Crudul adevar

De Razvan Anghelescu

Goana dupa senzational ne-a adus, a doua oara, in fata Cruduilui. Crudului adevar. Am visat la un pictorial vast, o productie insufletitoare, de mase. Cu si pentru, adica. Documentarea. Documentarea e cea mai importanta, asa ca am urmarit trei zile televizorul, stirile si subiectele de adinca respiratie jurnalistica. Jurnalul, spectaculos, dealtfel, dar nici o veste despre cineva care ar munci in tara asta. Am vazut fotbalisti fericiti, tirfe multumitoare, mu cu perversiuni, am invatat cum sa vorbesc senatorial, in interjectii, am invatat ca am invatat degeaba, am fost atent, am fost scarbit, n-am fost in Paradis. Cu nostalgia virstei antedecembriste am blestemat operatorul de cablu, si m-am tolanit pe reverii partial color despre femei robotind in filaturi, despre amantele tatilor nostri aplaudind banda rulanta infasurate in halate gri-petrol, despre e, oameni. e-oameni. Asta a fost intilnirea cu adevarul crud. Realitatea virtuala a disparut. Making movies. My father always said that work was like a hat you put on your head. And even without pants, you didn't have to be ashamed of your ass. Asa zicea Arizona Dream, asa ca mergem in fabrica sa ne dezbracam. Acolo, in fata cinefililor din schimbul trei, am pus in imagini replicile gasite in manualul de cinematografie de clasa a doua. On location. Am intrat pe poarta facbricii cu elementul surpriza si nu ne-am oprit pina in biroul directorului. Pe care l-am dezbracat. Pe element. Surpriza nu a fost a noastra, ci a sefului de tura, care, venit cu o hirtie la semnat, a primit un autograf si o semnatura in clar cu ruj pe fruntea asudata. In rest, lucrurlile au decurs in consecinta, treaba a mers ca unsa, iar Daniela a depasit planul, daca e sa ne luam dupa spusele unei colege de-o zi care se pusese strategic in calea blitzului fericirii noastre: Ce zici, bre, faci si matale o poza cu colega? Eh, cistiga si ea o piine, ce sa-i faci?!... Pai si mata nu? Noi noi, pacate amarite Alti colegi, ramasi pesete program benevol, au venit cu idei indraznete pentru eficientizarea procesului de productie, pentru integrarea ei cit mai justa in ma rog Pina si Daniela a recunoscut

ca, in ciuda solicitudinii noilor colegi, mediul pare mai ofertant decit in showbiz, unde mincatoria e mai mare si nu miroase a parizer si sudoare. Sau motorina, dupa caz. (aoleo, chiar i-am promis ca o sa ma interesez cit ar ridica si cind ar scapa, dac-ar fi sa fie, sa fie treaba treaba, si reorientarea profesionala cit raboteza domnilor care mai tin in viata rotativa. Si tot asa, pina la ultimul cadru, cind a tisnit din mutime un maistore a carui privire agera scinteia de sub basca gri ca tulburelul de toamna, s-a apropiat de Dragos, l-a luat fara drept de apel in brate si i-a intins conspirativ mina: Soare. Nightlooser, raspunde Dragos jovial In 84, la iprochim, tot mata m-ai pozat. Atunci era la Scinteia ea, aratind catre Daniela care tocmai fugise sa traga o pereche de margele pe ea, ea nu se nascuse.