JOI,24

Personaje: -Vlad,Valentina(Vala),Diana,Razvan,Cristi,Mara Valentina(Vala):Stii doar ca e ghinion daca arunci un trandafir in apa! Diana:Cine a mai auzit si de superstitia asta? Razvan:Da,chiar!Cine a mai auzit si de asta? Diana:Lumea e plina de superstitii:cine face trei pasi in spate daca vede o pisica sau se scarpina in nas daca vede o ambulanta? Razvan:Da,exact!Gimme five!Uite-i si p-aia in fata,sau nu sunt ei? Vala:Ba da,ei sunt... Diana:Vezi de ce nu am vrut sa vin aici?E plin de tantari si pute si mai sunt si labagiii astia de pescari care se uita la tine de parca esti prima femeie pe care o vad.Mai au putin si isi rup gatul de cat il intorc dupa noi. Razvan:Ridica ba bara asta sa pot sa trec.(in incercarea nereusita de a sari peste ea,a daramat-o). Vlad:Hai sa mergem! Diana,Vala:Puneti ma aia la loc ca se iau astia de noi. Vlad:Bine,bine. Desi nici dracu nu-si da seama ca suntem aici. Daca-ti injectezi un litru de LSD crezi ca acest loc mai are pe cineva in afara de tine. Cristi (cu ochelari sclipind datorita stralucirii din ochi): Teoretic vorbind e imposibil sa-ti injectezi un litru de LSD. Razvan (parand mai nervos ca niciodata): Nici nu poti face rost de un litru, idiotule. Eu de ce oare mai vorbesc cu tine, prostule? Toti (razand cu gura pana la urechi, mai putin Razvan si Cristi): Hai ma lasa-l in pace. Razvan: Pai daca-i prost! Vala: Hai sa mergem spre case. Vezi Diana ca nu e asa mult sloboz pe jos? (ca de obicei puse accentul gresit pe cuvantul cu s) Vlad: Hai sa mergem. (o lua inainte. Intra intr-o casa cu usa cazuta si isi scoase capul pe fereastra). Baaaau. Mara: Ce casa ciudata. (erau intr-o casa cu tavanul ce statea sa cada. Pe podea erau doua gropi adanci de 20 centimetri, una in forma de cerc, alta in forma de dreptunghi) Vala:Diana...Ce e cu groapa asta? Diana:2012. Razvan,nedumerit,face un gest ciudat cu capul. Diana:Da maaa...In film se facuse o groapa la fel. Trei barbati imbracati in blanuri neprelucrate aducandu-l pe al patrulea legat fedeles. Il pun in genunchi in groapa dreptunghiulara si incep sa-i care pumni si picioare. Unul dintre ei scoate din neant o bata al carei cap era plin cu oase

ascutite. Il loveste il plina figura pe cel ingenunchiat. Sange si dinti sar in toate partile. Si mai urmeaza o lovitura, si-nca una, si-nca una... Cristi (speriat): Voi ati vazut ce-am vazut si eu? Vlad: Cred ca da. Zici c-am luat LSD si am avut aceeasi halucinatie. Vala:Eu nu cred ca e nicio halucinatie. Vlad: Nici eu. Cred c-am si un dinte al tipului aluia pe talpa. Razvan:Imi bag ceva in ce-ati vazut voi,dar eu stiu ce am vazut si plec.Locul asta deja devine ciudat.Si ma mai ciupesc si tantarii. In incercarea nereusita de a sari peste groapa dreptunghiulara,isi scapa telefonul si incearca sa se aplece sa il ia.Cele trei persoane,care se aflau in casa de langa,casa ce era la cca. 25 de metri distanta de cea in care eram noi isi dau seama de existenta noastra si parca au tendinta sa sara juma de metru in spate,parca speriati si ei,in momentul cand ne vad.In curand,pleaca. Mara:Vlad,mi-e rau. Diana:Si mie. Mara:Ma ia ameteala.(in curand,se duce 2 metri mai in spate si vomita) Cristi:Bleah... Mara:Pleaca,pleaca!Scarba,pleaca! Razvan:Cu cine dracu vorbeste asta ma? Mara:Inceteaza sa te mai invartesti!Si opreste odata muzica aia tampita. Vala:Chiar ar fi tare ca de acum incolo sa incepem sa avem halucinatii.Si hai odata ca mai sunt o groaza de case de vizitat. Razvan:Da,de parca suntem la muzeu aici. Mergand,ajung in vechiul port.Era o locuinta mica,cu gard verde,iar poarta era inchisa cu un zavor ce nu fusese deschis de mult.Inauntru,erau 2 banci aproape fara placaj,un bol din care mancase un caine,un lant si o zgarda in care nu se mai aflau decat oasele animalului ce odata fusese legat acolo. Diana:Acum stim unde dispar bancile din Calarasi. Vala:Bai...Parca suntem la Cernobil aici. Razvan o apuca pe Valentina de picior,dar acesteia pare sa nu ii pese.Vede o sageata care arata spre o gaura.Curioasa,bineinteles ca se baga sa vada ce e acolo. Vala:Bai.Acolo e ceva.E cineva.E un ochi. Vlad:Da, e o ....Stii tu ce vreau sa spun. Vala:Bai.Eu nu glumesc,in pana mea.Locul asta parca e din filmele alea horror vechi.Si deja am inceput sa ma sperii. Diana:Si mai ne ciupesc si cacatii astia de tantari. Vala:Diana,tu ma crezi ca e ceva acolo,nu? Diana:Eu nu cred decat ca te-ai uitat la prea multe filme horror. Toti se chinuie sa desfaca o fasie de sarma,cu care era legata o poarta veche de parca avea 100000 de ani.Pana sa rupa ei fasia,Vlad rupe 5 scanduri ale portii,facand astfel loc pentru toti de acolo. Vala:Hai in pana mea sa mergem odata!

Diana,Razvan:Nu noi am vrut sa venim aici. Vala:Acolo chiar era ceva. Cristi:(care mereu ii uimea pe toti prin inteligenta sa):Da,e o entitate,care va veni peste tine la noapte si iti va intra in uter prin vagin si de acolo va lua invers calea digestiei.Si o sa iti ajunga pe gura. Razvan:Taci!De-abia am terminat cu scoala si tu inca ma ametesti. Vala: Chiar era ceva acolo. Te-n morti daca nu ma crezi. Mara: Hai ma terminati (o ia inainte disparand in spatele casei. Se intoarce putin speriata) Acolo e un caine, foarte speriat. Vlad: Poate e ruda cu ala din fata.(dupa care toti bufnira in ras). Vlad avea un simt al umorului foarte bine dezvoltat,intotdeauna inveselind atmosfera.Toti radeau la glumele lui. Mara: Probabil. Parca e un schelet paros, iar capul ii era plini de viermi albi si avea sange inchegat la bot, de parca l-ar fi batut cineva. Si ochii lui erau injectati si ma priveau de parca sunt raspunzatoare pentru tot ce-a patit sau va pati. Si ochiul drept parca era al unei papusi vechi.(Inca putin si izbucnea in plans) Si pe perete era o oglinda si mi s-a parut pentru o secunda ca vad in ea o fetita ce se dadea intr-un balansoar Cu o papusa in brate careia ii lipsea un ochi. Si ochiul lipsa seamana perfect cu cel al cainelui, si era chiar cel drept Vlad:Sigur nu era cel stang? Mara:Nu,nu sunt nebuna si da,chiar era cel drept. Cristi:Mara!Deja ai ai avut cam multe viziuni azi! Mara:Si mai era... Diana:Nu mai era nimic.Dar mai e o casa alaturi care asteapta sa fie vizitata. Pleaca,fac cativa pasi si isi dau seama toti ca l-au uitat pe Cristi in spate. Razvan:Ba bulangiule...In mortii matii!Mergi si tu mai cu talent? Vlad:Du-te ma tu dupa el ca a uitat pe unde a intrat si nu mai gaseste usa. Razvan se intoarce dupa Cristi si cand intra in casa,scoate un sunet ciudat.Toti pleaca acum dupa cei doi,si cand intra in casa,descopera cu stupoare ca... Vala:Papusa asta nu era aici acum un minut.Si de ce Cristi sta pe scaunul ala care nici el nu era acolo? Razvan:Si de ce nu spune nimic?Dupa ce ca e prost e si mut. Incearca sa ii ia Dianei din mana cerneala invizibila pe care o cumparase cu cateva ore mai devreme si cu care se udasera toti si sa il stropeasca pe Cristi pe fata,crezand ca astfel va scoate vreun cuvant. Cristi:E minunata,Sanziana! Diana:Ba da in pana mea.Nu va speriati si voi deloc?Nu vi se ridica in mintea voastra de muste tute niciun semn de intrebare? In scurt timp,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,ies toti din casa, ingramadindu-se care sa iasa mai repede.Vlad,care era ultimul din rand,mai arunca o privire in spate,dupa care iese mai palid ca niciodata pe usa. Vlad:Eu zic sa plecam! Diana,Vala:Noi suntem cu tine!

Razvan (fierband de draci): Si cu asta ce facem? Vala: Poate se preface Razvan (la fel de nervos): Te-n pizda ma-ti. (Ii plesni o palma al carei impact ii zbura ochelarii) Cristi: Aaaaauuuu!! De ce-ai facut asta? Vlad: Tu de ce crezi? Ce dracu cauti tu pe scaunu asta? Si de unde l-ai scos? Cristi (stupefiat): N-am idee. Chiar nu-mi amintesc sa-l mai fi vazut Vlad: Da numele Sanziana iti spune ceva. O tipa c-o papusa Cristi: Nu, de ce? Vala: Vorbeai de ea. Ziceai despre ceva ca e minunat. Cristi: N-am idee. Razvan (nervos): Hai sa plecam! Asta e oricum prea prost. Hai idiotule! De data asta tu te mai las ultimul, cine stie ce cretinisme mai debitezi, ce lucruri mai scoti si ce alte chestii mai faci. Vlad (apropiindu-se de Vala): Unde era papusa aia? Vala (aratand spre un punct cu degetul):Acolo (socata) nu mai e. Hai sa plecam ca locul asta imi da fiori. Si chiar era o papusa. Una fara ochiul drept, cum a zis Mara. Mi se pare ciudat cum am inceput fiecare s-avem viziuni intrand din casa in casa. Si am vazut toti acelasi lucru intr-un loc si am vazut o crima petrecuta in Preistorie. Vlad (incercand sa para glumet): Da. Acei tipi pareau prieteni cu familia Flintstone Vala (zambind): Niste prieteni mult mai preistorici. Cu o bata plina de sangele capului unui alt prieten preistoric. Vlad: Chiar si asa Razvan: Hai Vlad Nu fi ca Cristi Si reinvata sa mergi! Vlad: Gata. O bag in a treia. Razvan: Vezi sa n-o bag eu in tine. Vlad (razand): Stiu ca vrei, dar nu te las. Diana (luand-o inainte si oprindu-se in dreptul unei constructii): Hai in casa asta! Toti o urmara. Era o casa mare. Avea pe ea un panou ce o desemna drept Vama Orasului C, probabil fosta denumire a localitatii. Oricum nimeni din grup n-o stia si fusese stearsa de vant si ploi si alti factori mai mult sau mai putin cunoscuti. Diana (dupa ce inconjura casa): Hai sa intram. (Incerca sa deschida usa) Se pare ca e incuiat. Deci nu. Vlad (aratand ca pentru orice problema exista o solutie simpla): Am putea face asa (dadu un picior la Bruce Lee clantei si aceasta cazu. Apoi lovi usa cu putere si se deschise zgomotos) Deci intram. Eu primul. Casa avea un etaj. La parter era un hol spatios si cateva birouri. Au intrat intrunul si au gasit acolo niste sticle pe jumatate goale de vin si de Jack Daniels. Razvan: Stau retras in transa, atras de vinul ars ramas

Vlad: In sticla de Jack Daniels fals Mara: Ce-i asta? Cristi: Parazitii. In focuri. Da mi se pare ca asta nu e fals. Vlad: Nici mie. Probabil ca se facea contrabanda cu mult timp inainte si vamesii mai primeau cate ceva ca sa mai inchida ochii. Diana parasi biroul si deschise usa altuia. Defapt, aceea era un fel de sufragerie, un loc unde se tineau diverse mese la ocazii speciale. De acolo se auzeau zgomote: pahare ciocnindu-se, oameni vorbind si muzica veche, probabil jazz caci se recunostea vocea lui Louis Armstrong pe What a wonderful world. Intra. La o masa acoperita cu ceva alb erau trei barbati in costume la moda in anii 30, vorbind in timp ce jucau carti. Pe masa erau o gramada de monede si bancnote. Tipul1: Daca o tin tot asa ma voi imbogati. Se vede ca se scrie pe voi ghinion. Tipul2: Mai taci. Se vede ca trisezi. Tipul1: Nu-i adevarat. Tipul3 scoase un pistol si il impusca pe tipul2. Acesta cade secerat, agatand fata de masa in cadere. Bancnotele si monedele cad cu zgomot pe toata podeaua. Tipul2 inca mai misca, asa ca cel de-al treilea se apropie de el si ii apuca de par, astfel incat sa-i vada gatul ca lumea si ii trase un glont in jugulara. Sangele tasnea ca dintr-o fantana arteziana. Tipul1 a ramas impietrit. Tipul3: Stai pe loc, trisor nenorocit! (Scoase de sub masa niste sfoara, si il lega de scaun pe celalalt) Crezi c-o sa scapi? Zi! Crezi asta? Tipul1 (speriat): Nu Tipul3: Ba da! Asta crezi, dar n-o vei face. (scoase din buzunar niste pironi, asemanatori cu cei folositi la rastignirea lui Iisus si un ciocan) Pune mainile unde trebuie. (Ii batu un piron in fiecare palma) Sa te aud cum urli. Oricum nimeni nu te aude. Tipul1 tipa. I se putea citi agonia pe fata. O privi in ochi pe Diana, ei i se paru ca-i cere ajutorul pe care ea nu i-l putea oferi. Tipul3 radea cu gura pana la urechi. Apoi, lua dintr-un dulap un baros. Tipul3 (razand): La revedere, trisorule!! Tipul1 (plangand si speriat): Te rog Nu! Ai mila Tipul3: La revedere!! (Il lovi cu barosul drept in cap) Bucati roz din creierul individului sarisera pe perete. Fata i se colora cu propriul sange, apoi camasa si scaunul, iar apoi podeaua. Celalalt incepu sa rada sadic din ce in ce mai tare, privind cum viata paraseste corpul adversarului sau de carti.Stranse apoi toti banii de pe podea si pleca, trecand pe langa Diana. Ea crezu ca-i zambeste. Diana (speriata): Veniti repede!! Mara: Ce s-a-ntamplat? Diana: Uitati-va! Chiar nu vedeti nimic? Vala: Nu. Cred ca tu ai vedenii.

Diana (uitandu-se cu atentie prin camera): Dar erau trei oameni, unul impuscat, altul lovit in cap cu un baros. Si creierul ii tasnise pe perete. Era acolo. (Arata cu degetul spre un perete scorojit plin de igrasie si cu tapetul cazut) Nu-nteleg Chiar s-a intamplat asta. Vlad: Probabil ca sa-ntamplat. In anii 30, a avut aici loc o crima. Seful vamii a fost omorat cu o lovitura in cap. Cine mi-a spus de asta, nu mi-a zis si cu ce, dar mi-a spus ca s-au speriat foarte tare cand l-au gasit. Si ca cineva a facut infarct sau a intrat in stare de soc, cand l-a vazut, femeia de serviciu parca Mara: Nu-i mai povesti, aproape e si ea in stare de soc. Vlad: Scuze. Nu mi-am dat seama. Diana: Nu-i nimic. (Acum se mai linisti) Hai sa plecam! Razvan: Mai stai Vala: Da, deja am vazut aproape toate casele, dar asta mi se pare cea mai interesanta. Vlad: Da, e asa de mare si parca ceva e in ea si ne zice sa mai stam. Diana: Mie imi zice ceva sa plec si acel ceva e mintea rationala. Cristi: Si eu am o minte rationala Mara: Ba nu Cristi (pe un ton hotarat): Ba da,(mai linistit) si mintea mea rationala imi spune sa raman. Ca in aceasta casa este un mister pe care tre sa-l elucidez si asta in cel mai scurt timp. Razvan:La cat te stiu pe tine de descurcaret,o sa elucidezi cel mult unde i-au disparut matii chilotii. Diana:Ma,da tipii aia trei pareau ca din filmele alea vechi americane.Stii tu;gen barbati cu mustata si trabuc,muzica stresanta,pantofi luciosi si baston din ala inutil.Stiti despre ce vorbesc,nu? Vala:De fapt,nu,nu stim! Razvan,care pana acum parea a fi cel mai viteaz dintre toti,alaturi de Vlad, incarca sa faca doi pasi in spate,pentru a ne prinde pe toti in cadru,dupa care,ceva,ce nici el nu stia ce,il face sa scoata un zgomot ciudat,un fel de aoleala.Se intoarce speriat si vede cum un barbat cu fata arsa pe partea dreapta,ii taie membrele unui copilas(ce cu siguranta nu avea mai mult de 7-8 zile)ce se afla pe masa cu un ferastrau si le arunca in soba(aceasta fiind probabil si obiectul de care se lovise Razvan).Copilul se zvarcolea agonic, tipetele lui disperate impregnandu-se ireversibil in subconstientul ascultatorilor.Sangele curgea pe podea si parea ca se strange intr-o denivelare a podelei. Apoi incepe straniu sa pluteasca, intrand printr-o crapatura a tavanului la primul etaj.Omul parea ca nu mai rabda tipetele asa ca ia copilul si il da de pamant cu toata forta. Apoi incepe sa tropaie cu putere pe trupul micutului. Odata incetand tipetele copilului, omul ciudat scoate din buzunar o seringa plina pe care si-o baga in mana stanga, apoi o goli.Se prabusi, dadu de cateva ori din picioare si muri. Diana:Se uita cineva si la Razvan?

Vlad:Bai...Lu asta i-e rau! Razvan era mai alb la fata decat varul,mainile si picioarele ii tremurau,iar cand Mara l-a atins pe frunte a vazut ca era mai rece decat daca cineva l-ar fi bagat intr-un congelator la pastrare. Vala:Razvaaaan!Razvaaaaaaaaaaaaan!(tipand din ce in ce mai tare). Peste cateva minute,Razvan se ridica val vartej de jos si incepu sa alerge pe scarile mizerabile si care lui i se pareau pline de sange.Casa toata i se parea plina de mistere ale mortii,de care se speria la fiecare pas. Razvan:De ce cacat am venit eu aici?Cine dracu a fost cu ideea sa venim aici? Vlad:Pana acum doua minute nu aveai nimic. Razvan:Asta pentru ca probabil tu nu ai vazut ce am vazut eu.Deci...Era asa ceva...Scarbos,groaznic,inimaginabil...A taiat-o ma?stii ce-i aia?I-a taiat tot si a ars-o?Tu stii ce zic eu aici ma?Cum sa faci ma asa ceva?A T-A-I-A-T-O IN BU-CA-TE-LEEEE!ce nu intelegi? Astepta sa iasa din casa,se da doi pasi mai incolo si incepu sa vomita. Cristi:Voua nu vi se pare suspect ca toti am trecut printr-o chestie similara cu a lui Razvan!? Vlad:Toti,mai putin ala desteptu si neinfricatu,adica eu. Cristi(cu un ton de superioritate):Taci!Tu nu iti dai seama ca aici chiar se intampla ceva urat rau?Uita-te la Razvan care pana acum 5 minute nici el nu avea nimic. Vala:Si acolo chiar era o papusa si... Diana,Mara:Plecam in pana mea,odata? Mara:Woooow,in acelasi timp. Diana:Da,dar din pacate nu mai avem timp si de Pic si Poc.Aici,chiar daca unii dintre voi refuza sa realizeze chestia asta,chiar se intampla ceva.Ceva rau si urat. Ca sa nu mai vorbim de cat de scarbooooos! Vlad:Mai adica? Vala,Cristi:Ma omule... Cristi o roaga pe Valentina sa il lase pe el sa continue.Ea este de acord. Cristi:Tu pana acum chiar nu ai realizat ca toti,in afara de tine,au avut vedenii,chestii ciudata sau cum cacat vrei tu sa le spui...?! Vlad:Astea sunt chestii de adormit copiii.Ba!Pe mine nu ma sperie nimic ma,la cate filme de groaza am... Nu apuca sa termine si i se pare ca in spatele casei cu etaj,cu mult timp in urma si foarte aratoasa,vede doua persoane inalte,bine facute,care ii fac semn sa se duca pana acolo.Ca si cand ar fi in transa,face doi pasi mari si ajunge in spatele casei,facandu-le semn tuturor sa ramana acolo.Cele doua persoane erau pe cat de inalte(intrucat ambii barbati aveau cca. 1,90 m),pe atat de ciudate;unul dintre cei doi avea o taietura ce ii impreuna tampla cu barbia,iar cel de-al doilea avea in obrazul drept un semn rotund,cel mai probabil,acolo fusese impuscat cu catva timp in urma,intrucat rana de-abia incepea sa se cicatrizeze.Vlad,care nici acum nu parea speriat,se uita ciudat la ei si nu

intelegea de ce fusese chemat acolo.Cel cu taietura a intins odata mana spre fata lui Vlad si i-a tras o palma,iar celalalt,vazand ca Vlad avea fata plina de sange si era intins pe pamant,i-a calcat de doua ori pe stomac si l-a calcat cu bocancii lui masivi pe ambele maini.Vlad de-abia mai avea puterea sa respire,dar reusise sa auda ultimele cuvinte pe care i le spuses cel taiat celuilalt:Asta fiindca l-a mancat in cur sa ne deranjeze si nu avea cine sa il scarpine!. Cei doi se fac nevazuti. Vlad se taraste pana intra in campul vizual al celorlalti. Acestia vin rapid spre el. Mara (ingrijorata): Ce-ai patit? Vlad: Niste tipi ce nu le convine sa fiu aici. N-am idee unde s-au dus. Diana: Dar eu nu i-am vazut? Vlad: Cum dracu? Ca nu erau asa mici. Aveau aproape doi metri Cristi: Vezi? Ai inceput si tu sa vezi ce vedem si noi! Vlad: Chiar n-ati vazut? Ceilalti: N-am vazut pe nimeni. Vlad (dandu-si seama de tot): Inseamna ca si eu am avut halucinatii ca voi. Da eu am luat-o si-n freza fiindca am fost mai curios. Asa au spus si aia Razvan: Nasol Sper sa te fii calmat acum. Vlad: Deloc. Acum vreau neaparat sa stiu care e explicatia a tot ce-am vazut. Probabil s-a intamplat ceva in trecut si aceasta zona a inmagazinat tot raul, iar acum il varsa asupra noastra. Mara: Il poate varsa asupra noastra si in alte zile. Acum se-ntuneca si presupun ca vin boschetarii la somn. Ca pe ei nu-i bantuie nimeni. Diana: Mara are dreptate. Hai acasa Vlad (renuntand sa asculte si sfaturile celorlalti): Hai acasa. Mara (usor ironica): Multumim pentru intelegere. Toata lumea pleaca la casele lor. Se intorc a doua zi de dimineata. Totul li se pare schimbat. Portul vechi parea sub vraja zorilor un oras adormit care astepta strigatele unui cocos sa-l trezeasca din somnul plin de rugina al anilor. Vlad astepta sa vada scheletul unei pasari pe unul din gardurile de lemn putrezit ale vreunei curti. Si acesta sa-nceapa sa cante scotand un zgomot masinal de tractor iesit din uz. Cristi (scotandu-l din visarea cu ochii deschisi): Ieri am intrat doar intr-o mica parte a portului. El defapt este un cartier nelocuit. In trecut era un fel de zona rezidentiala. Ce-ar fi s-o exploram azi ca lumea Razvan (surprins): Tu glumesti nu? Cristi: Deloc. De ce? Razvan: Fiindca risti sa te pierzi si nu te mai gaseste nici dracu aici. Vala: Hai ma Avem telefoanele la noi. Vlad (bucuros ca urma sa faca ce-si propusese fara ca ceilalti sa-l contrazica): OK. Sa zicem ca eu merg in partea asta. (Arata cu degetul o zona a fostului cartier rezidential, momentan in ruine)

Nu-i pasa de alegerea celorlati. Acel loc il fermecase si ii ordona sa-l exploreze. Nu stiia ce sa faca sa afle cat mai mult din el. In lumina zorilor parea un loc mult mai primitor decat in razele apusului. Dimineata parca mai risipea somnul ruginiu al zonei. Casele pareau proaspat varuite desi se vedea foarte bine cum igrasia domina peretii, iar ferestrele primeau lumina prin geamuri sparte sau gauri din acoperis. In mintea lui Vlad locul imprastia farmec si mister in cantitati industriale. Privind in interiorul curtilor parasite, incepu sa auda zgomote ce pareau a fi tipete scoase de o voce cunoscuta. Reusi sa gaseasca o strada plina de gropi pe a carei perimetru se auzeau sunetele mult mai clar. In fata lui era o biserica a carei turla parea pregatita sa cada. De acolo se auzea totul. Era speriat, dar nu-i pasa caci curiozitatea era foarte mare. Isi lua inima in dinti cu tot cu artere (Spike-Sub papuc S.R.L.)si incepu sa mearga spre cladire. Sunetele se auzeau din ce in ce mai distinct. Era vocea lui Cristi si tipetele lui se amestecau cu alte voci ce pareau a intona o rugaciune. Intrand in biserica Vlad ramase stupefiat. In fata lui prin intermediul unui scripet fix de a carei funie trageau trei persoane incepea sa se inalte o cruce de lemn. Pe ea se afla rastignit Cristi a carei durere agonica se exterioriza prin tipetele sale. Avea piroane infipte in maini si picioare. Sange cald curgea pe podeaua bisericii. Oamenii erau ingenunchiati si intonau rugaciuni. Un om imbracat in preot il privi pe Vlad. Ochii lui erau sticlosi ca de mort. Orbitele lui pareau invadate de viermi si alti paraziti in timp ce parul lung colcaia de mizerie. Se arunca in fata lui Vlad: Preotul: Accepta Mantuirea, fiule!! Fata ii era plina de rani infectate pline de puroi galben. Imprastia o duhoare de cadavru de nesuportat. Preotul: Accepta!! De data asta ii vazu interiorul gurii. Dintii erau pana la ultimul plini de carii si limba era bifurcata si plina de bube scarboase. Preotul (tunand din glasul sau): Accepta!! La acel glas, toti oamenii din biserica se intoarsera la Vlad. Erau imbracati in ramasitele putrezite ale unor haine. Acestea erau pline de pamant si viermi, iar ochii lor erau lipsiti de expresie. Acestia incepura sa vina spre ei. Toti: Accepta Mantuirea! Vlad se sperie. Vru sa plece dar ceva il tinea locului. Il privi pe Cristi. Acesta parea ca-si da ultima suflare. Ochii lui pareau ca devine ca ai celorlalti si deodata paru si el ca incepe sa strige alaturi de oamenii din biserica. Dar Vlad n-apuca sa-l auda caci cu o ultima urma de luciditate se intoarse cu spatele la oamenii ce-l priveau si vazu celelalte cladiri aratand foarte jalnic, nicidecum ce vazuse cu cateva minute in urma. Totul parea sa spuna ca trebuia sa paraseasca locul. Si se supuse vointei acelui loc, nu numai vointei sale. Si fugi. Pentru un moment isi imagina ca se afla la un concurs. O voce din capul lui Vlad: Veniti la cross. Castigatorul poate face ce doreste cu viata lui Vlad. Veniti! Veniti!

Vlad trebuia sa castige cursa si incepu sa alerge. Alerga si alerga fara sa se mai uite in urma pana cand simti ca nu mai poate si atunci intoarse spatele si respira usurat. Nimeni nu-l mai urmarea.Alerga mai ceva ca in filmuletul cu autobuzul. Vlad (de unul singur): Sunt singur. Nimeni nu mai e in spatele meu. Nimeni numi mai cere Mantuirea. Era obosit, dar in acelasi timp fericit. Castigase crossul Fericirea fu repede umbrita de un nor de tristete cand isi aminti de rastignirea lui Cristi. Ii parea rau pentru el. Se stiau de mult timp, se gandea ce le va spune parintilor lui sau chioar parintilor sai. Vlad (in imaginatia sa): Buna ziua, doamna si domnule parinti ai lui Cristi, am venit sa va spun ca fiul dumneavoastra a fost rastignit de o ceata de crestini cu pielea plina de viermi si haine putrezite in frunte cu un preot cu ochi invadati de paraziti si bube pe limba. Am vrut sa-l salvez, dar n-am putut. Imi pare rau Chiar foarte rau. Parintii lui Cristi (calmi, tot in imaginatia lui Vlad):Nu-i nimic, Vlad. Suntem siguri c-ai facut tot ce-ai putut. Ne va fi dor de el sau nu, continua mintea lui Vlad. Vlad incerca sa alunge acel gand rautacios. Si reusi sa-l alunge, dar acela deveni inlocuit de figura lui Cristi uitandu-se la el cu acei ochi morti, dar in acelasi timp el traind, viata pulsand inca in el, dar nu pentru mult timp. Desi nu trecuse mai mult de cinci minute incepuse sa se obisnuiasca cu gandul. Vlad: In lume mor zilnic copii. S-a intamplat ca Cristi sa fie unul dintre ei. Asta e Cu mintea impacata, o lua la pas spre acel cartier care parea ca se trezise pentru cateva momente din acel somn de rugina, dar nu se trezise toata regiunea, ci doar raul din ea. Din pacate, acest rau a fost atat de puternic a luat o viata. Vlad se gandea ca ar trebui sa faca precum un general in timpul unui razboi cand se putea observa ca armata lui era cu mult inferioara celei inamice: sa-si retraga cat de rapid posibil trupele incercand sa piarda cat mai putini oameni. Si incepu sa fuga pe acele strazi ce nu mai fusesera de mult timp binecuvantate de atingerea unui adidas. Alerga ca un atlet ce doreste medalia de aur la proba de 100 de metri garduri la olimpiada. Alerga pana cand obosi sa colinde acele strazi ce nu aveau nici macar o haita de caini ce dorea sa-si disputa cu el teritoriul. Cand se opri o vazu pe Diana intrand intr-o casa. Vlad (in mintea sa tunand vocea generalului): E timpul sa chemam toti soldatii la raport. Se duse dupa ea in casa. Era o casa ce parea ca se tine bine pe picioare. Nu arata ca o cladire gata construita pregatita sa-si intampine noii locatari, dar nici lovita de bombardament ca biserica plina de credinciosi in stare avansata de putrefactie din care scapase cu cateva minute (sau ore, cine mai era in stare sa numere?)in urma. Cand se pregatea sa deschida usa, auzi un tipat ce-i bombarda timpanele. Recunoscu vocea Era a Dianei Trase rapid aer in

piept si intra ca o furtuna in casa. Patrunderea brusca facu sa cada din zugraveala cu mult timp in urma proaspata de pe pereti. Auzi din nou tipatul. O vazu pe ea intr-un hamac. Asupra ei se apleca o creatura scarboasa ce semana cu o vaduva neagra, dar era mare cat un ciobanesc german in plina maturitate. Acel pianjen tocmai termina s-o infasoare pe Diana intr-o panza vascoasa. Vlad se uita imprejur si gasi intr-un colt o coada de matura ce reprezenta de mult timp o casa confortabila pentru carii. Arunca cu acel obiect in creatura si ii nimeri abdomenul. Surprinzator, coada de matura penetra carcasa animalului si din aceasta iesi un lichid verde ce mirosea ca mormantul unei persoane in stare avansata de putrefactie. Creatura se intoarse spre Vlad si o privi in ochi. Niste ochi inexpresivi si rosii, iar gura era plina de bale ce se scurgea pe podea. Saliva aceea parea ca arde ca acidul sulfuric, deoarece in contact cu lemnul de pe jos, crea gauri. Pianjenul (furios): Ai indraznit sa ma deranjezi de la masa!! Vlad (surprins de faptul ca animalul acela enorm poate vorbi): Scuze Pianjenul (si mai furios): Scuzele nu rezolva nimic. Trebuie sa platesti. Si tu vei fi plata. Cred ca te voi lua pe tine ca fel principal si o voi pastra pe ea ca desert. Mmmm n-am mai mancat un desert de ceva timp. Diana (speriata): Lasa-ne in pace, jigodie Pianjenul (indignat): Jigodie doar atat poti scoate? (Si in timp ce scotea aceste cuvinte parea ca se mareste. Se intoarse catre Diana) Te voi lua pe tine ca fel principal. Deodata aparu dintr-o camera alatura o alta persoana. Parea imbracat in hainele lui Robinson Crusoe si la o privire mai atenta ii adoptase si tunsoarea. Necunoscutul: E a mea. Iesi, creatura scarboasa!! Pianjenul: Ba e a mea. Necunoscutul se avanta asupra animalului cu un topor pe care i-l infipse cu putere in cap. Substanta aceea vascoasa tasni ca dintr-un gheizer. Vlad se feri sa nu fie atins de acea chestie ce parea sangele creaturii, dar ceilalti doi au fost stropiti din plini. Diana urla agonic, iar celalalt satisfacut. Necunoscutul (catre Vlad): Gata baetu. Te-am salvat si-acu vreau sa te ospatezi cu mine din dansa (arata spre Diana). Nu propunerea, ci infatisarea persoanei de la care veni il sperie mai mult pe Vlad. Barbatul era imbracat aproape la fel ca Pierce Brosnan cand l-a jucat pe Robinson. Avea hainele putrezite la fel ca credinciosii din biserica, dar fata ii arata mai rau. Craniul ii era aproape descarnat, cele cateva fragemente putrezite abia se mai tineau. Nu mai avea piramida nazala, dar parul (in care se lafaiau purici, paduchi si alti paraziti) se putea spune ca-i crescuse din belsug, acesta acoperindu-i spatele fara probleme. Necunoscutul: Ce-ai, baetu? Nu ti foame? Nicio problema. Mie imi e si de foaaaarte mult timp visam carne de om. (Glasul incepandu-i sa sune ca unui copil de cinci ani) Carnita proaspata de om Carnita proaspata de om (revenind la vocea normala) Si sa stii ca mi-a fost foame.

Isi smulse camasa si Vlad observa cum i se umfla abdomenul, datorita gazelor cauzate de putrefactie, acesta devenind din ce in ce mai mare, iar apoi plesni zgomotos. Acel fenomen imprastie in jur ramasite din organele interne ale necunoscutului. Vlad era cat pe ce sa primeasca pe obrazul drept o bucata de ficat. Necunoscutul: Ti-am zis eu Acum la masa!! (se-ntrepta spre Diana cu toporul in mana. Se balansa de cateva ori, apoi ridica toporul deasupra capului si o decapita pe fata) Diana (speriata, spunandu-si ultimele cuvinte): Nuuuuu Capul ii cazu. Pe jos se forma o baltoaca sangerie. Necunoscutul taie panza devenita solida ce acoperea corpul Dianei si ii smulse o mana. O tinea ca pe un copan de pui si incepu sa muste cu placere. Necunoscutul: Esti sigur ca nu vrei?? Vlad (speriat): Sigur. Cred c-am sa plec. Necunoscutul: Ba nu. Esti desertul meu. Se indrepta spre el cu toporul deasupra capului ca si cum ar fi vrut sa taie un lemne. Vlad se intoarse spre usa. Incepu din nou sa auda vocea crainicului ce anunta crossul al carui castigator putea face ce dorea cu viata lui. Aceasta a fost izgonita de toporul ce-i vajai pe la ureche si se oprise in tocul usii. Vlad deschise usa si iesi. Vlad (in gand): Iar afara. Si acum la alergare din nou. Si alerga fara sa-si dea seama cat timp. Alerga pana cand ficatul lui ceda si vomita tot micul dejun. Partea proasta era ca inc se afla de unde incercase sa fuga. In acel cartier in care se mai aflau trei dintre prietenii lui pe care vroia sa-i lase balta, dar ceva din acea zona nu-l lasa. Acel ceva il facu s-alerge in cerc, dar partea buna era ca nu se afla in fata acelei case. Vlad (in gand): Ce-o fi o fi. Nu mai pot da inapoi, tre sa-i gasesc pe ceilalti si sa plecam dracu de-aici. Vala:Wow!Ti-ai dat seama cam tarziu. Vlad:Valentina?! Valentina! Valentinaaaa?! Vala:Vlad,da,Vlad te cheama pe tine.De ce ma strigi de 567.893 de ori?Te-am auzit de prima data! Vlad:Unde ai fost? Vala:Langa tine tot timpul.Lol.Iar ai inceput? Vlad:Razvan si Mara? Vala:Razvan se pisa si Mara il priveste...Glumeam!Razvan se pisa si Mara trage un fum. Vlad:Mara fumeaza...Tu iti bati joc de mine?De cand fumeaza Mara? Vala:Se pare ca tu iti bati joc de mine.Mara fumeaza de cand o stii.