UNIVERSITATEA SPIRU HARE1

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE
NICA DELICIA AVRAESCU
DEFECTLIE
$I
L!EDIE
EDITURA FUNDATIEI ROMNIA DE MINE
Bucuresti, 2006
.
CUPRINS
Introducere
DEFICIENTA INTALA .....................................................
1.1. Caracteristicile generale ale deIicientului mintal ............... 10
1.2. Functiile si procesele psihice n deIicienta mintal ......... 12
1.3. Etiologia deIicientei mintale ............................................ 21
1.4. Tipologia handicapului mintal .......................................... 27
1.5. Diagnosticarea deIicientei mintale. Diagnosticul diIerential 35
1.6. Limite si posibilitti n recuperare a handicapatilor mintal. 37
2. DEFICIENTA DE VEDERE (HANDICA!UL VIZUAL) .......... 48
2.1. DeIinitia si clasiIicarea deIicientelor vizuale ..................... 48
2.2. Etiologia deIicientelor de vedere ...................................... 54
2.3. Caracterizarea somatic si psihologic a nevztorului .... 64
2.4. Recuperarea deIicientei de vedere ..................................... 80
3. DEFICIENTA DE AUZ ......................................................... 8
3.1. Caracterizarea general a handicapului de auz ................. 8
3.2. ClasiIicarea si etiologia handicapurilor de auz .................. 1
3.3. Diagnosticarea handicapului de auz .................................. 6
3.4. Caracteristicile Iunctiilor si proceselor psihice la
handicapatii de auz ...........................................................
3.5. Recuperarea si integrarea deIicientilor de auz ....................... 100
4. DEFICIENTELE FIZICE $I !SIHTRII ................. 118
4.1. DeIinitia deIicientelor Iizice si psihomotorii .................... 118
4.2. Cauzele deIicientelor Iizice si psihomotorii ....................... 125
4.3. ClasiIicarea deIicientelor Iizice si psihomotorii ................. 127
4.4. Recuperarea deIicientelor Iizice si psihomotorii ................ 131
5. TULBURRI DE CJMPJRTAMENT ................ 154
5.1. DeIinirea tulburrilor de comportament ........................... 154
5.2. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament ... 155
5.3. Incidenta tulburrilor (devierilor) de conduit
(de comportament) ........................................................... 158
5.4. Etiologia tulburrilor de comportament ............................. 160
5.5. Tipologizarea tulburrilor de comportament .................... 166
5. 6. Terapia tulburrilor de comportament ............................. 176
6. DEFICIENTELE DE LIA1 .............................................. 184
6.1. DeIinitia deIicientelor de limbaj ........................................ 184
6.2. Cauzele deIicientelor de limbaj ......................................... 186
6.3. ClasiIicarea deIicientelor de limbaj .................................. 10
6.4. Caracterizarea deIicientelor de limbaj ............................... 12
6.5. Corectarea deIicientelor de limbaj ................................... 224
7. DEFICIENTELE ULTI!LE (!LIHANDICA!UL) .......... 245
7.1. Autismul .......................................................................... 245
7.2. Surdocecitatea ................................................................... 273
IIOGRAFIE .............................................................. 23



IA1RODUCERE
Ln furul nostru exist oameni, unii normali, altii avand trsturi
i comportamente care se abat de la normalitate. Acetia din urm
sunt de multe ori, din pcate, catalogati ca persoane ,handicapate"
(Ln sens peiorativ), ignorati sau, i mai ru, considerati irecuperabili,
inutili pentru societate. Realitatea este Lns alta. Ei sunt printre noi, ai
notri i trebuie s tinem seama de pre:enta i de potentialul lor.
Ce Lnseamn de fapt handicap? Termenul este o notiune vag,
ambigu, confu:, fiind introdus Ln literatur pentru a Lnlocui expresii
traumati:ante de genul. anormal, deficient, inadaptat, sau pentru a
Lngloba, Lntr-un termen mai general, toate dificulttile Lntampinate de
o persoan cu consecinte directe pe plan social. Handicapatul copil
este persoana ale crei aptitudini fi:ice, psihice, fie ele Lnnscute, fie
dobandite, sunt net inferioare copiilor de aceeai varst cronologic,
el neputand fi recuperat Ln totalitate, ci doar Lntr-un anumit grad, prin
compensare sau ameliorare, Ln functie de posibilittile sale reale.
De-a lungul timpului au fost utili:ati diferiti termeni considerati
sinonimi. deficient, incapacitate, handicap. Intre ei Lns exist
diferente. Astfel, dac deIicienta se refer la situatia intrinsec ce se
definete Ln termeni anatomici (aspectul medical), incapacitatea
apelea: la aspectul functional (activitate limitat), iar handicapul
vi:ea: aspectul social (consecintele concreti:ate Ln dificultti de
adaptare personal i social).
Clasificarea handicapurilor este polimorf, existand diferite
criterii de clasificare.
In Iunctie de gradul de intensitate a handicapului, R. afon
vorbete de.
handicap lefer (cand exist posibilitatea de de:voltare maxim
a capacittilor i de dobandire a unei autonomii totale -fr apel la
afutor extern),
7
handicap mediu - moderat (ca: Ln care vorbim de posibile
anse de readaptare i integrare socio-profesional prin interventie
pedagogic speciali:at),
handicap sever - grav (cand nu exist autonomie, fiind
necesare supravegherea permanent i conditii speciale de influent
pedagogic).
&n alt criteriu de clasificare a handicapurilor, care Li apartine
lui A. Agerholm, se refer la dihotomia privind cau:ele acestora.
handicap intrinsec (cau:a fiind repre:entat de caracteristici
personale, care nu pot fi Lnlturate),
handicap extrinsec (cau:at de mediu, de situatia
sociocultural a individului - srcie, privare afectiv, discriminare
rasial etc).
Minaire i Cherpin propun o alt clasificare a handicapurilor
n Iunctie de adaptarea individului la situatii particulare;
handicap de ambiant (care re:ult din necesittile
individului de a stabili un echilibru Lntre posibilittile reale ale
handicapului i solicitrile mediului),
handicap de situatie (caracteristic subiectilor limitati Ln
capacittile lor Ln raport cu solicitrile unor situatii particulare).
Indiferent de categoria creia Li apartine un handicap sau o
deficient, de pre:enta, caracteristicile i consecintele sale trebuie s
tinem seama. De ce ? Pentru c, Lntr-un sens mai larg, toti am avut,
avem sau putem avea vreodat o deficient anume (fi:ic, sen:orial,
comportamental etc).

-

DEFICIENTA INTAL
-
De-a lungul vremii, n literatura de specialitate, au Iost uzitati extrem
de multi termeni pentru a desemna deIicienta mintal: arieratie mintal (Ed.
Seguin), oligoIrenie (E. Bleurer, E. Kraepelin), retard mintal (A. R. Luria,
AAMD), napoiere mintal / ntrziere mintal (OMS - IX CIB, Al. Rosea,
M. Rosea), deIicient intelectual (A. Busemann, R. Perron), insuIicient
mintal (OMS), subnormalitate grav (OMS - 158).
DeIicienta mintal reprezint o deIicient global care vizeaz
ntreaga personalitate a individului: structur, organizare, dezvoltare
intelectual, aIectiv, psihomotrica, comportamental-adaptativ. Nota
deIinitorie pentru deIicienta mintal o constituie alterarea componentei
de ansamblu, integritatea bioIiziologic si cea psihologic Iiind de Iapt o
Iorm diIerentiat de organizare a personalittii.
ReIerindu-ne la handicapul mental, putem considera c exist dou
tipuri mari de handicap:
- handicap rezultat din organizarea mintal si a personalittii, ca
reIlectie a acesteia;
- handicap mental de Iunctionalitate, cnd cauza este Iunctionarea
deIicitar si nu organizarea n sine.
Handicapul mental, caracterizat printr-o organizare mintal
deosebit de cea statistic normal, cuprinde cele patru categorii de Iorme
clinice att de cunoscute: debilitate mintal, imbecilitate, idiotie, Iorme
etiologice si polihandicapurile din aceast categorie.
Intre Iormele clinice ale handicapului prin deIicienta mental si
cele ale normalului se distinge o zon de Iorme intermediare care apartin
handicapului prin deIicienta mental de Iunctionare:
- disritmii de dezvoltare psiho-intelectual;
- tulburri instrumentale;
9
- inabilitti de tip scolar (debilitate de tip scolar) - acestea Iiind
incluse n denumirea de handicap intelectual, introdus la noi de C.
Punescu.
1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal
DeIicienta mental se caracterizeaz n planul vietii psihice printr-o
serie de trsturi generale speciIice: vscozitate genetic, heterocronie,
rigiditate psihic, rigiditate a conduitei, deIiciente de comunicare,
heterogenitate, heterodezvoltare intelectual.
Inhelder, introducnd termenul de vscozitate genetic, a
studiat particularittile procesului dezvoltrii la deIicientul mintal si a
ajuns la concluzia c, n timp ce la copilul normal dezvoltarea se
caracterizeaz prin Iluent si dinamism sustinut n procesul de maturizare
intelectual, la copilul deIicient mintal dezvoltarea este anevoioas si
neterminat. Dac la normal, mai devreme sau mai trziu, constructia
mintal se desvrseste la nivelul operatiilor Iormale, la deIicientul mintal
- ndeosebi debilul mintal - aceast constructie se mpotmoleste,
stagneaz, se opreste undeva n zona operatiilor concrete. Inhelder
considera c deIicientul mintal - n spet debilul mintal - regreseaz
adesea de pe pozitia stadiului atins la un moment dat n dezvoltare,
alunecnd napoi spre reactii proprii stadiilor anterioare. Acest Ienomen
las impresia unei ,Iugi de eIort" n Iata solicitrilor intelectuale mai
intense, echivalent mai degrab cu un reIlex de aprare al debilului
mintal dect cu o eschivare intentionat a acestuia.
O caracteristic aparte a deIicientului mintal este reprezentat de
infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.
Realiznd o paralel ntre copilul normal si cel deIicient mintal,
L.Not (173) prezenta rezumativ asemnrile si deosebirile existente ntre
acesti copii: att copilul normal, ct si cel cu deIicient mintal parcurg
acelasi traseu al dezvoltrii intelectuale, dar n ritmuri diIerite; n timp ce n
jurul vrstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operatiilor concrete,
deIicientul mintal stagneaz, rmnnd undeva la nivelul treptelor
intermediare operational-concrete; procesul de invariant a notiunilor,
care la copilul normal se contureaz pe la 10-11 ani, la deIicientul mintal ~
prezint serioase ntrzieri, adesea rmnnd neterminat; deIicientului
mintal ajuns n Iaza ultim a dezvoltrii sale intelectuale i rmne

inaccesibil rationamentul propozitional bazat pe operatii logice Iormale,
cu notiuni abstracte
Termenul de vscozitate genetic nu epuizeaz toate
particularittile dinamicii dezvoltrii la deIicientul mintal, Ienomenul
dezvoltrii trebuind s Iie corelat cu particularittile 5roximei sale
dezvoltri, adic n legtur cu posibilittile de a progresa spre stadiul
urmtor al evolutiei sale. L.S. Vgotski (160) considera c handicapatul
mintal se caracterizeaz printr-o zon limitat a proximei dezvoltri, cu
att mai restrns cu ct gravitatea handicapului mintal este mai mare.
Dac dezvoltarea handicapatului mintal se mentine mereu sub inIluenta
etapei parcurse anterior, dezvoltarea copilului normal este puternic
orientat spre viitor. Alte caracteristici ale deIicientului mintal sunt:
Iragilitatea achizitiilor realizate anterior, caracterul limitat al perspec-
tivelor dezvoltrii ulterioare, alunecrile ample spre reactii si compor-
tamente speciIice stadiilor anterioare.
O alt trstur speciIic acestui deIicient este reprezentat de
rigiditate, J.S.Kounin subliniind Iaptul c la deIicientul mintal ,regiunile
psihologice" nu permit schimbul Iunctional ntre ele, schimb
corespunztor vrstei cronologice, din cauza rigidittii lor.
R. Zazzo descrie o alt caracteristic a deIicientului mintal -
heterocronia Autorul consider c debilul mintal se dezvolt psihologic
diIerit de la un sector la altul, heterocronia cea mai evident remarcndu-
se ntre dezvoltarea Iizic si cea mintal, ntre somatic si cerebral. Ca
atare, diIeritele Iunctii si procese psihice ale debilului mintal nu se
dezvolt echilibrat, dezvoltarea uneia putnd Ii n detrimentul alteia.
R. Fau arta c atunci cnd solicitrile exterioare depsesc
posibilittile de rspuns individuale ale deIicientului mintal se maniIest o
alt caracteristic numit ,fragilitatea construc(iei 5ersonalit(ii"
Operatiile logice, Iiind la un nivel sczut, nu Iaciliteaz raporturi sociale
stabile si evolutive din partea acestui deIicient, deoarece predomin
Iragilitatea si inIantilismul n comportament.
Fragilitatea personalittii poate Ii disociat (aprnd maniIestri de
duritate, de impulsivitate si de lips de control) sau mascat (apare la
debilii care triesc ntr-un mediu securizant, Icnd posibil disimularea
acesteia).
Fragilitatea se poate maniIesta si n planul conduitei verbale,
asociindu-se cu Ienomenul labilit(ii verbale DeIicientul mintal nu se
11
poate exprima logico-gramatical, nu poate mentine un nivel constant de
progres verbal, nu-si poate adapta adecvat conduita verbal la situatii.
Slabul activism n Iata sarcinii si posibilittile reduse de implicare n
activitate ale deIicientului mintal au la baz o motivatie deIicitar (lipsa
unor scopuri si aspiratii reale), superIicialitate n emiterea judectilor de
valoare, inIantilism aIectiv (cu o accentuat instabilitate n relatiile
aIective si cu o Irecvent trecere de la o stare aIectiv la alta).
Cel mai pregnant ns se maniIest carentele n 5lanul 5roceselor
cognitive
Func(iile yi 5rocesele 5sihice n deficien(a mintal
Toate Iunctiile si procesele psihice sunt aIectate, ntr-un Iel sau
altul, de existenta handicapului mintal.
AstIel, n 5lanul sensorial-5erce5tiv se remarc diIicultti de
analiz, ceea ce determin perceperea global a obiectului sau a imaginii
acestuia n detrimentul sesizrii elementelor componente. Desele conIuzii
care apar n asemenea situatii sunt cauzate de activismul sczut al
debilului mintal Iat de activitate. Atunci cnd prtile unui ntreg sunt
clar evidentiate (prin subliniere, culoare, pozitie avantajoas - central
etc), analiza este mult usurat, perceptia devenind consistent.
Pe Iondul coexistentei handicapului mintal cu alte deIiciente
(vizuale, auditive, tactil-kinestezice), nespeciIicitatea perceptiilor se
accentueaz. Tinnd cont de Iaptul c si sinteza este deIicitar,
reconstructia perceptiv se realizeaz incomplet, iar n situatiile cu grad
ridicat de complexitate devine practic imposibil. Cunostintele si
experientele personale reduse l pun pe subiect n situatia de a Ii incapabil
de ordonri si ierarhizri menite s Iaciliteze o percepere adecvat a
realittii. n ciuda duratei mrite a operatiilor de analiz si sintez la
deIicientul mintal, campul perceptiv al acestuia este destul de Lngust.
DiIicultti si mai mari ntmpin deIicientii mintal n perceperea
imaginilor, acestea Iiind descrise nesistematic sau ,virusate" de elemente
nesemniIicative sau strine percepute ntr-o situatie anterioar.
O trstur deIinitorie deIicientului mintal este caracterul descriptiv
al celor percepute, explicatia Iiind totusi prezent sub Iorma ei naiv si
ncrcat de enumerri.
12
De mentionat este Ienomenul distorsionrii perceptiei, cu
particularitti speciIice comparativ cu individul normal. La deIicientul
mintal Iie nu apar iluzii perceptive atunci cnd situatia ar determina acest
lucru, Iie este vorba de o labilitate exagerat n realizarea perceptiei de la
o situatie la alta.
!erce5(ia debililor mintal se caracterizeaz prin inexactitate si
lips de precizie, Iiind o perceptie nediIerentiat, lacunar si cu Irecvente
tulburri, n timp ce n perceptia imbecilului nu se discrimineaz
esentialul de secundar, ea limitndu-se la enumerarea rar logic a
elementelor percepute.
!erce5(ia imbecilului are un caracter nediIerentiat mai pronuntat,
obiectele uzuale Iiind cu greu identiIicate, continutul tematic al imaginilor
neIiind perceput. Ceea ce realizeaz n plan perceptiv imbecilul este
simpla enumerare de elemente, Ir o logic ns si Ir o discriminare a
esentialului de secundar (particular).
n cazul idiotului, perceptia este extrem de srac n continut
senzorial, neclar, Ir semniIicatie biologic si cu nenumrate si
pronuntate perturbri.
n ceea ce priveste 5lanul re5rezentrii, se constat imposibilitatea
deIicientului mintal de a structura un cmp de reprezentare pe baz de
simboluri, Iapt ce dovedeste Iunctionalitatea slab a structurii semiotice si
absenta, aproape total, a limbajului interior. n plus, organizarea mintal
a deIicientului mintal se caracterizeaz printr-o tulburare
multidimensional la nivelul releului de reprezentare.
ndirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este
deIicitar la nivelul proceselor superioare ale gndirii, putndu-se
evidentia anumite trsturi deIinitorii:
- gndire concret, situativ, bazat pe clisee verbale, pe imitarea
mecanic a actiunilor si a limbajului celor din jur;
- lacune majore n achizitia conceptelor abstracte si o slab
capacitate de discernmnt;
- dezordini intelectuale; )
- imposibilitatea de realizare de conexiuni, similitudini, opozitii,
succesiuni, incluziuni, operatii de reversibilitate sau ireversibilitate;
- incapacitate de sintez, de structurare a Iormelor si a structurilor
partiale n ansambluri;
13
- rationamente incomplete, care pleac de la date partiale,
subiective, Ir semniIicatie.
Gndirea deficientului mintal sever (imbecil) are cteva
trsturi distincte. Imbecilii pot ajunge la nivelul ,neointelectului", care le
pemiite Iolosirea experientei anterioare n vederea adaptrii la o nou
situatie, ns au o gndire Iragmentar, labil, lipsit de Iunctia de
elaborare si generalizare, Iiind incapabili de a vedea ansamblul, de a se
ridica la notiunea general. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu
de clasiIicare, desi este incapabil s le verbalizeze.
n cazul deficien(ei mintale 5rofunde (idio(ia), gndirea are la
dispozitie doar ,paleointelectul", care permite exclusiv utilizarea
reIlexelor conditionate. Pe Iondul inexistentei relatiilor psihice,
activitatea sa se reduce la ,viata pur vegetativ", ntre gesturi si senzatii
dezvoltndu-se o ,activitate circular", nsotit de activitatea n
,echo"(reproducerea imediat a gestului sau a sunetului). Stereotipiile
sunt o alt trstur deIinitorie a gndirii idiotului.
Imagina(ia la toate Iormele de nedezvoltare cognitiv este srac,
neproductiv, intensitatea ei Iiind invers proportional cu gradul de
gravitate a handicapului, mergnd pn la absenta ei. La toate Iormele de
deIicient mintal apar Irecvent tulburri ale imaginatiei, sub Iorma
minciunii yi a confabula(iei inciuna, sub Iorma ei patologic
(mitomanie), se prezint n trei variante: mitomanie vanitoas, malign si
pervers, Iiind ntlnit la tipurile de deIicient mintal situate la limita
superioar. Confabula(ia (,delirul de imaginatie" - Dupre sau ,delirul de
conIabulare" - Neisser) reprezint o trire a unor stri apartinnd
Ianteziei subiectului, cu convingerea subiectiv a acestuia c ele sunt
reale si caracterizeaz debilul vanitos, care, Iiind lipsit de judecat si de
spirit autentic, se hazardeaz n aIirmatii puerile, extravagante cu scopul
de a atrage atentia celorlalti asupra sa.
n ceea ce priveste nivelul mnezic al deIicitului mintal, se poate
aIirma c, n majoritatea cazurilor (exceptnd deIicientele severe, grave),
acesta nu este modiIicat n mod evident. Memoria - n Iormele usoare si
medii ale deIicientei mintale - este considerat ca avnd func(ie
com5ensatorie, suplinind insuIicienta dezvoltare a proceselor cognitive,
superioare. La deIicientul mintal, capacitatea de retinere este relativ mare,
bazat Iiind ns pe o memorare mecanic, lipsit de suplete si Ir
posibilitatea de utilizare a datelor stocate n situatii noi. 14
La debilii mintal, memoria este dominant mecanic, n timp ce la
imbecili ea este mai putin activ, mai inIidel, de scurt durat. Exist
cazuri rare de dezvoltare monstruoas, hipermnezic - asa-numitii
,calculatori de calendare", sau ,hipermnezie de dictionar", ,crti de
teleIon". La idio(i, memoria este aproape inexistent, Iiind imposibil si
Iorma mecanic a acesteia. Lipsa memoriei n acest caz este evidentiat
de nerecunoasterea obiectelor sau a persoanelor din jur de ctre idiot.
O caracteristic aparte a deIicientilor mintal este penuria
inIormatiilor retinute de acestia comparativ cu normalii, reducere
cantitativ explicat prin degradarea calitativ a celulei nervoase si prin
Iunctionalitatea redus a integrrii la nivelul celor trei tipuri de memorie
(memorie senzorial, MSD, MLD). O alt particularitate a memoriei la
deIicientii mintal este slaba Iidelitate n evocarea inIormatiilor (lipsa de
precizie, introducerea de elemente strine, omiterea de detalii etc).
Totusi, memoria este unul dintre procesele psihice mai usor
educabile n acest handicap si, deci, ea poate Ii utilizat compensator n
cazul deIicientilor mintal n procesul de recuperare a acestora.
Aten(ia deIicientului mintal diIer de cea a normalului nu att sub
aspectul perIormantelor, ct prin modalitatea organizrii C. Punescu
(176) analiza atentia ca rezultat al organizrii sistemului neuro-vegetativ
si distingea dou trsturi esentiale ale acesteia: capacitatea sistemului de
Iiltrare a mesajului si starea aIectogen - motivational. Prima este
alterat la deIicientul mintal printr-un element intrisec (structura
morIoIunctional) si printr-o organizare aleatorie, ntruct exist o
puternic inIluent aIectogen n orientarea setului operational.
Atentia se maniIest diIerit n Iunctie de gravitatea deIicientei.
Debilul mintal se caracterizeaz printr-o atentie sporit, lipsit de
tenacitate, Iorma voluntar Iiind instabil si cu aparent de normalitate,
Iiind evidente tulburri cantitative ale atentiei precum si incapacitatea de
concentrare a atentiei sub Iorma Ienomenelor de neatentie, inertie, de
indiIerent sau Ials uitare. Imbecilul prezint Ienomene de hi5o5roxie,
care la idiot se transIorm n a5rosexie Chiar n conditiile unei atentii
spontane, acestia nu sunt capabili de perseverent, neputnd urmri
obiectele care se deplaseaz n Iata lor. Aceast stare i conduce la izolare,
absent total si nimic nu-i poate sustrage din aceast autoizolare.
Inactivitatea global a acestora poate Ii ntrerupt uneori de accente de
impulsivitate violent sau de crize de tip coleric.
15
Limbajul deIicientului mintal poart amprenta caracteristicilor de
concretism, rigiditate si inertie speciIice nivelului gndirii. Se poate vorbi
despre aparitia ntrziat a vorbirii si despre diIiculttile pe care le
ntmpin copilul cu deIicient mintal n Iolosirea propozitiilor.
Dezvoltarea ntrziat a limbajului priveste toate aspectele sale: Ionetic,
lexical, semantic, gramatical si atrage dup sine Irecventa mare a
tulburrilor limbajului la aceast categorie de deIicient.
Tulburrile limbajului la deIicientul mintal generate de lezarea sau
de inhibitia nivelurilor de organizare a limbajului (periIeric - instru-
mental, cortical si gnozic - de recunoastere auditiv si vizual) sunt:
- sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu Iormele: alalia,
audimutitatea etc);
- dizartria (pe Iondul handicapului de intelect usor sau sever);
- disIonia;
- tulburrile gnozo-praxice (tulburri de perceptie auditiv si
vizual si tulburri praxice ale organelor Ionoarticulatorii).
Primele trei categorii dintre tulburrile mentionate anterior apar evidente
n comportamentul de comunicare a copilului, n timp ce ultima categorie
se maniIest disimulat.
Cele mai Irecvente maniIestri ale tulburrilor limbajului pe Iondul
deIicientei mintale sunt cele de tipul dislaliei, disgrafiei si dislexiei
Dislalia deIicientului mintal, desi seamn simptomatologie cu cea
a copilului normal, se deosebeste prin Iaptul c etiopatogenia dislaliei
primului este structural, consecutiv unei modiIicri neuroIiziologice,
aIectnd att momentul aparitiei limbajului ct si evolutia lui. Cercetrile
arat c decalajul n aparitia limbajului ntre copilul normal si cel cu
deIicient mintal este de 3 - 6 ani, n Iunctie de gravitatea deIicientei.
Dup Weber, n Iormele Ioarte severe (idiotie), primul cuvnt apare la 54
luni si propozitia la 153 luni, n Iormele severe (imbecilitate) primul
cuvnt este rostit la 43 luni si propozitia la 3 luni, iar n Iormele usoare
(debilitate) la 34 luni, respectiv 8 luni.
Privind evolutia limbajului la deIicientul mintal si acest proces este
mult perturbat nu numai ca durat ci si ca organizare si structurare.
Raportndu-ne la latura expresiv a limbajului se constat c, ntre 5r7
ani, aria tulburrilor de vorbire este extrem de ntins la deIicientii mintal
Iat de copiii normali (ntre 8 - 12).
16
O alt caracteristic a tulburrilor limbajului la copilul deIicient
mintal este 5olimorfismul acestora. Rareori la deIicientul mintal de
vrst scolar se ntlneste o dislalie simpl (monomorIa), Irecvent
depistndu-se Iorme polimorIe, alturi de Ienomene dizartrice si de
audimutitate.
Deosebirea dintre copilul normal si cel cu deIicient mintal se
reIer si la procesul fonerizrii Dac n cazul primului toate procesele
nvtrii limbii au loc pn la 3 - 4 ani, la cel de-al doilea aceste Iaze
debuteaz cu 2 - 5 ani mai trziu, dezvoltarea acestor microprocese ale
nvtrii limbii avnd loc Ir suport ideativ.
O alt caracteristic a limbajului copilului deIicient mintal se reIer
la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare
mai dezvoltat dect cel al copilului normal, desi, din punct de vedere al
instrumentrii si organizrii pe baz de simboluri, capacitatea primului
variaz ntre 20 - 50 din cea a copilului normal.
Multe cercetri arat c deIicientul mintal ntmpin serioase
diIicultti n reprezentarea realittii prin simboluri si semniIicatii si n
ntelegerea acestuia. Procesul de esentializare (conceptualizare) este n
cazul acestui handicap Ioarte diminuat si neorganizat, asadar cuvntul nu
capt valente operationale nici n planul cunoasterii, nici n cel al dirijrii
comportamentului de nvtare scolar si social. Limbajul copilului
deIicient mintal are puternice accente de inIantilism, care apar pe Iondul
imaturittii verbale. Disoperationalitatea limbajului deIicientului mintal se
evidentiaz mai pregnant n tulburarea denumit agramatism, constnd
n erori de utilizare a cuvintelor dup regulile sintaxei gramaticale.
Aceast tulburare se maniIest att n limbajul oral, ct si n cel scris (pe
Iondul existentei unei organizrii aIazoide).
Cel mai Irapant Ienomen este cel de discrepant ntre capacitatea
de normalizare si cea de deIinire a prtilor de vorbire, urmat de cea a
disabilittilor n analiz, n discriminare, transIormare si operarea sa.
La handicapatii mintal, decalajul ntre dezvoltarea limbajului si
celelalte Iunctii psihice este Ioarte evident, din cauza Iaptului c
posibilittile de ntelegere si de ideatie rmn limitate, n timp ce
capacitatea de exprimare nregistreaz progrese. Handicapatii mintal au
totusi posibilitatea de a-si nsusi unele Iormule stereotipe pe care le
utilizeaz n conversatii simple. Chiar dac expresiile lingvistice de argou
17
le nvat Ir eIorturi, comunicarea acestor deIicienti nu se desIsoar
dup o logic anume.
Alte deIiciente ale limbajului asociate handicapului mintal sunt:
tulburri ale vocii (slbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii
(articular deIectuoas), debit, intensitate si timbru dezagreabile.
Din punctul de vedere al afectivit(ii, structurile speciIice
deIicientului mintal sunt speciIice psihopatologiei marginale, Iiind usor
de depistat Ienomene de emotivitate crescut, de puerilism si inIantilism
aIectiv, sentimente de inIerioritate si anxietate accentuate, caracterul
exploziv si haotic al reactiilor n plan aIectiv, controlul limitat al acestora.
AIectivitatea debilului mintal se caracterizeaz printr-o mare labilitate,
irascibilitate, explozii aIective. n strile conIlicruale, debilul reactioneaz
diIerit, Iie prin opozitie exprimat prin descrcri aIective violente, Iie
prin demisie sau dezinteres, Iie prin inhibitie, negativism sau
ncptnare. DeIicitul de autonomie aIectiv este marcat de nevoia
evident a debilului de dependent, de protectie. Este prezent, de
asemenea, si situatia de blocaj aIectiv, pe Iondul unei Irustrri aIective de
ordin Iamilial sau scolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau
pierderea dinamismului de a reactiona la stimuli care, n mod normal,
trebuie s declanseze actiunea.
In cazul imbecilului (deIicientei mintale severe), aIectivitatea se
evidentiaz prin indiIerent, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori
maniIestri de rutate sau ur Iat de cei din jur, alteori aIectiune,
atasament exclusiv Iat de anumite persoane.
La nivelul idio(iei (deIicientei mintale proIunde), aIectivitatea este
extrem de labil, cu crize de plns nemotivate, accese colerice subite,
violent paroxistic, negativism general, reactii imprevizibile.
Rezumnd simptomatologia comportamentului aIectiv al deIicien
tului mintal (pe baza lucrrilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay,
C. Punescu), depistm urmtoarele trsturi speciIice: imaturitate
afectiv, organi:are Lntar:iat a formelor de comportament afectiv, inten
sitate exagerat a cau:elor afective primare, infantilism afectiv, insufi
cient a controlului emotional, inversiune afectiv, carent relational-
afectiv. ,
DiIerente sesizabile ntre normal si deIicientul mintal se observ si
dac ne raportm la planul motiva(ional, la deIicientul mintal
predominnd interesele si scopurile apropiate, trebuintele momentane;
18
capacitatea redus de concentrare a atentiei si neputinta de a prevedea
momentele mai importante ale activittii l Iac pe deIicientul mintal (n
spet debilul mintal) s aib dese insuccese. Acest Iapt Iaciliteaz
instalarea negativismului si a descurajrii, a lipsei aspiratiilor si a eIortului
volitional n Iata sarcinii. Putem spune, n plus, c motivatia existential,
de devenire, este similar ca intensitate cu cea a copilului normal, dar
Jocul" Iortelor este modiIicat. Dac, pe Iondul normalittii intelectuale,
copilul motiveaz un potential esec printr-o esuare intelectual, n cazul
deIicientei mintale, motivatia este oarecum mai ,personal" (ex.: ,nu am
avut bani", ,am lipsit mult de la scoal").
Aceste particularitti ale activittii psihice a deIicientului mintal se
coreleaz cu tulburrile ce apar n sfera 5sihomotricit(ii SpeciIice
pentru aceast deIicient sunt: timpul de reactie sczut, viteza diminuat a
miscrilor, imprecizia lor dublat de sincinezii, imitarea deIicitar a
miscrilor cu reIlectarea lor n oglind care prelungesc timpul de Iormare
a dexterittilor manuale si care au semniIicatie n deprinderile graIice.
Tulburrile psihomotorii ce apar pe Iondul deIicientei mintale sunt
cele care aIecteaz schema corporal, lateralitatea, orientarea, organizarea
si structura spatial si temporal, debilitatea motric si instabilitatea
psihomotorie.
Si la nivelul com5ortamentului instinctual putem vorbi de
existenta unor tulburri la deIicientul mintal. Este aIectat instinctul
alimentar, observndu-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele
de bidimie - caracterizat prin exagerarea senzatiei de Ioame, Ir a putea
Ii potolit, deIicientul mintal mncnd mult si Ir rost cantitti uriase de
mncare, de polifagie - crestere a apetitului nsotit de ingerarea de
materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea,
cazuri de potomanie - senzatie acut de sete urmat de ingerarea unor
cantitti excesive de lichid si de dipsomanie - nevoie imperioas de a
consuma alcool n mod periodic. Exist si tulburri ale instinctului
alimentar n sensul diminurii lui - anorexie, scderea sau lipsa total a
poItei de mncare, asa cum vorbim si de cazuri de aberatii alimentare sau
pervertiri alimentare, ntlnite la unii deIicienti mintal - mericismul
(regurgitarea voluntar a alimentelor din stomac n gur si remestecarea
lor continu), paraorexiile si pica (ingerarea de substante nealimentare),
opsomania (dorinta de a mnca dulciuri), coprofagia - conduit
patologic exprimat prin ingerarea de materii Iecale (aceast ultim
1
tulburare aprnd doar n cazurile de arieratie proIund). Mai ntlnim la
deIicientii mintal grav si cazuri de aerofagie (nghitirea o dat cu
alimentele si a unei mari cantitti de aer) si de geofagie (ingerare de nisip
sau pmnt).
Un alt instinct puternic aIectiv la deIicientii mintal este cel de
aprare, de conservare, Iie n sensul exagerrii lui - conduite de
agresivitate, Iie n sensul diminurii - conduite de automutilare, Iie n
sensul abolirii sau lipsei lui totale - conduite suicidare sau
pseudosuicidare.
Tulburrile instinctului de reproducere (sexual) sunt si ele prezente
Irecvent n cazurile de deIicient mintal (sub Iorma autoerotismului de
tip autocontemplare, exhibitionismului, :oofiliei sau incestului), asa cum
apare perturbat si instinctul matern (sub Iorma abandonrii copilului -
imbecili si idioti - sau a inIanticidului).
Conduita deIicientului mintal este Irecvent de tip deviant, Ir a
putea spune c handicapul mintal genereaz obligatoriu o deviere
comportamental. Tulburri comportamentale Irecvente n acest caz sunt
cele de tipul vagabondajului sau furtului De asemenea, copiii cu
deIicient mintal - pe Iondul sugestibiiittii si inIluentabilittii lor
ridicate si a lipsei de discernmnt - se pot apuca de mici de Iumat, pot
ncepe relatii sexuale timpurii si Irecvent de tip aberant sau pot consuma
droguri (imitnd comportamentul unor ,copii mai mari"). Pot exista si
tulburri comportamentale mai usoare de tipul irascibilittii sau
ineIicientei scolare (esec scolar).
!ersonalitatea deIicientului mintal poart amprenta caracteris-
ticilor Iunctiilor si proceselor psihice descrise anterior, Iiind accentuat
caracterul imatur al acesteia, predominnd Iorme disarmonice ce implic
maniIestri comportamentale instabile, de genul: Iric nejustiIicat,
antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, cri-
ze de Iurie, labilitate aIectiv etc. Putem spune asadar, c personalitatea
deIicientului mintal este un sistem decom5ensat (C. Punescu, I. Musu,
17).
Copilul deIicient, la Iel cu cel normal, se gseste n permanent sub
presiunea (uneori Ioarte crescut) a unui sistem de solicitare, presiune
care intr n consonant sau n conIlict cu eu-1 si cu personalitatea sa la
diIerite niveluri, activitatea intelectual a deIicientului mintal Iiind
permanent ntr-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare. 20
Simtomatologia intelectual si psihic a deIicientului mintal
prezint o mare varietate de Iorme si intensitti, nct decompensarea nu
apare doar ca o Iorm simpl de denivelare eu - lume (J. Nuttin), ci este o
tulburare proIund. DeIicientul mintal este obligat sub actiunea sistemului
de solicitare, s se ,decid" pentru un comportament similar modelului
personalittii normale, el neputnd ns s realizeze acest lucru dect sub
inIluent educational adecvat. Cu alte cuvinte, deIicientul mintal este
ntr-o competitie permanent cu un model pe care nu-1 va putea realiza
niciodat.
Dac Iorta de structurare si de echilibru a Iactorilor organizationali
ai structurii mintale pe care se bazeaz 5ersonalitatea n general prezint
unele ,puncte" conIlictuale, starea sistemului Iiind totusi echilibrat, n
schimb 5ersonalitatea decom5ensat (a deficientului mintal) este o
structur bazat pe o organizare mintal n care Iactorii de perturbare sunt
dominanti si stabilizati, ei Iiind deIinitorii.
1.3. Etiologia deficien(ei mintale
Etiologia (gr.,Aitia" ,cauz", ,ogos" stiint") reprezint o
disciplin care studiaz cau:ele unui Ienomen (n spet, maladii),
dezvluind originile si evolutia sa.
Etiologia handicapului mintal const Ln aceste stri de deficient
i/sau incapacitate mintal, care determin scderea randamentului
intelectual i adaptiv Ln cau: sub nivelul cerintelor minime ale contex-
tului social dat. Se pune atunci ntrebarea: n ce const etiologia deIi-
cientei mintale?
Toti specialistii care, sub un aspect sau altul, au abordat aceast
problem subliniaz, n primul rnd, caracterul complex i variat al
etiologiei deficientei mintale. Factorii cauzali Iundamentali se situeaz,
ns, n acele sectoare de baz, care determin, n general, evolutia socio-
uman a oricrui individ:
- :estrea genetic a individului (ereditatea), adic ceea ce el a
motenit de la predecesori,
~ mediul si influentele educative, adic ceea ce el dobandete n
interactiunea multipl dintre organismul propriu posesor al zestrei
genetice si conditiile de existent biologic si social.
21
Cauzele care stau la baza aparitiei deIicientei mintale sunt extrem
de variate, agentul patogen Iiind un mozaic de Iactori. Lund n
considerare criteriile de natur medical, psihologic, epidemiologic,
genetic n clasiIicarea cauzelor deIicientei mintale, C. Punescu si 1.
Musu (17) arat c exist numeroase sistematizri ale Iactorilor -
cauz. Cea mai Irecvent clasiIicare este cea care mparte cauzele
deIicientei mintale n endogene si exogene, dup criteriul localizrii
Iactorului patogen n interiorul sau n aIara individului. ns multi autori
(ex.: J. De Ajuriaguerra) consider aceast sistematizare pasibil de
conIuzii terminologice.
Etiologia strilor de handicap mintal se reIer la problema
mutatiilor genetice si a aberatiilor cromozomiale care stau la baza unor
sindroame specifice ale deficientei mintale. Mutatiile genetice si aberatiile
cromozomiale se pot produce spontan, prin interactiunea ntmpltoare
dintre organism si mediu. De exemplu, asemenea Ienomene pot avea loc
sub inIluenta unor radiatii - naturale sau produse de om - sau sub
inIluenta altor Iactori. Prin cunoasterea aproIundat a acestor Ienomene
sau a altora cu eIecte similare asupra dezvoltrii, se deschide calea
controlului lor ntr-un context de inginerie genetic, apt, n viitor, s-si
aduc o contributie major la prevenirea unor mutatii negative si aberatii
cromozomiale generatoare de deviatii, inclusiv n dezvoltarea intelectual
a anumitor copii.
Tot pe baza cunoasterii temeinice a Ienomenelor la care ne reIerim
si n conditiile unui consult de specialitate a celor n cauz, devine posibil
sfatul genetic, oIerit de specialisti (medici, psihologi) tinerilor aIlati n
preajma momentului de a-si ntemeia o Iamilie.
O clasiIicare a cauzelor deIicientei mintale mai aproape de realitate
este realizat de C. Punescu si I. Musu (17), autorii desprinznd trei
mari categorii (grupe) de Iactori cauzali ai handicapului mintal:
a) Iactori biologici (ereditari, genetici);
b) Iactori ecologici;
c) Iactori psihosociali.
a) Factorii genetici sunt mprtiti la rndul lor n Iactori genetici
s5ecifici si Iactori genetici nes5ecifici (5oligenici) Acestia din urm,
imposibil de individualizat clinic sau genetic, Iormeaz grupa cazurilor
,aclinice" sau endogene (debilitatea endogen subcultural sau Iamilial),
care include majoritatea deIicientilor mintal lejer si de gravitate medie. 22
Evidentiind aceast categorie de cauze se pun n lumin corelatiile
dintre coeIicientul de inteligent al deIicientului mintal si cel al rudelor
sale.
Factorii genetici s5ecifici determin sindroame numeroase, ns
rare, cum ar Ii:
- aberatiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Tumer,
KlineIelter, Down etc);
- ectodermozele congenitale (care duc la aparitia sindromului
Sturge Weber etc);
- dismetaboliile (ce determin sindroame de genul idiotiei
amaurotice, sindromului Hunter etc);
- anomaliile craniene Iamiliale (microceIalia, sindromul Apertt);
- disendocriniile (care determin aparitia cretinismului endemic,
hipotiroidismul etc).
b) Factorii ecologici sunt Iactori extrinseci, Iiind la rndul lor de
trei Ieluri, n Iunctie de momentul (perioada) cnd actioneaz: Iactori
prenatali (n timpul sarcinii), Iactori perinatali (n timpul nasterii) si
Iactori postnatali (dup nastere, mai ales n primii 3 ani de viat ai
copilului).
Dintre factorii 5renatali care cauzeaz deIicient mintal
amintim:
factori infectioi i para:itari (rubeol, siIilis, toxoplasm provo-
cat de un parazit care depseste bariera Ietoplocentar, gripe repetate);
factori umorali (incompatibilitate sanguin a Iactorului Rh ntre
mam si copil);
factori toxici - de natur exogen (substante chimice adminis-
trate mamei, intoxicatii alimentare, cu alcool, intoxicatii proIesionale
acute sau cronice, utilizarea de medicamente cu actiune teratogen);
iradierea Itului;
icterul nuclear;

lezarea sistemului nervos central al Itului ca urmare a unor trau-
matisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele Iizice ale
gravidei);
Iactorii stresanti si oboseala exagerat a gravidei;
factori de natur socio-economic (prin neasigurarea alimenta-
tiei suIiciente si adecvate, provocnd carente alimentare, malnutritii etc);
23
hemoragiile gravidei (mai ales n primele dou luni de sarcin);
tentativele de avort.
Factorii 5erinatali (neonatali) sunt reprezentati de:
traumatisme cerebrale ale Itului (prin interventii obstretice
neadecvate, agresive - Iorceps);
asIixia Itului prin strangulare cu cordonul ombilical (asIixia alb
si asIixia albastr), cnd se produce Ienomenul de hipoxie;
prematuritatea nou-nscutului (nscut nainte de termen - sub
luni sau subponderal - sub 2,5 kilograme);
hemoragiile puternice;
hipoglicemiile;
ngrijirea perinatal deIicitar a nou-nscutului;
Factorii 5ostnatali care actioneaz n primii ani de viat ai
copilului (mai ales n primii 3 ani) sunt:
bolile inIectioase grave de tipul meningitei sau enceIalitei;
bolile primei copilrii (netratate corespunztor sau la timp -
rujeola, rubeola etc);
inIectiile nutritive ale copilului;
traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente
(lovituri, cderi);
intoxicatiile (cu plumb, CO, alcool);
vaccinurile neIacute la timp sau neIcute deloc;
c) Din categoria cauzelor 5sihosociale ale deIicientei mintale
enumerm:
un mediu familial nefavorabil (ostil, agresiv sau indiIerent-pasiv);
carente educative i afective accentuate (copilul Iiind privat mai
ales din punct de vedere aIectiv, Iapt ce aIecteaz dezvoltarea sa psihic
ulterioar);
tipul mediului de apartenent (exist studii care arat c incidenta
Ienomenului deIicientei mintale este mai mare n mediul rural dect n cel
urban);
mrimea Iamiliei (existnd o mare probabilitate s apar cazuri
de deIicient mintal n Iamiliile cu multi copii);
conditiile socio-economice defavorabile.
Mediul, ca Iactor al dezvoltrii umane, este constituit din
totalitatea elementelor cu care individul interactioneaz. direct sau 24
indirect, pe parcursul dezvoltrii sale. Desi apare ca principal Iurnizor al
materialului ce stimuleaz potentialul ereditar, actiunea mediului, pe
ansamblu aleatoare, poate Ii n egal msur o sans a dezvoltrii (un
mediu Iavorabil), dar si o Irn sau chiar un blocaj al dezvoltrii (un
mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant).
O asemenea situatie, cnd mediul reprezint o Irn sau un blocaj
n calea dezvoltrii, cnd un eventual potential ereditar pozitiv nu este
valoriIicat la nivelul su real, copilul rmnnd mult n urma parametrilor
obisnuiti ai dezvoltrii pentru vrsta dat, o ntlnim, Irecvent, n cazul
co5iilor cu 5seudodeficien( mintal n astIel de situatii, datorit
limitelor pe care le impune un mediu Iamilial si/sau institutional viciat -
generator de stres si Irustrri aIective permanente - copiii respectivi nu-si
valoriIic suIicient un posibil genotip Iavorabil, dezvoltarea lor Iiind
distorsionat si evolund ntr-o directie, mai mult sau mai putin apropiat
de cea pe care o determin o ereditare tarat si/sau o aIectare patologic a
sistemului nervos central.
Este Ioarte important de stiut c o interventie timpurie, n sensul
normalizrii conditiilor de mediu, n primul rnd ale mediului socio-
Iamilial, poate determina revenirea spre o stare obisnuit si spre o
adaptare eIicient a copiilor cu abateri initiale de la traseul normal al
acestui proces.
Un rol hotrtor n procesul dezvoltrii timpurii a copilului revine
contactului permanent dintre acesta si mama sa, ca Iactor central,
catalizator, al mediului Iamilial, contact care, pentru a Ii eIicient, trebuie
s se realizeze n multiple planuri: Ln plan fi:ic - prin luarea copilului n
brate, prin hrnirea la sn, prin sprijinirea la primii pasi si conducerea de
mn, prin participarea nemijlocit la jocurile de miscare ale copilului
etc; Ln plan verbal -prin cuvintele adresate copilului din primele zile, iar,
mai trziu, prin povestirea unor istorioare accesibile, prin nvtarea unor
poezioare simple, prin rspunsuri la numeroasele ntrebri puse de copil,
prin conversatie concret, prin dirijarea verbal a activittii copilului etc;
Ln plan afectiv - prin rspuns la sursul si zmbetele copilului, prin
tonalitatea cald a vocii, prin maniIestarea corespunztoare la adresa
copilului a celor mai variate emotii si sentimente.
Mama este prezent n viata copilului si indirect, ea Iiind, de
regul, personajul central n jurul cruia se cldesc relatiile de Iamilie. Si
chiar dac, n acest proces, n anturajul copilului apar - si trebuie s apar,
25
n perspectiva unei dezvoltri normale - o serie de alte persoane, mai ales
tatl, Iratii si surorile, bunicii, chiar dac cu trecerea primilor ani se
produce o anumit ndeprtare (pur Iizic), mult timp persoana mamei
rmne totusi central, nu numai prin sine, dar si prin tot ce-1 nconjoar
pe copil. Patul n care doarme copilul, camera sa, casa printeasc,
mprejurimile acesteia, primele deplasri mai ndeprtate si multe altele
sunt toate strns legate de prezenta mamei. n mod obisnuit, mama revine,
adesea, n prim plan si n contact direct cu copilul pe tot parcursul
dezvoltrii acestuia, ea ngrijindu-1 cnd este bolnav, ea conducndu-1 la
grdinit sau, n primele zile, la scoal etc. Prin pre:enta sa direct,
mama este cea care asigur copilului un sentiment de securitate, un
echilibru afectiv.
Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa, Iie din
motive obiective - deces, desprtire Iortat, Iie din motive subiective -
abandon, indiIerenta mamei, suprasolicitarea acesteia n activitti
proIesionale sau de alt gen - poate avea consecinte neIaste asupra
dezvoltrii copilului n continuare. Aceasta mai ales atunci, cnd, datorit
unor aIectiuni suIerite n perioada prenatal, n momentul nasterii sau n
primii ani de viat, copilul este expus pericolului unei dezvoltri
anormale. n cazul n care unii copii cu deIiciente, inclusiv cu deIiciente
mintale accentuate, sunt internati de timpuriu ntr-o unitate specializat de
asistent si educatie terapeutic, lipsa inIluentelor pozitive exercitate de
mam va duce, inevitabil, la accentuarea maniIestrilor negative speciIice
deIicientei respective.
Cel de al treilea Iactor care inIluenteaz dezvoltarea este educatia.
Practic, educatia nu poate Ii izolat de conditiile de mediu, ea
reprezentnd elementul activ, care dinamizeaz, organizeaz si orienteaz
actiunea mediului asupra individului n cauz.
O educatie precar - ntelegnd prin aceasta si o instruire prost
conceput - poate perturba activitatea psihic. Cu alte cuvinte, educatia
precar, instructia conceput Ln afara de:ideratului i a individuali:rii
pot deveni, la un moment dat, surse complementare (dac nu chiar
determinante) de handicapare.
t

Alte cauze ale deIicientei mintale sunt reprezentate de varsta prea
fraged sau prea Lnaintat a printilor i de scderea functiei de
procreatie a tatlui.

1.4. Ti5ologia handica5ului mintal
Putem mprti tipurile de handicap mintal, n Iunctie de IQ (CI -
coeIicient de inteligent) n:
- intelect de limit sau liminar, cu un IQ care variaz ntre 80 -
0 si marcheaz granita dintre normalitate si handicap;
- debilitatea mintal (handicap mintal usor sau deIicient mintal
moderat, de gradul I.), cu un IQ ntre 50 - 70/80;
- handica5ul mintal sever (deIicienta mintal de gradul al II-lea,
sau imbecilitatea), cu un IQ ntre 20 - 50;
- handica5ul mintal 5rofund (deIicienta mintal de gradul al III-lea
sau idiotia), cu un IQ sub 20.
a. Deficienta mintal moderat (de gradul I) - debilitatea
mintal
Este cea mai Irecvent Iorm de handicap mintal, Iiind ntlnit si
sub titulatura de debilitate intelectual sau ntrziere mintal usoar
(OMS, DSM IV). E. Seguin este cel care a introdus acest termen pentru
a-1 deosebi de idiot si de Ienomenul de dement. Termenul ns nu are
acelasi continut n toate trile. AstIel, dup E. Dupre, debilitatea mintal
include toate Iormele de arieratie mintal: idiotie, imbecilitate, debilitate
mintal. n Germania, termenul este echivalent cu insuIicienta mintal
(vrsta mintal de 8 - 12 ani).
Debilitatea mintal este deIinit diIerit; unii autori bazndu-se n
deIinitie pe deIicitul intelectual (deIicit de baz), altii pe deIicitul
psihosocial (care poate sau nu s Iie implicat n deIicitul de baz), iar alti
autori presupun c deIicitul de baz si organizarea psihologic a debilului
sunt consecintele unei dezordini relationale precoce.
Proba scolar rmne pn-n zilele noastre un criteriu de selectie si
triere pentru nvtmntul special a subiectilor (copiilor) suspectati de
deIicient mintal.
Putem conchide (C. Punescu, I. Musu, 17) c debilii mintal
Iormeaz grupa de deIicient mintal usoar, cu un coeficient de
inteligent Lntre 50 ~ 70/80, recuperabili pe plan colar, profesional,
social, educabili, perfectibili, adaptabili pe planul instructiei, educatiei i
exigentelor societtii.
27
Debilul mintal se caracterizeaz printr-o insuIicient a dezvoltrii
intelectuale, care-i las posibilitatea s ajung la autonomie social, fr
a-yi 5utea asuma total res5onsabilitatea fa5telor sale, ntruct este
inca5abil s 5revad im5lica(iile (consecin(ele) actiunilor sale.
Trsturi deIinitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea social,
lipsa de discernmnt (distinctie ntre bine si ru), naivitatea, inIluenta-
bilitatea (sunt usor de angrenat n acte ilegale), lipsa (sau diminuarea)
motivatiei de a avea grij de propria persoan. Debilului mintal i sunt
aIectate operatiile gndirii (maximum de perIormant Iiind reprezentat de
stadiul operatiilor concrete n dezvoltarea intelectului). Debilii mintal sunt
greu de depistat, ntruct pot avea un comportament docil, pot maniIesta o
memorie excelent (n spet mecanic), o Iluent verbal bun, sau pot
trece neobservati, Iiind stersi n comportament, timizi.
Cu un slab activism n Iata sarcinilor pe care le are de rezolvat si cu
o motivatie deIicitar, cu superIicialitate n emiterea judectilor de
valoare, inIantilism n planul aIectivittii si instabilitate relational,
debilul mintal se caracterizeaz si printr-un deIicit de atentie, printr-o
srcie a reprezentrilor si lips de detalii. Gndirea presupune inertie n
rezolvarea de probleme (acestea neputnd Ii rezolvate pe ci originale,
noi), iar memoria se dovedeste Iundamental mecanic, existnd serioase
deIiciente pe linia nregistrrii logice a inIormatiilor si a sesizrii
cauzalittii Ienomenelor.
Totusi, debilii mintal ajung s-si nsuseasc deprinderile de scris-
citit, de calcul aritmetic, de operare elementar n plan mintal, Ir ns s
ating nivelul gndirii Iormale. Ei pot achizitiona unele cunostinte n
activitate si n viata social, dar, pe ansamblu, nivelul dezvoltrii psihice
si al adaptrii lor rmne limitat.
ns trebuie bine nteles Iaptul c dezvoltarea mintal maxim la
care poate ajunge un debil mintal nu este echivalent cu aceeasi vrst
mintal a unui copil normal (de ex., un debil cu vrst mintal de 10 ani
este diIerit de un copil normal de 10 ani chiar dac ei au un nivel mintal
identic).
Se poate ntmpla, de asemenea, ca debilii mintal de acelasi pivei
intelectual (stabilit pe baza IQ) s aib o dezvoltare scolar, proIesional
si social diIerite, capacitatea de adaptare la conditiile de viat si de
munc ale acestora depinznd de experienta lor n primii ani de viat, de

tratamentul administrat, de atitudinea Iamiliei, a scolii, de esecurile din
primii ani din viat.
Debilitatea mintal se poate prezenta sub mai multe forme n
Iunctie de mai multe criterii luate n clasiIicare. AstIel, dup:
gradul gravit(ii insuficien(ei mintale - distingem debilitatea
mintal: proIund, sever, mijlocie, lejer (criteriu ce include n
debilitatea mintal si celelalte Iorme ale deIicientei mintale);
mecanismele de 5roducere - diIerentiem: debilitate patologic
si debilitate normal;
factori cauzali s-au evidentiat: debilitatea exogen (dobndit)
si debilitatea endogen (nnscut). (A. A. Strauss si N. Werner);
criteriul determinrii n tim5 - avem: debilitate primar si
secundar.
Debilitatea uyoar se caracterizeaz printr-un IQ ntre 50-85.
Copiii cu aceast Iorm de debilitate sunt educabili, Icnd Iat
exigentelor scolare obisnuite pn la vrsta de 10 ani. Ei se mpart n dou
categorii: unii la care exist o real debilitate si altii la care debilitatea este
usoar, Iunctional (cauza Iiind subnutritia) sau cultural (ntrzierea Iiind
n planul achizitionrii inIormatiilor si posibil de depsit). Debilii mintal
usor sunt sugestionabili, putnd Ii repede recrutati n grupuri delincvente,
dar putnd ajunge si buni executanti n proIesii nu Ioarte complicate, cu
caracter accentuat repetitiv.
Debilitatea moderat se exprim printr-un IQ de 35 - 50 si un
nivel mintal de 5 - 7 ani la vrsta adult. Depistarea copiilor cu aceast
Iorm de deIicient mintal se Iace usor, ntruct ei nvat s vorbeasc
Ioarte greu, stabilesc cu diIicultate relatii sociale, sunt dependenti de o
persoan din anturaj, au anumite anormalitti Iizice care aIecteaz
coordonarea miscrilor sau comportamentul.
Debilitatea sever cu un IQ ntre 20-35 nu depseste nivelul
intelectual de 3 - 5 ani. Un astIel de copil nvat s vorbeasc la un nivel
Ioarte simplu, are deIecte Iizice si este Ioarte dependent de prezenta cuiva
din anturajul su.
Debilitatea 5rofund presupune un IQ sub 20 si este cea mai
dramatic Iorm de deIicient mintal, nednd posibilitatea nici mcar
nvtrii de miscri simple si necesitnd o supraveghere si o ngrijire
permanente din partea celorlalti.
29
O alt clasiIicare a debilittii presupune mprtirea ei n exogen si
endogen. Debilitatea endogen include acele debilitti considerate
,normale"- nnscute, n timp ce debilitatea exogen se reIer (dup
A. A. Strauss) la acei copii care au suIerit nainte sau n timpul nasterii de
o inIectie a sistemului nervos central cu consecinte negative n plan
perceptiv, conceptual si comportamental. Asemenea debili mintal sunt
caracterizati prin hiperactivitate, instabilitate a dispozitiei, anxietate,
labilitate, agresivitate, la care E. Doll aduga diIicultti de limbaj, deIicit
vizual, de auz, lateralitate de ritm.
Formele de debilitate mintal 5rimar yi secundar au la baz
criteriul aparitiei n timp. AstIel, debilitatea 5rimar include toate
cazurile care au drept cauz o transmisie familial, n timp ce Iorma
secundar nscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau
de accidente si boli.
Alturi de aceste Iorme de debilitate mintal, din 5unct de vedere
clinic se pot distinge dou Iorme mari: debilul armonic, la care
insuIicienta intelectual este primordial si debilul dizarmonic, la care
tulburrile intelectuale sunt asociate cu cele aIective.
Debilul armonic (Th. Simon, G. Vermeylen) - sinonim cu
,debilul ponderat" sau ,utilizabil" sau ,simplu pasiv" - marcheaz
cazurile la care deIicitul intelectual constituie elementul Iundamental.
Acest deIicit este posibil de compensat datorit calittilor aIective,
docilittii, pasivittii, adaptabilittii, Iiind posibil educarea.
Debilul dizarmonic - sau ,debilul complet" - se caracterizeaz
prin preponderenta tulburrilor de comportament si a celor aIective la
care se pot aduga si tulburri n plan psihomotor. Exist, dup Simon si
G. Vermeylen, mai multe forme de maniIestare a debilittii dizarmonice:
debil instabil, excitat, emotiv si hipermotor, prostul, apaticul, debilul
epileptoid, pervertit sau pervers, Iiecare Iorm avnd anumite trsturi
speciIice. AstIel, de exemplu, debilul dizarmonic instabil se
caracterizeaz prin incapacitatea de concentrare, agitatie, incoerent,
inconstient etc, n timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidentiaz
printr-o instabilitate aIectiv mai pronuntat, dar un nivel intelectual
superior primilor.
!rostul - ,debilitatea mintal camuIlat" - se caracterizeaz
printr-o bun capacitate mnezic, o aparent usurint verbal,
sugestibilitate, manierism, randament scolar mediocru, n timp ce leneyul
3
(alt tip de debilitate dizarmonic) maniIest indolent, lips de dinamism,
incapacitate decizional (lenea Iiind din nastere sau ocazional).
b. Deficienta mintal sever (de gradul II) - imbecilitatea
Imbecilitatea este cea de-a doua Iorm de deIicient mintal,
situat ntre nivelul deIicientei proIunde si cel al debilittii mintale,
reprezentnd un procent de 18 - 20 din totalul deIicientilor mintal.
Imbecilitatea, stare mintal deficitar ireversibil, const Ln
incapacitatea de a utili:a i Lntelege limbaful scris-citit (fiar ca acest
lucru s fie consecinta unei tulburri vi:uale, auditive, sau motrice etc.)
i de a avea grif depropria-i Lntretinere.
In urma unor inIluente medico-pedagogice, imbecilii pot totusi s
ajung s citeasc si s scrie, dar o Iac la nivelul silabelor si al cuvintelor.
Imbecilul, capabil s achizitioneze un volum minim de cunostinte,
insuIiciente ns pentru o scolarizare corespunztoare si pentru realizarea
independent a unei activitti, este instruibil pn la un punct. De
asemenea, el este n stare de unele calcule elementare, Ir a putea ns
achizitiona conceptul de numr si a-si Iorma o reprezentare clar despre
numere si componenta lor.
Coeficientul de inteligen( asociat acestei Iorme de deIicient
variaz la diIeriti autori ntre - 55/, n timp ce vrsta mintal
atins de un imbecil se situeaz n intervalul 3-7 ani
Din punctul de vedere al capacittii, imbecilul este o persoan
incapabil de a se ntretine singur, dar cu o capacitate normal de
autoprotectie, neIlind necesar o asistent permanent. Este capabil s se
apere mpotriva pericolelor obisnuite (ap, Ioc, diIicultti stradale).
Aceast capacitate a imbecilului (de autoprotectie) l deosebeste, de Iapt,
de idiot.
Ritmul su de dezvoltare Iizic si psihic nu-i permite dect o
adaptare social relativ, imbecilul Iiind capabil de adaptabilitate la
activitti simple, rutiniere, n conditii de plasare n institutii de asistent si
protectie psihopedagogic de tip cmine-scoal. Viitorul social al acestui
deIicient mintal depinde, n mare msur, de mediul de viat si de
aIectivitate. Imbecilul stabil se va putea ncadra ntr-o disciplin social
elementar, iar dac vorbim de imbecilul cu manifestri psihopatice,
acesta va Ii institutionalizat.
31
Sintetic, putem spune c imbecilii Iormeaz acea grup de
deIicienti mintal cu un IQ de 30-50, recuperabili din punct de vedere
proIesional si social, educabili si perIectibili, adaptabili la procesul de
instructie, educatie, cu un anumit grad de relativitate ns, integrabili n
comunitate n conditii protejate.
Exist mai multe forme clinice de imbecilitate, clasificate n
func(ie de diferite criterii
Du5 gradul de deficit, E. Seguin mparte imbecilitatea n:
superioar (debilitate proIund) si inferioar, iar E.A. DoU aIirm
existenta a trei grade de imbecilitate: inIerior, mijlociu si superior.
Du5 com5ortament, A.F. Tredgold sustine o clasiIicare de tip
binar: imbecil stabil (apatic) - linistit, Ir agresivitate maniIestat,
inoIensiv, cu o aIectiune preponderent patern si imbecil instabil (excitat)
- agresiv, agitat, incapabil de a sta locului, vorbind Ir ntrerupere.
n func(ie de afectivitate, activitate voluntar yi 5articularit(ile
neurodinamicii, S.M. Pevzner gseste dou grupe de imbecili: a
nepstorilor, inhibatilor, somnolentilor, apaticilor, indiIerentilor si a
doua, Iormat din cei dezinhibati, nelinistiti, excitabili, agresivi.
Exist si forme clinice aparte de imbecibilitate avnd la baz o
etiologie necunoscut: arieratia autistic (deIicit intelectual pronuntat,
absenta comunicrii cu posibilitti de educare reduse, capabil doar de
automatisme si de comportamente conditionate), imbecilii prodigioi
(caracterizati printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectual si prezenta
unei hipermnezii mecanice Iantastice).
c. Deficienta mintal profund (de gradul al III-lea) - idiotia
Idiotia reprezint Iorma cea mai grav, mai dramatic de deIicient
mintal, previzibil din copilrie, din Iericire rar ntlnit (5 din totalul
deIicientilor mintal).
Contemporan, idiotia se deIineste dup criteriul capacittii de
autoprotectie, adic al capacittii de a rspunde de propria securitate n
viata de toate zilele, Iiind ncadrat n grupa deIicientelor mintale cu
importante tulburri organo-vegetative, senzorio-motrice si instinctive.
Idiotul nu este decat o persoan cu deficit mintal, incapabil s veghe:e
asupra propriei sale sigurante Ln viata cotidian.
32
De:voltarea intelectual a idiotului se oprete la un nivel inferior
celui de 3 ani, pe fondul unui IQ situat sub 20.
Idiotul este recuperabil doar ntr-un grad Ioarte mare de relativitate
n plan proIesional, Iiind posibil de plasat doar n conditii de munc
protejat.
Si din punct de vedere somatic exist n cazul acestei deIiciente
mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltrii Iizice, un ,Iacies"
aparte - Irunte ngust, urechi malIormate, Irecvente anomalii dentare, ale
limbii sau ale craniului. Rezistenta la inIectii a idiotului este extrem de
sczut si de aceea mortalitatea n rndul acestor deIicienti mintal este
destul de Irecvent.
AIectivitatea idiotului este puternic marcat de primitivism,
Irecvent acesta maniIestnd o aIectiune narcisic pentru propriul corp.
Exist forme clinice distincte ale idiotiei, n Iunctie de variate
criterii de clasiIicare, desi unii autori consider c nu exist idiotie, ci
idioti.
Du5 criteriul limbajului (E. Seguin) exist trei Iorme de idiotie:
idiotul a crui comunicare se rezum doar la cuvinte si propozitii scurte,
idiotul la care articularea se limiteaz la cuvinte monosilabice, idiotul la
care limbajul lipseste total.
Du5 criteriul anatomic (Bourneville) se disting sapte tipuri de
idiotie: idiotia cu microceIalie, idiotia cu hidroceIalie, idiotia asociat cu
ntrziere n dezvoltarea cerebral, idiotia asociat cu agenezie cerebral,
idiotia asociat cu scleroz hipertroIic, idiotia asociat cu scleroz
atroIic, idiotia mixodermatoas.
Dup criteriul gradului de gravitate (F. Voisin, CI. Kohler, J. de
Ajuriaguerra) exist dou tipuri mari de idiotie: idiotia complet si idiotia
incomplet (partial).
Idiotia complet este tipul de idiotie rar ntlnit, Iiind Iixat la
nivelul automatismelor, al activittii rudimentare, al comportamentelor
instinctive, dezordonate (Iie de natur alimentar - ex. bulimie, Iie de
natur sexual - ex. masturbatie). n general, idiotul cu aceast Iorm
trieste Ioarte putin. Idiotul complet are aIectat cronic o parte sau tot
sistemul nervos, rmnnd la nivelul vrstei mintale de 1 an, Ir
posibilitti de comunicare, cu tulburri neurologice serioase. Viata sa este
pur ,vegetativ", actiunile sale sunt instinctive, reIlexe, impulsive, astIel
c sansele sale de a supravietui sunt reduse. Functiile sale vegetative sunt
33
limitate la o lcomie evident, cu sau tar perturbarea gustului, mncnd
orice i apare n cale, din aceast cauz aprnd Irecvent Ienomene de
diaree sau de ocluzii intestinale.
Idiotul incomplet (partial) se caracterizeaz prin aIectarea partial a
sistemului nervos, printr-o vrst mintal de trei ani si deIicite senzoriale
destul de accentuate. Perceptiile lui sunt slab dezvoltate, memoria i este
relativ dezvoltat la nivelul recunoasterii obiectelor si a persoanelor din
jur, a unor date concrete si simple reIeritoare la experienta sa de viat.
Posibilittile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de
cuvinte de tip monosilabic, el avnd diIicultti de ntelegere chiar si a
comenzilor simple. De asemenea, planul motric este grav aIectat n
aceast Iorm de deIicient mintal: paralizii ale membrelor inIerioare,
anchilozri etc. Miscrile idiotului incomplet sunt anormale, ritmice,
stereotipe, cu tremurturi, balansri ale trunchiului sau ale capului, sugere
de degete etc. n general, acest idiot este inert, Ioarte rar agitat sau
turbulent. Spre deosebire de idiotul complet, nu distinge ce este si ce nu
este comestibil, desi prezint tendinte primitive de Ioame si de sete. n
plus, aceast Iorm de idiotie este una cu un oarecare grad de dezvoltare,
dnd posibilitatea achizitiei unui numr de mecanisme motorii
elementare, de relatii aIective simple si a unor posibilitti de dresaj.
Du5 5osibilit(ile de dezvoltare, Ajuriaguerra distinge alte dou
tipuri de idiotie: idiotia automatico-reIlex - la nivel neo-natal,
corespunztoare idiotiei complete si idiotia cu un anumit grad de
dezvoltare, echivalent cu idiotia incomplet.
Acelasi autor mparte idiotia n mai multe tipuri, n Iunctie de
criteriul afectiv: idiot apatic, placid, indiIerent, relativ maniabil si idiotul
excitabil, cu tendinte distructive de autornire, automutilare.
d. Handicapul de intelect liminar (de limit)
n aIara celor trei Iorme clinice ale deIicientei mintale descrise
anterior (debilitate, imbecilitate si idiotie), exist si o form de handicap
mintal care acoper :ona de granit dintre normal i patologic l este
repre:entat de handicapul de intelect liminar.
Aceast Iorm de deIicient mintal se ntlneste cnd vorbim
despre un decalaj ntre vrsta mintal yi vrsta cronologic de ani,
ani yi jumtate la ani, decalaj care va creyte tre5tat 5n la 5 ani
34
la 5 ani Caracteristic 5entru handica5ul li m in ar este 5lafonarea
intelectual la vrsta de - ani (nivelul clasei a V-a)
Din punct de vedere somatic, copilul cu acest tip de deIicient este
subdezvoltat att ponderal, ct si statural, avnd Irecvent semne de
rahitism si anemie. In plan neurologic pot exista tulburri motorii de tip
paralitic, tulburri de echilibru, Ienomene hipoacuzice etc.
Din punct de vedere psihopatologic, copiii cu handicap liminar au
anumite caracteristici deIinitorii: n conditii de sarcini scolare dau
rspunsuri inegale (cnd corecte, cnd incorecte), Iormuleaz un rspuns
n etape (avnd nevoie de ajutor, de ntrebri suplimentare si de o
atitudine ncurajatoare din partea nvttoarei n acest sens), solicit timp
pentru a rspunde unei ntrebri. Ei sunt capabili s rezolve probleme cu
un anumit grad de diIicultate (complexitate), dincolo de care ns se
lovesc de insucces scolar. In planul lexicograIic pot ntmpina diIicultti,
asa cum si n plan relational exist unele greutti, din cauza anxiettii
puternice si a nesigurantei care i caracterizeaz. Labili emotional, cu o
team de esec constant, iar a Ii stpni pe ei nsisi, acesti copii pot
abandona brusc o activitate (aparent Ir un motiv anume).
1.5. Diagnosticarea deficien(ei mintale
Diagnosticul diferen(ial
Pn n prezent, att pe plan national ct si international nu exist
criterii unice pentru diagnosticare, ntruct starea de deIicient mintal
este diIicil de diagnosticat din cauza unui complex de Iactori: mijloacele
de diagnosticare sunt insuIicient de perIectionate, modiIicarea
psihometriei (care nu este suIicient pentru a stabili cu certitudine starea
de deIicient, ea constituind doar un indicator ce oIer posibilitatea unei
cuantiIicri), diIicultti n discriminarea deIicientei mintale veritabile de
cea aparent, consecinta unor deIicite inIormationale si a Iaptului c se
raporteaz la nivelul de exigent sau la gradul de tolerant impus de
mediul social.
Complexitatea sindromului de deIicient mintal caracterizat prin
nedezvoltarea, oprirea sau perturbarea dezvoltrii mintale, n special a
Iunctiilor cognitive, consecint a unor cauze endocongenitale sau aprute
n cursul primei copilrii, impune necesitatea stabilirii diagnosticului
diferen(ial sub multiple aspecte.
35
a) Diagnosticul diferen(ial n cadrul sindromului de deficien(
mintal
Formele clinice ale sindromului de deIicient mintal sunt extrem
de multiple, n Iunctie de natura etiologic, de gravitatea deficien(ei, de
modul de organizare a personalittii. Asa se explic varietatea tabloului
simptomatologie n domeniul somatic, neurologic, psihopatologic.
Se disting, astIel, trei Iorme de deIicient mintal, n Iunctie de
gravitate: lejer, medie, proIund.
Criteriul 5sihometric yi cel ycolar pot constitui doi indicatori care
duc la precizarea diagnosticului diIerential n Iunctie de anumiti
parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densitti,
ritmul de dezvoltare etc.
b) Diagnosticul diferen(ial fa( de strile cu sim5tomatologie
a5ro5iat
Frecvent, din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel
al deIicientei mintale, apar conIuzii cu implicatii privind prognoza si
depistarea posibilittilor de perIectibilitate.
Din acest punct de vedere, deIicienta mintal trebuie diIerentiat de:
- persoanele cu dezvoltare psihic normal, dar neinstruite (care
supuse instruirii, chiar tardive, pot depsi plaIonul cognitiv initial);
- ntrzierea mintal (pedagogic scolar), cauzat de carente
aIective, mediu social deIicitar, carente educative etc;
- pseudodebilitatea mintal (persoana are cunostinte normale, dar
adaptarea social este deIicitar, aidoma deIicientului mintal);
- strile de ntrziere mintal determinate de unele deIicite
senzoriale (de vz sau de auz).
c) Diagnosticul diferen(ial n ra5ort cu fenomenologia
5siho5atologic
Aceast problem continu s Iie controversat. Dup C. Gorgos
(11), diagnosticul diIerential al deIicientei mintale se stabileste cu:
- strile deIiciente de tip psihopatoid;
- alte stri deteriorate, n care dezvoltarea psihic este normal pn
la data mbolnvirii (aIectiuni toxice; traumatice etc);
- tulburrile de dezvoltare a personalittii;
- psihozele cu evolutie deIectual (autism inIantil);
36
- deIicite senzoriale primare care, reducnd posibilittile de
comunicare, duc la ntrziere mintal usoar, secundar.
De asemenea, trebuie Icut o distinctie ntre deIicient mintal si
alte Iorme psihopatologice: demen(a 5recoce (care presupune regresia
Iunctiilor deja elaborate), deteriorarea mintal (un deIicit mintal
ireversibil, temporar sau deIinitiv, ca urmare a unor leziuni organice sau
Iunctionale ale creierului, a unor boli mintale sau mbtrnirii Iiziologice),
e5ile5sia, reac(iile nevrotice si 5siho5atice, tulburri de com5or-
tament
Limite yi 5osibilit(i n recu5erare a handica5a(ilor mintal
Termenul de ,recuperare", speciIic Romniei, are n esent, o
semniIicatie echivalent, desi e sesizabil o anume ncrctur medical
si social (legat de mostenirea ,recuperrii" prin munc). Recu5erarea
se refer la restabilirea, refacerea sau reconstituirea unei func(ii
umane, 5lecndu-se de la 5remisa c aceasta s-a 5ierdut Notiunea
pare, astIel, inoperant n cazul deIicientelor dobndite sau al celor n care
e evident imposibil reIacerea.
Scopul recuperrii const, asadar, n valoriIicarea la maxim a
posibilittilor individului handicapat, Iunctiile psiho-Iizice nealterate
trebuind antrenate pentru a prelua activitatea Iunctiilor aIectate. Se
urmreste astIel Iormarea unor abilitti si comportamente care s-i
permit handicapatului o integrare n viata proIesional si social.
Metodologia utilizat n acest scop poate Ii preponderent
5sihologic, 5edagogic sau medical; rezultatele cele mai bune se obtin
prin combinarea celor trei Iorme, adoptndu-se astIel o actiune unitar
concretizat n terapia complex a recuperrii. Accentul pus pe una sau pe
alta dintre cele trei componente trebuie s tin seama de: gravitatea
handicapului, evolutie, nivelul dezvoltrii Iunctiilor neaIectate, de posibi-
litatea suplinirii Iunctiilor deteriorate de ctre Iormatiunile sntoase, de
vrsta cronologic si mintal a subiectului, sexul su etc.
Principalele Iorme de recuperare sunt realizate prin: nvtare,
psihoterapie si terapie ocupational.
a) Recu5erarea 5rin nv(are
Este o metod de interventie recuperatorie cu att mai eIicient cu
ct ncepe ntr-o Iorm organizat de la vrsta prescolar, tinnd cont de
37
speciIicul handicapului. Formele de nvtare eIiciente n recuperarea
handicapului mintal sunt cele de tip afectiv si motiva(ional, Iorme ce
trebuie nsotite obligatoriu de nv(area moral si nv(area motric
Acolo unde este posibil (n Iunctie de gravitatea deIicientei mintale)
se poate realiza si nv(area de tip intelectual, avnd drept obiectiv
acumularea de inIormatii elementare, nsusirea unui aparat conceptual, a
operrii instrumentale. n acest tip de nvtare, metodele verbale sunt
esentiale.
O alt Iorm de nvtare utilizat n recuperarea deIicientei mintale
este nv(area social, prin care handicapatul este orientat spre modele
comportamentale concrete, stimulndu-se capacitatea sa de imitare
spontan. In acest context, empatia este Ienomenul de baz n stabilirea
relatiilor interpersonale. Util este Iolosirea de ntritori, att 5ozitivi
(recompensa - material sau de tip aIectiv, laud etc), ct si negativi
(admonestarea, sanctionarea verbal etc).
b) Recu5erarea 5rin 5sihotera5ie
Desi este o metod de interventie eIicient, ea este destul de putin
utilizat n unittile pentru handicapati mintal. In cazul formelor uyoare
yi medii de deficien( mintal, poate contribui cu succes la reIacerea
psihic si social a handicapatului. Desi nu nltur propriu-zis
handicapul, psihoterapia actioneaz pozitiv asupra personalittii
individului deIicient mintal, nlturnd anxietatea, negativismul, strile
conIlictuale, activnd motivatia, devenind un energizator pentru subiect.
Dintre Iormele psihoterapiei, adecvate handicapului mintal sunt
5sihotera5ia sugestiv si 5sihotera5ia de relaxare, tinndu-se seama de
gradul crescut de sugestibilitate, inIluentabilitate si dependent al
handicapatului mintal. Sugestia verbal 5ozitiv actioneaz astIel pentru
ameliorarea - nlturarea unor comportamente aberante (de tip deviant),
pentru Iormarea unor atitudini Iavorabile nvtrii si activittii, pentru
stimularea dorintei si interesului deIicientului mintal pentru viata de
colectiv.
Desi 5sihotera5ia de relaxare (ex: antrenamentul autogen
Schultz) uzeaz de sugestie, ea o depseste pe aceasta, avnd o dubl
actiune: att asupra psihicului ct si asupra Iizicului, urmrindu-se
organizarea vietii volitionale si directionarea deIicientului mintal spre
dobndirea autocontrolului asupra Iunctiilor sale Iiziologice.
38
Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit
grad de ntelegere si de participare constient-voluntar din partea
handicapatului, Iapt care le Iace viabile doar n formele uyoare de
deficien( mintal
Rezultate Ioarte bune n recuperarea deIicientului mintal oIer
tera5ia ludic (ludotera5ia), prin care se pot atinge toate obiectivele
propuse n recuperare: dobndirea deprinderilor de viat cotidian
elementare, Iormarea abilittilor de munc (pentru anumite meserii),
cstigarea unei autonomii personale, a posibilittilor de comunicare si
relationare social, n vederea integrrii lor n colectiv si n societate.
c) Recu5erare 5rin tera5ie ocu5a(ional
Poate Ii utilizat cu succes n toate Iormele de handicap mintal,
dintre Iormele de terapie ocupational semniIicative enumernd:
ludotera5ia, artera5ia, danstera5ia, ergotera5ia Aceste metode de
recuperare au ,priz" la deIicientii mintal din cauza interesului viu
maniIestat de multi dintre ei pentru muzic, dans, pictur, joc,
conIectionare de obiecte etc, activitti care sunt nu numai momente de
consumare a energiei, ci si ocazii de formare yi dezvoltare a abilit(ilor
motrice, 5ractice sau a de5rinderilor 5rofesionale La copiii mai mari,
Ioarte eIicient este ergotera5ia, care contribuie la integrarea lor ntr-o
activitate cu caracter social. Binenteles c nu trebuie ignorat adaptarea
solicitrilor exterioare (ale jocului, ale ocupatiei) la posibilittile
subiectului, Iiind necesar asigurarea bunei dispozitii si a interesului
constante ale handicapatului.
In toate aceste tipuri de terapii trebuie s se pun accent pe
com5ensare, stimulndu-se Iunctiile senzoriale si psihice normale,
nealterate.
Putem aIirma c o interventie de tip recuperativ Ln ca:ul unei
deficiente mintale a avut succes dac persoana cu handicap mintal a
cptat un anumit nivel de autonomie personal, i-a Lnsuit abilitti
motorii i dexteritti manuale, fiind capabil s exercite o profesie, dac
i-a format comportamente adecvate la situatie, dac poate comunica
oral i Ln scris, dac are format simtul autocontrolului etc.
3
)))) ))))))))H))))HH I))
REZUAT
Deficien(a mintal se caracterizeaz n planul vietii psihice printr-o
serie de trsturi generale speciIice: vscozitate genetic, heterocronie,
rigiditate psihic, rigiditate a conduitei, deIiciente de comunicare,
heterogenitate, heterodezvoltare intelectual.
Toate Iunctiile si procesele psihice sunt aIectate, ntr-un Iel sau
altul, de existenta handicapului mintal. AstIel, n 5lanul senzorial-5er-
ce5tiv, se remarc diIicultti de analiz, ceea ce determin perceperea
global a obiectului sau a imaginii acestuia n detrimentul sesizrii
elementelor componente. In ceea ce priveste 5lanul re5rezentrii, se
constat imposibilitatea deIicientului mintal de a structura un cmp de
reprezentare pe baz de simboluri, Iapt ce dovedeste Iunctionalitatea slab
a structurii semiotice si absenta, aproape total, a limbajului interior.
ndirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deIicitar la
nivelul proceselor superioare ale gndirii, putndu-se evidentia anumite
trsturi deIinitorii: gndire concret, situativ, bazat pe clisee verbale,
pe imitarea mecanic a actiunilor si a limbajului celor din jur, lacune
majore n achizitia conceptelor abstracte si o slab capacitate de
discernmnt, dezordini intelectuale etc. Imagina(ia la toate Iormele de
nedezvoltare cognitiv este srac, neproductiv, intensitatea ei Iiind
invers proportional cu gradul de gravitate a handicapului, mergnd pn
la absenta ei. La toate Iormele de deIicient mintal apar Irecvent
tulburri ale imaginatiei, sub Iorma minciunii si a confabula(iei n ceea
ce priveste nivelul mnezic al deIicitului mintal se poate aIirma c, n
majoritatea cazurilor (exceptnd deIicientele severe, grave), acesta nu este
modiIicat n mod evident. Memoria - n Iormele usoare si medii ale
deIicientei mintale - este considerat ca avnd func(ie com5ensatorie,
suplinind insuIicienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare.
Aten(ia deIicientului mintal diIer de cea a normalului nu att sub
aspectul perIormantelor, ct prin modalitatea organizrii Limbajul
deIicientului mintal poart amprenta caracteristicilor de concretism,
rigiditate si inertie speciIice nivelului gndirii. Cele mai Irecvente
maniIestri ale tulburrilor limbajului pe Iondul deIicientei mintale sunt
cele de tipul dislaliei, disgrafiei si dislexiei Din punctul de vedere al
afectivit(ii, structurile speciIice deIicientului mintal sunt speciIice
psihopatologiei marginale, Iiind usor de depistat Ienomene de emotivitate
40
crescut, de puerilism si inIantilism aIectiv, sentimente de inIerioritate si
anxietate accentuate, caracterul exploziv si haotic al reactiilor n plan
aIectiv, controlul limitat al acestora. DiIerente sesizabile ntre normal si
deIicientul mintal se observ si dac ne raportm la planul motivational.
la deIicientul mintal predominnd interesele si scopurile apropiate,
trebuintele momentane, capacitatea redus de concentrare a atentiei si ne-
putinta de a prevedea momentele mai importante ale activittii Icndu-1
pe deIicientul mintal (n spet debilul mintal) s aib dese insuccese.
Aceste particularitti ale activittii psihice a deIicientului mintal se
coreleaz cu tulburrile ce apar n sfera 5sihomotricit(ii SpeciIice
pentru aceast deIicient sunt: timpul de reactie sczut, viteza diminuat a
miscrilor, imprecizia lor dublat de sincinezii, imitarea deIicitar a
miscrilor cu reIlectarea lor n oglind care prelungesc timpul de Iormare
a dexterittilor manuale si care au semniIicatie n deprinderile graIice.
Putem spune, asadar, c personalitatea deIicientului mintal este un sistem
decom5ensat (C. Punescu, I. Musu, 17).
Etiologia handicapului mintal const Ln aceste stri de deficient
i/sau incapacitate mintal, care determin scderea randamentului
intelectual i adaptiv Ln cau: sub nivelul cerintelor minime ale contex-
tului social dat. O clasiIicare a cauzelor deIicientei mintale mai aproape
de realitate este realizat de C. Punescu si I. Musu (17), autorii
desprinznd trei mari categorii (grupe) de Iactori cauzali ai handicapului
mintal: Iactori biologici (ereditari, genetici), Iactori ecologici, Iactori
psihosociali.
In ce priveste tipologia handicapului mintal, n Iunctie de IQ (CI -
coeIicient de inteligent), exist: intelect de limit sau liminar (la
granita dintre normalitate si handicap), debilitatea mintal (handicap
mintal usor sau deIicient mintal moderat, de gradul I.), handica5ul
mintal sever (deIicienta mintal de gradul al II-lea sau imbecilitatea),
handica5ul mintal 5rofund (deIicienta mintal de gradul al III-lea sau
idiotia). Debilii mintal Iormeaz grupa de deIicient mintal usoar, cu
un coeficient de inteligent Lntre 50 - 70/80, recuperabili pe plan colar,
profesional, social, educabili, perfectibili, adaptabili pe planul instructiei,
educatiei i exigentelor societtii. Imbecilitatea, stare mintal deficitar
ireversibil, const Ln incapacitatea de a utili:a i Lntelege limbaful scris-
citit (fr ca acest lucru s fie consecinta unei tulburri vi:uale, auditive,
sau motrice etc.) i de a avea grif de propria-i Lntretinere. Coeficientul
41
de inteligen( asociat acestei Iorme de deIicient variaz la diIeriti autori
ntre - 55/, n timp ce vrsta mintal atins de un imbecil se
situeaz n intervalul 3-7 ani Idiojia se deIineste dup criteriul
capacittii de autoprotectie, adic al capacittii de a rspunde de propria
securitate n viata de toate zilele, Iiind ncadrat n grupa deIicientelor
mintale cu importante tulburri organo-vegetative, senzorio-motrice si
instinctive. Idiotul nu este decat o persoan cu deficit mintal, incapabil s
veghe:e asupra propriei sale sigurante Ln viata cotidian. De:voltarea
intelectual a idiotului se oprete la un nivel inferior celui de 3 ani, pe
fondul unui IQ situat sub 20.
Exist si o form de handicap mintal care acoper :ona de granit
dintre normal i patologic i ea este repre:entat de handicapul de
intelect liminar, cnd vorbim despre un decalaf Lntre varsta mintal i
varsta cronologic de 2 ani, 2 ani i fumtate la 10 ani, decalaf care va
crete treptat pan la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru handicapul
liminar este plafonarea intelectual la varsta de 10-12 ani (nivelul clasei
a J-a).
Complexitatea sindromului de deIicient mintal caracterizat prin
nedezvoltarea, oprirea sau perturbarea dezvoltrii mintale, n special a
Iunctiilor cognitive, consecint a unor cauze endocongenitale sau aprute
n cursul primei copilrii, impune necesitatea stabilirii diagnosticului
diferen(ial sub multiple aspecte. Vorbim despre diagnostic diferential Ln
cadrul 8indromului de deficienj mintal (Iormele clinice ale
sindromului de deIicient mintal sunt extrem de multiple, n Iunctie de
natura etiologic, de gravitatea deficien(ei, de modul de organizare a
personalittii), Ln raport cu fenomenologia 5siho5atologic etc.
Recu5erarea ca modalitate de interventie se refer la restabilirea,
refacerea sau reconstituirea unei functii umane, plecndu-se de la
premisa c aceasta s-a pierdut. Notiunea pare astIel inoperant n cazul
deIicientelor dobndite sau al celor n care e evident imposibil reIacerea.
Scopul recuperrii const asadar n valoriIicarea la maxim a posibilittilor
individului handicapat, Iunctiile psiho-Iizice nealterate trebuind antrenate
pentru a prelua activitatea Iunctiilor aIectate. Se urmreste, astIel,
Iormarea unor abilitti si comportamente care s-i permit handicapatului
o integrare n viata proIesional si social. Metodologia utilizat n acest
scop poate Ii preponderent 5sihologic, 5edagogic sau medical
Principalele Iorme de recuperare Iolosite n cazul handicapului mintal 4
sunt realizate prin: nvtare, psihoterapie si terapie ocupational. Dintre
Iormele psihoterapjei, adecvate handicapului mintal sunt 5sihotera5ia
sugestiv si 5sihotera5ia de relaxare, tinndu-se seama de gradul
crescut de sugestibilitate, inIluentabilitate si dependent ale handica-
patului mintal. Rezultate Ioarte bune n recuperarea deIicientului mintal
oIer tera5ia ludic (iudotera5ia) prin care se pot atinge toate
obiectivele propuse n recuperare: dobndirea deprinderilor de viat
cotidian elementare, Iormarea abilittilor de munc (pentru anumite
meserii), cstigarea unei autonomii personale, a posibilittilor de comuni-
care si relationare social, n vederea integrrii lui n colectiv si n
societate. Recu5erarea 5rin tera5ie ocu5a(ional poate Ii utilizat cu
succes n toate Iormele de handicap mintal, sub diIerite Iorme:
Iudotera5ia, artera5ia, danstera5ia, ergotera5ia n toate aceste tipuri
de terapii trebuie s se pun accent pe com5ensare, stimulndu-se
Iunctiile senzoriale si psihice normale, nealterate. Putem aIirma c o
interventie de tip recuperativ Ln ca:ul unei deficiente mintale a avut
succes dac persoana cu handicap mintal a cptat un anumit nivel de
autonomie personal, i-a Lnsuit abilitti motorii i dexteritti manuale,
fiind capabil s exercite o profesie, dac i-a format comportamente
adecvate la situatie, dac poate comunica oral i Ln scris, dac are
format simtul autocontrolului etc.
CNCE!TE-CHEIE
Coeficient de inteligenttl.Q. - engl.) raportul dintre vrsta
mintal (v. m.) a unui copil (apreciat prin metoda testelor) si vrsta sa
real, cronologic (v. a). Conceptul i apartine lui W. Stern (112) si se
bazeaz pe Iormula de calcul: 1Q v. m / v. c. X 100. Se presupune c
deIicienta intelectual ncepe sub 70, iar inteligenta superioar deasupra
unui IQ de 130, valori valabile pentru persoanele care apartin aceluiasi
grup social care a Iurnizat esantionul utilizat pentru etalonarea testelor.
Compensare actiune de contrabalansare a unei deIiciente.
Este un proces psihologic, adesea inconstient, care const n a compensa
un deIicit (inIirmitate), real sau imaginar (presupus) printr-un
comportament secundar, bine adaptat la realitate (compensare senzorial
compensarea pierderii unui simt ex. auz - prin dezvoltarea altui/ altor
simturi - ex. vz, tact).
43
Debilitate mintal formea: grupa de deficient mintal
uoar, cu un coeIicient de inteligent ntre 50 - 70/80, deIicientii cu
acest grad Iiind recuperabili pe plan scolar, proIesional, social, educabili,
perIectibili, adaptabili pe planul instructiei, educatiei si exigentelor
societtii.
ldiotie deficient mintal profund, se deIineste dup
criteriul capacittii de autoprotectie, adic al capacittii individului de a
rspunde de propria securitate n viata de toate zilele, Iiind ncadrat n
grupa deIicientelor mintale cu importante tulburri organo-vegetative,
senzorio-motrice si instinctive. Idiotul nu este dect o persoan cu deIicit
mintal, incapabil s vegheze asupra propriei sale sigurante n viata
cotidian, dezvoltarea sa intelectual oprindu-se la un nivel inIerior celui
de 3 ani, pe Iondul unui IQ situat sub 20.
Imbecilitate stare mintal deIicitar ireversibil; const n
incapacitatea de a utiliza si ntelege limbajul scris-citit (Ir ca acest lucru
s Iie consecinta unei tulburri vizuale, auditive, sau motrice etc.) si de a
avea grij de propria-i ntretinere. CoeIicientul de inteligent asociat acestei
Iorme de deIiciente variaz la diIeriti autori ntre 20 - 55/60, n timp ce
vrsta mintal atins de un imbecil se situeaz n intervalul 3 - 7 ani.
Intelect liminar Iorm de handicap mintal care acoper zona
de granit dintre normal si patologic, cnd vorbim despre un decalaj ntre
vrsta mintal si vrsta cronologic de 2 ani, 2 ani si jumtate la 10 ani,
decalaj care va creste treptat pn la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru
handicapul liminar este plaIonarea intelectual la vrsta de 10-12 ani
(nivelul clasei a V-a).
Pseudodebilitate termen aplicat unei categorii heterogene de
cazuri (copii aIectati de masive carente culturale, aIective, instabilitate
psihomotorie, Iaze pre si post-critice epileptice, lentoare patologic n
gndire etc.) care pot Ii diagnosticati ca debili mintal dac se iau n
considerare IQ si perIormantele scolare ale acestora.
Recuperare modalitate de interventie care se reIer la
restabilirea, reIacerea sau reconstituirea unei Iunctii umane, plecndu-se
de la premisa c aceasta s-a pierdut. Scopul recuperrii const, asadar, n
valoriIicarea la maxim a posibilittilor individului handicapat, Iunctiile
psiho-Iizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea
Iunctiilor aIectate.
44
NTRERI RECA!ITULATIVE
1. Enumerati trsturile psihice generale speciIice deIicientilor
mintal.
2. Caracterizati limbajul imbecilului.
3. Trasati obiectivele recuperrii n cazul debilului mintal.
4. Realizati o paralel ntre Iormele deIicientei mintale privind
palierele vietii psihice.
EXTENSII TERETICE
Sindroame asociate deficien(ei mintale (sindroame-cauz)
Exist o serie de sindroame clinice care se asociaz cu diIerite
grade de deIicient mintal. Cele mai Irecvent ntlnite dintre acestea sunt
prezentate succint n tabelul urmtor:
SINDRAE ETILIE CARACTE-
RISTICI
NIVEL
RETARD
INTAL
Sindromul
DN
(Trisomia
sau ongolism)
Anomalie
cromozomial (3
cromozomi x n
loc de 2)
- gur si dinti mici;
- ochi oblici;
- mini scurte, cu
degetul mic
curbat;
-cap cu occiput
jlat.
In general un
IQ ntre 20 si 50
(handica5
mintal sever
sau chiar
5rofund)
ligofrenia
fenil-5iruvic
Eroare metabolic
ereditar, lipsind
enzima care s
neutralizeze
Ienilalanina (extrem
de toxic)
- lipsa pigmentului
(pr extrem de
blond ochi de un
bleu Ioarte
deschis)
Se asociaz cu
handica5ul
mintal sever
sau 5rofund
alactosemia Lipsa galactozei-1-
IosIat

argoilismul AIectarea depozitrii
mucopolizaharidelor
- trsturi grotesti;
- abdomen proe
minent;
- malIormatii car
diace.
Toate
categoriile de
handica5
mintal (de la
uyor la
5rofund)
45
SINDRAE ETILIE CARACTE-
RISTICI
NIVEL
RETARD
INTAL
Hi5otiroidis-
mul
(Cretinismul)
DeIicit de iod sau
(rar) tiroid atroIic
-crestere
deIicitar;
- piele buhit;
- apatie.

Hidrocefalia - Anomalii de
dezvoltare ereditare;
- Meningit
- crestere rapida a
volumului capului

icrocefalia - Iradiere n timpul
sarcinii;
- InIectii ale mamei.
/5 cazuri de
retard mintal
institu(io-
nalizat (vezi 3 -
bibliograIie)
ILIRAFIE
1. ARCAN P., CIUMGEANU D., Copilul deficient mintal, Ed. Facla,
Timisoara, 180.
2. ENACHESCU C, Igiena mintal i recuperarea bolnavilor psihic,
Ed.Medical, Bucuresti, 17.
3. GELDER M., GATH D., MAYOU R., Tratat de psihiatrie - Oxford,
Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Initiative
Publishers, 14, ed. a Ii-a.
4. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medical,
Bucuresti, 188.
5. LAROUSSE, Dictionar de psihiatrie i psihopatologie clinic,
Ed.Univers Enciclopedic, Bucuresti, 18.
6. LUNGU NICOLAE S., Program de recuperare complex a copilului
handicapat mintal, Institutul National pentru Recuperarea si Educatia
Special a Persoanelor Handicapate, 12.
7. LUNGU NICOLAE S., $fera perceptiv-motric a handicapatului
mintal, Institutul National pentru Recuperarea si Educatia Special a
Persoanelor Handicapate, 14.
8. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
10. PUNESCU C, Agresivitatea i conditia uman, Ed. Tehnic,
Bucuresti, 14.
46
11. PAUNESCU C, imbaf i intelect, Ed. StiintiIic si Enciclopedic,
Bucuresti, 173.
12. PAUNESCU C, MUSU I., Psihopedagogie special integrat -
Handicap mintal. Handicap de intelect, Ed. ProHumanitate, Sibiu,
17.
13. PAUNESCU C, Copilul deficient. Cunoaterea i educarea lui, Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 183.
14. PAUNESCU C, Deficienta mintal i procesul Lnvtrii, Ed. Didactic
si Pedagogic, Bucuresti, 176.
15. PAUNESCU C, Deficienta mintal i organi:area personalittii. Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 177.
16. PAUNESCU C, MUSU I., Recuperarea medico-pedagogic a
copilului handicapat mintal, Ed. Medical, Bucuresti, 10.
17. RADU GHE., Psihopedagogia colarilor cu handicap mintal, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 2000.
18. RADU GHE., STOICIU M., E., &nele particularitti ale Lnvtman-
tului pentru debilii mintal, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
176.
1. ROSCA M., Psihologia deficientilor mintal, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 167.
20. SIMA I., Psihopedagogie special - studii i cercetri, voi. I, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
21. STRACHINARU I., Psihopedagogie special, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi,
14.
22. SCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 17.
23. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
24. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
25. VERZA E., Probleme de defectologie, voi.8 , Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
26. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
27. VRSMAS T., DAUNT P, MUSU I., Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 16.
28. ZAZZO R., Debilittile mintale, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 17.
2. WEIHS TH., $-i afutm, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.
47
2. DEFICIENTA DE VEDERE
(HANDICA!UL VIZUAL)
Defini(ia yi clasificarea deficien(elor vizuale
Deficienta de vedere este o deficient de tip sen:orial i const Ln
diminuarea Ln grade diferite (pan la pierderea total) a acuittii vi:uale.
Handicap vi:ual Lnseamn, aadar, scderea acuittii vi:uale la unul sau
la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vietii intrauterine
pan la moarte.
Handicapul vizual apare, asadar, din cauza insuIicientei Iunctionri
(sau chiar a eliminrii) a analizatorului vizual.
DeIicienta de vedere se poate clasiIica n Iunctie de mai multe
criterii.
1. Un prim criteriu de mprtire a Iormelor de handicap de vz
const n gradul (gravitatea) defectului vizual
ClasiIicarea deIicientilor vizual dup acest criteriu constituie, n
primul rnd, clasiIicarea lor n Iunctie de acuitatea vizual, mai precis, n
Iunctie de proportia pstrat din acuitatea vizual. Acuitatea vizual
constituie Iacultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de
dimensiuni mici. Limita inIerioar la care un obiect poate Ii perceput
constituie minimum perceptibile. Capacitatea de separare a dou imagini
izolate pe retin constituie minimum separabile. Determinarea acuittii
vizuale se Iace cu ajutorul o5toti5ilor (tabele potometrice). Tabelele
optometrice sunt Iormate din rnduri de litere, ciIre, semne sau imagini de
mrime descrescnd, veriIicate statistic. Lng Iiecare rnd este
speciIicat distanta de la care dimensiunile respective pot Ii percepute de
un ochi emetrop (normal). Examinarea se Iace de la o distant Iix de
5 metri, separat pentru Iiecare ochi. Rezultatul (acuitatea vizual) se
calculeaz dup Iormula v d / D, la care numrtorul (d) este egal cu
4
distanta examinrii (5 m.), iar numitorul (D) reprezint distanta citirii
rndului respectiv de ctre un ochi emetrop.
ClasiIicarea deIicientilor vizuali n Iunctie de acuitatea vizual este
redat n tabelul urmtor:
Gradul deIectului
vizual
Acuitatea vizual exprimat n: Locul de
scolarizare
Frac(ii
ordinale
Frac(ii
zecimale
!rocen-
te

/
Cecitate total 0-1/200 0-0.005 0-0.5 $coala de
orbi Cecitate 5ractic 1/200-1/50 0.005-0.02 0.5-2
Amblio5ie grav 1/50-1/20 0.02-0.05 2-5
Amblio5ie 1/20-1/5 0.05-0.2 5-20 $coala de
amblio5i
Dup cum rezult din tabel, deIicienta vizual prezint de la
pierderea total a capacittii vizuale si pn la ambliopie diIerite grade,
astIel nct ntre cecitatea absolut si ambliopie mai exist - dup un
termen introdus de Truc - si o ,cecitate relativ". Cecitatea (orbirea)
reprezint, asadar, un handicap major sau total de vedere, presupunnd
lipsa complet a vzului.
Aceast delimitare ntre cecitate yi amblio5ie este Ioarte necesar,
deoarece specializarea scolilor pentru deIicienti vizual a dus la crearea
unor institutii scolare separate pentru orbi si ambliopi. In scolile de orbi se
preconizeaz o metodic de predare bazat pe solicitare tactil-kinestezic
si auditiv, iar n procesul de predare din scolile de ambliopi se Iace uz de
analizatorul optic valid, de cel tactil-kinestezic si cel auditiv.
Baremele existente pentru scolarizarea deIicientilor vizual diIer
destul de mult de la o tar la alta. DiIerentele apar mai cu seam n
proportiile acuittii vizuale care stabilesc limitele ntre scoala de ambliopi
si scoala de orbi, pe de o parte, scoala de ambliopi si scoala de mas, pe
de alt parte.
De asemenea, trebuie precizat c n determinarea gradului
deIectului vizual nu se ia n considerare exclusiv acuitatea vizual, ci si
alte elemente ale capacittii vizuale. AstIel, se consider echivalenta
cecittii, deIicienta vizual care rezult dintr-o reducere a cmpului vizual
49
binocular la mai putin de 20, chiar dac acuitatea vizual central este
nemodiIicat.
n aIar de acuitatea vizual si de cmpul vizual se mai iau n
considerare, n ceea ce priveste aprecierea gradului deIicientei si alte
deIecte ale aparatului vizual, care diminueaz capacitatea vizual, ca de
exemplu, strabismul, nistagmusul etc.
n deIinirea gradului deIicientei vizuale mai sunt implicati si alti
Iactori optici si extraoptici, care concur la posibilittile de valoriIicare
practic a restului de vedere. n acest sens se vorbeste de eficien(a
vizual sau dinamic a ca5acit(ii vizuale Dac acuitatea vizual este
prin excelent o entitate Iiziologic, care poate Ii determinat cantitativ,
eIicienta vizual trebuie conceput mai larg, cuprinznd o serie de Iactori
psihologici de natur extraocular, iar determinarea ei scap deseori unei
cuantiIicri precise. De Iapt, eIicienta vizual, care este educabil si
perIectionabil, este mai semniIicativ pentru elevii ambliopi si pentru
copiii cu resturi de vedere din scolile speciale de orbi dect acuitatea
vizual.
2. Clasificarea deficien(ilor vizuali du5 momentul 5roducerii
defectului
Momentul, deci vrsta la care a aprut deIectul vizual, constituie o
problem pentru psihologia deIicientului vizual, mai cu seam n ceea ce
priveste bagajul de reprezentri vizuale de care dispune; se stie ns c
momentul survenirii deIectului nu inIluenteaz numai sIera
reprezentrilor, ci are repercusiuni si asupra nivelului dezvoltrii
motricitatii copilului orb, precum si asupra altor aspecte ale personalittii
deIicientului vizual.
n Iunctie de criteriul momentului instalrii deIectului vizual,
deosebim defecte congenitale, defecte survenite (n copilria timpurie,
la vrsta antescolar, prescolar, scolar) si defecte tardive
Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentri vizuale, iar la
orbii cu deIect vizual survenit - tinndu-se cont de timpul care a trecut de
la aparitia deIectului pn la vrsta actual - se pstreaz o serie de
imagini vizuale care pot avea o inIluent nsemnat asupra
particularittilor psihologice individuale.
Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentri vizuale, att
studiile mai vechi, ct si cele mai recente, remarcnd importanta
5
tiIlopsihologic a reprezentrilor vizuale recomand mentinerea acestor
imagini pe o perioad ct mai ndelungat dup instalarea deIectului,
precum si valoriIicarea lor n procesul de nvtmnt. AstIel, T. Heller
deosebeste, n Iunctie de participarea experientei optice la deIinirea
proIilului psihologic al deIicientului vizual, urmtoarele gru5e de orbi:
a) orbii congenitali si cei care au orbit n primul an de viat;
persoanele care Iac parte din aceast grup sunt lipsite de orice experient
optic, viata lor psihic neIiind inIluentat de reprezentrile vizuale;
b) orbii la care deIectul a survenit la vrsta de 2-4 ani - la acesti
deIicienti se remarc, mai ales n perioada imediat instalrii cecittii, o
interventie a reprezentrilor vizuale, care particip la ,interpretarea"
datelor tactil-kinestezice, Iiind vorba deci de o strns interdependent a
modalittilor tactil-vizuale; reprezentrile vizuale se sting treptat, ns
dezvoltarea receptiei tactil-kinestezice nu are loc n mod ,autonom" ca la
orbii din nastere;
c) copiii care au orbit dup vrsta de 4 ani; acestia dispun de un
bagaj nsemnat de reprezentri vizuale; datele tactil-kinestezice si
auditive le evoc ntotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces
denumit vizualizare);
d) copiii orbi cu resturi de vedere - chiar dac acestea sunt minime
si permit numai perceperea luminozittii si a unor raporturi spatiale vagi
(mrimea obiectelor si distant aproximativ) - recurg, de asemenea, la
vizualizare, imaginile vizuale ,interpretnd" imaginile tactil-kinestezice.
Literatura tiIlopsihologic este bogat n astIel de clasiIicri, mai
mult sau mai putin concordante. AstIel, P. Henri, aplicnd nu numai
criteriul gradului si al momentului survenirii deIicientei, ci si criteriul
dinamicii acesteia (stationar, progresiv, regresiv), deosebeste sase
grupe de orbi:
e) orbi totali congenitali;
I) orbi totali congenitali crora li s-a recuperat partial vederea
printr-o interventie recuperatorie;
g) orbi cu resturi de vedere stationar de tipul sensibilittii
luminoase;
h) orbi totali, care au dispus nainte de instalarea deIicientei de o
vedere normal;
i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilittii la lumin,
care au vzut normal nainte de a surveni deIectul vizual;
5
j) deIicienti vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. A. Janda
grupeaz copiii, n Iunctie de momentul instalrii defectului, n
urmtoarele categorii:
a) orbii congenitali;
b) orbii tardivi: cu deIectul survenit n copilria timpurie (0-2 ani),
n copilria mic (3-6 ani), la prima vrsta scolar (7-10 ani) si la vrsta
adult (peste 18 ani).
Aceast clasiIicare coincide aproximativ cu cea preconizat de
B. I. Kovalenco si N. B. Kovalenco, care deosebesc: orbii din nastere si
pn la 1 an, copiii cu cecitate survenit ntre 1-3 ani, 3-5 ani, 5-7 ani si
peste 7 ani. H. Scholtyssekin aplica o clasiIicare n care se opereaz cu
perioade Ioarte larg concepute. AstIel, deosebeste:
c) cecitatea congenital si timpurie (de la 0-7 ani);
d) cecitatea survenit (intervenit la vrsta de 7-18 ani);
e) cecitate tardiv (18-60 ani)
I) cecitate intervenit la btrnete (dup vrsta de 60 ani).
H.Wappman n studiul su utilizeaz o clasiIicare n care se
deosebesc:
g) o categorie de orbi congenitali sau deIicienti din primul an de
viat, orbi totali sau cu sensibilitate luminoas;
h) o a doua categorie de orbi tardivi, care citesc ns pur tactil, Ir
s recurg la Iunctia optic;
i) o categorie de ambliopi gravi, care reusesc s rezolve partial sau
n ntregime o problem dat cu ajutorul vzului.
O tratare mai putin analitic a problemei o ntlnim la W. Steiberg,
care distinge numai cecitatea timpurie si tardiv. In prima grup include
orbii congenitali si pe cei care au orbit la vrsta de 1-3 ani, speciIicnd
ns c de Iapt toti cei care au orbit pn la vrsta puberttii trebuie
considerati ca Icnd parte din aceast grup. In categoria orbilor tardivi
include persoanele care au orbit dup vrsta puberttii.
Dup cum s-a artat, exist n literatura tiIlopsihologic numeroase
clasiIicri ale deIicientilor vizuali dup momentul instalrii deIectului.
Ceea ce au ele n comun ns este Iaptul c n-au Iost elaborate experi-
mental, ci deductiv, deseori empiric, prin aplicarea la aceast problem a
unor periodizri de vrst din psihologia copilului.
Exist si dou tipuri speciale de cecitate: cecitatea isteric si
agnozia vizual. 52
In cazul cecit(ii isterice, din punct de vedere Iiziologic si
anatomic, analizatorul vizual nu prezint nici o disIunctie, dar din punct
de vedere psihic subiectul reIuz inconstient s vad (de ex. un
traumatism/soc emotional n care inIormatia vizual a jucat un rol major -
subiectul si-a vzut sotia n Ilcri n propria cas arznd, Ir a o putea
salva).
Agnozia vizual este Ienomenul aIlat la polul opus, din punct de
vedere Iiziologic si anatomic analizatorul vizual Iiind evident aIectat, ns
subiectul vrea /crede c vede.
3. Clasificarea deficien(ilor vizual du5 etiologia, localizarea yi
dinamica efectului
In Iunctie de criteriul etiologiei cecittii si ambliopiei, deosebim
attea categorii de deIicienti vizual cte cauze pot provoca deIecte
vizuale. Pentru tiIlopedagog nu este lipsit de important s studieze
colectivul de elevi dup acest criteriu, pentru a putea tine cont de
particularittile individuale ale elevilor, determinate de cauza deIectului si
pentru a colabora cu medicul oItalmolog, n vederea respectrii
indicatiilor si contraindicatiilor date n cazul Iiecrui deIect vizual. n
aceast ordine de idei intereseaz si dinamica defectului (dac este
stationar, progresiv sau eventual regresiv, reversibil), precum si viteza
evolutiei lui, pentru a lua cele mai adecvate msuri pedagogice. AstIel, un
copil cu o aIectiune vizual care progreseaz rapid ctre pierderea total a
Iunctiei optice va Ii scolarizat ntr-o scoal special de orbi, chiar dac
dispune de o acuitate vizual pe baza creia ar putea Ii cuprins ntr-o
scoal de ambliopi.
DeIectul vizual poate Ii localizat n orice segment al analizatorului
vizual (segmentul periIeric, de transmisie, central) si - n Iunctie de
aceast localizare - se deosebesc deIicientii vizual cu deIecte localizate n
organul vizual, pe traiectul nervului optic sau n scoarta cerebral - lob
occipital.
4. Clasificarea deficien(ilor vizuali du5 com5lexitatea
defectului
Dup criteriul complexittii deIectului se studiaz Iondul pe care
apare deIectul considerat, dac este singular sau se combin, asa cum se
ntmpl Irecvent, cu alte deIecte extraoculare (de auz, motrice, mintale,
ale limbajului). In cazul acesta se pun unele probleme speciIice de
53
selectie. AstIel, deIicientul vizual care este si surd sau hipoacuzie, precum
si deIicientul vizual care prezint si o debilitate mintal se scolarizeaz
separat, n clase speciale, sau n scoli deosebite.
5. Clasificarea deficien(ilor vizuali n func(ie de condi(iile de
mediu yi de educa(ie
n Iunctie de conditiile de mediu si de educatie de care s-a bucurat
deIicientul vizual nainte si dup instalarea deIectului exist o serie de
categorii de orbi si de ambliopi de care trebuie s se tin seama n
clasiIicarea deIicientilor. Se stie, de exemplu, c deIicientii vizual sunt
scolarizati deseori cu ntrziere si se prezint la scoal cu un serios deIicit
de dezvoltare, dup ce au Iost tinuti ani de zile n snul Iamiliei, care n-a
putut asigura conditiile adecvate copilului orb. Sunt cunoscute unele
cazuri cnd acesti copii sunt retardati sub aspectul dezvoltrii limbajului,
al motricitatii, al deprinderilor elementare etc. si oIer tabloul
imbecilittii. Lipsa stimulrii senzoriale si carentele educative serioase au
determinat o rmnere n urm care poate Ii recuperat numai printr-o
munc instructiv-educativ sustinut.
Criteriile de clasiIicare care au Iost enuntate mai sus nu trebuie
privite separat unele de altele. n Iiecare caz dat, Iactorii amintiti se
mbin ntr-un mod speciIic, Iapt care duce la o eterogenitate pronuntat a
colectivelor de elevi cu care ne ntlnim n cadrul institutiilor speciale
pentru deIicientii vizual.
2. 2. Etiologia deficien(elor de vedere
Cauzele cecittii si ale ambliopiei nu pot Ii studiate separat,
aceleasi aIectiuni oculare putnd provoca leziuni si modiIicri de diIerite
grade ale analizatorului vizual.
Nu se poate vorbi n general despre cauzele deIicientelor vizuale,
n aceast privint existnd diIerente destul de pronuntate de la o epoc la
alta, de la o regiune geograIic a lumii la alta. n plus se poate discuta
despre cauzele cecittii si ale ambliopiei si n Iunctie de perioada de
vrst n care se maniIest cu preponderent (cauze ale cecittii
congenitale dobndite n copilrie, tardiv sau numai la btrnete).
n deceniile trecute au predominat alte cauze ale deIicientei vizuale
dect n prezent. La nceputul secolului nostru cauzele majore ale orbirii
54
u
I
au Iost: oItalmia blenoragic a nou-nscutilor, bolile inIectioase, trahomul
- aIectiuni care n prezent au disprut n trile civilizate.
Statisticile actuale din Europa indic aIectiunile congenitale,
glaucomul si traumatismele oculare ca Iiind cele mai Irecvente cauze ale
handicapului vizual. n acelasi timp, trahomul si alte boli de ochi,
eradicate n unele zone ale lumii, continu s constituie o problem n alte
zone ale lumii (AIrica, Asia). Dac unele aIectiuni oculare sunt
considerate ca boli ale mizeriei, 5romiscuit(ii yi ignoran(ei
(trahomul), au aprut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale
civiliza(iei, ca de exemplu fibro5lazia retrolent, care este cauzat de
supradozarea oxigenului n timpul ngrijirii cu mijloace tehnice moderne
(incubatoare) a copiilor nscuti prematur. Dup cum s-a artat, unele boli
de ochi constituie caracteristici ale orbirii de btrnete (cataracta senil,
glaucomul), iar altele se maniIest prin excelent la copii (cataracta
congenital, gliomul retinian).
ntr-o viziune structural-Iunctional, vom ncerca s urmrim
complexitatea acestor Iactori la mai multe niveluri.
2.2.1. Afectiuni ale anali:atorului vi:ual care
produc deficienta de v:
Aceste cauze ale deIicientei vizuale partiale sau totale tin de
leziunile si de disIunctiile diIeritelor segmente ale organului vizual.
Acesti Iactori patogeni pot Ii clasiIicati dup diIerite criterii. Un
criteriu uzual l constituie localizarea organic, anatomic a aIectiunii
(patologia corneei, cristalinului, retinei etc). AIectiunile pot Ii clasiIicate
n raport cu eIectele lor asupra capacittii vizuale.
n spiritul abordrii sistemice vom prezenta o clasiIicare n raport
cu subsistemele acestei Iunctii, urmrind cauzele care aIecteaz
principalele subIunctii ale analizatorului vizual. Considernd Iunctia
vizual ca pe o sintez dinamic a mai multor subIunctii, putem spune c
tulburarea unei subIunctii lezeaz Iunctia vizual n ntregul ei.
2.2.1.1. Tulburri ale subIunctiilor de Iormare a imaginii optice
Formarea imaginii optice care se proiecteaz pe retin este
realizat prin actiunea dioptrului ocular, adic a elementelor reIringente
ale globului ocular: cornee, umoare apoas, cristalin si corpul vitros.
55
Acest Ienomen optic normal poate Ii partial sau total mpiedicat n
maniIestarea lui prin dou tipuri de disIunctii:
a. Tulburri de refrac(ie (ametro5iile)
Formarea corect a imaginii optice pe retin (ochiul emetrop)
poate Ii mpiedicat de existenta unor tulburri ale capacittii de reIractie
a ochiului, numite n general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de
modiIicri ale reIringentei mediilor optice, Iie de modiIicri ale axului
anteroposterior al globului ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de
ametropii:
io5ia
Miopia reprezint un exces de reIractie, care tulbur perceptia la
distant (nu vede bine la distant). Imaginea optic a obiectului se
Iormeaz nu pe ecranul retinian, ci naintea lui, Iiind neclar. Miopul
tinde s se apropie de obiect sau s apropie obiectul de ochi ca s-1 poat
vedea mai clar. Cu ct obiectul este mai deprtat de ochiul miop, cu att
imaginea este mai diIuz. n schimb, obiectele apropiate sunt corect
percepute.
Corectia optic a acestui deIect de reIractie (cazul miopiei benigne)
se Iace cu lentile divergente (-), menite s readuc imaginea napoi pe
retin. Copilul cu aceast deIicient de vedere nu are nevoie de
scolarizare special, ci doar de respectarea unor conditii de igien stricte.
Doar n cazul miopiei maligne (de obicei de natur congenital) este
necesar scolarizarea special, pentru c evolutia acestei tulburri este
rapid si grav.
Hi5ermetro5ia
Cauzele acestei tulburri sunt dimensiunea redus a axului
anteroposterior al globului ocular, capacitatea reIringent sczut a
cristalinului sau alti Iactori care scad puterea de reIractie. Este vorba deci
de o reIractie insuIicient, drept urmare imaginea obiectului este neclar
si se Iormeaz n spatele retinei. Subiectul, asadar, are diIicultti n a
percepe obiectele din apropiere si pentru a le depsi tinde s le
ndeprteze de ochi.
Corectia optic se Iace cu lentile convergente () si prin exercitii
vizuale sistematice.
56
Hipermetropia nu trebuie conIundat cu presbitia, maniIestare
Iiziologic legat de vrsta de 45-50 ani.
Astigmatismul
Acest viciu de reIractie const ntr-o diIerent de reIringent a
meridianelor dioptrului ocular, care duce la Iocalizarea imaginii optice,
nu ntr-un singur Iocar retinian, ci n dou sau mai multe Iocare.
Astigmatismul are de obicei la baz o structur deIicitar a corneei si se
asociaz cu o ambliopie nnscut. Drept urmare se produce o imagine
vizual diIuz, estompat, vederea Iiind sczut att la apropiere, ct si la
distant. Astigmatismul poate Ii corectat cu lentile cilindrice, care trebuie
purtate ct mai de timpuriu, dup 18 ani corectia Iiind greu de suportat.
Anizometro5ia
Anizometropia const ntr-o diIerent de reIractie ntre cei doi ochi.
Ea se produce atunci cnd un ochi este emetrop iar cellalt suIer un viciu
de reIractie dintre cele mentionate mai sus. De asemenea, vorbim de
anizometropie cnd cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade
diIerite ale tulburrii reIractiei. De obicei, aceast anomalie este ereditar.
Corectarea se Iace cu lentile diIerite pentru Iiecare ochi, n Iunctie de
gradul si de tipul de tulburare a Iiecruia.
b. 5acifierile mediilor refringente
O a doua categorie de cauze care pot mpiedica subIunctia de
Iormare a imaginii optice o constituie opacittile aprute pe parcursul
razelor de lumin n drumul lor spre retin.
5acifierile corneei
Se reIer la lipsa total sau partial de transparent a corneei, ce
poate Ii provocat de diverse tipuri de aIectiuni congenitale sau
dobndite.
Keratitele
Sunt leziuni inIlamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt
exogene (traumatisme, stri patologice generale, siIilis, herpes, subnutritie
etc.) si endogene (procese corneene degenerative si distroIice). Keratitele
sunt nsotite de simptome speciIice: iritatie, lcrimare, pierderea luciului
corneean, vascularizatie, modiIicri de Iorm ale corneei, durere etc.
57

W Leucomul corneean
Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturat sau intens
alb (popular numit ,albeat") care reduce complet transparenta corneei
n cmpul su. Poate Ii partial sau total, n leucomul total cecitatea Iiind
complet.
5acifierile cristalinului
Tulburrile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale
capsulei sale se numesc cataracte. In general, cataractele cu care vin
elevii deIicienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar ele pot Ii si
dobndite (traumatisme sau boli ale copilriei).0 alta cauz a deIicientei
vizuale este lipsa cristalinului - afachia. Ea poate Ii compensat, sub
aspectul reIractiei, prin ochelari cu lentile convergente (), care pot
ajunge la 16-18 dioptrii.
De5lasrile cristalinului
Aceste aIectiuni pot Ii congenitale sau dobandite. Dintre cele
congenitale trebuie amintit sindromul Marfan, care produce miopie si
astigmatism, iar dintre cele dobndite, luxatiile si subluxatiile produse de
obicei prin traumatisme Iizice.
2.2.1.2. Tulburri ale subIunctiei de receptie
retiniana a imaginii optice
Imaginea optic proiectat pe retin este receptat prin excitatia
substantelor Iotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.
Afec(iuni vasculare ale retinei
DeIicienta vizual este provocat de 5eriflebite retiniene, care se
maniIest sub Iorma hemoragiilor recidivate in vitros, putnd duce la
dezlipirea de retin si la compromiterea deIinitiv a vederii.
Emboliile
Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina
neirigat suIer n cteva minute leziuni ireversibile, care Iac s dispar
sensibilitatea retiniana si vederea n zona respectiv.
Afec(iunile degenerative ale retinei
Dintre acestea enumerm:
58

) retinita 5igmentar este o degenerescent pigmentar a retinei,
ce avanseaz de la periIerie spre centru, avnd astIel loc o strmtare
concentric a cmpului vizual, ducnd la o vedere tubular (copilul vede
numai drept nainte);
2) boala Tay-Sachs (idio(ie amaurotic) yi boala S5ielmayer
sunt aIectiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie, paralizie,
idiotie;

3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai
Irecvent ntre 2 si 4 ani;
4) albinismul este o depigmentare general de natur ereditar;
5) dezli5irea de retin const n separarea celor dou Ioite
embrionare ale retinei, ntre care se poate inIiltra lichid intraocular.
2.2.1.3.Tulburri ale subIunctiei de transmitere a
excitatiei nervoase
Fibrele nervoase ale retinei se nmnuncheaz n polul posterior al
ochiului, n papil. De aici porneste nervul optic, care are Iunctia de a
transporta spre scoarta cerebral (lobul occipital) impulsul nervos purttor
de inIormatie, din care urmeaz a se construi senzatia vizual.
Parcurgerea acestui traseu este ns mpiedicat, n cazul
deIicientelor vizuale, de aIectiunile care lezeaz nervul optic. Unele
aIectiuni care provoac deIicienta vizual sunt localizate chiar la nivelul
papilei:
a) nevritele o5tice (5a5ilitele) sunt inIlamatii ale nervului optic de
natur degenerativ, vascular sau traumatic, cel mai adesea produse de
boli inIectioase, care au drept eIect scderea vederii centrale, alterarea
simtului luminos si a sensibilittii cromatice;
b) staza 5a5ilar este un edem al papilei care la nceput nu
aIecteaz prea mult vederea, dar, n timp, poate duce la o ngustare a
cmpului vizual pn la cecitate;
c) atrofiile o5tice sunt aIectiuni degenerative dintre cele mai grave
care, n majoritatea cazurilor, duc la cecitate, dup o scdere treptat, dar
ireversibil a capacittii vizuale;
d) colobomul nervului o5tic este o malIormatie de natur
ereditar a nervului optic, cu un deIicit irecuperabil al acuittii vizuale;
59
e) hemiano5siile, maniIestate prin lipsa unei jumtti din cmpul
vizual la Iiecare dintre cei doi ochi. Cauza este cel mai adesea de natur
vascular inIlamatorie sau tumoral, dar poate Ii si traumatic.
2.2.1.4. Tulburri ale subIunctiei de Iuziune binocular In
aceast categorie includem dou tipuri de cau:e.
I Cauze senzoriale
Cile de natur senzorial sunt cele care mpiedic Iuziunea, prin
Iaptul c produc o inegalitate optic a imaginilor vizuale Iormate si
receptate n cei doi ochi. Este vorba despre aIectiunile care duc la o
reIractie inegal. Am mentionat mai sus ani:ometropia. Acum constatm
c ea nssi devine un Iactor cauzal.
Dar aIectiunile nervului optic si leziunile retiniene sau aIectiunile
oculare cu eIecte inegale n cei doi ochi pot mpiedica realizarea legturii
Iunctionale prin care se maniIest reIlexul de Iuziune.
n toate aceste cazuri, corespondenta retiniana (stimularea
punctelor retiniene corespondente) nu se mai desIsoar normal si
imaginile nu mai Iuzioneaz corect. Imaginea mai slab o tulbur pe cea
mai clar, eIectul Iiind o percepere conIuz, neclar sau chiar o dublare a
imaginii (diplopie).
Drept urmare se produce Ienomenul de adaptare cunoscut sub nu-
mele de neutrali:are, care are loc la nivelul scoartei occipitale, printr-un
proces de inhibitie.
Ochiul neIolosit ajunge la o situatie de ambliopie din ce n ce mai
grav, adic pierde capacitatea de a vedea. Ambliopia lui organic initial
este agravat acum de o ambliopie suplimentar Iunctional, adic este
cauzat de neIunctionare si de inhibitie. Recuperarea vederii binoculare
devine din ce n ce mai putin posibil n acest caz.
II Cauze motorii
Cauzele motorii ale disIunctiilor vederii binoculare sunt legate de
diIerite tipuri de dereglri ale motilittii oculare, de aIectiuni ale
muschilor care asigur motilitatea globilor oculari. Pot Ii implicati si
nervii oculomotori, care inerveaz acesti muschi.
60
Tulburrile motilittii oculare sunt cauzate de anomalii n
lungimea muschilor si tendoanelor lor, n capacitatea lor Iunctional de a
eIectua miscrile oculare, n conjugarea actiunii muschilor celor doi ochi.
Tot de natur motorie este asa-numitul strabism paralitic, cauzat
de paralizia partial sau total a unui muschi ocular.
Amintim aici si nistagmusul, o tulburare a motilittii oculare
caracterizat prin miscri oscilatorii involuntare ale ochiului, care sunt Iie
pendulare, Iie ritmice. Ele dovedesc adesea o lips a capacittii de Iixatie
normal. n cazul n care se pot restabili vederea binocular si localizarea
spatial dispare si nistagmusul.
2.2.1.5. DisIunctii ale mecanismelor corticale ale vederii
Functia vizual poate Ii tulburat si de aIectiuni de la nivel cortical.
Exist o mare varietate de aIectiuni cerebrale care pot deveni cauze ale
unor deIiciente vizuale. Ele pot aIecta propagarea impulsului nervos n
nucleul central al analizatorului vizual si n alte zone cerebrale; pot aIecta
de asemenea reglarea receptorului prin nervii muschilor oculari si prin
Iibrele aIerente care se gsesc n structura nervilor optici.
Unele cercetri de psihopatologie au ncercat s stabileasc
anumite relatii - insuIicient demonstrate ns - ntre aparitia strabismului
si strile psihice de anxietate, Irustrare, gelozie, sentimente de culpabi-
litate ale individului etc.
EnceIalopatiile pot duce la parali:ia psihic a vederii, n care este
aIectat reIlexul de Iixatie. Tumorile cerebrale duc adesea la slbirea
vederii, uneori si la Ialse perceptii, greseli de identiIicare, reIlectare
denaturat a dimensiunilor si a distantelor.
Psihastenia, isteria, psihozele schizoIrenice pot duce la asa-numita
cecitate psihic, sindrom descris de J. M. Charcot de peste un veac. Este
vorba despre o tulburare de perceptie, care Iace diIicil sau chiar
imposibil recunoasterea obiectelor, persoanelor, a imaginilor, culorilor.
Consecinte grave asupra Iunctiei vizuale au adesea aIectiunile
vasculare si hemoragiile cerebrale, atroIiile cerebrale sau traumatismele
cranio-cerebrale. Toate acestea pot Ii cauze ale orbirii sau ale ambliopiei.
61
2.2.2. Afectiuni organice generale care determin deficienta vi:ual
2.2.2.1. Factori de natur ereditar
Factorii ereditari, constitutionali pot Ii considerati rspunztori de
multe dintre aIectiunile oculare. Uneori ei actioneaz direct si implacabil,
alteori ns au doar caracterul unor factori predispo:anti sau ai unor
factori de risc.
De natur ereditar sunt diIeritele anomalii si malIormatii ale
aparatului ocular cum ar Ii: anoftalmia, micrqfialmia, lipsa cristalinului
sau a irisului, distrofia corneei, anomalia po:itiei globilor oculari, pupile
ae:ate excentric. Albinismul este ereditar, iar glaucomul are si el Iactori-
cauz ereditari. Unele tumori maligne, atrofii optice ale retinei, ale
coroidei, ale nervului optic au si ele n mare parte o origine ereditar.
Sunt ereditare si diIeritele deIecte de conIormatie cu care se naste copilul:
muchii globului ocular prea lungi sau prea scurti, anomaliile ligamen-
telor lor etc.
2.2.2.2. AIectiuni contractate n perioada intrauterin
(Iactori cauzali prenatali)
Printre Iactorii congenitali se aIl adesea aIectiunile transmise de
mam Itului n timpul sarcinii, mai ales n etapele ei timpurii. Este vorba
mai ales de bolile infec(ioase de care suIer mama n timpul sarcinii si
ale cror toxine trec prin placent la embrion, actionnd si asupra
tesutului ocular al acestuia. AstIel, rubeola, care pentru mam nu este
duntoare, ascunde un risc mare pentru It.
Subliniem mai ales pericolul pe care-1 ascund bolile sexuale ale
gravidei Conjunctivita blenoragic a nou-nscutului are urmri directe
asupra dezvoltrii Iunctiei vizuale a Itului. SiIilisul, al crui microb
traverseaz placenta si se transmite Itului, reprezint cauza multor cazuri
de glaucom, atroIie optic, keratit, iridociclit etc.
Nu putem neglija nici eIectele nocive ale alcoolismului printilor.
Unele cazuri de nevrit retrobulbar si-au gsit explicatia n intoxicatia
alcoolic. Factorii stresan(i yi oboseala excesiv a mamei si joac, de
asemenea, rolul lor negativ.
62
2.2.2.3. Factori perinatali u
Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care
pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-Iiziologic a
analizatorului vizual.
2.2.2.4. Factori patologici postnatali
Numeroase boli generale contractate n copilrie, n special n
primii 3 ani de viat, pot avea urmri dramatice asupra Iunctiei vizuale.
Din nou se amintesc bolile infec(ioase (gripa, variola, rujeola, scarlatina,
tusea convulsiva, herpesul etc), care explic aIectiunile corneei,
congestia conjuctivelor oculare, leziunile retinei. Cazurile de diIterie pot
duce la paralizia acomodatiei.
Dintre urmrile negative pe care le pot avea bolile reumatice
amintim: tumeIierea pleoapelor, congestia conjunctivelor, keratite,
inIlamatii ale irisului, cataracte. ExoItalmia se poate datora unei tulburri
n Iunctia glandei tiroide (boala Basedow). n general, aIectiunile
endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual.
De asemenea, bolile cardiovasculare aprute n ontogeneza
timpurie actioneaz negativ asupra tensiunii intraoculare si pot duce la
tromboze ale vaselor oculare si la dezlipiri de retin. Complicatii oculare
apar si n unele boli digestive yi n avitaminoz
Mai multe aIectiuni oculare ne indic prin chiar numele lor c sunt
provocate de diabet: retinopatie diabetic, cataracta diabetic irita
diabetic. NeIritele si retinopatiile se asociaz n unele cazuri cu boli
reumatice DeIiciente vizuale din ce n ce mai grave sunt provocate de
meningite, encefalite yi de trombo-flebite cerebrale
2.2-3. Traumatismele oculare
AIectiunile oculare care produc deIicienta vizual pot Ii provocate
si de traumatisme oculare. Despre traumatismele oculare putem spune nu
numai c sunt statistic cauzele cele mai Irecvente ale orbirii, dar si
cauzele care ar putea Ii de cele mai multe ori evitate.
Suntem interesati n mod special de accidentele oculare ale
copiilor. Aceste accidente se petrec cel mai adesea n timpul jocurilor si,
63
ntr-o oarecare msur, n activitatea scolar si n viata de Iamilie, unde
copiii pot rmne nesupravegheati.
Contuziile se produc prin lovirea globului ocular, dar Ir o
perIorare a acestuia. O contuzie poate produce dezlipirea de retin
imediat dup accident. n zilele urmtoare contuziei, chiar dac durerea s-
a potolit, poate avea loc un proces de opaciIiere a corneei sau a
cristalinului (cataracta traumatic).
!lgile 5erforate sunt produse de obiecte ascutite si tioase
care rnesc ochiul, provocnd de obicei o inIectie. Jocurile cu pocnitori si
artiIicii pot produce o explozie care s rneasc ochii. VrIul ascutit care
ptrunde n ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt Ioarte
sensibile. Cu att mai grav este situatia cnd o parte din obiectul care a
produs leziunea rmne n globul ocular. Aceste plgi penetrante devin o
cauz a deIicientei vizuale prin Iaptul c distrug corneea, de la care
inIectia se ntinde n tot globul ocular, lezeaz uneori irisul si cristalinul,
produc hemoragii n vitros etc.
Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenti Iizici (Ilcri,
lichide Iierbinti, raze ultraviolete), dar Ioarte Irecvent de agenti chimici
(var, soda caustic, amoniacul, apa oxigenat, creionul chimic). Sunt
lezate mai nti pleoapa si conjuctiva, iar corneea se opaciIiaz din
primele minute. Apar complicatii ca iridociclita toxic sau chiar
glaucomul. AIectiuni grave se pot produce si prin actiunea unor
medicamente oculare aplicate la o concentratie mai mare dect cea
prevzut prin prescriptie medical.
Toate aceste cauze pot Ii prevenite n mare msur, att prin
nlturarea unor conditii negative de actiune patologic, ct si prin unele
interventii medicale sau de ordin psihologic, corectiv-recuperative, de
Iormare a atitudinilor de igienizare.
2.3. Caracterizarea somatic yi 5sihologic a nevztorului
2.3.1. Particularittile generale ale deficientului de vedere
Rolul analizatorului vizual const si n aceea c el Iurnizeaz cea
mai mare cantitate de inIormatii care, prelucrate si interpretate la nivelul
instantelor superioare, permit ca relatia dintre organism si mediu s se
realizeze n conditii optime.
64
Vederea la om reprezint una dintre Iunctiile cele mai complexe.
Complexitatea si importanta analizatorului vizual la om este dat de
Iaptul c n conditiile concrete ale existentei sale, n relatiile sociale si de
munc, vzul subordoneaz ntreaga experient senzorial a celorlalti
analizatori si o integreaz ntr-un sistem cu predominant vizual.
Dezvoltndu-se att n tiIlogenez ct si n ontogenez ca Iiind cel mai
complex analizator de distant, se dezvolt, totodat si calitti reIlectorii
speciIice vzului, care permit, n conditiile existentei vederii, integrarea si
organizarea speciIic a mesajelor inIormationale de la ceilalti analizatori.
Modalitatea analizatorului optic de a reIlecta realitatea obiectiv n Iorm
predominant simultan si global, precum si o analiz global si
succesiv a obiectelor n miscare si unele calitti reIlectorii speciIic
vizuale ca de exemplu lumina, culorile si spatiul tridimensional, Iac ca
acest analizator s ocupe locul central n procesul de integrare si
organizare a ntregii experiente senzoriale a omului. In procesul integrrii
si sistematizrii lor, imaginile Iormate prin participarea celorlalti
analizatori capt o not comun, dominant, si anume nota de
vizualitate Cu toat diversitatea lor, imaginile Iormate prin ceilalti
analizatori sunt parc absorbite, se includ n dominanta reprezentrilor
vizuale, Iapt care poate conIeri analizatorului optic denumirea de
analizator al reprezentrilor si, ndeosebi, al reprezentrilor partiale.
Caracterul dominant al analizatorului vizual n psihologia omului poate Ii
observat si prin aceea c, la omul cu vedere, rememorarea unor Iapte si
impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale si mai
putin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalti analizatori, mai ales dac
ele nu sunt provocate.
Desigur, nu acelasi Ienomen se petrece la orbul congenital, la care
dominanta integrrii imaginilor este elaborat prin analizatorii existenti.
Strecurndu-se n Iilogenez dup analizatorul tactil, vzul si-a adugat
noi calitti reIlectorii care au permis omului s cunoasc lumea obiectiv
nu numai n modul nemijlocit, n contactul direct cu obiectul, dar
desprinzndu-se de obiect, s cunoasc spatiul ndeprtat n perspectiv,
n varietatea luminozittii si a culorilor.
Aceste calitti noi, proprii vederii (lumina, culoarea si perspectiva
spatiului ndeprtat), Iac ca ochiul (desi acesta reIlect doar sapte calitti
ale lumii obiective, Iat de nou calitti reIlectate de tact) s Iie mai bine
adaptat cerintelor vietii umane.
65
Cu toate acestea, prin natura sa psihologic, vederea este mijlocit
de tact si de pipit, Iunctii care reIlect calittile obiectelor si ale
Ienomenelor nemijlocit, prin contactul direct cu ele. n literatura de
specialitate se apreciaz c 80-85 dintre inIormatiile prelucrate de
creierul uman sunt Iurnizate de analizatorul vizual; totusi, lipsa vederii nu
duce la o att de mare diIerent n cunoastere ntre un om vztor si un
nevztor.
n activitatea psihic a nevztorului, n ontogenez, iau nastere si
intr n actiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o
activitate compensatorie ce redreseaz sensibil diIerenta care i-ar putea
departaja pe valizi de nevztori. Aceast activitate compensatorie nu este
dat, cum gresit se crede, de o activitate congenital mult mrit a
analizatorilor restanti, ci de o antrenare a acestora pe parcursul vietii, de o
explorare maxim si eIicient a inIormatiilor Iurnizate de ei. Omul valid,
beneIiciind de o cantitate mare de inIormatii vizuale, nu are nevoie si deci
nu solicit ceilalti analizatori dect ntr-o msur mai mic. Fr s
punem semnul egalittii ntre cunoasterea care beneIiciaz de inIormatii
vizuale si cea care nu beneIiciaz de acestea, putem spune totusi c
nevztorul care beneIiciaz de o bun activitate compensatorie a
simturilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai
prejos dect rezultatele oamenilor valizi.
2.3.2. Particularitti neurofi:iologice ale deficientului de vedere
AstIel de urmri mai direct legate, dar nu exclusiv, de natura si de
gradul deIicientei vizuale sunt cele care se produc pe plan neuro-
Iiziologic. Au loc unele schimbri importante ale proceselor bioelectrice
cerebrale, enceIalograma la orbi Iiind deosebit de cea normal prin
disparitia ritmului alIa, precum si prin scderea mrimii tuturor
oscilatiilor electrice ale scoartei. Se constat o deplasare a Iocarului
activittii electrice maxime din regiunea occipital (unde se aIl centrul
perceptiei vizuale) n regiunea central a scoartei, unde se aIl centrul
perceptiei tactil-kinestezice. EnceIalograma reIlect, asadar, compensatia
intersistemic.
ModiIicrile dinamicii corticale la deIicientii vizual, depistate prin
cercetrile asupra Iormrii reIlexelor conditionate, reIlect si ele tipul de
activitate adaptativ prin care se compenseaz lipsa sau scderea vederii.
66
n activitatea copilului, aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru
si o comutare mai lent de la un tip de actiune la altul, nou. La
declansarea reIlexelor de orientare s-a observat o inhibare a reactiilor
motorii de orientare, exprimnd prudenta sporit a deIicientului vizual n
Iata situatiilor noi, teama de necunoscut inhibnd miscrile, reducnd
mobilitatea. Tot n legtur cu adaptarea la situatii necunoscute, n
cazurile de cecitate tardiv s-a observat o reactivitate vegetativ crescut
la semnale sonore (maniIestat, printre altele, prin accelerarea respiratiei).
Dup cum vedem, la nivelul activittii nervoase superioare au loc
modiIicri care reIlect nu numai inIirmitatea ca atare, dar si modul n
care deIicientul vizual se adapteaz la situatia existent.
Pentru anumite particularitti neuroIiziologice ntlnite la unii
nevztori (aIectarea metabolismului glucidic si al lichidelor, Irecventa
relativ ridicat a strilor de surmenaj, tulburri ale somnului) s-au adus
explicatii interesante prin descrierea Iunctiei energetice a segmentelor
aIerente ale nervului optic si a rolului stimulativ al energiei luminoase
asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului
dienceIalic-hipoIizar.
In conditiile cecittii, absenta acestor Iunctii energetico-stimulative
si reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoas
prin intermediul sistemului dienceIalic-hipoIizar, considerm c poate Ii
relativ compensat prin intermediul educatiei muzicale a nevztorilor.
Puterea dinamogen a muzicii a Iost relevat de numerosi
cercettori. R. Hussen arta c, la nivel bulbar, inIluxurile auditive ale
nervului VIII pot avea o actiune Iacilitatoare sau stimulativ asupra unor
rspunsuri motrice.
In cutarea acestor Ienomene, cercettorii au Icut investigatii
radiologice ale centrului osos al hipoIizei, asa numita sa turceasc. S-a
constatat c, la orbii cu deIicienta instalat timpuriu, saua turceasc are, n
medie, dimensiuni mai mici dect n cazurile de orbire tardiv. Aceast
modiIicare a Iost interpretat n sensul c ,lipsa impulsurilor de lumin
din copilria timpurie a dus la disIunctii hipoIizare".
Mult rsunet a avut o cercetare ntreprins de A. Binet la nceputul
secolului XX, ale crei rezultate au Iost publicate n 102. A. Binet a
Icut msurtori antropometrice comparative ale craniului vztorilor si
nevztorilor (diametrul transversal si cel antero-posterior), constatnd c
70 dintre nevztorii studiati aveau un volum cranian mai redus dect
67
media normal, Ienomen cu att mai evident, cu ct deIicienta este
instalat mai de timpuriu. De-a lungul secolului trecut, aceast cercetare a
Iost de mai multe ori reluat, rezultatele Iiind contradictorii. Problema
rmne controversat. Nu este singura problem insuIicient clariIicat din
domeniul repercusiunilor neuroIiziologice ale deIicientei vizuale.
2.3.3. Particularitti fi:ice i psihice ale deficientilor vi:uali
DeIicienta vizual se repercuteaz nu numai asupra vietii psihice si
asupra relatiilor sociale ale deIicientului, ci poate inIluenta, totodat, si
unele aspecte morIo-Iunctionale ale organismului.
DeIectele vizuale, considerate ca deIecte primare, pot deveni la
rndul lor cauze pentru o serie de alte deIecte, denumite secundare, care
se instaleaz la nivelul unui organ, sistem sau aparat, Iiind modiIicri de
natur extraoptic.
n continuare prezentm particularittile Iizice ale mimicii, tinutei
corpului, motricitatii deIicientilor vizual. Ca urmare direct a cecittii se
apreciaz schimbarea ex5resiei fe(ei, care se datoreaz lipsei Iunctiei
expresive a ochilor.
n momentul scolarizrii, copiii orbi se prezint deseori cu o
dezvoltare Iizic ntrziat, W. Dabe vorbind despre o rmnere n urm
n medie de 2 ani. ,Din cau:a sedentarismului la copiii orbi se remarc o
de:voltare di:armonioas ca urmare a de:echilibrului de forte Lntre
grupele musculare mai mult Ln repaus ". Lipsa controlului vizual asupra
tinutei corpului poate duce la atitudini deIiciente si la deIecte Iizice ale
ntregului corp sau ale unor segmente corporale. Dup cum artau A.
lonescu si D. Motet, atitudinile deIiciente globale mai Irecvente sunt:
atitudini globale rigide, atitudini cifotice yi musculatura insuficient
dezvoltat
Dintre deIicientele partiale se ntlnesc la orbi urmtoarele:
capul si gtul aplecate nainte sau nclinate lateral;
umerii czuti si adusi sau ridicati;
torace ngust;
membrele superioare si inIerioare subtiri, cu relieIri musculare
slab dezvoltate;
spate plan, ciIotic sau rotund;
68
coloana vertebral poate prezenta deviatii: scolioze, lordoze,
ciIoze;
miscrile sunt retinute, sovitoare, Iiind limitate la strictul
necesar;
miscrile comandate nu au o directie precis de executie si se
remarc o lips evident de simetrie a segmentelor ntr-o miscare
comun, ca urmare a unor diIicultti de coordonare a miscrilor;
mersul este rigid, nesigur, ezitant, trunchiul rmne aproape
nemiscat, iar capul ndreptat nainte, picioarele se ridic exagerat, iar talpa
este asezat cu grij (,mers de barz"), bratele nu se misc simetric n
mers, ci atrn n jos.
Datorit activittii motrice reduse si deIicientelor n dezvoltarea
somatic, apar si tulburri la nivelul sistemelor circulator si respirator.
Res5ira(ia este su5erficial, li5sit de am5litudine
Este Iiresc c Irecventa ridicat a acestor particularitti morIo-
Iunctionale la deIicientii vizual reclam msuri instructiv-educative
speciale. Un aspect special al acestor particularitti l constituie manie-
rismele, ticurile sau manifestrile motrice negative
Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme speciIice
deIicientilor vizual, denumite de literatura anglo-saxon: blindisme
La copiii total lipsiti de vedere, la orbii congenitali si la cei din
primii ani de viat apar Irecvent, nc din copilria timpurie, maniIestri
motrice negative care se Iixeaz si devin deosebit de rezistente la
corectare. Dintre acestea mai ntlnite sunt:
a) o serie de ticuri se maniIest la acei copii orbi care au resturi
mici de vedere, de tipul sensibilittii luminoase si constau ntr-un Joc" cu
acest rest de vedere, copilul provocndu-si senzatii luminoase, apsri cu
degetul pe globul ocular, miscri rapide cu degetele sau cu obiectele
luminoase naintea ochilor, legnatul corpului n Iata geamului sau
naintea unei alte surse luminoase;
b) o alt categorie de ticuri se caracterizeaz prin mimica Ietei si se
maniIest prin grimase, ncretirea Iruntii si a buzelor sau miscri
stereotipe ale capului;
c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului,
trunchiului si al membrelor, ntre acestea se numr:
pendularea capului stnga-dreapta;

legnatul bratelor, picioarelor sau al trunchiului;
nvrtirea pe loc;
sritul pe loc;
ntinderea ntregului corp n directia unor surse sonore;
Irecatul minilor;
lovirea genunchilor, cu legnarea concomitent a capului si
a trunchiului.
Prin munca educativ cu elevii orbi se stie c prevenirea ticurilor
este mai putin diIicil dect combaterea lor. Prevenirea acestor
maniIestri negative nu se poate obtine prin simpla interdictie verbal.
Cea mai important msur const n antrenarea copilului n diIerite
activitti, jocuri si exercitii Iizice.
Asa cum am artat la prezentarea particularittilor morIo-
Iunctionale ale nevztorilor, dezvoltarea Iizic a acestora este puternic
inIluentat de lipsa vederii. Dac la acestea adugm raportarea
deIectuoas a adultilor la copiii nevztori pn n perioada scolar,
ntelegem de ce la intrarea n scoal diIerentele din punct de vedere al
dezvoltrii Iizice dintre un copil nevztor si un copil valid pot Ii
semniIicative.
Aceste diIerente sunt mult mai atenuate la copiii nevztori Iat de
care exist din partea printilor preocupri statornice, egale cu
preocuprile Iat de copiii valizi, pentru o crestere sntoas.
Mentalittile gresite, lipsa unei ndrumri competente si totale,
ignoranta asupra disponibilittlor copilului nevztor pot duce uneori att
la instalarea unor deIiciente Iizice serioase, ct si la o ntrziere social
care vor necesita, poate, ani de munc sustinut pentru diminuarea
acestora.
Dezvoltarea Iizic a copilului nevztor ca si asigurarea conditiilor
de Iormare a unor deprinderi si cunostinte motrice sunt cu att mai
importante, cu ct acestea reprezint, am putea spune, conditiile de baz
ale unei evolutii ct mai normale din punct de vedere psihic.
Evolutia psihicului n ontogenez la nevztori cunoaste diIerente,
de la un individ la altul, reprezentate de particularitti psihoindividuale
speciIice ca si n cazul indivizilor valizi, precum si unele diIerente
determinate de Iactorii amintiti mai sus. Absenta vederii este, ns,
70
Iactorul hotrtor care marcheaz si particularizeaz evolutia si
maniIestarea Ienomenelor psihice la nevztori.
Absenta Iunctionrii celui mai important analizator (cel vizual) din
complexul senzorial al nevztorului Iace ca celelalte procese s prezinte
o serie de mecanisme speciIice de maniIestri.
AstIel, perceptia se prezint la nevztori cu un registru mult mai
restrns, Iapt care va determina mari diIicultti n structurarea experientei
de cunoastere.
InIormatiile Iurnizate de analizatorii restanti nu pot asigura
Iormarea unor imagini complete la nivelul scoartei, ci doar Iormarea unor
imagini incomplete, srace, mai putine si, n multe cazuri, mai
deIectuoase.
Lipsa perceptiei miscrii obiectelor, a perceptiei spatiale, a proIun-
dului tridimensionalittii obiectelor mari si Ioarte mari ridic probleme
insurmontabile n calea Iormrii ansamblului de reprezentri cu eIecte
negative n organizarea si maniIestarea motricitatii.
Trebuie s remarcm ns c, n perioada prescolar si scolar,
dirijarea atent si competent a intuitiei obiectelor si a observatiei Iine va
diminua mult diIerentele ce ar putea aprea ntre nevztor si valid.
Reprezentrile care iau nastere pe baza imaginilor obiectelor si
Ienomenelor percepute anterior reprezint un moment nodal, ntruct prin
gradul lor ridicat de generalizare Iac trecerea de la senzorial la logic.
Aspectele negative subliniate la perceptii se vor gsi si la nivelul
Iormrii reprezentrilor si vor reprezenta un bagaj redus de reprezentri la
nevztori.
Utilizarea reprezentrilor existente, rolul major al limbajului n
Iormarea si vehicularea reprezentrilor si sprijinul substantial al ima-
ginilor permit nevztorilor s suplineasc si s depseasc mult
diIiculttile n structurarea si utilizarea sistemului de reprezentri.
DiIicultti mari, dar nu de netrecut, cunoaste nevztorul legat de
re5rezentarea miycrilor Aceasta are consecinte n Iormarea si nsu-
sirea deprinderilor si a cunostintelor motrice, n nsusirea experientei mo-
trice a celor din jur si n structurarea unei experiente motrice personale.
Toate acestea reprezint, n acelasi timp, tot attea motive pentru
reconsiderarea rolului educatiei Iizice n grdinitele si scolile pentru
nevztori si pentru asigurarea unor legturi solide a proIesorilor de
educatie Iizic din aceste scoli, care pot contribui ntr-o msur extrem de
71
mare, att la Iormarea unui numr ct mai mare de reprezentri ale mis
carii, ct si la mbunttirea nivelului de motricitate a copiilor nevztori.
O atentie cu totul special trebuie acordat Iormrii re5rezen-
trilor ideomotorii la elevii nevztori. Acest tip de reprezentri prezint
o mare valoare Iormativ n ceea ce priveste nsusirea si eIectuarea
miscrilor.
Reprezentrile ideomotorii sunt legate ntotdeauna de experienta
personal anterioar, astIel nct n orele de educatie Iizic proIesorul
trebuie s urmreasc permanent consolidarea experientei personale si
mbogtirea ei.
Mentionm c, desi volumul reprezentrilor ideomotorii la
nevztori nu va egala niciodat volumul acestor reprezentri la copilul
valid, trebuie gsite ci si metode de formare a unor astfel de
re5rezentri avnd n vedere c numai astIel elevul nevztor va ajunge
la executarea corect si cu un consum minim de energie a miscrilor.
n ceea ce priveste sistematizarea si organizarea memoriei la
nevztori, specialistii arat c aceasta se realizeaz n bune conditii si nu
sunt rare cazurile de nevztori cu memorie perIormantial.
La nevztori, memoria este Ioarte bine servit de spiritul de
observatie activ, de limbajul bine structurat si de o atentie postvoluntar
bine educat. Unele diIerente ntre nevztor si vztor se maniIest
privind memoria motorie, care la nevztor are o important deosebit
n orientarea spatial, dar nu este att de bogat avnd n vedere
diIiculttile existente n Iormarea de reprezentri ale miscrilor.
In activitatea de educatie Iizic cu nevztorii, proIesorul se poate
sprijini Ioarte bine Icnd apel la limbaj si la imaginatie. Nevztorul are
n general un limbaj bine dezvoltat, chiar dac, mai ales la copiii pn n
14-16 ani, o parte dintre reactiile vehiculate nu au acoperire n continut.
Realizri importante ns se pot obtine cu acesti elevi utiliznd bine
instructajul verbal si activnd imaginatia.
Organizarea activittii se prezint Ioarte diIerit de la un nevztor
la altul si este puternic dependent de modul de relationare a Iamiliei si a
adultilor n general cu aceast categorie de copii.
DeIicienta n general conduce la o crestere a sensibilittii
emotionale, sensibilitate care atunci cnd este cunoscut poate Ii Iolosit
att n stabilirea de relatii Ioarte bune ntre membrii unei colectivitti, sau
ntre proIesor si elev, ct si la stimularea elevilor n obtinerea de rezultate
72

bune. Antrenarea atent n activitate a motivatiei avnd n vedere valoarea
energetic a acesteia, stimularea intereselor ca si cristalizarea
convingerilor asigur nevztorului continuitate si succes n activitate.
Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevztor perioadele de
diminuare a intereselor si plasarea ntr-un inactivism Ioarte pgubitor.
Atunci cnd aceste aspecte negative alimenteaz nencrederea putem
asista la stagnri, ct si la regrese n activitate. Avnd n vedere conditiile
lor de existent, atentia la nevztori cunoaste aproape n permanent un
nivel de actionare mai ridicat dect la copiii valizi. Unele aspecte de asa-
zis rigiditate maniIestate n miscare (n general n mers), n orientarea
spatial, sunt de Iapt eIecte ale unei concentrri a atentiei n vederea
prelucrrii si utilizrii maxime a inIormatiei.
Una dintre conditiile structurrii armonioase a nevztorului o
constituie activitatea permanent si variat. Depistarea si educarea,
maniIestarea aptitudinilor generale si speciale ale nevztorilor ridic
gradul de complexitate al personalittii. Contactul nentrerupt cu copiii
valizi de aceeasi generatie, ca si activittile comune cu acestia duc la
cresterea gradului de ncredere n Iortele proprii si la diminuarea si
stergerea complexelor de inIerioritate care se pot maniIesta uneori n viata
nevztorilor.
2.3.4. Particularittilepsihomotricittii la nev:tori
LaIon deIineste psihomotricitatea drept Re:ultatul integrrii
interactiunii educatiei, maturi:rii sinergiei si confugrii functiilor
motrice si psihice, nu numai n ceea ce privete micrile, ci si n ceea ce
le determin si le Lnsotete - voint, afectivitate, nevoi, impulsuri".
n conditiile lipsei vederii, psihomotricitatea capt o important
deosebit de mare n structurarea si maniIestarea vietii psihice a omului, n
general n viata si activitatea lui.
Rolul analizatorului vizual const, ntre altele, si n aceea c el
Iurnizeaz inIormatii, care, prelucrate si interpretate la nivelul instantelor
superioare, permit ca relatia dintre organism si mediu s se realizeze n
conditii optime. DeIicienta vizual determin o evolutie si o organizare
speciIice motricitatii. In Iunctie de momentul survenirii cecittii si de
gradul de aIectare a analizatorului vizual, psihomotricitatea cunoaste
unele diIerentieri la diIeritele categorii de nevztori.
73
Este Ioarte greu de realizat un tablou general al evolutiei
psihomotricittii la nevztori cu cecitate congenital si la cei cu cecitate
dobndit Ioarte de timpuriu, deoarece tiIlopsihologia nu a realizat nc
studii privind evolutia copilului nevztor de la nastere la adolescent.
Studiile existente se reIer, mai ales, la perioada scolar si
abordeaz unele aspecte izolate ale evolutiei vietii psihice a nevztorului
bazndu-se, n special, pe observatii, mai putin pe cercetare si aproape
deloc pe experimentul psihologic Iormativ. In literatura sovietic de
specialitate, a existat un numr relativ mare de studii si cercetri,
eIectuate ns pe nevztorii adulti cu cecitate survenit trziu.
Numerosi cercettori (Zemtova, Mescereakov, Zimin, Kovalenco)
au abordat n special problema activittii compensatorii a analizatorului
vizual, precum si unele aspecte privind reorganizarea disponibilittilor
psihomotrice n vederea nsusirii unor proIesiuni din cele mai diIerite
domenii.
Vom ncerca s prezentm unele aspecte ale evolutiei psiho-
motricittii la copilul nevztor, pornind de la unele observatii ocazionale
pe copiii nevztori mici, dar mai ales de la relatrile printilor, n
discutiile purtate cu acestia n vederea ntocmirii Iisei pedagogice la
intrarea copiilor n scoal. De asemenea, vom ncerca o analiz compa-
rativ a evolutiei psihomotricittii la deIicientul vizual n raport cu
evolutia acesteia la copilul vztor.
Structurarea psihomotricittii la nevztori este determinat de o
serie de Iactori precum:
- momentul instalrii deIicientei;
- gradul deIicientei vizuale (cecitate absolut, resturi de vedere
Ioarte slabe, slabe, medii si bune);
- temperamentul;
- tipul de personalitate;
- registrul experientei motrice individuale;
- posibilitatea nsusirii experientei motrice sociale;
- volumul si calitatea reprezentrilor;
- gradul de ierarhizare si diversiIicare a constelatiei de motive si
interese;
- nivelul de cristalizare a aIectivittii;
74
- gradul de concentrare a atentiei n nsusirea si executarea
miscrilor;
- instruirea si maniIestarea controlului voluntar al posturii si al
miscrii;
- atitudinea activ a copilului n nsusirea cunostintelor motrice;
- atitudinea celor din jur Iat de deIicient n perioada n care ncep
dirijarea evolutiei si maniIestarea psihomotricittii.
Dac la nastere, att copilul valid, ct si cel Ir vedere, pornesc de
la acelasi nivel al motricitatii (respectiv numrul mic de miscri, rezultat
al reactiilor instinctuale), n scurt vreme evolutia motricitatii va cunoaste
ritmuri diIerite; deja n cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligentei
senzorio-motorii la copilul nevztor apar primele semne de coordonare
(ochi-mn). La copilul nevztor, activitatea minii, ordonarea
ntructva a miscrilor haotice de cutare se vor realiza pe msura
organizrii coordonrii auditiv-manuale.
Sirul de reactii circulare (primare, secundare si tertiare) pe care-1
parcurge copilul vztor, aparitia intentionalittii, asimilrile si acomo-
drile pe care le realizeaz el de-a lungul celor sase stadii ale aparitiei
inteligentei senzorio-motorii vor accentua diIerenta dintre un copil si altul
n evolutia motricitatii, deoarece toate aceste Ienomene ale copilului
nevztor vor avea loc mult mai lent si se vor cristaliza mai greu.
Dintr-o optic gresit a celor din jurul copilului nevztor i se pun
la ndemn prea putine obiecte (jucrii) pentru a le manipula si de multe
ori, acest lucru se Iace destul de trziu. Consecinta acestui Iapt este o
stagnare si o cantonare a copilului nevztor n primul an de viat ntr-un
regim motric Ioarte slab. Acesta mreste si mai mult decalajul motric
dintre un copil vztor si unul deIicient vizual. Dup primele 3-4 luni de
viat, copiii n general maniIest o stare de agitatie arunci cnd se
ntrerupe contactul cu o jucrie prin ndeprtarea ei (cdere, aruncare,
scpare). La copilul nevztor acest comportament apare mult mai des,
ntruct jucria este gsit adesea Ioarte greu, datorit explorrii ,haotice"
a spatiului din jurul su.
Motricitatea copilului nevztor va intra ntr-o perioad mai activ
o dat cu aparitia 5atru5ediei Minile mpreun cu picioarele vor realiza
deplasarea si vor avea un rol mai ales n investigarea unor spatii din ce n
ce mai mari. Miscrile vor deveni mai ample si mai numeroase, copilul va
75
pipi, va lovi, va mirosi obiectele din jurul su si, treptat, va ncepe s le
recunoasc pe unele dintre ele.
Se pare c patrupedia, la copilul nevztor, se prelungeste mai mult
dect la copilul vztor. Ridicarea la pozitia vertical la nevztori se Iace
dup 13-14 luni si, uneori, chiar mai trziu. Copilul nevztor va psi
tinndu-se de obiecte ca si copiii vztori, desprinderea de acestea
Icndu-se, n general, mai greu la copilul nevztor. Acesta, aIlat n
pozitie biped si n mers, si va cuta mai ndelung echilibrul si, n multe
cazuri, din cauza ciocnirii de anumite obiecte n timpul mersului sau
alergatului pe vrIuri, va traversa stagnri sau ,amnri" pe diIerite
perioade de timp ale exercitiilor de mers, ntruct se instaleaz inhibitia
sau teama Iat de un eveniment neplcut. O situatie mai aparte prezint
dezvoltarea verbo-motorie n aceast privint, comparativ cu copilul
vztor, se pare c nu exist diIerente semniIicative. Gnguritul,
lalatiunea si apoi primele cuvinte sunt rostite cam n aceeasi perioad,
existnd si ntre nevztori copii care pronunt primele cuvinte nainte de
un an, chiar in jurul vrstei de 10 luni.
Din relatrile unor mame care au crescut copii nevztori, acestia
simt nevoia acut de a li se vorbi. Gsim c este normal acest lucru avnd
n vedere c analizatorul auditiv n aceast perioad este dominant la
nevztori. Cu ct canalul aIectiv care ia nastere ntre mam si copil va Ii
mai bine ntretinut de mam, cu att evolutia vietii psihice a copilului
nevztor n primul an de viat se va realiza n conditii mai bune.
n perioada prescolar, evolutia motricitatii la copilul nevztor
poate Ii mai rapid sau mai lent, se poate solda cu achizitii mai
numeroase, n Iunctie de atitudinea celor din jurul lui. n aceast perioad,
dar mai ales n perioada prescolar, treptat se organizeaz si devine tot
mai activ com5lexul tactil-kinestezic Explorarea tactil se ordoneaz si
se organizeaz Iurniznd tot mai multe inIormatii despre obiecte. ncepe
organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienta nevztorului.
Si pentru nevztori, vrsta prescolar este sensibil la miscare.
Este Ioarte important dac n Iamilia copilului nevztor mai exist si alti
Irati, sau nu, si dac Iratii sunt valizi sau prezint deIiciente. S-a constatat
c n Iamiliile cu un singur copil, si acela nevztor, evolutia
psihomotricittii pn la perioada scolar este deosebit de lent, numrul
de cunostinte motrice achizitionate este extrem de redus, se Iormeaz
Ioarte putine deprinderi si de cele mai multe ori, deIectuoase, adesea apar
76
si se maniIest ticuri si miscri haotice, dezordonate, Ir valoare
adaptativ. Se consider ns c acestea au la baz nevoia copilului de
miscare. In Iamiliile n care nevztorul nu este singurul copil, acesta
avnd si Irati mai mici, evolutia psihomotricittii copilului nevztor este
net superioar Iat de situatia descris mai sus. Acest copil va Ii antrenat
n miscare, se va deplasa mai mult nsotit, dar o va Iace si singur, din ce n
ce mai bine si mai mult, si va nsusi mult mai multe deprinderi si, la
intrarea n scoal, va avea o vrst motorie apropiat de cea a copilului cu
vedere. Corectiile, uneori dure, aduse n general de Irati modului de
executie a unor miscri vor avea n Iinal eIecte beneIice.
Parte din experienta motric social este nsusit si utilizat de
copilul vztor prin imitatie. Copilul nevztor, care poate imita cu
usurint numai ceea ce percepe auditiv, are un nivel motor mai sczut,
chiar si n perioada scolar si o serie de miscri si de deprinderi
insuIicient sistematizate din cauz c este obligat de mai multe ori s
,reIac" si s asimileze experienta motric pe care copilul vztor o
,prinde" mult mai repede si poate mai bine prin ,imitarea" ei n urma
vizualizrii schemei motrice.
O alt particularitate a psihomotricittii nevztorului const n
Iaptul c schema cor5oral se realizeaz mai trziu si mai greoi dect la
copilul vztor. Schema corporal este o sintez psihic ntre constiinta
corporalittii si experienta subiectiv a copilului, reprezentnd o
contractie temporospatial.
Schema corporal este ,o repre:entare cvasicontient a diferi-
telor prti ale corpului, organi:at, integrat Lntr-o imagine global.
$inte:a prtilor propriului corp se formea: treptat Ln copilrie cu
afutorul unor mecanisme plurisen:oriale, prin asocierea repetat a
impulsurilor interoceptive, proprioceptive si exteroceptive ".
Initial schema corporal la nevztori este mai labil si pot
interveni o serie de dezorganizri, dar treptat ea se ncheag ntr-un
construct solid, care ndeplineste un rol important n Iormarea imaginii-
program a actiunii si n asigurarea preciziei si corectitudinii actiunii
motrice.
Psihomotricitatea detine un loc aparte n orientarea s5a(ial la
nevztori. Capacitatea de orientare n spatiu este destul de strns legat
de experienta individual de orientare, cu nivelul de reprezentri etc. n
activitatea de orientare, subsistemul proprioceptiv-kinestezic Iurnizeaz
77
permanent inIormatii despre postura si echilibrul corpului, iar cel
kinestezic inIormeaz despre ansamblul miscrilor care se eIectueaz n
timpul deplasrii. Posibilitatea de a se orienta mai bine n spatiu a
nevztorului este conditionat de deplasarea sa ct mai timpurie Ir
nsotitor.
Copilul nevztor trebuie antrenat nu numai n cunoasterea si
reprezentarea spatiului parcurs, dar si n dezvoltarea si utilizarea asa
numitului simt al obstacolelor, care const n capacitatea de a sesiza un
obstacol n drumul de la o anumit distant (nu mai mare de 1-2 m.).
Aceast sensibilitate deosebit este asigurat de pielea obrajilor si a Ietei,
dar credem c este ntr-o strns interactiune cu analizatorul pro-
prioceptiv-kinestezic si cu cel acustico-vestibular.
Pe parcursul scolarizrii, la elevii nevztori, mai mult dect la cei
vztori, alterneaz perioade de activism n miscare cu intervale n care
tinde s se instaleze un inactivism cu consecinte neIavorabile asupra
maniIestrilor psihomotrice.
Aceste tendinte trebuie sesizate si corectate prin antrenare n
diverse activitti cu caracter motric ale acestor elevi.
n perioada scolar, complexul tactil proprioceptiv-kinestezic, Iiind
serios exersat n activitatea de scris-citit (ca si sport, lucru manual), va
reprezenta o surs a optimizrii unor parametri cum sunt: coordonarea,
precizia, rapiditatea Iortei.
In antrenarea mobilit(ii yi n nv(area yi consolidarea
gesturilor de ctre co5iii nevztori sunt utile urmtoarele idei cu Iort
explicativ, propuse de J.Pailhous:
a) la baza oricrui gest se aIl o schem motorie, altIel am avea o
simpl miscare;
b) o schem motorie este o regul care se aplic propriettilor
organismului;
c) rolul schemei motorii n producerea gestului este mai mult sau
mai putin important (mergnd, de exemplu, de la o simpl orientare a
corpului pn la invarianti spatio-temporali, cum sunt cei din gesturile
graIice implicate n scriere);
d) schema motorie trebuie s Iie speciIicat n parametrii ei
(schema de asimilare - J. Piaget, sistem focal - Van Galen, 180);
e) aceast speciIicare si speciIicitatea parametrilor nu este n
general suIicient pentru a produce gestul, ci numai structura sa;
78
I) speciIicitatea non-schematic a unui gest particular necesit
utilizarea reaIerentatiilor pentru controlul gestului, ceea ce implic o
oarecare durat;
g) reaIerentatiile intervin att n controlul derulrii programului
motor (al schemei motorii), ct si n controlul gestului.
Trsturile cele mai generale ale abilittilor sau ale rutinelor
motorii sunt: viteza de executie, stabilitatea programelor motorii, extrema
organizare a conduitei motorii, automatismul si modul de control.
Organizarea conduitei motorii se caracterizeaz prin Iaptul c n cadrul ei
este diIicil, dup ce s-a automatizat, s se disting net unittile elementare
de cele n care sunt integrate n raport cu un anumit scop.
In privinta modului de control, 5redomin controlul interoce5tiv
asupra celui exteroce5tiv Achizitia lanturilor operatorii-executive sau ale
abilittilor motorii implic, cel putin n primele Iaze de nvtare, o
interventie dens a proceselor cognitive. Dar aceste Iaze corespund mai
mult stabilirii 5roiectului ac(iunii motorii dect controlului ac(iunii n
nvtarea si n controlul actiunii motorii sau a gestului, A. J. Adams
(172) pune accentul pe aferenta(iile 5ro5rio si exteroce5tive Aceste
reaIerentatii - consecinte senzoriale ale producerii gestului - sunt
comparate cu o memorie de reaIerentatie (traseele perceptive
corespunztoare gestului dorit). A. J. Adams postuleaz rolul memoriei n
alegerea directiei gestului. La nevztori, rolul memoriei kinestezice este
deosebit de mare n sIera mobilittii si a actiunilor motorii.
Programele si schemele motorii, alturi de alte variabile psihice
(cognitive, psihomotorii, aIective si perceptive), sunt implicate n
orientarea yi mobilitatea nevztorilor n mediul nconjurtor.
Toate aceste caracteristici ale psihomotricittii nevztorul ui pun
n evident necesitatea unor exercitii speciale a cror ,predare" implic
munca n echip: psihopedagog, proIesor de educatie Iizic, printi.
ProIesorul si elevul trebuie s lucreze mpreun, pentru a mri ncrederea
n sine a elevului, ct si pentru a-si mbuntti imaginea despre el nsusi.
Se impune motivarea elevului, astIel nct s-1 Iac s aib dorinta s se
deplaseze n mod independent, s cstige mai mult control asupra
mediului nconjurtor. Deprinderile si experienta dobndit prin aceste
msuri de interventie n sIera motricitatii l ajut pe copilul si pe tnrul
nevztor n maturizarea si dezvoltarea sa.
7
DeIicientii de vedere sunt considerati ca ,oameni ai ordinii",
datorit Iaptului c apare necesitatea asezrii si pstrrii obiectelor n
locuri bine delimitate pentru a putea Ii usor gsite. Ei sunt, totodat,
disciplinati si maniIest un autocontrol Iat de comportamentele proprii n
vederea realizrii unei corelri ct mai adecvate cu cei din jur.
n Romnia, deIicientii de vedere sunt educati si scolarizati n
unitti speciale, sunt pregtiti n scoli proIesionale si licee si pot urma o
institutie de nvtmnt superior la Iel ca si o persoan valid. Rezultatele
obtinute sunt ediIicatoare pentru Iormarea personalittii si integrarea
social-proIesional a deIicientilor.
2. 4. Recu5erarea deficien(ei de vedere
n recu5erarea 5ersoanelor cu amblio5ie se actioneaz, n
primul rnd, asupra ocrotirii vederii restante, prin limitarea activittii
vizuale si evitarea conditiilor de lucru care ar putea duna. Conservarea
vederii presupune utilizarea ei n conditii optime si de aceea un obiectiv
important n recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-1 nvta pe
elev s-si Ioloseasc posibilittile vizuale si de a-i dezvolta capacitatea de
a percepe activ si sistematic.
Consecintele secundare pe plan aIectiv, relational si atitudinal
impun ca obiectiv de maxim important cultivarea ncrederii copilului
slab dezvoltat n sine, n posibilitatea de a nvta, de a-si cuceri un loc n
viat, dar nivelul de aspiratii trebuie s Iie pe msura Iortelor sale; ca
obiectiv se va urmri nlturarea strilor inhibitorii si a sentimentului de
inIerioritate provocate de insuccese, ncrederea n sine Iiind conditionat
de buna integrare n colectivul de copii, de stimularea unor motivatii de
valoare social.
Nu este posibil o restabilire Iunctional a modiIicrilor organice
n acest caz si se actioneaz deci asupra ameliorrii segmentului cortical
al analizatorului, care nu este modiIicat sub aspect organic; ameliorarea
se va Iace prin dezvoltarea Iunctiilor vizuale superioare, prin sporirea
atentiei vizuale, a memoriei vizuale, a rolului gndirii, al imaginatiei etc.
n scolile pentru ambliopi se actioneaz n vederea perIectionrii
Iunctiei vizuale, realizat printr-o antrenare progresiv, gradat.
Recuperarea se individualizeaz n Iunctie de caz pentru a stabili
un echilibru rational al mecanismelor compensatorii, Icnd ca anumite
u ;;,, ),;, W:-u:,,, H )Hi
mecanisme s devin dominante si Irnnd actiunea altora inutile sau
duntoare.
Procesul de nvtmnt completeaz si precizeaz pentru elevul
ambliop multe aspecte ale realittii nconjurtoare la care vederea slab
nu i-a permis s ajung singur; i dezvluie aspecte ale vietii sociale, ale
activittii umane prin care i contureaz si orizonturile realizrii lui
viitoare. Se Iormeaz astIel deprinderile de munc intelectual, dar se
urmreste si incitarea curiozittii intelectuale, descoperiri tcute prin Iorte
proprii, ncrederea n sine de a eIectua) activitti care i se preau
imposibile.
Lipsa unei experiente vizuale, a unui bagaj inIormational care s
ajute perceptia vizual, lipsa deprinderilor de investigare, graba si
neatentia, lipsa diIerentierilor vizuale, capacitatea mic a interpretrilor,
obisnuinta perceperii prin alte modalitti senzoriale, nencrederea n
propriile posibilitti vizuale sunt explicatii ale unei eIiciente vizuale mici
mai mult dect impune leziunea ocular; un antrenament rational al
Iunctiei vizuale ar putea nltura, n parte, aceste piedici.
Dac ambliopii ar Ii instruiti la Iel ca si orbii, nseamn c vederea
neexercitat nu s-ar pstra, ci ar scdea. J. Jones lansa ideea conIorm
creia ,rareori utilizarea vederii este duntoare" ci, dimpotriv, utilizarea
vederii sporeste eIicienta vizual, iar inactivitatea diminueaz capacitatea
vizual.
Utilizarea vederii este beneIic, dar nu trebuie s se ajung la
excese; de aceea, Pierre Oleron scria c ,principiul cluzitor n educatie
este a nu ntreprinde nimic care s produc vreo oboseal", dar el mai
aduga: ,cu un copil ale crui posibilitti de vedere sunt stabilizate,
atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justiIic
deloc. Cu conditia examinrilor periodice ale medicului oItalmolog,
examinri care vor depista eventualele deteriorri, utilizarea acestor
posibilitti este, din contr, prima grij a proIesorului". Deci, se aIirm
necesitatea ca posibilittile vizuale s Iie mobilizate pentru a le mentine si
a le dezvolta.
Trebuie s se asigure o educatie vizual sistematic pentru a
asigura caracterul progresiv al exercitrii vederii, s se nlture
obstacolele de care copilul nu este constient, s se previn supra-
solicitarea, dar si supraprotectia vizual, s se mpiedice si s se nlture
inhibarea activittii vizuale spre care sunt predispusi unii copii ambliopi.

Recuperarea nu se poate desvrsi numai prin exercitarea ei n
procesul de nvtmnt, ci ea trebuie Icut permanent n Iunctie de
gradul de handicap al Iiecrui copil; deci, educatia trebuie Icut
individual.
Functia vizual se dezvolt ontogenetic, pe baza posibilittilor
speciIice organismului uman si a activittii copilului, care oIer
Iotostimulrile necesare acestei dezvoltri, mpreun cu celelalte
modalitti senzoriale. Copilul nvat treptat s vad, perIectionndu-si
treptat vederea, acumulnd un urias Iond de reIlexe conditionate pe
Iondul celor neconditionate existente; are loc o diIerentiere ct mai Iin a
excitantilor, vederea cptnd rol conductor n recunoasterea Iormelor,
mrimilor, n aprecierea distantelor.
Procesul se continu si n scoal, existnd numeroase studii
psihologice care au artat cresterea unor indici ai vederii prin realizarea
de exercitii gradate, n conditiile vederii normale.
In recuperarea nev:torilor trebuie s se urmreasc: Iormarea si
dezvoltarea deprinderilor de a se autongriji, de a percepe mediul ambiant,
de a se orienta n spatiu si timp (prin stimularea si dezvoltarea simturilor
existente - auz, tact, miros si prin Iolosirea de repere si mijloace auxiliare
- ex. numr de pasi, vibratii, ritm biologic, baston etc), nvtarea scris-
cititului speciIic (alIabet Braille), abilitarea deIicientilor de vedere de a
putea realiza o meserie adecvat handicapului existent, n vederea
integrrii lor sociale.
REZUMAT
Deficienta de vedere este o deIicient de tip senzorial si const n
diminuarea n grade diIerite (pn la pierderea total) a acuittii vizuale.
Handicap vizual nseamn, asadar, scderea acuittii vizuale la unul sau
la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vietii intrauterine
pn la moarte. Handicapul vizual apare, asadar, din cauza insuIicientei
Iunctionri (sau chiar a eliminrii) a analizatorului vizual. DeIicienta de
vedere se poate clasiIica n Iunctie de mai multe criterii: gradul
(gravitatea) defectului vi:ual (deIicienta vizual prezint de la pierderea
total a capacittii vizuale si pn la ambliopie diIerite grade, astIel nct
ntre cecitatea absolut si ambliopie mai exist - dup un termen introdus
de Truc - si o ,cecitate relativ"; cecitatea - orbirea reprezint asadar un
82
handicap major sau total de vedere, presupunnd lipsa complet a
vzului), momentul instalrii defectului vi:ual (deosebim astIel defecte
congenitale, defecte survenite n copilria timpurie, la vrsta antescolar,
prescolar, scolar si defecte tardive). Orbii congenitali sunt complet
lipsiti de reprezentri vizuale, iar la orbii cu deIect vizual survenit -
tinndu-se cont de timpul care a trecut de la aparitia deIectului pn la
vrsta actual - se pstreaz o serie de imagini vizuale care pot avea o
inIluent nsemnat asupra particularittilor psihologice individuale.
Exist si dou tipuri speciale de cecitate: cecitatea isteric si agnozia
vizual. In cazul cecit(ii isterice, din punct de vedere Iiziologic si
anatomic, analizatorul vizual nu prezint nici o disIunctie, dar din punct
de vedere psihic subiectul reIuz inconstient s vad (de ex. un
traumatism/soc emotional n care inIormatia vizual a jucat un rol major-
subiectul si-a vzut sotia n Ilcri n propria cas arznd, Ir a o putea
salva). Agnozia vizual este Ienomenul aIlat la polul opus, din punct de
vedere Iiziologic si anatomic analizatorul vizual Iiind evident aIectat, ns
subiectul vrea/crede c vede. Exist si criteriul etiologiei cecittii si
ambliopiei, n Iunctie de care deosebim attea categorii de deIicienti
vizual cte cauze pot provoca deIecte vizuale. Cauzele cecittii si ale
ambliopiei nu pot Ii studiate separat, aceleasi aIectiuni oculare putnd
provoca leziuni si modiIicri de diIerite grade ale analizatorului vizual.
Nu se poate vorbi n general despre cauzele deIicientelor vizuale, n
aceast privint existnd diIerente destul de pronuntate de la o epoc la
alta, de la o regiune geograIic a lumii la alta. n plus se poate discuta
despre cauzele cecittii si ale ambliopiei si n Iunctie de perioada de
vrst n care se maniIest cu preponderent (cauze ale cecittii
congenitale dobndite n copilrie, tardiv sau numai la btrnete). Cele
mai importante cauze sunt: aIectiunile analizatorului vizual, aIectiuni
organice generale care pot determina deIicienta vizual, traumatismele
oculare etc.
In ce priveste particularittile deficientului vi:ual se constat o
schimbare a expresiei Ietei, care' se datoreaz lipsei Iunctiei expresive a
ochilor, o dezvoltare Iizic ntrziat (W. Dabe vorbind despre o
rmnere n urm n medie de 2 ani), atitudini deIiciente globale (mai
Irecvente sunt: atitudini globale rigide, atitudini ciIotice si musculatura
insuIicient dezvoltat).
83
Din cauza activittii motrice reduse si a deIicientelor n dezvoltarea
somatic, apar si tulburri la nivelul sistemelor circulator si respirator,
respiratia Iiind superIicial, lipsit de amplitudine. Un aspect special al
acestor particularitti l constituie manierismele, ticurile sau maniIestrile
motrice negative. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme
speciIice deIicientilor vizual, denumite de literatura anglo-saxon:
blindisme. O alt particularitate a psihomotricittii nevztorului const n
Iaptul c schema corporal se realizeaz mai trziu si mai greoi dect la
copilul vztor.
n recu5erarea persoanelor cu ambliopie se actioneaz, n primul
rnd, asupra ocrotirii vederii restante, prin limitarea activittii vizuale si
evitarea conditiilor de lucru care ar putea duna. Conservarea vederii
presupune utilizarea ei n conditii optime si de aceea un obiectiv
important n recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-1 nvta pe
elev s-si Ioloseasc posibilittile vizuale si de a-i dezvolta capacitatea de
a percepe activ si sistematic. Recuperarea se individuali:ea: Ln functie
de ca: pentru a stabili un echilibru rational al mecanismelor
compensatorii, Icnd ca anumite mecanisme s devin dominante si
Irnnd actiunea altora inutile sau duntoare. Recuperarea nu se poate
desvrsi numai prin exercitarea ei n procesul de nvtmnt, ci ea
trebuie Icut permanent n Iunctie de gradul de handicap al Iiecrui
copil. Deci, educatia trebuie Icut individual.
CONCEPTE-CHEIE
Deficient de vedere deIicient de tip senzorial si const n
diminuarea n grade diIerite (pn la pierderea total) a acuittii vizuale.
Handicap vizual nseamn, asadar, scderea acuittii vizuale la unul sau
la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vietii intrauterine
pn la moarte.
Acuitate vi:ual Iacultatea regiunii musculare a retinei de a
percepe obiecte de dimensiuni mici. Limita inIerioar la care un obiect
poate Ii perceput constituie minimum perceptibile. Capacitatea de
separare a dou imagini izolate pe retin constituie minimum separabile.
Determinarea acuittii vizuale se Iace cu ajutorul optotipilor (tabele
optometrice). Tabelele optometrice sunt Iormate din rnduri de litere,
ciIre, semne sau imagini de mrime descrescnd, veriIicate statistic.
84
Lng Iiecare rnd este speciIicat distanta de la care dimensiunile
respective pot Ii percepute de un ochi emetrop (normal). Examinarea se
Iace de la o distant Iix de 5 metri, separat pentru Iiecare ochi. Rezultatul
(acuitatea vizual) se calculeaz dup Iormula vd/D, la care numrtorul
(d) este egal cu distanta examinrii (5 m.), iar numitorul (D) reprezint
distanta citirii rndului respectiv de ctre un ochi emetrop. ClasiIicarea
deIicientilor vizuali n Iunctie de acuitatea vizual este redat n tabelul
urmtor:


Gradul deIectului
vizual
Acuitatea vizual exprimat n: Locul de
scolarizare

Frac(ii
ordinale
Frac(ii
zecimale
!rocen-
te

/
Cecitate total 0-1/200 0-0.005 0-0.5 $coala de
orbi
Cecitate 5ractic 1/200-1/50 0.005-0.02 0.5-2
Amblio5ie grav 1/50-1/20 0.02-0.05 2-5
Amblio5ie 1/20-1/5 0.05-0.2 5-20
$coala de
amblio5i
Cecitatea(orbirea) un handicap major (total) de vedere,
presupunnd lipsa complet a vzului. Exist orbire congenital (din
nastere) si orbire dobndit (din diIerite cauze).Un tip aparte de cecitate
este cecitatea isteric, cnd, din punct de vedere Iiziologic si anatomic,
analizatorul vizual nu prezint nici o disIunctie, dar din punct de vedere
psihic subiectul reIuz inconstient s vad (de ex.un traumatism/soc
emotional n care inIormatia vizual a jucat un rol major - subiectul si-a
vzut sotia n Ilcri n propria cas arznd, Ir a o putea salva).
Fenomenul aIlat la polul opus este agno:ia vi:ual, caz n care, din punct
de vedere Iiziologic si anatomic, analizatorul vizual este evident aIectat,
ns subiectul vrea /crede c vede.
Agno:ia incapacitatea individului de a recunoaste obiecte
uzuale, n poIida pstrrii intacte a organelor de simt si a unei inteligente
normale. Agno:ia vi:ual (cecitatea psihic) este consecinta distrugerii

85
(bilaterale) a zonelor de proiectie a cilor vizuale la nivelul lobului
occipital.
Miopia un exces de reIractie, care tulbur perceptia la distant
a individului (nu vede bine la distant). Imaginea optic a obiectului se
Iormeaz nu pe ecranul retinian, ci naintea lui, Iiind neclar. Miopul
tinde s se apropie de obiect sau s apropie obiectul de ochi ca s-1 poat
vedea mai clar.
Hipermetropia o reIractie insuIicient, drept urmare imaginea
obiectului este neclar si se Iormeaz n spatele retinei subiectului. Acesta
are, asadar, diIicultti n a percepe obiectele din apropiere si pentru a le
depsi tinde s le ndeprteze de ochi.
EXTENSII TERETICE
!articularit(i ale ex5lorrii vizuale n cazuri 5atologice
(boli neurologice, boli 5sihice, deficien(e mintale)
In multe cazuri de agno:ii exist tulburri de comportament
oculomotor. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaste
obiecte uzuale, n poIida pstrrii intacte a organelor de simt si a unei
inteligente normale. A. R. Luria, L. A. larbus (anii '60) au artat c n
agno:ia vi:ual se ntlnesc tulburri ale oculomotricittii, miscrile
oculare voluntare Iiind modiIicate Iat de normal atunci cnd bolnavul
ncearc s recunoasc un obiect cu privirea. Miscrile oculare n acest
caz sunt haotice, extrem de numeroase, neeconomice, cu multe zone
de Iixare a privirii care se suprapun. In alexia agno:ic sau n agno:ia de
simultaneitate exist tulburri ale oculomotricittii, cnd, desi elementele
componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat, n sine, ele
nu pot Ii grupate de ctre individ ntr-un tot, n imaginea unitar a
obiectului respectiv. Un caz particular n care perturbarea oculomotric
intervine n prim plan este sindromul alint - 10 (parali:ia psihic a
privirii), caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii
vizuali periIerici, reIlexul de Iixare a privirii Iiind perturbat (bolnavul
neputnd s-si desprind privirea de la un obiect la care s-a Iixat).
Paraliziile cerebrale sunt nsotite Irecvent de tulburri ale mersului, ale
organizrii oculomotricittii. In domeniul psihiatriei s-a ncercat relevarea
particularittilor explorrii vizuale n cazul bolnavilor psihici. n urma
unor cercetri (S. Tasiak, W. Thomas - 170) s-a constatat c cei cu boli
86
psihice evit s exploreze vizual IotograIiile de oameni, ndeosebi Iata
acestora, Iiind mai interesati de explorarea vizual a pozelor cu animale, cu
obiecte etc. Sunt studii (R. Osaka, J.R. Davies) care arat c si n cazul
deficientilor mintal apar tulburri ale miscrilor oculare, precizia si
eIicacitatea miscrilor de urmrire vizual si a miscrilor sacadate
exploratorii tind s creasc o dat cu vrsta mintal a individului deIicient si
nu cu vrsta sa cronologic.
NTRERI RECA!ITULATIVE
1. Caracterizati prin comparatie ambliopia si cecitatea.
2. Particularittile psihice ale deIicientului de vedere.
X Cum s-ar putea realiza un demers recuperator n cazul unui orb
congenital?
ILIRAFIE
1. DAMASCHIN D., Defectologia. Teoria i practica compensatiei.
Nev:tori, ambliopi, orbi-surdomuti, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 173.
2. DAMASCHIN D., Mifloace tehnice modeme de compensare a
deficientelor sen:oriale. Analele Universittii Bucuresti, 165.
3. LAROUSSE, Dictionar de psihiatrie i psihopatologie clinic, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 18.
4. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
5. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
6. PUNESCU C, Copilul deficient. Cunoaterea i educarea lui, Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 183.
7. PREDA V., Explorarea vi:ual - Cercetri fundamentale i aplicative,
Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 188.
8. ROZOREA A., Deficienta de vedere - o perspectiv psihosocial i
psihoterapeutic, Ed. ProHumanitate, 18.
. SIMA I., Psihopedagogie special - studii i cercetri, voi. I, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
10. STRCHINARU I., Psihopedagogie special, voi. I, Ed. Trinitas, lasi,
14.
11. SCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 17.
12. STEFAN M., Educarea copiilor cu vedere slab. Ambliopi, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 181.
87
88

13. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
14. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
15. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
16. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
togopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
17. VRSMAS T., DAUNT P., MUSU L, Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 16.
18. WEIHS TH., $-i afutm, /w6/W-/', Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.


3. DEFICIENTA DE AUZ
3 Caracterizarea general a handica5ului de auz
Oamenii au cinci simturi cu ajutorul crora experimenteaz lumea
nconjurtoare, simturile Iiind uneltele cu care nvtm si comunicm.
Cnd se naste, copilul are mintea deschis si pregtit pentru receptio-
narea inIormatiilor prin toate aceste simturi. Cu ct inIormatiile primite
sunt mai numeroase, cu att copilul va putea ntelege lumea nconju-
rtoare si se va integra mai bine n societate.
Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii si a limbajului n
general. De aceea este Ioarte important ca pierderea de auz s Iie
descoperit ct mai devreme cu putint, ntruct o ntrziere n
dezvoltarea vorbirii si a limbajului poate Ii evitat dac exist o
ampliIicare suIicient a sunetelor.
Handicapul de auz apartine unei categorii mai ample de handi-
capuri - cele sen:oriale (din care Iace parte si deIicienta de vedere) si
repre:int diminuarea sau pierderea total sau partial a au:ului. Prin
instalarea unui deIicit auditiv, activitatea si relatiile individului cu lumea
nconjurtoare sunt puternic perturbate. Atunci cnd handicapul de auz
exist de la nastere sau cnd apare de timpuriu (mica copilrie),
diIiculttile n nsusirea limbajului de ctre copil sunt majore - vorbim
despre Ienomenul muteniei care nsoteste pierderea total a auzului. In
cazul n care degradarea auzului se produce dup achizitia structurilor
verbale si nu se intervine n sens recuperator, se instaleaz un proces de
involutie la nivelul ntregii activitti psihice.
Putem spune c, n timp ce pierderea auzului naintea vrstei de 2-3
ani are drept consecint mutitatea (copilul devenind surdomut), disparitia
simtului auditiv la ctiva ani dup nsusirea limbajului de ctre copil
determin diIicultti n mentinerea nivelului atins, chiar regresii n plan
8
verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensittii vocii sau al
exprimrii gramaticale).
EIectele deIicientei de auz sunt diIerite deci n Iunctie de vrsta la
care a aprut handicapul auditiv, de particularittile psihice ale indivi-
dului, de mediul n care trieste acesta, de atitudinea celor din jur etc.
O ureche cu acuitate normal poate s suplineasc surditatea
celeilalte. Din punct de vedere statistic, unul din zece oameni suIer, ntr-o
msur mai mare sau mai mic, de tulburri ale auzului.
Este Ioarte diIicil de a deIini dezvoltarea normal atunci cnd este
vorba despre oameni. Fiecare individ se dezvolt n Ielul sau n ritmul
su. Putem vorbi de repere generale n dezvoltarea auzului, desi este mai
important de notat care este progresul natural al copilului prin diIeritele
stadii de dezvoltare dect s ne concentrm pe atingerea unui reper
speciIic pentru o vrst speciIic.
Fetusul uman posed un auz rudimentar nc din a 20-a sptmn
de sarcin. Acest auz se va dezvolta si maturiza pe tot timpul sarcinii.
Ftul este apt s aud sunete din exterior, desi aude mult mai bine
sunetele de Irecvent joas dect sunetele de Irecvent nalt. ntre 0-4
luni copilul tresare la sunete bruste si puternice si ndreapt privirea sau
capul spre sursa sonor. ntre 3-6 luni devine interesat de diIerite sunete.
Experimenteaz auzul producnd sunete, aparent recunoscnd vocile
Iamiliare. La 6-12 luni gngureste si ncepe s nteleag cuvinte simple
cum ar Ii ,mama" si ,pa", Iiind n stare s execute comenzi simple. ntre
12-18 luni gnguritul ncepe s se transIorme n cuvinte, copilul putnd
Iolosi n jur de 20 de cuvinte si ntelegnd circa 50. La 2 ani poate vorbi
n propozitii simple Iolosind un vocabular de aproximativ 200-300 de
cuvinte. i place s i se citeasc si poate identiIica si numi lucruri
observate n imagini, pentru ca la 3-4 ani s Ioloseasc cuvinte si
propozitii pentru a-si exprima propriile nevoi, ntrebri si sentimente.
Vocabularul, pronuntia si ntelegerea cuvintelor se mbunttesc vizibil n
aceast perioad.
Atunci cnd exist o leziune la oricare dintre prtile componente ale
analizatorului auditiv, abilittile auditive ale copilului pot Ii compromise.
Numai cteva aIectiuni ale sistemului auditiv pot Ii tratate cu
medicamente sau chirurgical, n timp ce majoritatea pot Ii remediate cu
ajutorul unei proteze auditive.
90
Anumiti Iactori pot inIluenta impactul pe care l are pierderea de
auz asupra dezvoltrii copilului. Un copil care s-a nscut cu o pierdere de
auz prezint o mai mare ntrziere n dezvoltarea vorbirii si a limbajului
dect un copil al crui auz a Iost aIectat dup nsusirea limbajului. De
asemenea gradul pierderii de auz are o important Ioarte mare. Cu ct
pierderea de auz este mai mare, cu att dezvoltarea vorbirii si a limbajului
va Ii mai aIectat.
Este Ioarte important Iaptul ca pierderea de auz s Iie diagnosticat
si tratat ct mai devreme posibil. Exist date clare care arat c un copil
cu o pierdere de auz si poate dezvolta vorbirea si limbajul similar unui
copil cu auz normal, dac este protezat nainte de a mplini vrsta de 6
luni.
3.2. Clasificarea yi etiologia handica5urilor de auz
Handicapul de auz se poate maniIesta n anumite Iorme sau grade
care presupun deteriorri partiale sau totale ale simtului auditiv.
ClasiIicarea tipurilor de deIicient de auz se realizeaz n Iunctie de
mai multe criterii:
a. Dup gradul (gravitatea) deficitului de au: identiIicm:
hi5oacuzia (diminuarea /degradarea auzului ntre 0-0 dB) si surditatea
sau cofoza (pierderea total a auzului - peste 0 dB). Hipoacuzia poate
avea, la rndul ei, grade diIerite de gravitate: hipoacuzie usoar (pierdere
de auz de 0-30 dB ), hipoacuzie medie (ntre 30-60 dB ) si hipoacuzie
sever sau proIund (ntre 60- 0 dB ).
Handica5ul de auz 5ar(ial (hi5oacuzia) aIecteaz aproximativ
1 din populatie (persoanele cu o astIel de deIicient Iiind denumite n
popor , tari de ureche"), Iiind un serios handicap n viata de zi cu zi a
individului, att n planul scolarizrii, al exercitrii proIesiei, ct si al
relationalii cu ceilalti oameni.
Termenul ,pierdere de auz" sau ,hipoacuzie" nu implic surditate
total (coIoza). O persoan surd (coIotic) este incapabil de a procesa
sau auzi sunete cu sau Ir un aparat auditiv, n timp ce majoritatea
hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes Iolosind un aparat de auz.
$emnele hipoacu:iei
Copiii cu o pierdere de auz adesea nvat s compenseze acest
neajuns Iiind mult mai atenti la inIormatiile pe care le primesc pe alte ci,

cum ar Ii schimbarea intensittii luminii la nchiderea sau deschiderea
unei usi, vibratiile podelei si miscrile aerului. De aceea, rspunsurile lor
pot prea normale Icnd ca pierderea de auz s Iie diIicil de depistat.
Testarea auzului la copiii nou nscuti, prin programul de screening
al auzului, este cea mai bun cale de a detecta pierderea de auz nc de la
nastere. Atunci cnd nu exist program de screening, adesea printii sunt
cei care ncep s suspecteze o pierdere de auz.
Exist o serie de maniIestri care apar n comportamentul copilului
care ar putea s indice dac exist la acesta probleme de auz. Fiecare
copil se dezvolt ntr-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste
semne nu poate indica sigur dac exist o problem, dar Iiecare indic
pierderea unei importante inIormatii auditive de ctre copil.
$emnele pierderii de au:.
Nu tresare la sunete puternice.
Nu poate localiza sursa sonor, de exemplu ntoarce capul n
directia opus zgomotului. Copiii cu un auz normal de obicei ncearc s
ntoarc capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vrsta de cinci
luni.
n general este nevoie de o ampliIicare a sunetelor atunci cnd:
copilul st prea aproape de televizor, d volumul Ioarte mare, n mod
Irecvent ntreab ,ce?" atunci cnd i se vorbeste sau nu rspunde atunci
cnd este chemat.
Dac si atinge Irecvent urechile sau trage de ele, putem bnui c
le simte nIundate sau c exist o inIectie la nivelul acestora.
ncetarea sau modiIicarea gnguritului (acesta devenind mai
strident, semnnd cu un tipt) n jurul vrstei de 6-8 luni.
Lipsa rspunsului normal la sunete (de exemplu, nu rspunde la
rostirea propriului nume dup vrsta de 6 luni).
Dac gnguritul nu evolueaz ctre sunete ale vorbirii care pot Ii
recunoscute sau cuvinte atunci cnd copilul se apropie de vrsta de 2 ani.
Lipsa rspunsului la comenzi simple cum ar Ii ,adu mingea lui
tticu" atunci cnd are vrsta de aproape un an (mai putin atunci cnd
comanda este nsotit de gestic).
Fuge de contactul cu alti copii sau devine agresiv. Aceasta indic
Irustrare cauzat de lipsa de ntelegere ca urmare a pierderii de auz.
92
Frecvent nu ntelege o adresare direct.
Handica5ul de auz total (surditatea sau cofoza) const n
slbirea/pierderea mai mult sau mai putin total a auzului.
b. Dup lateralitate putem ntlni: deIiciente de auz unilaterale
(localizate doar la nivelul uneia dintre urechi, cealalt Iiind sntoas si
de cele mai multe ori Iunctionnd compensator) si deIiciente de auz
bilaterale (care aIecteaz ambele urechi).
c. Dup momentul aparitiei deficientei de au: exist: deIiciente
ereditare (mostenite) si deIiciente dobndite (contractate), acestea din
urm Iiind la rndul lor mprtite n deIiciente prenatale, perinatale si
postnatale.
d. n Iunctie de locali:area le:iunilor anatomo-fi:iologice ale
anali:atorului vi:ual se vorbeste despre: surditate ereditar Siebenmann
(n care se produc leziuni ale capsulei osoase si ale celulelor senzoriale
sau ganglionare de la nivelul Iibrelor nervoase), surditate Sheibe (cauzat
de atroIierea nicovalei prin lezarea senzorial a canalului cohlear, a
saculei, a organului Corti si a vascularizrii striate) si surditate Mondini
(determinat de lezarea nucleului, de dilatarea canalului cohlear si a
vestibulului, de atroIierea nervului cohlear, a ganglionilor si a organului
Corti).
e. Dup etiologia anatomo-fi:iologic, handicapul de au: total se
mai poate clasiIica n urmtoarele Iorme: surditate de transmisie sau de
conducere (caz n care sunetul este mpiedicat s ajung la urechea
intern din cauza unor malIormatii ale urechii, deIectiuni ale timpanului,
obturri sau blocri ale canalului auditiv externi surditate de perceptie
(care const n pierderea Iunctiei de receptie la nivelul acesteia, al
nervului auditiv sau al centrilor nervosi) si surditate central sau mixt
(care include att elemente ale surdittii de transmisie, ct si ale celei de
perceptie, Iiind provocat de aIectiuni ale nervului auditiv sau cerebral).
Tinnd cont de cele spuse anterior, putem depista cauze ale
deficientei de au: ereditare si cau:e ale deficientei de au: dobandite. In
prima categorie (a cauzelor deIicientei de auz ereditare) includem
posibilele anomalii cromozomiale transmise de la printi la copii, n timp
ce n a doua categorie (cauze ale deIicientei de auz dobndite) gsim trei
tipuri de cauze: a. cau:e prenatale - care intervin pe perioada sarcinii si
constau n maladii inIectioase ale gravidei, tulburri ale metabolismului,
93
aIectiuni endocrine, hemoragii, ingerarea de substante toxice (de ex.
alcool), incompatibilitatea Iactorului Rh (mam-It), traumatisme Iizice
etc; b.cau:e perinatale (neonatale) - constnd n leziuni anatomo-
Iizilogice n timpul nasterii, hemoragii, anoxie sau asIixie albastr etc;
c. cau:e postnatale - de natur toxic sau traumatic (inIectii - otit,
rujeol, stri distroIice, accidente, lovituri la nivelul urechii, expuneri
ndelungate la stimuli auditivi Ioarte puternici - ex. muzic ascultat tare
la csti etc).
Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la aparitia handicapului
de auz, Iie c este vorba despre unul partial (hipoacuzie), Iie c este total
(surditate).
Multi oameni asociaz pierderea de auz cu mbtrnirea. ntr-ade-
vr, majoritatea pierderilor de auz au legtur cu mbtrnirea, dar mai
sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. Aceste cauze pot Ii ereditare,
patologice (ca rezultat al unor boli), idiopatice (cu origine necunoscut).
n mod obisnuit, hipoacuzia este mprtit n dou categorii:
hipoacuzie de transmisie si hipoacuzie neurosenzorial, n Iunctie de locul
aIectiunii. Un copil poate avea o hipoacuzie mixt, ceea ce este, de Iapt, o
combinatie a celor dou. Cunoasterea tipului hipoacuziei este necesar
pentru stabilirea tratamentului adecvat.
Hipoacu:ia de transmisie
Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor
de la pavilion pn la urechea intern. Aceasta poate Ii cauzat de
blocarea cii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale
structurilor anatomice (pavilion, conduct auditiv extern, ureche medie).
Transmiterea sunetelor poate Ii mpiedicat de unul sau mai multi Iactori,
de exemplu, presiunea din urechea medie poate Ii prea mare sau prea
mic, ceea ce Iace ca timpanul s nu se miste liber, blocarea sau
dislocarea articulatiilor oscioarelor din urechea medie care duce la
inIlexibilitatea acestora.
Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot Ii tratate
medicamentos sau chirurgical. Dar nu ntotdeauna aceste proceduri pot
restabili un auz normal. De aceea, persoanele cu hipoacuzii de transmisie
pot beneIicia cu succes de un aparat auditiv.
Cele mai Irecvente cau:e ale hipoacu:iilor de transmisie se reg-
sesc n perioada copilriei.
94
Dopul de cerumen
Acumularea de cerumen n conductul auditiv poate Ii una dintre
cauzele hipoacuziei de transmisie. Acesta trebuie ndeprtat de ctre un
specialist atunci cnd a Iost identiIicat drept cauz a pierderii de auz.
ndeprtarea se Iace Ir complicatii, dup care n mod normal auzul este
n totalitate restabilit.
Infectiile urechii medii (otit medie)
InIectia urechii medii este o aIectiune des ntlnit n special la
copiii mici. O inIectie acut este Ioarte dureroas si trebuie tratat
imediat. Dac tratamentul nu este aplicat suIicient de repede, poate aprea
o Iisur a timpanului. Un timpan sntos n mod normal se vindec singur
nchiznd ruptura printr-o cicatrice. In orice caz, o acumulare de cicatrici
la nivelul timpanului, ca urmare a mai multor episoade ale inIectiei, poate
cauza o hipoacuzie de transmisie care va Ii mult mai diIicil de redresat. O
inIectie cronic, o alt Iorm de otit, poate s nu Iie dureroas, dar din
aceast inIlamatie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabil.
O astIel de inIectie, dac este ignorat pentru o perioad lung de timp,
poate cauza complicatii grave cum ar Ii aparitia unei hipoacuzii
neurosenzoriale.
Hipoacu:ia neurosen:orial
Hipoacuzia neurosenzorial este cauzat de leziuni la nivelul
celulelor ciliate din urechea intern (cohlee) si/sau la nivelul Iibrelor
aIerente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea intern la
creier. Acest tip de pierdere auditiv poate Ii Ioarte rar reversibil prin
medicamentatie sau prin proceduri chirurgicale. Hipoacuzia neuro-
senzorial este de cele mai multe ori compensat cu ajutorul unui aparat
auditiv.
Cele mai Irecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii
sunt:
Congenita. n acest caz copilul s-a nscut cu o pierdere de auz. O
hipoacuzie congenital poate Ii ereditar transmis de ctre unul dintre
printi sau o rud mai ndeprtat. Poate Ii consecinta unor sindroame
genetice (sindromul Down). Pe deasupra, acest tip de hipoacuzie poate
aprea datorit unor Iactori agresivi care actioneaz n timpul sarcinii cum
ar Ii: alcoolul, drogurile, medicamentele, bolile contactate de ctre mam
nainte sau n timpul sarcinii sau complicatii la nastere.
95
Trauma acustic. Expunerea continu si excesiv la sunete puter-
nice sau expunerea scurt la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie
neurosenzorial (ex. artiIicii si pistoale).
Infectiile. n cazuri grave de boli cum ar Ii pojarul, oreionul,
meningita sau tusea convulsiv (tusea mgreasc), pot aprea hipoacuzii
neurosenzoriale cu pierderi Ioarte mari.
3.3. Diagnosticarea handica5ului de auz
O tehnic cu grad ridicat de precizie n diagnosticarea handicapului
de auz este audiometria, care poate Ii Iolosit dup vrsta de 3 ani. Ea
const n msurarea acuittii auditive separat pentru Iiecare ureche n
parte si ntocmirea audiogramei (graIic reprezentnd comparativ acuitatea
auditiv a ambelor urechi). Pe baza studierii audiogramei se poate depista
tipul deIicientei de auz si se va urmri compensarea acolo unde este
cazul.
Este important s se Iac distinctie ntre copilul hipoacuzie si cel
deIicient mintal, aIazic sau cu tulburri de caracter (care si ei pot s nu
vorbeasc, dar din alte cauze).
Depistarea si diagnosticarea handicapului de auz ct mai de
timpuriu Iaciliteaz luarea unor msuri medicale si psihopedagogice
adecvate si necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiat de normal si
pentru organizarea activittii de Iormare a comunicrii, a exersrii
cognitiei. DisIunctia auditiv poate Ii depistat nc din primul an de la
nastere, printr-o serie de mijloace empirice, dar si stiintiIice. Pentru copiii
mici se iau n considerare reactiile de rspuns la diIerite sunete depistate
prin observatie de printi, rude, educatori care se maniIest prin tresrire,
miscri ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului n directia sursei de
zgomot, prin ntelegerea si rspunsul la vorbire, indicarea unor obiecte
numite de ctre adult etc. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza unele teste
de auz, cum sunt testul lui Weber, testul lui Rinner si testul lui
Schwabach. Aceste teste sunt menite s diIerentieze surdittile de
perceptie de cele de transmisie si ajut totodat, la depistarea unor Iorme
de coIoz mixt, Iolosind ca instrument de lucru diapazonul. Testul lui
Weber se bazeaz pe Iaptul c persoanele normale percep tonul diapazon
ce este aplicat pe Irunte. Cnd diapazonul este aplicat pe linia median a
Iruntii unui handicapat care suIer de o surditate unilateral a urechii
96
medii, sunetul diapazonului va Ii perceput n urechea bolnav, iar n
conditiile cnd surditatea este provocat de aIectarea labirintului sau a
nervului auditiv unilateral, sunetul este auzit n urechea normal. Cu
ajutorul testului Rinner se poate realiza veriIicarea separat a Iiecrei
urechi odat cu blocarea urechii opuse. Pentru aceasta, diapazonul n
vibratie se aplic pe apoIiza mastoid si, n cazul cnd sunetul nu este
perceput, diapazonul se apropie de meantul auditiv. Cnd surditatea este
localizat la urechea medie, subiectul nu aude sunetul dac este ndeprtat
de os, iar dac auzul este normal, sunetul poate Ii auzit un timp si dup
ncetarea perceptiei osoase. Testul lui $chwabach contribuie att la
veriIicarea conductibilittii osoase, ct si a celei aeriene. Procedeul const
n raportarea unor calitti ale auzului subiectului testat la cele ale
examinatorului. AstIel, cnd subiectul nu mai aude sunetul prin
conductibilitatea osoas, diapazonul se aplic pe apoIiza mastoid a
examinatorului, iar cnd nu aude sunetul prin conductibilitatea aerian,
diapazonul este plasat n apropierea urechii examinatorului. Pentru
ambele Iorme ale testrii se marcheaz timpul n care examinatorul
continu s aud sunetul dup ce subiectul nu-1 mai aude, timp ce se
constituie ca parametru al pierderii auzului. Toate cele trei teste pun n
evident Iaptul c aIectarea urechii medii duce numai la disIunc-
tionalitatea aerian, n timp ce surditatea determinat de leziuni ale
urechii interne sau ale cilor auditive determin aIectiuni att n
transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului, ct si prin aer.
Comportamentele si activitatea psihic a handicapatului de auz se
maniIest si n Iunctie de gradul pierderii auzului, dar Ir a neglija alte
caracteristici, cum sunt cele legate de vrsta la care intervine aIectiunea,
potentialul psihic, conditiile mediului socio-cultural n care trieste etc.
Aceste aspecte au la baz n primul rnd, modul n care subiectul se poate
relationa prin comunicare cu cei din jur. Dac, n hipoacuzia usoar si n
cea medie, realizarea contactului cu cei din jur se Iace printr-o sporire a
auditiei si printr-o apropiere relativ Iat de sursa de emisie, n hipoacuzia
sever ncep s apar diIicultti ce pot Ii relativ estompate prin utilizarea
protezelor, iar n coIoz se impune o demutizare precoce.
Copiii de orice vrst, chiar si cei nou-nscuti, pot Iace teste de auz.
Exist o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor
Ii alese n Iunctie de vrsta si maturitatea copilului. Testele de auz nu vor
97
Ii traumatizante pentru copil. n unele tri testele de auz sunt o rutin n
cadrul sistemul pediatric.
Alte teste utilizate pentru diagnoza deIectului de auz, n aIara celor
enuntate anterior sunt:
Anamne:, care urmreste obtinerea a ct mai multor inIormatii
posibile de natur s determine cauza pierderii auditive, eIectele si
complicatiile aprute. ntrebrile pot Ii reIeritoare la Iamilie, la mediul n
care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la Ielul cum a decurs
sarcina si multe altele.
Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special
creat pentru vizualizarea clar a conductului auditiv si a timpanului. Cu
ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice
ale urechii care contribuie la pierderea de auz.
Otoemisiunile acustice. Acest test care detecteaz pierderea de auz
Ir a Ii necesar participarea activ a copilului este Ioarte rapid si sigur si
se poate Iace si n centrele neonatale la cteva zile de la nasterea
copilului. El msoar activitatea celulelor ciliate din urechea intern ca
urmare a stimulrii lor acustice si se realizeaz atunci cnd copilul este
Ioarte linistit sau doarme.
Potentialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se msoar
undele (impulsurile) aprute n creier n urma stimulrii sonore. De
asemenea, acest test se realizeaz Ir participarea activ a copilului. Durata
lui este mai mare dect n cazul otoemisiunilor, dar inIormatiile obtinute
pot Ii utilizate n cazul n care copilul are nevoie de un aparat auditiv.
Impedanta acustic. Acest test nregistreaz miscrile timpanului ca
urmare a schimbrii de presiune din urechea medie. Msurarea mobilittii
timpanului si a presiunii din urechea medie poate oIeri inIormatii despre
integritatea urechii medii. Acest test este Ioarte util n determinarea cauzei
hipoacuziei copilului si este testul care va determina alegerea
diagnosticului n cazul inIectiilor urechii medii. Cu ajutorul imitantei se
poate nregistra si pragul reIlexului acustic care apare ca urmare a
sunetelor puternice. Acest reIlex are ca eIect o ,ncordare" a timpanului si
este o protectie natural mpotriva sunetelor puternice. In cazul n care nu
este obtinut un reIlex acustic sau este obtinut la intensitti Ioarte mari,
acesta este un semnal de alarm c o structur a aparatului auditiv este
aIectat. Testul se realizeaz Ioarte rapid si nu necesit participare activ
a copilului. 8
34 Caracteristicile func(iilor yi 5roceselor 5sihice
ia handica5a(ii de auz
DeIicienta de auz aIecteaz ntr-o msur mai mare sau mai mic
(n Iunctie de gradul pierderii auzului) toate palierele vietii psihice a
individului, att din punct de vedere cantitativ, ct si calitativ. Se stie c,
prin ea nssi, disIunctia auditiv nu are eIect determinant asupra
dezvoltrii psihice; totusi ea duce la instalarea mutittii, care stopeaz
dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihic de ansamblu. Unele
Iorme ale handicapului de auz pot determina si o ntrziere intelectual,
cauzat de modiIicarea raportului dintre gndire si limbaj. C. PuIan arat,
astIel, c gndirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate,
analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea si generalizarea Iiind realizate
dominant prin vizualizare. Ca urmare, gndirea deIicientului de auz se
evidentiaz prin concretism, rigiditate, sablonism, ngustime si inertie,
deosebindu-se astIel de gndirea persoanei auzitoare - care este
predominant verbal.
La co5iii surzi din naytere, nsusirea comunicrii verbale este
blocat, la Iel si achizitia de experiente sociale, Iapt ce limiteaz dezvol-
tarea capacittilor intelectuale, a gndirii si a personalittii copilului. Pe
Iondul surdit(ii contractate (dobndite) dup achizitionarea limba-
jului, apare diminuarea capacittilor intelectuale ale copilului, dac nu se
intervine compensator n mod sistematic si organizat n directia stimulrii
proceselor psihice.
Chiar si n hi5oacuzie pot aprea Ienomene de regres sau de
stagnare, n lipsa unor Iactori stimulatori pentru comunicare.
Limbajul handicapatilor de auz este puternic inIluentat de
deIicienta senzorial existent, Iiind aIectate n planul vorbirii modul de
exprimare si calitatea discursului, neexistnd Ieedback-ul sonor de
corectie sau Iiind diminuat. Limbajul oral al deIicientului de auz este,
asadar, deIicitar pe linia exprimrii (nearmonioase), a intonatiei (strident
sau monoton), a ritmului, a calittii articulrii, Iapt ce perturb
inteligibilitatea vorbirii.
Avnd n vedere c hi5oacuzicii au posibilitatea de a percepe unele
sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolt mai rapid dect cel al
surzilor, astIel c ei ajung s Ioloseasc tot mai corect exprimarea prin
99
cuvinte si propozitii, s nteleag mesajele verbale receptionate si s se
Iac ntelesi de interlocutori.
Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazai non-verbal -
mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de
comunicare, codiIicnd n ele cuvinte, expresii, stri, propozitii. Acest tip
de limbaj presupune reprezentarea gndurilor, ideilor prin imagini n
actiune. Gesturile Iolosite de copilul surd pot Ii naturale (ce imit o
actiune sau o caracteristic existent n realitate), artiIiciale (Iiind simbol
- sintez a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arta spre ceva),
evocatoare (ex.: deget la ureche) etc, ntre gesturi si mimic existnd o
concordant puternic.
Limbajul surdului ajunge s capete un caracter bilingv, odat cu
parcurgerea procesului de demutizare, cnd se Iace trecerea la nsusirea
limbajului verbal sonor (oral).
Exist o diIerent vizibil privind comportamentul si personalitatea
copiilor surzi proveniti din Iamilii normale cu printi auzitori si a celor
proveniti din Iamilii de surzi. Acestia din urm, ajunsi la scoal, vin cu un
bagaj de cunostinte mult mai mare si mai variat dect ceilalti, Iolosesc o
gam bogat de gesturi extrem de expresive si dau dovad mai putin de
inhibitie si de timiditate.
!ersonalitatea deficien(ilor de auz poart amprenta handicapului
existent, desi si aici vorbim de diIerente comportamentale. AstIel, sunt
copii deIicienti de auz (mai multi ca numr), timizi, nencreztori,
dependenti de anturaj, anxiosi, negativisti, cu team crescut de esec,
lipsiti de initiativ, Ir interese, cu Iric de respingere, asa cum exist si
deIicienti de auz sociabili, degajati, optimisti.
3.5. Recu5erarea yi integrarea
deficien(ilor de auz
Odat cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de
stimulare a comunicrii verbale pentru hipoacuziei se pun bazele Iormrii
gndirii notional-verbale si se Iaciliteaz dobndirea de experiente, de
cunostinte, de cultur, imprimnd caracter inIormativ si Iormativ
activittii cu handicapatii de auz.
Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le
revine sarcina de a Iolosi o metodologie speciIic pentru Iormarea
100
comunicrii verbale si crearea posibilittilor de nvtare a limbajului. O
asemenea metodologie vi:ea: formarea comunicrii verbale, care
trebuie s porneasc de la ideea c procesul de Lnvtare se va ba:a pe
mimicogesticulatie, labiolectur i, Lntr-o oarecare msur, pe dactileme.
Dar la hipoacu:iei i la surdomutii Ln curs de demuti:are, forma
principal de Lnvtare trebuie s alterne:e, Ln functie de structura clasei
de elevi Lnvtarea intelectual i Lnvtarea efectiv. In acelasi timp,
nvtarea motric si nvtarea moral vor nsoti ntregul proces educativ,
dat Iiind necesitatea Iormrii unor deprinderi de abilitare psihomotric si
a elaborrii unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie
s se aib n vedere, la surdomutul n curs de demutizare, c metodologia
nvtrii comunicrii, bazat pe utilizarea exclusiv a limbajului
mimicogesticular, dactil etc, orict de perIectionate ar Ii acestea, nu pot
asigura exprimarea nuantat, complex si precis a ntregului complex al
gndirii, ceea ce presupune si dezvoltarea limbajului verbal prin
intermediul cruia se realizeaz interrelationarea de tip uman si stimularea
cognitiei. DiIicultti si limitri rezult si din Iaptul c limbajul gestual
presupune transmiterea simultan a semnelor, n timp ce semnalele
sonore se produc succesiv, ceea ce Iaciliteaz o mai bun discriminare a
Ienomenelor si cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului si dezvoltarea
vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se mbogteste continuu si se
perIectioneaz pronuntia, astIel nct cuvintele nvtate nlocuiesc, tot mai
Irecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va
inIluenta si n continuare modul de exprimare si calitatea vorbirii
subiectului. n aceste conditii, vorbirea handicapatilor de auz se mentine
deIicitar pe linia exprimrii, a intonatiei, a ritmului, a calittii
articulatiei, ceea ce aIecteaz inteligibilitatea vorbirii.
Avnd n vedere Iaptul c hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe
unele sunete si cuvinte, vocabularul lor se dezvolt mai rapid si se ajunge
la Iolosirea tot mai corect a ntelegerii prin cuvinte si propozitii. Procesul
de nsusire a structurilor verbale, ca si automatizarea lor sunt dependente
de structura Ionetic a cuvintelor, de utilizarea acestora ct mai Irecvent
n diverse activitti, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de Ielul n
care educatorul stie s le lege de continutul corect pentru a Iacilita la elevi
surprinderea semniIicatiei lor. Activitatea de nvtare a limbajului att n
grdinit, ct si n scoala special trebuie s se bazeze pe o metodologie
speciIic, care s permit realizarea legturii dintre cuvinte, imaginile
101
labiovizuale si semniIicatia verbal, pentru a se putea ajunge la elaborarea
de stereotipii dinamice, prin intermediul crora, receptarea succesiunii de
imagini labiobucale a sunetelor vizibile s determine declansarea
articulatiei si s Iac posibil ntelegerea comunicrii.
Cnd se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la
cel verbal, la surdomutul n curs de demutizare se creeaz conditii pe plan
mintal, pentru trecerea de la gndirea n imagini la gndirea notional- u
conceptual. n aceste conditii, cuvntul stimuleaz nu numai dezvoltarea
gndirii, dar si a celorlalte procese psihice. n acest caz, notiunea devine
integrator al treptei senzoriale si logice, deoarece cu ajutorul cuvntului
ce o exprim, se acumuleaz experient si se vehiculeaz inIormatia
necesar desIsurrii operatiilor gndirii: abstractizarea, generalizarea etc.
Ca urmare, schemele operationale se perIectioneaz n raport de
parcurgerea etapelor caracteristice gndirii si limbajului ce se modiIic
calitativ si cantitativ n procesul demutizrii.
Handicapatii de auz care nu beneIiciaz de demutizare au tendinta
de a se izola de auzitori, ceea ce duce la ntretinerea unor relatii
interumane restrnse, cu eIecte negative pe linia integrrii sociale si
proIesionale. Prin izolare se instaleaz o serie de caracteristici n care
copilul handicapat devine timid, dependent, nencreztor n Iortele
proprii, anxios, negativist, lipsit de initiativ, nemotivat pentru activitti,
n raport ns de cantitatea si calitatea procesului recuperativ, asemenea
neajunsuri pot Ii depsite si se pot asigura conditii normale pentru
socializare si proIesionalizare. Activitatea organizat de nvtare imprim
relatiei dintre cognitiv si aIectiv un astIel de curs nct copilul si
Iormeaz comportamentele ce au la baz motivatii asimilate prin
ntelegere si constientizare. De aici si trirea mai putin dramatic a
deIicientei de care suIer. n acest context, activitatea recuperativ-
compensatorie contribuie la reabilitarea social a handicapatilor de auz.
Obiectivele generale ale interventiei recuperatorii n deIicienta de
auz total sunt:
- realizarea demutizrii;
- conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deIicientii care au
dobndit surditatea dup ce au asimilat limbajul.
Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la
cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi
prin care se codiIic cuvinte, litere si stri de spirit. Fazele demutizrii sunt:
102
1) obisnuirea copilului de a vorbi prin obiecte, cu indicarea lor;
2) nsusirea notiunilor concrete;
3) nsusirea celorlalte notiuni.
Se pot Iolosi si protezele auditive pentru ampliIicarea intensittii
sunetelor, acestea Iiind de mai multe Ieluri:
- proteze cu ampliIicare linear - Iolosite pentru toate Irecventele;
- proteze cu ampliIicare selectiv - prin selectia Irecventelor utile
de cele inutile.
!roteza auditiv se utilizeaz gradat ca interval de utilizare, prima
dat doar o jumtate de or, apoi o or ntreag etc. nainte de a se pune
proteza trebuie s se stie c Iolosirea ei poate determina reactii negative
de genul: reIuzul organismului de a primi acest corp strin sau starea de
disconIort trit de copilul care se vede c arat altIel.
Demutizarea mai nseamn si nvtarea labiolecturii, adic citirea
cuvintelor, a Irazelor de pe buzele interlocutorului. Dup C. PuIan,
demutizarea se produce astIel:
1) etapa premergtoare demutizrii - cu predominanta gndirii si
limbajului concret;
2) etapa de nceput a demutizrii - gndirea si limbajul se
realizeaz pe baza imaginatiei si partial pe baz de cuvinte;
3) etapa demutizrii concrete - predominanta gndirii si a limba-
jului pe baz de cuvinte si partial pe baz de imagini;
4) etapa demutizrii realizate - cnd gndirea si limbajul au
aceleasi posibilitti la auzitor.
n procesul educational al copiilor cu deIiciente de auz se utilizeaz
anumite Iorme de comunicare:
1. Comunicarea verbal - oral, scris (are la baz un vocabular
dirijat de reguli gramaticale si se bazeaz si pe labiolectur - suport
important de ntelegere).
2. Comunicarea mimico-gestual (este cea mai la ndemn Iorm
de comunicare, de multe ori, Iolosit ntr-o manier stereotip si de
auzitor).
3. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la baz un sistem de
semne manuale care nlocuiesc literele din limbajul verbal si respect
anumite ,reguli gramaticale" n ceea ce priveste topica Iormulrii
limbajului).
103
4. Comunicarea bilingv (comunicare verbal comunicare
mimico-gestual, comunicare verbal comunicare cu dactileme).
5. Comunicare total (presupune Iolosirea tuturor tipurilor de
comunicare, n ideea de a se completa reciproc si de a ajuta la corecta
ntelegere a mesajului).
bserva(ii:
Educatorii sunt cei mai n msur s decid Iorma de comunicare
adoptat n relatiile cu deIicientii de auz, n Iunctie de: nivelul deIicientei,
nivelul inteligentei copilului, de particularittile personalittii deIicientului.
Nu se poate spune care dintre aceste Iorme de comunicare este
superioar, eIicienta lor se vede doar n practic, important Iiind ca
deIicientul s stie s comunice si s nteleag mesajul.
Legislatia din tara noastr permite persoanelor cu handicap care
au absolvit cursurile liceale cu diplom de bacalaureat s se poat nscrie
la cursurile nvtmntului superior cu respectarea normelor si a
metodologiilor elaborate de Iiecare institut de nvtmnt superior si cu
asigurarea conditiilor necesare exprimrii cunostintelor si competentelor
din partea persoanei deIiciente.
n tara noastr, persoanele cu handicap de auz au posibilitatea s
se pregteasc n meserii ca: desenator tehnic, tehnician dentar, croitor,
instalator, matriter, Irezor, tmplar etc.
Copiii se nasc cu o minte deschis, Ir prejudecti, acceptnd n
totalitate lumea nconjurtoare. Copilul hipoacuzie nu se consider a Ii
,handicapat" dect dac este Icut s cread asta.
Oamenii sunt incredibili atunci cnd este vorba de a-si compensa
o deIicient Iizic sau psihic. De Iapt, Iiecare este obisnuit s aib o
deIicient, mai mic sau mai mare cu care se conIrunt zi de zi - vedere
proast, constitutie slab, irascibilitate.
Printii sunt n general primii care suspecteaz o pierdere de auz
n cazul copilului lor. O interventie imediat din partea lor are un impact
Iavorabil asupra copilului.
Primii 5ayi n lucrul 5rintelui cu co5ilul hi5oacuzie
Printele trebuie:
s continue s se joace, s cnte si s vorbeasc copilului su.
Este valabil n cazul tuturor copiilor Iaptul c un contact pozitiv cu adultii
104
este esential pentru dezvoltarea emotional normal. Este posibil ca n
cazul unui copil hipoacuzie nevoia de apropiere si de comunicare s Iie
chiar mai mare;
s se uite la copil atunci cnd i se adreseaz. Buzele, mimica si
miscrile corpului aduc inIormatii suplimentare;
s vorbeasc cu voce clar si puternic, nu strigat. Ridicnd
Ioarte mult vocea, poate Iace ca sunetele s Iie distorsionate si astIel
ntelegerea este mult mai diIicil;
s se asigure c este suIicient de mult lumin pentru ca Iata lui
s Iie vizibil n momentul vorbirii;
s se asigure c audiologul sau medicul care se ocup de copil
este specializat n munca cu copiii;
s l protezeze ct mai curnd posibil pentru a se asigura c
beneIiciaz la maximum de posibilittile auditive. Cu ct copilul
beneIiciaz mai devreme de ampliIicare cu att sansele unei dezvoltri a
limbajului cresc;
s gseasc un specialist care s se ocupe de problem.
Comunicarea realizat cu co5ilul deficient de auz de ctre 5rinjii
lui trebuie 8 aib anumite tr8turi.
Felul n care aude copilul depinde de speciIicitatea hipoacuziei lui.
Asadar, specialistul care se ocup de copil trebuie s descrie pierderea
auditiv astIel nct s se poat comunica cu el ct mai eIicace posibil.
n majoritatea cazurilor este recomandat s se Ioloseasc o voce
clar, articulat pentru a exprima anumite sunete care ajut la
mbunttirea inteligibilittii vorbirii. Acest lucru minimalizeaz nevoia
de repetare a cuvintelor si mbuntteste comunicarea cu copilul.
Orele de logopedie (domeniu specializat n dezvoltarea vorbirii si a
limbajului) vor mbuntti receptia (auzul) si exprimarea (vorbitul)
cuvintelor si expresiilor. Un specialist n acest domeniu va crea un mediu
propice pentru copil s nvete s recunoasc si s produc anumite sunete,
cuvinte si propozitii.
n cazul n care copilul are o pierdere sever sau proIund de auz,
este indicat s se nceap un program de reabilitare a vorbirii (logopedie)
care va Ii sustinut si cu alte tehnici cum ar Ii: labiolectura (citirea dup
buze), gestica, limbajul semnelor.
105
Echi5a de 8u8jinere e8te foarte im5ortant n lucrul cu co5ilul
hi5oacuzie
Cel mai important membru al echipei este printele, care trebuie s-i
asigure copilului cu deIicient de auz suportul si atentia necesare. Pentru
a realiza acest lucru este nevoie de Ioarte mult energie, dedicare si
hotrre, mai ales c acest eIort poate Ii Irustrant. Pe lng rolul deosebit
pe care l are suportul printilor, este nevoie si de sprijinul celor din
echip: medic, logoped, proIesor etc.
$uportul medical i audiologic
Specialistul care se ocup de auzul copilului este responsabil ca
acesta s beneIicieze de ultima tehnologie n domeniu si de toate
metodele de interventie disponibile. Trebuie s-i asigure n mod Irecvent
evaluarea modului de Iunctionare a aparatelor si a eventualelor reglaje
necesare. De asemenea, trebuie s explice modul n care Iunctioneaz
aparatele, punnd la dispozitie inIormatiile necesare despre pierderea de
auz a copilului respectiv. Audiologul si logopedul posed Ioarte multe
tehnici pentru a pregti si a asista copilul astIel nct acesta s-si dezvolte
bine vorbirea si limbajul. Logopedia se poate realiza att n cadrul scolii,
ct si n particular. Specialistii n acest domeniu trebuie s instruiasc si
printele pentru a putea continua aceast pregtire si acas.
$uportul colii
Hotrrea pentru scoala pe care o va urma copilul va Ii luat n
urma unei analize complexe a modului n care acesta si-a dezvoltat
vorbirea si limbajul. Suportul proIesorilor, att dintr-o scoal normal, ct
si dintr-o scoal special pentru copii cu diIicultti de auz, este deosebit
de important. Dac alegerea este pentru o scoal normal, este bine s Iie
inIormati despre necesittile speciale ale copilului cei n msur s ia
decizii organizatorice si administrative, deoarece poate Ii nevoie de
modiIicri ale clasei de curs, de un tratament special.
coala yi rolul ei n recu5erarea deficienjei de auz
ProIesorii copilului deIicient au un rol critic n gsirea drumului
acestuia n viat. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmeaz scoli
speciale. Atunci cnd este posibil, printii preIer o scoal normal mai
degrab dect o scoal special pentru copii hipoacuziei. In cazul n care
copilul nvat la o scoal normal este necesar ca proIesorul s Iie 106
specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzie. O dat ce aceste conditii
sunt ndeplinite, majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. ProIesorii
trebuie s nteleag importanta mediului sonor pentru copilul deIicient
auditiv. Pe lng eIectul pe care l are auzul n educatie, bunstarea
social si psihologic n scoal depind de mediul sonor. De aceea, este
Ioarte important ca si el s ia parte la toate activittile scolare.
Pregtirea unui copil cu hipoacuzie este o adevrat provocare.
Este un proces complex care implic ncercri grele si posibile erori la
nceput pn ce cea mai bun strategie este stabilit. Strategia Iinal - o
combinatie a tipurilor de ampliIicare, a metodelor de comunicare si a
metodelor de nvtat si de antrenament - va Ii cea care i va oIeri
copilului cu deIicient cel mai bun sunet si cele mai bune oportunitti de
comunicare si nvtare. Pe scurt, scopul este mbunttirea calittii vietii,
iar cu resursele si tehnologia disponibile n zilele noastre ne putem astepta
la rezultate Ioarte bune.
AmpliIicarea sunetelor este cheia ctre comunicarea copilului cu
lumea nconjurtoare. Pentru a oIeri stimularea auditiv de care are
nevoie copilul este indicat ca 5rotezarea auditiv s se realizeze imediat
dup punerea unui diagnostic. Binenteles c un aparat auditiv nu va Iace
ca pierderea de auz s dispar ci va ampliIica sunetele prea slabe pentru a
Ii auzite de copil. Exist dou Iorme de ampliIicare: proteza auditiv si
implantul cohlear.
Prote:a auditiv
Folosirea unei proteze auditive i permite copilului hipoacuzie s-si
Ioloseasc auzul pe care l posed, optimiznd perceperea sunetelor.
Protezele auditive realizeaz ampliIicarea si procesarea semnalelor
sonore astIel nct s oIere o prezentare a sunetelor asa cum se regsesc
ele n natur.
Implantul cohlear
Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor
cu hipoacuzii proIunde s receptioneze sunete. Dispozitivul are ca princi-
pal component o serie de electrozi, care implantati n cohlee (ureche
intern) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv
care va transmite aceast inIormatie centrului auditiv din creier. Implantul
cohlear se recomand n cazul copiilor cu hipoacuzie proIund bilateral (la
ambele urechi) care ar primi prea putine beneIicii de la un aparat auditiv.
107
Implantul cohlear se realizeaz Ioarte rar la copiii mai mici de 18 luni. De
altIel, candidatii pentru implant sunt selectionati Ioarte riguros.
Reglarea aparatelor n cazul copiilor - mai ales copiii Ioarte mici-
este o adevrat provocare pentru audioprotezist. Dezvoltarea Iizic,
maturizarea psihic si gradul de dezvoltare al limbajului implic
posedarea unui grad mare de Ilexibilitate n ceea ce priveste procedurile si
echipamentul.
Se poate crede c alegerea unui aparat este ireversibil si de aceea
trebuie Icut cu Ioarte mult grij, dar, contrar prerilor preconcepute,
reglarea unui aparat este un proces Ioarte Ilexibil si adaptabil. Datorit
evolutiei tehnologiei, la ora actual exist o mare varietate de aparate
disponibile, ceea ce poate Iace ca alegerea s par Ioarte diIicil. Alegerea
aparatului se Iace strict n Iunctie de caracteristica unic a hipoacuziei
Iiecrui copil n parte. Audioprotezistul va inIorma asupra elementelor
pro si contra ale unui aparat auditiv propus sau ales.
Dac hipoacuzia este bilateral, protezarea trebuie s se Iac la
ambele urechi. Protezarea ambelor urechi, numit protezare bilateral,
oIer o mbunttire a inteligibilittii vorbirii n zgomot. In plus,
neprotezarea uneia dintre urechi Iace ca Iibrele nervoase care corespund
acelei urechi s devin neIunctionale. Protezarea unei urechi, dup o
perioad lung de timp n care aceasta nu a Iost stimulat, poate s aduc
beneIicii reduse auzului per total.
Odat realizat protezarea, succesul depinde n Ioarte mare msur
si de motivarea si perseverenta printilor. Copilul trebuie s nteleag c
aparatul auditiv trebuie purtat ct mai mult posibil pentru a asigura o
interactiune optim cu mediul sonor. Atitudinea pozitiv si ncurajatoare a
celor din jurul copilului poate Ii un bun exemplu.
Cum functionea: un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie s
instruiasc si s explice printilor si copilului Ielul n care se manipuleaz
si se ntretine un aparat auditiv. Explicatiile initiale sunt mult mai
importante dect ilustratiile. Aparatul auditiv, n mare, este un
ampliIicator de dimensiuni mici care este introdus ntr-o carcas de
plastic asezat n spatele urechii, sau ntr-o carcas realizat dup mulajul
urechii pentru aparatele n ureche. MicroIonul protezei va receptiona
semnalul sonor, l va converti ntr-un semnal electric si-1 va trimite mai
departe ampliIicatorului. Acesta este responsabil de ampliIicarea sonor,
n cazul prote:elor liniare toate sunetele sunt ampliIicate n mod egal. n
108
HIi mi
cazul aparatelor neliniare, cea mai mare ampliIicare este primit de
sunetele Ioarte slabe, care n mod normal nu sunt auzite de ctre copilul
hipoacuzie, n timp ce sunetele puternice sunt ampliIicate Ioarte putin sau
chiar deloc. AstIel, dac protezarea este reglat corespunztor, sunetele
slabe vor Ii audibile, iar cele puternice vor Ii conIortabile.
Odat ampliIicat, sunetul este convertit din semnal electric n
semnal acustic de ctre diIuzor si trimis n conductul auditiv. Unele
aparate pot avea si un potentiometru de volum, care poate Ii manevrat de
ctre copiii mai mari sau de ctre adulti. Potentiometrul poate Ii sub
Iorma unei prghii, unei rotite sau poate Ii controlat cu ajutorul unei
telecomenzi. Majoritatea aparatelor auditive modeme nu mai au
potentiometru, volumul adaptndu-se automat mediului sonor.
Protezele auditive pot Ii programabile, ceea ce nseamn c ele pot
Ii reglate pentru Iiecare individ n parte. Aceste reglaje, de obicei, se Iac o
dat sau de dou ori pe an n timpul copilriei, sau atunci cnd copilul sau
printele consider c rezultatele nu sunt cele asteptate.
Aparatele copilului trebuie zilnic veriIicate. Bateriile, care oIer
curentul necesar Iunctionrii aparatului auditiv, trebuie veriIicate si
schimbate la intervale regulate. Bateriile pot tine de la cteva zile pn la
cteva sptmni. Trebuie s ne asigurm c ele nu sunt consumate, mai
ales n cazul n care copilul este prea mic s spun c nu mai aude.
Aparatul auditiv trebuie curtat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia
din cauza cerumenuilui. Proteza este un aparat electronic si, deci, se va
strica dac intr n contact cu apa (se va evita purtarea ei de ctre copil n
timpul bii).
Aparatele diIer ntre ele n Iunctie de mai multe caracteristici:
mrime, circuit, culoare etc.
Exist mai multe mrimi de aparate auditive care pot Ii:
retroauriculare (n spatele urechii), ale cror componente sunt montate
ntr-o carcas de plastic asezat n spatele pavilionului sau intraauriculare
(n ureche) ale cror componente sunt montate ntr-o carcas realizat
dup mulajul urechii pozitionat n interiorul conductului auditiv.
Copilul hipoacuzie poate beneIicia de orice Iorm de aparat, dar n
cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. n primul rnd,
canalul auditiv poate Ii prea mic si s nu permit Iolosirea unui aparat
auditiv. In al doilea rnd, copilul este n crestere, iar modiIicrile de
mrime ale canalului auditiv pot Iace ca aparatul s nu mai stea bine n
10
ureche. Aparatele retroauriculare rezolv aceast problem deoarece ele
sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva), realizat
n urma unui mulaj si schimbat ori de cte ori este nevoie. De altIel,
copiii sunt predispusi la inIectii ale urechii, iar secretiile pot ptrunde n
aparat, n cazul n care acesta este intraauricular, deIectndu-1. Aparatele
retroauriculare, Iiind plasate departe de conduct, sunt protejate mai bine.
Deci, este recomandabil ca pn la 12 ani copiii s Iie protezati cu aparate
retroauriculare.
Exist dou tipuri de circuite utilizate n construirea aparatelor
auditive: circuitul analogic, disponibil de Ioarte multi ani, si circuitul
digital, aprut de curnd, similar ca perIormante cu circuitul care produce
sunetul clar al CD-urilor care a revolutionat industria protezelor auditive,
prin mbunttirea simtitoare a calittii sunetului si oIerirea de reglaje
Ilexibile. Microprocesorul cu ajutorul cruia Iunctioneaz prote:ele
digitale este un minicomputer Ioarte complex. Folosind un semnal digital,
procesele complexe pot Ii realizate n Ioarte scurt timp, iar sunetele pot Ii
manipulate n Ioarte multe Ieluri, oIerind o calitate deosebit a sunetelor,
n plus, un aparat digital Iace ca inteligibilitatea vorbirii n zgomot s Iie
mult mbunttit datorit posibilittii de reducere a zgomotului. n cazul
protezelor digitale, reglajul este Ioarte ajustabil, ceea ce creeaz un
conIort crescut utilizatorului.
Multe proteze auditive sunt disponibile n culori variate si
amuzante, deoarece, spre deosebire de adulti care doresc ca aparatul s
aib culoarea pielii sau a prului, majoritatea copiilor doresc culori
strlucitoare, vor aparate drgute sau interesante. Pentru majoritatea
copiilor, culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase.
REZUMAT
Handica5ul de auz apartine unei categorii mai ample de
handicapuri - cele sen:oriale (din care Iace parte si deIicienta de vedere)
si repre:int diminuarea sau pierderea total sau partial a au:ului.
Atunci cnd handicapul de auz exist de la nastere sau cnd apare de
timpuriu (mica copilrie), diIiculttile n nsusirea limbajului de ctre
copil sunt majore - vorbim despre Ienomenul muteniei care nsoteste
pierderea total a auzului. n cazul n care degradarea auzului se produce
dup achizitia structurilor verbale si nu se intervine n sens recuperator, se
110
instaleaz un proces de involutie la nivelul ntregii activitti psihice.
Putem spune c, n timp ce pierderea auzului naintea vrstei de 2-3 ani
are drept consecint mutitatea (copilul devenind surdomut), disparitia
simtului auditiv la ctiva ani dup nsusirea limbajului de ctre copil
determin diIicultti n mentinerea nivelului atins, chiar regresii n plan
verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensittii vocii sau al
exprimrii gramaticale). Dup gradul (gravitatea) deficitului de au:
identiIicm: hi5oacuzia (diminuarea /degradarea auzului ntre 0-0 dB)
si surditatea sau cofoza (pierderea total a auzului - peste 0 dB).
Hipoacuzia poate avea, la rndul ei, grade diIerite de gravitate: hipoacuzie
usoar (pierdere de auz de 0-30 dB), hipoacuzie medie (ntre 30-60 dB )
si hipoacuzie sever sau proIund (ntre 60-0 dB ). Termenul ,pierdere
de auz" sau ,hi5oacuzie" nu implic surditate total (coIoza). O persoan
surd (coIotic) este incapabil de a procesa sau auzi sunete cu sau Ir
un aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu
mult succes Iolosind un aparat de auz.
Exist cau:e ale deIicientei de auz ereditare si cauze ale deIicientei
de auz dobndite. n prima categorie (a cauzelor deIicientei de auz
ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la
printi la copii, n timp ce n a doua categorie (cauze ale deIicientei de auz
dobndite) gsim trei tipuri de cauze: a) cau:e prenatale - care intervin
pe perioada sarcinii si constau n maladii inIectioase ale gravidei, tulburri
ale metabolismului, aIectiuni endocrine, hemoragii, ingerarea de substante
toxice (de ex. alcool), incompatibilitatea Iactorului Rh (mam-It),
traumatisme Iizice etc; b) cau:e perinatale (neonatale) - constnd n
leziuni anatomo-Iiziologice n timpul nasterii, hemoragii, anoxie sau asIixie
albastr etc; c) cau:e postnatale - de natur toxic sau traumatic (inIectii
- otit, rujeol, stri distroIice, accidente, lovituri la nivelul urechii,
expuneri ndelungate la stimuli auditivi Ioarte puternici - ex. muzic
ascultat tare la csti etc). Cele mai Irecvente cau:e ale hipoacu:iilor de
transmisie se regsesc n perioada copilriei: dopul de cerumen, inIectiile
urechii medii (otit medie), n timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale
la copii sunt: congenita, trauma acustic, inIectii de diIerite tipuri (pojarul,
oreionul, meningita sau tusea convulsiv).
n diagnosticarea handica5ului de auz se Ioloseste o tehnic
avnd un grad ridicat de precizie: audiometria, care poate Ii Iolosit dup
vrsta de 3 ani. Ea const n msurarea acuittii auditive separat pentru
Iiecare ureche n parte si ntocmirea audiogramei (graIic reprezentnd
comparativ acuitatea auditiv a ambelor urechi). Pe baza studierii
audiogramei se poate depista tipul deIicientei de auz si se va urmri
compensarea acolo unde este cazul. n jurul vrstei de 3 ani se pot utiliza
unele teste de au:, cum sunt testul lui Weber, testul lui Rinner si testul lui
Schwabach. Aceste teste sunt menite s diIerentieze surdittile de
perceptie de cele de transmisie si ajut, totodat, la depistarea unor Iorme
de coIoz mixt, Iolosind ca instrument de lucru diapazonul.
DeIicienta de auz aIecteaz ntr-o msur mai mare sau mai mic
(n Iunctie de gradul pierderii auzului) toate palierele vietii psihice a
individului, att din punct de vedere cantitativ ct si calitativ. Se stie c
prin ea nssi disIunctia auditiv nu are eIect determinant asupra
dezvoltrii psihice, totusi ea duce la instalarea mutittii care stopeaz
dezvoltarea limbajului si restrnge activitatea psihic de ansamblu. Unele
Iorme ale handicapului de auz pot determina si o ntrziere intelectual,
cauzat de modiIicarea raportului dintre gndire si limbaj. Odat cu
asigurarea conditiilor de demutizare 5entru surdomut yi de stimulare a
comunicrii verbale 5entru hi5oacuziei se pun bazele Iormrii gndirii
notional-verbale si se Iaciliteaz dobndirea de experiente, de cunostinte,
de cultur, imprimnd caracter inIormativ si Iormativ activittii cu
handicapatii de auz.
Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le
revine sarcina de a Iolosi o metodologie speciIic pentru Iormarea
comunicrii verbale si crearea posibilittilor de nvtare a limbajului. O
asemenea metodologie vizeaz Iormarea comunicrii verbale, care
trebuie s porneasc de la ideea c procesul de nvtare se va baza pe
mimico-gesticulatie, labiolectur si, ntr-o oarecare msur, pe dactileme.
Dar la hipoacuziei si la surdomutii n curs de demutizare, Iorma
principal de nvtare trebuie s alterneze, n Iunctie de structura clasei de
elevi, nvtarea intelectual si nvtarea eIectiv. Obiectivele generale ale
interven(iei recu5eratorii n deficien(a de auz total sunt:
- realizarea demutizrii;
- conservarea si dezvoltarea limbajului verbal la deIicientii care au
dobndit surditatea dup ce au asimilat limbajul.
Demutizarea presupune trecerea de la limbaful mimicogesticular
la cel verbal. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de
gesturi prin care se codiIic cuvinte, litere si stri de spirit. Spre deosebire
112
de copilul surd, a crui recuperare se bazeaz, asadar, pe demutizare,
ampliIicarea sunetelor este cheia ctre comunicarea copilului cu
hipoacuzie cu lumea nconjurtoare. Pentru a oIeri stimularea auditiv de
care are nevoie, este indicat ca 5rotezarea auditiv s se realizeze
imediat dup punerea unui diagnostic timpuriu. Binenteles, c un aparat
auditiv nu va Iace ca pierderea de auz a hipoacuzicului s dispar, ci doar
va ampliIica sunetele prea slabe pentru a Ii auzite de copil.
CNCE!TE-CHEIE
Deficient de au: deIicient senzorial, la Iel ca si cea de
vedere, reprezentnd diminuarea sau pierderea total sau partial a
auzului, din diIerite cauze.
$urditatea (cofo:a) handicap de auz total constnd n pierderea
total a auzului - peste 0 dB. Acest handicap poate aIecta una sau
ambele urechi ale unei persoane (deIiciente de auz unilaterale - localizate
doar la nivelul uneia dintre urechi, cealalt Iiind sntoas si de cele mai
multe ori Iunctionnd compensator si deIiciente de auz bilaterale - care
aIecteaz ambele urechi). Exist, n Iunctie de localizarea leziunilor
anatomo-Iiziologice ale analizatorului vizual, surditate eredi-tar si
surditate dobndit.
Hipoacu:ia handicap de auz partial care presupune diminuarea
/degradarea auzului ntre 0-0 dB. Acest handicap aIecteaz aproximativ
1 din populatie (persoanele cu o astIel de deIicient Iiind denumite n
popor ,tari de ureche"), constituind astIel un serios handicap n viata de
zi cu zi a individului, att n planul scolarizrii, al exercitrii proIesiei, ct
si al relationrii cu ceilalti oameni. Termenul ,pierdere de auz" sau
,hipoacuzie" nu implic surditate total (coIoza), o persoan surd
(coIotic) Iiind incapabil de a procesa sau auzi sunete cu sau Ir un
aparat auditiv, n timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu
mult succes Iolosind un aparat de auz.
Mutenie (mutitate) stare deIectuoas, caracterizat prin imposi-
bilitatea vorbirii. Este cauzat de leziuni n zona cortical a limbajului,
asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Se deosebeste de mutismul
electiv cnd vorbirea este nerealizat intentionat, Iiind vorba de un reIuz
verbal al subiectului, desi Iaculttile verbale ale acestuia sunt intacte.
113
Audiometria o tehnic cu grad ridicat de precizie n
diagnosticarea handicapului de auz care poate Ii Iolosit dup vrsta de 3
ani, constnd n msurarea acuittii auditive separat pentru Iiecare ureche
n parte si ntocmirea audiogramei (graIic reprezentnd comparativ
acuitatea auditiv a ambelor urechi). Pe baza studierii audiogramei se
poate depista tipul deIicientei de auz si se va urmri compensarea acolo
unde este cazul.
Demuti:are proces de interventie recuperatorie n cazul
persoanelor cu surditate, constnd n trecerea de la Iolosirea limbajului
mimico-gesticular la nsusirea limbajului verbal sonor (oral). Limbajul
mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codiIic
cuvinte, litere si stri de spirit. Limbajul surdului ajunge astIel s capete
un caracter bilingv, odat cu parcurgerea procesului demutizrii. Cnd se
atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal, la
surdomutul n curs de demutizare se creeaz conditii pe plan mintal,
pentru trecerea de la gndirea n imagini la gndirea notional-conceptual.
Fazele demutizrii sunt: obisnuirea copilului de a vorbi prin obiecte, cu
indicarea lor nsusirea notiunilor concrete, nsusirea celorlalte notiuni.
Prote:are (auditiv) proces recuperator Iolosit pentru persoa-
nele cu handicap de auz partial (hipoacuziei), presupunnd utilizarea unor
aparate (proteze auditive sau, mai nou implanturi cohleare) care au drept
scop ampliIicarea intensittii sunetelor diIicil de perceput de analizatorul
auditiv al hipoacuzicului. Protezele pot Ii de mai multe Ieluri: cu
ampliIicare linear - Iolosite pentru toate Irecventele si proteze cu
ampliIicare selectiv - care selecteaz Irecventelor utile de cele inutile.
abiolectur tehnic utilizat n procesul demutizrii, constnd
n citirea cuvintelor, a Irazelor de pe buzele interlocutorului.
EXTENSII TERETICE
Im5ortan(a limbajului mimico-gestual
5entru comunicarea dintre surzi
Limbajul mimico-gestual trebuie tratat n legtur cu Iunctia
semiotic, cu geneza simbolului la copil, cu evolutia limbajului intern sau
cu problema psihologic a semniIicatiei n general. Functia semiotic e ea
nssi o structur si are o genez proprie. Se consider c Iunctia
semiotic e alctuit din cinci conduite semiotice ce apar oarecum
114
spontan, la copilul normal n al doilea an de viat: imitatia amnat, jocul
simbolic, imaginea graIic, imaginea mintal si evocarea verbal. La
copilul handicapat de auz se constituie o a sasea conduit semiotic -
limbaful mimico-gestual - care tinde s compenseze conduita de evocare
verbal.
Trebuie subliniat c n cazul printilor surdovorbitori, cu
demutizare avansat, mai ales a celor cu studii medii sau superioare,
modalitatea de comunicare mimico-gestual este extrem de redus, ei
comunicnd cu copilul lor mai ales prin labiolectur. Dezvoltarea
limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul Iamiliilor de surdo-
vorbitori urmeaz evolutia normal a copiilor din Iamiliile de auzitori.
Copilul surd dezvolt limbajul gestual n acelasi mod si n aceeasi
perioad de timp n care copilul auzitor si dezvolt limbajul verbal.
Desigur, conditia acestei dezvoltri este ca Iiecare Iorm de limbaj s Iie
stimulat cu un stimulent adecvat.
S-a constatat c acei copii surzi proveniti din printi surzi, vin la
scoal cu un bagaj mai bogat de cunostinte dect cel al copiilor surzi din
Iamiliile de auzitori care n-au Iolosit limbajul gestual n comunicarea cu
ei. Acest limbaj, Iolosit eIectiv n comunicare, le-a permis copiilor surzi
s cunoasc mediul nconjurtor si n acelasi timp s exprime dorinte,
gnduri, opinii. Mai trziu, achizitiile mimico-gestuale contribuie la
Iertilizarea nvtrii limbajului oral. Fiind Iamiliarizati cu deIicienta lor,
acesti surzi l accept de timpuriu si au mai putine probleme de adaptare
psihologic si social.
Este stiut Iaptul c limbajul verbal se dezvolt cu mult
diIicultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eIicient de
comunicare si de cunoastere. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut
necesar ca elevii surzi s-si Iormeze reprezentri interne consistente si
bine consolidate cu care s opereze pe plan interior. Ori, acest nivel al
reprezentrilor interne nu se poate realiza, de obicei, la majoritatea
elevilor surzi din cauza mai multor Iactori: motivatia sczut pentru
vorbirea oral, utilizarea tot mai rar a vorbirii articulate dup ce elevii
surzi intr n viata productiv si Iolosirea preponderent a limbajului
mimico-gestual pentru satisIacerea necesittilor de comunicare n cadrul
vietii sociale.
S-a observat o insuIicient a limbajului gestual n comparatie cu
cel verbal. Limbajul verbal are un grad nalt de conventionalitate Iat de
' 115
continutul realittii pe care o denumeste; gestul ns este strns legat de
concret. Comunicarea prin gesturi este Iat n Iat, percepndu-se vizual
gestul si toate miscrile mimice si expresive. Gesticulatia are o mai mare
libertate de expresie, este mai putin limitat de organizarea gramatical
puternic structurat. Acelasi volum de inIormatie poate Ii transportat n
aproximativ acelasi volum de timp conventional, cu ambele Iorme de
limbaj. Totusi, executia gesturilor necesit mai mult timp n medie dect
n cazul emiterii verbale a cuvintelor. In precizarea naturii raportului
dintre gesturi si cuvinte un rol mare l joac contextul n care se petrec
evenimentele. n ansamblu, limbajul gestual d impresia unei limbi
abreviate mai extins sub unele aspecte (bogtie de idei comunicate
printr-un gest de ex.) si mai redus n altele, n raport cu limba sonor, el
constituind baza de pornire pentru recuperarea deIicientului de auz.
NTRERI RECA!ITULATIVE
1. n ce const diIerenta dintre hipoacuzie si coIoz?
2. Enumerati cauzele deIicientei de auz.
3. Cnd si cum se realizeaz demutizarea?
4. Ce este labiolectura si n ce situatii se apeleaz la ea?
ILIRAFIE
1. CARAMAN, MESCU L., Metodologia procesului demuti:rii, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 183.
2. DAMASCHIN D., Mifloace tehnice moderne de compensare a
deficientelor sen:oriale, Analele Universittii Bucuresti, 165.
3. DRGUTOIU I., imbaful mimico-gestual, Ed. ProHumanitate, Sibiu,
12.
4. GELDER M., GATH D., MAYOU R, Tratat de psihiatrie - Oxford,
Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Initiative
Publishers, 14, ed. a Ii-a.
5. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medical,
Bucuresti, 188.
6. IONESCU G., Psilhologie clinic, Ed. Academiei, Bucuresti, 185.
7. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
8. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
116
. PAUNESCU C, Comunicarea prin limbaf la copiii cu audiomutitate,
n Cercetri asupra comunicrii, Bucuresti, 173.
10. PUFAN, Probleme de surdopsihologie, voi. I si II, 172,182.
11. SIMA I., Psihopedagogie special - studii i cercetri, voi. I, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
12. STANIC C, POPA, Elemente de psihopedagogie a deficientilor de
au:, 14.
13. STANIC I., Lndrumri metodice privind predarea citit-scrisului Ln
colile de sur:i, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 173.
14. STANIC I., abiolectura, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
165.,
15. STANIC I.,UNGAR E.,BENESCU C, Probleme metodice de tehnica
vorbirii i labiolectura, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 183.
16. STRCHINARU I., Psihopedagogie special, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi,
14.
17. SCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 17.
18. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
1. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
20. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
21. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
22. VRSMAS T, DAUNT P., MUSU I., Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 16.
23. WEIHS TH., $-i afutm, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.
117
4 DEFICIENTELE FIZICE $I !SIHTRII
4 Defini(ia deficien(elor fizice yi 5sihomotorii
Deficienjele fi:ice sunt definite ca abateri de la normalitate, Ln
forma i functiile fi:ice ale organismului, care tulbur creterea normal
i de:voltarea armonioas a corpului, modific aspectul exterior, reduc
aptitudinile i puterea de adaptare la efortul fi:ic i diminuea: capaci-
tatea de munc productiv a individului.
DeIicientele Iizice se caracterizeaz prin modiIicri morIologice
mai mult sau mai putin accentuate, produse n Iorma si structura corpului
si maniIestate printr-o ncetinire n crestere sau printr-o crestere excesiv,
printr-o tulburare a dezvoltrii sau o dezvoltare disproportionat, prin
deviatii, deIormatii sau alte deIecte de structur, urmate sau precedate de
tulburri Iunctionale.
Deficien(ele fizice se constituie, deci, ca invaliditti corporale care
slbesc puterea si mobilitatea organismului prin modiIicri patologice
exterioare sau interioare, localizate la nivelul ntregului corp sau numai la
nivelul unor segmente ale sale. Categoria respectiv de handicap cuprinde
att infirmii motorii sau locomotori (de motricitate), ct si pe cei care
suIer de unele boli 5ermanente - cronice (boli respiratorii, cardio-
patiile, diabetul etc.) ce inIluenteaz negativ capacitatea Iizic a indivi-
dului, n aceast categorie pot Ii ncadrate si persoanele cu afec(iuni
senzoriale (surzii si orbii), tinnd cont de particularittile lor speciIice
deosebite.
Deficien(ele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglri
morIo-Iunctionale care duc la instalarea unor dezechilibre si evolutii
nearmonioase. Trebuie subliniat c, n lipsa altor anomalii, deIicientii
Iizic sunt normali din punct de vedere al capacittilor intelectuale, dar
prin situatia lor de exceptie si ntr-un mediu neIavorabil, personalitatea lor
poate deveni Iragil, cu pronuntate note de Irustrare si de anxietate, cu
118
conIlicte si tensiuni interioare, cu diIicultti de relationare cu cei din jur si
de integrare n viata social-proIesional.
Aceste deIiciente Iizice sunt considerate - n majoritatea trilor,
printre care si Marea Britanie - o Iorm de deIicient n dezvoltare (din
punct de vedere calitativ) alturi de deIicienta mintal si de deIicientele
de adaptare.
,Psihomotricitatea este o Iunctie complex care integreaz si
subsumeaz maniIestrile motrice si psihice ce determin reglarea
comportamentului individual, incluznd participarea diIeritelor procese si
Iunctii psihice care asigur att receptia inIormatiilor, ct si executia
adecvat a actului de rspuns" (E. Verza, Psihopedagogia special,
14).
Realizarea oricrui act motor adecvat presupune nu doar executie si
receptie, ci si prelucrare de inIormatii, sub controlul si dominarea
psihicului, implicnd, asadar, participarea Iunctiei complexe numite
5sihomotricitate Aceasta are o mare nsemntate n reglarea voluntar a
actiunilor si are drept elemente com5onente: schema corporal,
lateral itatea, conduitele motrice de baz, organizarea, orientarea si
structura spatio-temporal, perceptia si reprezentarea miscrii.
1. Schema cor5oral, element bazai indispensabil Iormrii perso-
nalittii copilului, const Ln repre:entarea mai mult sau mai putin
global, mai mult sau mai putin tiintific i diferentiat pe care o are
copilul despre propriul su corp, considerand c ea nu este un dat initial,
nici o entitate biologic sau fi:ic, ci re:ultatul unor raporturi adecvate
ale individului cu mediul. Schema corporal este un model simpliIicat, nu
att al Iormei, ct mai ales al Iunctiilor si raporturilor diIeritelor prti ale
corpului, constituind un reper stabil pentru evolutia posturii si a
mobilittii.
Cunoasterea schemei corporale de ctre copil presupune, n sens larg:
a) cunoasterea de ctre copil a schemei corporale proprii (s
cunoasc denumirea diIeritelor prti ale corpului su si s stie s le arate);
b) cunoasterea schemei corporale a altei persoane;
c) situarea corect a unor obiecte n spatiu n raport cu propriul corp
sau cu alte obiecte;
d) orientarea n spatiu (n raport cu propriul corp).
Imaginea cor5ului (reprezentarea corpului) nglobeaz schema
corporal si vizeaz cunoasterea Iunctiilor corpului, a componentelor
11
corpului si eIicacitatea acestor Iunctii corporale n satisIacerea unor
dorinte. De asemenea, ea cuprinde si reprezentarea limitelor corpului si a
Iunctiilor speciIice si vizeaz aspectul temporal al sinelui corporal. In
cadrul procesului de dobndire a 5ermanen(ei de sine n s5a(iu, copilul
si construieste schema corporal, respectiv imaginea pe care o are despre
corpul su, imagine perceput n stare static sau dinamic sau n
raporturile prtilor corpului ntre ele si, mai ales, n raporturile acestuia cu
spatiul si cu mediul nconjurtor.
2. Lateralitatea se reIer la cunoasterea celor dou prti ale
corpului (stng si dreapt) si exprim inegalitatea Iunctional a prtii
drepte sau stngi a corpului ca o consecint a diIerentei n dezvoltare si a
repartitiei Iunctiilor n emisIerele cerebrale. Dominatia Iunctional a unei
prti a corpului asupra celeilalte determin lateralitatea (dreptacii sau
stngacii). Aceast dominare lateral trebuie ns perceput ca Iiind o
dominare Iunctional relativ, neputndu-se vorbi nici de dreptaci 100,
nici de stngaci 100.
Lateralitatea se clasific n func(ie de:
a) natura sa:
lateralitate normal - vorbim despre stngacii normali, la care
principalele comenzi cerebrale ,provin" de la emisIera dreapt;
lateralitate patologic - vorbim despre stngacii 5atologici, caz
n care emisIera stng este lezat si cea dreapt preia conducerea
(aceeasi situatie se poate ntlni si n cazul dreptacilor).
b) intensitate:
lateralitate puternic, Iorte, pur - cnd la unul dintre organele
omoloage (ex.: mn sau picior) se maniIest o intens asimetrie
Iunctional;
slab conturat - identiIicat cu ambidextria.
c) omogenitate:
lateralitate omogen - (pe aceeasi parte a corpului) copilul Iiind
stngaci sau dreptaci de ochi, mn si picior;
lateralitate Lncruciat (neomogen) - cnd la acelasi subiect
predominanta este diIerit pentru diverse membre (ex.: dreptaci la mn
si ochi, dar stngaci de picior);
lateralitate contrariat - cnd se schimb lateralitatea prin
educatie.
120
d) modul de 5artici5are a membrelor su5erioare yi inferioare:
bilateral, atunci cnd picioarele si minile se misc simultan si
exist o coordonare;
omolateral, atunci cnd doar piciorul si mna de aceeasi parte a
corpului se misc simultan;
Lncruciat, atunci cnd mna si piciorul prtii opuse se misc
simultan (ex.: mna dreapt si piciorul stng);
multilateral, atunci cnd minile si picioarele se misc simultan.
Nu trebuie conIundat lateralitatea - dominanta unei prti a
corpului sub raportul Iortei si al preciziei cu cunoasterea stnga-dreapta.
Cunoasterea stnga-dreapta decurge din dominatia lateral si reprezint
generalizarea perceptiei axei corporale si se nvat cu att mai usor, cu ct
lateralitatea este mai aIirmat si mai omogen. Dac Ioloseste n toate
situatiile o mn, copilul va retine c aceea este stnga sau dreapta.
Lateralitatea ncrucisat provoac diIicultti n recunoasterea stnga-
dreapta. Cnd dominanta nu este Iixat, copilul va ezita n Iolosirea
membrelor si nu va putea stabili care este membrul su drept sau stng.
Contrarierea lateralittii (cnd este omogen pentru stnga) are consecinte
n plan neurologic si psihologic: enurezis, sincinezii, instabilitate
psihomotorie, negativism, anxietate etc.
3. Conduitele motrice de baz (alt component a
psihomotricittii) sunt mai mult sau mai putin instinctive, deci mai mult
sau mai putin controlate cortical. Ele curpind:
a) coordonarea oculomotorie, care n realitate este mult mai
complex, mai corect Iiind termenul de coordonare senzorio-motorie.
Coordonarea oculomotorie se dezvolt si se perIectioneaz treptat,
permitnd controlul si ameliorarea gesturilor individului. Se delimiteaz
astIel un nou univers reprezentat de spatiul vizual. De asemenea,
capacitatea de a localiza o surs se suprapune peste impresia vizual. n
mod progresiv asadar se va realiza structurarea mediului nconjurtor.
Dezvoltarea motricitatii si a coordonrii oculomotorii are o important
major n nvtarea scrisului. AstIel, desenul evolueaz de la cerc la
dreptunghi, ptrat, la triunghi si romb, posibilitatea desenrii corecte a
tuturor acestor elemente Iiind un semn de ntrire a legturii ntre
cmpurile senzoriale si cele motorii;
121
b) echilibrul static yi dinamic In evolutia sa, copilul trebuie s si
dezvolte simtul echilibrului si capacitatea de a-si orienta miscrile n
spatiu. Simtul echilibrului permite aprecierea pozitiei capului Iat de corp
si a corpului Iat de mediul nconjurtor. Atitudinea se constituie dintr-o
obisnuint postural care apare progresiv n cursul dezvoltrii
psihomotorii a copilului, neIiind nici constient, nici voluntar. Sub raport
psihomotric, echilibrul de atitudine exprim si comportamentul
psihologic al persoanei, adic ncredere n sine, deschidere spre lume,
disponibilitate n actiune, acestea necesitnd o bun cunoastere a schemei
corporale;
c) coordonarea dinamic general Coordonarea const n achi-
zitia capacittii de asociere a miscrilor n vederea asigurrii unor acte
motrice eIiciente. Se ntelege prin coordonare o combinare a activittii
unor grupe de muschi n cadrul unei scheme de miscare, lin, executat n
conditii normale. Coordonarea miscrilor apare doar prin repetri
permanente si se dezvolt treptat, pe msur ce copilul creste. Controlul
acestei activitti se realizeaz prin mecanismul de Ieed-back al centrilor
subcorticali. Coordonarea dinamic general se materializeaz prin
de5rinderile motrice (Iort, vitez, ndemnare). Deprinderile motrice
constituie activitti voluntare care joac un rol deosebit n mentinerea
echilibrului dintre organism si mediu si au anumite particularitti:

- sunt Iormate n mod constient;
- sunt speciIice unei activitti, nu sunt aptitudini motrice generale
si reprezint modalitti de comportament motric nvtat, sunt segmente
calitative ale nvtrii miscrilor;
- sunt structuri de miscare coordonate, constnd n integrarea n
sistem motric a unittilor mai simple nsusite anterior;
- au la baz educarea capacittii de diIerentiere Iin si rapid a
elementelor inIormationale senzorial-perceptive n dirijarea actiunilor;
- se caracterizeaz printr-o rapid si eIicient aIerentatie, care
permite corectarea pe moment a unor inexactitti ce pot aprea;
- ca aspect exterior, deprinderile motrice se prezint de cele mai
multe ori sub Iorm de structuri individuale determinate de nsusirile sau
aptitudinile variabile ale subiectilor care nvat aceeasi miscare;
122
- Iormarea deprinderilor motrice este conditionat de numerosi
Iactori: aptitudini motrice, motivatie, nivelul pedagogic al instruirii, canti-
tatea si esalonarea exersrilor, aprecierea si autocontrolul rezultatelor.
4 Orientarea, organizarea yi 8tructurarea 85ajial. Spatiul,
mediul vid prin deIinitie, este perceput si construit pe plan mintal ca
urmare a sesizrii pozitiilor, directiilor, distantelor, a deplasrilor. Spatiul
se organizeaz plecnd de la nivelul senzoriomotor al perceptiilor de
actiune pe baza cunoasterii schemei corporale proprii, recunoasterea
stnga-dreapta (la 6 ani), a schemei corporale a partenerului (8- ani), a
diverselor pozitii ntre ele, a elaborrii notiunilor topologice: vecin,
nchis, deschis etc. Pentru a opera cu aceste relatii este necesar un nivel de
dezvoltare mintal de cel putin 8- ani. Pn la 3 ani spatiul copilului e un
,spatiu trit" aIectiv, lipsit de Iorme si dimensiuni, spatiu denumit de
Jean Piaget ,topologic", caracterizat prin raporturi de vecintate, separare,
de ordine si de continuitate. ntre 3-7 ani copilul ajunge la ,spatiul
euclidian", un spatiu mai omogen, n care recunoaste Iormele geometrice.
Factorul comun al acestor dou planuri este motricitatea, spatiul organi-
zndu-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza perceptiilor legate
de actiune, iar insuIicientele de ,discriminare spatial" (CI. Launay) sau
,tulburrile de orientare"(S. Boul-Maisonny) conduc la perturbri de
genul dislexiei, disgraIiei, discalculiei, disortograIiei etc.
Dup De Meur si A. Lapierre, eta5ele structurrii s5a(iale sunt:
Cunoayterea no(iunilor - etap n care copilul trebuie s nvete
s se deplaseze n ,spatiul" obisnuit (de ex.: ,mergi n camera ta", ,pune
pe masa proIesorului aceast carte" etc), s situeze adecvat obiectele, s
perceap Iormele, mrimile, cantittile, s le poat identiIica, s le
discrimineze si s le ordoneze dup criteriul mrimii (ex. de notiuni
spatiale: de situatii, de mrime, de Iorm, de cantitate).
rientarea s5a(ial este extrem de important si cu multe
implicatii n nvtarea scolar. Copilul trebuie s nvete s orienteze
obiectele, s poat situa obiectele n succesiunea dat n Iunctie de pozitia
ordinal si s perceap sensul graIic.
rganizarea s5a(ial presupune cunoasterea notiunilor spatiale
Si capacitatea de orientare spatial si conduce la dezvoltarea capacittii de
a
dispune Ir ajutor de spatiul nconjurtor, de a-si organiza spatiul
123
delimitat (tabla, Ioaia de hrtie, un cadru anumit etc.) n scopul realizrii
unui anumit obiectiv.
n(elegerea rela(iilor s5a(iale, ca ultim etap, se bazeaz pe
rationamente Iormate n momentul perceperii anumitor relatii spatiale.
Acum se realizeaz structura spatial, de exemplu, copilul putnd stabili
ce mrime de cerc lipseste dintr-o suit progresiv de cercuri, pentru a
realiza o progresie armonioas si complet. Acum copilul este capabil de
a percepe tot ceea ce este ,la Iel" (n cazul exemplului cerc), de a ntelege
criteriul dup care este alctuit succesiunea cercurilor (ex. mrimea) si
de a sesiza Iaptul c lipseste un anumit cerc, de un anumit diametru.
5. rientarea, organizarea yi structurarea tem5oral reprezint
capacitatea de a se situa/pozitiona n Iunctie de succesiunea evenimen-
telor (nainte, dup, n timpul), de durata intervalelor (timp lung sau
scurt), de ritmul regulat sau neregulat, de cadenta rapid sau lent, de
reluarea ciclic a unor perioade de timp (zi, sptmn, lun, anotimp), de
ireversibilitatea timpului Iizic (nu se mai poate reveni n timpul trecut).
Conduita de orientare si structurare temporal se Iormeaz lent si cu mare
diIicultate. ntre structura spatial si cea de timp exist diIerente, pentru
c spatiul are trei dimensiuni, poate Ii parcurs n toate directiile, iar
relatiile spatiale pot Ii percepute corect, n timp ce timpul are o directie
liniar, cu parcurgere liniar (ntr-un singur sens), relatiile temporale Iiind
Iie memorate (pentru trecut), Iie imaginate (pentru viitor). Tulburrile
structurii temporale se pot maniIesta n patru simptome distincte:
incapacitatea copilului de a gsi ordinea si succesiunea evenimentelor,
lipsa de percepere a intervalelor, inexistenta unui ritm regulat, incapa-
citatea de organizare a timpului. Toate aceste simptome sunt cauzate de
un trinom de cauze: motrice, psihomotrice si psihologice.
6. !erce5(ia yi re5rezentarea miycrii joac un rol extrem de
important n realizarea adecvat, corect a structurilor perceptiv-motrice
(mai ales a celei spatial-temporale). Perceptia micrii vizeaz perceptia
miscrii obiectelor si a propriilor miscri. Perceptia miscrii obiectelor
exterioare subiectului are la baz perceptia spatial, la care se adaug
componente motrice speciIice. Deplasarea persoanelor are o valoare
deosebit deoarece copilul va ncerca s imite actiunile celor din jur,
raportndu-si propriile miscri la cele percepute n anturaj. Perceptia
propriilor miscri reprezint conditia esential pentru conducerea actiunii
124
n orice activitate motric, pe baza engramelor senzitive controlndu-se
suma miscrilor eIectuate de corp sau de anumite segmente ale lui.
Aprecierea miscrii segmentelor corporale se Iace mai ales pentru
membrele superioare (mini), care sunt urmrite cu vederea si au un rol
esential n timpul activittilor scolare sau proIesionale de individ.
Re5rezentrile ideomotrice (ale miycrilor) sunt legate totdeauna
de o experient personal anterioar. Dac scopul activittii reIlectat n
creier ntlneste reprezentrile ideomotrice ale unei experiente asem-
ntoare, trecerea la actiune se va Iace Ioarte usor. Datorit caracterului
conditionat al reprezentrilor si interactiunii primului sistem de semna-
lizare cu al doilea, acesta contribuie la nvtarea mental a acelor exercitii
pentru care exist o experient anterioar. Reprezentrile miscrilor au
caracter preponderent vizual, mai ales cnd copilul si reprezint actiunea
ce urmeaz a Ii executat, cnd memoreaz succesiunea evenimentelor.
!sihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate
anterior) se dezvolt, trecnd prin mai multe perioade sau etape: perioada
de inova(ie (cnd copilul si testeaz capacittile), perioada de integrare
(cnd copilul integreaz datele) si perioada de echilibru (care presupune
o alternare a repausului cu progresul).
Dezvoltarea psihomotricittii este favorizat de o serie de Iactori,
cei mai importanti Iiind: maturizarea nervoas, nvtarea si exercitiul,
experienta si conduita motric.
4.2. Cauzele deficien(elor fizice yi 5sihomotorii
Cauzele deIicientelor Iizice si psihomotorii prezint o mare
varietate si pot s aIecteze n grade diIerite organismul. Pot Ii sistema-
tizate dup diferite criterii n mai multe categorii.
a. AstIel, dup un prim criteriu, al originii cau:elor, acestea pot Ii
mprtite n interne si externe. Cauzele interne sunt determinate de
procesele de crestere si de dezvoltare, de natura Iunctiilor somatice,
organice si psihice, iar cauzele externe sunt raportate la conditiile de
mediu, de viat si de educatie ale individului.
b. In Iunctie de caracterul direct/indirect exist cauze cu actiune
direct, care intereseaz elementele proprii ale deIicientei, si cauze
indirecte, care produc o aIectiune sau deIicient morIologic sau
Iunctional, putnd aIecta tot organismul (deIiciente globale) sau
125
limitndu-se doar la anumite regiuni, segmente sau portiuni ale corpului
(deIiciente regionale sau locale).
c. Frecvent se utilizeaz si criteriul de mprtire a cauzelor n
5redi85ozante, favorizante yi determinante (declanyatoare). Cauzele
Iavorizante sau predispozante (care pot cauza deIiciente Iizice) sunt n
legtur cu ereditatea. Descendentii prezint, de regul, asemnri
morIologice si Iunctionale cu ascendentii si colateralii (Iratii, surorile si
rudele apropriate). Acest Ienomen biologic este si mai evident atunci cnd
tipurile constitutionale ale naintasilor sunt relativ identice si cnd
conditiile de mediu si de viat prezint asemnri. Tot n aceast grup, a
cauzelor predispozante, putem ncadra si influenjele nocive pe care le
suIer organismul Itului n viaja intrauterin. Debilitatea congenital yi
imaturitatea, nayterea 5rematur si accidentele obstetricale pot constitui
baza unor deIiciente care se maniIest nu numai imediat dup nastere, ci
si mai trziu, cu repercusiuni n viata ulterioar.
Favorizanti pentru producerea deIicientelor Iizice sunt socotiti si
factorii care influenjeaz n 8en8 negativ 8tarea de 8ntate yi
funcjionarea normal a organelor, mai ales n perioadele de crestere si
de dezvoltare activ a copilului. AstIel de cauze slbesc rezistenta
organismului, scad capacitatea Iunctional a aparatului de sprijin si de
miscare si diminueaz rolul reglator al sistemului central. Printre aceste
cau:e favorizante se numr: conditiile inadecvate de igien si viat,
lipsa de organizare a activittii si lipsa repausului, regimul alimentar
necorespunztor, nivelul sczut de aer si de lumin n locuint, hrana
insuIicient, mbrcmintea incomod, deIectuos conIectionat, dormitul
n paturi prea moi (cu perne multe n care corpul se aIund si se curbeaz
exagerat) sau tari si incomode (care nu Iaciliteaz odihna normal pentru
copiii ce sunt n perioada de crestere), lipsa unei educatii rationale si un
regim deIectuos de viat, lipsa de supraveghere si de control din partea
printilor si a educatorilor, bolile cronice, convalescentele lungi, interven-
tiile chirurgicale diIicile, debilitatea Iizic, tulburrile cronice (organice si
psihice), anomaliile senzoriale (mai ales ale vzului si auzului).
Factorii determinan(i (declanyatori) sunt cei care prin aparitia si
actiunea lor determin dezvoltarea deIicientelor Iizice si psihomotorii. Ei
pot Ii mprtiti n:
a) factori care acjioneaz n 5erioada intrauterin:
126
inIectii ale mamei cu caracter cronic - siIilis, paludism, tubercu-
loz, intoxicatii lente - cu alcool, medicamente, sruri radioactive, tulbu-
rri endocrine si neuropsihice ale mamei, carente alimentare sau de
vitamine, boli ale sngelui etc;
temperatura prea joas sau prea ridicat a mediului, umiditatea
excesiv, actiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra Iarului),
traumatismele Iizice ale abdomenului gravidei, conditiile neadecvate,
grele, stresante de viat si de munc ale mamei, vrsta naintat a
printilor (mai ales a mamei) etc.
b) factori care acjioneaz n tim5ul travaliului:
eIorturile excesive ale mamei;
durata crescut a travaliului;
interventii traumatizante care s determine congestii si hemoragii
cu urmri grave pentru copil.
c) factori care acjioneaz n 5erioada co5ilriei:
bolile si accidentele care produc anomalii morIologice si
Iunctionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor);
atitudinea deIectuoas a corpului copilului (necorectat de
printe sau de educator) se poate permanentiza si determina deIiciente ale
coloanei vertebrale (ciIoze, lordoze, scolioze);
tulburrile de metabolism, cele hormonale;
leziunile prin arsuri si prin degeraturi;
atroIiile musculare etc.
4.3. Clasificarea deficien(elor fizice yi 5sihomotorii
n unele studii, deficien(ele fizice sunt grupate, alturi de
deficien(ele senzoriale, n categoria deficien(elor somatice sau biolo-
gice ClasiIicarea deIicientelor Iizice nu este deloc o sarcin usoar, un
criteriu unic de clasiIicare Iiind greu de identiIicat si de aceea se preIer
tipologizarea deIicientelor Iizice n Iunctie de mai multe criterii:
a) din 5unctul de vedere al 5rognosticului (evolutiei) deIicientei
Iizice vorbim despre: deficien(e neevolutive (statice, Iixate deIinitiv,
Ioarte greu de corectat) si despre deficien(e evolutive (care progreseaz
sau regreseaz, putnd Ii corectate, ntr-o proportie mai mare sau mai
mic, mai usor sau mai greu).
127

b) din 5unctul de vedere al gravit(ii exist:
deficien(ele fizice uyoare, care includ micile abateri de la
normalitatea corporal si sunt considerate atitudini deficiente globale sau
segmentare, care prin executarea de miscri corective (de timpuriu) se pot
corecta destul de usor si total (ex.: deIicienta ciIotic, gtul nclinat lateral
sau nainte, umerii adusi nainte sau asimetrici, torace n Ilexiune, picioare
abduse sau adduse etc);
deficien(ele de grad mediu, n care sunt nglobate deIectele
morIologice si Iunctionale stationare sau cu evolutie lent, care se
corecteaz partial sau rmn nemodiIicate; cele mai multe asemenea
deIiciente sunt de tip segmentar (ex.: ciIoze, lordoze, deIormatii ale
abdomenului, toracelui etc), existnd ns si deIiciente medii globale
(ex.: hiposomii, disproportii ntre segmente etc);
deficien(ele accentuate, care constau n modiIicri patologice
ajunse ntr-un stadiu avansat de evolutie; cele mai multe deIiciente de
acest tip sunt determinate n viata intrauterin (ex.: malIormatiile apara-
tului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii, traumatisme osoase si
articulare, a unor inIectii ale oaselor, muschilor, articulatiilor sau ale
vaselor de snge;
c) din 5unctul de vedere al localizrii yi al efectelor deficien(ei
avem:
deficiente morfologice (cnd este aIectat Iorma corpului sau a
segmentelor lui);
deficienje funcjionale (cnd sunt aIectate structura si Iunc-
tionarea organismului).
Ambele categorii mari de deIiciente pot Ii submprtite n Iunctie de
ntinderea si de proIunzimea deIicientei n: deficien(e globale (generale
sau de ansamblu) si deficien(e 5ar(iale (regionale, segmentare sau
locale).
DEFICIENTELE RFLICE LALE
E. Verza clasiIic deIicientele morIologice globale n: deficiente de
cretere (hiposomie - nanism, hipersomie - gigantism, ntre nltime si
greutate de exemplu, disproportionalitate - ntre cap si trunchi de exemplu),
de nutritie (obezitate, debilitate Iizic), de atitudine (atitudine global insuIi-
cient, de exemplu: rigid sau global asimetric), deficiente ale
tegumentelor (palide sau vinetii, uscate sau umede, cu pete, cicatrici,
128
eczeme, cu hipertricoz - pilozitate pe tot corpul,), deficiente ale muscula-
turii (hipotonii sau hipertonii), deficiente ale oaselor, ale articulatiilor.
DEFICIENTELE MORFOLOGICE PARTIALE
A doua categorie de deIiciente Iizice morIologice - dup E. Verza -
sunt deIicientele morIologice partiale n care sunt incluse: deficiente ale
capului (ex.: cap macroceIal - supradimensionat n raport cu corpul, cap
microceIal - subdezvoltat n raport cu corpul, cap brahiceIal - Ir
proeminenta occipital, cap dolioceIal - cu diametrul antero-posterior
alungit si cu o ,sa" la mijloc, cap hidroceIal etc), ale fetei (Iat prea
oval, prea alungit, ltit, cu cicatrici, malIormatii, cu pareze, Iat cu
aIectiuni ale ochilor - strabism, ochi nIundati sau prea apropiati etc, sau
ale nasului, urechilor, Iat cu dinti vicios implantati etc), deficiente ale
gatului (un gt prea lung sau prea scurt, prea gros sau prea subtire, gt
ciIotic, lordotic sau scoliotic, gt rsucit - torticolis, gt cu relieI tiroidian
accentuat etc), deficiente ale trunchiului/ale toracelui (prea lung, prea
scurt, ngust, prea larg, prea bombat, plat, cu semne de rahitism,
strangulat sau cu stern nIundat), ale abdomenului (un abdomen prea
proeminent, strangulat, cu hernii sau prea moale), ale spatelui (spate
ciIotic, scoliotic, asimetric), deficiente ale coloanei vertebrale, ale ba:i-
nului (czut prea mult n jos, nclinat lateral etc).
O alt categorie de deIiciente morIologice partiale sunt cele ale
membrelor superioare, care pot Ii inegale (n lungime sau grosime),
asimetrice, rmase n Ilexie/extensie, cu umeri prea ngusti/largi, prea
czuti sau ,teposi", sau ,adusi", cu brate inegale, cu coate n
Ilexie/entensie, n O sau n X, cu antebrate curbate, asimetrice, sau cu
sechele traumatice, cu degete cu anomalii sau cu omoplati asimetrici etc.
Tot deIiciente morIologice partiale sunt si deficientele membrelor
inferioare, membre care pot Ii inegale, cu contracturi, cu solduri cu relieI
accentuat sau asimetrice, cu genunchi rmasi n Ilexie/extensie sau
asimetrici, cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice, cu glezne
strmbe, n X sau scobite si cu degete ,n ciocan" - n Ilexie cu sprijin pe
unghii - sau strmbe, suprapuse sau deIormate etc
DEFICIENTELE FUNCTIONALE
A doua mare categorie de deIiciente Iizice este reprezentat de
deIicientele Iunctionale, n care includem:
129
- deficiente ale aparatului neuromuscular (diIeritele Iorme si grade
de paralizii, tulburrile de mers, de echilibru, de ritm, de coordonare a
miscrilor);
- deficiente ale marilor aparate i functiuni ale organismului (ale
aparatului respirator - ex.: insuIicient respiratorie, ale aparatului
cardiovascular - ex.: hipertensiune arterial, ale aparatului digestiv si
Iunctiilor de nutritie - ex.: obezitate, ale sistemului endocrin - ex.:
insuIicient sexual, nanism, deIiciente ale organelor de simt).
alt clasificare a deficien(elor fizice (motorii) este oferit de
Robnescu (7), care m5arte aceste deficien(e n trei categorii:
a) deficiente fi:ice de origine osteo-articular - n care sunt
incluse malIormatiile congenitale (ex.: luxatie congenital de sold,
amputatie congenital, picior strmb congenital), deIormrile osoase
aprute n timpul procesului de crestere (inegalitatea membrelor, rahitism,
ciIoze, scolioze etc.) sau sechelele temporare sau deIinitive ale
accidentelor mai ales cele de circulatie si postcombustie);
b) deficiente fi:ice de origine neurologic care sunt reprezentate
de: inIirmitatea motric de origine cerebral (ce presupune pareze,
paralizii spastice, probleme de coordonare, miscri involuntare-sincinezii,
tulburri de echilibru la care se adaug si tulburri asociate de genul
epilepsiei, tulburrilor senzoriale, instrumentale - ex.: executia gesturilor
etc), bolile neuronului motor periIeric (sechelele de poliomelit si
aIectiunile neurologice evolutive-miopatiile, distroIiile neuromusculare);
c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale
ale copilului si artropatiile din hemoIilie).
n categoria tulburrilor de 5sihomotricitate includem toate
tulburrile lateralittii (ex: ncrucisat, contrariat), ale conduitelor
motrice de ba: (ex: ale mersului, sritului, ale controlului postural),
tulburrile de reali:are motric (apraxia - pierderea capacittii de
executie a gesturilor, a miscrilor adaptate unui scop, dispraxia -
incapacitatea de coordonare a gesturilor, disgraIia motric - aIectarea
vitezei si a Iortei scrisului etc), tulburri ale conduitelor perceptiv-
motrice ]ale orientrii spatiale - necunoasterea termenilor spatiali,
perceperea gresit a pozitiilor n spatiu, orientarea incorect n spatiu,
lipsa memoriei spatiului si ale orientrii temporale), tulburri ale
schemei corporale (presupunnd necunoasterea prtilor corpului sau
incapacitatea de Iolosire a lor etc), instabilitatea psihomotorie (exces de
130
miscare si incapacitate de orientare si urmrire a unui obiect n miscare),
tulburri ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare si
de perseverare ntr-o actiune anume).
4.4. Recu5erarea deficien(elor fizice yi 5sihomotorii
In abordarea oricrei deIiciente Iizice sau psihomotorii este
important s Iie respectate anumite principii de baz, care pot asigura
succesul interventiei recuperatorii, si anume:
- principiul prevenirii deIicientei Iizice;
- principiul interventiei de tip educational precoce;
- principiul interventiei globale si individualizate a persoanei cu de-
Iicient Iizic;
- principiul interventiei cooperrii si al parteneriatului;
- principiul interventiei structurilor de sprijin.
Asadar, nainte de a corecta/trata o deIicient Iizic este bine s
prevenim aparitia ei prin msuri de ngrijire primar si secundar (ex.
vaccinri - mpotriva bolilor transmisibile, asanarea solului, aprovizio-
narea cu ap, examene medicale periodice ale gravidei si copilului,
supravegherea regimului nutritional, combaterea consumului de alcool si
de droguri, asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor, de acte
chirurgicale esentiale, de tratament recuperator). La aceste msuri
preventive se adaug si cele cu caracter tertiar care mpiedic transIor-
marea unei incapacitti n handicap, ele Iiind incluse n programele de
readaptare a copilului/adultului cu deIicient (programe care nu presupun
tratament medical, ci msuri de ordin psihologic si social - ex.: reorien-
tare proIesional).
Atunci cnd exist deja o deIicient motorie (Iizic), demersul
corector debuteaz prin evaluarea potentialului psihomotor al copilului.
In evolutia oricrui copil, esentiali sunt primii trei ani ai existentei
sale, perioad n care se achizitioneaz ntreg bagajul psihomotric. Orice
ntrziere n evolutia normal n planul cresterii si dezvoltrii va
determina disIunctionalitti greu de recuperat ulterior. Interventia
educational precoce asigur copilului deIicient motor conditii optime de
achizitie a engramelor senzitivo-motorii, context n care educatia poate
duce la recuperarea sau compensarea deIicientei Iizice.

131
Abordarea copilului deIicient Iizic trebuie s se Iac si n cunostint
de cauz privind capacittile lui cognitive, aIectiv-relationale, care pot Ii
dezvoltate si valoriIicate compensator.
Educatia copilului deIicient Iizic implic si educatia familiei lui,
ntruct baza recuperrii lui este reprezentat de aIectiunea si de suportul
oIerite de Iamilie. O Iamilie armonioas, un cadru Iamilial cald, suportiv
pot grbi recuperarea unui copil deIicient Iizic. n plus, dup perioada
initial de recuperare n institutii specializate, se trece la continuarea
terapiei n Iamilie, care const n activittile zilnice pe care copilul trebuie
s le repete, sub controlul atent si cu sustinerea printilor.
Fiecare copil, indiIerent de Iorma sau de nivelul deIicientei, dispune
de un potential morIoIunctional care i conIer capacitatea de a se angaja
n recuperare. Totusi, aceast capacitate este inIluentat de gsirea, n
plan psihologic, a resurselor necesare unei automobilizri. Copiii
deIicienti Iizic, n special Ietele, aIlati la vrsta marilor transIormri
Iiziologice, ncep s constientizeze starea de Iapt legat de modiIicarea
aspectului corporal si apar ntrebri dramatice de tipul: ,de ce eu?", ,de
ce nu sunt la Iel cu celelalte", ,ce pot Iace pentru a deveni normal?". Ca
urmare a unui asemenea lant de ntrebri, la care adolescentul/adultul
caut n zadar rspunsuri, pot aprea maniIestri care pot degenera, n
timp, n tulburri de comportament. Aici intervine terapeutul - psihologul
al crui rol este de a lucra cu deIicientul Iizic pe linia acceptrii
deIicientei Iizice, a recstigrii ncrederii n sine, a diminurii anxiettii,
Irustrrii lui, a valorizrii pozitive a personalittii adolescentului etc. De o
deosebit important n recuperarea deIicientilor Iizic este, asadar,
consilierea psihologic i familial.
Pe lng terapia de tip psihologic (realizat individual sau n grup -
cu grup suportiv), n recuperarea deIicientilor Iizic se apeleaz cu pre-
cdere la corectarea deIicientei (acolo unde se poate) prin exercitii de
gimnastic, fi:ioterapie, prin kinetoterapie, reflexoterapie, acupunctura etc.
Copilul deIicient Iizic trebuie s Iie scolarizat n scoli obisnuite,
alturi de copiii sntosi, mai ales dac intelectul lui este normal si are
aptitudini pentru nvttur. Exist, n sprijinul acestei idei, numeroase
exemple de copii cu deIiciente Iizice (unele grave) care au devenit
muncitori, magistrati, Iunctionari, economisti sau medici.
Copilul reactioneaz Iat de handicapul lui Iizic n Iunctie de
atitudinea printilor Iat de el. Chiar dac printii ncearc s-si 132
controleze maniIestrile exterioare legate de reactia de deceptie, copilul
cu deIicient ntelege c este diIerit de ceilalti, c este un intrus, c nu este
copilul ,visat". De aceea, copilul cu deIicient Iizic are nevoie de
dragostea celor din jur, cu att mai mult, cu ct el si Iormeaz mai greu
constiinta de sine si cercul relational. ntr-un mediu aIectiv cu carente,
copilul trieste un sentiment puternic de insecuritate, teama c va Ii
abandonat de Iamilia sa si respins de societate. De asemenea, el acord o
important deosebit relatiei cu alti copii, datorit necesittii de a se simti
acceptat de acestia si suport greu srcia relatiilor aIective cu Iamilia si
cu mediul exterior. El nu are suIicient ncredere n sine pentru a-si
dovedi creativitatea, curiozitatea si spiritul ntreprinztor. Pentru un copil
cu deIicient Iizic, asigurarea de experiente noi constituie o real
problem, datorit unui nivel Iunctional redus sau datorit supraprotectiei
Iamiliale. Copilul trebuie s aib posibilitatea de a-si exercita propriile
optiuni, de a-si exprima dorintele si de a vedea c adultul tine cont de
alegerile sale. n acest Iel, va beneIicia de experiente noi, care-i vor
solicita capacittile de adaptare si de voint. Uneori, adultii sunt uimiti de
perseverenta acestor copii n vederea atingerii unor perIormante, mai ales
scolare. Copii cu deIiciente Iizice de natur neurologic depun eIorturi
sustinute pentru dobndirea unor experiente noi, mai ales n ceea ce
priveste comunicarea verbal si corporal. n acest domeniu, copilul are o
mare capacitate de adaptare, ajungnd s se Iac nteles cu ajutorul
mamei sau al altui copil. Ca orice suIlet uman, persoanele cu deIiciente
Iizice au nevoie de apreciere i stim. Aprecierea si stima apar atunci
cnd activitatea copilului este ncununat de succes. Din pcate, atunci
cnd scopurile propuse sunt prea nalte si pretentiile printilor prea mari,
poate aprea esecul. Uneori, sentimentul esecului este perceput att de
intens, nct printii intervin, asigurnd copilului un mediu de viat
supraprotejat. n aceste situatii, acesta va Ii insuIicient pregtit pentru
viata de adult. Printii si educatorii au probleme n a gsi calea cea mai
corect pentru rezolvarea situatiilor diIicile, care ar Ii gsirea unui
echilibru ntre situatia de ajutor total ce asigur copilului un succes rapid
si situatia de interventie partial, n care copilul are unele probleme de
rezolvat si unele obstacole de depsit pentru a-si atinge scopul.
Familia si societatea trebuie s se adapteze permanent ntre cele
dou extreme: supraprotectia, care genereaz dependent si conIruntarea
permanent cu noi scopuri, cu noi tinte, uneori diIicil de atins. Dac nu se
133
realizeaz o mediere ntre cele dou extreme, se ajunge Iie la un
comportament rapid si agresiv, Iie la o renuntare pasiv din partea
copilului.
Copilul trebuie s si asume unele responsabilitti Iat de propria
persoan sau Iat de alte persoane. Dac Iamilia i reIuz acest drept,
practic i reIuz insertia social. Autonomia personal este necesitatea
Iundamental ce st la baza construirii constiintei de sine. DeIicienta
Iizic perturb realizarea acestei necesitti Iundamentale. Lipsa
autonomiei duce la restrngerea cmpului de activitate, la scderea
ritmului de nvtare a unor lucruri noi. Pentru a-si obtine autonomia
personal, copilul depune eIorturi deosebite, ce trebuie sustinute de
Iamilie.
' Fat de solicitrile mediului socio-Iamilial, copilul dispune de un
numr redus de scheme si tipuri de reactie. Acestea sunt reprezentate de
reactia de imitatie, de opozitie, de compensare, de supracompensare si de
demisie. Reactia de imitatie presupune existenta unui model care se
bucur de autoritate, prestigiu, simpatie. Reactia de opo:itie sau de protest
exprim nevoia de independent, de aIirmare a personalittii individului,
dorinta cunoasterii de sine. Reactia de compensare este socotit de V.
Milea drept o Iorm inconstient de aprare, care permite echilibrarea
sentimentelor de inIerioritate. $entimentul de inferioritate legat de
deIicientele Iizice si senzoriale poate Ii compensat prin ci care pot sau nu
s contravin normelor de conduit social. AstIel, copilul este atras ctre
modele negative care trezesc interesul grupului si cu care el ncearc s se
identiIice. Uneori, compensarea apare sub Iorma unor stri de reverie sau
a plcerii pentru laude exagerate, care oIer copilului o modalitate de
satisIacere a dorintelor nemplinite. Reactia de supracompensare st la
originea eIorturilor de ambitie si perseverent prin care individul se va
nvinge pe sine si deIectele sale. Prin aceast reactie se urmreste
nlturarea sentimentelor de inIerioritate. Reactia de demisie implic n
mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiratii n
concordant cu posibilittile sale reale.
Alteori, apare un sentiment de descurajare, de abandon, de
nencredere si apatie. Aceste reactii sunt Irecvent ntlnite la copiii si
adolescentii conIruntati cu esecuri permanente. Frecvent, ei recurg la
droguri sau se las manipulati cu usurint de ctre ceilalti. Aceste reactii
apar mai ales ca un rspuns la atitudinea Iamiliei, astIel c putem 134
considera copilul ca fiind oglinda printilor. Aceast situatie este
evident n cazul copiilor cu deIiciente Iizice care sunt dependenti de
printi. Printii se grupeaz n 5 categorii - echilibrati, indiIerenti,
exagerati, autoritari si inconsecventi.
Copiii 5rin(ilor echilibra(i au o imagine obiectiv despre
realitate. Ei se privesc asa cum sunt, cu calittile, dar si cu deIectele lor.
Acesti copii doresc s ajung adulti pentru a-si demonstra valoarea.
Tnrul este perseverent n rezolvarea obstacolelor ntlnite, demonstrnd
o tendint vie de a se impune si de a conduce. Prin eIort propriu, el caut
s-si depseasc conditia, realiznd activitti la un nivel nalt de
competent.
Atitudinea de neglijare si de respingere a copilului este Irecvent
ntlnit atunci cnd el nu a Iost dorit, printii lui Iiind tipul de 5rin(i
indiferen(i Copilul lor este complet neglijat, i se reIuz cele mai
elementare drepturi, este pedepsit, ridiculizat, izolat de lume din cauza
deIicientei sale. AstIel, el se aIl n imposibilitatea de a Iace Iat unor
cerinte si de a-si alege cile care l-ar putea conduce spre succes. Copilul
respins de printi se simte inIerior si nesigur, se consider nedemn de
dragostea printilor, Irecvent Iiind nengrijit, murdar. In relatiile cu ceilalti
copii este brutal, permanent pus pe ceart, rzbuntor. Este izolat Irecvent
de colectiv, ntruct devine agresiv Ir motiv; leag greu prietenii, Iiind
interiorizat si neadaptat.
Copilul cu 5rin(i exagera(i este crescut ntr-un climat de ser, Ir
a avea obligatii, Ir a i se reIuza nici un capriciu si anticipndu-i-se toate
dorintele. Familia sa preia toate problemele, astIel c el este mbrcat si
ncltat chiar de altii si la vrste Ioarte mari. Grija Iamiliei pentru copil
este axat n mod deosebit pe starea lui de sntate, cu insistent pe
Iragilitatea lui. Apare astIel un climat dominat de anxietate, de o grij
bolnvicioas pentru sntatea copilului. Pentru un copil cu deIiciente
Iizice, o astIel de grij excesiv are eIecte negative, n contactul cu ceilalti
copii Iiind pasiv, lipsit de initiativ, incapabil de autoaprare. si pune
Irecvent n joc imaginatia, reIugiindu-se n visare astIel c orice contact
cu realitatea este evitat. Printii exagerati Iavorizeaz aparitia la copii a
reactiilor de dependent si imaturitate, acestia devenind neasculttori,
agresivi chiar, Ir ncredere n sine si cu un autocontrol redus.
!rin(ii autoritari solicit din partea copilului lor o ascultare total,
interzicndu-i-se acestuia orice initiativ si asumare de rspundere. El este
135
mpiedicat s-si dezvolte capacittile de decizie si actiune, repetatele
esecuri genernd nencredere si pesimism. Fiind lipsit de initiativ, copilul
va Ii supus, modest, resemnat, incapabil s se apere chiar atunci cnd are
dreptate. Nivelul su de aspiratie este destul de sczut, iar angajarea n
munc este slab. Dac porneste o activitate, el va avea mult rbdare, mai
ales n ndeletnicirile de rutin. Copilul acestor printi va Ii asculttor, dar
neIericit si ostil, Irecvent loial, onest, corect. Acest comportament apare
atunci cnd printii sunt autoritari, dar si ngrijesc atent copilul si-si
maniIest totusi aIectiunea. n cazurile n care printii nu Iac acest lucru,
copiii pot avea un comportament deviant si antisocial.
Copiii 5rin(ilor inconsecven(i sunt proIund derutati, deoarece
printii lor oscileaz de la autoritate la permisivitate, de la indiIerent la
tutel. Uneori, copilul este disputat de printii n conIlict, Iiind solicitat s
opteze pentru anumite pozitii. In aceast situatie, el va Ii instabil, nesigur,
usor de atras si de inIluentat de persoane ru intentionate.
n cadrul aspectelor de consiliere psihologic trebuie s abordm si
problema im5actului 5sihologic al deficien(ei fizice asu5ra co5ilului
Acest impact este diferit, Ln functie de grupa de varst i de tipul
handicapului.
De lai la 3 ani copilul si dezvolt autonomia, nvtnd s mearg si
s vorbeasc. DeIicienta Iizic va determina reducerea mobilittii, lipsind
copilul de autonomie. n Iormele grave de deIicient, chiar mbrcarea si
hrnirea pot Ii obositoare pentru copil, astIel c el trebuie ajutat de printi,
n acest context, copilul are o ncredere redus n Iortele sale. Perioada de
precolar este stadiul de dezvoltare a initiativei, astIel c nvtarea este mult
perturbat n situatia unei deIiciente Iizice. O problem major acum este
legat de identitatea sexual. La grdinit se practic jocuri de imitare a
activittilor speciIice Iiecrui sex. n Iamilie, copilul si va Iorma aceast
identitate n Iunctie de rolul asumat de Iiecare printe n ngrijire si n
asigurarea veniturilor. n strns legtur cu identitatea sexual se Iormeaz
si imaginea despre propriul corp. Cunostintele copilului despre propriul
corp apar prin Iolosire, perceptie si vizualizare. Atunci cnd copilul este
bolnav, imaginea sa asupra corpului este centrat pe durere si pe
anxietate. Copilul exercit un control precar asupra unor Iunctii
(incontinenta urinar de ex.), astIel c se simte jenat si inIerior. Copiii cu
deIiciente Iizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de Iormarea
imaginii corporale, mai ales la nivelul segmentelor aIectate. 136
In perioada colar, elevul ajunge la desvrsirea capacittilor sale,
cu diminuarea sentimentului de inIerioritate. Succesul depinde de
capacitatea copilului de a coopera si de a intra n competitie cu ceilalti.
Uneori, deIicienta Iizic poate Ii barier n calea creativittii si
competitivittii lui. Prietenia joac, la aceast vrst, un rol deosebit n
Iormarea stimei de sine. Orice apreciere cu privire la sine ca Iiind
,diIerit" poate aIecta sentimentul de apartenent la grup, ceea ce
determin izolare si evitarea relatiilor sociale. n aceast perioad, copilul
se identiIic din ce n ce mai mult cu grupul din care Iace parte si cu
liderul acestuia. Apare astIel o tendint de independent, mai ales Iat de
Iamilie. De aceea, trebuie ajutat s nteleag c, desi nu este ,normal,
perIect", are calitti si abilitti demne de admiratia celor din jurul lui.
In adolescent, impactul deIicientei este deosebit. n etapele
anterioare, imaginea de sine, stima de sine si comportamentul erau
inIluentate de relatia cu printii. Adolescentul este diIerit, el viseaz la un
viitor independent, departe de cas, departe de printi, chiar dac va
trebui s se descurce singur. n adolescent apare dorinta de stabilire a
propriei identitti. ModiIicrile pubertale trebuie integrate n imaginea de
sine, cu cstigarea controlului si cunoasterea propriilor capacitti Iizice
sau psihice. La copiii cu deIiciente Iizice, aceste identiIicri sunt
prioritare, dar ele se desIsoar Irecvent n singurtate, deoarece ,a Ii
diIerit" nseamn a Ii exclus din grup. n aceast perioad, tnrul este
deosebit de vulnerabil la stresul emotional produs de boal. nItisarea
corporal, miestria si abilittile reprezint elementele de baz la aceast
grup de vrst. O aIectare ct de mic a uneia dintre aceste calitti poate
detennina o respingere din grup. Pentru a Ii asemntori cu colegii lor,
adolescentii cu deIiciente sunt capabili de a merge pn la reIuzul
deIicientei, nsotit de reIuzul ngrijirii si al tratamentelor. AstIel, pentru a
Ii ,ca toat lumea", ei pot renunta la ajutoarele tehnice de specialitate,
care le oIer conIort, dar care-i separ de colegii sntosi.
Deficien(a fizic vizibil aIecteaz n mod deosebit relatiile
sexuale. Bietii sunt Ioarte aIectati cnd boala nu le permite s Iie
independenti si s se realizeze pe plan proIesional. Ei accept usor o
deIicient vizibil sau un aspect corporal modiIicat, atta timp ct
mobilitatea si realizarea proIesional sunt posibile. Fetele sunt puternic
aIectate de modiIicarea aspectului corporal, mai ales atunci cnd este
vizibil si nu poate Ii mascat prin vestimentatie. Ele accept usor
137
limitarea mobilittii dac sunt atractive n continuare si n atentia
persoanelor de sex masculin.
Un ultim aspect ce trebuie luat n considerare este reprezentat de
reac(iile co5ilului la boal yi mai ales la durere
n Iata bolii, copilul are reactii negative de agitatie, insomnie,
refu:ul alimentelor, plans. La copilul prescolar si la scolarul mic pot
aprea Ienomene de exploatare a bolii sau chiar dorinta c e a Ii bolnav,
pentru a Ii alintat. Uneori apare o stare de relativ inertie maniIest prin
pasivitate, prin lipsa de energie a copilului. In cazul spitalizrilor de
durat, pot aprea reactii depresive, mai ales atunci cnd mama nu st
permanent cu copilul. Pentru a evita reactiile traumatizante, copilul va Ii
pregtit, persoanele din Iamilie explicndu-i situatia n termeni simpli, pe
ntelesul su. In spital, el va putea pstra unele obiecte cu care este
Iamiliarizat (jucria preIerat, pijamaua sau papucii Iavoriti).
La copiii de vrst scolar, semnele de depresie se grupeaz sub
forma tulburrilor afective, a de:voltrii lente i a manifestrilor
somatice. Tulburrile aIective se traduc prin tristete, izolare cu reIuz al
relatiei cu colegii sau prin reactii aIective excesive si invadante.
Dezvoltarea lent se maniIest prin scderea randamentului scolar, prin
diIicultti de concentrare, de atentie si de memorare. ManiIestrile
somatice sunt reprezentate de lipsa poItei de mncare, insomnii, oboseal,
ceIalee, dureri abdominale. Aceste reactii apar Irecvent, ca urmare a
internrii n spital, mai precis din cauza eIectului internrii, al separrii de
printi.
La adolescenti, depresia se maniIest prin tulburri aIective de
comportament datorit modiIicrii aspectului corporal. Aceast
modiIicare determin reactii de respingere din partea grupului, din partea
colegilor de sex opus.
Uneori, copiii interpreteaz boala si deIicienta ca pe o pedeaps
cauzat de un comportament necorespunztor. Ei accept pasiv toate
procedurile medicale dureroase, considerndu-le o pedeaps meritat.
Alteori, copilul este total lipsit de energie, de voint, acceptnd pasiv tot
ceea ce i se ntmpl. n cadrul sindromului de pasivitate, Lzrescu
includea anxietatea de separare. Reactia cea mai puternic apare n
copilria timpurie, mai ales ntre 15 si 30 luni. Aceast reactie evolueaz
n trei etape: protest, disperare si detasare. n fa:a de protest, copilul
plnge, strig dup printi, reIuz atentia personalului medical si este de
138
neconsolat. Urmeaz disperarea, n care plnsul nceteaz, dar copilul
devine inactiv, nu este atras de jucrii si se izoleaz. n fa:a de detaare
apare o adaptare la situatie, copilul se joac, surde si pare s-si Iormeze
relatii cu alte persoane. Acest comportament este de resemnare, neIiind
un semn de multumire, deoarece este indiIerent Iat de printi.
In perioada de precolar, aceast reactie este mai putin intens,
deoarece la aceast vrst sunt bine suportate micile perioade de separare
de printi. AstIel, prescolarul reIuz mncarea, suIer de insomnie,
plnge doar n prezenta printilor, se izoleaz de ceilalti copii.
In perioada de colar, stresul generat de boal poate creste nevoia
de securitate si de ajutor, copiii simtindu-se singuri, plictisiti sau depri-
mati. Frecvent, reactia este legat mai ales de desprtirea de prieteni si de
activittile uzuale dect de cea de printi. Pentru adolescent, separarea de
printi este un element cu eIecte pozitive. Problema separrii apare doar
datorit pierderii contactului cu grupul de prieteni, ceea ce duce la
pierderea locului su din cadrul acestui grup. n aceste cazuri, personalul
medical are datoria de a interveni, ncercnd s atenueze aceste reactii.
Dac reactiile sunt puternice, trebuie apelat la sIatul unui specialist. n
general, se ncearc minimalizarea acestor reactii prin mai multe tipuri de
metode.
O reactie care apare Irecvent, att la copii, ct si la adultii cu
deIicient este furia. Copilul reactioneaz cu Iurie la restrictiile impuse de
situatia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare n aparat
gipsat). Furia se maniIest diIerit, n Iunctie de vrsta copilului. Copiii
mici si maniIest Iuria prin tipete, urlete si chiar prin lovirea
adversarului. Copiii mai mari si exprim Iuria printr-un limbaj abuziv.
AstIel, expresiile ,nu stiu", ,nu-mi pas" evoc Iuria care trebuie inter-
pretat ca o solicitare de ajutor: ,ajut-m s nteleg ce mi se ntmpl".
O alt reactie emotional este reprezentat de negarea deficientei.
Aceast atitudine reprezint un mecanism de adaptare care asigur o
sperant. Speranta n vindecare sau n ameliorare reprezint o necesitate
universal. Negarea handicapului si Iixarea unor obiective nalte pot avea
eIecte stimulative asupra copilului. Totusi, aceste Iantezii pot Ii
periculoase, mai ales atunci cnd sunt legate de internarea n spital si de
perspectiva unui tratament care s asigure vindecarea. Rezultatele pot Ii
dezastruoase n Iata esecului unui tratament, putndu-se ajunge la
pierderea sperantei si la depresie.
13
O alt reactie ntlnit la copilul cu deIect Iizic este cea de
exploatare a strii de boal, care poate duce n Iinal la reactie hipo-
condriac. Aceast reactie apare la copiii supraprotejati, care si Iolosesc
deIicienta ca scuz, pentru a nu depune eIorturi sustinute n activitatea
scolar. Frecvent, de la aceast exploatare a deIicientei se ajunge la
convingerea c scoala este mai grav dect n realitate si deci c este mai
bine s se evite orice eIort Iizic sau intelectual.
O alt abordare n cazul deIicientilor psihomotor trebuie s vizeze
recu5erarea fizic
Exercitiul Iizic, Iolosit n scop proIilactic, dar mai ales corectiv,
inIluenteaz nu numai Iorma si structura tesuturilor corpului omenesc, ci
echilibreaz concomitent Iunctiile Iiecrui organ, realiznd o stare de
sinergie si de solidaritate Iunctional. Cele mai evidente eIecte Iunctionale
se constat tot la nivelul aparatului locomotor. n gimnastica corectiv,
exercitiile Iizice urmresc nu numai exercitarea, dezvoltarea si perIec-
tionarea Iunctiilor motorii normale, dar mai ales reeducarea si recuperarea
celor slbite sau tulburate. n tulburrile si deIicientele aparatului
locomotor, exercitiul Iizic, dozat si gradat n concordant cu posibilittile
Iunctionale ale deIicientului, reeduc si perIectioneaz calitti motrice de
baz, n special Iorta, rezistenta, supletea si ndemnarea. Aceste
mbunttiri Iunctionale se datoresc interventiei unor Iactori neuromus-
culari, care usureaz transmiterea impulsului nervos si utilizarea complet a
substantelor energetice.
EIortul Iizic, chiar de intensitate mic, creeaz nevoia unui aport
crescut de substante nutritive, accelernd Iunctiile respiratorii si cardio-
vasculare, absortia de la nivelul intestinului, nutritia si excretia. n
gimnastica medical, sunt selectionate si grupate exerci(iile fizice care
inIluenteaz una sau alta dintre marile Iunctiuni.
n Iiziologia exercitiilor Iizice, se explic pe larg mecanismele
complexe care dirijeaz armonios aparatele si sistemele organismului. Se
poate aIirma c exercitiul Iizic, repetat metodic si gradat, dup principii si
reguli bine stabilite, n concordant cu vrsta, sexul, dar mai ales cu
pregtirea Iizic anterioar a individului, mbuntteste Iunctiile mari ale
organismului.
Exercitiul Iizic are la orice vrst, dar ndeosebi n perioada de
crestere, un puternic rol educativ.
140
Sistemul nervos este educabil mai ales n sectorul neuromotor.
Miscarea repetat si corectat se perIectioneaz nu numai printr-o reglare
mai bun a lucrului grupelor musculare, ci cu precdere printr-un mai bun
control psihoneuromotor.
Atitudinea corpului, miscrile si gesturile corpului, precum si toate
maniIestrile cu caracter motric sunt de Iapt o adaptare continu a Iunctiei
psihoneuromotoare la cerintele permanente ale adaptrii corpului, n
concordant cu necesittile lui.
Stimularea simultan a Iactorilor morali si de voint contribuie
substantial la realizarea corectrii atitudinilor gresite, la perIectionarea si
corectarea mecanismelor psihoneuromotorii.
n corectarea deIicientelor Iizice, exercitiul Iizic este Iolosit att sub
Iorma exercitiilor statice, ct si a celor dinamice.
Exercitiile statice corective constau Iie din pozitii, Iie din contractii
izometrice.
Po:itiile sunt asigurate de contractii musculare statice care Iixeaz
trunchiul si segmentele sale, mentinndu-le mpotriva gravitatiei sau a
altor Iorte mecanice care tind s modiIice raporturile dintre ele. n
gimnastica medical, pozitiile de lucru se mpart n pozitii Iundamentale
(stnd, pe genunchi, seznd, culcat, atrnat) si derivatele lor. Po:itiile,
dup atitudinea corpului n timpul mentinerii lor, pot Ii corecte - cnd
exist o respectare a atitudinii normale, globale sau segmentare, corective
- cnd se realizeaz o corectare partial a deIicientei globale sau
segmentare si hipercorective - cnd se obtine nu numai corectarea
pozitiei, ci si realizarea aspectului invers deIicientei. Pozitiile corective si
hipercorective sunt derivate ale pozitiilor Iundamentale simetrice sau
asimetrice, obtinute prin modiIicri ale pozitiei capului si gtului,
trunchiului, membrelor superioare si inIerioare.
Exercitiile dinamice se pot realiza n gimnastica medical sub
forma micrii active, libere sau legate, a micrii active cu re:istent.
Exercitiile dinamice corective se pot sistematiza astIel:
1. Exercitii active de cap si gt, trunchi, membre superioare si
inIerioare - executate liber sau cu ngreunare.
2. Exercitii de respiratie cu caracter corectiv.
3. Exercitii aplicative cu caracter corectiv.
4. Exercitii de redresare - pasive, pasivo-active sau active.
141
5. Exercitii de relaxare a grupelor musculare contractate sau
scurtate.
Din grupa exercitiilor active Iac parte, n primul rnd, exercitiile
active realizate cu segmentul deIicient, precum si exercitiile cu segmen-
tele nvecinate, care ampliIic miscrile corective ale deIicientei primare.
Exercitiile active vor Ii bine localizate numai la segmentul deIicient,
pentru a nu crea alte deIiciente compensatorii (Exemplu: pentru
corectarea lordozei lombare se vor executa miscri de Ilexie ale
trunchiului numai la nivelul regiunii lombare, coloana vertebral toracal
Iiind Iixat sau mentinut n pozitii corective). Aceste miscri pot Ii
executate cu ngreunare - mingi medicinale, bastoane, gantere etc. - sau
mpotriva unei rezistente manuale sau opuse Iortei gravitatiei.
Exercitiile segmentelor nvecinate deIicientei principale vor ntregi
sau corecta exercitiul principal. AstIel, membrele superioare n lordoza
lombar vor lucra n plan posterior, pentru a evita compensarea ciIotic a
coloanei vertebrale dorsale, n timp ce membrele inIerioare vor Ii duse,
mentinute sau Iixate n plan anterior, pentru corectarea pozitiei bazinului.
De asemenea, aceste exercitii vor Ii executate liber sau cu ngreunare
diIerit.
n cadrul exercitiilor corective, miscrile pot Ii executate analitic,
dar ceie mai bune rezultate se obtin atunci cnd se execut exercitii
combinate.
Exercitiile de respiratie cu caracter corectiv se execut din pozitii
stabile. Se pot executa liber sau n timpul exercitiilor de trunchi si
membre superioare, din pozitii simetrice sau asimetrice care s nu
stnjeneasc miscrile toracelui. n general, exercitiile de respiratie se vor
introduce la sIrsitul prtii introductive si n partea Iundamental a lectiei,
dup exercitiile corective mai grele.
Exercitiile aplicative cu caracter corectiv se Iolosesc pentru
educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de baz. Dintre cele mai
bune exercitii aplicative cu continut corectiv sunt exercitiile de mers,
exercitiile de trre, de echilibru si suspensiuni. Exercitii de mers
corectiv sunt introduse n partea introductiv si Iinal a lectiei de
gimnastic medical. Se vor Iolosi numai acele exercitii de mers cu
structur corectiv pentru deIicienta primar. De exemplu: mers pe
vrIuri pentru corectarea ciIozei, mers cu genunchii ndoiti si trunchiul
vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. 142
Exercitii de tarare - se eIectueaz din pozitii cu baz mare de
sustinere si centrul de greutate Ioarte aproape de baza de sprijin care
permit o localizare precis a exercitiilor la nivelul segmentului deIicitar si
angreneaz n lucru grupe mari musculare. Exercitiile de trre se execut
din pozitii Iundamentale culcat, pe genunchi si seznd, dar si din pozitiile
derivate ale acestora, executate simetric sau asimetric.
Exercitii de echilibra pot Ii simple si asociate, cu purtri de obiecte
usoare, determinnd o solicitare simetric a muschilor antagonici.
$uspensiunile se pot realiza pasiv prin sustinerea greuttii corpului
cu ajutorul diIeritelor aparate sau pot Ii realizate activ prin Iorta
membrelor superioare. AstIel, pot s Iie complete, cnd se realizeaz pe
vertical, sau incomplete - pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor
inIerioare. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat - cu
miscri active (pendulri, rsuciri), cu redresri pasive-active.
Exercitiile de redresare constau n luarea unor pozitii corective sau
hipercorective si mentinerea lor pe o perioad de timp bine determinat.
Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie subliniat importanta mare a
exercitiilor corective, att n conditii de repaus, ct si n mers. Redresrile
pasive se pot nsoti de tractiuni si presiuni imprimate asupra segmentului
deIicient de ctre proIesor sau de unele aparate mecanice, cum este
aparatul Zander. De asemenea, se poate asocia cu suspensiunile. Cele mai
bune redresri pasive se obtin din pozitia atrnat si culcat. Redresrile
active constau, de Iapt, dintr-o autocorectare progresiv a atitudinii
corpului, imprimnd si mentinnd pozitii corective prin ncercri repetate
si insistente n Iata oglinzii. Ele contribuie la Iormarea reIlexului de
atitudine corect a corpului. Pozitiile cele mai indicate pentru executarea
acestor exercitii sunt pozitiile stnd si seznd.
n cazul cnd un copil prezint un handica5 5sihomotor,
abordarea de tip recuperator trebuie s Iie adecvat tipului de handicap si
posibilittilor individuale ale copilului respectiv.
AstIel, n cazul unei dominan(e ncruciyate sau al unei
ambidextrii, de exemplu, pot aprea diIicultti si probleme considerabile
de dezvoltare. Aceste stri apar, ntr-adevr, uneori, la copiii perIect
normali, motiv pentru care este extrem de important s Iie studiat nc
din copilrie problema dominantei. Nu este imposibil ca un copil care are
o dominant ncrucisat ochi-mn - cum ar Ii, de exemplu, ntre ochiul
stng si mna dreapt sau viceversa - s nvete s citeasc si s scrie, dar
143
Ioarte Irecvent chiar si copiii cu o dezvoltare normal si cu o inteligent
superioar ntmpin diIicultti deosebite n cazul acestei dominante
ncrucisate. Exist cazuri n care esecul n deprinderea scrisului si cititului
este total, caz n care copilul va Iolosi scrierea n oglind sau va nvta
Ioarte greu cititul si scrisul, desi la aritmetic si la alte discipline poate
nvta Ioarte usor.
Mna dominant poate Ii stabilit observndu-1 pe copil cnd
deseneaz sau cnd execut o activitate care presupune ndemnare, de
pild cnd mnnc. Unii copii se pot Iolosi de una dintre mini cnd este
necesar o Iort mai mare si de cealalt cnd trebuie s execute miscri
mai precise, aceasta din urm Iiind considerat mna dominant.
Piciorul dominant poate Ii identiIicat cerndu-i-se copilului s urce
o treapt, s coboare de pe un scaun, sau s loveasc cu piciorul un obiect
de mici dimensiuni, cum ar Ii o cutie de chibrituri plasat vertical, piciorul
Iolosit putnd Ii socotit dominant.
Dup cum am artat, nainte de a decide cum s inIluentm sau s
modiIicm o dominant ncrucisat, este important s stabilim dominanta
pentru Iiecare mn, picior, ochi sau ureche n parte. n nici un caz nu
trebuie s ncercm s modiIicm dominanta principal a copilului. De
aceea, dac observm o dominant de stnga evident la mn, ureche si
picior, dar o dominant de dreapta la ochi, este preIerabil s o modiIicm
pe aceasta din urm, numai dac nu exist probleme vizuale. Celelalte
preIerinte Iiind egale, n cazul unui copil cu dominant de dreapta, el
trebuie s Iie ajutat s-si deIinitiveze a dominant att la nivelul ochiului,
ct si al minii.
Cnd dominanta s-a stabilit deja temeinic la nivelul minii, este mai
usor s modiIicm dominanta ochiului, dar nainte de aceasta este
necesar o testare a acuittii vizuale. Trebuie evitat exersarea dominantei
unui ochi care este impropriu ndeplinirii misiunii sale.
Este de la sine nteles c stabilirea corect a dominantei l poate
scuti pe copil de greutti n nvtarea scrisului si cititului, dar nu numai
depsirea acestui handicap scolar actioneaz asupra strii emotionale,
pentru c dominanta ncrucisat nssi genereaz o anumit nesigurant
emotional la copil.
Aspectul emotional al dominantei si al lateralittii este mult mai
evident la ambidextri. Exist cazuri n care, n ciuda unei dezvoltri
normale a vorbirii, nu apare vreo dominant la nici unul dintre nivelurile
144
mentionate (mn, ochi, picior sau ureche). Dintr-un anumit punct de
vedere s-ar prea c acesti copii sunt avantajati, mai ales la tenis si
scrim, deoarece capacitatea lor de a Iolosi la Iel de bine ambele mini i
dezavantajeaz pe adversari. Totusi, acest Ienomen trece adeseori
neobservat nu numai de printi si de proIesori, dar chiar si de ctre copii.
Apare aici o problem aparent Ir nici o legtur. Acest copil va Ii
acuzat c minte si Iur permanent, desi este un copil adorabil, drgut, care
stabileste relatii bune, deschise, cu anturajul su. Printii si proIesorul au
Icut tot posibilul s-i corecteze aceast nclinatie, acordndu-i aIectiune
si sprijin continuu. De asemenea, i explic consecintele posibile ale
Iaptelor sale urte si i se aplic diverse pedepse, dar totul se dovedeste
zadarnic. Copilul continu s Iure tot ce doreste, oriunde este posibil si va
minti totdeauna ntr-un mod inventiv, sIruntat, transparent totusi. ntr-adevr,
se pare c nici nu-i pas dac minciunile sale sunt sau nu credibile. Pur si
simplu el va spune o poveste si nu va ezita s o schimbe complet cnd va
Ii pus n aceeasi situatie, indiIerent de eIectul pe care l poate avea asupra
asculttorilor. El pare c nu are nici un Iel de mustrri de constiint. Va
promite c nu va mai Iura sau nu va mai minti, dar, cu prima ocazie, o va
Iace din nou, datele problemei rmnnd mereu aceleasi.
Acesti copii pot Ii uneori recunoscuti la prima vedere. Fizionomia
lor speciIic const ntr-o identitate aproape perIect ntre cele dou zone
ale Ietei, stnga si dreapta. Fata lor, cel mai adesea rotund, seamn
oarecum cu aceea a unui pisoi. Dac li se cere s scrie cu ambele mini,
se va evidentia ambidextrismul lor exceptional, de care adesea se vor
minuna chiar si ei.
Copiii nc mici, la care dominanta nu s-a deIinitivat, pot Ii adesea
ajutati s dobndeasc un anumit simt al comportamentului etic,
antrenndu-i n vederea instalrii unei anumite dominante. Adevrata lor
problem decurge din Iaptul c nu pot diIerentia dreapta de stnga, ceea
ce este adevrat de ceea ce este Ials, ceea ce este bun de ceea ce este ru,
distinctia aceasta rmnnd vag si nedeterminat.
Luni ntregi si uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe
acesti copii s-si dezvolte suIicient perseverenta si vointa care permit
stabilirea unei dominante clare si deIinitive. Dac se reuseste, izbnda
este de ordin moral, iar copilul o va resimti ca pe o victorie personal. Din
neIericire, dup pubertate aceast victorie devine aproape imposibil.
145
Un alt handicap psihomotor, extrem de sever, este 5aralizia
cerebral, ale crei simptome caracteristice sunt spasticitatea, mersul
IorIecat si miscrile involuntare. Exist o clasiIicare a paraliziei n:
tetra5legie, 5ara5legie si hemi5legie, aceasta din urm nsemnnd
paralizia unei singure laturi a corpului, Iie stnga, Iie dreapta, att bratul
ct si membrul inIerior de pe aceeasi parte putnd Ii paralizate. In cazul
paraplegiei sunt aIectate, n aceeasi msur sau nu, Iie ambele brate, Iie
ambele membre inIerioare. n sIrsit, n cazul tetraplegiei sunt aIectate
att bratele ct si membrele inIerioare, existnd posibilitatea ca unul
dintre ele s Iie mult mai sever aIectat.
Se poate constata c, n oricare dintre aceste Iorme de paralizie,
perceperea si integrarea spatial a copilului sunt implicate n mod
Iundamental. In cazul hemiplegiei este aIectat orientarea lateral. n
cazul paraplegiei, orientarea vertical este redus. n cazul tetraplegiei
este deIicitar orientarea pe directia sagital. Aceasta din urm reprezint
un Ienomen deosebit de impresionat. Faptul c un copil nu poate avea
siguranta unei experiente proprii n orientarea stnga-dreapta, Iat-spate
este maniIestat n expresia de anxietate intens ce poate Ii citit pe Iata lui
si care arat c el este iremediabil condamnat la o orientare pe directia
Irontal. n ce priveste categoriile calitative ale paraliziei, se poate vorbi
despre patru elemente separate care, n majoritatea cazurilor, se combin
ntre ele, ducnd la o Iorm Iinal de paralizie. Totusi, ele pot si trebuie s
Iie analizate separat.
Este vorba mai nti de spasticitate, care se caracterizeaz prin
ntepenirea unui membru sau a unei articulatii si prin contractarea
muschilor. Membrul respectiv poate Ii totusi miscat, dac se procedeaz
cu blndete si lent. Totusi, dac viteza de miscare creste sau dac apare o
presiune brusc, rigiditatea se accentueaz si sporeste gradul de
contractare a muschilor. Starea spastic poate Ii mai exact descris ca o
stare de cramp si de contractie muscular extrem si permanent.
A doua Iorm a paraliziei cerebrale, ateto:a, se caracterizeaz prin
miscri involuntare, adesea rsucite sau spiralate, asemntoare unduirii
plantelor sau viermilor. SpeciIicitatea Iormei atactice const n miscri
exagerate, care nu-si ating scopul. O reactie de rspuns la un stimul se
traduce prin contractii musculare destul de adecvate, dar insuIicient
compensate de miscarea muschilor antagonici. AstIel, miscarea care
rezult ,trece de tint". n sIrsit, forma rigid a paraliziei cerebrale
146
permite numai miscri de Ioarte mic amplitudine, impresia general
Iiind aceea c membrele ntmpin o rezistent extrem de mare.
Trebuie remarcat c nici unul din cele patru tipuri nu se
conIormeaz strict conceptiei generale de paralizie, care presupune o
incapacitate motorie absolut. Se poate observa totusi c simptomele
paraliziei cerebrale reprezint Iorme patologice ale micrii, n care
miscarea este cel mai adesea distorsionat mai curnd datorit unei supra-
activitti musculare dect din cauza lipsei acesteia.
Incapacitatea total de a executa vreo miscare muscular - asa-nu-
mita 5aralizie flasc - este tipic pentru leziunile nervoase periIerice de
la nivelul mduvei spinrii sau al membrelor, dar ea nu apare n paralizia
cerebral.
Cnd ne ocupm de acesti copii trebuie s tinem seama de hiper-
sensibilitatea lor accentuat si s evitm stimulii senzoriali brusti, intensi
si violenti, iar n cazul copilului suIerind de atetoz, stimulii emotionali
excesivi. n acest sens au Iost elaborate diverse exercitii ale pedagogiei
curative si Iizioterapii speciale, multe din ele lund n considerare
problema separrii capului de procesele motorii ale corpului. Acest
procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suIerind de paralizie.
Totusi, fi:ioterapia i euriLmia curativ, dou dintre cele mai
importante terapii, necesit ndrumri si control medical. Nu este ns mai
putin adevrat c o abordare general a problemelor copiilor paralitici ar
avea mult de cstigat dac s-ar ntelege situatia speciIic a copilului
respectiv, precum si modul n care el se percepe pe sine si dac va accepta
Iaptul c el este prizonierul experientei sale senzoriale.
Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilitti
care ar trebui s se rezume esentialmente la Iat si la cap, dar care se
extinde asupra ntregului corp. Atunci cnd atingem membrele unui copil
aIectat de paralizie cerebral, trebuie s procedm cu tot atta delicatete
ca atunci cnd i atingem Iata. La Iel, dac nu ne aIlm n raza lui vizual,
nu-i vom mpinge niciodat scaunul cu rotile Ir a-1 preveni. Trebuie mai
nti s ne Iacem cunoscut prezenta si intentiile. Modul de abordare
trebuie s Iie n general delicat, blnd, gradat. n acest scop, se dovedesc
utile exercitiile de auto-observare a propriilor miscri n Iata oglinzii. Ele
permit sensibilittii senzoriale si miscrii s se disocieze.
Dac privim cu ntelegere situatia unui copil paralizat, vom observa
c el este nu numai hipersensibil, dar si lipsit de experienta sinelui, a
147
identittii sale corporale pe care o persoan sntoas o cstig prin
simtul tactil, prin miscare, prin senzatia de conIort si de echilibru. Aceste
simturi opereaz n cea mai mare parte n imediata apropiere a pragului
constient, sau chiar sub acest prag si sunt cruciale pentru securitatea
Iizic, gradul de conIort si eIicient. n cazul unui copil paralitic, aceste
experiente Iundamentale sunt absente.
Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator n privinta
diIerentierii Iunctionale ntre cap si corp.
Att n abordarea general a paraliziei cerebrale la copii, ct si n
cea educational, nu trebuie s uitm c acesta simte nevoia unei anumite
sigurante n orientarea spatial si a unui ajutor pentru a putea percepe
imaginea propriului corp. Toate acestea se pot realiza ntr-o mare
diversitate de moduri.
Mai exist o carent, Ioarte diIerit de paraliziile cerebrale, care
poate aIecta grav dezvoltarea motorie a copilului. Este vorba despre
hi5otonie Etiologia acestei stri patologice nu este cunoscut cu precizie,
dar pare s Iie si ea, n multe cazuri, de origine cerebral. Copilul care
suIer de hipotonie nu-si va ridica capul si nu-si va Iolosi minile si
bratele la timpul cuvenit. El va rmne n pozitia culcat. Se ntmpl
uneori ca nici atunci cnd ajunge la vrsta scolar s nu se poat ridica n
picioare. Aceast aIectiune se poate combina cu o ntrziere n
dezvoltarea general si situatia poate Ii de o gravitate extrem. Uneori pot
Ii remarcate simptomele unei usoare spasticitti, dar principalul simptom
este total opus spasticittii si const ntr-o atonie muscular, o inertie
general si o lips total de vigoare. n alte privinte copilul poate prea
relativ normal, uneori somnoros si apatic.
Modul n care abordm un copil cu hipotonie trebuie s Iie complet
diIerit de cel Iolosit n cazul copilului cu paralizie cerebral. Dac se

I
urmreste dezvoltarea motorie si dezvoltarea general, atunci va Ii nevoie
de o stimulare permanent si destul de intens. De mare important este
stimularea Irecvent si continu a reIlexului primar al apucrii, ct si a
celui planetar. Un mijloc util l reprezint n acest caz exercitiul prin care
copilul este pus s stea descult pe un bt rotund. Copilul cu hipotonie nu
poate Ii ajutat dect printr-o stimulare perseverent atat a activittii
motorii, cat i a vorbirii. Si n acest caz, chineziterapia trebuie Icut sub
control medical.

Asadar, n Iunctie de tipul de deIicient Iizic sau psihomotorie, de
vrsta persoanei respective, de potentialul ei Iizic si psihic se va proceda
la o modalitate sau alta de interventie de tip recuperator.
REZUAT
Deficienjele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, Ln
forma i functiile fi:ice ale organismului, care tulbur creterea normal
i de:voltarea armonioas a corpului, modific aspectul exterior, reduc
aptitudinile i puterea de adaptare la efortul fi:ic i diminuea: capaci-
tatea de munc productiv a individului. Deficien(ele fizice se constituie,
deci, ca invaliditti corporale care slbesc puterea si mobilitatea
organismului prin modiIicri patologice exterioare sau interioare, locali-
zate la nivelul ntregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.
Categoria respectiv de handicap cuprinde att infirmii motorii sau
locomotori (de motricitate), ct si pe cei care suIer de unele boli
5ermanente - cronice (boli respiratorii, cardiopatiile, diabetul etc.) ce
inIluenteaz negativ capacitatea Iizic a individului. In aceast categorie
pot Ii ncadrate si persoanele cu afec(iuni senzoriale (surzii si orbii),
tinnd cont de particularittile lor speciIice deosebite.
Cauzele deIicientelor Iizice si psihomotorii se prezint sub o mare
varietate si pot s aIecteze n grade diIerite organismul. Pot Ii
sistematizate, dup diferite criterii, n mai multe categorii. AstIel, dup
un prim criteriu, al originii, cau:ele pot Ii mprtite n interne si externe.
Cauzele interne sunt determinate de procesele de crestere si de
dezvoltare, de natura Iunctiilor somatice, organice si psihice, iar cauzele
externe sunt raportate la conditiile de mediu, de viat si de educatie ale
individului. In Iunctie de caracterul direct/indirect exist cauze cu
acjiune direct, care intereseaz elementele proprii ale deIicientei, si
cauze indirecte, care produc o aIectiune sau o deIicient morIologic sau
Iunctional. Frecvent se utilizeaz si criteriul de mprtire a cauzelor n
5redi85ozante (favorizante) yi determinante (declanyatoare). Cauzele
Iavorizante sau predispozante (care pot cauza deIiciente Iizice) sunt n
legtur cu ereditatea, cu influenjele nocive pe care le suIer organismul
Itului n viaja intrauterin etc. Factorii determinan(i (declanyatori)
sunt cei care prin aparitia si actiunea lor determin dezvoltarea

14
u
deIicientelor Iizice si psihomotorii. Ei pot actiona Ln perioada
intrauterin, n tim5ul travaliului sau n 5erioada co5ilriei.
Deficien(ele fizice sunt grupate, alturi de deficien(ele senzoriale, n
categoria deficien(elor somatice sau biologice dup mai multe criterii:
5rognosticul (evolutia) deIicientei Iizice (deficien(e neevolutive - statice,
Iixate deIinitiv, Ioarte greu de corectat - si deficien(e evolutive - care
progreseaz sau regreseaz, putnd Ii corectate, ntr-o proportie mai mare
sau mai mic, mai usor sau mai greu), gravitatea (deficien(e fizice uyoare,
care se pot corecta destul de usor si total - ex.: deIicienta ciIotic, gtul
nclinat lateral sau nainte etc, deficien(e de grad mediu n care sunt
nglobate deIectele morIologice si Iunctionale stationare sau cu evolutie
lent, care se corecteaz partial sau rmn nemodiIicate - ex.: ciIoze,
lordoze, deIormatii ale abdomenului, toracelui etc. si deficien(e accentuate
care constau n modiIicri patologice ajunse ntr-un stadiu avansat de
evolutie - ex. malIormatiile aparatului locomotor), localizarea yi efectele
deficien(ei (deIiciente morIologice si deIiciente Iunctionale). Ambele
categorii mari de deIiciente pot Ii submprtite n Iunctie de ntinderea si de
proIunzimea deIicientei n: deficien(e globale (generale sau de ansamblu)
yi deficien(e 5ar(iale (regionale, segmentare sau locale).
E. Verza clasiIic deIicientele morIologice globale n: deficiente de
cretere, de nutritie, de atitudine, deficiente ale tegumentelor, ale mus-
culaturii, oaselor sau articulatiilor. A doua categorie de deIiciente Iizice
morIologice sunt deIicientele morIologice partiale n care sunt incluse:
deficiente ale capului, ale fetei, deficiente ale gatului, trunchiu-
lui/toracelui, ale abdomenului etc. A doua mare clas de deIiciente Iizice
este reprezentat de deIicientele Iunctionale n care includem: deficiente
ale aparatului neuromuscular (diIeritele Iorme si grade de paralizii,
tulburrile de mers, de echilibru, de ritm, de coordonare a miscrilor) si
deficiente ale marilor aparate i functiuni ale organismului (ex. ale
aparatului respirator).
n ce priveste recu5erarea deficien(elor fizice, trebuie avut n
vedere Iaptul c nainte de a corecta/trata o deIicient Iizic este bine s
prevenim aparitia ei prin msuri de ngrijire primar si secundar (ex.
vaccinri - mpotriva bolilor transmisibile, asanarea solului, aprovi-
zionarea cu ap, examene medicale periodice ale gravidei si copilului,
supravegherea regimului nutritional etc), la care se adaug si cele cu
caracter tertiar care mpiedic transIormarea unei incapacitti n handicap
150
(incluse n programele de readaptare a copilului/adultului cu deIiient).
Atunci cnd exist deja o deIicient motorie (Iizic), demersul corector
debuteaz prin evaluarea potentialului psihomotor al copilului, pentru ca
ulterior important s Iie educatia copilului deIicient Iizic, implicit si
educatia familiei lui. Pe lng terapia de tip psihologic (realizat
individual sau n grup - cu grup suportiv), n recuperarea deIicientilor
Iizic se apeleaz cu precdere la corectarea deIicientei (acolo unde se
poate) prin exercitii de gimnastic, fi:ioterapie, prin kinetoterapie,
reflexoterapie, acupunctura etc. In cadrul aspectelor de consiliere
psihologic trebuie s abordm si problema im5actului 5sihologic al
deficien(ei fizice asu5ra co5ilului Acest impact este diferit, Ln functie de
grupa de varst i de tipul handicapului. Importante sunt si reac(iile
co5ilului la boal yi mai ales la durere Recu5erarea fizic - exercitiul
Iizic - Iolosit n scop proIilactic, dar mai ales corectiv, inIluenteaz nu
numai Iorma si structura tesuturilor corpului omenesc, ci echilibreaz
concomitent Iunctiile Iiecrui organ, realiznd o stare de sinergie si de
solidaritate Iunctional. Asadar, n Iunctie de tipul de deIicient Iizic sau
psihomotorie, de vrsta persoanei respective, de potentialul ei Iizic si
psihic se va proceda la o modalitate sau alta de interventie de tip
recuperator.
CNCE!TE-CHEIE
Deficient fi:ic abatere de la normalitatea corporal (Iorm si
Iunctii), care aIecteaz cresterea si dezvoltarea normal a organismului,
modiIic aspectul exterior, reduce puterea de adaptare la eIortul Iizic,
diminund capacitatea de munc a individului.
Psihomotricitatea Iunctie complex care integreaz si
subsumeaz maniIestrile motrice si psihice ce determin reglarea
comportamentului individual, incluznd participarea diIeritelor procese si
Iunctii psihice care asigur att receptia inIormatiilor, ct si executia
adecvat a actului de rspuns.
$chema corporal reprezentarea mai mult sau mai putin
global, mai mult sau mai putin stiintiIic si diIerentiat pe care o are
copilul despre propriul su corp, considernd c ea nu este un dat initial,
nici o entitate biologic sau Iizic, ci rezultatul unor raporturi adecvate ale
individului cu mediul.
151
ateralitatea cunoasterea de ctre individ a celor dou prti
ale corpului (stng si dreapt), exprimnd inegalitatea Iunctional a
prtii drepte sau stngi a corpului ca o consecint a diIerentei n
dezvoltare si a repartitiei Iunctiilor n emisIerele cerebrale.
NTREBRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt Iactorii-cauz ai deIicientelor Iizice si cum putem
preveni aparitia lor?
2. Imaginati un demers recuperator n cazul unui pacient cu
hemiplegie.
3. Ce obiective trebuie s urmrim n terapia de tip psihologic a
deIicientelor Iizice?
EXTENSII TEORETICE
$indromul hiperkinetic (hiperactiv)
Simptomele acestui sindrom (exasperante si scitoare) sunt
produsul unui proces inIlamator la nivelul creierului copilului (enceIalit).
Copilul hiperkinetic, agitat, violent, se situeaz la polul opus copilului
paralitic, ntepenit, izolat, apatic. Vorbirea hiperkineticului poate Ii
normal, clar, neinhibat sau poate Ii limitat sau complet absent. n
mod obisnuit, miscrile ample ale corpului sunt bine dezvoltate, dar se
observ o lips de coordonare a celor care necesit precizie. Strile
convulsive de tip ,petit mal" sau crizele de tip epileptiIorm nu sunt ceva
neobisnuit la acest copil. O alt caracteristic prezent este legnatul, Iie
el lateral, Irontal, n picioare sau asezat, cu aplecare pn la pmnt sau
stnd n genunchi si pe coate si izbindu-si Iruntea de saltea sau de podea.
Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului
respirator. Somnul poate Ii si el tulburat, asa cum pot aprea si probleme
de alimentatie, zbucium Ir rost, obiceiuri bizare, capricii alimentare.
Hiperkineticul se distinge, de asemenea, printr-o lips de concentrare a
atentiei, el putnd Ii usor de distras de la o activitate sau preocupare.
Masturbarea se poate prelungi excesiv n tinerete, iar stimularea
senzorial, mbrcnd variate Iorme, ia proportii care depsesc normalul,
apropindu-se de obsesie. Desi Iaculttile intelectuale ale copilului
152
hiperkinetic nu sunt grav aIectate, se poate remarca totusi un anumit grad
de deteriorare cognitiv.
Cum lucrm cu un copil cu asemenea trsturi? La baza educatiei
lui trebuie s stea ideea c acesta are nevoie de spatiu si de posibilitti
reale pentru a-si descrca energia si Iorta Iizic, cu scopul ajutrii altor
persoane (Iiind motivat de asemenea actiuni). Este necesar s ntrim la
acest copil detasarea si prudenta, s nu-1 expunem la Ioarte multi stimuli,
mai ales noi (asadar, metodele educative moderne, bazate pe stimulare
intens, constant, se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). El are
nevoie de un mediu armonios, care s-i oIere stabilitate, de situatii bine
deIinite. Esentiale sunt dragostea si grija printeasc, care trebuie
mentinute chiar si atunci cnd situatia impune ndeprtarea temporar a
copilului. Un exercitiu util si eIicient n lucrul cu copilul hiperkinetic este
cel al perceperii formelor , Ln oglind" (ex: copilul trebuie s mearg pe
un traseu - linie - un numr de pasi ntr-o directie si apoi trebuie s reIac
Iorma traseului - ca n oglind - n directia opus) sau al vorbirii ,Ln
oglind" (cuvinte/propozitii pronuntate n ordine Iireasc, apoi inversate).
ILIRAFIE
1. ALBU A., ALBU C, Asistenta psihopedagogic i medical a
copilului deficient fi:ic, Ed. Polirom, 2000.
2. FOZZA C, A., Lndrumar pentru corectarea deficientelor fi:ice, Ed.
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002.
3. MUSU 1., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
4. ROBNESCU N., Readaptarea copilului handicapai fi:ic, Ed.
Medical, 176.
5. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
6. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
7. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
8. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
. VRSMAS T., DAUNT'p., MUSU I., Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1.
10. WEIHS TU., $-i afutm, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.
153
I
)
5. TULBURRILE DE CJMPJRTAMENT
i
4
.-n-
5 Definirea tulburrilor de com5ortament
Com5ortamentul reprezint ansamblul reactiilor adaptative,
obiectiv-observabile, pe care un organism prevzut cu sistem nervos le
execut ca rspuns la stimulii din ambiant (Tilquin). Comportamentul
este, asadar, expresia exterioar a raporturilor dintre individ si mediu, a
echilibrului pe care individul l realizeaz n procesul dinamic de
integrare n viata social si care este obiectivat, de regul, ntr-un sistem
de Iapte sau de actiuni supuse unei aprecieri morale. Mai putem deIini
comportamentul ca Iiind conduita unui subiect luat n considerare ntr-un
mediu si timp date, avnd semniIicatie adaptativ si ntotdeauna
subordonndu-se unui sens (scop).
Pe Iondul interactiunii copilului cu scoala, cu Iamilia, cu grupurile
de prieteni, sau de cunostinte etc, pot aprea com5ortamente ada5ta-
tive, sau, dimpotriv, se pot contura comportamente dezadaptative, aIlate
n conIlict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultiv
un tip de ,comportament normal".
Comportamentul copilului/adolescentului este puternic inIluentat
de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetic a individului si
de mediul social n care acesta trieste si munceste.
Tulburrile de com5ortament sau modiIicrile de comportament
sunt Iorme de dezechilibru psihic, ce implic tulburri n sIera emotional-
volitiv, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor
structuri psihice morbide de natur sociogen (I. Strchinaru, 14).
Aceste devieri de conduit sunt, asadar, nu doar abateri de la normele
strii de sntate, ci si de la normele morale, cu daune resimtite n
raporturile sociale normale.
154
Criteriile de diIerentiere ale unui comportament normal Iat de
un comportament deviant diIer Ioarte mult de la o cultur la alta, de la o
epoc la alta. n literatura de specialitate, n aIara termenului de ,tulburare
de comportament" (adoptat de Comisia de Nomenclatur a Congresului
Mondial de Psihiatrie InIantil din 150), exist numeroase alte denumiri
Iolosite pentru a desemna aceeasi realitate. AstIel, Yonbrel vorbeste
despre ,copilul ru", Wallon despre ,copilul turbulent", Beaujean despre
,copilul revoltat", LaIon despre ,inadaptare juvenil" etc. (R. Rscanu,
14). n tara noastr, R. Rscanu, n 180 a introdus termenul de
,sindrom comportamental" sau ,comportamentism".
5.2. Caracterizarea 5ersoanei cu tulburare de com5ortament
Persoana cu tulburare de comportament se deosebeste de cea
normal prin Iaptul c acest tip de conduit este oscilant, pendulnd
adeseori ntre agresivitate, iritabilitate, tendinte necontrolate si necenzu-
rate, lipsa stpnirii de sine si neevidentierea autocontrolului.
Putem aIirma c adolescentul/tnrul cu tulburri de comportament
si dezvolt anumite trsturi de 5ersonalitate speciIice, diIerite de cele
ale individului cu un comportament normal: modificri la nivelul
structurilor morale (reIerindu-ne de Iapt la lipsa valorilor morale sau la
inIluenta negativ a celor imorale), modificri la nivelul relatiilor afective
(Irecvent Iiind prezente atitudini de ostilitate, de nencredere sau
agresivitate), scderea pragului de tolerant la frustratie (din cauza
egocentrismului ridicat orice renuntare la ceva care-i produce plcere este
perceput ca agresiune asupra propriei persoane), perturbarea
sentimentelor de culpabilitate (care Iie nu exist, Iie iau Iorma unei
sIidri, culpabilitatea Iiind puternic interiorizat), existenta unor puternice
sentimente de devalori:are (cel n cauz autopercepndu-se ca Iiind o
,non-valoare" - apreciere ntrit Irecvent atitudinal si verbal si de cei din
jur si continund s repete comportamente negative tocmai pentru c nu-1
crede nimeni bun de ceva sau capabil s se schimbe), a unor sentimente
acute de infustitie (responsabilitatea pentru comportamentele sale Iiind
atribuit altor persoane, sistemului, societtii - ,mi se Iace o crunt
nedreptate"). La aceste particularitti speciIice persoanei cu tulburri de
comportament putem aduga si existenta contrariettilor Eu-lui, acesta,
pe de o parte, caracterizndu-se printr-o slab consistent i echilibru
155
intern (mascate Irecvent prin maniIestri perturbatoare gen mnie,
negativism, minciun etc, care indic fals puterea sau Iorta Eu-lui, a
persoanei) si pe de alt parte, printr-o alterare a relationrii cu persoanele
iubite (acestea devenind doar obiect de satisIacere egoist a nevoilor
personale si nu parteneri de comunicare sau de contopire spiritual). In
plus, pot aprea si tulburri de cunoatere, persoana n cauz trind
exclusiv n prezent, Iaptele actuale Iiind percepute de sine-stttor, Ir
nici o legtur cu experienta trecut, astIel c realitatea n care se nscrie
persoana cu aceste tulburri este una eminamente actual. Pe acest Iond,
tulburrile de comportament aduc cu ele si perturbrile de aprare,
acestea Iiind Irecvent de tip defensiv, centrate Iie pe gsirea unor scuze
sau a unor mijloace/ci de a scpa de o acuzatie sau dintr-o situatie
neplcut, Iie pe identiIicarea - real sau imaginar - a unui vinovat (,tap
ispsitor") al actelor sale, Iie pe gsirea unui aliat puternic (care s-1
sprijine n actiunile sale). De asemenea, mecanismele de aprare ale celor
cu tulburri comportamentale sunt orientate spre gsirea de rezistente la
schimbare (mai ales n Iata tentativelor de reeducare, interpretate Irecvent
ca atac direct la securitatea interioar) si spre descoperirea sau inventarea
de puncte slabe, negative la o persoan valoroas, cu inIluent pozitiv
puternic n grup.
Tulburrile de comportament produc adeseori si deformarea
conceptului de libertate, care, n interpretarea persoanei cu asemenea
comportament, nseamn lipsa oricrei restrictii, a oricrei exigente
sociale, inexistenta oricrei reguli, ,libertatea" Iiind considerat n acest
context sinonim cu ,hiperautonomia" (Iiind de Iapt o accentuat tendint
spre anarhie). $entimentele umanitare, pe Iondul tulburrilor de
comportament sunt denigrate, persoana respectiv maniIestnd o opozitie
Itis Iat de sentimente de tipul milei, ntelegerii, respectului etc,
ridiculizndu-le, lundu-le n btaie de joc sau atacnd persoanele din jur
care le maniIest n comportament (pe care, de altIel, le consider
,slabe").
Imaginea de sine a tinerilor cu tulburri comportamentale este
inadecvat si srac n privinta structurrii continutului ei. Semnalm
ntre caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinta de condensare n
subsisteme operationale la nivel psihosocial:
- operare preponderent cu pseudovalori;
- precaritate si inadecvent valoric;
156
- imaturitatea structurilor psiho-aIective si sociale ale personalittii;
- inconsistenta calitativ a constiintei de sine;
- imaturitatea social exprimat n mod precar la nivel vocational si
axiologic;
- realizarea Ials a imaginii de sine.
Acest mare si grav deficit de maturi:are social genereaz la
nivelul psihicului disIunctii si chiar diverse Iorme de dispersie. Marele
deIicit de la nivel axiologic imprim, printr-o dinamic special a
intereselor, o nclinare a tinerilor si a adolescentilor ctre trasee Iacile de
ascensiune, de realizare: Iuga ctre venit usor (mai ales dup 10 la noi
n tar si n conditiile trecerii spre economia de piat), tentatia agonisirii
banilor Ir scrupule si numai cu un calcul egoist etc.
Este stiut si acceptat Iaptul c att n planul normalului, ct si al
patologicului Iiinteaz un sistem de aspiratii n care sunt posibile
disIunctionalitti rezultate din discrepanta ntre aspiratii si perIormante.
La adolescentii si tinerii cu tulburri comportamentale, prezentnd o
imaturizare psiho-aIectiv, persist, de Iapt, o necristalizare si o
disIunctionalitate a elementelor structurale n planul personalittii.
Dispersia intereselor i a aspiratiilor, consecint a disIunctiei prin
deIect psihosocial, induce o devitalizare a cmpului de aspiratii, Iapt care
paralizeaz orizontul ascensiunii umane. AstIel, se sesizeaz elemente de
bruiaj comportamental, care pot Ii cotate ntre tendinta tnrului spre
socant, spectaculos n sine si elemente de Ials reusit, de ncercri
nereusite la scoli, Iacultti, n csnicii etc. Toate acestea sunt cauzate de
imposibilitatea realizrii unor mesaje de Ieed-back autentice, sau de
desele ,ricosri" de pe orbitele Iunctionale normale.
Aceast structur de personalitate a adolescentilor cu tulburri
comportamentale se evidentiaz printr-o slbiciune si o Iragilitate psiho-
emotional, printr-un tip de neconvergent Iat de Irnele volitionale, Iat
de normalitate. Aceast neconvergent se traduce prin perIormante Ioarte
inegale la nivelul atentiei, al memoriei, dar si prin hiperemotivitate,
instabilitate, impulsivitate, elemente paroxistice la nivelul global al
personalittii. Pe cellalt palier al ecuatiei Iormrii psihice se gseste
mediul social Iat de care adolescentii devianti si comand conduita,
structurndu-si reactii dintre cele mai variate (Iat de situatiile pe care le
traverseaz n grup, n societate). Cel mai adesea se pot ntlni reactii
157
nonadaptabile si un Iel de impromptitudine la stimulii din mediu
(,impromptitudine situational").
Se stie c la normalitate dezvoltarea psihogenetic este asimilat cu
armonia, cu echilibrul. Fat de acestea, n tulburrile de comportament, n
deviant gsim o dizarmonie a conduitelor, o dispersie a structurilor
psihoIizice, o neconvergent si o inadaptare n plan socio-moral.
Esenta tulburrilor de comportament n perioada 17-25 ani const
chiar n Ienomenul dispersiei psihice, care le genereaz, concomitent cu
inadaptarea si dezadaptarea. Dispersia psihic structural la nivelul
proceselor psihice bazale (atentie, memorie), distrugnd unele valente
operationale (la nivelul gndirii) si determinnd proiectri la nivelul ntre-
gii personalitti induce ,derapri" ce pot coincide cu comportamen-
talismul, cu delicventa si cel mai adesea se identiIic cu dezadaptarea.
Aspectele medico-proIesionale ilustrate de diIeritele cercetri
relieIeaz caracterul nestructurat al personalittii comportamentalilor,
slaba lor inserare social, accentund necesitatea eIecturii expertizelor
medico-legale psihiatrice pn la 24-25 ani.
5.3. Inciden(a tulburrilor (devierilor) de conduit (de
com5ortament)
Nu exist n literatura stiintiIic suIicient de multe date calculate pe
ntreaga populatie inIantil a trii pe sexe, vrste si mediu social, pentru a
putea aIirma care este n Romnia Irecventa acestor tulburri de
comportament. Totusi, s-au Icut studii pe adolescenti si copii (vezi I.
Strchinaru sau R. Rscanu) care au artat c pe sexe, distributia
tulburrilor de comportament se exprim n Iavoarea bietilor Iat de Iete
(unele studii arat un procent de 2 ori mai mari la bieti, n timp ce altele
indic preponderenta /1), n timp ce, pe varste, curba Irecventei cazurilor
este mai accentuat ntre 7-15 ani. Ca rspandire teritorial, diIerenta
dintre mediul urban si cel rural este cu mult n Iavoarea primului (de 4 ori
mai mare Iiind procentul de copii/adolescenti cu tulburri de comporta-
ment la oras), poate si pentru c, la sate, spre deosebire de mediul urban,
supravegherea copiilor de ctre printi este mai strict, continu, acestia
din urm antrenndu-si copiii n munci productive, dndu-le astIel
ocupatii precise de la o vrst Iraged.

158
Aparitia tulburrilor cu caracter dizarmonic, devenite trsturi
psihopatice, se poate ordona n Iunctie de perioadele caracteristice ale
evolutiei vietii psihice - n Iunctie de vrst:
- Ln prima copilrie i Ln precolaritate, viitorul psihopat adult
maniIest trsturi de comportament ngrijortoare, exprimate la nceput prin
aberatii minore care se pot ampliIica pn la maniIestri antisociale. De
obicei, acestea sunt privite ca diIicultti inIantile, diIicultti de adaptare,
maniIestri deviante. Acesti copii se caracterizeaz premorbid prin reactii
coleroase nsotite de agresivitate, instabilitate psihomotorie, hiperkinezie,
impulsivitate, astIel c ei sunt remarcati, Iiind capriciosi, egoisti si dornici de
a se impune cu orice pret, sensibili la laud, sugestibili;
- la varsta colar, tulburrile, de obicei, se accentueaz n paralel
cu diIiculttile de ncadrare n disciplina colectivului clasei, aprnd
diIicultti de nvtare, survenite din cauza preIerintei copilului de a se
juca n loc de a nvta, apoi de a Irecventa cinematograIele pentru a
viziona Iilme cu continut violent. n timp, ajungnd la un decalaj
inIormational negativ serios n raport cu colegii, copilul cu tulburri de
comportament ncearc s compenseze acest handicap prin diIerite acte
pe care el le consider de bravur: turbulent la ore, insultarea cadrelor
didactice sau a adultilor. Acesti scolari devin adevrate probleme att
pentru printii lor, ct si pentru educatori, care au tendinta de a-i trata
intempensiv prin msuri drastice. Ca urmare, maniIestrile
comportamentale negative se accentueaz, se mbogtesc si din cauza
Iacilittii cu care acesti copii si nsusesc exemplele ,rele" (de Iapt,
modalitti de conduit mai apropiate de cea personal, dup principiul
celui mai mic efort),
- la pubertate, incidenta si gravitatea tulburrilor de comportament
cresc datorit modiIicrilor n reactivitatea nervoas si a relatiilor noi cu
mediul, relatii care tind s devin tot mai tensionante si conIlictuale.
ManiIestrile reactive pot aprea si la tinerii cu un comportament
anterior normal, acestia putnd prezenta reactii de opo:itie (Iat de
atitudinea sever parental), de demisie (absenteism scolar cauzat de esec,
parazitism scolar cauzat de ratri succesive, parazitism social), de
compensare (n Iond supracompensare) Iat de lipsa unor satisIactii n
viata de Iamilie sau n cea scolar (vagabondaj, alcoolism, excese sexuale
sau reactii de imitatie: Iumat, Ilirt, consum de drog).
15
54 Etiologia tulburrilor de com5ortament
Unele tulburri de comportament trec neobservate (neaIectnd nici
persoana respectiv, nici relatiile ei cu cei din jur), n timp ce altele, dac
rmn, se permanentizeaz si se transIorm n tulburri de personalitate
la vrsta adult. Multe dintre tulburri de comportament se instaleaz la
vrst mic, n copilrie, ntruct atunci structura personalittii este
Iragil, usor de inIluentat de ctre altii (mai ales n sens negativ).
Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburrilor de comportament
sunt extrem de numeroase, de variate si de complexe.
Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei n mai multe
categorii mari:
1. oli organice
oli 5sihice ale minorilor
3 Cauze genetice
4 !articularit(i ale mediului nconjurtor (ambiant)
5. !articularit(i de 5ersonalitate
olile organice rspunztoare de instalarea tulburrilor de com-
portament sunt: e5ile5sia, traumatismele cranio-cerebrale yi oligofre-
niile
a. Epilepsia - ca suIerint central, global - imprim, n timp,
trsturi particulare personalittii bolnavului, indiIerent de originea si
natura lezional a suIerintei devenit cronic. Interesant este Iaptul c
subiectii cu deviant comportamental, recrutati dintre cei cu epilepsie
(avnd crize comitiale, urmare a unor leziuni centrale, mai ales
temporale), aIiseaz modiIicri comportamentale care devin trsturi de
personalitate. Mai semniIicative sunt: a) vsco:itatea afectiv, b) ade:i-
y

vitate si c) bradipsihie - pe Iondul lor putnd s apar maniIestri agresive
explozive, maniIestri coleroase, ca si descrcri psihomotorii, reactii
neurovegetative secundare activrii instinctelor primare, maniIestri
disIorice, dar mai ales acte de natur antisocial.
n perioadele intercritice, precum si postcritice, se instaleaz o serie
de nclinatii patologice: atitudini maniIest ostile Iat de anturaj (peste care
se suprapun tendintele sadice), vagabondajul, nclinatia ctre Iurt,
piromania, minciuna, ca si consumul de alcool n exces, tentatia
distrugerii etc. 160
Dup unii autori, predispozitia la crize de mnie, de Iurie, reven-
dicare n replic la cauze nensemnate devine o trstur constant si
reprezint aproape 40-100 dintre motivele pe care le constat
specialistul la internarea n spitalele de proIil a unor adolescenti, turbu-
lenti, epileptoizi ca structur.
Caracteristic epilepticului, care poate svrsi acte de tip deviant
comportamental ce vizeaz legea penal, este Iaptul c descrcarea prin
acte de mare agresivitate si cruzime nu aduce dup sine regretul sau
sentimentul de vinovtie din partea acestuia.
ModiIicrile psihice apar de regul dup ctiva ani de la traumatism
si sunt inIluentate mai putin de sediul leziunii ct de ntinderea ei.
Sechelele psihice pot Ii de tipul: ceIalee, vertij, insomnii, iritabi-
litate, agresivitate, tendint de violent, diminuarea atentiei si a memoriei,
sensibilitate accentuat la zgomote.
Se pot decela:
sindroame psihotice - cu localizare Irontal, cu note de
agresivitate si crize de mnie;
sindromul subiectiv traumatic - cu tulburri psihice de ordin
intim, de trire personal, subiectiv;
nevrozele, psihozele si dementele cu toate implicatiile lor
comportamentale, n instalarea crora traumatismului cranio-cerebral are
un rol Iavorizant.
b. Oligofreniile sunt ntelese de cei mai multi specialisti ai
domeniului ca stri de nedezvoltare psihic sau de dezvoltare psihic
incomplet, de cauzalitate multipl, n care coeIicientul intelectual este
cuprins ntre IQ 0 - 6, unii nglobnd aici si liminarii cu IQ 70 - 8
(ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12-14 ani).
Minorul oligroIen, mai ales imbecilul (oligoIrenie gr. II), poate
comite inIractiuni al cror caracter particular reiese din absurditatea
actului, acesta Iiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescut. Aceste
note speciIice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal)
explic existenta aproape obligatorie a unui debil mintal n cadrul bandei
de delincventi, ca si absenta unui discernmant al faptelor -
caracteristic a determinismului deviantei.
Debilul mintal dizarmonic este instabil, n agitatie permanent
(psihic si motorie), cu gesturi dezordonate, turbulent, expansiv, vorbind
161
mult si maniIestndu-se ca o persoan multumit de sine, sociabil, n
limitele agitatiei hipomaniacale pentru adaptarea la viata cotidian etc.
Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ constienti de inIirmitatea lor
- probat prin insuccesul scolar - grupul intrnd n relatii de opozitie cu
anturajul, devenind ostili, agresivi, incendiatori.
Deviatii comportamentale deosebit de grave apar la oligoIrenii cu
deIect sever (IQ apropiat de limita 20-25), cnd ele se caracterizeaz prin
maniIestri intense de violent (i lovesc nemotivat pe cei din jur), au
maniIestri de Iurie pentru motive nensemnate, automutilri (se lovesc,
se dau cu capul de pereti, se zgrie pn le curge snge), hiperactivitate
sexual - ncercnd avansuri hetero sau homosexuale.
2. Bolile psihice ale minorilor care determin tulburrile de
comportament sunt: schizoIrenia, psihoza maniaco-depresiv si aspectele
reactive ale nevrozei. Minorul cu conduite psihotice, mai ales cel care se
apropie de schizoIrenie, poate veni n conIlict cu legea penal, cele mai
multe inIractiuni putnd Ii comise n perioada initial denumit ,perioada
medico-legal", mai ales la vrste tinere (pubertate si adolescent).
Devianta, inIractiunile comise de schizoIreni atrag atentia prin Ierocitatea
lor, pstrnd permanent amplitudinea si amprenta patologicului. Acestea
sunt nsotite de o atitudine de indiferent i afectivitate tacit, dar
motivational se apreciaz c actele lor aberante rmn Ir mobil, au
caracter ilogic, absurd sau pot Ii explicate prin idei delirante. Gama
tulburrilor comportamentale se extinde de la Iapte/acte minore ca
iritabilitate, reactii de demisie etc, putnd ajunge la Iurturi, prostitutie,
perversiuni sexuale si omucideri. S-a constatat c, dup comiterea actului
respectiv, psihoticul nu maniIest nici o remuscare, rmne pasiv si
indiIerent, privind ca un strin rezultatele propriilor sale Iapte. n cadrul
examinrii medicale de specialitate se detecteaz elemente ale unui
comportament de tip hebeIreno-catatonic, ori de alt natur discordant:
autism, ideatie delirant, stri de depersonalizare etc.
Desi mai rar ntlnit si diagnosticat ca atare, psihoza maniaco-
depresiv a adolescentului se nscrie ntre cauzele generatoare de
comportamente deviante aberante. Cnd sunt n plin puseu maniacal,
acesti psihotici pot comite delicte de lovire, rnire pe Iondul unui
comportament impulsiv-agresiv, alternnd cu euIoria, logoreea si
polipragmazia. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot
svrsi acte antisociale, n majoritatea cazurilor ndreptate mpotriva
162
propriei persoane, sub Iorma automutilrii, tentativelor de suicid, mai rar
aprnd crime de Iactur altruist, cu un proIund caracter absurd.
Reactivitatea este si ea o cauz posibil a tulburrilor comporta-
mentale. In cazul unor nevroze tinerii si adolescentii pot avea izbucniri de
tip episodic - toate cauzate de necesitti de rezolvare a tensiunilor
interioare. Concret, la nevrotic, comportamentul aberant se contureaz pe
conIlicte interioare deja existente, situatie n care pot s Iie semnalate
maniIestri distructive, de cruzime Iat de animale sau Iat de persoane
slabe (Iizic mai ales) din anturajul lor imediat.
ntruct din cadrul acestor conduite si comportamente aberant-
delictuale se recruteaz cele mai controversate cazuri de diagnosticare si
interventie psiho-medico-social, tinem s atragem atentia asupra
posibilittilor crescute de mascare n Iazele premonitorii. De regul,
maniIestrile mentionate se aIl n Iaza larvar, ele Iiind vizibile numai n
situatii critice, avnd un mare potential reactogen. S-a constatat c puberii
si adolescentii din medii Iamiliale armonioase pot s devin deosebit de
reactivi la aparitia unui eveniment complet indezirabil, dar Iatal, crendu-se
n acest Iel o situatie speciIic de conIlict exogen.
La aceste cauze ale tulburrilor de comportament se adaug si
retardul 5sihic congenital, etichetat drept debilitate mintal.
3. Exist studii care au depistat o legtur Lntre factorii genetici i
comportamentul deviant, studii care sustin c din printi cu tulburri de
comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip
deviant (deci, se sustine caracterul transmisibil, mostenit al tulburrilor de
comportament, lund drept punct de plecare anumite abera(ii cromozo-
miale transmise de la printi la copii).
. 4. Cele mai multe cauze ale tulburrilor de comportament sunt ns
cele care tin de mediul nconjurtor (care include att cadrul
intraIamilial, ct si cel extraIamilial: strada, prietenii, scoala, mijloacele
de transport, mijloacele mass-media - TV, radio, ziare, crti etc). Cele
mai Irecvente cauze tinnd de mediul ambiant care Iavorizeaz aparitia
comportamentului deviant la minori pot mbrca urmtoarele aspecte:
NeLntelegerile intrafamiliale si disocierea cminului. Acestea se
regsesc cu o Irecvent maxim: 80 dintre minorii cu probleme
comportamentale provin din Iamilii destrmate. Aceste situatii pot
163
declansa la copil tulburri emotionale si tendinte patologice care se vor
traduce prin devieri comportamentale.
Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin
decesul unui printe poate crea Iamiliei, pe lng o privatiune economic,
si o Irustrare emotional. Aceast Irustrare poate induce o stare de
anxietate si un sentiment de singurtate.
Absenta unuia dintre printi poate inIluenta negativ dezvoltarea
personalittii copilului prin absenta Iigurii de identiIicare necesare n
conturarea personalittii viitoare. Rolul mamei este primordial, copilul
Ir mam construindu-si la nceput o ,reactie de protest", apoi trece
printr-o etap ,disIoric" si ajunge la Iinal la stadiul de negare a
necesittii de a avea mam.
Divortul devine pentru copil un Iapt iremediabil. Disputele
premergtoare, tensiunile excesive dintre printi sau un printe brutal,
alcoolic si care provoac certuri (mai adesea acesta Iiind tatl) duc la o
serie de situatii Ir echivoc din partea acestora care, pe lng anxietatea
si insecuritatea insuIlate copilului, i pot crea acestuia unele resentimente
sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat.
Deficientele Ln atitudinea educativ a tatlui sau a mamei
(agresivitatea, despotismul, pislogeala etc.) determin, la copil si ulterior
la tnr, reactii de indisciplin, incapacitate de acomodare, iritabilitate etc.
Relatiile dificile cu mama, care nu poate satisIace trebuinta de
aIectiune a copilului, l vor situa pe acesta n permanent n cadrul unor
carente aIective si de securitate.
Lncredintarea copilului unor ,organi:atii anonime" (grdinit,
coal etc), reIlectnd tendinta Iamiliilor de dezangajare Iat de sarcinile
aIective si educationale, conduce, n lipsa supravegherii parentale directe,
la Irustrarea de autoritate; copilul se simte prea rapid independent si
autonom, ceea ce poate antrena tulburri comportamentale, mai ales dac
n jurul su exist exemple negative.
Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect
conditii pentru dezvoltri dizarmonice ale personalittii copilului.
Pseudodebilitatea mental a printilor, caracteristic mediului
subcultural, prezint multiple implicatii comportamentale cu caracter
deviant si este legat de carentrile si neglijentele educative prezente n
acest mediu.
164
Prelungirea colari:rii obligatorii Iace, paradoxal, pentru copiii
cu intelect de limit, s apar o surs de inadaptare si de esec, Iapt ce l
antreneaz pe copil pe calea delincventei.
Precocitatea puberttii i sexualittii, care se maniIest n
conditiile actualei etape de explozie tehnic si economic, se pot constitui
ntr-un Iocar generator de delincvent juvenil si ridic probleme chiar si
unor adolescenti cu dezvoltare normal.
$olicitrile mass-media, care au o inIluent din ce n ce mai mare
si care, nlturnd reIlectia si meditatia, Iavorizeaz reactii impulsive sau
de satisIacere imediat a trebuintelor.
Transformrile demografice, legate de transIerul dinamic al
populatiei n cadrul urbanizrii, impun stresuri inevitabile, prin
schimbarea brusc a modului si a ritmului de viat, perturbndu-i mai ales
pe tineri, Icndu-i vulnerabili n Iata numeroaselor tentatii din noul
univers care le este strin.
Calamittile (de genul rzboaielor) sporesc Irecventa si intensi-
tatea maniIestrii acestor tulburri de conduit.
Influenta normei de grup (un comportament de tip negativ, de
regul, care dac este promovat de seIul/liderul gstii/bandei, va Ii imitat
- prin contagiune si supunere la norma de grup - de ctre ceilalti membri
ai grupului respectiv).
5. Putem aIirma cu trie c aceste tulburri de comportament se
instaleaz si se dezvolt pe un anumit Iond psihic, de regul mult mai
usor la un copil/adolescent cu o strucutr de 5ersonalitate dezechili-
brat, imatur, uyor sugestionabil yi influen(abil, cu o imagine de
sine neformat nc sau deformat (n sensul subestimrii de sine) cu o
slbiciune/nclina(ie s5re ascensiune/realizare ra5id (cu minim de
eIort) si s5re atitudini yi com5ortamente yocante, iesite din comun,
spectaculoase n sine. La aceste persoane, conditionarea negativ a
climatului microsocial se aseaz pe o structur labil, Iragil de
personalitate, la care, incompetenta educativ, lipsa de pricepere,
dezinteresul aIectiv al adultilor ntretin dezvoltri aberante.
u
165
5.5. Ti5ologizarea tulburrilor de com5ortament
De la simplele ,derapafe" comportamentale, Ir periculozitate
social, care nu au tendinta cronicizrii si stabilizrii, considerate a Ii acte
de predelincvent (ex: minciuna, insulta, actele impulsive, anticipnd
agresivitatea si care nu sunt obligatoriu conditionate social), trecnd prin
acte paradelincvente conditionate socio-aIectiv, n special din cauza
lipsei unui climat aIectiv adecvat si mai ales pe Iondul lipsei de
discernmnt (acte comportamentale speciIice epilepticilor, debililor min-
tal si schizoIrenicilor) si ajungndu-se la acte de delincvent propriu-:is,
antisociale (speciIice, dar ntlnite si la persoanele normale - ex:
omuciderea, violul etc), tulburrile de comportament ocup, asadar, o
arie de simptomologie si de evolutie Ioarte extins.
$imptomatologia deviantelor comportamentale
Adolescentul cu tulburri de comportament se maniIest prin
simptome caracterizate printr-un mare polimorIism. ManiIestrile clinice
depind att de vrst, de sex, stadiul de dezvoltare, ct si de Iactorii de
mediu.
Simptomatologia tulburrilor de comportament cuprinde o gam
Ioarte ntins de maniIestri, att ca numr, ct si ca intensitate: ea pleac
de la o simpl minciun care poate avea un eIect anodin, putnd s ajung
la acte de mare gravitate, de exemplu, omuciderea, care reclam inter-
ventia legii.
ntre aceste extreme, stabilite relativ, se interpun un numr
impresionant de simptome: iritabilitate, instabilitate, impulsivitate,
irascibilitate, esecul si abandonul scolar, Iuga, vagabondajul, Iurtul,
cersetoria, diIeritele acte de cruzime, piromania, alcoolismul, tulburrile
sexuale, prostitutia, tentativele de suicid, omuciderea.
ntr-o succint prezentare, care nu poate Ii exhaustiv, tabloul
acestor tulburri comportamentale ar cuprinde:
Minciuna, sau tendinta de alterare a adevrului, poate Ii cauzat
de Iantezie, de ludrosenie, de intentia de a nsela, dorinta de
compasiune, dorinta de a se salva dintr-o situatie neplcut ca o reactie de
aprare, de simpatie sau antipatie, rationamentele superIiciale ale
adolescentilor sau de aIectiuni psihice.
Instabilitatea nu este Iunciar o tulburare de comportament, ci mai
mult o modalitate reactional a S.N.C., maniIestat psihomotor; Iiind
166
)incapacitatea de a pstra o atitudine, de a Iixa atentia, de a reactiona n
mod constient, de a prevedea o actiune".
Irascibilitatea prezint un mecanism psihopatologic similar, Iiind
Irecvent denumit si Iurie, nervozitate, nestpnire si aproape ntotdeauna
prezent n comportamentul uman; este o reactie de descrcare critic
(mnie, Iurtuni motorii, violente), culminnd cu miscri spectaculoase,
exhibitionism, cu auto si heteroagresiune.
Impulsivitatea este reactie speciIic de scurtcircuitare,
reprezentnd o trecere direct la actul de satisIacere a apetitului agresiv,
de opozitie etc. Se caracterizeaz prin caracterul su brusc, necenzurat,
mai putin elaborat n privinta diversittii actionale.
Aceste ultime trei caracteristici mbrac un caracter paroxismal,
care ar putea determina o conIuzie cu epilepsia temporal, dar se deose-
besc de aceasta prin existenta electivittii si a motivatiei, a posibilittii
sistrii cu prilejul nlturrii Irustratiei (satisIacerii dorintei critice).
Furtul, cel mai Irecvent delict ntlnit la minori, este deIinit ca
Iiind atentat la proprietatea particular sau public, Irecventa lui, n
Iunctie de vrst, variind astIel: 20 hoti minori, sub 13 ani, 35 de la
13-16 ani, 40 de la 16-18 ani, cu un maximum de incident la pubertate.
Furtul ncepe de obicei n Iamilie si se extinde apoi n mediul
extraIamilial, de la obiecte de valoare mic pn la sume importante de
bani. n general, Ietele Iur singure, iar bietii n grup. Furtul nu este o
maniIestare izolat, ci Iace parte din cadrul delincventei juvenile, asociat
Iiind Irecvent cu Iuga, cu prostitutia la Iete, iar uneori chiar cu
omuciderea si piromania.
Opusul Iurtului constient - care are o motivatie psihologic lucid
(Iurie, vindicatie, din necesitate, la sugestia unor prieteni etc.) - este Iurtul
patologic (cleptomania). Acesta se caracterizeaz prin existenta unor
tulburri de constiint sau prin motivatii delirante, care apar Irecvent si
asociat cu grade lejere de debilitate mintal, cu maniIestri de tip
schizoIren sau cu maniIestri epileptice.
Fuga i vagabondaful reprezint eruptia violent din mediul
Iamilial, ca expresie a unei stri de ncordare emotiv sau a unor
simptome psihotice. Distinctia dintre ele este dat de durat: Iuga are un
caracter de criz, iar vagabondajul este un Ienomen complex avnd o
desIsurare n timp. n Iunctie de cauze, fuga are diverse Iorme: Iorma de
pulsiune emotiv, ca rezultat al unei stri conflictuale cu coala, cu
167
familia, o situatie Iamilial deosebit generat de disocierea cminului, de
lipsuri materiale, de tendinte revendicative, hebeIreniile ,de orgoliu" la
pubertate. Fuga poate Ii si o expresie a unei dorinte de aventur, d~
evadare pentru a vedea lucruri si locuri noi, n special pentru a ntlni si
tri o experient imaginar indus din lecturi sau din inIluente relationale,
printr-o sugestibilitate inIantil. Chazal considera c 20 dintre cauzele
Iugii sunt pur sociale, iar 80 psihiatrice, n timp ce Heuyer sustinea c
5
0 din cazurile de vagabondaj juvenil si 70 dintre delincventii
adolescenti apartin familiilor destrmate. Fuga ridic proble~~~ psihiatrice
medico-legale si de asistent social; n aIara unui act delictual bine
gndit, ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei
nedezvoltri psihice (oligoIrenie, epilepsie, schizoIrenie).
Jagabondaful este o reactie organizat, care apare din lips de
atasament Iat de Iamilie sau ca reactie la o constrngere ru suportat,
adolescentul alegnd ,nomadismul" pentru a-si realiza libertatea, prin
imitatie prelund acest tip de socializare, caracteristic unei bande. Durata
lui variaz de la Iuga de o jumtate de zi, pn la marile Iugi, de 2-3 luni,
n care subiectul se asociaz cu alti psihopati si trieste o viat la baza
creia stau cele mai diverse maniIestri antisociale.
Fuga si vagabondajul se asociaz Irecvent cu tulburrile
comportamentului sexual si cu impulsivitatea.
Eecul colar. La delincventi, deIicitul scolar este recunoscut de
toti autorii. El se poate datora unor cauze ca: Irecventa neregulat,
conditiile de mediu neIavorabile, lipsa de ndrumare a copiilor ctre
scoal prin lipsa de instruire a propriei Iamilii. Printii neglijenti induc,
att prin ignorant, ct si prin sIaturi demobilizatoare, un eIect duntor,
uneori Iiind cotati ca periculosi educational, moral. Esecul scolar induce o
stare de tensiune si constituie un traumatism violent maniIestat tocmai n
etapa puberttii, n care minorul si Iormeaz constiinta de sine.
Scoala cu cerintele ei constituie un eIort de adaptare, iar la acesti
copii esecul este evident. Spre deosebire de scderea treptat a
randamentului scolar, n debutul unei psihoze se observ o scdere brusc
a eIicientei scolare. La retardatii mintal, subdezvoltarea intelectual se
remarc n clasele III-V, cnd programa de nvtmnt solicit progresiv
dezvoltarea unei gndiri cu note de abstractizare, cu elemente logice, Iapt
de care ei sunt incapabili.
168
Incendierile voluntare se pot observa la pubertate si la
adolescent, ca urmare a unei dorinte de rzbunare sau a ruttii. Apar
Irecvent la debilii mintal sau la ,comportamentalii-psihopati" si pot avea
un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici.
Alcoolismul i dependenta de drog. Alcoolul, unul dintre
principalii rspunztori pentru comportamentul antisocial (agresiune,
crim, jaI, huliganism etc), s-a impus ca o problem de igien mental
social si la adolescent. n adolescent, alcoolismul (ca si tentatia
administrrii drogurilor - hasis, cocain, aurolac etc.) se maniIest n
majoritatea cazurilor n Iorm acut; cu ajutorul acestei intoxicatii,
minorul tinde s-si arate nonconIormismul, sIidarea Iat de autoritatea
adultilor sau s lupte mpotriva timidittii si a anxiettii. Etilismul cronic
este rar n Iormele sale clasice n adolescent si se instaleaz dup ctiva
ani de consum exagerat, caz n care tnrul intr n viata adult ca un
intoxicat cronic.
Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt:
- absenta tendintei de a mri doza de lichid ingerat, alcoolicii mai
vechi reducnd consumul;
- existenta unei intolerante, opus tolerantei din drogomanie;
- tulburrile de sevraj sunt inconstante la alcoolici.
Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool,
toleranta, obisnuinta, dependenta. Toleranta reprezint relatia dintre
concentratia alcoolic absorbit si eIectele toxice determinate n organism
de alcool, tolerant care variaz n Iunctie de vrst, sex, de predispozitii
ereditare, mod de alimentatie, starea organic si psihic, de vechimea
intoxicatiei etc. Obinuinta se instaleaz cnd alcoolul devine supliment
alimentar, Iiind necesar n echilibrul metabolic. Dependenta de alcool se
instaleaz lent, la ctiva ani dup debutul alcoolismului, prin mrirea
constant a dozei de alcool ingerate. Ca Iorme de maniIestare a
dependentei mentionm: imposibilitatea abtinerii de la consumul de
alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare bute.
Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbri cauzate
de conIlictualitatea intrapsihic. Ceea ce Irapeaz la un alcoolic este
Iizionomia sa aparte (obraji congestionati, buhiti, Iat ntunecat sau
cenusie, conjunctive injectate, ochi nlcrimati, miros urt al rsuIlrii).
Pot aprea tulburri de limbaj maniIestate prin vorbire precipitat,
16
articulare nesigur, blbial, combinate cu modiIicri neurovegetative
(tremurturi, transpiratie, nod n gt). Cele mai constante tulburri psihice
ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanent de reactie la stimuli
exteriori prin mnie, Iurie, agresivitate) si impulsivitatea (nestpnire).
Devierile sexuale. Instinctul sexual, n mod normal latent n
copilrie, apare la pubertate, dar se deIinitiveaz n Iorma lui speciIic
uman n adolescenta tardiv, cnd include totodat si atasamentul aIectiv
pentru sexul opus. La vrsta adolescentei trebuie deosebite relatiile
permise, bazate pe aIectiune mutual, de cele Iundamentate pe violent
(devierile sexuale). Gravitatea apare n cazurile n care relatiile sexuale
sunt ntmpltoare, determinate de setea de aventur sau atunci cnd ele
se caracterizeaz prin precocitate, caz cnd se pot contacta si transmite
boli sexuale Ioarte grave.
Aceste situatii constituie terenul propice pentru delincventa sexual.
In aceste cazuri, cri:a sexual nu este expresia unei maturitti sexuale, ci
reprezint o deviere n cazul unui organism caracterizat prin imaturitate
psihic si fragilitate functional a gonadelor, oIerindu-i individului o
satisIactie strict instictual.
Dintre devierile sexuale cele mai Irecvente sunt homosexualitatea la
bieti si prostitutia la Iete.
Precocitatea si devierea sexual apar de obicei n mediile de
subcultur si de dezorganizare social, unde si moralitatea are un grad de
permisivitate mult mai cobort. . u ,
La Iete, prostitutia reprezint practicarea relatiilor sexuale pentru o
retributie, n mod liber si constant, scopul principal Iiind cstigul material.
Ea exprim o ripost agresiv la stresuri, ndeosebi dup o violent
sexual (viol, incest) pe un Iond de Irustrare aIectiv din copilrie sau este
o prim consecint a vagabondajului n 8-10 dintre cazuri.
Dup clasiIicrile internationale OMS si ncadrrile DSM-III,
homosexualitatea reprezint o tulburare a comportamentului sexual.
Aceast tulburare const n atractia exclusiv sau predominant pentru
persoanele de acelasi sex, cu sau Ir raporturi Iizice. Ea este, totodat, o
deviere sexual care nu presupune Iactori patogeni ca n cazul unei boli
propriu-zise (cum ar Ii schizoIrenia sau TBC) Iiind, conIorm Asociatiei
Americane de Psihiatrie, o ,tulburare a orientrii sexuale". Autorii de
limb Irancez consider o perversiune n adevratul nteles al cuvntului
170
doar atunci cnd persoana si caut constient si deliberat satisIactia n
relatia sexual.
Ca deviere sexual, homosexualitatea poate avea un caracter
tranzitoriu sau accidental: masturbatia adolescentilor, homosexualitatea
din perioadele de detentie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale
celor cu tulburri de dinamic sexual etc. In aceste cazuri, devierile
sexuale trebuie ntelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o
tranzitie spre adaptarea de ,necesitate" din nchisori sau ca epiIenomene
ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei
instabilitti emotionale, a unei insuIiciente capacitti Irenatorii Iat de
instincte, a lipsei de maturitate psihic (conduite si sentimente morale
Iormate cu deIect), rspunztoare de nonadaptarea la realitatea complex.
ntre cauzele care determin Iormarea si structurarea cu deIect a
personalittii enumerm: cau:e genetice - incomplet elucidate de
cercetrile din ultimii 50 de ani si cau:e educational-sociale. Cele mai
multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput
greeli educative n copilrie, perpetuate n adolescent si devenite
conduite cu conditionare negativ ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea
n clinica de psihiatrie, n sensul ei cel mai proIund, ne-a artat c
indiIerent de etiologia care genereaz homosexualitatea, persoanele care
practic aceast anomalie sunt dintre cele care nu-si recunosc propriile
deIecte din structura personalittii lor, Iiind permanent nemultumite de
conditiile oIerite de societate.
De cele mai multe ori ascuns ca deviatie, homosexualitatea nu
poate Ii surprins ca Irecvent si dinamic. Oricum, tulburarea este n
crestere pe glob, ciIrele artnd prezenta Ienomenului n lume n
proportie de 10 pe ntreaga planet si de 35 n SUA.
Pe lng o cauzalitate genetic (mostenire genetic deIectuoas, cu
anomalii cromozomiale XYY) exist si una de tip socio-educational, care
are la baz nvtarea, deprinderea unor conduite aberante.
Fie ea deviere, anomalie, boal sau viciu, homosexualitatea se aIl
sub incident medical, psihologic si larg social, interesnd pentru
abordare diIerential terapii speciale si penetrnd planul global al
adaptabilittii si al integrrii socio-morale. Ea genereaz prozeliti mai ales
ntre adolescenti si tineri n procesul de conturare a personalittii, la vrsta
optiunilor, cnd ar trebui s selecteze si s deIriseze valorile.
171
Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung ntr-un
impas cu fals motivatie la specialistii din Clinica de Psihiatrie,
homosexualii cu ,state vechi" pretind c ar Ii preluat atare conduite prin
imitatie, neIiltrnd eventualele lor urmri n plan social si medical. Ei
explic, n Iapt, c aceste conduite au Iost Iixate si consolidate de-a lungul
unor ani, astIel c, n mod exceptional, pot ncerca o constientizare a
implicatiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structur de tip ,idol
al Iamiliei" care pot evolua spre personalitti egoiste, ori Ietite crescute n
sistemul ,Cenusreasa Iamiliei", care dezinhibate au sansa s practice
prostitutia, ori copii irascibili, explozivi, brutali si neglijati aIectiv devin la
pubertate sub influenta str:ii virtuosi homosexuali. In strad, aceste
categorii de copii tentati de succese rapide si Iacile, la care se adaug
curiozitatea vrstei, demobilizati n Iata insucceselor, trec la acte Ir a
percepe ,lupta motivelor" si mrind astIel numrul ,activilor", al celor cu
acte antisociale.
De aceea, credem c abordarea i tratamentul diferentiat al acestor
deviatii sexuale (n cazul homosexualilor recrutati dintre ,copiii strzii",
dintre cei care consum, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot dect s vin n
ajutorul celor care ncearc s cunoasc amploarea, complexitatea si
implicatiile Ienomenului pe care specialistii l percep ca atare, ca deviant
si nu ca o glorie ori bucurie.
Sub numele de perversiune sexual sunt cuprinse comportamentele
sexuale regresive care se substituie cu predilectie conditiilor normale ale
orgasmului sau celorlalte Ienomene legate de comportamentul sexual.
Perversiunea sexual nu viciaz doar raporturile sexuale, ci ea antreneaz
tulburri notabile n sIera caracterului, a personalittii si a vietii sociale a
individului.
Joyeurismul este un comportament sexual pervers, deIinit prin
Iaptul c individul respinge sau rmne indiIerent la actul sexual normal,
n schimb si gseste satisIactia prin contemplarea corpurilor goale sau
IotograIiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desIsurarea
unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astIel nct
pentru satisIactia sa vizual adun desene, gravuri, IotograIii obscene de
care industria contemporan nu duce lips. Exist, desigur, si Iorme
intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul raIinat al
unor artisti plastici, sau cazul adolescentilor timizi care, pe Iondul unei
reIulri puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vrsta a treia,
172
cu imposibilittile sale Iiziologice, si gseste un debuseu sexual n datele
perceptiei vizuale.
Exhibitionismul este o perversiune sexual, obsedant si impulsiv,
caracterizat prin nevoia irezistibil de etalare n public a organelor
genitale n stare Ilasc si n aIara oricrei manevre lubrice si provocatoare.
Acest act simbolizeaz si nlocuieste apetitul sexual si mpreunarea,
nsemnnd si sIrsitul episodului. De retinut sunt att caracterul brutal,
ostentativ si provocator al gestului, ct si satisIactia sexual resimtit prin
reactiile celor care asist. Cu ct reactiile acestora sunt mai intense
(scrb, Iric sau respingere), cu att plcerea exhibitionistului este mai
mare.
Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de
conIlictualitate intrasexual care antreneaz comportamente agresive,
exprimate prin violent cu dubl directionare: spre partenerul sexual si
spre subiectul nsusi. Deci, este vorba despre o perversiune sexual care
caut satisIactia erotic prin violent direct-Iizic sau prin ideea de
violent. Cnd violenta se ndreapt spre partener, avem de-a Iace cu
sadismul, iar cnd ea este concentrat asupra propriei persoane,
comportamentul este de tip masochist.
Fetiismul. Fetisul este un obiect care serveste n scopul
maniIestrii actului sexual, el Icnd parte de obicei din vestimentatia
celuilalt sex.
Jiolul rmne singura crim n care autorul se simte nevinovat si
victima scrbit; actul sexual, necesar si inevitabil, dat prin statutul
special al Iemeii, reprezint pentru Ioarte multi brbati o recompens
normal, o retributie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o
cltorie de autostop etc). Actul sexual este pentru ei un Iel de
amuzament, de divertisment.
Cercetrile au artat c Irecventa violurilor este diIerit n Iunctie
de ctiva Iactori:
a) tipul de cultur religioas. In trile cu un grad ridicat de
libertate moral, rata violurilor este Ioarte ridicat (ex. trile protestante)
comparativ cu cele n care cultura religioas este Ioarte puternic;
b) incitatia la comportamentul de consum sexual i rspandirea
teoriei maximului de plcere. n conditiile n care sexul cstig pondere n
publicitate, sex-shop-urie invadeaz orasele, sexualitatea ptrunde n
173
toate domeniile, cutarea plcerii devine prioritar, chiar dac aceasta se
obtine cu Iolosirea agresivittii;
c) depersonali:area sexualittii. Din cauza mass-mediei si a unei
literaturi sexuale si pornograIice de mas, se impun Irecvent atitudini
comune, colective ale indivizilor, castitatea si virginitatea devenind
motive de ngrijorare si de dispret pentru tineri, iar practica sexualittii
obligatorie (norma de grup);
d) revolutia industrial i patologia sexual. Revolutia industrial
are eIecte dezastruoase asupra populatiei rurale, care se simte abandonat,
dezrdcinat, cznd victim a segregrii sexuale. Aceast criz de Iebr
sexual atinge mai ales adolescentii, astIel c delictele sexuale la copiii
mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori n ultimii 30 de ani, n timp ce
la adulti acestea aproape s-au dublat. Comportamentele agresive
mpotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. Formele
acestui comportament, n care obiectul maniIestrii perversiunii este un
copil sau un adolescent, sunt variate: Iie exhibitionism realizat ntr-un
parc, n spatele scolii, Iie maniIestri de homosexualitate sau de
heterosexualitate, mergnd de la mngieri si mbrtisri libidinoase ale
copilului, cu executarea de ctre adult a masturbatiei, Iie viol acceptat
(din team sau pentru recompense), Iie viol agresiv.
Incestul este un comportament agresiv sexual care se maniIest
ntre membrii Iamiliei avnd ca autor pe unul dintre printi. Incestuoase
sunt si relatiile sexuale dintre bunic-nepoat, unchi-nepoat, mtus-nepot
si dintre verii primari. Legtura incestuoas e mult mai Irecvent n
mediile n care domnesc promiscuitatea, alcoolismul, imoralitatea etc.
Vrsta tatlui incestuos este de obicei cuprins ntre 30-45 ani, iar a Ietei
ntre 5-14 ani. Multi autori au insistat asupra rolului jucat de sotia-mam
n declansarea situatiilor incestuoase, aceasta avnd rol de complice, de
multe ori n mod inconstient (Iiind Irigid, rejectant din punct de vedere
sexual Iat de sot).
- Omuciderea este un delict Ioarte grav, dar rar totodat. Dup
Foutes, reprezint 0,40 din delincventa juvenil, putnd atinge chiar
1, dar rar a-1 depsi. Se poate maniIesta sub Iorma omuciderii
involuntare (n cadrul unui Iurt-lovire, Ir intentia de a provoca moartea)
sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vietii
victimei).
174
- Autopunitia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de
sanctionare/pedepsire a propriei persoane, prin diverse mijloace: nesatis-
Iacerea unor trebuinte prin reIuz sau claustrare, renuntarea la destindere,
la compensatii, automutilarea si suicidul, ca urmare a unor greseli reale
sau imaginare. nclcarea accidental, dar mai ales intentionat a unor
norme sociale sau atributii pe linia de rol sau statut (tat, sot, lider etc.)
atrage dup sine, la persoanele cu constiinta responsabilittii, sentimente
de culpabilitate si nevoia de autopedepsire si de corectie a conduitei
vicioase. O Iorm de violentare Iizic, ca o consecint direct a ideilor de
autoculpabilizare si autopunitie, este autoflagelarea.
Automutilarea reprezint mutilarea voluntar sau inconstient a
propriei persoane, putnd Ii aplicat asupra oricrui segment al corpului
(mai Irecvent asupra organelor genitale, mai rar asupra globilor oculari).
Scopul automutilrii voluntare reprezint obtinerea unui avantaj -
cersetorie, evaziune de la serviciul militar, de la pedepse penale sau
producerea de suIerint n cazul crizelor de delir alcoolic, n schizoIrenie.
- $uicidul i tentativa de suicid. Considerate ca unele dintre cele
mai Irecvente reactii antisociale din cadrul patologiei medicale n general,
ideile, tentativele si reusitele suicidale sunt de obicei expresia unor
tulburri instinctivo-aIective Ioarte proIunde. Suicidul este actul prin care
o persoan, n mod intentionat, si cauzeaz moartea. Aprnd sporadic la
vrsta copilriei, el creste brusc ca incident n adolescent. Din Iericire,
suicidul reusit este de 10 ori mai putin Irecvent dect tentativele de suicid,
cauzele Iiind de ordin psihologic; aparent, el pleac de la lucruri minore,
dar niciodat nu trebuie eliminat potentialitatea lor. Exist deosebirea
ntre ,suicidul sincer", bine motivat, al disperrii autentice, si ,suicidul-
santaj", ipocrit, cu amprent isteric, n care este implicat n mod
deosebit responsabilitatea unei persoane.
Statisticile arat o curb ascendent a Irecventei lui de la vrsta de
14-15 ani pn la 65 de ani, cu dou cresteri Ioarte accentuate: la
adolescent si la vrsta a treia. Brbatii sinucigasi sunt mai Irecventi dect
Iemeile sinucigase: 70 brbati Iat de 40 Iemei. Mariajul joac un rol
pozitiv important att pentru brbati, ct si pentru Iemei. Vduvii se
sinucid mult mai Irecvent dect celibatarii, urmeaz ca pondere divortatii
si abia pe ultimul loc se situeaz rata sinucigasilor cstoriti. Remarcabil
este Iaptul c sinuciderea este putin ntlnit printre Iemeile cstorite. Pe
175
lng mariaj, existenta copiilor pare s contribuie la scderea numrului
de sinucideri.
Frecventa sinuciderilor n adolescent n societatea actual
constituie un semnal al disperrii, bietii sinucigasi reprezentnd un
procent mai mare dect Ietele, cei din populatia urban avnd o nclinatie
mai accentuat spre suicid comparativ cu cei din mediul rural, acelasi
raport Iiind valabil si pentru grupa proIesiunilor liberale (intelectuali).
Caracteristicile de baz ale personalittii adolescentului suicidar se
prezint sub dou Iorme:
- sinuciderea ca form de mediere (ea reprezentnd o modalitate
de protest, de rzbunare sau opozitie, subiectul vrnd s declanseze
evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine si pe ceilalti);
- sinuciderea ca form de autodistrugere (personalitatea acestui
adolescent Iiind cldit pe un nucleu de autodistrugere, sinuciderea este o
ruptur ntre individ si lume, singura iesire dintr-o realitate perceput a Ii
ostil, aberant, nentelegtoare).
5. 6. Tera5ia tulburrilor de com5ortament
Aspecte terapeutice. Problema tratamentului tinerilor si adolescen-
tilor cu tulburri de comportament este diIicil si complex. Ea necesit o
sintez complex a cauzelor, a modului n care s-au produs si a aspectelor
clinice, n scopul unor msuri proIilactice si terapeutice, n vederea
prevenirii recidivei, a recuperrii si a reintegrrii sociale.
Fat de dezvoltarea dizarmonic a personalittii, atitudinile terapeu-
tice pot Ii sistematizate astIel:
A. Aspectele profilactice. ProIilaxia, alturi de mijloacele medicale,
implic o serie de aspecte de interventie la nivelul structurii si relatiilor
Iamiliale, a posibilittilor de inIluentare a Iamiliei, a problemelor general-
educative, ca si psiho-pedagogice.
O prim msur este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor
predispuse sau care prezint trsturi de personalitate evident anormale si
trind ntr-un mediu Iamilial deIicitar Ln ideea de a nu avea copii, Iapt
care, practic, se realizeaz cu Ioarte mari diIicultti.
Datorit acestui aspect de important primordial, n proIilaxia
primar a dezvoltrii dizarmonice de personalitate rmne, n primul rnd,
complexul de msuri n domeniul igienei mintale i al psiho-pedagogiei.
176
Stiind c nsusirile patologice ale personalittii la vrstele mici au
un caracter relativ instabil si ca atare reversibil, subliniem rolul covrsitor
al educatiei n sensul larg al cuvntului si al mediului social n corectarea
acestei instabilitti. O educatie echilibrat, mbinnd armonios sanctiunea
cu recompensa, nsotit de o atmosIer echilibrat, constituie elemente
care limiteaz extinderea si agravarea trsturilor psihopatice ale
deviantei, inadecventei. Atunci cnd inIluentele Iamiliei sunt net
deIavorabile, atitudinea noastr va consta n scoaterea copilului din
mediul respectiv, desprtind copilul de printii care prezint de obicei ei
nsisi trsturi psihopatice, n vederea prevenirii identiIicrii cu acestia si
a imitrii conduitelor lor.
Corelarea acestor msuri n cadrul unui program de genul
,promovare a snttii" (OMS), aplicat n practic, cu grij si cu rbdare,
ar putea, n principiu, reduce pn la un punct morbiditatea prin
psihopatii.
. Tratamentul medicamentos este prescris de medic n Iunctie de
natura nosologic si clinic a tulburrilor de comportament, de stadiul
evolutiv si de vrsta pacientilor. Unele trsturi psihopatice si n special
reactiile de tip excitabil pot Ii inIluentate de medicatia psihotrop; n aIara
actiunii lor propriu-zise, psihotropele sporesc Lntotdeauna permeabi-
litatea psihic, oIerind o mai bun inductie abordrilor psihoterapeutice si
o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice.
n Iunctie de simptome se pot utiliza si alte medicamente ca
neurolepticele, sedative sau tranchilizantele. Tratamentul psihotrop
eIectuat n clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor Iaze acute de
decompensare comportamental. Datorit randamentului activittii prin
eIectele secundare pe care le produce acest tratament, se impune totodat
luarea altor msuri de ordin psihosocioterapeutic.
Ca regul general, se recomand durata lung a psihoterapiei, a
contactului terapeutului cu pacientii, actiunea psihoterapeutic avnd n
acest caz un rol educativ. n procesul complex de restructurare a perso-
nalittii se vor indica pacientului acele conditii de viat, ambiant familial
si profesional n care trsturile lui patologice au un minim de sanse de a
se exprima. n toate cazurile, psihoterapia trebuie s se extind si asupra
mediului Iamilial, chiar dac acesta a Iost generatorul traumelor conIlic-
tuale. Familia va Ii inIluentat (educat) s nteleag necesitatea ncadrrii
adecvate a copilului, chiar dac minorul corespunde idealurilor sale.
177
Psihopatii excitabili, cu toate c sunt numeric mai putini, au
decompensri grave si repetate, comit acte antisociale recidivante, pentru
care se impun msuri coercitive cu caracter penal sau medical.
Apreciem c dezvoltarea ulterioar a comportamentalilor (cei cu
tulburri de comportament) poate evolua spre o ,stergere" n timp a
deIicitelor comportamentale doar cnd sunt anihilate conditiile majore
negative din viata lor. n acelasi timp, este posibil ca persoanele cu deIect
structural psihopatologic, sub inIluenta neIast a adultilor delincventi s
nu poat discerne ,binele" de ,ru", s recidiveze comportamental si s
Iac obiectul actiunii legii penale. Ne reIerim la cei cu responsabilitate
atenuat sau pstrat si care depsesc granita celor 18 ani pn la care
legea oricum i ocroteste.
n general, persoanele slab adaptate la conditiile unei vieti sociale
normale, avnd o structur imatur, dezechilibrat, sugestionabil si aIlate
n perimetre sociale dezorganizate, delictogene depsesc cu usurint
granitele comportamentului normal si ajung la acte deviante, aberante,
antisociale. De aceea, pedagogii ar trebui s oIere acestora metode,
mijloace de interventie psiho-clinice, psiho-sociale, dar mai ales tehnici
de modelare socio-educationale.
REZUAT
Com5ortamentul reprezint ansamblul reactiilor adaptative,
obiectiv-observabile, pe care un organism prevzut cu sistem nervos le
execut ca rspuns la stimulii din ambiant (Tilquin). Comportamentul
este, asadar, expresia exterioar a raporturilor dintre individ si mediu, a
echilibrului pe care individul l realizeaz n procesul dinamic de
integrare n viata social si care este obiectivat, de regul, ntr-un sistem
de Iapte sau de actiuni supuse unei aprecieri morale.
Tulburrile de com5ortament sau modiIicrile de comportament
sunt Iorme de dezechilibru psihic, ce implic tulburri n sIera emotional-
volitiv, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor
structuri psihice morbide de natur sociogen (Ii Strchinaru, 14).
Aceste devieri de conduit sunt, asadar, nu doar abateri de la normele
strii de sntate, ci si de la normele morale, cu daune resimtite n rapor-
turile sociale normale. Putem aIirma c adolescentul/tnrul cu tulburri
de comportament si dezvolt anumite trsturi de 5ersonalitate

178
speciIice, diIerite de cele ale individului cu un comportament normal:
modificri la nivelul structurilor morale, modificri la nivelul relatiilor
afective, scderea pragului de tolerant la frustratie, egocentrism ridicat,
perturbarea sentimentelor de culpabilitate, puternice sentimente de
devalori:are, de infustitie, existenta contrariettilor Eu-lui, slab
consistent i echilibru intern, alterarea relationrii cu persoanele iubite,
tulburri de cunoatere, perturbrile de aprare, deformarea conceptului
de libertate, denigrarea sentimentelor umanitare. Imaginea de sine a
tinerilor cu tulburri comportamentale este inadecvat si srac n privinta
structurrii continutului ei, acest mare si grav deficit de maturi:are
social genernd la nivelul psihicului disIunctii si chiar diverse Iorme de
dispersie.
Nu exist n literatura stiintiIic suIicient de multe date calculate pe
ntreaga populatie inIantil a trii pe sexe, vrste si mediu social, pentru a
putea aIirma care este n Romnia Irecventa acestor tulburri de
comportament. Totusi, s-au Icut studii pe adolescenti si copii (vezi I.
Strchinaru sau R. Rscanu) care au artat c, pe sexe, distributia
tulburrilor de comportament se exprim n Iavoarea bietilor Iat de Iete
(unele studii arat un procent de 2 ori mai mari la bieti, n timp ce altele
indic preponderenta /1), n timp ce, pe varste, curba Irecventei cazurilor
este mai accentuat ntre 7-15 ani. Ca rspandire teritorial, diIerenta
dintre mediul urban si cel rural este cu mult n Iavoarea primului (de 4 ori
mai mare Iiind procentul de copii/adolescenti cu tulburri de comportament
la oras), poate si pentru c, la sate, spre deosebire de mediul urban,
supravegherea copiilor de ctre printi este mai strict, continu, acestia din
urm antrenndu-si copiii n munci productive, dndu-le astIel ocupatii
precise de la o vrst Iraged. Cauzele incriminatorii pentru aparitia
tulburrilor de comportament sunt extrem de numeroase, de variate si de
complexe. Ele pot Ii grupate n mai multe categorii mari: boli organice
(epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale si oligoIreniile), boli psihice ale
minorilor (schizoIrenia, psihoza maniaco-depresiv si aspectele reactive ale
nevrozei), cau:e genetice (anumite aberatii cromozomiale transmise de la
printi la copii), particularitti ale mediului Lnconfurtor (ex. neLntelegerile
intrafamiliale, disocierea grupului familial prin boli cronice grave, absenta
unuia dintre printi, divortul etc), particularitti de personalitate (o struc-
tur de pesonalitate dezechilibrat, imatur, usor sugestionabil si inIluen-
tabil, cu o imagine de sine neIormat nc sau deIormat n sensul
17
subestimrii de sine, cu o slbiciune/nclinatie spre ascensiune realizare
rapid, cu minim de eIort si spre atitudini si comportamente socante, iesite
din comun, spectaculoase n sine).
Tabloul acestor tulburri com5ortamentale cuprinde succint:
minciuna, instabilitatea, irascibilitatea, impulsivitatea, furtul, fuga i
vagabondaful, eecul colar, incendierile voluntare, alcoolismul i
dependenta de drog, devierile sexuale, omuciderea, autopunitia (auto-
pedepsirea), suicidul i tentativa de suicid.
nainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament
se va urmri prevenirea instalrii ei. Profilaxia, alturi de mijloacele
medicale, implic o serie de aspecte de interventie la nivelul structurii si
relatiilor Iamiliale ale copilului sau adolescentului, a posibilittilor de
inIluentare a Iamiliei lui, a problemelor general-educative, ca si a celor
psiho-pedagogice. O prim msur este aceea a sfatului genetic acordat
persoanelor predispuse sau care prezint trsturi de personalitate evident
anormale si care triesc ntr-un mediu Iamilial deIicitar Ln ideea de a nu
avea copii, Iapt care, practic, se realizeaz cu Ioarte mari diIicultti.
Tratamentul medicamentos este prescris de medic n Iunctie de natura
nosologic si clinic a tulburrilor de comportament, de stadiul evolutiv si
de vrsta pacientilor. Unele trsturi psihopatice, si n special reactiile de
tip excitabil, pot Ii inIluentate de medicatia psihotrop, n aIara actiunii
lor propriu-zise psihotropele sporind ntotdeauna permeabilitatea psihic
si oIerind o mai bun inductie abordrilor psihoterapeutice si o mai mare
deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. n Iunctie de simptome
se pot utiliza si alte medicamente ca neurolepticele, sedative sau
tranchilizantele. Tratamentul psihotrop eIectuat n clinicile de psihiatrie
este rezervat mai ales unor Iaze acute de decompensare comportamental.
Datorit randamentului activittii prin eIectele secundare pe care le
produce acest tratament, se impune totodat luarea altor msuri de ordin
psihosocioterapeutic. n cazul majorittii tulburrilor de comportament se
utilizeaz terapia de tip psihologic, cu att mai eIicient, cu ct este
aplicat mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme.
CNCE!TE-CHEIE
Comportament ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv-
observabile, pe care un organism prevzut cu sistem nervos le execut ca
u180
rspuns la stimulii din ambiant (Tilquin). Comportamentul este, asadar,
expresia exterioar a raporturilor dintre individ si mediu, a echilibrului pe
care individul l realizeaz n procesul dinamic de integrare n viata
social si care este obiectivat, de regul, ntr-un sistem de Iapte sau de
actiuni supuse unei aprecieri morale.
Tulburare de comportament Iorm de dezechilibru psihic, ce
implic tulburri n sIera emotional-volitiv, ca urmare a unei leziuni
cerebrale pre - sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natur
sociogen (I. Strchinaru, 14). Aceste devieri de conduit sunt, asadar,
nu doar abateri de la normele strii de sntate, ci si abateri de la normele
morale, cu daune resimtite n raporturile sociale normale.
Drogomanie (narcomanie) atractie vicioas, Iolosire
sistematic a preparatelor ce induc eIecte narcotice, halucinatorii asupra
sistemului nervos. Deprinderea consumului de drog creeaz Ienomene de
dependent cronic, de regul doza mrindu-se treptat.
$uicid (sinucidere) Iorm speciIic de conduit deviant
autodistructiv. Prin suicid nu se urmreste att moartea, desIiintarea propriei
persoane, ct Iuga de viat, asa cum se desIsoar ea n prezent. Suicidul
diIer de tentative de suicid prin Iaptul c, n cazul celei din urm subiectul
ncearc s-si ia viata, de cele mai multe ori nevrnd s moar, ci doar s
atrag atentia, tentativa Iiind, de Iapt un real strigt de ajutor.
EXTENSII TERETICE
Alcoolismul
Alcoolismul repre:int o perturbare de comportament, constand Ln
hiperconsum de buturi alcoolice. $ufer de alcoolism acei butori
permanenti, cotidieni, care cad victime ale unui impuls nesatisfacut i
necontrolabil de a bea. Sim5tomele alcooli8mului (dup R. Goldenson
apud P. Popescu Neveanu, 1978) sunt. consum Ln cretere de alcool, de
regul matinal, comportament necontrolat i absurd Ln strile de
ebrietate, existenta ,petelor albe de contiint " (amne:ii frecvente privind
evenimentele din timpul strilor de ebrietate). Aparitia acestor simptome
implic o intermitent, dar ritmic drogare a creierului prin alcool, ceea
ce antrenea:, cu timpul, o serie de tulburri organice i psihice.
intoxicatie patologic, deficiente de vitamine i de nutritie, vulnerabilitate
181
la boli, delirium tremens, halucinatii alcoolice acute, sindrom Korsakoffi
sindrom Jernicke. Alcoolismul apare i ca simptom Ln parali:ia general,
Ln epilepsie i Ln psiho:ele maniaco-depresive. Inceputul Ln alcoolism pare
inocent, euforia produs initial de consumul de alcool fiind Lns tran:itorie,
urmat de stri i reactii mai putin inofensive. Dei, Ln prima fa:, alcoolul
este excitant prin efectele lui imediate, el determin dereglri ulterior,
cand, ca urmare a inhibrii mecanismelor de control ale individului, apar
manifestri impulsive, irationale, obsesive, delirante, pentru ca Ln ultima
fa: s se Lnguste:e campul contiintei i s apar fenomenul somnului
narcotic. Dup J. elinek (1952) alcooli:area are 4 stadii. Primul stadiu
este prealcoolic i se caracteri:ea: prin faptul c subiectul gsete alinare
Ln alcool Ln fata oricrei probleme sau neca:. Apoi, consumul devine o
plcere cutat. In stadiul prodromal apar amne:iile sau actiunile Ln strile
contiintei de scurtcircuit, subiectul neamintindu-i frecvent de ce a fcut
sau de ce a spus ceva anume. In al treilea stadiu - crucial - se instalea:
alcoolismul, subiectul band necontrolat alcool, Lntr-o mare cantitate i la
orice or a :ilei, suferind serioase prefudicii orice activitate desfurat de
el (mai ales cea profesional). In stadiul al patrulea ~ cronic - apar
intoxicatia sistematic i centrarea psihotic a vietii subiectului pe
consumul de alcool.
Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului,
att n plan somatic (tulburri digestive, complicatii neuropsihice, anemii,
deIiciente vitaminice, reducerea Iunctiei sexuale etc), n plan psihic
(tulburri ale memoriei, ale atentiei, aIective, halucinatii, comportament
suicidar, deteriorarea personalittii etc), ct si n plan social (perturbarea
relatiilor sociale normale, aIectarea climatului Iamilial, aparitia
comportamentelor de tip deviant, inIractional etc.).
Alcooli8mul necesit, aadar, msuri preventive (mai ales n
rndul adolescentilor) si tratament de recuperare (cnd este deja instalat),
cu succes aplicndu-se metodele rspunsurilor conditionate (prin
asocierea alcoolului cu reactii repulsive), psihoterapia si socioterapia.
NTREBRI RECAPITULATIVE
1. Care este diIerenta dintre o conduit normal si o tulburare de
comportament ?
2. Prin ce se remarc n planul trsturilor de personalitate un
adolescent cu tulburri de comportament ?
182
3. Care sunt Iactorii - cauz ai instalrii handicapurilor de
comportament ?
4. Imaginati un demers recuperator n cazul unui copil cu esec
scolar repetat.
ILIRAFIE
1. ENCHESCU C, Igiena mintal i recuperarea bolnavilor psihic,
Ed.Medical, Bucuresti, 17.
2. GELDER M., GATH D., MAYOU R., Tratat de psihiatrie - Oxford,
Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Initiative
Publishers, 14, ed. a H-a.
3. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medical,
Bucuresti, 188.
4. IONESCU G, Psihologie clinic, Ed. Academiei, Bucuresti, 185.
5. KULCSAR T., Factorii psihologici ai reuitei colare, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 178.
6. LAROUSSE, Dictionar de psihiatrie i psihopatologie clinic, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 18.
7. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
8. NEVEANU POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
. PAUNESCU C, Agresivitatea i conditia uman, Ed. Tehnic,
Bucuresti, 14.
10. PAUNESCU C, Nervo:itatea copilului, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 177.
11. PREDESCU V., Psihiatrie, voi. I, Ed. Medical, Bucuresti, 18.
12. RSCANU R., Psihologia comportamentului deviant, Ed. Universittii
Bucuresti, 14.
13. STRCHINARU I., Psihopedagogie special, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi,
14.
14. SCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 17.
15. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
16. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
17. VERZA E., Probleme de defectologie, vol.8, Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
18. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defeciologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
1. VRSMAS T., DAUNT P., MUSU I, Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 16.
20. VRSMAS E., Educatia copilului precolar. Elemente de pedagogie la
varsta timpurie, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1.
21. WEIHS TH., $-i afutm, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.
183

DEFICIENTELE DE LIA1

Defini(ia deficien(elor de limbaj
Vorbirea este un mijloc de comunicare speciIic omului. Ea nu apare
spontan la copii, ci constituie un lung si diIicil proces de nvtare,
presupunnd un eIort ndelungat din partea individului, n decursul
dezvoltrii ontogenetice. Articularea sunetelor, respectarea Iormei
gramaticale au devenit acte automatizate la adult. La copil, ns, pn la
nvtarea si Iormarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii, pn la
automatizarea acestui act complex, vorbirea este n permanent
supravegheat de constiint.
Experienta de viat a copilului se dezvolt si se mbogteste pe
baza comunicrii verbale cu adultii, ceea ce duce la perIectionarea
comunicrii verbale si la nsusirea unor modalitti de gndire si de
activitate. Exist o insertie subtil a limbajului n personalitatea uman si
n totalitatea comportamentelor dobndite ale copilului. O serie de
caracteristici diIerentiale din conduita verbal a copiilor sunt determinate
de dezvoltarea ontogenetic, a capacittii de verbalizare, la care si aduc o
contributie nsemnat procesul instructiv-educativ si experienta practic,
n activitatea sa verbal, copilul Iace eIorturi vizibile pentru a pronunta
corect cuvintele, propozitiile, Irazele. Modul n care copilul se realizeaz
pe linia achizitiilor, n planul vorbirii si al dezvoltrii psihice, este
inIluentat de o serie de Iactori, precum mediul de viat si de activitate al
copilului, preocuparea adultilor pentru stimularea vorbirii sale, eIicienta
procesului instructiv-educativ, capacittile intelectuale ale copilului,
aIectivitatea si personalitatea acestuia.
Este necesar, prin urmare, ca toate organele si aparatele vorbirii s
se dezvolte normal, pentru a determina o dezvoltare armonioas a
limbajului. Aceasta este o conditie necesar, dar nu si suIicient. Un
element esential n dezvoltarea vorbirii este si cel educativ, respectiv
184
inIluenta direct a mediului social. Atunci cnd unele dintre aceste
conditii lipsesc, se instaleaz tulburrile de limbaj.
n categoria tulburrilor de limbaj se cuprind toate deIicientele de
ntelegere si exprimare oral, de scriere si citire, de mimic si articulare.
Orice tulburare, indiIerent de Iorma sa, care se rsIrnge negativ asupra
emisiei ori a perceptiei limbajului Iace parte din categoria tulburrilor de
limbaj. Prin tulburare de limbaj ntelegem toate abaterile de la limbaful
normal, standardi:at, de la manifestrile verbale tipi:ate, unanim
acceptate Ln limba u:ual, atat sub aspectul reproducerii cat i al
perceperii, Lncepand de la dereglarea componentelor cuvantului i pan
la imposibilitatea total de comunicare oral sau scris (M.Gutu,1975).
Tulburrile de limbaj se diIerentiaz de particularittile vorbirii individua-
le; acestea din urm reprezint variatii n limitele normalului ale limbaju-
lui si prezint anumite caracteristici:
a. Neconcordanta dintre modul de vorbire i varsta vorbitorului -
dac, pn la 4 ani, pronuntarea gresit a unor sunete constituie o
maniIestare n limitele Iiziologice speciale ale normalului, care nu
reclam exercitii logopedice speciale, dup acea vrst deIicientele de
limbaj sunt de natur deIectologic si necesit un tratament logopedic.
b. Caracterul stationar al tulburrilor de limbaf - imperIectiunile
care apar n procesul evolutiei ontogenetice a limbajului si care n jurul
vrstei de 4 ani se lichideaz de la sine n procesul normal de nvtare a
vorbirii de ctre copii nu prezint o semniIicatie deIectologic. Tulburri
de limbaj pot Ii considerate numai acele deIiciente care se mentin dup
vrsta de 4 ani si care prezint tendinte de agravare n timp.
c. $uccesibilitatea mrit la complicatii neuro-psihice - persoanele
care prezint tulburri de limbaj pot nregistra complicatii neuropsihice,
tulburri de conduit si de personalitate. Aceasta pentru c tulburrile de
limbaj, ncepnd cu cele mai simple, inIluenteaz negativ ntregul
comportament uman, datorit, pe de o parte, posibilittilor reduse de
exprimare, iar pe de alt parte, existentei unei anumite temeri si retineri a
handicapatilor de limbaj, care i mpiedic s se desIsoare la nivelul
posibilittilor lor reale.
d. Necesitatea aplicrii unui tratament logopedic. In timp ce
particularittile individuale de limbaj dispar treptat, Ir un tratament
logopedic, tulburrile de limbaj nu dispar de la sine. De aceea, n Iunctie
de natura si speciIicul Iiecrei tulburri de limbaj, sunt absolut necesare
185
exercitii logopedice speciale, pentru prevenirea si corectarea acestora. Cu
ct tratamentul logopedic se desIsoar mai de timpuriu si n mediul
natural de viat al copiilor, cu att este mai eIicient. Vrsta de 4 ani este
considerat, n general, ca Iiind cea mai indicat pentru realizarea,
tratamentului logopedic.
Proportia tulburrilor de vorbire scade o dat cu vrsta. Ele se
corecteaz, n mare msur, sub inIluenta procesului de nvtare. Totusi
unele dintre ele persist, chiar si dup mai multi ani de scolarizare. Gradu
si caracterul tulburrilor de vorbire se rsIrng asupra activittii
comportamentului copilului. n Ielul acesta, nsusirea cunostintelor es
mpiedicat, copilul devenind timid si izolat de viata colectiv a scolii de
colectivitate n general. Depistarea si nlturarea tulburrilor de vorbii la
copii contribuie, astIel, la asigurarea bunei desIsurri a procesului
nvtmnt.
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, dar si deIectiunile vc
birii pot produce o stagnare n dezvoltarea personalittii copilului, pent
c modiIic relatiile lui cu oamenii, l singularizeaz, l mpiedic, n ma
msur, s participe la joc si la celelalte activitti comune celor mici.
6.2. Cauzele deficien(elor de limbaj
Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese complexe
n perioada intrauterin a dezvoltrii Itului, n timpul nasterii sau dup
nastere. Dintre cauzele care 5ot ac(iona n tim5ul sarcinii citm:
diIeritele intoxicatii si inIectii, sarcin toxic, cu vrsturi si lesinuri dese,
bolile inIectioase ale gravidei, incompatibilitatea Iactorului Rh, carentele
nutritive, traumele mecanice ale gravidei (czturi, lovituri n abdomen)
care lezeaz Iizic organismul Itului, traumele psihice suIerite de gravid,
ncepnd cu neacceptarea psihic a sarcinii si terminnd cu trirea unor
stresuri, Irmntrile interioare, spaime care si pun pecetea asupra
dezvoltrii normale a Itului.
Din categoria cauzelor care ac(ioneaz n tim5ul nayterii
mentionm: nasterile grele si prelungite, care duc la leziuni ale sistemului
nervos central, asIixierile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei
cerebrale, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii, alimentatia
nepotrivit a mamei, consumul de alcool, inIectii siIilitice, tuberculoz,
grip inIectioas, hepatitele epidemice.

186
Cauze care ac(ioneaz du5 naytere (5ost-natale) si pot determi-
na tulburri de limbaj sunt:
a) cau:e organice.
traume mecanice, care inIluenteaz negativ dezvoltarea SNC al
copilului sau aIecteaz auzul si organele lui Iono-articulatorii (cu ct zona
atins este mai mare, cu att tulburrile sunt mai complexe, pentru c sunt
atinsi multi centri corticali, responsabili de diIerite Iunctii psihice);
inIectii si intoxicatii cu substante chimice medicamentoase, cu
alcool, care pot aIecta organic sau Iunctional, mecanismele neuro-
Iiziologice ale limbajului;
Iragilitatea organismului copilului si a sistemului su nervos Iace
ca, n cazul lipsei de ngrijire si supraveghere, copilul s Iie supus unor
accidente sau mbolnviri, cu urmri negative pentru dezvoltarea vorbirii
(czturi n cap, lovituri n zona Irontal la tmple etc). Exist o serie de
inIectii ca: tuberculoza, virusuri, diIeriti microbi, mbolnviri, care produc
procese inIlamatorii pe meninge (pielita care mbrac creierul), numite
meningite;
enceIalitele acute sunt tot procese inIlamatorii de origine
microbian sau virotic, localizate pe scoart sau pe un alt sector din
SNC, care mpiedic dezvoltarea normal a vorbirii copilului. Urmrile
acestei boli, mai ales n cazul ntrzierii tratamentului, se maniIest prin
stagnarea de lung durat n dezvoltarea psihic, n general, si n
dezvoltarea vorbirii copilului, n particular;
aproape toate bolile inIectioase, contagioase sau virotice, aprute
n primul an de viat sau n prima jumtate a celui de-al doilea an de
viat, au repercusiuni asupra aparitiei si dezvoltrii vorbirii; n primii ani
de viat, copilul este expus la mai multe mbolnviri, bolile urechii
(otitele), mastoiditele, netratate la timp si complet, pot duce la leziuni ale
urechii medii si la diIerite grade de pierdere a auzului copilului. O
stagnare n dezvoltarea normal a vorbirii copilului poate determina:
bronho-pneumonia, tuberculoza, scarlatina, rujeola, pojarul, neIrita, gripa
inIectioas, speciIice primei copilrii; ceea ce vatm enorm creierul
copilului este temperatura ridicat, pe timp ndelungat, a organismului.
b) cau:e functionale - determin tulburri ale limbajului, care
privesc, att zona senzorial (receptoare), ct si pe cea motorie (eIec-
toare). Cauzele Iunctionale pot aIecta oricare dintre componentele
187
pronuntiei: expiratie, Ionatie, articulatie (ex. dereglri ale nutritiei,
insuIiciente ale auzului Ionematic etc);
c) cau:e psiho-neurologice - inIluenteaz mai ales pe acei subiecti
care, congenital, au o constructie anatomo-Iiziologic cu implicatii
patologice. Asemenea cauze se ntlnesc la subiecti cu handicap mintal, la
alienatii mintal, la cei cu tulburri de memorie si de atentie, la cei cu
tulburri ale reprezentrilor optice si acustice. Din aceast categorie Iac
parte si subiectii care maniIest nencredere exagerat n posibilittile
proprii, timiditate excesiv, ca si supraaprecierea propriei persoane sau
inIatuarea ce marcheaz structurarea personalittii si limbajului. O
modiIicare congenital si a regiunii bucale, a aparatului Iono-articulator,
care mpiedic pronuntia, necesitnd o interventie chirurgical este
despictura buzei si a cerului gurii, n asa Iel nct cavitatea bucal este
unit cu cea nazal. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate
din cauza nazonatiei si a timbrului nazal al vorbirii, astIel c vorbirea se
dezvolt greu si ntrzie. O alt malIormatie congenital, mai usoar dect
prima, este despictura buzei superioare, care las s se vad dintii si
gingia. Imaturitatea (copii nscuti nainte de termen sau nscuti la
termen, dar sub greutatea normal - 2,5 kg.) poate Ii o alt cauz a
aparitiei tulburrilor de limbaj. La acesti copii se pot ntlni: o evolutie
normal a vorbirii, dar cu ntrziere n aparitia ei, o ntrziere n aparitia si
dezvoltarea vorbirii, cu evolutie relativ normal a gndirii, ntrziere
marcant n dezvoltarea gndirii si a vorbirii sau dezvoltarea deIicitar a
vorbirii numai pe linia articulrii;
d)cau:e psihosociale sunt:

conditiile de mediu si de educatie (atmosIera plcut din Iamilie,
rezultat din bunele relatii existente ntre printi), necesare unei dezvoltri
normale a vorbirii, sunt, de Iapt, conditiile necesare dezvoltrii psihice
generale a copilului. Atunci cnd aceast conditie nu exist, apar tulburri
ale limbajului, ale vorbirii;
certurile, nentelegerile dintre printi exercit un rol inhibitor
asupra dezvoltrii vorbirii copilului;
vorbirea rstit, nervozitatea, lipsa de aIectiune mpiedic
stabilirea unor relatii normale ntre printi si copil, iar acest lucru
duneaz dezvoltrii vorbirii copilului. Unii printi (mai ales tatl),
motivnd lipsa de timp sau alte cauze, nu se apropie de copil Ioarte mult
188
timp, nu i vorbeste, nu se joac cu el. Alteori, copiii sunt lsati n grija
unor persoane plictisite, obosite, care nu i stimuleaz, nu i solicit
suIicient verbal;
alctuirea Iamiliei: dac numrul membrilor Iamiliei este mare,
uneori este bine, Iratii mai mari si mai multi avnd un rol Ioarte important
n stimularea si nvtarea vorbirii de ctre copil. Dup un an si jumtate,
rolul su n dezvoltarea vorbirii copilului creste si mai mult. Dar dac
colectivul este prea numeros, uneori, printii nu prea mai au timp s se
ocupe de copii, deci de dezvoltarea vorbirii lor;
aplicarea unor metode gresite n educatie, slaba stimulare a
vorbirii copilului n ontogeneza timpurie, ncurajarea copilului mic n
Iolosirea unei vorbiri incorecte, pentru amuzamentul adultilor, imitarea
unor modele cu vorbire deIicitar, n perioada constituirii limbajului,
trirea unor stri conIlictuale, stresante, suprasolicitrile, care duc la
oboseal excesiv, bilingvismul timpuriu (Iortarea copilului s nvete o
limb strin, nainte de a-si Iorma deprinderile de a vorbi n limba
matern) etc;
regimul zilnic de viat al copilului n Iamilie, nerespectarea
orelor de alimentatie, a celor de somn, de veghe, care inIluenteaz direct
ntreaga activitate a SNC.
e) alte cau:e posibile sunt:
deIicitul de ansamblu sau tulburrile de personalitate, care se
rsIrng, n mod secundar, asupra limbajului: oligoIrenia, autismul
inIantil etc;
deIicitul ,instrumental", care aIecteaz instrumentele de receptie
si expresie ale vorbirii: deIicitul auditiv, malIormatiile organelor
periIerice aIectate vorbirii, paralizia nervilor periIerici sau a nucleilor lor
de origine, inIirmittile motorii cerebrale (leziuni piramidale,
extrapiramidale, cerebeloase);
deIicitul de limbaj si de vorbire propriu-zis, independent de
instrumentul prin care se receptioneaz si se exprim vorbirea si
independent de ansamblul persoanei, este o tulburare a limbajului, care
duce la Iorme de retard sau de alterare a receptiei, cu ecou asupra
intelectului, aIectivittii sau comportamentului.
18
6.3. Clasificarea deficien(elor de limbaj
ClasiIicarea tulburrilor de limbaj este extrem de diIicil si mult
controversat n literatura de specialitate. Aceasta, deoarece, n primul
rnd, mecanismele anatomo-Iiziologice care stau la baza Iormrii si
dezvoltrii limbajului sunt Ioarte complexe si pot Ii aIectate n cele mai
diIerite componente. In al doilea rnd, tulburrile de limbaj se pot cupla la
aceeasi persoan. Se pot ntlni mpreun, de pild, tahilalia cu blbial,
sau dislalia, blbial si disgraIia. La cele de mai sus se adaug lipsa unei
terminologii unitare pentru denumirea tulburrilor de limbaj. Pentru buna
colaborare dintre logopezi, ct si dintre acestia si alti specialisti
(neurologi, pediatri, ORL-isti) este necesar elaborarea unei terminologii
stiintiIice unice.
Una dintre schemele posibile de clasiIicare a tulburrilor de limbaj,
n Iunctie de mai multe criterii, i apartine lui u(u (175) si ia n
considerare urmtoarele criterii:
- criteriul anatomo-fi:iologic.
tulburri ale analizatorului verbomotor, verboauditiv ;
tulburri centrale sau periIerice;
tulburri organice sau Iunctionale.
- criteriul structurii lingvistice afectate :
tulburri de voce;
tulburri de ritm si Iluent;
tulburri ale structurii Ionetico-Ionematice;
tulburri complexe lexico-gramaticale;
tulburri ale limbajului scris.
- criteriul periodi:rii, Ln functie de aparitia tulburrilor de limbaf.
perioada preverbal (pn la doi ani);
perioada de dezvoltare a vorbirii (2-6 ani);
perioada verbal (peste 6 ani);
- criteriul psihologic.
gradul de dezvoltare a Iunctiei comunicative a limbajului;
devieri de conduit si tulburri de personalitate.
O alt schem de clasiIicare este cea elaborat de E Verza (182),
clasiIicare care tine seama de mai multe criterii n acelasi timp: anatomo-
Iiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologie si psihologic:
1. Tulburri ale pronuntiei
dislalie;
rinolalie;
dizartrie.
2. Tulburri de ritm i fluent a vorbirii
blbial;
logonevroza;
tahilalia;
bradilalia;
aItongia;
tulburri pe baz de coree.
3. Tulburri de voce
aIonia;
disIonia;
Ionastenia.
4. Tulburri ale limbafului citit-scris
tulburri totale (agraIia si alexia);
tulburri partiale (disgraIia si dislexia).
5. Tulburri polimorfe de limbaf
aIazia;
alalia
6. Tulburri de de:voltare a limbafului
mutismul psihogen (care poate Ii acut sau cronic, general sau
electiv);
retardul sau ntrzierea n dezvoltarea general a vorbirii.
7. Tulburri ale limbafului, ba:ate pe disfunctii psihice
dislogii;
ecolalii;
jargonoIazii;
bradiIazii.
191
6.4. Caracterizarea deficien(elor de limbaj
6.4.1. Deficientele (tulburrile) de pronuntie
!ronun(ia, adic actiunea motric de a exprima verbal sunetele
limbii, poate Ii socotit corect atunci cnd vorbitorul respect baza de
articulare a limbii n care se exprim. Orice abatere de la normele presta-
bilite ale bazei de articulare se situeaz n domeniul tulburrilor de
pronuntie.
DISLALIA
Dislalia (,pelticia" n popor) este cea mai Irecvent dintre
tulburrile de pronuntie, reprezint 0 din totalul tulburrilor de limbaj
si este prezent att la oamenii normali, ct si la cei cu handicapuri (de
intelect, senzoriale). Dislalia reprezint abaterea de la pronuntia standard
sau incapacitatea subiectului de a pronunta corect un sunet, o silab sau
un cuvant.
Se poate vorbi de dislalie:
- cnd exist tulburri de articulare, pronuntie, maniIestate prin
omiterea, deIormarea, substituirea, nlocuirea si inversarea sunetelor;
- cnd se maniIest incapacitatea de a emite anumite Ioneme, care
are loc permanent, n orice mprejurare, att n vorbirea spontan, ct si n
cea repetat, n cuvinte, silabe sau n ncercarea de a emite izolat Ionemul
n cauz;
- cnd exist incapacitatea total sau partial de articulare sau
pronuntie, care aIecteaz decodarea mesajelor verbale, ngreuneaz
receptia si, prin aceasta, decodarea inIormatiei, deci, ntregul lant al
comunicrii Iono-auditive interpersonale.
Fenomenul dislalie este diIerit de la o tar la alta. Cnd se pune
diagnosticul de dislalie, este bine ca copilul s aib peste trei ani si
jumtate. Pn la aceast vrst, avem de-a Iace cu o dislalie fi:iologic.
Vorbirea se corecteaz de obicei dup aceast vrst. Dac, dup 3 ani si
jumtate deIicientele se mentin, la baza lor stau cauze nocive, care le pot
agrava si transIorma n obisnuinte negative. Situatia este si mai grav n
cazul unor structuri Iragile ale SNC
Tulburarea unittii dintre Iorma si continutul vorbirii constituie
trstura caracteristic a vorbirii dislalice. Tulburrile de vorbire
caracteristice dislaliei, aparent asemntoare sub aspectul exterior al
12
simptomatologiei lor, prezint, ntre ele, la o analiz mai proIund a
cauzelor determinante si a mecanismelor implicate, importante deosebiri
calitative. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor Iorme
speciIice de dislalie asigur cheia succesului n procesul psiho-pedagogic
de corectare a dislaliei.
Diagnosticul simptomatologie al dislaliei trebuie s Iie completat pe
baz de etiologie si de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos
central, gradul leziunii si localizarea ei, leziuni ale organelor de
articulatie, leziuni ale nervilor periIerici, deIiciente ale organelor de
receptie auditiv, greseli si neglijente n educatia vorbirii copiilor.
Diagnosticul diIerential al tulburrilor de articulatie se poate stabili
numai tinnd seama de toti acesti Iactori, ceea ce presupune o examinare
complex a dislalicilor, nu numai sub aspectul vorbirii, ci si al organelor de
vorbire, al conditiilor de mediu social-educativ si al personalittii
dislalicului, pe baza crora se realizeaz selectionarea metodelor si a
procedeelor diIerentiate de tratament, speciIice diIeritelor Iorme de dislalie.
Cele mai utilizate criterii de clasiIicare a dislaliei sunt: cel
simptomatologie si cel etiologic.
A. Clasificarea simptomatologic a dislaliei
Dislalia prezint variatii sub aspect simptomatologie si se grupeaz
dup urmtorii Iactori:
1) aspectul exterior, Ionetic, al tulburrilor de articulatie a sunetelor;
2) raportarea la Ionemul denaturat, omis sau nlocuit:
3) gradul de extindere a tulburrilor de articulatie:
4) structura articulatiei deIicitare.
1. Prin aspectele exterioare, fonetice, tulburrile de articulatie ale
sunetelor vorbirii prezint o mare diversitate si se grupeaz n Iorme
speciIice:
denaturarea sonorittii sunetului ntr-o asemenea msur, nct
acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorittii sale
normale;
pronuntarea eliptic, n special a grupelor consonantice, prin
omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu, ,catan" n loc de
,castan"), denumit moghilalie sau afonemie,
13
inversarea locului sunetelor n silabe si n cuvinte (spre exemplu
,crap" n loc de ,capr"; ,potogan" n loc de ,topogan");
substituirea, nlocuirea unui sunet din cuvnt cu un alt sunet
articulat corect, similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de .
exemplu ,zoc" n loc de ,joc", ,loat" n loc de ,roat") - tulburare
denumit paralalie sau parafonemie,
vorbirea nazal IonIit denumit rinolalie.
DeIectele de sonoritate a Ionemelor se mai numesc si defecte
antropqfonice, iar cele de nlocuire a unui Ionem cu altul, defecte
fonologice.
2. Prin raportare la fonemul denaturat, omis sau Lnlocuit, aceste
tulburri de articulatie primesc denumiri speciIice, prin adugarea I
suIixului ,ism" (-ismut), iar n cazurile de nlocuire, a preIixului ,para-"
la literele corespunztoare alIabetului elin:
rotacism, pentru denaturarea sau omiterea sunetului ,r"
pararotacism, pentru nlocuirea sa cu un alt sunet.
lambdacism si paralambdacism, pentru sunetul ,1"
sigmatism si parasigmatism pentru sunetele siIlante (,s", ,s", "z", j
"t", ,j",/'ci", ,ce")
n Iunctie de sunetele aIectate, dislalia se poate clasiIica n (dup ,
E. Verza):
betacism si parabetacism - aIectarea sunetului ,b"
capacism si paracapacism - aIectarea sunetului ,c"
deltacism si paradeltacism - aIectarea sunetului ,d" si ,t"
Iitacism si paraIitacism - aIectarea sunetului ,I
gamacism si paragamacism - aIectarea sunetului ,g"
mutacism si paramutacism - aIectarea sunetului ,m"
rotacism si pararotacism - aIectarea sunetului ,r"
sigmatism si parasigmatism - sunetele aIectate sunt cele sigmatice
s" s" z" t" i" ci" ce"
Sigmatismele sunt cele mai Irecvente dislalii si la rndul lor pot Ii '
partiale si totale n Iunctie de numrul sigmaticelor aIectate:
hapacism si parahapacism - sunetul aIectat este ,h"
jotacism si parajotacism - aIectarea Ionemului ,J"
nutacism si paranutacism - aIectarea Ionemului ,n"
pitacism si parapitacism - aIectarea Ionemului ,p"
tetacism si paratetacism - aIectarea Ionemului ,t"
14
. vitacism si paravitacism - aIectarea Ionemului ,v"
zitacism si parazitacism - aIectarea Ionemului ,z"
AIectarea vocalelor nu are o denumire special.
3. Prin gradul de extindere a tulburrilor de articulatie Isau
aspectul cantitativ) se diIerentiaz Iorme diIerite de dislalie:
dislalie simpl sau partial - o tulburare restrns, limitat
adeseori la un singur sunet (ex.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea
sau distorsiunea sunetului ,1");
dislalie poliIonematic - sunt tulburate mai multe sunete (ex.:
sigmatismul caracterizat prin denaturarea siIlantelor, suiertoarelor si
aIricatelor);
dislalia total sau universal - constituit din pronuntarea
deIectuoas a majorittii sunetelor vorbirii, att consoane ct si unele
vocale.
Forma tipic de dislalie total rezid n nlocuirea majorittii
consoanelor si a combinatiilor consonantice cu un singur sunet, mai
Irecvent cu consoana ,t".
Dup unii autori (E.Jurcu si N. Jurcu), dislalia universal atinge
Iorma cea mai grav atunci cnd majoritatea sunetelor sunt substituite cu
sunetul ,t". A. Fournie a denumit aceast dislalie hotentotism, iar Hvattev
tetism.
4. Prin raportarea la structura articulatorie deficitar, dislalia este:
homorganic sau monomorI - dac este limitat la o singur
grup de articulatie (de ex. numai labialele);
polimorI sau multipl - dac se extinde asupra unor grupe
diIerite de articulare (de ex. la sunetele prelinguale si la cele postlinguale).
Dislalia multipl apare la denaturri ale sunetelor din dou regiuni
diIerite de articulatie si coarticulatie. n cazurile unor denaturri extinse la 3
regiuni de articulatie si de coarticulatie se pune diagnosticul de dislalie
universal. Criteriul structurii de articulatie, desi constituie un indice pozitiv
in aprecierea diIeritelor Iorme de dislalie, trebuie s Iie completat n practica
logopedic si prin cel al gradului de aIectare a inteligibilittii vorbirii. Sub
ac
est aspect, unele Iorme de parasigmatism, prin Iaptul c pot aIecta toate
sunetele siIlante (ceea ce se rsIrnge negativ asupra inteligibilitti vorbirii),
trebuie s Iie considerate nu dislalii simple, ci multiple.
15
ClasiIicarea tulburrilor de articulatie pe baza criteriului
simptomatologie este numai provizorie pentru c simptomele sunt numai
maniIestri ale dislaliei. Se impune cu necesitate analiza tulburrilor
dislaliei si pe baza criteriului etiologic.
B. Clasificarea etiologic a dislaliei
Criteriul etiologic scoate n evident cauzele care au generat
dislalia. Ele pot Ii de natur organic sau Iunctional, central sau
periIeric.
Unii autori sunt de prere c dislalia este cauzat nu numai de unele
modiIicri anatomice ale aparatului articulator, ci si de multiplele
tulburri de inervatie aIerente si eIerente ale muschilor care particip n
articulatie si de existenta unor modele corticale ale articulatiei sunetelor,
deIectuos Iormate.
DISLALIA ORGANIC
Cauzele organice pot Ii grupate n: malIormatii sau leziuni ale
aparatului Ionoarticulator, leziuni organice ale analizatorului auditiv,
leziuni centrale si aIectiuni ale cilor centrale.
a. Malformatii sau le:iuni ale aparatului fonoarticulator
Toate componentele aparatului Ionoarticulator (buze, dinti, alveole,
palat dur, palat moale, maxilare, limb) joac un rol deosebit n Ionatie si
articulatie. Anomaliile acestor organe mpiedic Ionoarticulatia sunetelor,
genernd tulburri de articulatie.
n Iunctie de zona aIectat exist:
anomaliile labiale (rigiditatea buzelor, lipsa lor de mobilitate,
despicturi labiale sau buza de iepure, despicturi labio-nazo-alveolare)
mpiedic articularea bilabialelor si labiodentalelor;
anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare, care este
asociat cu lungimea anormal a dintilor incisivi superiori centrali si cu
gingii groase si proeminente) Iavorizeaz mai degrab o acomodare
labio-dental, cu deIormatia acustic respectiv, dect o acomodare
bilabial, practic nerealizabil;
anomalii dento-alveolare (dinti ru implantati, cresteri suplimen
tare de dinti sau lipsa unor dinti, mai ales dup traumatisme) mpiedic
articularea Ionemelor labio-dentale;
16
anomaliile maxilarelor (progenia, prognatismul, musctura
deschis) se reIlect negativ asupra articulrii bilabialelor, labio-
dentalelor, linguo-dentalelor;
anomaliile labio-maxilo-palatine (despicturile de palat de tipul
palato-schizis sau cheilo-schizis - ,gura de lup") dau nastere la o vorbire
rinolalic;
anomaliile linguale (macroglosia-limb prea mare ca volum,
microglosia, anchiloglosia - anchilozarea limbii etc.) mpiedic articu-
larea linguo-dentalelor.
Dislalia cau:at de malformatii sau le:iuni ale organelor periferice
de vorbire se numete dislalie organic de tip mecanic. In Iunctie de
localizarea malIormatiilor sau leziunilor, se ntlnesc mai multe tipuri de
dislalie mecanic: labial, dental, palatal, lingual, laringual.
b. e:iuni organice ale anali:atorului auditiv
Analizatorul auditiv poate avea un deIicit din cauza unor leziuni la
nivele diIerite. Vorbirea este tulburat n Iunctie de gradul de surzenie, de
vrsta la care s-a produs aceasta si de inteligenta hipoacuzicului.
Tulburrile de pronuntie determinate de leziuni organice ale
analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive Iormeaz
categoria dislaliilor audiogene.
Formele de dislalie audiogen cresc n gravitate pe msur ce
pierderile de auz sunt la Irecvente din ce n ce mai nalte. ntre 20 si
40 dB, vorbirea se desIsoar n limitele normalului. ntre 40 si 70 dB
apar diIicultti de perceptie. ntre 70 si 0 dB sunt cuprinse Iormele grave
de tulburri auditive cnd nu sunt percepute siIlantele (sunetul s),
suiertoarele, din care cauz aceste sunete sunt prezentate denaturat gene-
rnd disIonemii, paraIonemii sau moghilalie.
Tulburri de articulatie pot s apar si n aIara leziunilor dup o
traumatizare a celulelor auditive cauzat de excitanti sonori prelungiti. De
exemplu, zgomotul implicat n exercitarea unei proIesiuni poate traumatiza
urechea, ducnd la pierderi auditive care se maniIest sub Iorma unei
surditti insulare, a unei paracuzii pentru o gam restrns de Irecvente,
dincolo de care acuitatea auditiv se mentine n limitele normalului.
c. e:iuni centrale i afectiuni ale cilor centrale
Leziunile cerebrale si aIectiunile cilor centrale apar dup o
traumatizare sau hemoragie cerebral consecutiv unei nasteri grele, sau
17
dup o enceIalit din prima vrst. Limbajul si are sediul pe scoarta
cerebral, n lobul Irontal stng, n partea anterioar a scizurii lui Sylvius.
In cazul leziunii acestei zone sau a cilor centrale, piramidale sau
extrapiramidale, ori a cerebelului, apar tulburri de pronuntie. Leziunile
organice ale cilor centrale ale vorbirii survenite la o vrst care precede
dezvoltarea limbajului au, de asemenea, ca urmare tulburri de articulatie.
Tulburrile de articulatie ce nsotesc procesele patologice centrale
Iormeaz categoria dislaliilor centrale sau ,de evolutie". Dislalia
central const n incapacitatea de a Iormula sau pronunta corect anumite
sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) si se maniIest prin alterarea,
nlocuirea sau omiterea anumitor Ioneme sau prin inversarea locului pe
care l ocup n alctuirea silabelor si cuvintelor. CaliIicativul ,de
evolutie" arat caracterul regresiv spontan (sau dup scurt tratament
logopedic) al acestei tulburri de vorbire de tip dismaturativ si se veriIic
prin modul n care Irecventa dislaliei scade invers proportional cu vrsta.
SemniIicativ este experimentul cercettorului C. Punescu pe copii
prescolari, cnd a ajuns la concluzia c dislalia de evolutie nu scade
numai n Iunctie de vrst, ci si de asistenta pedagogic pe care o
acordm copiilor.
Instalarea dislaliei centrale este Iavorizat de dou tipuri de
conditii: intrinseci maniIestate printr-o labilitate neuro-psihic consecu-
tiv unui Iactor ereditar sau dobndit si extrinseci, ntlnite n cazul
tulburrilor de limbaj din ambianta copilului (sor, Irate, grupul n care se
joac, printi) si al bilingvismul la vrste Ioarte mici.
DISLALIA FUNCTIONAL
Dislalia Iunctional este determinat de o incapacitate a organelor
normale de vorbire de a-si ndeplini Iunctiile verbale. Dislalia Iunctional
apare pe Iondul dislaliei Iiziologice, ca urmare a permanentizrii unui
mod deIectuos de vorbire. Simptomele dislaliei Iunctionale dispar
Irecvent pe la vrsta de 5-6 ani. La unii copii, ele se mentin si la vrsta
scolar, pn la 8 ani si chiar dup aceast vrst, putnd Ii semnalat n
continuare si la adulti. Cauza cea mai Irecvent a unei dislalii grave si
persistente o constituie ntrzierea mintal, desi unele Iorme de dislalie
durabil apar si printre copii cu intelect normal. n studiul acestor dislalii
Iunctionale grave si persistente trebuie luate n considerare tulburrile de
dezvoltare ale Iunctiilor motrice si senzitive intrinseci actului de emisie si
18
de receptie verbal. Aceste tulburri se grupeaz n dou Iorme speciIice:
dislalia motorie si dislalia senzorial.
a. Dislalia motorie (motric)
Dintre cauzele motorii ale dislaliei mentionm: debilitatea muscu-
lar, disabilitatea motorie a organelor de vorbire, diIicultti de coordonare
a muschilor implicati n actul vorbirii, stngcia si contrarierea acesteia.
Dislalia motorie este cauzat de debilitate muscular si de disabilitate
motorie a organelor de vorbire. Ea apare datorit tulburrilor din
analizatorul motor, n special a componentei sale verbo-kinestezice, cum
sunt: ntrzieri ale dezvoltrii motrice, diIicultti de coordonare si control
a miscrilor de vorbire, vitez deIicitar a miscrilor articulatorii, o
disabilitate motorie sau, n mod mai general, aptitudine deIicitar - pentru
vorbire.
Un indice caracteristic al dislaliei motorii l constituie capacitatea
dislalicului de a deosebi pronuntarea corect de cea eronat, att n
vorbirea altor persoane, ct si n cea proprie.
La copiii cu dislalie motorie se semnaleaz Irecvent si o amnezie
expresiv, caracterizat prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe
care le percep si le recunosc, deosebind notele muzicale corecte de cele
Ialse att n intonatia altora, ct si n cea proprie.
Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric l constituie
miscrile inadecvate, diIiculttile de control si de coordonare a muschilor,
la acei copii care sunt constienti de executiile pe care trebuie s le
realizeze pentru a produce prin imitatie sunetul auzit.
b. Dislalia sen:orial
Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei mentionm:; diIicultti de
discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului
auditiv, deIicient de memorie auditiv, tulburrile auzului Ionematic, lipsa
atentiei acustice, disabilitate senzorial de realizare a articulatiei sunetelor.
Dislalia senzorial este acea Iorm de dislalie Iunctional care apare
pe baza unor deIiciente ale mecanismelor verbale senzitive, n special de
auz Ionematic, la persoane cu o motricitate articulatorie normal. Dislalia
senzorial se caracterizeaz prin substituiri si inversri determinate de
perceperea, memorarea si recunoasterea eronat a unor Ioneme. Aceste
substituiri si inversri de sunete apar nu numai n vorbire, ci si n scris
1
(dislexie - disgraIie). Cel mai Irecvent dislalia senzorial reprezint o
tulburare sub aspect acustic n structura sonor a Ionemelor, determinat
de incapacitatea de a le diIerentia precis pe baz de auz.
La copiii mici, componenta cortical a analizatorului auditiv nu
posed o capacitate suIicient de diIerentiere si ca atare ei ntmpin
diIicultti n discriminarea unor sunete apropiate ca structur acustic, n
special a celor siIlante. Aceste diIicultti de discriminare, pn la o
anumit vrst (de 3-4 ani), prezint un caracter Iiziologic.
Datele audiometriei tonale scot la iveal Iaptul c persoanele cu
dislalie senzorial au auzul normal din punct de vedere Iiziologic, dar este
tulburat auzul Ionematic.
O alt cauz care genereaz dislalii senzoriale este si disabilitatea
senzorial de realizare a articulatiei sunetelor, datorit insuIicientei
analize si sinteze kinestezice, a miscrilor de vorbire. Dislalicul nu
sesizeaz cu precizie pozitia organelor lui Ionoarticulatorii, din care cauz
nu poate executa corect miscrile articulatorii necesare n emiterea unui
sunet. De aceea este necesar un control vizual sau Iolosirea mijloacelor
auxiliare (oglinda logopedic, spatule, aparate).
Dislalia senzorial este de origine central, Iapt pentru care n
literatura de specialitate o mai ntlnim si sub denumirea de dislalie prin
deIicit cortical de discriminare si memorizare a sunetelor.
DISLALIA SOCIOGEN
Formele pe care le mbrac dislalia sociogen sunt: prin imitatie,
prin educatie deIicitar si prin bilingvism.
Cau:ele psihosociale ale dislaliei
Tulburrile de pronuntie nu sunt legate numai de anomalii organice
sau Iunctionale ale organelor de vorbire. Examinarea copiilor cu tulburri
de limbaj a scos la iveal Iactorii psihosociali care, independent sau n
corelatie cu Iactorii organoIunctionali, au contribuit la producerea
tulburrilor de articulatie. Dislalia sociogen ia nastere din dislalia
Iiziologic prelungit peste vrsta de 4 ani, n conditii de mediu
deIavorabil dezvoltrii limbajului.
a. Dislalia prin imitatie
Aceast dislalie se caracterizeaz printr-o labilitate articulatorie
dismaturativ si printr-o posibilitate de discriminare Iono-auditiv
200
insuIicient, copilul imitnd inconstient modelele vorbirii adulte. Dac
printii sau persoanele din jurul copilului au tulburri de pronuntie sau
dac acestea abuzeaz n dialogul cu copilul de ,vorbirea inIantil",
atunci un astIel de copil are toate sansele de a-si Iorma, prin imitatie,
deprinderi durabile de pronuntie incorect. ncurajarea pronuntiei
incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru
ridiculizarea lui este Ioarte duntoare, ea ducnd treptat la Iixarea
tulburrii de pronuntie.
b. Dislalia prin educatie deficitar
Aceast Iorm de dislalie sociogen este cauzat de existenta - n
perioada de Iormare a limbajului - a unui climat Iamilial educativ
necorespunztor. Dintre Iactorii climatului neIavorabil care inIluenteaz
negativ dezvoltarea la timp si corect a limbajului mentionm: tipul de
voce cu care adultii se adreseaz copilului, supraprotectia si
perIectionismul. Vorbirea pitigiat utilizat de unii adulti n relatiile lor
cu copilul, graba unor printi de a oIeri copilului tot ce el nu apucase s
solicite verbal, precum si pretentia absurd a adultilor de a obtine de la
copilul mic o exprimare perIect, cnd nc vrsta nu-i permite, toate
acestea reprezint conditii neIavorabile de dezvoltare a limbajului.
c. Dislalia prin bilingvism
Aceast dislalie se instaleaz, de obicei, atunci cnd printii vorbesc
curent, n Iamilie, dou limbi diIerite sau cnd copilul este Iortat s nvete
o a doua limb nainte de nsusirea celei materne. Bilingvismul la o vrst
Iraged, sub vrsta de 4 ani, este o adevrat pedeaps pentru copil, el
Iiind nevoit s-si nsuseasc sisteme de articulare diIerite, ceea ce-i
ngreuneaz vorbirea.
Cunoasterea Iormelor dislaliei ajut la aplicarea unei metodologii
adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor.
RINLALIA
Rinolalia (n popor numit ,fonfaial", adic vorbire 5e nas) este
o Iorm a dislaliei, de aceea se mai numeste si dislalie ,organic". Ea se
produce ca urmare a unor malIormatii ce sunt localizate la nivelul vlului
palatin sau a unor inIluente ale dezvoltrii acestuia; poate Ii determinat
de unele boli inIectioase, de vegetatiile adenoide, de polipi, de atonia sau
paralizia vlului palatin, de despicturile labio-maxilo-palatine, de
201

hipoacuzie, de Iunctionarea deIectuoas a muschilor sau a vlului palatin,
care nu pot deschide traiectul nazal n timpul pronuntrii sunetelor nazale.
n rinolalie se maniIest tulburri de pronuntie speciIice dislaliei, ea
constand Ln pronuntarea na:onat a sunetelor. n rinolaliile mai
accentuate e aIectat, prin tulburri combinate de articulatie si de
rezonant a sunetelor, nu numai latura estetic, ci si inteligibilitatea
vorbirii. Continutul vorbirii rinolalicilor devine, prin modiIicrile nazale
ale aspectului sonor, mai putin accesibil ntelegerii si comunicrii orale.
La vrsta scolar o astIel de tulburare Iormeaz un obstacol n
Irecventarea nvtmntului de mas de ctre copil. Rinolalia se ,
instaleaz Irecvent pe la 2-4 ani, aprnd mai ales la copiii rsItati, Iiind
aIectate mai ales vocalele.
Din punct de vedere etiologic exist cauze care provoac exclusiv
rinolalia sau dislalia dar si cauze comune celor dou. Exist dou tipuri de
cauze ale rinolaliei: organice si Iunctionale.
Cau:ele organice ale rinolaliei deschise pot Ii anomalii la nivelul
vlului palatin, insuIicienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli
inIectioase, vegetatii adenoide sau polipi, paralizia sau atonia vlului
palatin, despicturi labio-maxilo-palatine.
Cau:ele functionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redus a
vlului si a muschilor Iaringo-nazali, imitarea vorbirii unor persoane
rinolalice n perioada nsusirii vorbirii de ctre copil. Despicturile
palatului provoac o serie de tulburri rinolalice denumite palatolalii,
care, conIorm opiniei unor autori, s-ar nscrie n categoria dislaliei
mecanice deoarece predomin deIicientele n pronuntarea sunetelor.
Spre deosebire de dislalie, unde sunt aIectate mai ales consoanele,
n rinolalia organic deschis sunt aIectate att vocalele, ct si consoanele,
mai ales cele explozive si cele surde care se nlocuiesc cu sunete
nedeslusite produse prin asa-numitul ,coup de glotte".
Clasificarea rinonaliei
Rinolalia se poate prezenta sub mai multe Iorme:
a. aperta (deschis), n care suIlul aerului necesar pronuntrii
sunetelor, parcurge, predominant, calea nazal;
b. clau:a (Lnchis), cnd unda expiratorie necesar pronuntrii
sunetelor nazale (m, n) se scurge pe traiectul bucal. Aceast Iorm este
realizat n dou modalitti: forma anterioar - cnd narinele sunt
202
blocate, respiratia desIsurndu-se perturbat si forma posterioar - cnd
este obstructionat naso-Iaringele;
c. mixa (mixt), n care unda expiratorie trece, alternativ att pe
cale nazal, ct si pe traiectul bucal, indiIerent de caracteristicile
articulatorii ale sunetelor.
n palatolalie, consoanele orale se pronunt nazal sau sunt omise.
Consoanele Iricative sunt pronuntate prin suIlu nazal accentuat
(deperditie na:al cum o numeste E.Verza). La Iel ca n dislalie, cele mai
aIectate sunt siIlantele, deoarece ele presupun un suIlu puternic si
concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale
nazal, Iiind astIel omise sau nlocuite cu sunete ,sparte".
Spre deosebire de dislalie, n rinolalia deschis sunt aIectate si
vocalele, mai ales i, u si mai putin vocala a. Cel mai putin aIectate n
cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m i n.
n cazul rinolaliei Iunctionale sunt aceleasi Ienomene ca n cazul
celei organice, dar amploarea si gravitatea lor sunt diminuate.
DIZARTRIA
Dizartria nu este o tulburare de vorbire, ci numai de rostire. Ea,
deci, nu aIecteaz vorbirea n general, ci numai vorbirea rostit, si anume
latura ei instrumental, la un nivel intermediar, ntre organul periIeric de
executie si centrul cortical de elaborare si comand.
Di:artria se manifest printr-o vorbire confu:, disritmic,
disfonic, cu o pronuntat re:onant na:al Ln care monotonia vorbirii
se Lmbin cu pronuntarea neclar. . La dizartrici apar si o serie de
complicatii psihice ce se produc n sIera aIectiv, senzorial, mintal,
psiho-social si motric. Dat Iiind originea sa, dizartria se mai numeste
si dislalie central Din punct de vedere simptomatologie, Ienomenele
sunt asemntoare dislaliei obisnuite, dar mult mai grave.
Tabloul maniIestrilor dizartriei este n Iunctie de componenta
motric implicat n ea, component care constituie si un criteriu de
clasiIicare a acestei tulburri:
1) di:artria bulbar i pseudobulbar (n care sunt tulburati neuro-
nii motori de la nivelul bulbului) comport diminuarea Iortei de articulare
si o deperditie nazal care reduce suIlul;
2) di:artria distonic i de incoordonare (produse prin leziuni
proIunde ale creierului si ale trunchiului cerebral n partea sa superioar).
203

Se instaleaz un debit silibar si trunchiat, o tensiune global si excesiv a
muschilor organelor Ionoarticulatorii cu diIicultatea de a ntrerupe
miscarea nceput.
3) di:artria cerebeloas (n care tulburrile apar la nivelul cilor
cerebeloase) se caracterizeaz prin bruschetea, scandarea si caracterul
exploziv al vorbirii, dizartricul pierznd controlul respiratiei, al pozitiei
limbii si buzelor n timpul articulrii.
O caracteristic important a dizartricului este aceea c, de cele mai
multe ori, el este constient de handicapul pe care l are. Ca urmare,
depune eIorturi repetate pentru a-si corecta vorbirea, dar aceasta duce la o
ncordare sporit care nu numai c nu-1 ajut, ci, dimpotriv, comite
greseli mai Irecvente.
6.4.2. Deficientele de ritm i fluent ale vorbirii
BLBIAL
C. Stanic si E.Vrsmas deIinesc blbial ca Iiind o tulburare a
vorbirii ce se maniIest prin ,dezordini intermitente ale pronuntiei,
repetri convulsive si blocaje ale unor Ioneme, omisiuni precipitate,
urmate de diIicultti n articularea unor cuvinte". De Iapt, blbial este o
tulburare de ritm a vorbirii.
Blbial const n repetarea unor silabe la nceputul si mijlocul
cuvntului, cu pauze ntre acestea, sau aparitia spasmelor la nivelul
aparatului Ionoarticulator, care mpiedic desIsurarea vorbirii ritmice si
cursive. Aceast tulburare de vorbire se caracterizeaz prin: modiIicri de
vorbire (spasme ale aparatului Iono-articulator, aritmie, monotonia
vorbirii, inversiuni n Iraz - pentru evitarea cuvintelor ,problem",
sunete care ,paralizeaz" vorbirea, vorbire concis - incomplet reIuzul
de a vorbi), miscri si actiuni asociate - reprezentate de ticuri sau ritualuri
de deblocare sau linistire. Alt tip de simptom al blbielii este reprezentat
de anumite modiIicri psihice cum ar Ii: activitate dezorganizat,
ncordare, neliniste permanent legat de vorbire, negativism, nevoie
permanent de ocrotire, izolare social, emotivitate crescut, tulburri ale
cititului, dar si ale scrisului, comportament neadaptat.
Asadar, blbial se caracterizeaz prin ntreruperea vocii, Ir
leziuni ale organelor Ionoarticulatorii, Iiind Ioarte vizibil si aIectnd
proIund ntelegerea vorbirii de ctre cei din jur. Exist o lips de 204
coordonare ntre ceea ce gndeste si ceea ce spune cel blbit. Aceast
tulburare de limbaj poate aprea pe la 5-6 ani si chiar mai trziu - la
vrsta adolescentei, ca urmare a unei emotii bruste sau a unei spaime
mari. Cursivitatea exprimrii este grav aIectat, prin aparitia unor blocaje
iterative sau a unor spasme puternice, o dat cu ncercarea de rostire a
primelor silabe din propozitii, sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte.
Blbial este considerat o tulburare a controlului motor al
vorbirii, n care nlntuirea succesiv a sunetelor din cuvinte nu se mai
poate realiza dup modelul Iiresc si expresiv al unei limbi. n cazul ei
apar reactii secundare, ca eIect al ncordrii si suprasolicitrii sistemului
nervos, uneori Iiind trit dramatic prin maniIestri neurovegetative,
schimbarea culorii Ietei, transpiratie, tulburri de somn, cresc agitatia si
nervozitatea, respiratia devine scurt si ntrerupt, se vorbeste n timpul
inspirului.
Aceast tulburare de limbaj se maniIest ntr-o Iorm mai putin
accentuat atunci cnd copilul vorbeste n soapt, cnd trebuie s cnte
(mai ales ntr-un cor) sau cnd ceea ce spune el este perturbat de un
Iundal zgomotos. n schimb, cnd este pus s scrie sau s deseneze,
copilul cu blbial maniIest particularitti agravante sub Iorma alungirii
graIemelor - unirea lor chiar - sau a disparrii lor accentuate.
Cau:ele balbaielii pot Ii:
imitarea de ctre copiii mici a unor persoane adulte sau a unor
copii care au un asemenea handicap;
bilingvismul;
traume psihice;
stres determinat de emotii, soc, sperieturi, spaime, deprimare
aIectiv, impresia de Irustrare, de nedreptate;
tulburri ale respiratiei, maniIestate prin aparitia spasmelor
respiratorii si ncercarea de a sili copilul s adopte un ritm respirator total
gresit, prin eIectuarea unor inspiratii adnci, insistnd s Iac pauze mari
dup Iiecare cuvnt, pentru a evita pripirea;
Iactori de natur ereditar;
presiuni, actiuni cu caracter represiv, constnd din anumite
msuri educative gresite ale printilor n legtur cu dereglrile din
exprimrile copilului;
observatii dojenitoare asupra deIicientelor de vorbire;
205
pedepse severe administrate de printi pentru c, n anumite
situatii, copiii se blbiau;
ironia, prin luarea n rs si imitarea blbielii, cu scopul de a sili
copilul s Iie atent n exprimare;
ncercarea de a-1 Iace pe copil s vorbeasc n Iata strinilor, n
mprejurarea n care acesta se jeneaz;
nemultumirea mamei (mai ales), pentru toate actiunile copilului;
dezaprobarea si critica Ioarte sever pentru cea mai mic eroare;
observatii cu ton ridicat, rstit, pn la tipt;
hiperprotejarea copilului;
labilitate emotiv: treceri rapide de la o stare aIectiv la alta, jen
exagerat, tremur usor;
conIlicte determinate de nentelegeri ntre printi si copii, pe de o
parte, si ntre printi, pe de alt parte;
dezorganizarea Iamilial.
Asadar, cau:ele balbaielii sunt de trei categorii: conditii agravante,
conditii Iavorizante si Iactori declansatori. Conditiile favori:ante sunt
reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitatie si inhibitie (n
hiperexcitabilitate blbial este mai Irecvent), debilitate somato-
psihic, mediu Iamilial traumatizant (suIocare aIectiv, prsiri, Iamilii
dezorganizate), suprancordare nervoas, imitatia. Conditiile agravante
sunt: situatii n care trebuie s vorbeasc copilul, atitudinea Iamiliei Iat
de tulburarea de vorbire (ironizare, corectare permanent etc.), boli
debilitante, regim de viat dezordonat (alternarea activittii cu somnul,
alimentatie bazat pe excitante). Factori declanatori pot Ii stressul,
emotivitatea crescut etc.
Forme clinice ale balbaielii
Blbial poate s apar sub trei Iorme clinice de maniIestare:
clonic, tonic si mixt. lbial clonic (sau 5rimar) este repetarea
exploziv, involuntar a sunetelor sau a silabelor. Ea apare din cauza
contractiilor musculare de scurt durat, cnd se introduc cuvinte/sunete
parazite care se repet de 2-3 ori, cursivitatea vorbirii Iiind astIel
ntrerupt, iar aspectul discursului dezagreabil. Aceast Iorm de
tulburare implic o serie de diIicultti la nivelul Ionoarticulator (cele mai
mari probleme ridicndu-le cuvintele de legtur si pronumele),
extralingvistic (Iiind aIectate ritmul, intonatia, tempoul sau pauza n
propozitie/Iraz), la nivel respirator (inversarea tipului de respiratie
caracteristic sexului, cu tendinta de a vorbi n inspiratie), precum si la
nivel comportamental (cresterea agresivittii, a anxiettii etc).
lbial tonic const n ntreruperea/blocarea cursivittii vorbirii
printr-o ncordare subit a organelor de emisie, Iiind vorba despre
declansarea spasmului muscular de lung durat. Atunci cnd acest
spasm cedeaz, cuvintele blocate anterior erup cu o Ioarte mare explozie.
De regul, cele dou Iorme de blbial se succed, n prima Iaz
aprnd tipul clonic (simptome maniIestate inconstient, Ir eIort), urmat
apoi de tipul tonic (copilul cu aceast deIicient devenind constient de
deIect si Icnd eIorturi mari pentru a-1 corecta).
lbial mixt este, la rndul ei, de dou Ieluri: clono-tonic, n care
predomin Iorma clonic si tono-clonic, n care predomin Iorma tonic.
Logonevroza
Logonevroza este o alt tulburare de ritm si Iluent a vorbirii care
presupune, pe lng o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, de batere a
tactului pe loc, o modiIicare a atitudinii Iat de vorbire, de mediul
nconjurtor si o prezent a spasmelor, ncordrii, a unei preocupri exagerate
Iat de propria vorbire. Caracteristic acestei tulburri este logofobia (teama
crescut de a vorbi, mai ales n public sau n conditii de stres emotional).
Logonevroza reprezint, prin urmare, o blbial trit n mod
dramatic, cu constiinta deIectului ca atare. Aparitia ei depinde de starea
psihoIiziologic a subiectului, de Ielul cum trieste el, n plan psihic,
handicapul. Ea este mult mai complex, mai proIund dect blbial,
Iiind nsotit de modiIicri comportamentale serioase.
n mod obisnuit, la copii apare nti blbial si apoi logonevroza,
n timp ce la adolescenti se poate ca s apar direct logonevroza (pe
Iondul unor traume emotionale puternice, a unui soc aIectiv recent etc).
Tahilalia
Este caracterizat printr-o vorbire exagerat de rapid si care apare
Irecvent la persoane cu instabilitate nervoas, cu hiperexcitabilitate.

207
radilalia
Se maniIest printr-o vorbire rar, lent, ncetinit, cu exagerri
maxime ale acestor caracteristici n oligoIrenie.
Aftongia
Ia nastere atunci cnd, n muschii limbii, se produce un spasm
tonic, de lung durat.
Tulburrile coreice
Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor
Ionoarticulatorii, mimicii, care se maniIest concomitent cu producerea
vorbirii.
6.4.3. Tulburrile vocii
$unt distorsiuni ale spectrului sonor ce se refer la. intensitatea,
Lnltimea, timbrul i re:onanta sunetelor. (C.Stnic, E. Vrsmas, 17).
Tulburrile de voce se reIer la suprimarea sau deteriorarea
anumitor Ioneme, tendinta de a emite sunetele, n conditiile unei
motricitati elementare, calitatea Ionetic Iiind proIund alterat, iar
melodia vocii pierdut. Apar astIel asimilri, substituiri, care corespund
unei comoditti n articulare.
Cauzele tulburrilor de voce pot Ii: organice, Iunctionale ori
psihogene.
Cau:ele organice pot Ii nnscute sau dobndite, reprezentate de
malIormatii ale organelor Ionatoare precum:
- bolta palatin prea nalt/cobort sau prea ngust;
- palat moale/despicat/paralizat;
- deIormri ale limbii, dintilor;
- deviatii de sept;
- polipi nazali;
- noduli ai corzilor vocale;
- tumori Iaringiene benigne etc.
Cau:ele functionale pot Ii: paralizii (ale corzilor vocale, Iaringelui),
hipotonia palatului moale, Iortarea vocii, Ienomen secundar n hipoacuzii
grave.
208
Cau:ele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situatii
conIlictuale, soc emotiv, trac, boli psihice si stri reactive).
Formele clinice ale tulburrilor de voce:
Vocea de ca5 (strident, cu rezonant ceIalic), care se produce la
nivelul registrului nalt, mai ales la copiii cu hipoacuzie grav.
Vocea oscilant (de Ialset) se produce atunci cnd se schimb
registrele vorbirii n emisia vocal.
Vocea grav este produs atunci cnd emisia se Iace din piept, n
registrul grav.
Vocea ins5irat este caracterizat de zgomot laringian cauzat de
aerul inspirat n momentul cnd corzile vocale sunt apropiate ntre ele.
Vocea rguyit se maniIest prin ngrosarea si slbirea Ionatiei din
cauza inIlamrii laringelui (gripe, rceli) sau a corzilor vocale. Ea poate
avea caracter temporar (n rceal de ex.) sau poate Ii cronic. EIectul
acestei tulburri este perturbarea expresivittii muzicale a vocii sau a
Iortei acesteia.
Vocea nazal este ,reIluierea" pe nas a aerului expirat n vorbire.
Afonia const n pierderea vocii ca urmare a lezrii laringelui.
Vocea, dac nu dispare complet, se produce n soapt din cauza nevibrrii
corzilor vocale. Este cea mai grav dintre tulburrile vocii si poate Ii
cauzat de inIlamatii ale laringelui, boli ale acestuia, de isterii sau de
nevroze etc.
Fonastenia este o tulburare Iunctional ce se maniIest prin
slbirea/pierderea temporar a vocii. Ea apare ca rezultat al Iolosirii inco-
recte si abuzive a vocii care determin obosirea ei (ex. proIesii care obo-
sesc vocea: proIesor, cntret, narator etc). Este mai Irecvent la sexul
Ieminin (tocmai datorit verbalizrii excesive caracteristice acestui sex).
!seudofonastenia presupune acelasi tremur n voce ca si n cazul
tulburrii anterioare, ns ea este caracteristic vrstei prescolare si are
caracter temporar (dispare o dat cu cresterea).
uta(iile 5atologice ale vocii sunt cauzate de modiIicrile
hormonilor sexuali si inIluenteaz structura anatomo-Iunctional a
laringelui, dar si modalittile de reactionare ale SNC.
Disfonia este o tulburare partial a vocii, aprut n urma situatiilor
de soc emotional, traum psihic, tract angoas. Aceste situatii pot
determina instabilitatea vocii, inhibitia ei, monotonia sau caracterul su
sters, nediIerentiat.
20
6.4.4. Tulburrile de limbaf scris-citit
1ulburrile lexico-graflce sunt incapacitti paradoxale totale Ln
Lnvtarea i formarea deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub
denumirea de alexie-agrafie, sau incapacitti partiale denumite dislexie-
disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici
necorespun:tori sau neadecvati la structura psihica a individului, a
insuficientelor Ln de:voltarea psihic i a personalittii, a modificrilor
morfo-functionale de la nivelul sistemului nervos central, a deficientelor
spatio-temporale i psihomotricittii, a nede:voltrii vorbirii care se
manifest prin aparitia de confu:ii fi-ecvente Lntre grafemele i literele
asemntoare, inversiuni, adugiri, substituiri de cuvinte, sintagme,
deformri de litere, neLntelegerea complet a celor citite sau scrise, etc.
(E. Verza, 183, p.58).
Tulburrile de scris-citit se clasiIic n: partiale (disgraIia, dislexia)
si totale (agraIia, alexia).
Tulburrile de limbaj scris-citit 5ar(iale repre:int incapaci-
tatea unui subiect (capacitate redus) de a Lnvta s scrie i s citeasc,
chiar dac are parte de toat educatia posibil, chiar dac are o
inteligent corespun:toare, chiar dac conditiile familiale, sociale etc.
sunt mai mult decat favorabile.
Tulburrile de scris-citit deregleaz integrarea social, prin
maniIestarea, n multe cazuri, a unor comportamente antisociale, datorit
unor esecuri si conIlicte permanente, ct si instalrii unor trsturi
caracteriale negative: negativism, descurajare, inertia, nepsarea, teama
de insucces, izolarea.
Dislexia este diIicultatea de a citi, maniIestat prin tulburri la
nivelul perceptiei auditive, optice si kinestezice, mai general spus toate
tulburrile ce intervin n achizitia cititului, n mecanismele acestuia.
Disgrafia, const n incapacitatea copilului dezvoltat normal din
punctul de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de a nvta corect
si de utiliza scrisul n conditii normale.
$imptomatologie
In aceste tulburri de limbaj se maniIest tulburri n lexia (citirea)
si graIia (scrierea) vocalelor si consoanelor, n desprtirea cuvintelor n
silabe, tulburri n lexia si graIia ciIrelor si a numerelor naturale simple si
a celor cu mai multe ciIre.
210
Exist conIuzii ntre consoanele surde si cele sonore (p-b, t-d, c-g,
I-v), inversiuni la nivelul silabelor, Ionemelor si graIemelor, omisiuni sau
salturi de cuvinte/rnduri n lexie si n graIice, omisiuni de prepozitii sau
conjunctii, ritm lent al copierii si partial al citirii.
Manifestri ale disgrafiei.
conIuzii constante si repetate ntre Ionemele asemntoare
acustic, ntre litere si graIismul lor;
inversiuni, adugiri, omisiuni de litere si graIeme, cuvinte sau
chiar propozitii;
greutti n combinarea cuvintelor n unitti mai mari de limbaj;
tulburri ale lizibilittii, ale laturii semantice;
graIemele sunt plasate deIectuos n spatiul paginii, inegale ca
mrime si Iorm si au o asezare dezordonat;
textul este scurt, lacunar, Ir unitate logic;
apar omisiuni de litere si silabe, cuvinte propozitii, sintagme;
contopiri de cuvinte, substituiri de graIeme, adugiri de cuvinte,
graIeme;
disortograIii;
rnduri libere sau suprapuse;
nerespectarea spatiului paginii, redarea inegal a unor graIeme;
scrisul servil ca si cel n oglind.
Manifestri ale dislexiei.
neputinta de a identiIica si citi cuvinte ca un ntreg cu o anumit
semniIicatie si sens;
cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un ntreg, dup
mai multe poticniri;
ntreaga atentie se centreaz pe realizarea citirii cuvintelor ca un
ntreg si pe Iorm, care s duc la o lectur cursiv, ceea ce mpiedic
ntelegerea cursiv a textului;
sunt ntelese si mai greu sintagmele, propozitiile, Irazele, iar din
cauza concentrrii asupra unittilor disparate, contextul si subcontextul nu
mai ndeplinesc rolul de suplinire si ntregire a unor inIormatii;
greutti n citirea cuvintelor cu un grad mai mare de diIicultate;
211
greutti n diIerentierea cuvintelor si literelor asemntoare, din
punct de vedere auditiv;
greutti n trecerea de pe rndul citit pe urmtorul si tendinta de
a-1 sri;
diIicultti n ntelegerea celor citite si n reproducerea lor;
omiterea unor Ioneme sau chiar a unor cuvinte;
plasarea incorect a accentului, mai ales pe cuvintele polisilabice;
diIicultti n pstrarea Iormei date a textului.
CAUZELE TULURRILR DE LIA1 SCRIS-CITIT
E. Verza stabileste dou tipuri de Iactori care pot produce tulburri
ale limbajului scris-citit: factori ce apartin subiectului i factori ce
apartin mediului. Dintre Iactorii ce apartin subiectului putem enumera:
deIicienta de ordin senzorial, gradul dezvoltrii intelectuale, slaba
dezvoltare psihomotorie, starea snttii, reactiile nevrotice, conditiile
motivationale. Factorii de mediu sunt slaba integrare n colectiv si n
activitatea scolar, nivelul sczut socio-cultural al Iamiliei, metode si
procedee necorespunztoare.
DiIiculttile n deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze
organice (leziune cerebral) sau unor cauze func(ionale, cum ar Ii
blocajul emotiv. n neuropsihiatrie, termenii de dislexie-disgraIie sunt
rezervati pentru acele tulburri n deprinderea scris-cititului care au un
substrat organic si, ca atare, o etiologie, o simptomatologie si o evolutie
speciIice.
DeIicientele dislexo-disgraIice pot Ii consecinte ale diIiculttilor de
articulatie, care se transpun n limbajul scris-citit. Cnd lipsesc
deIicientele de pronuntie, tulburrile se datoreaz handicapului de la
nivelul auzului Ionematic.
Alte cauze ale acestor tulburri pot Ii: sarcinile purtate diIicil,
nasterile grele, conditiile materiale si culturale sczute ale Iamiliei, locul
ocupat n raport cu ceilalti Irati. O alt cauz este slaba dezvoltare a
motricitatii sau a deIicientelor din planul motric.
Mai pot determina asemenea tulburri incidentele survenite:
1) Ln antecedentele heredocolaterale, la genitori, Irati si heredo-
colaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool, tuberculoza, bolile neurolo-
gice si organice, bolile psihice, endocrinopatiile);
212
2) Ln perioada sarcinii. disgravidia (toxicoza gravidic), traumele
Iizice si psihice, iminenta de avort, inIectiile gravidei (bacteriene, virale
sau cu protozoari, n cazul din urm malaria), intoxicatiile exogene sau
endogene, tentativele de avort, medicatia Iolosit n sarcin;
3) Ln perioada perinatal. postmaturitatea si excesul ponderal peste
4000 g, imaturitatea si deIicitul ponderal sub 2800 g, distociile cu aplicare
de Iorceps, operatie cezarian sau travaliu prelungit, suIerinta Ietal si
sindromul neurovascular;
4) Ln perioada postnatal. bronhopneumonia, toxicoza, inIectiile
repetate de ci aeriene superioare, rujeola si varicela - survenite sub
vrsta de 1 an, tusea convulsiv pn la 3 ani, enceIalitele si meningitele
pn la 5 ani, traumatismele craniene grave pn la 7 ani.
Toate aceste cauze pot duce la diIicultti dislexo-disgraIice ca
urmare a leziunilor cerebrale.
n urma cercetrilor s-au stabilit mai multe forme de dislexie-
disgrafie n condi(iile intelectului normal Dislexo-disgrafia specific
sau propriu-:is se maniIest printr-o incapacitate paradoxal n Iormarea
abilittilor de a citi si scrie. DiIiculttile apar n dictare si compunere, dar
copilul poate copia unele graIeme si poate silabisi la compunere.
Dislexo-disgrafia de evolutie sau de de:voltare se maniIest prin
incapacitatea de a realiza progrese nsemnate n achizitia scris-cititului si
se presupune c la baza ei st o cauz genetic. Copilul prezint diIicultti
n ntelegerea simbolurilor graIice, a literelor, cuvintelor, propozitiilor si
sintagmelor. Apar omisiuni ale graIemelor, literelor, cuvintelor, nlocuiri,
substituiri, inversiuni.
Dislexo-disgrafia spatio-temporal se caracterizeaz printr-o scrie-
re si citire n diagonal, scrierea ondulat.
Dislexo-disgrafia pur sau consecutiv apare pe Iondul aIaziei,
alaliei, hipoacuziei.
Dislexo-disgrafia motric nregistreaz tulburri de motricitate
caracterizate printr-un scris ilizibil, scris-cititul Iiind neglijent, neregulat,
inegal, tremurat, tensionat, rigid, prost organizat.
Dislexo-disgrafia linear se maniIest prin incapacitate n trecerea
de la rndul parcurs la urmtorul, srire peste unele spatii, lsndu-le
libere.
213
ManiIestarea acestor Ienomene are un caracter constant si tendinta
de a se agrava, prin consolidarea deprinderilor gresite si prin trirea
dramatic pe plan intern a esecurilor.
n urma experimentelor, J. De Ajuriaguerra si colaboratorii si au
desprins cinci grupe de disgrafici.
$crisul rigi:ilor este nclinat spre dreapta, cu directia Ioarte
regulat, observndu-se o crispare general a ansamblului traseului,
literele mult prea nalte Iat de ltime, buclele zonelor externe mult mai
lungi dect late. Scrisul are un aspect colturos, naintarea de la stnga la
dreapta este haotic, rndurile nghesuite, literele corectate.
$crisul astenicilor este mic, trsturile sunt curbe, mprstiate n
ltime, literele sunt lipsite de Iermitate, neregulate.
$crisul impulsivilor d o impresie general de precipitare, Iormele
sunt imprecise, escamotate, punerea n pagin este sacriIicat n Iavoarea
rapidittii, literele Iinale ale cuvintelor, barele lui t si accentele sunt
repezite si prelungite.
Grupa celor neLndemanatici se caracterizeaz prin Iorme greoaie,
ru proportionate, retusate, cu dimensiuni neregulate (hipertroIiate sau
atroIiate), legturile avnd caracter inIantil.
$crisul Lncet i precis are o ncetineal substantial, cu respectarea
Iormelor scolare (m si n au arcade regulate). Acesti copii sunt preocupati
pentru punerea n pagin, rndul este pstrat, marginile respectate. Dar
traseul las s se vad semne discrete de tremurturi si umIlturi care
trdeaz Iragilitatea graIomotorie latent.
Tulburrile de scris-citit au o inIluent negativ asupra personali-
ttii atunci cnd ele sunt constientizate sau atunci cnd determin esecuri
scolare repetate.
Exist mai multe categorii de co5ii care conytientizeaz sau nu
tulburrile de scris-citit:
cei care nu constientizeaz si nici nu sesizeaz maniIestrile tipice
dislexo-disgraIice la altii;
copii care sesizeaz deIicienta respectiv la altii, dar nu-si dau
seama de propriile lor diIicultti;
copii care si dau seama de deIicienta respectiv att la ei ct si la
altii, dar maniIest incapacitatea de a se corecta;
214
copii sensibili Iat de deIicient si care Iac progrese remarcabile n
ndeprtarea ei, depunnd un eIort activ n raport cu inIluentele logo-
pedice.
S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii n func(ie
de diversele dificult(i 5e care Ie ntm5in co5ilul
$cris-cititul lent, stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi,
caracterizat prin mari diIicultti la scris si o oarecare repulsie la citit. Se
nregistreaz dou Iaze: cnd copilul scrie mrunt, ,puchinos", nghesuie
graIemele si cnd graIemele sunt inegale ca mrime si depsesc spatiul
normal din pagin. Copilul este constient de diIiculttile sale si Ioarte
receptiv la activitatea terapeutic. Acesti subiecti sunt bine si Ioarte bine
dotati intelectual si au rezultate scolare bune. La cei mai multi putem
ntlni o usoar stngcie sau lateralitate ncrucisat. Cei care prezint
diIicultti n corelarea complexului sonor cu simbolul graIic si n
ntelegerea sensului conventional al simbolurilor lexiei reprezint alt
categorie. Copilul este neputincios n a identiIica si citi cuvntul ca un
ntreg cu o anumit semniIicatie si sens.. Aceast tulburare este ntlnit
att la copii normali, ct si la cei cu handicap de intelect sau tulburri
psihice. Printre cauzele acestei diIicultti putem enumera: tulburri la
nivelul perceptiilor acustico-vizuale, la nivelul proceselor cognitive,
ntreaga atentie se centreaz pe realizarea citirii cuvntului ca ntreg si pe
Iorma care s duc la o lectur cursiv, ceea ce mpiedic asupra
ntelegerii adecvate a textului.
O alt categorie de dislexo-disgraIici sunt cei care prezint dificultti Ln
respectarea regulilor gramaticale i caligrafice. Trebuie lmurit Iaptul c nu
vor Ii luate n considerare ca erori disgraIice si dislexice acele disortograIii si
diIicultti caligraIice ce se datoresc necunoasterii regulilor respective.
DisortograIicul citeste sau scrie Ir s respecte sau s pun punctul, virgula,
semnul exclamrii, al ntrebrii, linia de dialog. El poate scrie cu litera mare si
la mijlocul cuvntului sau poate ncepe propozitia sau Iraza cu liter mic. In
citire are loc o vorbire lent, monoton, pauzele sunt sterse, iar din punct de
vedere caligraIic scrierea disgraIicului nu este dreapt, se alungesc unele
graIeme comparativ cu altele, unele sunt prea mici, altele prea mari, rndurile
se suprapun.
Dislexo-disgraIia care prezint omisiuni de litere, graIeme si
cuvinte, este Ioarte des ntlnit la cei ce pre:int tulburri de pronuntie.
215
n scris sunt omise graIemele de la sIrsitul cuvintelor n dictri si
compuneri.
Fenomenul nerespectrii spatiului paginii, srirea si suprapunerea
rndurilor sunt Irecvente n handicapurile de vedere, la cei cu tulburri
oculo-motorii, la stngacii care scriu cu mna dreapt sau stng si n
ambidextrie. Fenomenul poate exista si n lipsa acestora atunci cnd se
Iormeaz deprinderi incorecte de scris-citit sau cnd apar unele tulburri
la nivelul proceselor cognitive. In citire, dislexicul poate parcurge acelasi
rnd ori s sar unul sau mai multe Ir s-si dea seama. DisgraIicul nu-si
poate citi propriul scris si nu poate respecta spatiul paginii, srind si
suprapunnd rndurile.
$crisul servil si scris-cititul ca Ln oglind sunt Ienomene des
ntlnite n rndul celor cu tulburri de scris-citit. Scrisul servil se
maniIest prin nclinarea exagerat spre dreapta sau spre stnga a
literelor, graIemelor, acestea Iiind executate alungit. Scris-cititul ca n
oglind se realizeaz printr-o rotire a graIemelor si literelor n asa Iel nct
se ajunge la o reIlectare invers a imaginii respective pe creier. Acest
Ienomen se maniIest mai Irecvent n debilitatea mental si la copiii
stngaci. O astIel de tulburare poate Ii pus si pe seama aIectiunilor
enceIalului, determinate de meningite sau dereglri ale emisIerei drepte
din regiunea parietal inIerioar a creierului.
Tulburrile de limbaj scris-citit totale
Alexia repre:int pierderea capacittii de a citi i de a Lntelege
limbaful scris. Subiectul alexie vorbeste normal, rspunde corect Ia ntre-
bri, ntelege ceea ce i se spune, poate scrie corect dup dictare sau chiar
spontan, dar nu ntelege un text scris.
Agrafia repre:int pierderea capacittii de a scrie, la o persoan,
care Lnainte scria normal. Subiectul cu agraIe poate scrie un cuvnt,
dac copiaz liter cu liter. Cauza agraIiei este reprezentat de lezarea
lobului parietal stng.
Diagnosticul acestor tulburri de limbaj scris-citit se pune la
sIrsitul clasei I.
6.4.5. Tulburrile de de:voltare a limbafului
Exist dou categorii de tulburri de dezvoltare a limbajului:
utismul electiv, 5sihogen sau voluntar
ntrzierile n a5ari(ia yi dezvoltarea limbajului
216
1. utismul electiv (5sihogen sau voluntar) repre:int refu:ul
total sau partial al copilului de a comunica cu unele persoane, iar Ln
forme grave acest refu: se extinde asupra Lntregului mediu Lnconfurtor
sau asupra unor situatii. Mutenia este temporar i poate dura de la
cateva sptmani la ani de :ile. Copilul cu mutism electiv nu vorbeste nu
pentru c nu poate, ci pentru c nu vrea.
Caracteri8ticile muti8mului electiv:
Apare Irecvent la copiii hipersensibili, anxiosi, timizi si este
nsotit de tulburri comportamentale, n care ncptnarea, timiditatea,
brutalitatea, irascibilitatea, negativismul, rutatea ocup un loc important.
ReIuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de reIuz
alimentar din partea lui, reIuz de a nvta sau de a Iace orice i se cere.
Copiii pot Ii Iuriosi, interiorizati, cu complexe de inIerioritate.
Este mai Irecvent la Iete si ncepe pe la 3-5 ani.
Adesea o schimbare de tipul intrrii n scoal sau n grdinit
declanseaz aceast tulburare.
Aceast tulburare poate cpta urmtoarele forme.
1) Acut. poate aprea dup momente de groaz, panic, socuri
emotive, traumatisme psihice.
2)Cronic. se maniIest general sau selectiv, Iat de anumite
persoane.
Etiologie (cau:alitate)
Atitudini si metode gresite n educatia practicat de printi sau de
proIesori, care traumatizeaz aIectiv copilul (hiperseveritate, pedepse
corporale mai ales, traumatizare psihologic - amenintri).
Situatii dramatice, soc emotional Ioarte puternic, stres, esecuri
repetate, Irustrri.
Mediul de trai impropriu (ex. ostilitate).
Copiii cu mutism electiv, desi nu comunic, nteleg scrierea si nu
maniIest deIiciente de ordin intelectiv. Dar, persistenta pe o perioad
lung de timp poate duce la rmneri n urm pe linia dezvoltrii verbale
Si a exprimrii logico-gramaticale.
Dac mutismul se ntinde prea mult n timp, Ir s se intervin, pot
aprea perturbri intelectuale (rmneri n urm la scoal, reducerea
vocabularului, aIectarea exprimrii gramaticale etc). De asemenea, se
217
poate ntmpla ca, desi s-a intervenit n sens optimizator, rezultatele s nul
Iie cele scontate si copilul cu mutism s rmn n continuare ,imun" 1$
ncercrile celor din jur de a-l scoate din tcere. In aceast situatie este de
preIerat ca printii s schimbe scoala, colectivitatea n care nvat copilul
sau proIesorul acestuia.
2. Retardul verbal
C. Vrsmas si E. Stanic consider retardul verbal drept blocaful]
ritmului de evolutie a limbafului, ce se abate de la normal. Un copil cu
retard de limbaj pn la vrsta de trei ani Ioloseste un numr redus de
cuvinte, le pronunt gresit, nu Iormeaz propozitii simple, ns are auzul
bun si organele Iono-articulatorii normal dezvoltate. Copilul cu retard
verbal (ntrziere n dezvoltarea limbajului) rmne n urma copiilor de
aceeasi vrst cu el.
Retardul de limbaj poate Ii cauzat de o serie de factori precum:
Iactori neurogeni (n perioada peri si postnatal);
Iactori somatogeni (boli cronice ndelungate, boli inIectioase);
Iactori psihogeni (mediu care nu stimuleaz vorbirea, supra-
solicitare verbal, exigente prea mari, atitudini brutale, socuri emotionale
puternice);
Iactori constitutionali, (,inabilitate verbal" ereditar pe linie
patern, mai Irecvent la bieti).
Retardul verbal se caracterizeaz printr-o ntrziere n dezvoltarea
motricitatii generale (statica capului, trunchiului, mersul). Evolutia
aparatului Ionoarticulator stagneaz dup perioada lalatiunii, vocalele
sunt prezente, ns consoanele diIicile sunt omise sau nlocuite, grupurile
de consoane Iiind nlocuite cu consoane mai usor de pronuntat, diItongii
redusi la o vocal, silabele reducndu-se spre sIrsitul cuvntului.
Aparitia cuvintelor are loc dup doi-doi ani si jumtate, vocabularul Iiind
Iormat doar din 20-30 de cuvinte. Copilul nu Iormeaz propozitii, nuj
diIerentiaz sunetele n cuvinte, are diIicultti la trecerea de la limbajul
intem la cel extern, nu cunoaste semniIicatia multipl a cuvintelor, uneori
are tulburri de lateralitate si maniIest un deIicit al motricitatii Iine
(buze, limb, degete).
Dezvoltarea intelectual poate Ii conIorm vrstei cronologice,
liminar sau ntrziat din cauza absentei limbajului. Comportamentul
u
218
psiho-aIectiv este dominat de timiditate, absenta dorintei de comunicare,
hiperkinetism si opozitionism.
Formele clinice ale ntrzierii verbale pot Ii:
Forma par, atunci cnd nu exist simptome somato-
neuropsihice.
Forma constitutional, n care sunt aIectate toate laturile vorbirii.
Forma somatic nsoteste distroIia, rahitismul si deIicientele Iizice.
6.4.6. Tulburrile polimorfe ale limbafului
Aceste tulburri de limbaj au substrat neurologic si sunt de dou tipuri:
- alalia;
- aIazia.
ALALIA
E.Vrsmas si C.Stnic consider alalia cea mai proIund tulburare
de elaborare, organizare si dezvoltare a limbajului, ntlnit la copiii ce nu
au vorbit niciodat, Acest handicap presupune im5osibilitatea de a vorbi
din naytere, cu toate c nu exist diIicultti de ordin senzorial sau de
intelect mari care s mpiedice nsusirea limbajului de ctre copil. Apar
ca majore n acest handicap diIiculttile de realizare a motricitatii sau de
perceptie vizual sau auditiv.
Etiologie
- siIilisul si tuberculoza printilor;
- alcoolismul printilor;
- boli grave repetate (enceIalit, varicel);
- tonus psihic si motor sczut etc.
Forme clinice sunt: cu predominant motorie, cu predominant
senzorial si cu predominant senzo-motorie.
Alalia motorie
$inonimii. aIazie motorie congenital, aIazie de expresie, dispraxie
de limbaj etc.
$imptomatologie
Vorbirea spontan este redus la trei-patru cuvinte sau este
inexistent, iar vorbirea repetat este imposibil. ntelegerea limbajului
este aparent normal, ns subiectul nu ntelege n proIunzime notiunile
21
abstracte si Irazele mai lungi. Vorbirea se realizeaz cu diIicultate,
miscrile Ionoarticulatorii Iiind diIuze si dezordonate.
n Iunctie de gradul ncordrii organelor Ionoarticulatorii pronuntia
poate Ii: hiperton, cnd nu se pot pronunta sunetele: i, s, z, sau hipoton,
cnd pronuntia se aseamn vag cu modelul si nu se pot pronunta
consoanele ocluzive (c) si nici cuvintele ntregi.
Copilul alalic motor nu stie s vorbeasc. El ntelege sensul
cuvintelor si l retine, dar nu le poate pronunta. Execut ordinele verbale
si poate arta obiectele indicate. Poate emite unele sunete articulate si
chiar cuvinte mono si bisilabice. Prezint o dispraxie buco-linguo-Iacial
care exist independent de actul Ionator si care determin o masticatie
greoaie precum si imposibilitatea realizrii unor miscri, ca de exemplu:
nchidere/deschidere a gurii, scoaterea limbii, suIlare etc. Nu poate realiza
o miscare la cerere, nu se poate spla pe mini, nu se poate sterge,
mbrca etc.
Alalia senzorial
$inonimii. surditate verbal congenital, agnozie auditiv.
Alalia senzorial este o tulburare (disIunctie) de percepere a,
mesajelor verbale si a ntelegerii vorbirii, cu tulburri consecutive de
exprimare.
$imptomatologie
Vorbirea spontan este inexistent sau este redus la dou-trei
cuvinte iar vorbirea repetat poate Ii: imposibil, aproximativ si ecola-
lic. Vocea alalicului senzorial este sonor. DeIicienta auditiv, desi exis-
t la toti cei cu alalie senzorial, nu reprezint cauza imposibilittii
nsusirii limbajului (subiectul prezint oscilri n Iolosirea auzului).
Alalicul cu aceast Iorm nu ntelege sensul vorbirii, dar poate repeta
unele cuvinte (ecolalie), chiar cu un grad de diIicultate crescut n
pronuntie. Aude bine, dar are diIicultti de perceptie a directiei sunetelor.
Caracteristice n alalia senzorial sunt diIiculttile n desprinderea
Iormelor verbale de pe Iondul sonor, subiectul neidentiIicnd stimulii
sonori si neacordnd o semniIicatie mesajelor verbale.
u Este o tulburare esential de exprimare si ntelegere a limbajului,
la copilul care nu a vorbit niciodat si care nu va putea vorbi dect n
urma unei nvtri dirijate.
220
u Vorbirea spontan este nul sau limitat uneori la cteva sunete
sau cuvinte.
u AIecteaz limbajul impresiv si expresiv.
u Nu presupune deIiciente de intelect.
u Exist tulburri de perceptie, ntrziere si nendemnare motorie.
Alalia mixt
Este cea mai grav Iorm de alalie, n care predomin
caracteristicile uneia sau alteia dintre cele dou Iorme. Alalicii au
posibilitatea s pronunte unele silabe si cuvinte, dar pe care le Iolosesc
Ioarte rar, nteleg unele cuvinte izolate, dar nu desciIreaz sensul
propozitiei.
O alt clasiIicare a alaliei se realizeaz dup gradul Lncordrii
motricitatii, n momentul emiterii sunetului, diIerentiindu-se:
Alaliei hipotoni. se constat o slbiciune a articulrii, vorbire
lipsit de Iort, aIon, lax, sacadat. Cuvintele nu sunt pronuntate
complet, se trece usor peste vocale, pronuntia Iiind labil.
Alaliei hipertoni. se constat o ncordare exagerat a organelor
Ionatoare, cu atacuri bruste n momentul emiterii, diIicultti n
diIerentierea locului de articulare, inegalitate n privinta duratei si a
intensittii sunetului.
AFAZIA
Afazia repre:int incapacitatea de a vorbi la o persoan care
Lnainte avea comportament verbal normal. AIazicul si-a pierdut aceast
capacitate dup ce dobndise comportamentul verbal.
Caracteri8ticile afaziei
Este mai Irecvent la vrstele adulte sau la btrnete.
Determin modiIicri proIunde n sIera limbajului, iar, la nive-
lul personalittii, se produc destructurri masive.
Vorbirea este alterat n conditiile pstrrii miscrii automate si
voluntare a limbii.
Apar tulburri ale perceptiei auditive si vizuale, iar n pronuntie
se constat c acele cuvinte uzuale nu sunt att de alterate.
Are loc o scdere a memoriei, gndirii, atentiei si apar tulburri
lexice, graIice si de calcul.
Se maniIest pierderea abilittii de a Iolosi limbajul.
221
Subiectul are o tulburare a constructiei spatiale.
Subiectul are comportamente normale.
Se pstreaz cuvintele parazite, interjectiile, se maniIest stilul
telegraIic.
Pot aprea, la unele persoane, vorbirea ,academic" si un scria
servil, tulburri ale accentului, agramatisme.
Apar diIicultti n enumerarea automat, intoxicatia cu cuvinte. 1
Apar aIectiuni ale vocii, dereglri ale respiratiei, emotii exage-j
rate.
Apar tulburri ale inteligentei.
Etiologia afaziei
AIectiunile creierului, ale SNC, traumatismele cranio-cerebralej
inIectiile, intoxicatiile, tumorile cerebrale (rezultate din accidente vascu-j
lare cerebrale), diabetul, intoxicatiile cu dioxid de carbon pot determina|
aparitia acestei tulburri polimorIe de limbaj.
Formele afa:iei
Motorie. aIazicul nu vorbeste, dar pstreaz limbajul interior si
ntelegerea.
Motorie total. nu poate vorbi, scrie si citi, dar se pstreaz
ntelegerea.
Transcortical motorie. nu poate vorbi spontan, dar poate repeta
scrierea si pstreaz ntelegerea.
$en:orial pur. recunoaste sunetele izolate, poate scrie si citi,
dar nu ntelege.
$en:orial total. apar logoreea, agraIia, alexia, tulburrile de
ntelegere si se pstreaz vorbirea spontan.
$en:orial transcortical. nu poate vorbi si scrie spontan, nu
ntelege, dar si pstreaz vorbirea repetat, ecolalie asociat cu surditate
verbal accentuat.
Total. maniIest tulburri expresive si receptive de intelect.
De conducere. se maniIest tulburri ale repetrii cuvintelor si
denumirii obiectelor, dar se pstreaz relativ ntelegerea si vorbirea
spontan.
222
Diagno8tic diferenjial
Alalia se poate conIunda din cauza absentei limbajului cu alte
tulburri precum: aIazia, dizartria, mutismul electiv, autismul sau retardul
de limbaj, ns exist diIerente majore Iat de acestea:
Afa:ie Simptome
neurologice pronuntate Tulburare
dobndit Dezintegrarea
limbajului Exist vorbire
automat, emotional, repetat,
telegraIic
Di:artrie Apare n
inIirmittile motorii cerebrale
InIirmitatea motricitatii organelor
Ionatoare
Subiectul nu poate vorbi Nu e
aIectat limbajul propriu-zis, ci
segmentul intermediar ntre
organele periIerice si centrul
limbajului de pe scoart
Alalie
Tulburare nnscut
Neintegrarea limbajului
Vorbire inexistent
Alalie Nu
exist inIirmitti motorii
cerebrale Necoordonare
motorie
Subiectul nu stie s vorbeasc
E aIectat limbajul si centrul
vorbirii

Mutism electiv
Dobndit Temporar,
reversibil
Se maniIest n Iunctie de
persoane, locuri, situatie
ReIuz contactul cu mediul
Este determinat de Iactorul
educativ
Alalie
nnscut
Permanent (dac nu se Iace
terapie)
Nu se modiIic comportamentul
verbal n Iunctie de mediu Nu
reIuz contactul cu mediul Nu
este determinat de Iactorul
educativ

223
Autismul Alalie
Comportament inadecvat Comportament adecvat
Limbaj cu caracter reproductiv
Ecolalie de: continut Ecolalie de: continut
intonatie intonatie
nltime nu exist
imediat imediat
ntrziat nu exist
Retard de limbaf Alalie
E determinat de Iactori de Nu e determinat de Iactori
educatie si de mediu educativi si de mediu
Blocaj n ritmul de evolutie
n conditii propice se nvat Tulburare ce dureaz, rezistent
limbajul la nvtare
Limbajul poate atinge nivelul Limbajul nu poate atinge nivelul
corespunztor vrstei corespunztor vrstei
$urdomutitate Alalia sen:orial
Nu aude niciodat Oscileaz n Iolosirea auzului
Nu reactioneaz la stimuli Reactioneaz selectiv la stimuli
auditivi, verbali n Iunctie de cunoasterea
sensului si de starea psihic
Vorbirea repetat e imposibil Vorbirea repetat e posibil Ir
Ir demutizare nvtarea limbajului
Voce voalat, surd Voce sonor
6. 5. Corectarea deficien(elor de limbaj
n corectarea acestor deIiciente se utilizeaz dou categorii de
metode, unele de ordin general, iar altele speciIice Iiecrei categorii de
handicap de limbaj n parte.
6.5.1. Metode i procedee de ordin general
imnastica yi miogimnastica cor5ului yi a organelor care
5artici5 la realizarea 5ronun(iei
Pentru mbunttirea motricitatii generale si a miscrilor Iono-
articulatorii se pot indica o serie de exercitii care au o important
deosebit nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar si pentru sntatea
224
organismului. Aceste exercitii urmresc IortiIicarea trunchiului, a gtului
si a membrelor. ntotdeauna exercitiile Iizice generale trebuie asociate cu
cele de respiratie.
Scopul exercitiilor Iizice generale este de a usura desIsurarea unor
miscri complexe ale diIeritelor grupe de muschi care iau parte la
activitatea de respiratie si la Iunctionarea aparatului Iono-articulator. Se
disting dou categorii mari de exercitii:
a) cu scopul de a relaxa organismul si musculatura aparatului de
emisie;
b) de ncordare, care se Iolosesc n special n timpul pronuntrii
sunetelor surde.
n cazul exercitiilor Iizice generale este indicat ca Iiecare miscare s
Iie executat n mod ritmic, ceea ce va usura introducerea ritmului la
nivelul vorbirii.
Pentru dezvoltarea organelor Iono-articulatorii se recomand o serie
de exercitii ce se reIer la dezvoltarea miscrilor expresivittii Iaciale,
linguale, mandibulare, labiale. Exercitiile de dezvoltare a expresivittii
Iaciale se Iac n mod diIerentiat, n Iunctie de caz. Dintre cele mai
importante exercitii Iolosite n acest scop amintim: umIlarea si retragerea
simultan a obrajilor, nchiderea si deschiderea ochilor concomitent cu
ridicarea si coborrea ritmic a sprncenelor, imitarea rsului si a
sursului, imitarea ncretirii si descretirii Iruntii, umIlarea alternativ a
obrajilor, retractia obrazului ntre dinti spre interiorul cavittii bucale.
Motricitatea lingual joac un rol esential n pronuntia sunetelor
deoarece la Iiecare sunet limba se dilat, se contract, ia Iorme diIerite si
ocup alte pozitii n cavitatea bucal. Pentru de:voltarea motricitatii
linguale se recomand urmtoarele exercitii: scoaterea limbii nencordate
si ltite ntre dinti si buze, n asa Iel nct s ating cu marginile sale
comisurile bucale, scoaterea limbii ncordate si ascutite din gur sub
Iorm de sgeat, scoaterea alternativ a limbii: sgeat - revenire la loc -
lopat - revenire la loc, alternarea Iormei limbii n aIara gurii: sgeat,
lopat, revenirea la loc, miscri antero - dorsale ale limbii: scoaterea
limbii aIar - retragerea ei la dinti; contractarea limbii n Iundul cavittii
bucale unde Iormeaz un ghem de muschi, din care nu se mai distinge
vrIul limbii - revenirea la loc, lipirea limbii ltite de palat si desprinderea
ei cu plescit, imobilizarea marginilor laterale ale limbii ntre dinti, n asa
Iel nct vrIul ei s rmn liber pentru a se ndoi n sus si n jos,
225
ridicarea vrIului limbii spre gingia superioar (t, d) - revenirea la loc si
ndoirea vrIului limbii la gingia inIerioar. Alte exercitii posibile pot Ii:
executarea de miscri circulare cu vrIul limbii pe supraIata buzelor, care
se deschid si se deprteaz ct mai mult, ndoirea vrIului limbii pentru a
realiza miscri circulare pe supraIata dintilor, sub buze, constrictiunea
limbii sub Iorm de jgheab.
Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii linguale trebuie s Iie
executate la nceput cu gura deschis. De preIerint se ncepe cu miscrile
mai usor controlabile, eIectuate n aIara cavittii bucale, apoi se trece la
cele din interiorul ei. Aceste miscri se vor executa meticulos, Ir grab
si cu precizie.
Exercitiile pentru de:voltarea motricitatii mandLbulare se Iolosesc,
n special, la cei care au o musctur deschis, prognatism si progenie sau
la cei cu traumatisme maxilo-Iaciale. AstIel de exercitii sunt: coborrea si
ridicarea mandibulei, liber si prin opunere de rezistent, n directia opus
miscrii de coborre, cu mna, coborrea n jos a mandibulei relaxate,
miscri antero-posterioare ale mandibulei: mpingerea mandibulei nainte
- revenire la loc, cu expirare pe gur - retragerea maxilarului ndrt -
revenire la loc. Se mai poate Iolosi mpingerea mandibulei nainte, urmat
de retragerea ei ndrt, tinnd ntre dinti un creion, care se ridic spre nas
si se las n jos, urmnd miscrile mandibulare, precum si miscri laterale
cu mandibula: spre dreapta - revenire la loc, spre stnga - revenire la loc.
Pentru de:voltarea motricitatii labiale este necesar s se Ioloseasc
o serie de exercitii, pornind de la rolul important pe care-1 joac buzele n
pronuntarea Iiecrui sunet, silab, cuvnt. Exercitiile pentru dezvoltarea
motricitatii labiale Iaciliteaz miscrile complexe de articulatie a
sunetelor, avnd un rol nsemnat si n perceperea vorbirii prin labio-
lectur, mai ales la cei cu dislalii audiogene si ele pot Ii reprezentate de:
ntinderea buzelor lipite una de alta, ca pentru supt, retragerea buzelor,
expunnd pe ct posibil gingiile (ca pentru rnjet). Din aceast pozitie se
pronunt sunetele: ,i", ,s", ,z". La revenirea buzelor la loc se pronunt
sunetele: ,p", ,b", ,m". Miscarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se
poate intui prin ntinderea unui elastic, plasat n Iata cavittii bucale.
Alternarea miscrilor celor dou buze, vibratia buzelor, imitnd Ioritul
cailor, miscrile de lateralizare a buzelor si de rotire a lor, precum si
pronuntia ct mai rapid n serie, cu maxilarele strnse a silabelor ba, bi,
226
bu si P
a
~ pi~ P
u

sunt

a
'
te
tipuri de exercitii utilizate pentru corectarea
tulburrilor de limbaj.
Exercitiile pentru de:voltarea motricitatii vlului palatin se aplic
n special la cei cu pronuntie nazal. Se pot Iolosi n acest caz urmtoarele
exercitii: cscatul disimulat, provocarea reIlexului de suIocare, stimulnd
ridicarea automat a vlului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o
lingurit), pronuntarea prelungit a vocalei ,a".
Exercitiile pentru dezvoltarea motricitatii laringuale sunt si ele
necesare, desi laringele nu ndeplineste o Iunctie articulatorie direct,
exceptnd unele sunete vicariante, laringuale, cu rol compensator, la cei
cu despicturi palatine. Cu toate acestea, prin usoarele sale deplasri si
schimbri de pozitie, el modeleaz activ la pronuntia sunetelor cavitatea
Iaringian. Ridicarea usoar a laringelui n sus la pronuntia sunetelor de
tonalitate nalt (i, e, z) este precedat de contractia si de ngustarea, iar
coborrea la pronuntia sunetelor joase (u, r, 1), de decontractia si de
mrirea volumului cavittii Iaringiene.
Educarea res5ira(iei yi a echilibrului dintre ins5ir yi ex5ir are
un rol important si n pronuntie. In timpul expirului, suIlul Iace s vibreze
coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. Presiunea expirului
si a inspirului se modiIic n Iunctie de Iiecare sunet. Pentru pronuntarea
consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuat
dect la pronuntia consoanelor sonore. La copiii cu tulburri de vorbire,
musculatura necesar actului de respiratie nu este suIicient de dezvoltat
din cauza lipsei de exersare natural.
Se disting dou tipuri de respiratie n Iunctie de sex: la brbati o
respiratie costo-abdominal, n care rolul hotrtor pentru realizarea
expirului si inspirului l joac muschii abdominali si costali inIeriori, iar la
Iemei predomin respiratia de tip toracic, maniIestat prin contractia si
relaxarea preponderent a cutiei toracice. La copii, pe lng Iaptul c
respiratia nu se desIsoar n mod ritmic, nu exist nici o diIerentiere net
ntre cele dou tipuri de respiratie caracteristice sexului respectiv.
n desIsurarea exercitiilor de respiratie trebuie s se respecte
anumite indicatii metodice: particularittile de vrst (cu copiii prescolari
Si partial cu cei din clasele I-II, exercitiile trebuie s se desIsoare sub
Iorm de joc, n timp ce la copii mai mari exercitiile au un caracter
didactic), cerintele igienico-sanitare (exercitiile s se desIsoare n
227
cabinete bine aerisite, cu Ierestrele deschise, sau n curte, durata si
intensitatea exercitiilor s Iie dozate n dependent de rezistenta copiilor,
pentru a preveni instalarea oboselii, iar n unele cazuri chiar si a ametelii).
Exemple de exercitii de respiratie la scolari: inspir scurt si adnc,
expir lung si uniIorm pe gur si apoi pe nas, inspir scurt si expir lung
ntrerupt de dou pauze: inspir, expir, pauz, expir, pauz, expir etc. n
continuare aceste exercitii se realizeaz prin asocierea unor miscri de
brate. Se ridic bratele rapid n sus si se inspir adnc, apoi se coboar
ncet si uniIorm, expirnd. n timpul pauzei expiratorii, bratele se opresc
pe loc si se coboar odat cu terminarea acesteia, concomitent cu reluarea
expirului. n realizarea acestor exercitii se va urmri s nu se Iac pauze
ntre inspir si expir, si, dimpotriv, ntre expir si inspir s existe o apnee
de cteva secunde. Indicatia este util mai ales la prevenirea spasmului
diaIragmatic ce se instaleaz la blbiti n timpul pauzei dintre inspir si
expir.
Treptat, exercitiile de respiratie se asociaz cu pronuntia sunetelor.
Expirul aerului se produce prin pronuntia vocalelor sau a consoanelor
siIlante. Sub aceast Iorm se sesizeaz mai usor dac dislalicul expir
uniIorm sau iroseste unda respiratorie neeconomic. n primul caz,
intensitatea vocii este uniIorm pe tot timpul Ionatiei, pe cnd n cel de al
doilea caz se produce o slbire a ei. Dup exersarea sunetelor se trece la
pronuntia de propozitii pe un singur expir. Exercitiile se aplic prin
repetare, de cinci pn la zece ori. Durata lor variaz la nceputul
sedintelor logopedice de la 2 minute pn la 5 minute.
Educarea auzului fonematic, adic a capacittii de a identiIica
si diIerentia sunetele limbii, contribuie, alturi de alte elemente, la
realizarea unei pronuntri corecte.
Tulburrile auzului Ionematic pot merge de la incapacitatea
diIerentierii sunetelor, sau numai a unora, pn la imposibilitatea
perceperii chiar a silabelor si cuvintelor ca unitti speciIice limbajului.
Multi dislalici dispun de capacitatea motric necesar articulatiei
corecte a sunetelor si Ir ndoial le-ar si realiza, dac auzul lor nu s-ar Ii
deprins cu pronuntia deIectuoas. n aceste cazuri, diIiculttile de
pronuntie nu se gsesc n organele de articulatie, care pe o anumit
treapt a evolutiei ontogenice au realizat sunetele respective, ci n
deIiciente ale auzului Ionematic.
228
n realizarea pronuntiei corecte, dislalicul trebuie s eIectueze, pe
A
e
O parte, o comparatie ntre propria sa pronuntie receptionat de la
persoanele din jurul su, iar pe de alt parte, el trebuie s realizeze un
autocontrol, pe baza auzului, asupra emisiilor vocale. DeIicientele auzului
Ionematic Iac imposibil autocontrolul auditiv si, n cazul acesta, dislalicul
Iace eIorturi de ndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezic a
aparatului de emisie. Dac la nceput dislalicii nu-si dau seama de
pronuntia lor deIectuoas, pe msur ce se eIectueaz exercitii pentru
dezvoltarea auzului Ionematic ei devin constienti de tulburarea respectiv
si Iac eIorturi de nlturare a ei. Prin urmare, n corectarea dislaliei este
necesar s se acorde o atentie mai mare dezvoltrii auzului Ionematic.
Printr-o corectare inadecvat, care nu tine seama de rolul auzului
Ionematic n perceperea si reproducerea corect a sunetelor, se poate
obtine chiar un eIect contrar celui scontat, si anume se poate contribui la
Iixarea si consolidarea unor deIecte de articulatie.
n munca logopedic de corectare a dislaliei trebuie s acordm o
important primordial exercitiilor de sesizare a propriilor greseli de
articulatie. AstIel de exercitii pentru sesizarea propriilor greseli de
pronuntie sunt: nregistrarea pe band de magnetoIon a cuvintelor care
contin sunetele ce se exerseaz, pronuntate de ctre logoped si de ctre
dislalic si reproducerea lor pentru a sesiza prin comparatie diIerenta dintre
el, dictri de cuvinte sau de propozitii n care apar Irecvent sunetele
pronuntate deIectuos, exercitii de pronuntie a logopedului ntr-o ureche
concomitent cu pronuntia proprie n cealalt.
Exercitiile Iolosite pentru emiterea corect a sunetelor sunt de tipul
reproducerii sunetelor onomatopeice (sss - locomotiva, sss - sarpele,
gsc, vjjj - vntul etc).
Uneori, n corectare, se merge pe un drum invers n comparatie cu
cursul dezvoltrii normale a pronuntiei la copii, care mai nti, aud
sunetele, iar apoi, imitndu-le, le pronunt. Dislalicul articuleaz mai
nti, apoi aude ceea ce pronunt, perIectionndu-si treptat perceptiile
auditive si pronuntia. Exercitiile de articulatie se desIsoar, la nceput, cu
excluderea auzului, prin diIerite mijloace de mascare a sunetului, si numai
dup ce a Iost elaborat pronuntia se asociaz impresia acustic.
ConIuziile, nlocuirile, inversrile de sunete si agramatismele
copiilor dislalici, exteriorizate Irecvent si n scris si citit, constituie
simptome ale dezvoltrii deIicitare a capacittii de analiz si sintez
22
Ionetic. n cadrul lectiilor logopedice, pentru corectarea acestor
deIiciente, se aplic exercitii sistematice de dezvoltare a analizei si
sintezei constiente a componentei Ionematice a cuvintelor. Prin eIectuarea
acestor exercitii, dislalicul nvat s aud si s disting clar sunetele din
cuvnt n ordinea succesiunii lor normale, ceea ce contribuie la nsusirea
pronuntiei corecte a sunetelor izolate, a structurii morIologice a cuvintelor
si a aspectului gramatical al limbii. Exercitiile de dezvoltare a capacittii
de analiz si sintez Ionetic trebuie s tin seama de particularittile de
vrst ale copiilor. Copiii mici si chiar analIabetii nu pot s despart
cuvntul n elementele sale Ionematice. Substanta sonor a cuvntului le
apare, pe baza perceptiei global-structurale, indivizibil.
Cuvntul Iiind pentru copil cea mai mic unitate cu sens si nu
Ionemul, lectiile de dezvoltare a capacittii de analiz si de sintez
Ionematic trebuie s nceap cu diIerentierea si separarea cuvintelor din
propozitie. Copilul trebuie s nvete s disting si s reproduc precis
Iiecare cuvnt din propozitia ce se exerseaz.
La dislalici sunt eIicace pronuntarea, diIerentierea si identiIicarea
cuvintelor sinonime si paronime. E.Verza consider c pentru dezvoltarea
auzului Ionematic sunt mai importante exercitiile n cuvinte dect
pronuntarea sunetelor izolate. Cuvintele care se Iolosesc pentru
consolidarea sunetelor nvtate si a propozitiilor care cuprind grupuri de
asemenea sunete Iolosesc si la dezvoltarea auzului Ionematic.
Educarea 5ersonalit(ii logo5atului (5ersoanei cu tulburare
de limbaj)
Acest proces trebuie s nceap o dat cu corectarea tulburrii de
limbaj, indiIerent de vrsta logopatului, dar este, n primul rnd, necesar
la copiii de vrsta scolar si, n special, la cei care se aIl n perioada
puberttii si adolescentei.
La aparitia tulburrilor de personalitate contribuie adeseori, Ir ca
ei s-si dea seama, printii si educatorii (prin apostroIarea si solicitarea
insistent a copiilor s vorbeasc corect), atitudinea colegilor de
ridicularizare si ironizare determinndu-i pe cei cu deIicient s devin
retrasi si nchisi n ei nsisi.
In aceast situatie, educarea personalittii trebuie s urmreasc:
a) redarea ncrederii n propriile posibilitti;
b) crearea convingerii c tulburarea de limbaj nu presupune un
deIicit intelectual;

230
c) crearea convingerii c ea este o tulburare pasager care poate Ii
corectat;
d) crearea ncrederii n logoped;
e) nlturarea negativismului si redarea optimismului.
Pentru ndeplinirea acestor obiective un rol important l are
nregistrarea vorbirii logopatului la nceputul tratamentului logopedic si
apoi, periodic, pe msura obtinerii unor rezultate pozitive n activitatea de
corectare, chiar dac acestea sunt numai partiale. AstIel, acesta va putea
s-si asculte vorbirea din prima nregistrare si s o compare cu
nregistrrile ulterioare, ceea ce i d ncredere n sine si n logoped si
optimismul c aceast tulburare poate Ii corectat.
Un rol important l are si atitudinea printilor, proIesorilor si a
colegilor Iat de aceast persoan. n acest sens, logopedul trebuie s le
explice ce nseamn tulburarea pentru copil, Iaptul c ea poate Ii
corectat, c ei trebuie s maniIeste ntelegere si tact.
E. Verza consider c rezultatele cele mai bune n educarea
personalittii le are psihoterapia. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie s
se aib n vedere: etiologia si simptomatologia deIicientei de limbaj,
vrsta persoanei, particularittile personalittii ei, nivelul su de cultur si
de dezvoltare intelectual. Prin psihoterapie se urmreste nlturarea Iricii
patologice de a vorbi si a sentimentului de inIerioritate. Subiectul trebuie
convins c poate vorbi bine si c sensibilitatea sa exagerat este
nejustiIicat. Psihoterapia are la baz o serie de metode si tehnici
psihopedagogice care se Iolosesc n vederea restabilirii echilibrului psiho-
Iizic al logopatului, ncercnd s stearg din mintea subiectului cauzele
care au declansat tulburarea, s nlture si s previn unele simptome,
crend n Ielul acesta, conditii Iavorabile pentru actiunea altor procedee
logopedice n cadrul unui tratament complex.
Psihoterapia poate Ii aplicat individual, mai ales la nceput, dar si
Ln grup. La constituirea grupului este Ioarte important s se tin seama de
vrsta logopatilor, de nivelul lor de cultur, de gradul de inteligent, de
tipul de deIicient si de cauzele care au declansat-o. Forma sub care se
poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discutii, a prezentrii unor
Iilme, continnd imagini linistitoare si semniIicative, nsotite de discutii, a
ascultrii muzicii cu caracter linistitor, a ascultrii cu ajutorul
nregistrrilor a progreselor realizate n vorbire, a utilizrii sugestiei si a
hipnozei, a jocurilor (la vrstele mici). R.Schilling Ioloseste ,focul
231
curativ logopedic", n cadrul cruia copii se substituie poetilor, regizorilor
si actorilor. La nceput sunt mute, rezumndu-se doar la miscare, pentru
ca treptat s se ajung la sunete si zgomote (imitarea unor animale nsotite
de miscrile corespunztoare, zgomotul unor masini, a vntului), (
a
cntece si la vorbire. Jocurile de miscare ajut la Iolosirea gesturilor
expresive n timpul vorbirii, apelative si indicative.
Psihoterapia nu trebuie limitat numai la cel ce suIer de o
deIicient, ci ea se extinde si asupra persoanelor cu care logopatul vine n
contact: printi, Irati, surori, rude. AstIel, activitatea psihoterapeutic este
continuat pe un alt plan (n cadrul Iamiliei), ceea ce exercit o inIluent
Iavorabil asupra subiectului si prin aceasta, asupra rezultatelor Iinale qI
psihoterapiei.
6. 5. 2. Metode i procedee specifice logopedice
n Iunctie de Iiecare tip de deIicient de limbaj n parte, exist o
serie de metode speciIice.
1. Pentru corectarea dislaliei, prima conditie a reusitei muncii
logopedice o constituie cstigarea interesului si a ncrederii n tratamentul
aplicat, prin stabilirea unor raporturi Iavorabile, de apropiere dintre
logoped si dislalic. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat
Iormalismul, care se maniIest, mai ales n primele Iaze ale mu(j
logopedice, prin neglijarea particularittilor de vrst si individuale ale
persoanelor cu care se lucreaz.
Un prim pas l constituie formarea sunetului din nou. Modelul
gresit nu se corecteaz, ci se elaboreaz de la nceput un model nou de
pronuntie a sunetului. ntotdeauna exersm un sunet nou si numai dup
aceea l introducem n vorbire.
Apoi, sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat.
Se recurge la sunetele asemntoare, pe care dislalicul le pronunt corect.
Din aceste sunete ,ajuttoare" se Iormeaz treptat sunetele noi corecte,
care le nlocuiesc pe cele gresite.
Formarea autocontrolului auditiv asupra pronuntiei est'
urmtoarea etap. Sunetele Iormate din sunete ajuttoare, orict d
apropiate ar Ii sub aspect Iiziologic, se deosebesc prin eIectul lor acustic
Sunetele se Iormeaz kinestezic si se Iixeaz prin autocontrol auditi
232
DiIerentierea auditiv a noului sunet se sprijin pn cnd se elaboreaz
controlul auditiv asupra mecanismului de articulatie pe diIerentierea
motrico- kinestezic.
Evitarea efortului neuro - muscular. Toate exercitiile logopedice
trebuie s Iie realizate cu un minimal eIort neuro - muscular. Exercitiile
de articulatie trebuie s se realizeze Ir exagerri, relaxat, cu o ct mai
mic ncordare neuro - muscular. Miscrile articulatorii obtinute trebuie
s Iie ct mai naturale. Pentru evitarea hiperIunctiilor neuro - musculare
si a miscrilor de prisos, exercitiile de articulatie a sunetelor se recomand
s Iie executate la nceput n soapt si numai apoi sonor, cu voce. Lectiile
logopedice sunt obositoare att pentru copil ct si pentru logoped. Pentru
evitarea oboselii se recomand s se Iac exercitii de scurt durat (2' - 3'),
repetate des, prin alternarea cu exercitii de atentie, de memorie, de scris,
etc. Pentru crutarea Iortelor, se recomand ca logopedul, la lectiile de
articulatie, s vorbeasc din cnd n cnd n soapt. Prin aceasta se obtine
un triplu avantaj. Aude mai bine pronuntia copilului dislalic, cnd se
exerseaz concomitent. Vocea sa nu e suprasolicitat. Prin pronuntia n
soapt, atentia dislalicului se ndreapt mai intens, dect atunci cnd se
pronunt sonor, asupra gurii logopedului.
2. !entru corectarea rinolaliei se recomand parcurgerea mai
multor etape:
Etapa pregtitoare const n aplicarea metodelor si procedeelor
de pregtire psihic pentru activitatea logopedic.
Crearea unui tonus afectiv Iavorabil corectrii rinolaliei.
Exercitii logopedice dup principiul corectrii dislaliei, pentru
ameliorarea sunetelor aIectate si consolidarea lor n cuvinte.
3. Tera5ia blbielii
Exist trei tipuri de terapii care pot Ii utilizate cu succes:
Terapia simptomatic, care const n reeducarea componentelor
vorbirii: respiratie, Ionatie, pronuntie, printr-o serie de exercitii, precum
cele de gimnastic general (asociat cu pronuntia), de educare a
respiratiei, a ritmului vorbirii, de nvtare a vorbirii expresive.
Psihoterapia care elimin conIlictele psihice si restructureaz
personalitatea subiectului (relaxare, hipnoz, sugestie, ludoterapie,
socioterapie, terapia ocupational).
Terapia complex care mbin primele dou tipuri de terapii.
233
Logopedul trebuie s aleag o anumit metod de terapie n Iunctie
de vechimea blbielii, de tulburrile asociate acesteia si de personalitatea
logopatului.
4. Tera5ia tuburrilor de voce
In cazul disfoniilor (aIonia si Ionastenia), mai nti se IortiIic
organismul din punct de vedere Iizic (administrare de vitamine) si psihic
(psihoterapie). Educarea vocii prin exercitii se Iace dup odihnirea
corzilor vocale pentru o anumit perioad de timp. Aceste exercitii sunt:
de expiratie simpl, de expiratie cu silabe si de expiratie cu vocale.
Jocea de cap se corecteaz prin reglarea emisiei vocale pe registrul
mediu.
Jocea oscilant se corecteaz prin reglarea registrului normal al
vocii, demonstrarea pozitiei corecte a capului, nvtarea pstrrii
echilibrului ntre aerul din plmni si cel din aIar.
Jocea grav se educ pe cale intuitiv (auditiv, vibro-tactil,
vizual).
Jocea inspirat se educ prin reglarea intensittii si presiunii
aerului expirat prin exercitii de gimnastic Iono-articulatorie, de inspir-
expir, de expiratie cu vocale, silabe, cuvinte, propozitii.
Jocea rguit se corecteaz numai dup vindecarea organelor
Ionatoare atunci cnd au existat mbolnviri ale acestora sau dup
odihnirea corzilor vocale. Exercitiile se Iac cu voce soptit sau de
intensitate medie pentru evitarea rguselii.
Jocea na:al se educ prin exercitii de corectare a auzului, pentru a
diIerentia vorbirea corect de cea gresit.
Hipotonia valului palatin se corecteaz prin exercitii de deglutitie,
tuse provocat, ridicarea si coborrea capului, gargara cu capul dat pe
spate, suIlare n diIerite obiecte, Iluierat etc.
5. Tera5ia dislexo-disgrafiei
n corectarea dislexo-disgraIiei se urmresc ca obiective principale.
a) Ln terapia dislexiei. 1. Etapa premergtoare
corectarea tulburrilor de schem corporal;
corectarea tulburrilor de lateralitate;
234
corectarea tulburrilor de organizare si structurare spatio-
temporal;
dezvoltarea aptitudinilor necesare n actul lexic;
identiIicarea, discriminarea si memorarea Ionemelor.
2. Etapa literei are dou planuri: Ionetico-auditiv si graIo-Ionetic,
constnd n recunoasterea si identiIicarea literei n cuvnt (Ionemul si
apoi graIemul).
3. Etapa silabelor const n: operare cu silabe, recunoasterea
Ionemului cu graIemul din carte, identiIicare, compunere (pronuntia
silabei din dou Ioneme diIerite), descompunere.
4. Etapa cuvintelor
analiza si sinteza cuvntului (descompunerea cuvntului n sila-
bele anterior nvtate si compunerea silabelor n cuvinte);
recunoasterea cuvntului (recunoasterea silabelor ce alctuiesc
cuvntul);
identiIicarea cuvntului (citirea lui);
operarea cu cuvinte.
5. Etapa propo:itiilor const n recunoasterea cuvintelor ce alc
tuiesc propozitiile (analiza si sinteza propozitiilor - descompunerea
propozitiilor n cuvintele componente etc.).
b) Ln terapia disgrafiei.
Fa:a desenului (mzglitura, desenul explicativ).
Pregtirea pentru scris const n: maturi:area motorie
(motricitate general, coordonare oculo-motorie, motricitate Iin -
mobilitatea minii, lateralitate), maturi:are cognitiv (notiunea de Iorm
- cerc, dreapt, curb, notiuni spatiale - sus/jos, Iat/spate, notiuni spatio-
temporale - nainte/dup), maturi:area afectiv (interes pentru scris).
Initiere Ln scriere - reproducerea semnelor graIice, a nsusirilor
acestora, a elementelor componente ale semnelor graIice, perIectionarea
semnelor scrise, ntelegerea lor.
6. Tera5ia alaliei
Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale si
operationale.
Obiective terapeutice generale.
elaborarea, organizarea yi dezvoltarea limbajului ca sistem funda
mental al vie(ii 5sihice;
235
activitatea logopedic, care inIluenteaz: disIunctiile motorii/de
receptie ce stopeaz dezvoltarea limbajului, dezvoltarea psihic a copi-
lului, cu consecinte asupra proceselor psihice prin care se ediIic limbajul
(atentia, memoria, gndirea);
Iormarea Iunctiei de comunicare a limbajului.
Obiective terapeutice operationale.
deblocarea aparatului Ionoarticulator;
pregtirea organelor Ionoarticulatorii pentru pronuntie;
pregtirea copilului pentru receptionarea vorbirii prin centrarea
privirii asupra vorbitorului si Iormarea atentiei auditive;
nvtarea componentelor limbii: Ionetic, vocabular, structur
gramatical;
dezvoltarea coordonrii motorii;
nvtarea orientrii n spatiu si a schemei corporale.
Elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului presupune o serie
de etape:
Etapa fonematic const n ntrirea sunetelor ce exist deja,
imitarea sunetelor noi, emiterea unor onomatopee. Etapa denumirii
presupune ca n alalia motorie s se denumesc cuvinte Iormate din
silabe duble: mama, baba, papa, cuvinte cu silabe duble n care consoana
se repet si cu vocale diIerite: mami, pipa, pupa, cuvinte cu o silab care
ncep cu o vocal si se termin cu o consoan: am, an, ac etc. n alalia
sen:orial, terapia ncepe cu acele cuvinte care desemneaz obiecte
concrete, din jurul subiectului, ce Iac parte din viata acestuia: prtile
corpului (cap, ochi, nas, gur), Iamilia (mama, tata), jucriile (cub,
minge), alimentele pe care le mnnc, psri (pui, rat), animale (vac,
cal, pisic), obiecte de mobilier (mas, scaun, dulap). Denumirea se
nvat cu ajutorul jucriilor, imaginilor etc.
Etapa sinte:ei const n structurarea vorbirii n propozitii (dup ce
copilul a nvtat aproximativ 30 de cuvinte). Etapa extensiei propo:itiei
presupune nvtarea structurii propozitiei: subiect-predicat-complement.
Etapa limbafului expresiv lrgit se reIer la nvtarea prepozitiilor,
pronumelor personale, substantivelor, verbelor, etapa limbafului dialogat,
povestirea dup imagini, diafilme si conversatia liber Iiind alte Iaze
importante pentru recuperarea alalicilor.
Tehnici de recuperare posibile:
236
Exercitii de Lntelegere a semnificatiei vorbirii (s arate prtile
corpului, s arate anumite obiecte, s execute sarcini simple etc).
Identificarea stimulilor sonori (s recunoasc dup auz - stnd
cu spatele - sursa sonor, vocea cuiva cunoscut, a directiei din care s-a
emis un sunet).
$tructurile fonetice - exercitii cu vocale (nltimea, intensitatea,
durata acestora), exercitii de diIerentiere a vocalelor surde de cele sonore,
exercitii de diIerentiere a sunetelor care se conIund: c-t, p-I, s-t etc.
Aceste exercitii se pot nsoti de bti din palme sau de muzic si se
adapteaz posibilittilor copiilor.
De:inhibarea si educarea motorie constau n exercitii de
mobilitate buco-linguo-Iacial, exercitii de educare a gesturilor simple,
utile, exercitii de gimnastic a membrelor si a trunchiului.
7. Tera5ia retardului de limbaj
Obiectivele principale care se urmresc Ln acest ca: sunt
mbogtirea vocabularului, activarea vocabularului pasiv, dezvoltarea
corectitudinii si complexittii vorbirii, dezvoltarea expresivittii vorbirii,
dezvoltarea capacittii de a povesti ntmplrile prin care trece.
Etapele activittii terapeutice n retardul de limbaj:
Psihoterapia care precede celelalte procedee si care se desIsoar
pe toat durata terapiei. Aceasta urmreste: stabilirea echilibrului aIectiv
si neuropsihic al copilului, nlturarea Iixrii atentiei copilului pe propria
vorbire, dezvoltarea motivatiei pentru comunicare verbal. Se poate Iolosi
muzica n exercitiile Ionetice.
Modelul stimulrii lingvistice. comunicare verbal permanent
printi-copil, claritatea, corectitudinea vorbirii, ncrctura aIectiv a
vorbirii printilor. Se nltur din jurul copilului persoanele cu tulburri
de limbaj, persoanele irascibile, nervoase, obosite.
REZUAT
Prin tulburare de limbaj ntelegem toate abaterile de la limbajul
normal, standardizat, de la maniIestrile verbale tipizate, unanim
acceptate n limba uzual, att sub aspectul reproducerii, ct si al
perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului si pn la
imposibilitatea total de comunicare oral sau scris (M. Gutu, 175).
237
Tulburrile de limbaj se diIerentiaz de particularittile vorbirii
individuale; acestea din urm reprezint variatii n limitele normalului ale
limbajului. Handicapurile de limbaj apar prin actiunea unor procese
complexe n perioada intrauterin a dezvoltrii Itului, n timpul nasterii
sau dup nastere.
Exist cauze ale tulburrilor de limbaj care pot actiona Ln timpul
sarcinii (ex. diIeritele intoxicatii si inIectii, sarcin toxic, cu vrsturi si
lesinuri dese, bolile inIectioase ale gravidei etc), Ln timpul naterii
(nasterile grele si prelungite, care duc la leziuni ale sistemului nervos
central, asIixierile, ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei
cerebrale, hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc), cau:e care
actionea: dup natere (post-natale) ]organice, functionale, psiho-
neurologice, psihosociale, alte cau:e).
clasificare a tulburrilor de limbaj este cea elaborat de E
Verza (182), clasiIicare care tine seama de mai multe criterii n
acelasi timp: anatomo-Iiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologie si
psihologic, potrivit creia exist: tulburri ale pronuntiei (dislalie,
rinolalie, dizartrie), tulburri de ritm i fluent a vorbirii (blbial,
logonevroza, tahilalia, bradilalia, aItongia, tulburri pe baz de coree),
tulburri de voce (aIonia, disIonia, Ionastenia), tulburri ale limbafului
citit-scris (tulburri totale - agraIia si alexia si tulburri partiale -
disgraIia si dislexia), tulburri polimorfe de limbaf (aIazia, alalia),
tulburri de de:voltare a limbafului (mutismul psihogen si retardul sau
ntrzierea n dezvoltarea general a vorbirii) si tulburri ale limbafului
ba:ate pe disfunctii psihice (dislogii, ecolalii, jargonoIazii, bradiIazii).
Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare, se situeaz
n domeniul tulburrilor de pronuntie, dintre care dislalia (,pelticia" n
popor) este cea mai Irecvent si reprezint 0 din totalul tulburrilor de
limbaj. Rinolalia (n popor numit ,fonfial", adic vorbire pe nas) este
o Iorm a dislaliei, de aceea se mai numeste si dislalie ,organic",
constand Ln pronuntarea na:onat a sunetelor. Dizartria se manifest
printr-o vorbire confu:, disritmic, disfonic, cu o pronuntat re:onant
na:al Ln care monotonia vorbirii se Lmbin cu pronuntarea neclar.
C.Stnic si E.Vrsmas deIinesc blbial ca fiind o tulburare a vorbirii
ce se maniIest prin ,de:ordini intermitente ale pronuntiei, repetri
convulsive i blocafe ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de
dificultti Ln articularea unor cuvinte". De Iapt, blbial este o tulburare
238
de ritm a vorbirii si const n repetarea unor silabe la nceputul si mijlocul
cuvntului, cu pauze ntre acestea, sau aparitia spasmelor la nivelul
aparatului Ionoarticulator, care mpiedic desIsurarea vorbirii ritmice si
cursive. ogonevro:a este o alt tulburare de ritm si Iluent a vorbirii si
presupune, pe lng o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, de
batere a tactului pe loc, o modiIicare a atitudinii Iat de vorbire, de mediul
nconjurtor si o prezent a spasmelor, ncordrii, a unei preocupri
exagerate Iat de propria vorbire. Caracteristic acestei tulburri este
logofobia (teama crescut de a vorbi, mai ales n public sau n conditii de
stres emotional). Tahilalia este caracterizat printr-o vorbire exagerat de
rapid si care apare Irecvent la persoane cu instabilitate nervoas, cu
hiperexcitabilitate, n timp ce bradilalia se maniIest printr-o vorbire rar,
lent, ncetinit, cu exagerri maxime a acestor caracteristici n
oligoIrenie. Aftongia ia nastere atunci cnd, n muschii limbii, se produce
un spasm tonic, de lung durat, iar tulburrile coreice sunt determinate
de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor Ionoarticulatori, mimicii,
care se maniIest concomitent cu producerea vorbirii. Tulburrile vocii
sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se refer la. intensitatea,
Lnltimea, timbrul i re:onanta sunetelor, (C.Stnic, E.Vrsmas,17),
cele mai Irecvente Iiind: vocea de cap, vocea oscilant, vocea grav,
vocea rguit, afonia, fonastenia etc. Tulburrile de limbaj scris-citit
sunt incapacitti paradoxale totale Ln Lnvtarea i formarea deprinderilor
de scris-citit, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie, sau incapacitti
partiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor
factori psiho-pedagogici necorespun:tori sau neadecvati la structura
psihic a individului, a insuficientelor Ln de:voltarea psihic i a
personalittii, a modificrilor morfo-functionale de la nivelul sistemului
nervos central, a deficientelor spatio-temporale i psihomotricittii, a
nede:voltrii vorbirii care se manifest prin aparitia de confu:ii frecvente
Lntre grafemele si literele asemntoare, inversiuni, adugiri, substituiri
de cuvinte, sintagme, deformri de litere, neLntelegerea complet a celor
citite sau scrise, etc. (E. Verza,183, p. 58). Tulburrile de scris-citit se
pot clasiIica n: partiale (disgraIia, dislexia) si totale (agraIia si alexia).
Tulburrile de dezvoltare a limbajului sunt de dou tipuri: mutismul
electiv, psihogen sau voluntar i Lntar:ierile Ln aparitia i de:voltarea
limbafului. Tulburri de limbaj cu substrat neurologic sunt de dou
tipuri: alalia si aIazia, prima presupunnd imposibilitatea de a vorbi din
23
natere, cu toate c nu exist diIicultti de ordin senzorial sau de intelect
mari care s mpiedice nsusirea limbajului de ctre copil, iar cea de-a
doua repre:entand incapacitatea de a vorbi la o persoan care nainte
avea com5ortament verbal normal
n corectarea acestor deficien(e de limbaj se utilizeaz dou
categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica si miogimnastica
corpului si a organelor care particip la realizarea pronuntiei, educarea
respiratiei si a echilibrului dintre inspir si expir, educarea auzului
Ionematic si educarea personalittii logopatului - persoanei cu tulburare
de limbaj), iar alte metode sunt speciIice Iiecrei categorii de handicap de
limbaj n parte.
CNCE!TE-CHEIE
Tulburare de limbaf abaterea de la limbajul normal, standar-
dizat, de la maniIestrile verbale tipizate, unanim acceptate n limba
uzual, att sub aspectul reproducerii, ct si al perceperii, ncepnd de la
dereglarea componentelor cuvntului si pn la imposibilitatea total de
comunicare oral sau scris (M.Gutu, 175).
Tulburare de pronuntie orice abatere de la normele prestabilite
ale bazei de articulare.
Dislalia (,pelticia" n popor) cea mai Irecvent dintre
tulburrile de pronuntie si reprezint 0 din totalul tulburrilor de
limbaj.
Rinolalia (n popor numit ,fonfaial ", adic vorbire pe nas)
o Iorm a dislaliei, de aceea se mai numeste si dislalie ,organic",
constnd n pronuntarea nazonat a sunetelor.
Di:artria o vorbire conIuz, disritmic, disIonic, cu o
pronuntat rezonant nazal n care monotonia vorbirii se mbin cu
pronuntarea neclar.
albaial - o tulburare a vorbirii ce se maniIest prin dezordini
intermitente ale pronuntiei, repetri convulsive si blocaje ale unor Ione-
me, omisiuni precipitate, urmate de diIicultti n articularea unor cuvinte.
ogonevro:a tulburare de ritm si Iluent a vorbirii si
presupune, pe lng o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, batere a
tactului pe loc, o modiIicare a atitudinii Iat de vorbire, de mediul
nconjurtor si o prezent a spasmelor, ncordrii, a unei preocupri
240
exagerate Iat de propria vorbire. Caracteristic acestei tulburri este
logofobia (teama crescut de a vorbi, mai ales n public sau n conditii de
stres emotional).
Tahilalia o vorbire exagerat de rapid si care apare Irecvent la
persoane cu instabilitate nervoas, cu hiperexcitabilitate.
radilalia o vorbire rar, lent, ncetinit, cu exagerri maxime
ale acestor caracteristici n oligoIrenie.
Aftongia ia nastere atunci cnd, n muschii limbii, se produce
un spasm tonic, de lung durat.
Tulburrile coreice presupun ticuri nervoase sau coreice ale
muschilor Ionoarticulatori, mimicii, care se maniIest concomitent cu
producerea vorbirii.
Tulburrile vocii distorsiuni ale spectrului sonor ce se reIer la:
intensitatea, nltimea, timbrul si rezonanta sunetelor. (C. Stanic, E.
Vrsmas, 17), cele mai Irecvente Iiind: vocea de cap, vocea oscilant,
vocea grav, vocea rguit, afonia, fonastenia etc.
Tulburrile de limbaf scris-citit incapacitti paradoxale totale
n nvtarea si Iormarea deprinderilor de scris-citit, cunoscute sub
denumirea de alexie-agraIie, sau incapacitti partiale denumite dislexie-
disgraIie ce apar ca urmare a existentei unor Iactori psiho-pedagogici
necorespunztori sau neadecvati la structura psihic a individului, a
insuIicientelor n dezvoltarea psihic si a personalittii, a modiIicrilor
morIo-Iunctionale de la nivelul sistemului nervos central, a deIicientelor
spatio-temporale si psihomotricittii, a nedezvoltrii vorbirii, care se
maniIest prin aparitia de conIuzii Irecvente ntre graIemele si literele
asemntoare, inversiuni, adugiri, substituiri de cuvinte, sintagme,
deIonnri de litere, nentelegerea complet a celor citite sau scrise, etc.
(E. Verza, 183, p.58). Tulburrile de scris-citit se pot clasiIica n:
partiale (disgraIia, dislexia) si totale (agraIia si alexia).
A lai ia imposibilitatea de a vorbi din nastere, cu toate c nu
exist diIicultti de ordin senzorial sau de intelect mari care s mpiedice
nsusirea limbajului de ctre copil.
Afa:ia incapacitatea de a vorbi la o persoan care nainte avea
comportament verbal normal.
u
241
EXTENSII TERETICE
Afazia
Afazia, alterare patologic a limbajului, reprezint o inIirmitate
consecutiv unor leziuni cerebrale, localizate n emisIera stng la
dreptaci, ea putnd surveni la subiecti cu inteligent normal si care nu
prezint tulburri de aIectivitate sau deIiciente ale Iunctiilor perceptive si
motorii. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii, ci despre o perturbare
a capacittii de utilizare a regulilor prin care se produc si se nteleg
mesajele verbale. Exist dou Iorme Iundamentale ale aIaziei: aIazia
senzorial (receptiv) si aIazia motorie (executiv). Afa:ia sen:orial este
numit si imperceptie auditiv si reprezint incapacitatea de a percepe
cuvintele sau limbajul, auzul Iiind intact. Afa:ia motorie presupune
capacitatea individului de a auzi, percepe si ntelege vorbirea, dublat de
imposibilitatea lui de a pronunta cuvintele, desi nu exist perturbri
motorii ale organelor vorbirii (ex. paralizie a musculaturii Iaciale, a
laringelui, a corzilor vocale etc). Copilul aIazic poate ajunge destul de
rapid ntr-o stare att de intolerabil, nct s dezvolte o reactie de panic
similar celei autiste sau poate Ii considerat de ceilalti ca Iiind handicapat
mintal, probabil din cauza agresivittii si a negativismului lui
comportamental. Odat ce depistm potentialul copilului aIazic, se va
putea Iace distinctia ntre evitarea voit a comunicrii - n cazul
autismului, incapacitatea de a comunica - n cazul aIaziei si incapacitatea
de a gndi a deIicientului mintal. Comportamentul nelinistit, hiperactiv,
distructiv uneori al aIazicului poate Irecvent s determine o atitudine
deIensiv din partea celui care se ocup de el, aceast atitudine
mpiedicndu-1 s sesizeze inteligenta motorie maniIestat chiar n actul
distructiv realizat de aIazic. Alti aIazici (mai putini ca numr) se
maniIest ca Iiind partial retrasi, desi pot avea reactii bruste de a se repezi
la cei din jur cu un tipt intens si ascutit. Luni de zile pot trece Ir ca
persoanele din jurul copiilor aIazici s sesizeze ncercarea lor de a Iolosi
singurul ,cuvnt" (ex. tipt) pe care l-au putut percepe si pe care se
strduiesc s-1 reproduc, Ir succes ns.
Terapia Ln afa:ie presupune utilizarea de mijloace menite s-1 ajute
pe aIazic s disting armoniile superioare n cadrul aceluiasi sunet redat
initial de vocea uman, apoi de mai multe instrumente muzicale.
Urmtoarea etap presupune introducerea de cuvinte prin rezonant
242
Ionetic si nvtarea citirii de pe buze (labiolectur). Aspectul Ionetic al
cuvintelor si imaginile obiectelor pe care le reprezint acestea, mpreun
cu Iorma scris a cuvntului, sunt Iolosite chiar de la nceputul terapiei.
Gesturile euritmice pentru Iiecare consoan si vocal sunt un real suport
pentru dezvoltarea perceperii sunetelor si a cuvintelor de ctre aIazic.
Orice Iorm de reprezentatie teatral, n care miscarea, gestica si mimica
vin n sprijinul vorbirii, are un eIect terapeutic beneIic pentru aIazici (mai
ales pentru copii). Perioadele de terapie pot Ii strbtute de stri de
Irustrare si de reactii de agresivitate din partea aIazicului, ntruct
tratamentul terapeutic instituit i zdruncin adaptarea pe care o realizase
pn atunci. Asadar, abordarea unui pacient aIazic, mai ales copil, este
extrem de diIicil, ea necesitnd tact, rbdare mult si o mare Iort de
empatie din partea celui care lucreaz cu acest pacient.
NTRERI RECA!ITULATIVE
1. Care este diIerenta dintre o vorbire normal si o tulburare de
limbaj?
2. Care sunt cele mai Irecvente tulburri ale limbajului si prin ce se
caracterizeaz ele?
3. Enumerati cauze posibile ale dislaliei.
4. n ce const deosebirea dintre mutism si mutenie?
5. Imaginati un demers de corectare a sigmatismului.
ILIRAFIE
1. AJURIAGUERRA de J. si colab., $crisul copilului, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 180.
2. BOSCAIU E., albaial - prevenire i tratament, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 183.
3. BOSCAIU E., Lndrumtor pentru de:voltarea vorbirii Ln
colectivittile de copii (varsta anteprecolar), Universitatea Babes-
Bolyai, Cluj-Napoca, 183.
4. BOSCAIU E., Prevenirea i corectarea tulburrilor de vorbire Ln
grdinitele de copii, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 173.
5.CALMY S., Cum s facem exercitii grafice, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 167. 6.CASTEILLA A., $crierea
cursiv modern, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 177.
243
7. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17. 8.NEVEANU POPESCU P.,
Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178. . PAUNESCU C. si altii, Intoducere Ln logopedie,
voi. 1, Ed. Didactic
si Pedagogic, Bucuresti, 176.
10. PAUNESCU C, De:voltarea vorbirii copilului i tulburrile ei,
E.S.D.P., Bucuresti, 162.
11. PAUNESCU C, Tulburrile de vorbire la copii, Ed. Medical,
Bucuresti, 166.
12. PAUNESCU C, Nervo:itatea copilului, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 177.
13. PAUNESCU C. si altii, Tulburrile limbafului scris, Bucuresti, 167.
14. STANIC C, VRSMAS E., Terapia tulburrilor de limbaf,
Bucuresti, 14.
15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 182.
16. VERZA E., Dislalia i terapia ei, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 177.
17. VERZA E., Disgrafia i terapia ei, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 183.
18. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
1. VERZA E., Conduita verbal a colarilor mici, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 173.
20. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.

7. DEFICIENTELE ULTI!LE (!LIHANDICA!UL)
7 Autismul
7.1.1. Definitia autismului
n 143, eo Kanner descria sub numele de ,autism inIantil
precoce" un numr de cazuri de copii cu tulburri psihice delimitate pe
baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza si dezvolta relatii
sociale reale, izolarea si detasarea de lumea nconjurtoare.
De-a lungul timpului au Iost Icute Irecvent conIuzii si substituiri
cu alte sindroame care, la rndul lor, sunt prea putin delimitate n teorie si
n practic, dar prezint unele maniIestri asemntoare sau chiar comune
cu cele ale autismului. AstIel, termenii de ,psihoz inIantil",
,enceIalopatie inIantil", ,tulburri emotionale grave", ,Iond enceIalopat
prin dismaturitate", ,copil Ir contact", ,schizoIrenie inIantil",
,oligroIenie", ,ntrziere psihic" se reIer la o arie larg de Ienomene,
dar nu acoper starea concret de autism ca entitate distinct si real
pentru o serie de cazuri date.
Initial, L. Kanner a Icut din autismul inIantil precoce o organizare
morbid particular autonom. Studiile ulterioare, att ale sale, ct si ale
multor altor autori, au venit s sublinieze att varietatea clinico-evolutiv,
ct si diversitatea cauzelor si mecanismelor patologice implicate.
Anthony (158) Icea o distinctie ntre autismul idiopatic primar si
autismul secundar. Makita (166) deosebea un autism schizoIrenic si un
pseudoautism neschizoIrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de
natur Iie patogen, Iie organic), iar TreIIert (170) delimita un autism
inIantil precoce, un autism inIantil tardiv si un autism inIantil cu substrat
organic. Cu toate acestea, n 172, Hingtgen remarca Iaptul c ,lipseste
un acord n ceea ce priveste Iaptul dac exist o singur entitate clinic
sau mai multe conditii patologice si similaritti de supraIat dar cu
245
etiologii diIerite". Dac unii autori aduc n discutie problema autismului |
autentic si a Ialsului autism, plednd pentru mentinerea purittii celui
dinti, cei mai multi l accept n toat diversitatea lui etiopatogen si 1
clinico-nosologic atribuindu-i statutul de sindrom conditionat endogen,
somatogen sau psihogen.
Termenul de ,autism" este derivat din cuvntul grecesc ,autos", 1
care nseamn ,fine LnsuJ. Acest termen a Iost pentru prima oar
introdus n psihiatrie n anul 111 de ctre E. Bleuler, n lucrarea sa
,Grupa schizoIrenicilor".
n 143, n articolul su ,Autistic Disturbance oI AIIective I
Contact", psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de
,autism inIantil precoce" un tablou diIerit al schizoIreniei inIantile,
caracterizat, dup el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili
contacte aIective cu mediul. n descrierea sa, Kanner a izolat un numr de
semne clinice caracteristice psiho:ei autiste.
a) debutul 5recoce al tulburrilor, n general n primii doi ani de I
viat;
b) izolarea extern, atitudinea de copil care suIer de indiIerent si
de un total dezinteres Iat de persoanele si de obiectele care l nconjoar;
c) trebuin(a de imuabilitate, Iiind vorba de trebuinta imperioas
de a-si mentine stabil mediul material obisnuit, permanenta si stabilitatea
reperelor Icnd obiectul, din partea copilului, a unor Irecvente veriIicri,
mai mult sau mai putin ritualizate;

d) stereoti5iile gestuale, reIerindu-se la gesturi repetate Ir
ncetare, dintre care unele Irapeaz prin stranietatea lor (de ex.: miscarea
degetelor n Iata ochilor, mersul mecanic n vrIul degetelor, excesive
ntoarceri la stnga mprejur, balansarea ritmic nainte si napoi);
e) tulburrile de limbaj - permanente n comportamentul
copilului: Iie el nu posed nici un limbaj, Iie emite un jargon care are
melodia limbajului, dar Ir semniIicatie, Iie, n sIrsit, posed un limbaj
cu o oarecare valoare comunicativ, marcat de ecolalie (repetarea n ecou
a cuvintelor sau a Irazelor pronuntate de semeni), de incapacitatea de a
utiliza pronume personale (,tu" Ln loc de ,eu"), de cuvinte deIormate,
sau inventie de neologisme.
n descrierea pe care o Iace autismului, Kanner insist asupra
memoriei remarcabile a unora dintre acesti copii si asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diIerential Iat de strile de arieratie descrise anterior
de psihiatrii clasici.
Rutter, la rndul su, mentioneaz ca Iiind esentiale pentru autism
trei caracteristici:
a) un mod particular de insuIicient proIund si general a capaci-
ttii de a initia si dezvolta relatii sociale;
b)o Iorm de ntrziere n limbaj care implic aIectarea ntelegerii,
ecolalia si inabilitatea utilizrii pronumelui la persoana nti singular;
c) prezenta unor variate Ienomene rituale de tip compulsiv.
n dorinta de a restrnge cadrul clinic al autismului si de a asigura
un caracter unitar, de entitate nosologic de sine stttoare, autorul
adaug drept criteriu de diagnostic si conditia ca debutul tulburrilor s se
situeze naintea vrstei de 30 de luni.
Psihanalista englez F. Tustin a propus o descriere mai aparte a
autismului prin clasiIicarea sa n trei grupe:
1) autismul primar anormal;
2) autismul secundar cu carapace;
3) autismul secundar regresiv.
Autismul primar anormal este o prelungire anormal a autismului si
se caracterizeaz prin Iaptul c la sugar nu exist diIerentiere ntre corpul
su si cel al mamei si nici o delimitare a supraIetei sale corporale, astIel
c Iunctionarea lui mental se organizeaz n jurul unor senzatii Ioarte
primitive. Autismul secundar cu carapace const ntr-o barier autistic
(,carapace") destinat s interzic accesul la ,non-eul" teriIiant, copilul
prnd n acest caz rigid, insensibil, Iugind de contactul Iizic. Activitatea
Iantasmatic este srac, centrat n jurul anumitor procese corporale, iar
actul de gndire inhibat. Tustin caliIic aceast Iorm drept ,crustacee" si
relev rolul important al hipersensibilittii copilului la stimuli senzoriali si
la depresia mamei. Cea de-a treia grup propus de Tustin, si anume
autismul secundar regresiv corespunde de Iapt schizoIreniei inIantile. In
aceast Iorm, dup o evolutie n aparent normal, apar maniIestri
regresive, cu retragerea copilului ntr-o viat Iantasmatic centrat pe
senzatiile corporale. Ar exista n acest caz, pentru copil, un amestec si o
conIuzie ntre el si mama sa, proces sustinut de mecanismul identiIicrii
proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.
247
7.1.2. Caracteri:area general a autismului
Pentru ntregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie s
lum n considerare si maniIestrile multiple care se produc n toate
palierele activittii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
a) diIicultti de limbaj si comunicare;
b) discontinuitate n dezvoltare si nvtare;
c) deIiciente perceptuale si relationale;
d) tulburri actionale si comportamentale;
e) disIunctionalitti ale proceselor, nsusirilor si Iunctiilor psihice.
a. DIFICULTTILE DE LIMBAJ SI COMUNICARE
Limbajul se poate dezvolta trziu sau poate s nu apar niciodat.
Adesea, se dezvolt normal pn la doi ani, dup care dispare n totalitate
sau doar partial. Copiii cu autism inIantil sunt caracterizati prin lipsa
nevoii de comunicare sau a dorintei unui contact interpersonal pn si cu
Iiintele cele mai apropiate, prin detasarea de lumea nconjurtoare. Nu
sunt interesati de discutiile celorlalti, nu arat preocupare s comunice sau
s Iie ntelesi, nu si exteriorizeaz dorintele. Privat de Iunctia sa de
comunicare, limbajul capt un caracter predominant solilocvic (vorbind
cu sine si pentru sine) ntr-o manier stereotip n care adesea este greu s
se poat Iace legtura ntre context si continutul su. Autistii nu rspund
la comenzile verbale si pot prezenta o reactie ntrziat la apelul numelui
lor.
Cnd se dezvolt, limbajul la autisti este caracterizat adesea de o
structur gramatical imatur, dar Ln esent normal. In general,
comunicarea nonverbal este si ea deIicitar. Cum sunt prezente si
diIicultti n planul ideatiei Iormulrilor verbale, ele devin stereotipe si
repetitive. Imaturitatea vorbirii si a comunicrii este accentuat si de
Iunctionarea redus a asociatiilor ideative si de anomaliile constructiilor
gramaticale. Se poate remarca si existenta unei bizaritti n alctuirea
propozitiilor. Sunt si unii autisti care au o oarecare capacitate de a utiliza
concepte, ceea ce le permite o raportare mai realist la obiectele si
persoanele cu care vin n contact. Acesti copii nu numai c retin
simboluri, dar maniIest si o anumit capacitate de a le manipula. La ei,
vorbirea spontan este mai bine dezvoltat si nsotit de Iolosirea mai
248
extins a limbajului nonverbal (gesturi, mimic, pantomimic) si de o
ntelegere aproximativ a comunicrii n genere.
Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia
Lntar:iat si verbali:rile. Ecolalia ntrziat const n reluarea ulterioar
a unor cuvinte, ntrebri sau expresii auzite, redate ad literam dar pe
neasteptate, n aIara contextului lor ndrepttit. Verbalizrile, exprimrile
idiosincronice (,limbajul metaIoric" dup Kanner) constau n Iraze a
cror semniIicatie este clar numai pentru cei care sunt Iamiliarizati cu
experientele trecute ale copilului. Verbalizrile (care apar spontan sau n
conditii de joc) contin Iie sunete sau exprimri Ir sens pentru anturaj,
Iie rspunsuri sau explicatii mai mult sau mai putin adecvate la ntrebri,
situatii sau evenimente petrecute uneori cu mult vreme n urm si pe
care, la timpul lor, copilul autist a lsat impresia c nici nu le-a sesizat.
O alt caracteristic a limbajului autist o reprezint vorbirea prin
inversarea pronumelor (folosete , tu " Ln loc de , eu ").
Alte nsusiri ale limbajului la copiii autisti sunt: tendinta lor de a
schimba ordinea sunetelor n cuvnt, de a nu Iolosi cuvinte de legtur si
de a substitui un cuvnt cu altul apropiat ca semniIicatie sau utilitate. Se
observ, de asemenea, o discrepant Lntre posedarea vocabularului i
abilitatea de a Ll folosi ca mifloc de comunicare social. Vocabularul
srac si Irecventele tulburri de voce determin o vorbire economicoas,
lipsit de intonatie si Ilexibilitate, dezagreabil, comunicarea autistului
Iiind ngreunat si de prezenta tulburrilor n planul receptiei vorbirii si de
Iolosirea unei gesticulatii relativ simpliIicate. Prin continutul su, limbajul
autist reIlect att discontactul emotional, ct si Iaptul c, n ciuda
deIicientelor si a indiIerentei pe care o aIiseaz, multe dintre cele care se
petrec n jurul copilului sunt receptate si nsusite de ctre acesta.
b) DISCONTINUITTILE N DEZVOLTARE SI NVTARE
Copilul autist, prin Ielul su bizar de a se comporta, poate crea o
impresie derutant si conIuz n ceea ce priveste aprecierea capacittilor
generale si a modalittilor educationale n care poate Ii antrenat. Asadar,
aceast discontinuitate n dezvoltare si n nvtare are un caracter
Paradoxal. Copilul autist nu poate Ii capabil s numere de la unu la zece,
m schimb poate eIectua operatii mult mai complexe (cum ar Ii nmultirea)
24

sau maniIest diIicultti n nvtarea literelor, dar are o oarecare usurinta
n nvtarea ciIrelor.
De asemenea, copilul autist are dificultti perceptuale.
reactioneaz la un zgomot deosebit de puternic, dar poate reactiona
violent la aiperea unei hrtii de exemplu. Orientarea n spatiu este relativ
bun si are o retentie exact a obiectelor percepute anterior (chiar dup
ani de zile), dar maniIest unele stereotipii n Iormarea unor
comportamente cognitive. Toate acestea, precum si lipsa de interes pentru
achizitia altor inIormatii denot aberatii n corelarea si evolutia relatie
nvtare-dezvoltare. Cu toate acestea, cu ajutorul unor programe
educationale adecvate, prin crearea unui conIort aIectiv care s stimuleze
interesele copilului autist (programe bazate pe achizitia unor deprinderi n
care ntelegerea actiunilor ocup un loc central) se pot obtine uneli
progrese pe linia nvtrii la copilul cu aceast polideIicient.
Concomitent cu Iormarea noilor deprinderi, actiunile care
organizeaz trebuie legate de achizitiile anterioare prin realizarea unor
asocieri ntre actiunea practic si imagine, nsotite de verbalizare si de
ntelegerea legturilor dintre obiecte. n acest context, nvtarea prin joc s
desIsurarea unor actiuni din care s rezulte un eIect nemijlocit pot spori
interesul subiectului pentru cunoasterea si achizitionarea unor abilitti
inIormative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltrii cognitive.
I

c) DEFICIENTELE PERCEPTUALE SI DE RELATIONARE
nc de la nastere, copilul autist se maniIest Iie plngret, agitat,
tipnd mai tot timpul, Iie dimpotriv, inhibat, rar interes si Ir dorinta
de a cunoaste lumea nconjurtoare.
Unii autisti maniIest un interes deosebit pentru lumin sau pentru
obiecte strlucitoare, n timp ce altii nu percep elementele componente al
obiectelor (au diIicultti vizuale n perceperea amnuntelor obiectelor,
De asemenea, exist contradictii si n ceea ce priveste atingere
obiectelor. Unii autisti triesc o adevrat plcere din atingerea obiectele
n timp ce la altii se produc reactii negative Iat de pipirea lor si cta
Iat de mngiere. Detasati, indiIerenti Iat de Iiinte, copiii cu autisti
250
dovedesc un atasament bizar Iat de unele obiecte, de care nu se mai
despart nici cnd se culc si pe care le manipuleaz adesea neIunctional,
stereotip sau n manier de ritual (ex.: nasturi, cioburi, crpe etc). Alteori
arat un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote, maniIestnd
o reactie aberant la zgomote de intensitti diIerite, n sensul c devin
violenti la cderea unui creion sau a unei gume pe jos, dar nu au nici o
reactie la un zgomot deosebit de puternic.
De asemenea, exist cazuri n care autistii au abilitti muzicale,
placndu-le muzica, reactionnd pozitiv la ritm sau maniIestnd abilitti
n a cnta la instrumente muzicale sau chiar compunnd melodii la un
anumit nivel.
M.Rutter subliniaz ca Iiind esentiale pentru simptomatologia
autismului incapacitatea de relationare social, incapacitatea utilizrii
pronumelui personal la persoana I si existenta unor conduite rituale si
impulsive, iar Condon constat c autistii rspund repetat la un singur
semnal asemntor emiterii unui ecou. Neacceptarea schimbrii si mani-
Iestarea unei capacitti reduse a autistilor de a ntelege si de a se raporta la
complexitatea vietii, denot o semniIicatie pentru alienarea social.
d) TULBURRILE ACTIONALE SI COMPORTAMENTALE
Acestea sunt extrem de interesante att prin amploarea, ct si prin
complexitatea lor. In producerea si extinderea acestora sunt implicate
toate diIiculttile caracteristice de la nivelul ntregului psihism. ConIorm
D.S.M. III ]Diagnostic $tatistical Manual of Mental Disorders), copilul
autist dispune de un repertoriu marcat restrns de activitti si interese.
$tereotipiile constituie un element caracteristic al autismului
inIantil. Dorinta obsesiv de uniIormitate se reIer la comportamentul
stereotip ca si la evidenta suIerint ce apare atunci cnd ceva se schimb
in mediul nconjurtor. Stereotipiile pot Ii gestuale (repetitii ale miscrilor
minilor, degetelor, bratelor, rotirea capului n jurul axului lui, mersul pe
v
rIul picioarelor etc.) sau se reIer la activitti repetitive (deschiderea si
uichiderea usii, lovirea sau zgrierea unei jucrii, ritualizarea activittii
Cimentare, de mbrcat sau de joc). Copilul autist poate preIera aceeasi
251
mncare, insist s poarte aceleasi haine sau s joace aceleasi jocuri. De'
altIel, jocul, cea mai important activitate a acestei vrste, are anumite
particularitti la copilul autist: stereotipie, Iolosirea de obiecte simple,
jocul colectiv Iiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ.
Copilul autist maniIest dou comportamente bizare semniIicative:
actiunea de automutilare sau de autodistrugere i actiunea de
autostimulare. Automutilarea se produce prin actiuni de miscare a unor
prti ale corpului pn la epuizare, prin autolovirea cu capul de perete sau
de diIerite obiecte etc. Autostimularea se maniIest pe mai multe ci:
kinestezic (legnatul nainte si napoi, Irecarea cu mna a lobului
urechii), tactil (lovirea coapsei cu dosul palmei, zgrierea cu unghia a
cruciorului), auditiv (plesnitul din limb, emiterea unui sunet nencetat)
si vizual (nvrtirea unui obiect n Iata ochilor, privirea nencetat a
degetelor).
Acesti copii pot Ii hiperactivi si distrati, dorm putin si prost, au o
rezistent crescut la substantele sedative si hipnotizante. Copilul autist
poate avea preocupri suplimentare, iesite din comun sau unele triri
subiective cu un grad de organizare si complexitate anume n lumea sa
interioar speciIic, ermetic si bizar. Uneori, poate Iace dovada unei
memorii exceptionale, uimind prin usurinta cu care recunoaste anumite
lucruri, amnunte sau situatii, chiar dup perioade lungi de timp.
Marcat de absenta curiozittii speciIic inIantile, de detasarea de real
si de nevoia de izolare si de reIugiul n sine, comportamentul copilului
autist este n acelasi timp impregnat de o constelatie de actiuni si posturi
stereotipe. Gesturile, atitudinile, mersul, mimica, limbajul, interesele,
preocuprile lui poart amprenta repetitivittii Ir sens, a monotoniei, a
caracterului inutil si ilogic. Retras ntr-un colt preIerat, copilul autist
repet la nesIrsit cuvinte, gesturi sau miscri, agit prin aer obiecte,
manipulndu-le stereotip, Ir sens sau scop inteligibil, le duce la nas sau
la gur, le priveste ntr-un Iel aparte, ascult sau provoac sunete sau
zgomote, totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el stiute. Alteori,
topie ritmic, merge pe vrIul picioarelor sau pstreaz pozitii adesea
Ioarte incomode pentru un om normal.
252
e) DISFUNCTINALITTILE !RCESELR, NSU$IRILR $I
FUNCTIILR !SIHICE
La copiii autisti se observ disfunctionalitti la nivelul Lntregii
activitti psihice. Pornind de la eIectele autismului n planul perceptual-
senzorial si n cel al comunicrii, constatm c se produc disIunc-
tionalitti n toate palierele activittii psihice. n planul afectiv-motiva-
tional se maniIest de timpuriu o lips de interes pentru contactul social si
mai cu seam o indiIerent Iat de tririle celor din jur. Acesti copii sunt
caracterizati de lipsa nevoii de comunicare sau a dorintei unui contact
mterpersonal pn si cu Iiintele cele mai apropiate (printi). Nu simt
nevoia s Iie mngiati, srutati, ludati, nu plng dac se lovesc, nu-si
exteriorizeaz dorintele. n unele cazuri, copilul maniIest o indiIerent
total Iat de mam, iar n altele o dependent patologic Iat de aceasta,
de care nu se poate desprti nici mcar o clip, dar cu care n Iapt nu
comunic n nici un Iel.
Desi se consider c autistii nu mint niciodat, ei las impresia c
ascund ceva prin Iaptul c nu-si privesc interlocutorii n ochi, uitndu-se
n gol sau la ceva ce exist doar n imaginatia lor.
Din cele de mai sus reiese Iaptul c autistul dispune de o
imaturitate afectiv, caracteristic handicapatului de intelect.
Copilul autist maniIest anomalii i Ln de:voltarea aptitudinilor
cognitive. Capacittile gndirii lui pot Ii adesea observate prin activittile
ludice. Dac ia n mn un obiect, l manipuleaz mereu n acelasi Iel,
uneori cu o abilitate surprinztoare, pe care nu o maniIest de obicei (l
leagn, l nvrte). De Iapt, acest obiect manipulat nu are statutul de
jucrie (n sensul n care jucria este un mijloc prin care copilul nvat s
cunoasc lumea). n cazurile cele mai grave, copilul nu va Ii capabil s
perceap realitatea, exceptnd unele aspecte partiale ale acesteia si n
consecint, va Ii n imposibilitatea de a o transIorma n joc.
Capacitatea intelectual a autistului nu poate Ii caliIicat ca
diminuat sau absent ca la copilul deIicient mintal. La copilul autist se
poate vorbi despre Iaptul c si pune n practic aceast capacitate inte-
253

lectual numai ntr-un mod Ioarte selectiv, nedezvoltnd-o, n cele din
urm maniIestnd carente si insuIiciente la nivelul unei debilitti proIunde.
AstIel, deIicientele de relationare si de comunicare, senzoriale,
aIective si cognitive, inIluenteaz n mod negativ dezvoltarea persona-
littii copilului autist.
In urma aplicrii unor teste, s-a ajuns la concluzia c la baza
perIormantei copiilor autisti si a copiilor normali stau mecanisme diIerite
de prelucrare a inIormatiilor; copiii autisti se bazeaz pe reprezentri
primare, n timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentri cu
mijloacele de interpretare a inIormatiilor verbale.
Toti acesti Iactori alctuiesc tabloul simptomatologie al sindro-
mului autist. Cu toate acestea Iiecare copil autist n parte are o
simptomatologie proprie, se maniIest n mod diIerit, ceea ce nseamn c
pentru Iiecare copil trebuie elaborate programe individualizate n Iunctie
de necesittile, de capacittile sale si de psihicul lui n ansamblu.
7. 1.3. Teorii explicative ale autismului. Etiologie
Etiologia autismului a dat nastere la numeroase controverse ntre
partizanii organogenezei si cei ai psihogenezei. De Iapt, geneza acestei
aIectiuni este verosimil multiIactorial si nu este posibil s se separe n
mod simplist Iactorii organici de Iactorii psihologici, att unii, ct si
ceilalti intrnd n interactiune permanent n procesul de structurare si
dezvoltare psihologic a copilului. Principalele teorii care stau la baza
explicrii autismului sunt teoriile psihogene, teoriile organice si teoriile
comportamentale.
TERIILE !SIHENE
Conform teoriilor psihogene, autismul este de fapt expresia unei
retrageri a subiectului fat de tot ceea a fost perceput rece, ostil i
pedepsitor Ln mediul Lnconfurtor. Sindromul autist este considerat a Ii
expresia unei tulburri a gndirii sau a aIectului n interactiunile printe-
copil.
254
n anii 150 - 160, pentru adeptii autismului psihogen cauza era
unic si evident provenind din carentele relationale si aIective, explicate
Iie prin comportamentul paternal, Iie prin non-coincidenta nasterii psihice
cu nasterea biologic, autismul mbogtind domeniul maladiilor psihice.
AstIel, s-a atribuit autismului o patologie n principiu reversibil, pe
aceast baz relationistii (psihanalistii si sistematicienii) dezvoltnd un
sistem (ei ncercau s penetreze sensul comportamentului, cauza neIiind
un mister) si o tehnic (psihoterapia trebuia s permit restabilirea unei
relatii armonioase a copilului cu printii si si cu mediul socio-cultural,
petitru a Iavoriza nasterea psihic). B. Bettelheim este primul care invoc
relatia printe-copil si se bazeaz pe observarea unor relatii reci ale
printilor copiilor autisti. n lucrarea sa Fereastra goal acesta considera
c autistul ar Ii prad unei adevrate Irici de moarte, din cauz c ar Ii
ntlnit prea de timpuriu o situatie trit de el ca Iiind extrem de
ameninttoare. n paralel cu aceast perceptie s-ar eIectua si o dezin-
vestire a lumii interioare care vizeaz disparitia tuturor aIectelor. Din
acest punct de vedere, autorul consider c autismul inIantil este o
tulburare a capacittii de a se deschide lumii. Pentru ca un copil s se
deschid lumii, s participe activ, el trebuie s-si dezvolte ncrederea n
sine, adic s aib sentimentul c ,Eu-1" propriu este potent si c este pe
msura cerintelor externe. Autorul consider c mediul Iamilial a
distorsionat aceast percepere a ,Eu-lui" copilului, Iie c a nbusit
ncercrile copilului de a manipula mediul, Iie c 1-a silit s ncerce prea
mult iar rezultatul a Iost esecul. n ambele cazuri, copilul nu reuseste s
experimenteze un sentiment de acord si de ntelegere ntre necesittile
sale si satisIacerea lor. Rezultatul este acelasi, copilul respingnd lumea,
prndu-i-se c si lumea l respinge pe el si, ca urmare, se retrage n
propriul sine care i este Iamiliar.
ConIorm acestei teorii, printii copiilor autisti ar Ii marcati de
anumite trsturi de personalitate. AstIel, mama este vzut n special
rejectant, rece emotional, actionnd doar pentru satisIacerea nevoilor
Iizice ale copilului. Personalitatea tatlui este caracterizat prin absent
din cadrul aIectiv al Iamiliei, distantare si nchidere n sine. intolerant
255
Iat de copil. ntr-un asemenea climat, copilul va deveni anxios, se va
retrage n sine, va elabora un comportament straniu de aprare.
Exist nenumrate conceptii psihodinamice ale genezei autismului,
ele sprijinindu-se n cea mai mare msur pe o interpretare psihanalitic.
Cele mai multe cercetri introduc notiunile de narcisism primar, de
autoerotism, de sistem paraexcitatie.
M. Mahler, n lucrarea sa Psychose infantile (177), insista asupra
rolului, n strile autiste, a conduitelor halucinatorii negative si a uitrii
sistemului paraexcitatie, ca si asupra rolului, n strile simbiotice, a
mentinerii unei relatii simbiotice cu mama.
Tustin a introdus notiunea de depresie psihotic. Este vorba de o
trire a rupturii n continuitatea corporal, un Iel de gaur neagr,
persecutorie care risipeste n mod brutal iluzia continuittii corporale.
D. Meltzer introduce notiunea unui autoerotism disociat legat de o
,nimicire" a ,selI-ului". ,Nimicirea selI-ului", rezultat al slbirii Iortei
liante a atentiei, ar lsa la autist diIeritele simturi externe si interne s se
ataseze n mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului.
Rezultatul acestui proces ar Ii crearea de evenimente unisenzoriale
nedisponibile pentru memorie sau gndire. Acelasi autor a insistat asupra
absentei de spatiu interior al selI-ului si al obiectului, trite ca pur
supraIat. Absenta de spatiu intern pentru seiI si non-elaborarea Iunctiei
de ,piele psihic" (E. Bick) ar sta la originea unui deIicit de tensiune a
selI-ului, incapabil s retin continuturile mentale si Iizice.
Cu toate acestea, cercetrile mai recente arat c nu se poate stabili
o legtur absolut ntre autismul inIantil si comportamentul printilor,
aceste ipoteze neavnd, deci, valoare de generalizare.
TERIIILE RANENETICE
ConIorm teoriilor organice, autismul este rezultatul unor disIunctii
organice de natur biochimic sau de dezvoltare insuIicient a creierului
si din aceast cauz nu se poate ajunge la parametrii normali ai activittii
psihice. Se pare c anormalitatea principal este cea cognitiv, aIectnd n
particular gndirea simbolic si limbajul, tulburrile de comportament
Iiind secundare deIectului cognitiv. In acest sens, trebuie luate n 256
considerare, n primul rnd, diIiculttile perceptuale de atentie si de
nvtare, prezente la autisti.
Cercetrile eIectuate n domeniul genetic arat c riscul de autism
este crescut n Iamilia unui subiect autist, n raport cu populatia general.
Metoda gemenilor arat c si concordanta diagnosticului este mai ridicat
la gemenii dizigoti, ceea ce aduce argumente n plus n Iavoarea
interventiei posibile a unor Iactori genetici n anumite cazuri de autism.
n ceea ce priveste Iactorii organici s-au Icut numeroase corelatii
neurobiologice. Desi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile, nu poate Ii
ignorat rolul posibil al organicittii. Printre partizanii conceptiei organi-
ciste se aIl A. van Krevelen (152), care vorbeste despre ,o anomalie
organic a creierului", Anthony (158) despre ,un deIect al echipamen-
tului de baz", Lauretta Bander, care nc din 148 a sustinut existenta
unei ,disIunctii cerebrale asemntoare enceIalopatiei inIantile", astIel
nct sugarul pstreaz trsturi ale creierului Ietal cu oprire n etape
embrionare si cu o ,dismaturitate la nivelul ariilor de integrare", care-1
priveaz de acea pulsiune intern ctre stimulii exteriori.
Teoriile genetice sustin existenta unei gene descendente predis-
pozante la o integrare autist a copilului, alturi de Iactorii de mediu.
Fiind vorba de un sistem poligen, s-a sugerat c autismul inIantil apare ca
urmare a unui deIect nnscut sau precoce achizitionat n echipamentul
biologic al copilului. Deci, pentru a deveni autist, copilul trebuie s
contin n genom o gen speciIic.
Actualmente se deschide perspectiva cercetrilor biochimice,
incriminndu-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor
plasmatice sau ale metabolismului protidic. Aceste studii au evidentiat
unele modiIicri biochimice, ns nici una nu pare a Ii speciIic
autismului. Anomalia cea mai Irecvent ntlnit este cresterea serotoninei
sanguine si plachetare, desi unii autori consider c aceast crestere este
mai degrab legat de ntrzierea dezvoltrii intelectuale dect de
procesul psihotic ca atare. Recent, unii autori au pus n evident o crestere
a sintezei serotoninei, pornind de la triptoIan, n plachetele copiilor autisti.
De asemenea, unii cercettori au constatat o diminuare a procentajului de
noradrenalin, de adrenalin si de dopamin n plachete, asociat cu o
crestere a acestora n plasma copiilor autisti, n timp ce principalul
metabolit al noradrenalinei apare n procent sczut.
257
Unele teorii admit existenta unei tulburri la copilul autist n
perceptia si integrarea stimulilor auditivi, vizuali si olIactivi. Se pare c
amplitudinile componentelor tardive ale potentialelor evocate auditive si
vizuale sunt mai slabe, iar timpii de latent mai scurti. Aceste rezultate se
pot explica prin slbirea Iunctiei de Iiltru senzorial de unde apare tendinta
organismului de a respinge Iluxurile senzoriale.
S-a constatat c autistul are un somn agitat si de obicei doarme
Ioarte putin. Studiile privind somnul copilului autist au artat c exist
modiIicri calitative ale acestuia, cu o important diminuare a miscrilor
oculare rapide care nsotesc activittile visului.
Alte teorii biogenice sustin c autismul este rezultatul unei opriri n
dezvoltare a celor dou sisteme neurologice responsabile, pe de o parte,
de integrarea motorie, iar pe de alt parte, de contactul aIectiv si de
experienta recompensei. Oprirea n dezvoltare a celui de-al doilea sistem
duce la inaptitudinea de a simti activittile sale si, deci, a capacittii de ,a
nvta din propriile experiente"(C Noica).
Anumiti autori insist asupra Irecventei asocierii la sindromul autist
a unei aIectiuni organice clinic repetabile (enceIalopatie, anomalie
genetic, deIicit senzorial, suIerint neonatal). Deocamdat, nu se poate
preciza natura legturii care uneste cele dou aIectiuni, dar pare ndoielnic
c ar putea Ii vorba de o legtur cauzal simpl si echivoc.
Rimland propune ca teorie biogenic ,disIunctia cognitiv". El
argumenteaz prin Iaptul c exist n autismul inIantil o capacitate
sczut a copilului de a asocia stimuli noi la experienta trit. Din aceast
cauz, copilul nu poate Iolosi vorbirea pentru a comunica, deoarece el nu
poate avea reprezentarea simbolului si nici nu poate extrage esentialul din
inIormatiile concrete. n relatiile cu altii, copilul nu integreaz
inIormatiile noi pe baza experientei trite cu ceilalti si nu are continuitate.
Autorul propune drept cauz a ,disIunctiei cognitive" a copilului o
deteriorare a inIormatiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen n
copilrie, care a distrus acel tesut.
Dup L.Bender, ,autismul inIantil nu este o deteriorare nnscut a
sistemului nervos, ci o reactie deIensiv la aceast deteriorare. Copilul,
nchizndu-se n sine, se protejeaz de nelinistea si de dezorganizarea care
ar aprea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant".
Chiar dac nu pot explica cu exactitate originea, geneza
sindromului autist, aceste teorii organice sunt n msur s evidentieze
258
anumite aspecte clare cu ajutorul crora se va ajunge la un rezultat pentru
aceast problem controversat. Cu toate acestea, aceste teorii, ca si multe
altele, nu pot Ii, din pcate, nici inIirmate, dar nici conIirmate.
TEORIILE COMPORTAMENTALE
Adeptii teoriilor comportamentale consider c originea problemelor
copilului autist este extern Iiintei lui. Acestia nu accept la baza
maniIestrii autismului o tulburare emotional intern, neobservabil sau
un conIlict. Tulburarea este considerat o reactie de respingere, de evitare a
mediului ostil, interpretare aIlat la polul opus ca modalitate de ntelegere si
de explicitare a patogeniei modelului medical. ConIorm modelului medical
etiologia autismului inIantil este considerat de natur intern: o tulburare
emotional, o tulburare n conceptia si perceptia realittii de ctre copil, un
dezechilibru structural, cu reactie deIicitar la adaptare. Cu toate acestea,
tulburrile, regresele, limitrile care aIecteaz capacitatea de perceptie nu
pot Ii considerate un autism n sine.
Emil Jena, n lucrarea sa Psihopedagogie special (18),
sustinea: ,Aceste teorii postuleaz c autismul inIantil ia nastere dintr-un
sir de comportamente nvtate si care se Iormeaz n urma unor serii
ntregi de recompensri si pedepse ce se repet n conditii relativ
asemntoare sau percepute de copil ca Iiind similare. Asa se produc si se
consolideaz crizele de Iurie, autostimulrile etc, care prin interactiunea
cu mediul pot deveni un Iel de necesitate a maniIestrilor. De cele mai
multe ori la baza acestor simptome stau aberatii n structura psihic si de
viat a printilor, interventii anormale n educarea copiilor, existenta unor
anomalii la copii, ce sunt exacerbate de atitudinea si comportamentul
patologic al printilor."
Wing . K. (I 66) punea tulburarea autist n legtur cu rubeola
matern, Ienilcetonuria netratat, scleroza tuberoas, cu anoxia din timpul
nasterii, enceIalita, cu spasmele inIantile sau bronhopneumoniile severe.
n trecut, Ir s existe studii care s conIirme ipoteza, se sustinea
ideea c dezvoltarea tulburrilor autiste se Iacetie Iondul unor anomalii
de personalitate si pe Iondul unor practici de educare necorespunztoare.
Studiile recente nu au dovedit ns corectitudinea aIirmatiei.
O alt teorie este cea a lui Fester, care si dezvolt teoria bazndu-
se pe studiul teoriilor Iormulate anterior. Pentru Fester, copiii autisti
25
|
diIer de cei normali prin Irecventa emiterii comportamentelor si nu prin
potentialul, natura sau calitatea comportamentelor lor. Copilul autist este
deIicient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe,
exagernd n comportamente simple, asociate, Fester Iiind de prere c
educatia insuIicient si neadecvat a printilor este cauza care a condus la
incapacitatea copilului de a-si dezvolta un comportament social normal.
Din cele de mai sus rezult c, din perspectiva etiologic, n
producerea autismului pot concura o varietate de Iactori care se
subsumeaz oricrora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare.
7. 1.4. Evolutie i prognostic Ln autism
Pentru a putea trata si recupera copilul autist trebuie, n primul rnd,
s cunoastem evolutia si prognosticul bolii, precum si Iactorii care o
inIluenteaz. Foarte important este anamnez cazului pentru a aduna
toate datele reIeritoare la antecedentele si la debutul afectiunii, ea putnd
pune n evident originea si cauzele tulburrilor morbide. Unul dintre cei
mai importanti Iactori care determin evolutia autismului este gene:a. De
aceea, este important s cunoastem etiologia bolii pentru instituirea
tratamentului si a programului de recuperare necesare. AstIel, un copil cu
autism din nastere, cu posibile implicatii genetice, are nevoi si sanse de
reusit deosebite Iat de un altul care are autism pe un Iond psihogen
generat de dizarmonia Iamilial.
Un element Ioarte important n evolutia polihandicapului este si IQ
(coeIicientul de inteligent). DeIicitul intelectual este destul de marcat n
acest caz, astIel nct 30 dintre subiectii cu autism avnd un IQ peste
70. Majoritatea copiilor rmn ns destul de greu handicapati. Nivelul
intelectual si capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale, dezvolta-
rea limbajului, conditioneaz prognosticul. n majoritatea cazurilor de
autism (2/3) este necesar toat viata un mediu nconjurtor bine structurat.
Multe studii indic aparitia sau reaparitia limbajului la autist n jurul
vrstei de cinci ani, iar
ir
~ ceea ce priveste IQ se sustine ideea c acesta se
mentine stabil cnd este)peste 50, iar dac este sub 50 tendinta sa este de a
scdea. A sasea parte dintre copiii autisti Iac, dup ctiva ani sau n
adolescent, crize comitiale, iar tratamentul medicamentos nu inIluen-
teaz n mod deosebit evolutia bolii.
260
Se poate observa la copilul autist o reactie de panic odat cu trezirea
precipitat si irezistibil a constiintei eu-lui, n jurul vrstei de doi, trei ani.
Dac exist circumstante neIavorabile, Iie din cauza unei situatii Iamiliale
speciIice, Iie pe Iondul unei constitutii mai vulnerabile a copilului sau a
sechelelor unei maladii, experienta sinelui este intern si dramatic.
Prin urmare, important pentru evolutia bolii este depistarea precoce
a problemelor copilului pentru a evita adncirea rupturii ntre copil si mediu
si pentru a salva ct mai mult din relatia acestuia cu ceilalti.
Prognosticul este diIerit si n Iunctie de vrsta copilului. AstIel,
dac debutul psihozei are loc nainte de vrsta de 4 ani (cnd Iragilitatea
sistemului nervos este Ioarte crescut), prognosticul va Ii sumbru, marcat
de o regresie psihic general si proIund a copilului, procesul psihotic
mbrcnd o Iorm pseudodemential, caracterizat n primul rnd prin
autism si automutilare.
Dac debutul psihozei are loc dup vrsta de 4-5 ani, tabloul clinic va
cuprinde elemente caracteristice Iormei clinice respective, iar prognosticul
va Ii diIerit n Iunctie de natura si de gravitatea procesului psihotic.
n aceste situatii, autismul poate determina o stare psihotic deIici-
tar att prin procesul psihotic n sine, ct si prin Iaptul c tulbur ntele-
gerea si investirea realului, a lumii externe si a relatiilor obiectuale
precoce ale copilului.
Pubertatea poate aduce modiIicri n orice directii. Functiile
cognitive si aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de
altele. Adesea exist o exacerbare a comportamentului agresiv, uneori
deviant, prin vagabondaj, automutilare si gesturi obscene. Comporta-
mentul turbulent, opozitional, poate dura Ioarte multi ani atunci cnd el
apare pe un Iond schizoIrenic.
Este hotrtoare n evolutia polihandicapului existenta unor
deIiciente asociate sau a unor boli cronice. AstIel, severitatea tulburrilor
de limbaj, neinstalat pn la 5-6 ani, implic un prognostic-ie gravitate,
cu evolutie spre pierderea treptat a achizitiilor obtiti ..*~ si spre
dependent total. Copiii ale cror achizitii, chiar partiale, sunt pro-
gresive, printr-un minim de relatie cu anturajul, evolueaz adesea spre un
deIicit mai putin grav. Copiii cu autism mai usor pot merge la scolile
obisnuite alturi de cei normali, ns este Iundamental ca educatorul s-si
dea seama c ntrzierea la nvttur nu poate Ii compensat prin
meditatie sau prin ore suplimentare, problema copilului autist neIiind ca
261
el s aib rezultate bune la nvttur, ci s se dezvolte armonios si s!
poat tri si munci mpreun cu semenii si.
O complicatie somatic major care se poate ivi este criza
epileptic. Cel putin 1/4 dintre copiii autisti prezint convulsii nainte de
vrsta adult. La adolescent si n primii ani ai vrstei adulte subiectii mai
putin aIectati sunt expusi la stri depresive din cauza constientizrii
handicapului lor. O stare catatonic, psihopatic, cu iluzii sau halucinatii
poate Ii prezent n evolutia bolii autiste.
Pentru o bun evolutie a copilului autist, el trebuie ajutat s-si
Ioloseasc obsesiile si Iixatiile n mod creator (ndeprtarea lor nu duce
dect la Iormarea altora). AstIel, de multe ori, copiii cu autism avansat,
care ns au beneIiciat de o terapie Iavorabil, s-au putut orienta n jurul
vrstei de 16 ani spre diIerite activitti manuale si au demonstrat o
pricepere deosebit pentru tesut, brodat, olrit, tmplrie si chiar gravur
pe sticl.
Este Ioarte important s-i lsm copilului autist sansa de a-si
explora posibilittile de autocunoastere si de autoexprimare atunci cnd
maniIest talent pentru art n general. Copilul trebuie sprijinit pentru a
obtine o eIicient maxim n domeniile n care doreste, ajutndu-1 s-
si Ioloseasc tot potentialul, Ir a-1 Iorta ns.
7. 1.5. Metode de recuperare i posibilitti de tratare a autismului
ARDAREA !SIHEDICAL N TRATAREA AUTISULUI
Tratamentul autismului se Iace timp ndelungat si urmreste un
eIect antipsihotic si simptomatic asupra anxiettii si agitatiei, a cror
disparitie ar permite o mai bun insertie social. Tratamentul curativ al
bolnavului autist trebuie s ntruneasc urmtoarele conditii:
1) s Iie individualizat, n Iunctie de vrsta copilului, de stadiul de
evolutie a polihandicapului, de Iorma clinic a bolii si de particularittile
lui biopsibIStigjce;
2) s Iie ct mai complex, mbinnd procedurile medicale, pedago-
gice si sociale care vizeaz copilul bolnav cu cele adresate educatorilor si
printilor;
3) s Iie un tratament de durat, esalonat pe ntreaga copilrie,
alternnd cura de stationar si de terapie intensiv cu tratamentul ambulator
si de mentinere, mbinate cu msurile cu caracter de prevenire a recidivrii.
262
Tratamentul propriu-zis se bazeaz pe Iolosirea chimioterapiei.
AstIel, Wetty (15) propunea Iolosirea medicamentelor rezerpinice si a
derivatilor Ienotiazinici, Iolosite n tratamentul psihozelor. Se constat c
rspunsul la aceste medicamente este Ioarte variat, dozajul urmnd s Iie
individualizat si urmrit cu atentie. n anul 164, Rimland a dovedit
eIicienta medicamentului L.S.D. n autism n anumite cazuri. Cooper n
173 si Dale n 180 au obtinut rezultate n combaterea agresivittii prin
tratament cu litiu. Insomnia poate rspunde la sedative ca Cloralhidrat sau
Oxazepam cu doze strict individualizate. Rimland si Tobias au raportat, n
174, rezultatele unor studii care implicau Iolosirea medicamentului
Deanol. Paradoxal, n timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autisti
tratati cu Deanol, Rimland arat c progresul se limiteaz la spectacular si
c n unele cazuri tratamentul a necesitat s Iie ntrerupt din cauza eIectelor
secundare. De asemenea, s-a constatat c administrarea de Haloperidol
poate avea ca eIect reducerea simptomelor comportamentale negative si
poate dezvolta Iunctia cognitiv.
Electrosocul n autism a Iost mai putin utilizat si numai n cazurile
care nu au beneIiciat de terapie medicamentoas, aceasta Iiind mai putin
spectaculoas la copil comparativ cu adultul.
O tehnic revolutionar, care a dat rezultate impresionante, este
masaful sugarului (se practic si la copiii mai mari). Acesta si are
originea n masajul traditional indian si a Iost preluat de un medic de
origine american care a lucrat multi ani n India. Vimala Schneider
Mc'Clure este Iondatoarea unei clinici unde se practic aceast terapie
pentru copiii autisti, obtinndu-se rezultate uimitoare n planul
aIectivittii si comunicrii copiilor cu autism.
Exist multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri
alimentare care urmresc modiIicarea compozitiei sngelui, reducerea
acidittii, regularizarea tranzitului intestinal, stimularea Iunctiilor vitale
ale circulatiei si respiratiei tisulare, prin electroacupunctur - Iolosit ca
tratament n scopul normalizrii distibutiei energetice n organism.
Msurile adjuvante ca: aeroterapia, hidroterapia, kinetoterapia mbinate
cu ludoterapia dau rezultate bune n cazul ameliorrii agresivittii, initierii
contactelor umane si dezvoltrii aIective.
Tratamentul psihomedical urmreste prevenirea aparitiei handica-
purilor secundare si dezvoltarea Iunctiilor implicate n handicapurile
263
primare. El trebuie aplicat ct mai precoce, naintea vrstei de 4-5 ani s-
pn la vrsta de 14 ani.
ARDAREA !SIHLIC N TRATAREA AUTISULUI
Tratamentul autismului trebuie conceput ntr-o perspectiv multuT
mensional, mbinnd chimioterapia cu psihoterapia si cu socioterapia. ,
nainte de examinarea numeroaselor cauze si tratamente care i
Iost propuse pentru autism, trebuie spus c nu exist un tratament care
vindece n totalitate disIunctiile. Copiii autisti pot Ii ajutati n multe Iehi?
adesea ei neIiind suIicient de repede diagnosticati ca ,autisti", dar acea"
probleme tind s Iie eliminate. Ornitz si Ritvo, n 176, sugerau c autist*
beneIiciaz cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale yij
educatiei speciale, antrennd comunicarea si alte deprinderi.
etoda 5sihodinamic
Tratamentul psihodinamic const Ln Lndeprtarea copilului di
acas i plasarea lui Lntr-un loc Ln care Li este Lnlesnit tratamentul. Aic
:
copilul va beneIicia de un consultant disponibil si ntelegtor, statornic, dj
ncredere cu care va putea interactiona. Baza acestei terapii o constitui
sensibilitatea permanent Iat de nevoile copilului a consilierilor si
persoanelor care l ngrijesc. n acest Iel, conIorm teoriei psihodinamic
copilul poate nvta aici, ceea ce acas nu ar Ii putut si anume Iaptul c
prin comunicare, verbal si gestual, va putea inIluenta medii
nconjurtor. Odat ce baza a Iost Iormat, copilul poate ncepe s(
ataseze emotional si s-si cldeasc o personalitate stabil.
O problem major n evaluarea tratamentului psihodinamic est
lipsa general a sugestiilor concrete pentru teoria existent. Tratamentu
poate Ii animat prin procesul de reactivare a strilor latente, Iurniznd
multumire complet, pozitiv si prin acceptarea ,mamei". ,Mama'
(terapeutul) trebuie s cunoasc nevoile copilului la nivelul su primiti
de Iunctionare senzorio-motorie. Tratamentul const n sustinerea aIe
tiv, strngerea n brate, legnarea, hrnirea si asa mai departe,
ncercarea de a Iace tot ceea ce este posibil pentru necesittile tactil
kinestezice, vizuale si de contact ale copilului autist. Odat puse bazei
unei relatii de prietenie ntre copil si ,mam", odat ce obiectul relatiei
264
Iost Iondat pe baza personalittii materne, socialul, perceptualul si
ndemnarea cognitiv pot Ii urmate 5rin:
1) imitarea comportamentului si vocalizri;
2) verbalizarea aIectelor;
3) mentinerea si conceptualizarea activittilor verbale, a Iunctiilor, a
prtilor si a obiectelor pe care copilul le ntlneste;
4) introducerea gradual a nevoilor de autoaprare, controlarea
impulsurilor si rezolvarea problemelor.
Recent, ctiva printi de copii autisti au Iost de prere c acest
tratament nu este chiar eIicient.
etoda com5ortamental
Avnd la baz teoria comportamental, behavioristii nu au avut
pretentia s vindece conditiile psihozelor copilriei. Mai exact, ei au
analizat comportamentul printilor, deIicientele si excesele acestora si au
intentionat s le modiIice. n cazul copiilor psihotici, deIicientele includ
un repertoriu social, verbal si cognitiv srac, n timp ce excesele presupun
comportamentele inadecvate si violente, cum ar Ii stereotipiile,
automutilarea sau autostimularea.
In multe cazuri, terapiile comportamentale au avut succes n
corectarea acestor deIiciente si excese. Majoritatea tehnicilor terapiei
comportamentale sunt bazate pe ntrire (ex: i dai copilului o prjitur
dac el se abtine de la un comportament nedorit), stingere (ex: retragerea
atentiei ca rspuns la un comportament nepotrivit) si 5ede5sire (ex.:
administrarea unei pedepse ca rspuns la un comportament inacceptabil).
Rapoartele indic Iaptul c toate aceste tehnici sunt eIiciente, ns
eIicienta lor depinde n mare msur de comportamentul care trebuie
eliminat. Spre exemplu, automutilarea (cum ar Ii lovitul cu capul) va Ii
eventual nbusit dac nu i se d atentie copilului atunci cnd se loveste.
O alt problem privind extinderea procedurilor este aceea c
anumite componente par a Ii mentinute mai curnd n interior dect
exteriorizate pentru recompens, caz n care retragerea atentiei sau
recompensarea ar avea eIecte Ioarte mici sau deloc.
Desigur, dac stingerea comportamentului nu d rezultate, tera-
peutul poate recurge la pedepse: de obicei la plmuire, sau, n cazuri
extreme, de comportamente autodistructive, la socuri electrice.
265
0.1. Lovaas a condus cercetrile cu privire la Iolosirea electrosocurilor n
instruirea copiilor autisti si a ajuns la conluzia c acestea sunt Ioarte
eIiciente n eliminarea automutilrii. Dup prerea sa, indiIerent ct de
grav este automutilarea si indiIerent ct timp copilul Iace asta, este
posibil ndeprtarea comportamentului autodistructiv n mai putin de
cteva minute. Dar orict de imediate ar Ii eIectele acestei proceduri si
orict de util ar Ii ea n anumite cazuri, morala, etica si termenii legali
limiteaz Irecvent utilizarea acestei proceduri inumane. Multi consider
c pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu Iace
dect s mreasc problemele (Belleheim - 167). Rspunznd, Lovaas
subliniaz c autistii rspund mai degrab la terapie atunci cnd sunt
tratati ca oamenii rspltiti sau trasi la rspundere pentru comportamentul
lor, dect dac sunt tratati ca pacienti. Lovaas este de prere c, dac un
comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament, oricare
ar Ii acela, copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras,
incapabil s ia parte la orice alt Iel de terapie.
O alt posibil problem n eliminarea comportamentelor
nepotrivite ar Ii ,simptomul substitutiei", presiunea Icut pentru
suprimarea comportamentului nedorit putnd da nastere la un alt
comportament nepotrivit. Aceasta nseamn c, odat ce am eliminat un
comportament pe care copilul l reprim n mod Irecvent si ct poate el de
mult, noi nu ne putem astepta de la copil ca el s stea n liniste si s
astepte pe cineva care s-1 nvete un comportament nou pozitiv cu care s
umple golul. Dup eliminarea comportamentelor nedorite exist
probleme n mentinerea acestor schimbri. Prin urmare, se poate spune c
rspunsurile nvtate de copiii autisti la terapie, adesea, nu sunt
generalizate la scoal sau acas. Anumiti copii, mai ales cei care se ntorc
n institutii dup tratament, recidiveaz complet.
Recent, eIorturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat
pstrarea copilului acas si directionarea eIorturilor de tratament asupra
printilor. Prin aceast metod, printii sunt instruiti s se poarte ca
adevrati terapeuti. Terapia de acas poate avea mare succes. Odat ce
printele observ un mic progres la copil, el va Ii tentat s ncerce mai
mult, iar prin progrese copilul va ajunge ct mai departe n recuperarea sa.
n general, terapeutii comportamentali nu si Iac iluzii c ar putea
transIorma un copil autist n unul normal. Mai exact, scopul lor este acela
de a da acestor copii suIiciente reactii adaptative astIel nct ei s se poat
266
absolvi de grija custodiei, pentru o mai mare utilitate si pentru o existent
ct mai plin.
Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autisti au invocat
Iaptul c ,produsul" nu este mai bun dect un robot perIormant si n
anumite cazuri, aceasta pare a Ii cauza. De Iapt, copiii nu nteleg
conceptul n sine, ei doar rspund cum au Iost nvtati la o ntrebare
speciIic.
Cu toate acestea, terapia comportamental a dat rezultate n
dezvoltarea rspunsurilor spontane. De asemenea, au Iost Icute progrese
pentru eliminarea comportamentelor bizare, pentru dezvoltarea auto-
aprrii, a limbajului si a relatiilor sociale la copilul autist.
etoda existen(ial-umanist - Tera5ia mediului nconjurtor
Aceast terapie presupune plasarea copilului autist ntr-un loc
special, unde dezvoltarea sa s Iie ncurajat de un personal cald si sigur
care s Iurnizeze resursele si structura necesar pentru a alunga temerile
copilului. In acest Iel copilul este liber s stabileasc relatii sociale si s
descopere lumea. AstIel, chiar si atunci cnd mnnc, doarme, se
mbrac sau nvat, copilul are n permanent posibilitatea s
interactioneze si s realizeze comportamente pe care adultii le pot recepta
pe o baz individual, putnd ajuta copilul s devin mai ncreztor si mai
constient de sine.
Aceast terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamic.
La Iel ca si n cazul terapiei psihodinamice, metoda existential-umanist
are ca problem principal Iaptul c, aplicate zi de zi, procedurile ei nu
sunt speciIicate, evalurile Iiind vagi si subiective. n ultim instant,
dac o astIel de terapie ar avea succes, ar Ii Ioarte diIicil pentru altii s
initieze programe similare, n eIortul de a obtine aceleasi rezultate.
Asa cum exist mai multe teorii etiologice care se pot integra ntr-o
conceptie unitar, orice Iactor etiologic si orice teorie trebuind luat n
considerare pentru o explicatie ct mai plauzibil a autismului, tot asa
trebuie procedat si n cazul metodelor de recuperare propuse. Chiar dac
nici una dintre ele nu satisIace pe deplin problema recuperrii copilului
autist, trebuie luat n calcul orice metod de terapie care a dat rezultate.
n aIar de aceste metode, mai exist si strategii de tratament aparte
pentru copiii autisti.
267
STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI
Conceptia actual asupra autismului este dat de D.S.M. III -
revizuit (Diagnostic $tatistical Manual of Mental Disorder), ce prezint
un sistem de clasiIicare psihiatric n care autismul si dereglrile
nnscute sunt asezate n categoria tulburrilor n dezvoltare pervazive.
Se sugereaz ca metode de tratament al autismului:
Stimularea dezvoltrii normale
Rutter relev cteva aspecte ale dezvoltrii normale care joac un
rol important n tratarea copiilor autisti: dezvoltarea social, dezvoltarea
limbajului, dezvoltarea cognitiv si nvttura. n ceea ce priveste
motricitatea, jocul si autonomia, copii autisti se dezvolt diIerit. Putem
considera c aceste aspecte ale dezvoltrii enumerate mai sus au un rol
important n dezvoltarea cognitiv si n nvtare.
Dezvoltarea motricitatii
Miscrile repetate, stereotipe sunt caracteristice sindromului autist.
Copilul autist Iace multe miscri bizare cu bratele si cu minile, grimase.
Unii dintre acesti copii merg pe vrIurile picioarelor cu gambele moi.
Multi nvrt obiecte cu degetele prin Iata ochilor. Adesea, miscarea este
stereotip, copilul se leagn singur ore ntregi sau se nvrte n jurul su.
Aceste miscri stereotipe se maniIest adesea de la o vrst Ioarte mic,
sunt diIicil de ntrerupt de ctre printi, putnd avea caracter auto-erotic. -
Pentru a ameliora miscarea grosier a autistului este important s
pornim de la centrele de interes si de la nivelul de dezvoltare ale copilului.
In timpul jocului sau al exercitiului, adultul trebuie s se situeze paralel cu
copilul, alturi de el, nu pe pozitii adverse. Exercitiul sau jocul trebuie
introdus progresiv: mai nti trebuie dat un exemplu (adultul execut un
exercitiu demonstrativ), apoi copilul si adultul trebuie s execute
mpreun exercitiul respectiv si, n sIrsit, copilul trebuie s execute
singur exercitiul. Anumite cntece care nsotesc miscrile sunt Ioarte utile
pentru ameliorarea motricitatii. Exercitiile trebuie repetate adesea pentru a
putea Ii ntelese putin cte putin. Nu trebuie s uitm s recompensm
copilul de Iiecare dat cnd reuseste (ex.: cu o prjitur, cu o jucrie etc).
Pentru a ameliora problemele miscrii Iine trebuie s plecm, de
asemenea, de la preocuprile si de la nivelul de dezvoltare ale copilului.
Putem ghida mna copilului atunci cnd Iace activitti motrice diIicile
268
pentru el. Putem s l determinm s se joace cu plastilina, s decupeze
sau s asambleze piesele unui puzzle.
1ocul
Copilul autist nu se intereseaz, sau se intereseaz prea putin, de
lucrurile care atrag atentia tuturor copiilor cu o dezvoltare normal,
lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul su. El dezvolt un numr
restrns de activitti din care lipseste cea de explorare Iireasc, nu se
joac ntr-o manier normal, adecvat si nu utilizeaz jucriile pentru a
se juca cu ele. Pe el l intereseaz activittile stereotipe, repetate (spre
exemplu, nvrte un lant n Iata ochilor). Interesul pentru ceilalti si
aptitudinea de a avea contact, necesare pentru a se juca mpreun cu alti
copii, sunt Ioarte restrnse la autisti, ceea ce mpiedic dezvoltarea jocului.
Pentru a mri posibilittile de joc este important s ameliorm mai nti
contactul. Cu ajutorul anumitor jocuri si jucrii putem ncerca s-1 Iacem pe
copilul autist s se ndrepte ctre lumea exterioar (si, deci, spre alte
persoane), chiar dac este Ioarte nchis n sine nsusi. Putem s-i oIerim
experiente senzoriale care s-1 incite la aceasta. Putem, spre exemplu, s-i
dm o sonerie sau un instrument muzical. Pentru a ameliora contactul cu
copilul putem, de pild, s-1 provocm la joc cu o minge sau cu un balon.
Pentru aceasta, trebuie s tinem cont de interesele copilului si s-1 atragem
n actiuni pe care le desIsoar si el singur (chiar asa bizare cum par). n
timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul s Iie privit de
ctre copil si s Iie ascultat (strigndu-1 adesea pe nume).
Autonomia
Prin autonomie ntelegem capacitatea de a executa de unul singur
activitti cotidiene precum: mncatul, mersul la toalet, mbrcatul etc. In
mod normal, copiilor le place s imite activittile adultilor, ale printilor,
de exemplu. Dar copiii autisti au oroare de a imita, dorinta de a Ii
independent, de a Ii ,mare", de a Ii ca ceilalti Iiind aproape absent la
acesti copii. Copilul nu nvat prin joac, ns el trebuie nvtat cumva
anumite lucruri, ntr-o manier clar si structurat, ceea ce solicit mult
timp, energie si rbdare.
n general, nu este suIicient doar instructiunea verbal sau o
simpl demonstratie, ci este nevoie de o acompaniere psihic. Putem
prinde membrele si degetele copilului autist, modelndu-le dup miscrile
26
necesare executrii unei anumite activitti. AstIel, el si va da seama,
putin cte putin, de ceea ce se asteapt de la el. Mai ales la nceput,
adultul va avea impresia c Iace totul singur, degetele copilului prnd
Ir putere si el necoopernd; treptat, copilul va urma miscrile adultului
pn le va executa singur.
Trebuie s-1 nvtm, asadar, pe copilul autist s se spele, s se
mbrace, s mnnce etc, de preIerint acas la el, locul n care este
capabil de a Ii mai putin independent. Ii artm ce trebuie s Iac si
divizm activitatea n mai multe etape. AstIel, va nvta putin cte putin,
mai ales dac este recompensat. O dat ce copilul a nvtat s execute o
activitate, e important s-i lsm timp pentru a o aproIunda.
De:voltarea social
Copiii autisti se disting de ceilalti copii printr-o lips de interes Iat
de mediul social. Nu este vorba despre o inexistent a relatiilor sociale, ci
despre relatii anormale privind mai ales aspectul calitativ. nc din
copilrie, printii constat la copilul autist o lips a contactului social, el
Iiind adesea cu Iata lipsit de expresie si cu o privire goal. Atasamentul
Iat de printi este straniu, maniIestndu-se mai ales n raport cu rutina
care-1 leag de o anumit persoan. El este mai degrab Ioarte atasat de
obiecte. Pe msur ce copilul creste, n jurul vrstei de 6 - 12 ani,
contactul deIectuos se maniIest oarecum diIerit, deprinznd o serie de
aptitudini sociale si o obisnuint a persoanelor vzute zilnic. Nu este
interesat de necunoscuti, cel mult de detalii ale acestora (ex. buzunarele
hainelor lor). Adolescentul autist, dac este suIicient de inteligent, poate
mima relatiile sociale, chiar dac acestea sunt superIiciale si egocentrice.
De:voltarea cognitiv i Lnvttura
Pentru a Iavoriza dezvoltarea cognitiv normal sunt necesare dou
conditii: achizitionarea de experiente active semniIicative si capacitatea
de a Iolosi experienta acumulat, conditii care nu sunt ntotdeauna
existente la copiii autisti, ei avnd mari diIicultti de a pune n practic,
ntr-o anumit situatie, ceea ce au nvtat n alta.
Reducerea rigidittii
Copiii autisti nu nteleg mare lucru din comportamentul social si
din limbaj, demonstrnd o mare nevoie de previzibilitate si de
controlabilitate. Se cramponeaz de modelele nvtate pe de rost si pot
intra n panic cnd un detaliu din mediul lor se schimb. Rezistenta la
schimbare a copilului autist, constant pe toat durata vietii lui, se poate
270
maniIesta ncepnd cu o vrst Ioarte Iraged (ex.: de cnd este sugar -
neacceptarea trecerii de la alptatul la sn la biberon).
Probleme de com5ortament non-specifice
$omnul. Multi copii autisti au probleme cu somnul, dormind
greu, trezindu-se des noaptea, avnd crize de plns sau de Iurie, uneori
Iiind vorba despre o perturbare a ritmului zi - noapte (copilul Iiind activ
noaptea si apatic ziua).
Probleme de nutritie. Unii copii autisti au probleme n a controla
musculatura implicat n masticatie, nestiind s mnnce alimente solide,
Iiindu-le team s bage n gur bucti prea mari sau prea tari de mncare. n
plus, unii copii autisti sunt rezistenti la schimbrile alimentare, avnd
preIerinte puternice pentru un anumit aliment (ex.: solid sau lichid).
Frecvent, trecerea de la alimente solide la lichide se Iace greu, putnd Ii o
problem si Iolosirea ustensilelor pentru mncat (din cauza atasamentului
inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumit
IarIurie).
Accesele de furie. Copiii autisti au adesea accese de Iurie pentru
c ei nu dispun de vocabularul necesar obtinerii lucrurilor pe care le vor.
Ei pot tipa dup dulciuri, dup un obiect, sau din cauz c le-a Iost
deranjat rutina. Aceste crize se pot declansa dintr-o dat si sunt Irecvent
Iolosite drept cel mai rapid mod de a obtine ceea ce vor.
Angoasele. Angoasele copiilor autisti sunt imprevizibile, de
nenteles pentru altii (ex.: teama de ciIra 5 sau de culoarea rosie). Ele se
maniIest prin reactii de panic dublate de accese de Iurie sau de crize de
plns de neoprit. n general, aceste angoase se diminueaz cu trecerea
timpului.
Probleme de curtenie. Majoritatea copiilor sunt curati pn n
jurul vrstei de 4 ani, Iiind ns ngrijiti de cineva. Pentru a cpta control
asupra vezicii sau a sIincterelor este nevoie de timp, iar rolul printilor
este major, ei trebuind s evite orice atitudine Iurioas sau de acuzare a
copilului, acest Iapt neIcnd dect s prelungeasc acest comportament
nedorit al copilului.
Automutilarea. Acest comportament este extrem de Irecvent la
copii autisti, ei lovindu-se, muscndu-se, ntepndu-se etc. Solutia ar
consta n organizarea timpului copilului astIel nct acestuia s nu-i mai
rmn timp neocupat. Pentru terapie este necesar s Iacem distinctie
ntre Iormele de comportament automutilant, care se disting din cadrul
vietii copilului autist (de a atrage atentia, de a evita situatiile diIicile etc),
271
si alte Iorme cu origine n interiorul copilului (autostimularea, respingerea
stimulilor).
Comportamentul distructiv. Copiii autisti nu se pot juca
constructiv, ci petrec mult timp examinnd lucrurile care-i nconjoar. Ei
remarc rapid c hrtia se poate rupe, c obiectele solide Iac zgomot cnd
sunt aruncate de pmnt sau cnd sunt sparte. Jucriile sunt rareori
utilizate n sensul lor Iunctional, copilul Iiind Iixat pe detalii si nu pe
totalitatea obiectului. Comportamentul distructiv al copilului autist se
desIsoar adesea ntr-o manier stereotip, repetitiv.
Problemele sexuale. Evolutia sexual, n special la bieti, este n
ntrziere n raport cu copiii normali, interesul pentru sexualitate
rmnnd mult timp imatur si copilresc. O dat cu pubertatea,
maniIestarea dorintelor sexuale devine o problem pentru adolescentii
autisti, tabuurile sexualittii prnd s joace un rol esential n aceast
situatie diIicil. Exist programe speciale de orientare practic si de
educatie pentru adolescenti si tineri autisti care prezint identiIicarea
prtilor corpului, menstruatia la Iete, igiena personal si comportamentul
social n raport cu sexualitatea.
De:voltarea limbafului la copii autiti
n autism, diIiculttile de limbaj se maniIest de timpuriu, prin lipsa
unor relatii adecvate n vorbire si prin interesul redus pentru
achizitionarea limbajului. Studiile arat c peste 50 dintre copii autisti
nu vor vorbi niciodat. Comunicarea non-verbal cu acesti copii (care nu
vorbesc) este Ioarte diIicil. Cu toate acestea, se pot nvta Iorme de
comunicare alternativ, mai ales cu copiii cu inteligent ridicat. Dup un
program de nsusire a unor gesturi simple nsotite de cuvinte, copiii pot Ii
capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex.: de comunicare non-verbal:
Iolosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu plimbare,
Iurculita mncare, utilizarea IotograIiilor si imaginilor).
Copiii care vorbesc trziu prezint o serie de anomalii ale
limbajului speciIice: ecolalia, limbajul inversat (,tu" n loc de ,eu"), lipsa
ascultrii mesajului interlocutorului, intonatie anormal (monoton, de
robot), lips de expresivitate. Un alt Ienomen speciIic este modul bizar de
enuntare a propozitiilor, Iiind vorba de Iapt despre o ntelegere limitat a
simbolurilor. Desi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text, ei nu stiu s
reproduc ceea ce au citit. De asemenea, nu pot ntelege structura
limbajului si nu pot distinge ntre important si secundar. De aceea, pentru
272

a putea ntelege ceea ce li se comunic, continutul mesajului trebuie
simpliIicat.
Pentru nsusirea si dezvoltarea limbajului de ctre copilul autist este
important imitarea verbal, bazat pe contact si pe Ieed-back vizual. El
trebuie s nvete vorbirea Iunctional, trecnd de la nsusirea sunetelor, a
silabelor, a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate.
Pasul urmtor const n a nvta copilul s identiIice, s aleag sau s
arate obiecte prin denumirea lor. Se trece la nvtarea purtrii unei
conversatii, apoi la nsusirea si Iolosirea timpurilor vorbirii n propozitii
simple, abia apoi mai complicate. Copilul trebuie ajutat s Ioloseasc
limbajul, s-si utilizeze vorbirea Iunctional si n alte locuri si cu alte
persoane si nu doar s repete ca un ecou sunete sau cuvinte.
u7.2.
Surdocecitatea
7.2.1. Definitie i etiologie
Surdocecitatea reprezint un polihandicap, la Iel ca si autismul,
Iiind ns o deficient multisen:orial. Acest polihandicap const n
coexistenta la aceeasi persoan a dou tipuri de deIiciente de ordin
senzorial: deIicient de vz si deIicient de auz. Persoana cu surdocecitate
se caracterizeaz, asadar, prin lezarea (pierderea) celor trei canale de
comunicare cu mediul: vzul, auzul si canalul verbal, Iiind o persoan
oarb, surd si mut.
Un copil cu surdocecitate prezint o combinatie de deIiciente de pe
urma crora vederea/ auzul nu pot Ii Iolosite ca surse primare pentru
nvtare. Cele dou deIiciente senzoriale (cecitatea-orbirea si surditatea),
Iiecare n parte sau ambele mpreun, pot aprea concomitent sau
succesiv si pot Ii nsotite sau nu de pierderea altor Iunctii ale corpului.
Cauze ale deIicientelor sezoriale pot Ii: o sechel prenatal deter-
minat de rubeol sau de o alt boal congenital (cum este sindromul
Usher), o alt boal a primei copilrii, un accident etc.
Singura trstur comun a persoanelor incluse n grupul celor cu
surdocecitate este Iaptul c toate au un anumit grad de deficient in
folosirea simturilor de distant (de telereceptie).
Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nir vede sau un
copil orb care nu poate auzi. Nu este vorba n acest caz doar de o
problem de surditate la care se adaug orbirea, asa cum nu este vorba
273
despre o problem de comunicare sau despre una de perceptie. Acest
polihandicap este un Ienomen extrem de complex, care include si alte
aspecte pe lng cele mentionate anterior. Persoanele cu surdocecitate
sunt multisenzorial deIiciente, Iiind incapabile s-si Ioloseasc simturile
de distant pentru a primi inIormatii nedistorsionate. DeIicientii cu
surdocecitate pot:
s nu aib capacitatea de a comunica cu mediul nconjurtor ntr-
o manier inteligibil;
s aib o perceptie distorsionat a mediului n care evolueaz;
s nu aib capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau
rezultatele activittii lor;
s Iie lipsite de multe dintre motivatiile extrinseci de baz;
s aib probleme medicale care s conduc la lacune serioase n
dezvoltare;
s Iie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme
psihice;
s Iie Iortate s asimileze doar anumite metode de a nvta pentru
a compensa multiplele lor deIiciente;
s aib diIicultti majore n stabilirea si mentinerea relatiilor cu
alte persoane.
Multi copiii cu surdocecitate au vedere rezidual si/sau auz rezidual
care ar putea Ii Iolosite n mod eIicient. Ei trebuie nvtati s Ioloseasc
acest potential si s integreze acumulrile senzoriale de la simturile de
distant deIiciente cu experienta acumulat si cu semnalele de la alte
simturi. Dac aceast integrare nu se realizeaz cu succes, copiii cu acest
polihandicap vor Ii condamnati deseori la o existent sub nivelul
capacittilor lor.
7.2.2. Caracteri:area surdocecittii
La nastere, copilul cu surdocecitate are o combinatie de probleme
de vz si auz, punndu-si printii n Iata unor mari diIicultti. Frecvent,
acestui copil i se pune diagnosticul de retardat proIund, el putnd avea
probleme serioase n a mnca (a nghiti hrana solid), n a dormi (are un
program de somn absolut aparte), posibile reactii adverse la mbrcat, Iie
pe Iondul unei hiperactivitti, Iie din cauza Iaptului c deIicienta
multisenzorial conduce la un prag sc:ut de tolerare a sen:atiilor
274
tactile. De:ordinea caracteristic functionrii biologice determin frec-
vent dificultti i Lntar:ieri Ln Lnvtarea deprinderilor de igien
corporal. Incapacitatea de a comunica poate determina att Irustrare, ct
si probleme de disciplin, precum si perturbri n sIerele socio-aIectiv si
a dezvoltrii cognitive.
Cnd copilul cu surdocecitate creste, cptnd Iort si putere,
comportamentul su deviant, care pn atunci Iusese tolerat de ceilalti
(printi), poate deveni periculos, att pentru el, ct si pentru ceilalti.
Necesitatea de a controla Iorta sa Iizic conduce la cresterea Irustrrilor
copilului, avnd ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu Iormat din
actiuni negative i contrareactii. Multi dintre copiii cu surdocecitate cu
niveluri Iunctionale reduse sunt predispusi la manifestri tipice de
autostimulare. autoaccidentare, rictus de ngustare a privirii, Iluturarea
degetelor prin Iata ochilor, Iixarea intens a sursei de lumin etc.
Unii dintre copiii cu surdocecitate suIer de aIectiuni severe ale
creierului, rezultate din rubeol sau din alte traume prenatale si au deci
nevoie de ngrijire specializat. Totusi, studii recente au relevat Iaptul c
multi dintre acesti copii (80 dup unii autori) pot beneIicia de programe
adecvate de recuperare.
7.2.3. Recuperarea copilului cu surdocecitate
Copilul cu surdocecitate suIer din cauza deIicientei sale multiple
din punct de vedere senzorial, neputnd proIita din interactiunea cu
mediul su natural cu aceeasi usurint ca un copil normal, ntruct acest
mediu este limitat doar la contacte ntmpltoare, iar motivatia de a-1
explora este minim. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente,
rolul crucial al stimulilor externi n motivatia dezvoltrii motorii si n
asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoasterii Iiind anihilat de
canalele sale limitate de acces (pipit, gust, miros) si de dereglrile care
exist chiar si n aceste canale. Acest decalaj n dezvoltare are urmri n
cazul testrii copilului, cea mai mare parte a testelor traditionale pentru
vz, auz si inteligent Iiind inadecvate.
Printr-o adaptare gradat a copilului la mediu, el poate Ii ajutat s
triasc, s accepte stimuli externi. Copilul cu surdocecitate poate Ii
nvtat s Li foloseasc vederea/au:ul re:iduale (acolo unde exist
potential) si s-i de:volte unele deprinderi motorii esentiale, concepte si
275
modalitti eIiciente de comunicare, deprinderi de viat cotidian si
mobilitatea necesare pentru a se integra si Iunctiona n societate ca un
membru responsabil.
Directiile pe care este de dorit s se mearg n recuperarea copilului
cu surdocecitate sunt, asadar, dezvoltarea social si aIectiv a acestuia,
nvtarea comunicrii, dezvoltarea deprinderilor motorii, dezvoltarea
perceptiei, dezvoltarea cognitiv, Iormarea deprinderilor de orientare,
mobilitate si a celor de viat propriu-zise.
Este important ca unui copil cu surdocecitate s i se asigure un
mediu de natur stimulativ-reactional si nu unul dirijat. Toti
intervenientii care lucreaz cu un copil cu surdocecitate - printi,
proIesori, personal medical si de ngrijire - Iormeaz o parte important a
mediului reactionai. Ei trebuie s depun eIorturi n mod constant pentru
a i Iurniza copilului situatii care s l stimuleze pentru interactiunea cu
mediul, rezolvarea problemelor, ncercrile de comunicare. Toate
eIorturile pe care le depun copiii, n special cei de vrst mic sau cu
nivel Iunctional redus, trebuie s Iie ncununate cu succes. Unul din
scopurile abordrii reactionale este realizarea dialogului la nivel
corespunztor. Este mult mai usor s dirijezi copilul si s executi n locul
lui, dect s ti consumi timpul si eIorturile ,rezolvnd mpreun cu el".
Copilul cu surdocecitate are mult mai putine sanse de a inIluenta
mediul dect copilul vztor, surd, sau chiar dect cel orb. n plus, o dat
cu dezvoltarea social-aIectiv, comportamentul copilului este deseori mai
putin acceptat de ctre ceilalti datorit contrastului evident dintre
dezvoltarea (constitutia) corporal si vrsta mental. Mediul nconjurtor
al unui copil de 10-12 ani, dar cu o minte ,srman", de doar 2 ani,
trebuie structurat cu mult grij pentru a evita un dezastru.
Scopul oricrui program de succes este asigurarea unui mediu care
s i permit Iiecrui copil s si dezvolte deprinderile sociale si
stabilitatea aIectiv cu ajutorul unei interactiuni planiIicate, ntr-un cerc
mai larg de copii si adulti. Orice program care se concentreaz doar
asupra cresterii interesului copilului, mobilittii sale si comunicrii, dar
nu Iurnizeaz un mediu stimulativ, reactionai, conceput pentru o viitoare
dezvoltare social-aIectiv, poate duce la aparitia unor serioase probleme
aIective din cauza Irustrrilor copilului care trieste ntr-un mediu dirijat,
restrictiv si asupra cruia are un control Ioarte redus, sau chiar deloc.
276
W Dezvoltarea social yi afectiv
Dac mediul nu reactioneaz adecvat n raport cu copilul, acesta va
deveni Irustrat si vor aprea dereglri de comportament, ca reactie la mediu.
Trebuie avut grij ca respectivul copil s nteleag mediul n care
intr. Cnd copilul pare incapabil s receptioneze limbajul sau s se
exprime, este vital s Iie ncurajat si ajutat n explorarea mediului.
Lrgirea gradat si planiIicat a relatiilor sale trebuie s urmreasc
aproximativ acelasi tipar de dezvoltare ca n cazul copiilor Ir deIiciente.
Dac achizitiile sociale si aIective nu sunt ntretinute cu grij si ntelegere,
Irustrrile si problemele aIective rezultante vor bloca dezvoltarea lui n
toate domeniile. Pn cnd copilul ajunge s cstige ncredere din
experienta proprie, putem anticipa etapele speciIice care vor aprea n
Iiecare nou interactiune cu mediul:
copilul se opune la interactiune;
copilul va tolera interactiunea, n co-actiune cu intervenientul;
copilul va coopera pasiv cu intervenientul;
copilul va agrea actiunea datorit intervenientului;
copilul va rspunde cooperant la cererea intervenientului;
copilul l va conduce pe intervenient pe parcursul activittii, dup
ce a primit n prealabil explicatii;
copilul va imita, la cerere, actiunea intervenientului;
copilul va initia actiunea independent.
Dezvoltarea aIectiv si social nu este limitat doar la domeniul
speciIic al programei scolare sau al unui loc anume. n orice moment al
Iiecrei activitti, copilul cu surdocecitate care trieste ntr-un mediu
reactionai si va Iorma noi concepte si le va ntri pe cele stabilite
anterior. Cnd este vorba de un astIel de copil, acest proces nu poate Ii
lsat la voia ntmplrii. Una dintre cerintele necesare pentru o dezvoltare
sntoas este existenta unui mediu structurat, n sensul cel mai bun si
pozitiv al termenului, cu obiective clar deIinite, bazate pe nivelul de
dezvoltare al copilului. Maturizarea social a unui copil cu o astIel de
deIicient (sau a oricrui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobndi
o manier corect de comportament, de adaptare la regulile sociale si de
dezvoltare a unor atitudini social acceptate.
277
Copilul cu surdocecitate poate avea o problem. Contactele sale cu
adultii si cu cei de vrsta sa l Iac deseori s preia modele gresite de
comportament, de roluri sociale si de atitudini sociale. Perceptia sa asupra
lumii este deseori conIuz si distorsionat din cauza deIicientei
multisenzoriale. Copilul are tendinta de a se cantona ntr-o lume
egocentric si are nevoie de interventie pentru a interpreta experientele
sociale pe care le trieste. Contactele - care l satisIac si asigur motivatii
pentru contacte viitoare - trebuie s Iie adecvate ca tip, nivel si durat,
deci corespunztoare nivelului su de dezvoltare. Privatiunea social -
indiIerent c este generat de lipsa ocaziilor, ca n cazul multor contexte
institutionale, sau datorat experientelor nesatisIctoare din trecut - va
duce la aparitia unei stri de neliniste.
Copilul Ir deIiciente nvat deprinderile sociale pilotat de ctre
printi si proIesori, prin imitatie, prin ncercri si greseli, sau n mod direct,
prin urmarea unui model. n etapele timpurii de dezvoltare social, copilul
cu surdocecitate poate Iolosi imitatia, ncercrile si erorile si chiar un
anume model doar dac beneIiciaz de prezenta unui intervenient de
ncredere, care activeaz ca ,un mecanism de transmisie" ntre el si mediu.
Intervenienrul stabileste o legtur vital, ntr-un cadru reactionai, actio-
nnd nu ca model sau ca un proIesor, ci ca un mediator prin intermediul
comunicrii, el avnd rolul de a ajuta interpretarea situatiilor-problem.
Cnd copilul ncepe s se maturizeze, va Ii expus la o gam mai
larg de inIluente. Tipul de relatii care exist ntre membrii unei Iamilii
sau ntre cei care lucreaz ntr-un internat sau cadru institutional va ncepe
s capete o nou semniIicatie. Trebuie s Iie creat si mentinut o
atmosIer aIectuoas, plin de cldur si ngduitoare. n momentul cnd
un copil cu deIicient multipl este pregtit pentru a coopera, trebuie
evitate atitudinile de nepsare-delsare ale membrilor Iamiliei, ,prea
ocupati pentru a si pierde timpul cu el". Copilul trebuie nvtat s
participe la preocuprile adultilor si s astepte momentul cnd va deveni
si el un obiectiv important pentru acestia. Trebuie s Iie clar c acest
copil, neputnd s vad sau s aud, nu realizeaz motivul pentru care
este ignorat.
Capacitatea de a nvta chiar si cele mai simple deprinderi, prin
ncercri si greseli, depinde n mare msur de abilitatea copilului de a
percepe rezultatele ncercrilor sale. Dac el nu este ajutat s interpreteze
rezultatele eIorturilor pe care le-a Icut, problemele sale de perceptie Iac
278
ca aceast abordare s nu poat Ii pus n aplicare. Incapacitatea lui de a
vedea expresiile Iaciale sau de a auzi vocile celor din jur l poate conduce
la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor, doar
pentru c aceste reactii dau nastere la rspunsuri din partea persoanelor
din mediul su.
Deseori, acest copil trebuie nvtat s recunoasc si s tolereze
aIectiunea. Rezistnd ncercrilor prin care mama si exprim aIectiunea,
multi dintre copii se vor nchista ntr-o carapace de singurtate
suIleteasc. Rezistenta sau opozitia pot lua Iorma unei stri de ncordare
extrem (n multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deIiciente
severe de pe urma rubeolei, acesti copii sunt numiti ,casanti"), a
plnsului, a neacceptrii sau a unei stri de agitatie puternic si constant.
IndiIerent de Iorm, rspunsul de rezistent nu i oIer mamei o rsplat
satisIctoare pentru investitia sa aIectiv. S-ar putea ca ea s aib o stare
de team si de neplcere, pe care o va comunica involuntar copilului,
stabilind astIel un ciclu care se perpetueaz de la sine.
u
nv(area comunicrii
Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua Iorme variate:
semnal, gesturi, indicatii speciIice, semne, dactileme, vorbire, Braille-Tiprit.
SEMNAL
Un semnal simplu Icut de intervenient (de exemplu, o miscare
speciIic pentru a indica ,start" sau ,stop") poate constitui un mod de
comunicare adecvat pentru multi copiii al cror nivel senzorial este
extrem de sczut. Copilul cu surdocecitate hipoactiv, a crui existent este
limitat doar la viata sa interioar si care petrece ore ntregi
autostimulndu-se prin legnare sau prin stimulri luminoase, ar putea Ii
abordat la acest nivel.
GESTURI
, Toti Iolosim gesturi: o cltinare a capului pentru ,Da" sau ,Nu", o
Iluturare a minii n semn de salut etc. Copiii de vrst Ioarte mic sunt
deseori nvtati s si Iluture mna n semn de ,La revedere", chiar nainte
de a Ii capabili s articuleze cuvintele. Multe gesturi pot conduce la
semne conventionale. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul
motiv c reIlect cu naturalete lucrul pe care l avem de Icut. Nu trebuie
s existe preocuparea dac aceasta este modalitatea adecvat pentru
I 27
ntelesul si nivelul senzorial al copilului. Limbajul prin semne,
dactilemele sau limbajul oral pot Ii introduse la momentul oportun.
INDICATII SPECIFICE
Asemenea indicatii pot Ii introduse nainte, n acelasi timp sau dup
gesturi, n Iunctie de Iiecare copil. Scopul indicatiilor speciIice este de a i
semnala copilului un set de actiuni care vor urma, n asa Iel nct el s
nceap s anticipeze evenimentele. De exemplu, mama poate Iolosi un
prosop mare, aspru, pentru a indica momentul mbierii. Ea poate s i
dea copilului prosopul cnd acesta se aIl n suIragerie, n dormitorul
printilor sau chiar n masin. Cnd copilul va simti prosopul, va ntelege
c urmeaz s Iac baie. Scopul prezentrii indicatiilor speciIice este de a
i permite copilului s anticipeze o serie de evenimente, ntr-o manier
asemntoare cazului unui copil normal care primeste indicatii audio-
vizuale si de alt natur de la mediu.
SEMNE MARI
Datorit acuittii sczute sau cmpului vizual limitat sau datorit
Iaptului c deseori nivelul lor senzorial indic doar c percep lumina (iar
unii sunt complet orbi), copiii cu surdocecitate trebuie s Iie obisnuiti cu
semnele, n vederea cunoasterii si nsusirii lor. Combinatia dintre
necesitatea de manipulare si problemele vizuale speciIice Iace imposibil
recunoasterea de ctre acest copil a multor detalii de Iinete care se
regsesc n limbajele conventionale prin semne. Pentru a rezolva aceast
problem trebuie Icute adaptri ale semnelor conventionale. Aceste
adaptri sunt numite ,semne mari" pentru a atrage atentia asupra Iaptului
c nu este suIicient doar simpla nsusire a tehnicilor prin semne Iolosite
de surzi. Numrul si tipul de semne mari necesare vor varia la Iiecare
copil n Iunctie de gradul de vedere rezidual al acestuia.
DACTILEME
Exist dou metode de a utiliza dactilemele: metoda cu dou mini
si metoda cu o mn. Exist un paralelism strns ntre introducerea
dactilemelor conventionale si metodele Iolosite pentru a nvta un copil s
citeasc. Se ncepe cu numele obiectelor si actiunilor Iamiliare copilului,
alegndu-le pe acelea care nu contin mai mult de 3-4 litere. Trebuie dat
semniIicatia Iiecrui cuvnt. Este nevoie de mult rbdare pentru c se
vor prezenta de Ioarte multe ori literele nainte de a obtine un rspuns
cooperant din partea copilului.
280
VORBIREA
Multi copii cu surdocecitate prezint tendinte de gen autist. Desi
suntem constienti c exist o controvers n rndul celor care lucreaz cu
persoanele surde, reIeritoare la Iaptul dac este sau nu oportun s Iie
introdus limbajul prin semne cnd exist posibilitatea de a vorbi, numai
cei care au avut contact vizual direct cu multi copii cu surdocecitate
realizeaz ct de diIicil le este acestora s si nsuseasc vorbirea doar prin
intermediul unei abordri strict ,orale". Acesti copii preIer deseori s se
uite la mini, cu mult nainte de a accepta un contact vizual. n plus, se
pare c la multi copii limbajul prin semne Iolosit ca ,sprijin" ajut si
ntreste cuvntul rostit. Nu este neobisnuit ca acesti copii, care au o
anumit vedere rezidual, s Ioloseasc concomitent semnele si vorbirea
pentru comunicare si chiar, cu exceptia situatiilor de stres, s renunte la
semne. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un
anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate.
BRAILLE-TIPRIT
La luarea unei decizii reIeritoare la oportunitatea introducerii
scrisului tiprit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil,
trebuie s se ia n considerare mai multi Iactori (de exemplu, vederea
rezidual disponibil, stabilitatea gradului de deIicit vizual si
complexitatea deIectului, capacitatea de receptare si integrare a
inIormatiei tactile, gradul de acuitate vizual necesar pentru a citi scrierea
braille, nivelul senzorial general al copilului).
Dezvoltarea de5rinderilor motorii
Dac un copil este surd si orb, aceasta nu nseamn c el nu are
nevoie de activitate Iizic. Activittile motorii trebuie astIel planiIicate
nct s-i Iurnizeze copilului ocazia de a se descoperi att pe sine, ct si
mediul care l nconjoar. Etapele dezvoltrii deprinderilor motorii se
suprapun peste cele ale dezvoltrii socio-aIective. Unele persoane
implicate n aceste activitti cred c exist un grad ridicat de
interdependent ntre dezvoltarea deprinderilor motorii si toate celelalte
domenii ale dezvoltrii: aIectiv, social si intelectual. Cu alte cuvinte,
Ir o activitate motorie adecvat, dezvoltarea copilului va Ii extrem de
deIicitar n toate domeniile.
n Iunctie de vrsta si de nivelul senzorial al copilului cu
surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la ntmplare
281
'
pn la activitti organizate pentru individ sau grup. Putine sunt
activittile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel
recreativ. Experienta arat c orice copil cu surdocecitate poate participa
cu plcere la diverse activitti, precum cele enumerate n continuare, dac
a beneIiciat de interventie si de metode de instruire adecvate.
Activitti recreative individuale
not
scuIundri
schi
gimnastic (inclusiv lucrul pe saltea
si la aparate)
jocuri cu mingea
Activitti recreative de grup dans Iolcloric
ndrumare turistic dans modern
mers pe biciclet jocuri (gen ,Leapsa",
snius ,Hotii si vardistii", ,Tar, tar,
vrem ostasi")
Activitti competitionale recreative lupte
ndrumare turistic judo not
Alte activitti recreative bowling
biciclet Iond clrie drumetie
pescuit
canotaj
$iguranta, Lntelegerea si un feedback imediat constituie cheia
succesului. Miscarea n co-actiune este metoda prin care copiii ci
surdocecitate nvat. Unui copil vztor i este suIicient s observe
cineva rostogolindu-se si, dup cteva ncercri, va Ii si el n stare
repete miscarea. Unui copil cu surdocecitate trebuie s i se arate cum
procedeze. Pentru o rostogolire n co-actiune se tine copilul pe stomacul
celui care lucreaz cu el si cei doi se rostogolesc mpreun. Copilul se aIla
n sigurant si ncepe s simt miscarea si semniIicatia rostogolirii. In
urmtorul pas educatorul si copilul se aIl unul lng cellalt (mod
cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. I se dau copilului indicatiile
282
)H l)fl)HHHHH

ridicare de greutti
trambulin dans
clasic patinaj pe
rotile
patinaj pe gheat
speciIice corespunztoare si este ncurajat. In ultima etap (mod acti-
vizant-reactional) nu va trebui dect s i se dea indicatiile speciIice
necesare pentru nceperea activittii. Timpul, rbdarea si tehnicile
adecvate unei activitti reprezint cea mai bun investitie pe care o poate
Iace un intervenient/educator.
Dezvoltarea 5erce5(iei
DeIicienta multisenzorial nseamn c unele canale de input
senzorial au Iost deteriorate sau nu Iunctioneaz la potentialul deplin n
momentul respectiv. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot Iolosi n
mod eIicient cele dou simturi de distant. Persoana respectiv prezint
limitri serioase n perceperea cu acuratete a mediului sau a rezultatelor
interactiunii sale cu mediul, iar dac nu beneIiciaz de o interventie
adecvat nu va Ii n stare s se maniIeste la un potential deplin.
Simtul intermediar de distant (mirosul) este un nlocuitor
ineIicient. Acest simt ajunge n situatia de a primi o suprasarcin de
stimulare si nceteaz s mai Iurnizeze discriminarea necesar. Simturile
de apropiere, gustul si pipitul, nu pot compensa singure pierderea
simturilor de distant.
Programul trebuie s nceap cu simtul pe care copilul l accept cel
mai bine. Acest simt este deseori, dar nu totdeauna, pipitul (atingerea).
Trebuie identiIicat nivelul senzorial al copilului n momentul respectiv.
Scopul programului individual const n a Iace ct mai eIicient Iolosirea
acestui input tactil si a introduce n mod gradat inIormatii provenind de la
alte surse, ca vederea sau auzul. Deseori, cnd percepe existenta unui
input senzorial nou, copilul va nceta s se maniIeste n toate celelalte
domenii pn cnd nu se va simti conIortabil si va accepta stimulii noi.
Capacitatea pe care o capt copilul de a receptiona si integra
inIormatiile din mediul nconjurtor va inIluenta, ntr-o msur hotrtoare,
att nivelul su cognitiv ct si capacitatea sa de a elabora concepte
semniIicative. Tipul, nivelul si intensitatea interventiei necesare pentru a i
permite persoanei cu surdocecitate s Iie un membru util societtii sunt n
raport cu capacitatea sa de a integra asemenea inIormatii. De asemenea,
dezvoltarea deprinderilor de comunicare si a conceptelor mai elevate
depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial.
283
W Dezvoltarea cognitiv
Pentru ca un copil cu surdocecitate s si dezvolte si s-si ampliIice
conceptele, el trebuie s Iie capabil s nteleag relatia dintre experientele
trecute si cele noi, s si dezvolte capacitatea de a ntelege semniIicatiile
de baz si s si dezvolte capacitatea de a rationa, de a interpreta inputul
senzorial si de a evalua alte surse de inIormatii.
Formarea timpurie a conceptelor se bazeaz pe experiente concrete.
Cu timpul, multe concepte vor Ii dobndite sau ampliIicate prin
experientele substituente. Datorit limitrilor pe. care le impune deIicienta
senzorial n Iormarea conceptelor primare (speciIice), copilul va
prezenta deseori diIicultti n generalizarea (ampliIicarea) imaginii pe
care o are asupra lumii, neputnd avea aceleasi norme sau directii ca un
copil Ir deIiciente.
Chiar si cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie s se
conIrunte constant cu limitarea si distorsionarea inIormatiei. Dac este
lipsit de un aport continuu de inIormatii adecvate despre interactiunea sa
cu mediul, persoana cu o astIel de polideIicient nu va reusi s se
dezvolte cognitiv ntr-un ritm si de o proIunzime suIiciente pentru a evita
etichetarea de ,retardat". Persoana cu surdocecitate poate s aib un
potential imens, dar Ir inIormatii adecvate creierul su va Ii la Iel de
ineIicient ca un computer Ir program.
Formarea de5rinderilor de orientare yi mobilitate
Deprinderile de orientare si mobilitate ncep s se dezvolte n
timpul primelor luni de viat. Pe msur ce sugarul cu surdocecitate
creste n vrst, el ncepe s nteleag c are un trup cu prti diIerite care
ndeplinesc Iunctii diverse. Trezirea interesului Iat de propriul trup si
ntelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experientelor. Copilul
nvat s recunoasc si poate s localizeze diIerite prti ale trupului si s
le compare cu cele ale altor persoane. El va descoperi c unele corpuri
sunt mai mari dect ale lui, iar altele mai mici si va ncepe s compare
dimensiunile sale cu cele ale diIeritelor obiecte si spatii din lumea sa.
Orientarea n spatiu nu se dezvolt n mod automat la un astIel de
copil. Imaginea pe care o are despre lume se va schita n primele luni de
viat si se va extinde pe msur ce va Ii implicat n activitti
semniIicative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. Copilul care este
284

obligat s stea n ptut sau n tarc, ,pentru propria sa sigurant" si care
este purtat de adult dintr-un loc n altul, din motive de economisire a
timpului, va beneIicia de putine ocazii, sau chiar deloc, pentru a si crea
baza deprinderilor viitoare. Pentru un copil cu surdocecitate, mobilitatea
include nu numai mersul, dar si rostogolirea, trrea, ctrarea, mersul n
patru labe. De asemenea, ar putea Ii incluse deplasarea ntr-un crucior cu
rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajuttoare, gen bretele
(dac sunt necesare).
n primele etape, cea mai mare provocare pentru educator const n
a i oIeri copilului motive pentru a se deplasa si explora. Pn cnd
copilul nu si dezvolt anumite preIerinte pentru activitti si jucrii,
singura lui motivatie pentru a se deplasa o reprezenta persoana educa-
torului si activittile n care acesta se angajeaz mpreun cu copilul. Unii
copii si vor dezvolta preIerinte pentru anumite locuri (un coltisor al
tarcului sau al ptutului, un scaun mare lng Iereastr etc). Se pot
IructiIica aceste preIerinte crescnd gradat distanta pn la ele si
complexitatea traseului pe care copilul trebuie s l Iac pentru a ajunge la
locul dorit.
Formarea de5rinderilor de via(
Copilul Ir deIiciente nvat si si dezvolt cele mai multe dintre
deprinderile de viat printr-o combinatie de ncercri si greseli, prin
imitare si instruire ntmpltoare obtinute sub impulsul momentului.
Sugarul si copilul Ir deIiciente sunt ,Icuti pentru", ,Icuti cu", iar n
Iinal se asteapt ca ei ,s Iac singuri" diverse treburi - cum ar Ii: s
mnnce, s se spele, s se mbrace, s aib grij de hainele si lucrurile
proprii - n Iunctie de motivele culturale bine stabilite si de asteptrile
Iamiliei. SIaturile si asistenta sunt necesare doar cnd apar anumite
deIiciente.
Printii unui copil retardat, surd sau orb, se pot baza pe o literatur
de specialitate extrem de bogat si se pot adresa unor specialisti pentru a
aIla cum s l nvete pe copilul lor anumite deprinderi speciIice de viat,
de exemplu cum s se mbrace si s mnnce.
Nivelul de acumulare a diIeritelor deprinderi de viat este
independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. Deseori, nu doar
deIicientele vizuale sau auditive, dar si lacunele de dezvoltare n diIerite
domenii de comunicare si n deprinderile motorii vor Iace diIicil de
285
aplicat sugestiile care Iuseser concepute initial pentru a asista copiii cu
alte deIiciente. Rutinele' de viat n Iamilie si nvtarea acestor deprinderi
oIer mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul
le-a dobndit n alte domenii de dezvoltare. n plus Iat de nivelurile de
dezvoltare a copilului, stilul de viat, priorittile, resursele si sperantele
Iamiliei vor avea o inIluent direct asupra genului de deprinderi de viat
pe care se pune accent ntr-un anume moment.
Pentru un copil cu surdocecitate, dobndirea oricrei deprinderi de
viat este, asadar, un proces n patru Iaze: tre:irea interesului copilului
pentru o activitate, Lnvtarea (care se realizeaz cu succes de ex.: pentru
,mbrcat" dac copilul se Ioloseste pe sine - propriul corp si nu o
ppus), punerea Ln practic (n aplicare) - cnd copilul se desprinde
treptat de sprijinul adultului-printe, urmat de ultima Iaz - cea a
Lntretinerii i a modificrii (presupunnd ntretinerea deprinderii la un
nivel Iunctional de competent si modiIicarea acestei deprinderi prin
aplicarea ei n ct mai multe si mai variate situatii).
REZUMAT
Polihandicapul reprezint o asociere de dou sau mai multe
handicapuri la una i aceeai persoan, cele dou deficiente fiind, de
regul, consecutive una celeilalte. Cele mai importante si grave n acelasi
timp polihandicapuri sunt autismul si surdocecitatea
Autismul (,autos" ~ gr. nseamn ,sine nsusit repre:int o
Lnchidere Ln sine a persoanei ducnd la o desprindere a acesteia de
realitate si la o intensiIicare a vietii sale imaginative. Putnd aprea Ioarte
de timpuriu (naintea vrstei de 2 J ani) si Iiind mai Irecvent la bieti
dect la Iete (de 2 pn la 4 ori mai mult), acest polihandicap presupune o
serie de caracteristici s5ecifice: existenta unor dificultti de limbaf i de
comunicare, a unor discontinuitti Ln de:voltare i Lnvtare, a unor
deficiente perceptuale i relationale, a unor tulburri actionale i
comportamentale, precum si disfunctionalitti ale proceselor, Lnsuirilo
i functiilor psihice. Copilul autist se caracterizeaz prin lipsa nevoii de
comunicare, limbajul acestuia avnd un accentuat caracter solilocvic si o
structur gramatical imatur. Sunt prezente Irecvent ecolalia ntrziat,
verbalizrile si inversarea pronumelor (,tu" n loc de ,eu"), existnd o
discrepant ntre posedarea vocabularului si abilitatea de a-1 Iolosi c
286
mijloc de comunicare social. SpeciIice acestui polihandicap sunt
dificulttile perceptuale (ex.: lipsa reactiilor la stimuli Ioarte puternici,
atractia pentru obiecte/stimuli nerelevanti pentru un copil normal),
de:voltarea paradoxal pe diIerite paliere (ex.: nvat usor s Iac
nmultiri, dar nu poate s numere pn la 10), tulburrile actionate si
comportamentale (stereotipii - gestuale sau sub Iorma activittilor
repetitive - comportamente de automutilare si de autostimulare - tactil,
kinestezic, auditiv, vizual). La autist, ntreaga activitate psihic
presupune disIunctionalitti, acestea maniIestndu-se la nivel aIectiv-mo-
tivational (lips de interes pentru contact social sau pentru tririle celor
din jur, imaturitate aIectiv), cognitiv (anomalii n dezvoltarea aptitu-
dinilor cognitive) etc.
Etiologia autismului a strnit serioase controverse ntre partizanii
organogenezei si cei ai psihogenezei, n Iapt geneza acestui polihandicap
Iiind multiIactorial. Teoriile psihogene (. ettlheim, M. Mahler, Tustin
etc.) sustin interpretarea autismului ca retragere a subiectului Iat de tot
ceea ce a Iost perceput rece, ostil si pedepsitor n mediul nconjurtor,
cauza Iiind reprezentat de carentele educationale si aIective ale copilului.
Cercetrile recente arat totusi c nu se poate stabili o legtur absolut
ntre autismul inIantil si comportamentul printilor. Teoriile organo-
genetice (A. Jan Krevelen, . ender, Rimland etc.) analizeaz autismul
ca rezultat al unor disIunctii de natur biochimic sau de dezvoltare
insuIicient a creierului. Potrivit acestor abordri, autismul apare ca
rezultat al unui deIect nnscut sau precoce achizitionat n echipamentul
biologic al copilului. Teoriile comportamentale (Fester, .K. Wing etc.)
iau drept origine a sindromului autist exteriorul, mediul, polihandicapul
lund nastere dintr-un sir de comportamente nvtate, pe Iondul unor
recompensri si pedepse aplicate repetitiv copilului de ctre adult.
Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evolutia lui,
prognosticul, precum si factorii care-1 inIluenteaz (IQ - coeIicientul de
inteligent al copilului, etiologia polihandicapului, vrsta copilului,
depistarea precoce a semnelor speciIice acestei polideIiciente etc). n
abordarea recuperatorie a cazurilor de autism exist mai multe modalitti
de interventie: abordarea 58ihomedical (tratamentul Iiind axat pe
diminuarea anxiettii si a agitatiei copilului autist si bazat pe Iolosirea
chimioterapiei, a electroocurilor - de ctre unii psihiatrii - tehnic
puternic combtut astzi, a ,masafului sugarului"", cu origine n masajul
287
indian), abordarea 58ihologic a autismului (cu variantele ei: psiho-
dinamic - presupunnd ndeprtarea copilului de acas si plasarea lui
ntr-un alt mediu, unde va ntlni un consultant -,mama" ntelegtor si de
ncredere, deschis la nevoile copilului, metoda comportamental, aplicat
att copiilor autisti - sistem ntrire - stingere - pedepsire, ct si printilor
lor - acestia nvtnd s Iie terapeuti pentru proprii copii si metoda
existential-umanist, ce presupune plasarea autistului ntr-un mediu cald,
potential Iurnizor de resurse pozitive pentru copil. n aIara acestor
abordri mari n tratarea autismului, exist si alte strategii de tratament,
Iocalizate pe atingerea urmtoarelor obiective. stimularea dezvoltrii
normale a copilului autist, dezvoltarea motricitatii lui, cptarea
autonomiei personale, cresterea calittii relatiilor sale sociale, dezvoltarea
cognitiv pe Iondul reducerii rigidittii si nlturrii sau reducerii
problemelor de comportament non-speciIice (de somn, de nutritie, accese
de Iurie, angoase, comportamente distructive etc), dezvoltarea limbajului
etc. Pentru a atinge aceste scopuri este necesar dezvoltarea jocului la
acesti copii cu polideIicient, jocul Iiind poate Ii cel mai eIicient mijloc
de interventie recuperatorie n cazul autismului.
Surdocecitatea, 5olihandica5 ca si autismul, este ns o deficienj
multi8enzorial, constnd n coexistenta la aceeasi persoan a dou sau
mai multe tipuri de deIiciente de ordin senzorial (de vz si de auz).
Asadar, surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare
a individului cu mediul: vzul, auzul si canalul verbal. Persoanele cu
acest polihandicap au un anumit grad de deIicient n Iolosirea simturilor
de distant (de telereceptie), un prag sczut de tolerare a senzatiilor
tactile, diIicultti si ntrzieri n nvtarea deprinderilor de igien
corporal, sunt Irecvent Irustrate si au comportamente de tip indisciplin,
precum si perturbri n sIera socio-aIectiv si cea cognitiv. Alte caracte-
ristici posibile sunt: actiunile negative si contrareactiile, comportamentele
de tip autostimulare etc. Recu5erarea n cazul surdocecit(ii urmreste
nvtarea copilului s-si Ioloseasc vederea - auzul reziduale (acolo unde
exist potential) si s-si dezvolte deprinderile motorii esentiale, modalitti
eIiciente de comunicare, deprinderi de viat elementare etc. Pentru
aceasta este necesar un mediu stimulativ-reactional si nu unul dirijat,
dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind s se realizeze constant si ct
mai adecvat cu putint.
<'IiffI|
288
CNCE!TE-CHEIE
Polihandicap asocierea a dou sau mai multe handicapuri la
una si aceeasi persoan.
Autism termen derivat din gr. ,autos" ,sine nsusi" si
introdus n psihiatrie n 111 de E. Bleuler. Este un polihandicap ce
presupune o excesiv nchidere a persoanei n sine, o desprindere de
realitate, cu o intensiIicare a vietii imaginative, autismul infantil
precoce" - Leo Kanner (143) - se caracterizeaz prin incapacitatea
copilului mic de a stabili contacte aIective cu mediul.
imbaf solilocvic vorbire cu sine, pentru sine.
Ecolalie Lntar:iat repetare a unor sunete, silabe sau cuvinte,
,n ecou", ns nu imediat ce au Iost auzite, ci la un anumit interval de
timp (ce poate varia de la cteva minute pn la zile, sptmni etc).
Automutilare vtmarea propriului corp, realizat n mod
constient de ctre o persoan.
$urdocecitate polideIicient senzorial, constnd n coexistenta
la aceeasi persoan a dou sau mai multe deIiciente sezoriale (de vz si de
auz).
EXTENSII TERETICE
Autismul infantil
y Autismul inIantil reprezint, alturi de
paralizia cerebral, sindromul postenceIalic si sindromul Down, a patra
clas de diagnostic pentru handicapul inIantil. Denumit initial, n Marea
Britanie ,psihoza copilriei", simptomul clasic al autismului inIantil este
tendinta de evitare a contactului (vizual, auditiv, corporal) cu alt
persoan, pstrndu-se intact interesul pentru obiecte. Vorbirea
copilului cu autism poate Ii absent sau aIectat, adesea limitat la
ecolalie sau prezentnd o inversare a pronumelui personal (,Eu" n loc
de ,Tu" si invers). Anxietatea, dependenta de uniIormitate, o
motricitate bizar si un comportament obsesiv pot Ii Irecvent constatate
la copiii autisti, testele lor de inteligent prezentnd variatii mari care merg
de la esec la succes. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic,
asupra etiologiei crora s-a ajuns la un anumit consens n literatura de
specialitate, autismul inIantil rmne nc o enigm. Se crede c
problema copilului autist deriv dintr-o deIicient
28
de dezvoltare a motivatiei si de auto-perceptie conIorm vrstei sale,
precum si dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca Iiint
individual nzestrat cu un ,Eu" propriu. Alte trsturi caracteristice
autismului inIantil sunt: curiozitatea vie, interesul marcat pentru
mecanisme si o ndemnare iesit din comun privind manipularea lor,
tendinta exagerat de a evita contactul si comunicarea, diversitate n
planul structurilor motorii (miscri gratioase, coordonate si totusi bizare,
neobisnuite, executate de mini, degete si picioare - ex. gesturi de
rsucire, salt, rostogoliri ivite din senin). Probleme mari apar la copilul
autist n privinta comportamentului de somn si a comportamentului
alimentar (Iie reIuz alimentar total, Iie moduri bizare de alimentare - ex.
mncat din IarIuria cinelui).
Copilul autist este altIel dect ceilalti copii cu handicap. El poate
rspunde, spre deosebire de acestia, la ntrebri care depsesc cu mult
vrsta lui cronologic dar nu poate da rspuns la ntrebri situate sub
nivelul vrstei sale. Autismul infantil trebuie abordat n raport cu mediul
Iamilial al copilului, constatndu-se o Irecvent ridicat a mediilor
intelectuale ca medii de provenient a copiilor autisti. Msura n care
copilul autist va reusi s se integreze n societate ca persoan adult nu
depinde de inteligenta sau de aptitudinile sale si nici mcar de
posibilittile sale de comunicare, ci de mediul (caracteristicile lui) n care
se Iormeaz si creste. Cu ct acest mediu este pozitiv, armonios structurat,
tolerant, plin de ntelegere si cldur, cu att sansele de integrare a acestui
copil sunt mai mari.
NTREBRI RECAPITULATIVE
1. Caracterizati comparativ cele dou Iorme de polihandicap
prezentate n acest capitol (autismul si surdocecitatea).
2. Enumerati cauzele posibile ale polihandicapurilor.
3. Imaginati un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate.
20
ILIRAFIE
1. GELDER M, GARH D., MAYOU R., Tratat de psihiatrie -
Oxford, Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva
Initiative Publishers, 144, ed. a Ii-a.
2. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medical,
Bucuresti, 188.
3. LAROUSSE - Dictionar de psihiatrie i psihopatologie clinic, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 18.
4. Mcinnes J.M., TREFFERY J. A., Copilul cu surdocecitate - Ghid de
de:voltare, TipograIia Semne '4.
5. POPESCU - NEVEANU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
6. SILLAMY N., Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 16.
7. WEIHS Th., $-i afutm, iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti,
12.
21


ILIRAFIE
1. AJURIAGUERRA de J. si colab., $crisul copilului, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 180.
2. ALBU A., ALBU C, Asistenta psihopedagogic i medical a
copilului deficient fi:ic, Ed. Polirom, 2000.
3. ARCAN P., CIUMGEANU D., Copilul deficient mintal, Ed. Facla,
Timisoara, 180.
4. BOSCAIU E., albaial - prevenire i tratament, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 183.
5. BOSCAIU E., Lndrumtor pentru de:voltarea vorbirii Ln colectivittile
de copii (varsta anteprecolar), Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-
Napoca, 183.
6. BOSCAIU E., Prevenirea i corectarea tulburrilor de vorbire Ln
grdinitele de copii, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 173.
7. CALMY S., Cum s facem exercitii grafice, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 167.
8. CARAMAN , MESCU L., Metodologia procesului demuti:rii, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 183.
. CASTEILLA A., $crierea cursiv modern, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 177.
10. DAMASCHIN D., Defectologia. Teoria i practica compensatiei.
Nev:tori, ambliopi, orbi-surdomuti, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 173.
11. DAMASCHIN D., Mifloace tehnice moderne de compensare a
deficientelor sen:oriale, Analele Universittii Bucuresti, 165.
12. DRGUTOIU I., imbaful mimico-gestual, Ed. ProHumanitate, Sibiu,
12.
13. ENACHESCU C, Igiena mintal i recuperarea bolnavilor psihic, Ed.
Medical, Bucuresti, 17.
14. FOZZA C, A., Lndrumar pentru corectarea deficientelor fi:ice , Ed.
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002.
15. GELDER M., GATH D., MAYOU R, Tratat de psihiatrie - Oxford,
Ed. Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romnia, Geneva Initiative
Publishers, 14, ed.a Ii-a.
293
16. GORGOS C, Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Ed. Medical
Bucuresti, 188.
17. IONESCU G., Psilhologie clinic, Ed. Academiei, Bucuresti, 185.
18. KULCSAR T., Factorii psihologici ai reuitei colare, Ed. Didactic,
Pedagogic, Bucuresti, 178.
1. LAROUSSE, Dictionar de psihiatrie i psihopatologie clinic, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucuresti, 18.
20. LUNGU NICOLAE S., Program de recuperare complex a copilului
handicapat mintal, Institutul National pentru Recuperare si Educatie
Special a Persoanelor Handicapate, 12.
21. LUNGU NICOLAE S., $fera perceptiv-motric a handicapatulu
mintal, Institutul National pentru Recuperare si Educatie Special a
Persoanelor Handicapate, 14.
22. MC.INNES J. M., TREFFRY J. A., Copilul cu surdocecitate ~ Ghid de
de:voltare, TipograIia Semne'4.
23. MUSU I., TAFLAN A., Terapie educational integrat, Ed.
ProHumanitate, Sibiu, 17.
24. NEVEANU-POPESCU P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros,
Bucuresti, 178.
25. PAUNESCU C, Agresivitatea i conditia uman, Ed. Tehnic,
Bucuresti, 14.
26. PAUNESCU C, imbaf i intelect, Ed. StiintiIic si Enciclopedic,
Bucuresti, 173.
27. PAUNESCU C. si altii, Intoducere Ln logopedie, voi. 1, Ed. Didactic
si Pedagogic, Bucuresti, 176.
28. PAUNESCU C, Copilul deficient. Cunoaterea i educarea lui, Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 183.
2. PAUNESCU C, Comunicarea prin limbaf la copiii cu audiomutitate,
n Cercetri asupra comunicrii, Bucuresti, 173.
30. PAUNESCU C, Deficienta mintal i procesul Lnvtrii, Ed. Didactic
si Pedagogic, Bucuresti, 176.
31. PAUNESCU C, Deficienta mintal i organi:area personalittii, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 177.
32. PAUNESCU C, De:voltarea vorbirii copilului i tulburrile ei,
E.S.D.P., Bucuresti, 162.
33. PAUNESCU C, Tulburrile de vorbire la copii, Ed. Medical,
Bucuresti, 166.
34. PAUNESCU C, Nervo:itatea copilului, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 177.
35. PAUNESCU C. si altii, Tulburrile limbafului scris, Bucuresti, 167.
36. PAUNESCU C., MUSU I., Psihopedagogie special integrat ~
Handicap mintal. Handicap de intelect, Ed. ProHumanitate, Sibiu,
17.
37. PAUNESCU C, MUSU I., Recuperarea medico-pedagogic a
copilului handicapat mintal, Ed. Medical, Bucuresti, 10.
38. PREDA V., Explorarea vi:ual - Cercetri fundamentale i aplicative,
Ed. StiintiIic si Enciclopedic, Bucuresti, 188.
3. PREDESCU V., Psihiatrie, voi. I, Ed. Medical, Bucuresti, 18.
40. PUF AN C, Probleme de surdopsihologie, voi. I si II, 172,182.
41. RADU GHE., Psihopedagogia colarilor cu handicap mintal, Ed.
ProHumanitate, 2000.
42. RADU GHE., STOICIU M., E., &nele particularitti ale
Lnvtmantului pentru debilii mintal, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 176.
43. RASCANU R., Psihologia comportamentului deviant, Ed. Universittii
Bucuresti, 14.
44. ROBNESCU N., Readaptarea copilului handicapat fi:ic, Ed.
Medical, Bucuresti, 176;
45. ROSCA M., Psihologia deficientilor mintal, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 167.
46. ROZOREA A., Deficienta de vedere - o perspectiv psihosocial i
psihoterapeutic, Ed. ProHumanitate, 18.
47. SIMA I., Psihopedagogie special - studii i cercetri, voi. I, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
48. STANICA C, POPA, Elemente de psihopedagogie a deficientilor de
au:, 14.
4. STANIC C, VRSMAS E., Terapia tulburrilor de limbaf.
Bucuresti, 14.
50. STANIC I., UNGAR E., BENESCU C, Probleme metodice de
tehnica vorbirii i labiolectur, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
181
51. STANIC I., Lndrumri metodice privind predarea citit-scrisului Ln
colile de sur:i, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 173.
52. STANIC I., abiolectur, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
165)
53. STRCHINARU I., Psihopedagogie special, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi,
14.
54. SCHIOPU U., Dictionar de psihologie, Ed. Babei, Bucuresti, 17.
55. STEFAN M., Educarea copiilor cu vedere slab. Ambliopi, Ed.
Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 181.
56. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
182.
25
57. VERZA E., Dislalia i terapia ei, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 177.
58. VERZA E., Disgrafia i terapia ei, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 183.
5. VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.
Universittii Bucuresti, 10.
60. VERZA E., Psihopedagogie special, manual pentru clasa a XIII-a,
coli normale, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 18.
61. VERZA E.. Conduita verbal a colarilor mici, Ed. Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 173.
62. VERZA E., Probleme de defectologie, voi.8, Ed. Universittii
Bucuresti, 188.
63. VERZA E., Metodologii contemporane Ln domeniul defectologiei i
logopediei, Ed. Universittii Bucuresti, 187.
64. VRSMAS T., DAUNT P., MUSU I., Integrarea Ln comunitate a
copiilor cu cerinte educative speciale, Ed. Meridiane, Bucuresti, 16.
65. VRSMAS E., Educatia copilului precolar. Elemente de pedagogie la
varsta timpurie, Ed. ProHumanitate, 1.
66. ZAZZO R., Debilittile mintale, Ed. Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 17.
67. WEIHS TH., $-i afutm, Z'M6;WW-/, Ed. Humanitas, Bucuresti, 12.


296