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.[16] Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[17] Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov.[18] Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[19] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[20] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.[21]

Organizarea administrativ-teritorială a României

369

NUTS
România

Acest articol face parte din seria: Politica și Guvernul României

Politica altor țări • 

La nivelul NUTS-I, România este împărțită în 4 macroregiuni. Fiecare dintre ea se compune din 2 regiuni de dezvoltare, astfel România este împărțită în 8 regiuni de dezvoltare. Regiunile de dezvoltare sunt corespondente nivelului NUTS-II de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt: • • • • • • Regiunea Nord-Est (Moldova), cuprinde județele: Iași, Botoșani, Neamț, Suceava, Bacău și Vaslui. Regiunea Vest (Apuseană) cuprinde județele: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș. Regiunea Nord-Vest (Someșană) cuprinde județele: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj. Regiunea Centru (Mureșană) cuprinde județele: Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov. Regiunea Sud-Est (Dunărea de Jos) cuprinde județele: Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și Constanța. Regiunea Sud (Muntenia) cuprinde județele: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman. • Regiunea București-Ilfov cuprinde municipiul București și județul Ilfov. • Regiunea Sud-Vest (Oltenia) cuprinde județele: Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt și Dolj. Criteriile folosite de Comisia Națională de Statistici a României în definirea regiunilor s-au bazat pe combinarea unor factori geografici și de omogenitate a denistății[22] ..Fiecare regiune de dezvoltare este împărțită în județe, existând 41 de județe, plus municipiul București (corespunzătoare nivelului NUTS-III de diviziuni al UE). Fiecare județ este administrat de către un consiliu județean și un prefect. Județele sunt (în ordine alfabetică): LAU I nu este utilizat, nefiind încă definite asociații de unități teritoriale. La nivelul următor România este divizată în 2686 comune și 265 de orașe. Comunele și orașele au propriul consiliu local, care este condus de un primar, decis în urma alegerilor locale organizate la 4 ani.

Organizarea administrativ-teritorială a României

370

Propuneri pentru reorganizarea administrativă a României
Ideea realizării unei organizări a țării pe regiuni cu personalitate juridică și putere administrativă a fost formulată de un grup de intelectuali clujeni în decembrie 2001.[23] Propunerea "Grupului de la Cluj" a fost combătută la acea vreme în mod vehement de primul ministru Adrian Năstase.[24] În iunie 2004 fostul ministru de interne Ioan Rus, devenit lider al organizației PSD Cluj, a readus în discuție propunerea regionalizării, pe care a numit-o "calibrare regională", susținând că descentralizarea privitoare la Transilvania trebuie gândită "la Cluj sau în alt oraș din Transilvania, dar nu la București." Inițiativa lui Ioan Rus a fost criticată de Octav Cozmâncă, cu observația "ce să descentralizăm, eșecul?"[25] Conform standardelor Uniunii Europene cu privire la unitățile statistice și administrative, un stat trebuie să cuprindă cinci nivele NUTS. Aceste recomandări au inspirat în România, până la începutul lui 2010, mai multe propuneri de reorganizare administrativă emanând din diferite foruri: • comisia prezidențială pentru analiza regimului politic și constituțional din România[26] ; • diferitele partide politice din România; [27] • diferite grupuri de contact cu preocupări economice sau politice.
Altă propunere, cu 7 euroregiuni de nivel NUTS I şi 41 de judeţe de nivel NUTS II, judeţul Ilfov constituind, în cadrul euroregiunii Muntenia, regiunea economică Bucureşti; judeţele ar fi împărţite în plăși de nivel NUTS III, comune sau municipii de nivel NUTS IV și cantoane de nivel NUTS V (sectoare în municipii).

Una dintre propunerile comisiei prezidenţiale şi ale unui grup de contact pentru reorganizarea administrativă a României

Unele din aceste proiecte pornesc de la județele și regiunile de dezvoltare economică de astăzi; altele își propun să reintroducă județele istorice în limite cât mai apropiate de situația de dinainte de 1950; există și propuneri care reintroduc regiunile, printre care una autonomă, asemănătoare cu cele care au existat în anii 1951-1968. În cazul revenirii la o situație apropiată de cea anterioară anului 1950, județele de nivel NUTS III ar fi grupate în 9-15 regiuni bazate pe criterii istorice și economice de nivelul NUTS II. Acestea vor fi la rândul lor organizate în macroregiuni de nivelul NUTS I. Deasemenea, pentru a îndeplini standardele Uniunii Europene cu privire la unitățile statistice și administrative, o subdiviziune de nivel NUTS IV va fi creată (numită probabil canton sau plasă).[28]

Organizarea administrativ-teritorială a României

371 O altă propunere făcută de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR)[29] este bazată pe 15 euro-regiuni, dintre care una autonomă cu majoritate etnică maghiară, formată din actualele județe Mureș, Harghita și Covasna. Cele 15 euro-regiuni ar fi grupate în 5 macroregiuni statistice de nivel NUTS I.

Galerie de imagini

Harta administrativă a României

Regiunile de dezvoltare ale României

Macroregiunile Romaniei

Unităţi administrative teritoriale ale României

Note
[1] Casa Română (http:/ / www. casaromana. org/ geografia/ r_admindiv. html) - România, Împărțirea administrativă - Accesat la data de 28.02.2009 [2] Constituția României (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ dic/ site. page?den=act2_1& par1=1#t1c0s0a3) - Principii generale - Articolul 3, Teritoriul - Accesat la data de 28.02.2009 [3] Descoperă.net (http:/ / www. descopera. net/ romania_geografie. html) - Geografia României - Împărțirea teritorială a României - Accesat la data de 28.02.2009 [4] Roposturo (http:/ / www. roposturo. ro/ congres2005/ ro_romania. htm) - Congresul Mondial de Posturologie 2005 - Despre România Accesat la data de 28.02.2009 [5] MAE - Bruxelles (http:/ / ue. mae. ro/ index. php?lang=ro& id=141) - Reprezentanța permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană România, Data generale - Accesat la data de 28.02.2009 [6] Roembus (http:/ / www. roembus. org/ weblinks/ Romania/ ro/ Date generale. htm) - România - Date generale, Împărțirea administrativă Accesat la data de 28.02.2009 [7] Administrație (http:/ / www. administratie. ro/ artspec. php?id=2) - Portalul Național de Administrație Publică - Accesat la data de 28.02.2009 [8] ICI - România (http:/ / www. ici. ro/ romania/ ro/ geografie/ county. html) - Județe - Accesat la data de 28.02.2009 [9] Municipalities of Romania (including Transylvania) (http:/ / parizs. tripod. com/ romania/ ) - Románia és Erdély önkormányzattal rendelkező városai és községei - Accesat la data de 28.02.2009 [10] Schengen România (http:/ / www. schengen. mira. gov. ro/ index10. htm) - România și Uniunea Europeană - Informații generale despre România [11] RomTurism (http:/ / www. romturism. ro/ detalii. php?din=destinatii& poz=56) - București, județul București - Accesat la data de 28.02.2009 [12] Prefectura București (http:/ / www. prefecturabucuresti. ro/ institutia-prefectului/ rolul-prefectului/ ) - Rolul prefectului - Accesat la data de 28.02.2009 [13] PMB (http:/ / www4. pmb. ro/ wwwt/ wwwcs/ electorale/ legislatie. html) - Legislație în vigoare ce reglementează alegerea Primarului General al Municipiului București - Accesat la data de 28.02.2009 [14] CDEP (http:/ / www. cdep. ro/ pls/ legis/ legis_pck. htp_act?ida=48494& pag=4) - Lege nr.67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale - Accesat la data de 28.02.2009

Organizarea administrativ-teritorială a României
[15] Primăria Online (http:/ / www. primariaonline. ro/ regiuni. php) - Regiuni de dezvoltare - Accesat la data de 28.02.2009 [16] Info Turist (http:/ / www. infoturist. ro/ romania. html) - România - Accesat la data de 28.02.2009 [17] Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței (http:/ / www. mie. ro/ index. php?p=159) - Politica de dezvoltare regională - Accesat la data de 28.02.2009 [18] Smart Financial (http:/ / www. smartfinancial. ro/ smartfinancial/ europa+ & + integrare/ integrarea+ unitatilor+ teritoriale+ de+ statistica+ ale+ romaniei+ si+ bulgariei+ in+ nuts) - Integrarea unităților teritoriale de statistică ale României și Bulgariei în NUTS - Accesat la data de 28.02.2009 [19] Ioan Silviu Nistor (2000). Comuna Și Județul: Evoluția Istorică. Cluj-Napoca: Editura Dacia [20] Replica (http:/ / www. replicahd. ro/ replica_db/ index. php?pagerun=2& title=judetele_depasite& more=1& c=1& tb=1& pb=1) Administrație: Județele, depășite? - Accesat la data de 28.02.2009 [21] Prefectura Brașov (http:/ / www. prefecturabrasov. ro/ upload/ files/ istoric. htm) - Istoric - Accesat la data de 28.02.2009

372

[22] en Georgeta Vidican, Determinants and Consequences of Regional Development in Romania (http:/ / www. reg-dev. org. md/ library/ romania/ Regional_GVidican. pdf), Universitatea Massachusetts, August 2002, p. 7 [23] Memorandum pentru construcția regională a României (http:/ / www. provincia. ro/ pdf_roman/ r000377. pdf), 8 decembrie 2001 (accesat 13 iunie 2011) [24] Istoria ideii de regionalizare (http:/ / www. dw-world. de/ dw/ article/ 0,,15141283,00. html), Deutsche Welle, 8 iunie 2011 (accesat 13 iunie 2011) [25] Cristian Tudor Popescu, Un bacău pentru România (http:/ / www. adevarul. ro/ actualitate/ bacau-Romania_0_67795592. html), Adevărul, 29 iunie 2004 (accesat 13 iunie 2011) [26] http:/ / www. presidency. ro/ static/ ordine/ CPARPCR/ Raport_CPARPCR. pdf [27] Premierul le-a prezentat pedeliștilor planul de a împărți România în voievodate sau regiuni. (http:/ / www. gandul. info/ news/ de-ce-vrea-boc-sa-stearga-urgent-judetele-de-pe-harta-premierul-le-a-prezentat-pedelistilor-planul-de-a-imparti-romania-in-voievodate-sau-regiuni-exclusiv-83185 [28] http:/ / www. romanialibera. ro/ dosar/ a129846-cum-va-arata-harta-romaniei. html [29] Reorganizare teritorială marca UDMR: 15 euroregiuni cu 15 Parlamente - Gandul (http:/ / www. gandul. info/ politica/ reorganizare-teritoriala-marca-udmr-15-euroregiuni-15-parlamente-955641)

Referințe
• Legea 151/1998 privitoare la dezvoltarea României (publicată în “Monitorul Oficial” din 16 iulie 1998 • en Georgeta Vidican, Determinants and Consequences of Regional Development in Romania (http://www. reg-dev.org.md/library/romania/Regional_GVidican.pdf), Universitatea Massachusetts, August 2002

Vezi și
• Nomenclatura unităților teritoriale pentru statistică (NUTS) • Pierderi teritoriale ale României

Sănătatea în România

373

Sănătatea în România
Sănătatea este în general săracă după standardele europene, precum și accesul este limitat în multe zone rurale. În anul 2001 cheltuielile de sănătate au fost egale cu 6-5 la sută din produsul intern brutWikipedia:Citarea_surselor. În 2005 erau 1.9 medici și 7.7 paturi de spital la 1000 de persoane.Wikipedia:Citarea_surselor Sistemul este finanțat de Comisia Nationala a Fondului de asigurări sociale de sănătate, la care angajatorii și angajații fac contribuții obligatorii. Asigurările privare de sănătate se dezvoltă încet. Pentru că finanțarea publică a scăzut, aproximativ 36 la sută din populație face cheltuiește pentru asistență medicală din buzunar Wikipedia:Citarea_surselor. Frecvent este plătită mită pentru a obține un mai bun tratament, "bacșișul" pentru asistenta care se ocupă de schimbarea lenjeriei sau de medicație este ne-oficială și obligatorieWikipedia:Citarea_surselor. Cele mai frecvente cauze de deces sunt bolile cardiovasculare și cancerul. Bolilor transmisibile, cum ar fi tuberculoza, sifilis, hepatită virală sunt mai frecvente decât în restul EuropeiWikipedia:Citarea_surselor. Incidența virusului "sindromul imunodeficienței dobândite" (HIV / SIDA) este de mai puțin de 0.1 la sută. Cu toate acestea, ratele ridicate de boali venerice, lipsa de educație despre prevenirea HIV și creșterea consumului de droguri intravenoase sunt factori care ar putea duce la creșterea ratei substanțial în viitorWikipedia:Citarea_surselor. Numărul de cazuri de SIDA de pediatrie este unul dintre cele mai mari din Europa, din cauza transfuziilor nesigure de sânge și de inocularea procedurile pentru copii în spitale si clinici in ultimii ani din timpul epocii comuniste. În 2006, un procent estimat de 7200 de români sub 20 ani au fost infectați în acest modWikipedia:Citarea_surselor.

Istoria sistemului de sănătate din România
Spitale Românești
Spitalul Colțea din București, a fost construit de către Mihai Cantacuzino între 1701 și 1703, compus din mai multe clădiri, fiecare cu câte 12 - 30 paturi, o biserică, trei capele, o școală a medicilor și a profesorilor de case. Spitalul Pantelimon a fost ridicată în 1733 de Grigore II Ghica. Suprafața de teren proprietate a Spitalului Pantelimon a fost 400.0000 m². Spitalul a avut în inventar o casă de boli infecțioase și o casă pentru persoanele cu handicap. Spitalul Sf. Spiridon din Iași, inaugurat in 1755, era descris, într-un document al vremii de la 1 ianuarie 1757, drept cel mai mare spital din Moldova si Țara Românească. Astăzi este al doilea spital ca mărime din România. Spitalul Filantropia a avut o capacitate de 70 paturi si a fost construit în 1806-1812, în timpul ocupației ruse. De la 1830 încoace, sistemul de sănătate din România a fost centralizat. Denumirea organizației a fost Spitalele Civile Eforia. Prin tradiție, accesul pentru cei săraci sau dezavantajați la sistemul românesc de sănătate a fost liber. (Există numeroase exemple documentate cu privire la acest lucru, cum ar fi comanda lui Alexander Ypsilanti de 20 noiembrie 1820 sau Cartea de Călătorie a lui Thornton de la 1812, sau a unor documente oficiale ale guvernului român, datând de 1811.) Spitalul Brâncoveanu a fost inaugurat în 1830.

Sănătatea în România

374

Infrastructura de sănătate în România
În România lucrează 50.000 de medici, potrivit unor estimări din octombrie 2009, iar salariul unui medic rezident variază între 170 și 340 de euro pe lună în sistemul medical de stat[1] . În august 2010, în România existau 425 de spitale[2] . Din acestea, 16 spitale aparțin CFR[3] . În prezent (mai 2010) doar 4,1 milioane de români plătesc contribuția la sănătate, în timp ce 11,6 milioane sunt scutiți, din diferite motive, de la această plată[4] . În total există 16,7 milioane de oameni care beneficiază de servicii de sănătate[4] . Contribuția la sănătate a angajatorului și a angajatului este în prezent de 10,7%[4] . În mai 2010, Guvernul avea în plan să închidă 150-200 de spitale din cele aproximativ 450 existente în întreaga țară, iar personalul din unitățile medicale va fi redistribuit, în funcție de nevoi, decizia fiind luată în urma discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional[5] [6] . De asemenea, spitalele vor fi clasificate în patru categorii, cele pentru boli cronice, pentru boli acute, de îngrijiri sociale și de îngrijiri pentru persoanele vârstnice[5] . În documentul aprobat însă ulterior de Guvern nu se mai regăsește măsura desființării spitalelor, ci este menținută doar obligația de a reduce numărul de paturi în spitale cu 9.200[7] . Din 1 aprilie 2011, 67 de spitale au fost închise, Ministerul Sănătății propunând reorganizarea lor în cămine de bătrâni[8] .

Datoriile sistemului medical
În mai 2010, spitalele din România aveau acumulate datorii de peste 100 de milioane de euro către furnizorii de medicamente[9] .

Vezi și
• Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) • Listă de spitale din România

Note
[1] Strainii vin sa "fure" medicii din Romania pe salarii inzecite (http:/ / www. zf. ro/ eveniment/ strainii-vin-sa-fure-medicii-din-romania-pe-salarii-inzecite-4982975/ ), 13.10.2009, zf.ro, accesat la 21 martie 2010 [2] În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale (http:/ / www. cotidianul. ro/ 121172-In_Romania_sunt_18300_de_biserici_si_doar_425_de_spitale), 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010 [3] Toate spitalele CFR din tara vor fi supuse unor controale (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 84439/ Toate-spitalele-CFR-din-tara-vor-fi-supuse-unor-controale. html), 26 Aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010 [4] Geana, CNAS: Luam in calcul majorarea contributiei la fondul de sanatate pana la 14% (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 85541/ Geana-CNAS-Luam-in-calcul-majorarea-contributiei-la-fondul-de-sanatate-pana-la-14. html), 13 Mai 2010, wall-stret.ro, accesat la 25 august 2010 [5] Ministrul Sănătății nu își asumă cifra de 150 de spitale desființate (http:/ / www. money. ro/ politica-administratie/ ministrul-sanatatii-nu-isi-asuma-cifra-de-150-de-spitale-desfiintate. html), 13 Mai 2010, money.ro, accesat la 25 august 2010 [6] Comentarii după desființarea spitalelor: "Serviciile de pompe funebre vor înlocui salvarea" (http:/ / www. evz. ro/ detalii/ stiri/ aproape-200-de-spitale-se-desfiinteaza-sau-se-comaseaza-919926. html), 1 Februarie 2011, evz.ro, accesat la 30 iunie 2011 [7] O noutate în scrisoarea către FMI. Guvernul renunță la desființarea a 150 de spitale și taie doar 9.200 de paturi (http:/ / www. gandul. info/ news/ o-noutate-in-scrisoarea-catre-fmi-guvernul-renunta-la-desfiintarea-a-150-de-spitale-si-taie-doar-9-200-de-paturi-6195881), 28 mai 2010, gandul.info, accesat la 25 august 2010 [8] Protest al sindicaliștilor la Ministerul Sănătății: Închideți spitalele, deschideți cimitirele! (http:/ / www. mediafax. ro/ social/ protest-al-sindicalistilor-la-ministerul-sanatatii-inchideti-spitalele-deschideti-cimitirele-8156872), 14 apr 2011, mediafax.ro, accesat la 4 iulie 2011 [9] Spitalele au datorii de peste 100 mil. euro la furnizorii de medicamente (http:/ / www. wall-street. ro/ articol/ Economie/ 86619/ Spitalele-au-datorii-de-peste-100-mil-euro-la-furnizorii-de-medicamente. html), 31 Mai 2010, wall-stret.ro, accesat la 26 august 2010

Economia României

375

Economia României
Economia României

Camera de Comerț și Industrie a României Monedă An fiscal Organizații comerciale Leu românesc (RON) anul calendaristic UE, WTO Statistici PIB Creșterea PIB PIB pe cap de locuitor PIB pe sector Inflație Populație sub limita sărăciei Coeficientul lui Gini Forță de muncă Forța de muncă după ocupație Șomaj Principalele industrii 251,741 miliarde $ (IMF 2009 est.) -7,2% (2009) 11.755 $ [2] [] [1]

(IMF 2009 est.)

agricultură: 12,4%; industrie 35%; servicii: 52,6% (2009 est.) 5% (2009 est.) 25% (2005 est.)

32 (2008) 9,33 mil. (2009 est.) agricultură: 29,7%; industrie: 23,2%; servicii: 47,1% (2006)

7,8% (decembrie 2009)

[3]

textile și încălțăminte, mașini ușoare și ansamblare de mașini, minieră, prelucrarea lemnului, a materialelor de construcții, metalurgică, chimică, alimentară, rafinatoare de petrol Comerț exterior

Export Bunuri exportate

33,6 miliarde € (2008)

[4]

mașinării și echipamente, textile și încălțăminte, metale și produse din metal, minerale și combustilbili, chimicale, produse agro-alimentare Germania 18,1%, Italia 13,8%, Franța 8,3%, Turcia 6,9%, Ungaria 4,8%, Regatul Unit 3,6% (2010) 56,1 miliarde € (2008) [4] [5]

Parteneri de export Import Bunuri importate

mașinării și echipamente, textile și încălțăminte, metale și produse din metal, minerale și combustilbili, chimicale, produse agro-alimentare Germania 16,7%, Italia 11,6%, Ungaria 8,7%, Franța 5,9%, China 5,5%, Rusia 4,4%, Austria 4,1% (2010) 95,48 miliarde $ (31 decembrie 2009 est.) [5]

Parteneri de import Datorie externă brută

Economia României

376
Finanțe publice

Datorie publică Venituri publice Cheltuieli publice Rezerve

20% din PIB (2009 est.) 50,78 miliarde $ (2009 est.) 61,51 miliarde $ (2009 est.) 33,7 miliarde $ (31 decembrie 2009 est.)

[6] Sursa: CIA World Fact Book Fără o mențiune contrarie, toate valorile sunt exprimate în dolari americani modifică [7]  

Economia României este o economie de piață, conform Constituției din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale. În economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.

Privire istorică
Comerțul în România în perioada 1937-1939
Ramurile cele mai importante ale industriei erau industria petroliferă și cea a gazelor naturale. Principalele resurse de petrol se găseau la poalele Carpaților lângă Ploiești, la intrarea dinspre Pasul Predeal. Producția de păcură era controlată în mod rigid de către guvernul român, deși anumite companii străine aveau interese mari față de aceasta. Producția totală de păcură era de 6,240,000 tone în anul 1939. Exporturile totale de produse petrolifere erau de 9,313,000,000 lei, un leu având valoarea de $.006. Sarea și tutunul erau monopoluri de stat. Tutunul ce provenea în cea mai mare parte din Câmpia Dunării, era de proastă calitate, însă era sursa principală de venit a localnicilor. În comparație cu tutunul balcanic, tutunul românesc avea o frunză slabă și era netratat. Industria extracției și prelucrării cărbunelui era limitată la regiunea Anina din Banat, însă cărbunele extras era de foarte bună calitate. La Anina se produceau 300,000 tone de cărbune anual. Cărbunele extras de la Sacu, Doman și Ocna de Fier era livrat unor oțelării importante. Se spunea în acea vreme că în regiunea Hunedoara, la sudul localității Deva ar exista resurse nedescoperite. Lignitul era extras în mari cantități din regiunea Hunedoara și din regiunea dintre Vârciorova și Bacău, însă cele mai importante zăcămite se aflau în Muntenia și Moldova. Producția totală de lignit în 1937 era de 2,183,508 tone. Antracitul era extras din districtul Gori de la Schela și din Moldova și Muntenia, însă cantitatea totală nu depășea 201,000 tone. Gazele naturale erau exploatate pe scară largă în regiunile Sărmășel, Zau de Câmpie, Șaroș pe Târnave, Bazna și Copșa Mică din Transilvania. Era exploatată o suprafață de 114 km pătrați; în general 140,000,000 metri cubi de gaz metan puteau fi extrași de pe un kilometru pătrat. Industria oțelului se afla în Banat, fiind în legătură cu minele de cărbune de acolo, având o producție anuală de 129,060 tone în 1937. Pescăriile din regiunea Dunării erau de o importantă valoare comercială și după pescăriile de pe Volga, pescăriile din josul Dunarii, de lângă Giurgiu și Oltenița, Călărași, Cernavodă și Hârșova și cele de lângă Ostrov, erau cele mai extinse si mai bogate din Europa. Pescuitul din lacuri era neînsemnat, însă producția anuală a Deltei Dunarii era de aproximativ 9,000,000 kilograme. România era una dintre cele mai bogate țări din sud-estul Europei în ceea ce privește grânele. Muntenia și Basarabia produceau de două ori mai mult decât cantitatea produsă în Transilvania. Producția totală era doar puțin mai scazută decât cea a Germaniei și reprezenta o cincime din cea a Canadei. Grâul era de calitate foarte bună și era recoltat în

Economia României mare măsură mecanizat, iar fermele românești erau bine dotate. Exportul de grâu a scăzut în mod considerabil din 1914, deși în 1911 reprezenta 70% din valoarea totală a exporturilor. De atunci locul a fost luat de exportul de gaze naturale. Principalii clienți pentru exporturile de grâu erau țări ca Belgia, Olanda, Germania și Marea Britanie. Industria de prelucrare a lemnului exporta în 1938 produse în valoare de 2,465,000 lei.

377

Economia românească la sfârșitul anului 1989
Economia de comandă-control Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârșitul anului 1989, după mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, este evidențiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcționare a vieții economice și sociale din acea perioadă. Una dintre trăsături era dominația proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naționale, care și-a pus amprenta asupra funcționării întregului sistem economic r