1

Motto: "Daca timpul pentru altii inseamna bani, pentru noi are un pret incalculabil".

Ingrijirea naturala

Ingrijirea copilului

Relatia mama-copil Legatura dintre mama si copil este una dintre cele mai trainice, privita din punct de vedere biologic si social. Se bazeaza pe sentimentul matern ,la care se adauga, interferente sociale, psihologice, educationale, culturale, traditionale.In familia moderna ambii parinti sunt implicati in cresterea si educarea copilului, insa mama ramane factorul determinant, care supravegheaza si indruma implinirea biologica si sociala a fiintei umane. Mama si copilul trebuie considerati un sistem complex, in care fiecare membru interactioneaza si se influenteaza reciproc, fiecare cuplu mama-copil avand un mod particular de armonizare a interactiunilor, copilul directionand si modeland comportamentul mamei, iar mama adaptandu-se succesiv gradului de dezvoltare a sugarului, in functie de varsta si varietatea lui temperamentala. Ingrijirea naturala a copilului in contextul ingrijirilor profesionale acordate de asistentul medical vizeaza aptitudinile acestuia din urma de a si indeplini cu meticulozitate atributiile . Obligatiile acestuia incep cu mult inainte de venirea pe lume a copilului,din momentul in care femeia dornica sa ramana insarcinata se prezinta la cabinetul medicului de 1

2 familie,deoarece in prezent se da o mare importanta actiunilor profilactice , care vizeaza organizarea mediului nconjurator , ngrijirea, alimentatia si regimul de viata ,adica educatiei pentru sanatate . In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai devreme, prin sfaturi pt. o procreare normala. Asistenta medicala va constientiza mama de consultetia genetica prenatala si de importanta alaptarii la san pt. a avea un copil sanatos. Nu ne nastem gata nvatati sa fim parinti - trebuie sa nvatam , observa W. Galston. Din initiativa publica si privata au nceput sa functioneze si n Romnia centre de consiliere si sprijin pentru parinti - H.G.nr 117/1991[11] prevede n acest sens obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a nfiinta astfel de centre. Obligatia cadrelor medicale in aceasta faza este de a educa si indruma pacientul in exploatarea drepturilor de care se bucura prin lege ,cadrul medical mediu are in acest moment nu doar obligatia de a veghea buna evolutie fizica a sarcini ci si pregatirea mamei si a familiei sale pentru venirea pe lume a noului membru . O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pt. toate activitatile umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pt. sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza raspunderea intregi societati. Trebuie sa stim ce nu trebuie sa facem pt. noi insine si in acest scop o buna cultura sanitara are o valoare incomensurabila.

1 2

Asistenta medicala medic de familie Fiecare care trece printr-o stare de boala, sau nu neaparat, este un caz aparte, o fiinta unica prin universul sau, socio-psihologic, care poate fi sustras de la suferintele sale sau frica de doctor, prin mijloace stiintifice adecvate varstei, dar si prin ambianta armonioasa pe care asistenta trebuie sa stie s-o creeze , toate acestea inducandu-i copilului curaj si facandu-l sa suporte mai usor suferinta. In sistemul primar al ingrijirilor de sanatate , asistenta medicala raspunde de intocmirea si evidenta documentelor medicale pentru fiecare pacient (fisa medicala de consultatii, fisa medicala cu vaccinarile curente,) etc. Asistenta medicala de aici trebuie sa cunoasca foarte bine pe fiecare dintre copiii inscrisi la medicul respectiv, la nivelul autonomiei , acest sistem dandu-i posibilitatea sa se adapteze imediat fluctuatiilor de pacienti care se prezinta la cabinet intr-o zi de lucru. Ea trebuie prin tot ceea ce face sa confirme increderea pe care familia copilului a acordat-o alegand medicul de familie de aici. Asistenta medicala este cea care apreciaza reactiile micutilor dar si ale parintilor acestora, prin judecata profesionala formata fiind capabila sa gaseasca solutii adecvate problemelor identificate la micii pacienti, dat fiind faptul ca acestia din urma, dupa cum am mai amintit, prin dezvoltarea lor psiho-somatica, colaboreaza greoi si chiar dificil.Tot ea este capabila sa intre in relatie cu copilul din aceasta categorie de varsta, sa-si asume responsabilitati fata de el , de familie, de medic si de alta categorie de persoane incadrate la cabinet. Foarte adesea, daca nu permanent ea este intermediarul de calitate in relatia intre micul pacient, familia lui si medic. Dupa cum se stie asistenta are un rol propriu si bine definit care deriva din pregatirea profesionala la cele mai inalte standarde, acelea de a supraveghea starea prezenta a copilului prezentat la cabinet; si pentru ca totul sa mearga ca pe roate" si medicul sa fie descongestionat , va masura si nota in fisa, functiile vitale ale copilului: temperatura, puls, tegumente respiratie, diureza, varsaturi, scaun, pentru ca apoi sa mearga la consultatia propriu-zisa. Nu exista decit un singur mod de a considera si trata copilul bolnav, acela de a manifesta cea mai inalta solicitudine indiferent ca ai in fata un adult sau un copil. 3

4 Gentiletea si atentia, trebuie sa devina in toate momentele, regula dominanta, fie ca masuram temperatura, pulsul, sau administram un tratament injectabil sau per os , sau administram un vacin, masuram inatimea cu pedimetrul sau greutatea corporala. Cele aratate mai sus, par sa fie lucruri banale dar trebuie sa recunoastem, ele constituie garantia reusitei actului medical.Toate acestea merita orice osteneala deoarece conduc la intelegerea ca prima misiune a cabinetului de familie este aceea de a ingriji din toata inima si mai ales pe acesti micuti care par neajutorati. A raspunde, a informa , a explica, a incuraja iata tot atatea misiuni individuale si colective ale echipei de ingrijiri de la cabinetul medicului de familie.Calitatea vietii viitorului adult isi pune bazele acum si depinde de educatia care se face atat personal cat si familiei.De la a spune micutului cat de important este spalatul mainilor, ingrijirea dintilor, stranutatul sau tusitul in batista si pana a avea o populatie adulta cu indice optim de sanatate este cale lunga dar poate deveni realitate prin rolul asumat de catre asistenta medicala dela cabinetul medical individual. Prin contactul pe care asistenta medicala il are cu copilul bolnav si cu parintii, acestia pot fi . In acest sens o mare importanta o are initierea de vizite la domiciliul familiilor cu copii, in mediile in care acestia traiesc, educand prin cuvant sau discutii atat parintii cat si copiii in spiritul prevenirii imbolnavirilor, a pastrarii igienei personale, a locuintei, a mediului in care traiesc. Astfel se poate forma viitorul OM , desi este recunoscut cat de greu este sa incerci sa modifici stilul de viata daunator, mai ales la cei cu conditii socio-economice precare, cu acces redus sau lipsa la mass-media si informare. Asistenta medicala reprezinta deci o veriga importanta in procesul de mentinere , a starii de sanatate a copilului cu varsta prescolara, a echilibrului microcosmosului uman.Cand acest echilibru se deterioreaza, se ajunge inevitabil la necesitatea acordarii de ingrijiri medicale in institutii specializate unde investitiile si costurile materiale si umane sunt mult mai mari. Activitatea asistentei medicale in societate are deci o importanta considerabila, chiar indispensabila, fiind cea care hotaraste, incurajeaza si protejeaza ; special pregatita de 4 foarte mult influentati, educati din multe puncte de vedere.

5 a ingriji copiii bolnavi si celelalte categorii, scopul principal fiind acela de a ridica nivelul starii de sanatate si implicit calitatea vietii populatiei.

Asistentul medical de pediatrie

In cazul asistentului pediatru, activitatea se desfasoara in cadrul spitalului, la patul copilului bolnav. Copilul este un pacient deosebit. Este OMUL de 1 zi, un an, de zece ani, de 15 ani. Varsta copilului influenteaza foarte mult activitatea asistentului pediatru,de ea depinde modul de abordare a ingrijirilor . El lucreaza cu micul pacient si in acelasi timp cu familia lui, cu apartinatorii. Comportamentul, tinuta personala, problemele legate de comunicare ale copilului se adapteaza din mers" la persoanele cu care ia legatura. Culegerea de date de la apartinatori in cazul copiilor care raman spitalizati fara mama este esentiala si trbuie sa vizeze in special ;preferintele culinare ale copilului ,obiceiuri de linistire si odihna ,etc . De multe ori in cazul copiilor spitalizati impreuna cu mama asistenta medicala poate sesiza ca in loc de un pacient are doi .Mamele cu copii bolnavi sunt de obicei speriate insa o asistente medicala cu capacitate de comunicare poate gasi in mama un ajutor deoarece aceasta isi cunoaste cel mai bine copilul iar colaborarea ei face procesul de vindecare mai rapid si mai usor . De aceea caldura, atasamentul, maleabilitatea trebuie sa caracterizeze asistentul de pediatrie. . ngrijiri acordate nou-nascutului

A avea copii este dorinta oricarei femei sanatoase. Aforismul "femeia se realizeaza prin casnicie si devine fericita prin maternitate" este adevarat. Oricare ar fi nivelul de cultura, profesie, orice idealuri ar avea femeia, n timpul sarcinii si alaptarii, ndatoririle de mama trec pe primul plan, toate celelalte obligatii - profesionale, sociale - se fac cu eforturi considerabile. si de multe ori, aceste eforturi trec neobservate de familie, chiar de sot, determinnd stari conflictuale si fiind surse de epuizare fizica si psihica a viitoarei mame. De-a lungul aproape ntregii istorii, mamele si nou-nascutii lor au stat mpreuna dupa nastere.Bebelusii au stat n siguranta si la caldura, cu acces usor la laptele matern, iar mamele si bebelusii au nvatat unii despre ceilalti. ncepnd cu secolul al XX-lea, pe masura ce nasterea a intrat n spitale, majoritatea bebelusilor nu au mai stat mpreuna cu mamele lor dupa nastere. Mama a fost trimisa ntr-o camera de spital, n timp ce bebelusul ei era dus ntr-un salon pentru nou-nascuti. Mamele asteptau ndelung pna sa si vada copii, iar nounascutii lor le vizitau, de obicei, numai dupa un program de hranire bine stabilit. Comunitatea medicala credea ca bebelusii sunt mai n siguranta si mamele mai odihnite daca bebelusii sunt n alt salon, separat. n ultimii ani s-au realizat cercetari care au indicat ca cel mai bine pentru mame si copii este sa ramna mpreuna dupa nastere. Perioada de timp ntrerupta, ntrziata sau limitata pe care o mama o poate petrece cu copilul ei poate avea efecte negativ asupra relatiei lor si asupra alaptarii. Bebelusii ramn ncalziti si plng mai putin, iar alaptarea porneste foarte bine, atunci cnd mamele si copiii lor petrec timp mult mpreuna, ncepnd imediat dupa nastere. Mamele nvata sa recunoasca necesitatile copilului lor, raspund cu tandrete si dragoste. ncepe sa se formeze o conexiune care va dura toata viata. O femeie gravida, care are obligatii de serviciu, sociale, gospodaresti si de ngrijire nca a altor copii, este demna de din jur. Dorinta sanatoasa de a avea un copil nseamna curajul de a-l primi si accepta asa cum va fi el - fara preferinta de sex, fizic, fire -, precum si datoria de a-i crea conditii corespunzatoare de viata. Recuzarea sau amnarea sarcinii din motive economice sau de comoditate, are de multe ori consecinte nefaste, prin metodele utilizate, asupra femeii nsesi, ca si asupra viitorului copil (prematuritate, malformatii). O buna pregatire psihiceducationala a mamei este absolut necesara pentru viata si sanatatea copilului. Puericultura se ocupa cu studiul dezvoltarii normale a copilului. Cunostintele de puericultura se refera la notiuni despre dezvoltarea fizica si psihica a copilului, despre particularitatile anatomo-fiziologice si ale metabolismului , despre alimentatie , regim de viata. Este una din partile preventive ale pediatriei si cuprinde ansamblul de mijloace prin care se asigura dezvoltarea somato-psihica si ocrotirea sanatatii copilului de la
6

nastere pna la 16 ani. Consultatiile de puericultura sunt un prilej important pentru instruirea si educatia mamei , privind ngrijirea si apararea sanatatii copilului. Nu exista o delimitare precisa ntre puericultura si pediatrie, ele se completeaza reciproc. Pediatria este o ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor copilului de la nastere pna la vrsta de 16 ani . Insuficienta dezvoltare a sistemului nervos central , ndeosebi a scoartei cerebrale , imperfectiunea mecanismelor imunologice , labilitatea proceselor fiziologice fundamentale , confera copilului , n special sugarului, o reactivitate deosebita . Datorita acestei reactivitati articulare , diferite influente nocive ale mediului pot provoca dereglari ale ntregului organism ducnd la aparitia bolii. Morbiditatea infantila este dominata de afectiunile aparatului respirator si digestiv, afectiuni care la sugar sunt grevate de o mortalitate crescuta . n acest context, mai ales n prima copilarie , se da o mare importanta actiunilor profilactice , care vizeaza organizarea mediului nconjurator , ngrijirea, alimentatia si regimul de viata.

Ingrijirea varstnicului
Avand in vedere ca atat ingrijirea varstnicului, cat mai ales calitatea acestei ingrijiri sunt parti integrante ale politicii de bunastare si de sanatate a fiecarei tari,ar trebui ca in acest context,profesionistii chemati a se ocupa de aceasta categorie de varsta sa constientizeze ca nu sunt suficiente dor cunostintele,ci ca acestea ar trebui sa fie dublate de o formatie caritabila,umanista,asociata cu sentimente de respect si afectiune,ca nu este suficient sa-l alimentam sau sa-I punem o perfuzie,daca uitam sa empatizam cu el,daca uitam sa-l respectam sis a-l acceptam cu toate valorile lui. Nu trebuie sa uitam ca daca empatizam cu varstnicul ,empatizam chiar cu viitoarul nostrum individual. Privita in ansamblul sau,persoana varstnica este o persoana de cele mai multe ori multiplu dezavantajata,prin scaderea resurselor fizice,care nu inseamna totdeauna boala,prin scaderea resurselor financiare sau prin prezenta unui handicap mental. Perioada de tranzitie din Romania anului 2000 a descalificat varstnicul din lupta sa pentru o existenta decenta;multi ditre batrani traiesc sub pragul de saracie,multi renunta la facilitatile confortului (caldura ,apa,energie) din cauza veniturilor mici,multi "intaresc" randurile institutiilor de ocrotire sociala si a cantinelor sociale. Durata de viata in Romania a scazut,iar pensia ,chiar indemnizata,nu acopera taxele si impozitele impovaratoare;in plus,batranii traiesc sentimental frustrant al faptului ca,dat fiind numarul lor in crestere in raport cu populatia active ,ei sunt "intretinutii celor care azi lucreaza",sintagma atat de vehiculata in massmedia si mediile politice din Romania.Aceasta face ca varstnicul sa-si resimta povara nu doar economic ce si medical;el este un mare consummator de fonduri avand de obicei o pluripatologie si fiint totodata un "necotizant" al tagmei medicale pana mai ieri,spre deosebire de momentul actual,cand a devenit o persoana dorita pe lista medicului de familie numai in situatia in care este pensioner si doar datorita platii cu regularitate a asigurarii de sanatate,si a punctajului obtinut de medici. Munca pentru ingrijirea batranilor presupune o doza concentrata de rabdare, intelegre, daruire si respect. Persoanele in varsta au nevoie de o atentie speciala, de cineva care sa fie langa ei cand au nevoie, care sa-i ingrijeasca, sa se asigure ca au tot ce le trebuie, ca au mancat la timp, ca nu se plictisesc, ca au locuinta ingrijita si curata

Ingrijirea profesionala
8

Valori de baza ale ingrijirii

Ingrijirea profesionala in nursing este orientata de cunoastere, competenta si comportament etic. Valorile de baza ale ingrijirii sunt: increderea, apropierea, intimitatea cu alti oameni, confidentialitatea, prietenia, dragostea, respectul de sine si respectul celorlalti oameni. Principiile eticii sunt valabile in toate tarile, dar in functie de modelul cultural si educatie sunt aplicate diferit pentru fiecare tara. Enumerate principiile etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate si confidentialitate. Asistenta medicala este "atelierul" in care se plamadesc relatii umane de o mare incarcatura morala, datorita specificului, "obiectului" profesiunii si se adreseaza omului ca fiinta rationala constienta cu un specific de reactivitate, omului care poate fi asimilat cu "un obiect activ", care se va supune actului medical in mod constient cerand personalului pricepere si competenta, intelegere si compasiune. Pentru a castiga ceea ce reprezinta fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume, increderea in relatia cu pacientul se impune tinuta morala deosebita a asistentei medicale, competenta profesionala ireprosabila, sinceritate, blandete, empatie si respectarea promisiunii. Constinta de sine a personalului medical il face capabil pe acesta sa poata sa protejeze pacientul fata de controlul sau autoritatea excesiva pe care orice om aflat intr-o pozitie de raspundere este tentat sa o aiba asupra altora. Dilema ramane aceeasi pentru profesionisti sau neprofesionisti: "Ce tie nu-ti place, altuia i-ai face?" A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Obiectivul oricarui act medical este de a vindeca omul bolnav, de a apara viata si a promova sanatatea.
9

10

Angajandu-se si pregatindu-se asistentul medical semneaza practic cu societatea un contract pentru toata viata. In numele demnitatii si obligatiilor fata de propria constiinta, purtarea halatului imaculat apare ca o datorie de onoare.

Aspecte etice ale ingrijirii

Etica medicala Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a eticii normative aplicate. Aplicabilitatea ei trebuie nteleasa concordant cu aparitia de tehnologii noi si cu cerintele publice privind practica medicala. Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile medicului si valorile pacientului. Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste coduri de conduita profesionala includ: juramntul lui Hippocrate, principiile etice ale AMA privind drepturile medicului si drepturile pacientului, si Legea privind drepturile pacientului. Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile privind ngrijirea medicala ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri rezonabile la cererea de ngrijire, si dreptul de a li se asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa de plata. Decizia etica nu este ntotdeauna att de facila ct lasa de nteles profilul teoretic. Exista un model general de urmat n astfel de decizii. Premiza initiala n fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau nar trebui facut n cazul respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale, sociale, legale, personale) de sustinere a premizei initiale, furniznd totodata si justificarea acestor motivatii - ntr-un cuvnt, argumentul etic al premizei. Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si justificari. Evaluarea consta n cntarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai justificate. Cnd persista ndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi, specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi initiale sau a contrapremizei). Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si vizeaza ce este sau nu de facut.
10

11

Principii de etica medicala Si n privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare practica. Cel mai important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca rau. De multe ori alte principii primeaza, astfel ca stabilirea prioritatilor revine strict medicului, functie de caz. Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie, nsemnnd a spune pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind cazul respectiv. Autonomia, mult ncurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la informatii privind situatia sa, participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita autonomia. Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii respective. Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune intentionata acceptate n medicina sunt cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii chirurgicale, ncalcarea confidentialitatii la cererea autoritatilor n cazul n care un pacient se constituie n pericol pentru o alta persoana). n anumite situatii medicul poate ncalca anumite reguli perfect constient de posibilele efecte nedorite (ex. citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele maxime) pe baza unui risc calculat. Justitia este chemata sa intervina n multe aspecte de natura etica. n probleme procedurale (ex. primul venit, primul tratat), probleme de distributie a tratamentelor (mai ales cnd exista resurse de tratament limitate), probleme de compensatie, si cele care interpun medicul ntre pacient si societate (discriminarea persoanelor cu diverse handicapuri).

Probleme morale Importanta lor nu e deloc neglijabila, cu att mai mult cu ct motivatiile nu sunt usor acceptabile. Limitarea tehnologiei este folosita avnd n vedere costurile ridicate ale tratamentelor. Decizia de ncepere sau nu a sustinerii functiilor vitale, ntreruperea acestei terapii, eutanasierea ridica probleme morale dosebite, ca si controlul/autonomia privind tehnologia folosita. Limitarea resurselor include doua aspecte: macroalocarea si microalocarea. Primul are n vedere fondurile alocate sanatatii, direct corelat cu raportul dintre medicina si alte necesitati sociale (aparare, cultura, educatie). Al doilea vizeaza alocarea
11

12

fondurilor pentru fiecare pacient n parte, necesitnd stabilirea unei prioritati privind dreptul la tratament - decizia apartinnd n esenta medicului. Limitarea cercetarii a fost iterata avnd n vedere unele antecedente istorice (experimentele naziste practicate pe oameni). Trebuie sa existe si n acest caz un consimtamnt n cunostinta de cauza al pacientului sau al reprezentantilor sai legali. n cazul copiilor nu este admisa nici cercetarea nonterapeutica, chiar daca riscurile sunt mici. Limitarea mbolnavirii priveste mai ales raspndirea bolilor infecto-contagioase. Un exemplu particular l reprezinta SIDA. Problemele de sanatate publica gen fumatul, consumul de droguri si alcool ridica semne de ntrebare privind controlul lor: cine si cum ar trebui limitat. Profesional vorbind, etica medicala este mai profunda, mai complexa este stiinta si arta de a ingriji bolnavul. Ea necesita cunostiinte profesionale temeinice, bun simt, empatie, receptivitate la problemele celor care au nevoie de ajutorul tau, atasament, rabdare, daruire de sine, intelegere si respect pentru individ, intai ca om si apoi ca bolnav. Asistam la o intalnire interpersonala intre "o incredere" si "o constiinta". Bolnavul isi incredinteaza sanatatea, uneori viata, in mainile celor care il ingrijesc. Asistentul trebuie sa aiba dragoste de cultura, sete de cunoastere, moravuri austere, modestie si reputatie buna, o judecata sanatoasa, mult calm, sange rece, liniste interioara, curatenie morala, suflet larg, cunoscand viata si fugind de lucruri josnice, sa nu considere bolnavul vinovat pentru ca este bolnav. In acelasi timp trebuie sa aiba o gandire supla, dexteritate, un aspect placut, sa combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, sa fie un exemplu pentru cei din jur, sa fie ingaduitor si amabil, altruist, sa nu fie impulsiv si pripit, sa nu fie indispus, dar nici prea vesel, sa nu incurajeze atitudinile nepotrivite, sa manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si respectarea disciplinei de spital. Sa fie eficient in gesturi si indicatii, convingator: pacientul multumit va urma mereu sfaturile noastre. Sa fie senin si optimist, dispus sa asculte si chiar de ar fi foarte ocupat sau foarte grabit, sa nu lase sa se vada acest lucru. Sunt situatii cand bolnavul, dupa ce si-a expus necazurile legate de starea de sanatate, se simte mult mai bine, fara ca asistentul medical sa fi spus un singur cuvant! Comportamentul nostru, codul nostru comportamental are la baza valori. Valoarea etica este data de personalitatea omului, de tot ce-l defineste si caracterizeaza, este binele si "bunul" uman acumulat. Valoarea este nu numai un pret al obiectelor dar si o calitate a persoanelor, este ceva spre care fiecare tinde atat pe plan profesional cat si moral. Clarificarea valorilor poate avea ca urmare dezvoltarea personala; stabilirea acelor valori trebuie sa fie compatibila cu propria noastra existenta individuala dar si cu
12

13

existenta noastra ca fiinte sociale; valoarea este cea care ne poate ajuta in procesul de luare a deciziilor. Respectul pentru persoana, asezat la baza activitatii practice, este in stransa corelatiie cu principiile de autonomie, de beneficiu, de a nu face rau, de dreptate sau justitie. Autonomia personala inseamna a fi tu insuti fara restrictii, ca urmare a actiunii altuia sau prin limitari fizice, psihologice; altfel spus, dreptul de a-ti controla propria viata, de a lua decizii proprii. Relatia asistent medical pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare. Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort. La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cnd esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cnd si cui sa o faci. Cele mai importante atribuii ale unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaiilor clinice, realizarea investigaiilor paraclinice uzuale, programarea pacienilor pentru investigaii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenii n situaii de urgen, monitorizarea strii pacientului, completarea documentelor de eviden a medicamentelor, de eviden a pacienilor i de observaie clinic medical, sterilizarea instrumentelor i a materialelor,
13

14

administrarea medicamentelor, asigurarea condiiilor igienico- sanitare generale la locul de munc, precum i asigurarea condiiilor necesare desfurrii tratamentelor i recoltrilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi orientata asupra lipsei si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine ameliorarea dependentei sau castigarea independentei. Ingrijirile trebuie sa favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze). In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana. Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna: sa nu fi niciodata plictisita; sa fi deseori frustrata; sa fi inconjurata de probleme; sa ai multe de facut si atat de putin timp; sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate; sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta; unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema; vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai buna; nu vei inceta niciodata sa fi uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a indura si de curajul acestora; vei vedea viata incepand si sfarsindu-se; vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare; vei plange mult; vei rade mult;
14

15

vei sti ce inseamna sa fi om si sa fi uman. Etica trebuie sa te determine sa: identifici problema, sa reflectezi asupra actiunilor, sa respecti principiile si valorile, sa nu incalci legile, sa alegi o optiune. Ai hotarat. Dar Aproape intotdeauna ramane un dar! De aceea etica este o dilema bazata pe valorile convingerilor si perceptiilor personale.

15