UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL-POLITICE SPECIALIZAREA : ASISTENTA SOCIALA ANUL III, GRUPA 2

Asistenta sociala si protectia sociala a somerilor

Consideratii generale privind piata muncii

STUDENT: LUCA ANDREEA GRUPA 2, ASISTENTA SOCIALA, ANUL 3

Consideratii generale privind piata muncii

Formarea si dezvoltarea unei noi piete a muncii intemeiata pe principiile si regulile economiei de piata este un proces de durata cu mai multe dimensiuni: institutional-legislativ, educativ-formativ, economic, socio-cultural. Piata muncii este o piata de tip deosebit, al carei obiect de tranzactie este factorul munca, definit ca un bun care intruneste un ansamblu de caracteristici biopsihologice, demografice, edicativ-profesionale si comportamentale care il diferentiaza de oricare alt bun care intra in sfera relatiilor de schimb pe celelalte piete. Piata muncii reprezinta locul de intalnire si confruntare dintre purtatorii cererii de munca (cumparatorii) si ofertei de munca (vanzatorii unor servicii specifice). Negocierile dintre participantii la piata muncii se soldeaza prin incheierea unui contract de angajare si stabilire a unui nivel al salariului. Orice activitate genereaza nevoie de munca. Conditia necesara pentru ca nevoia de munca sa fie considerata in categoria cererii de munca este salarizarea. La nivelul unei tari, cererea de munca este influentata de mai multi factori, cum ar fi: marimea capitalului si eforturile de investitii, nivelul inzestrarii tehnice a muncii, volumul resurselor naturale si gradul lor de valorificare. Satisfacerea nevoii de munca se asigura pe baza folosirii disponibilitatilor de munca existente in societate (ofertele de munca). In materie de terminologie, se foloseste atat formularea de piata muncii, cat si aceea de piata fortei de munca. Exista argumente care sustin fiecare dintre aceste doua formulari, care au la baza doua directii de cercetare a continutului acestei piete: 1. Cercetarea esentei si procesualitatii relatiilor economico-sociale in cadrul carora se desfasoara munca salariata face necesara utilizarea formularii de piata fortei de munca. 2. Cercetarea formelor concrete de manifestare a relatiilor economico-sociale implicate de munca salariata impune utilizarea formularii de piata a muncii. Forta de munca definim ca totalitate a aptitudinilor fizice si intelectuale ce exista in personalitatea vie a omului si pe care le pune in functiune atunci cand creeaza bunuri economice. Folosirea sinonima a celor doua expresii in teoria si practica economica este benefica pentru decizia care priveste situatia lor intr-un flux economic, prin urmare, admitem ca formularile de piata a fortei de munca si piata muncii nu se exclud, ci se completeaza una pe alta. Totusi, formularea de piata a muncii, are o circulatie mai larga si poate fi privita intr-o dubla ipostaza:

1. De piata derivata sub aspectul dimensiunii si structurii ocupationale, profesionale, teritoriale a cererii de munca. 2. De piata principala din punct de vedere al formarii ofertei de munca, sub aspect cantitativ si structural-calitativ al potentialului de munca, al structurii demografice si ocupational-profesionale si de calificare. Piata muncii are particularitati naturale sau dobandite, datorita carora se diferentiaza de celelalte piete, imprimandu-I atributul de piata principala: Este piata celui mai important factor de productie Are importante caracteristici demo-socio-psihosociale si educational-formative Este o piata negociata, contractuala => piata cea mai imperfecta Este cea mai putin concurentiala, in care mecanisme ale pietei libere conlucreaza cu reguli, conventii, norme juridice, principii etice, etc. Este o piata cu tendinte de rigidizare. Exista anumiti factori care isi exercita influenta asupra functionarii pietei muncii. Acestia pot fi : economici (isi pun amprenta asupta cererii de munca in special) si de natura socialinstitutionala. Dupa Alfred Marshall, cererea de munca apare ca o cerere derivata, adica volumul si structura de calificare a cererii de munca sunt determinate de cererea finala de bunuri si servicii, nivelul costurilor salariale dar si de nivelul productivitatii muncii si al consumurilor intermediare. Pornind de la faptul ca munca este un factor de productie si ca detinatorii acestei forme de capital tind sa isi maximizeze beneficiile, teoria capitalului uman explica functionarea pietei muncii pornind de la salariu (venit), considerat element cheie ce conditioneaza alegerile rationale pe care le fac detinatorii de capital uman. Investitiile individuale pentru sporirea calitatii acestei forme de capital(exprimate prin nivelul calificarii), se fac in legatura cu anticiparile privind evolutia salariului real. Neconcordantele dintre cerintele de calificareimpuse de schimbarile mediului economic si nivelul de pregatire a celor care doresc sa munceasca, dar si alocarea ineficienta a factorului munca intre diferitele activitati economice sunt o consecinta a neasigurarii conditiilor pentru functionarea normala a acestei piete. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca imperfectiunile pietei muncii au o determinare obiectiva. Ele deriva din faptul ca nu toate reactiile si comportamentele factorului munca se supun logicii funtionarii unei piete perfecte. Locurile de munca prezinta o anumita ierarhizare. De aici rezulta doua consecinte majore in explicarea relatiei dintre functionarea pietei muncii si promovarea progresului tehnic :

1. Salariul nu este expresia fidela a pretului muncii, ci se formeaza pe baza mecanismelor pietei muncii, dar si a perceptiei sociale referitoare la nivelul veniturilor.Nivelul salariului se formeaza in afara pietei muncii. 2. Cadrul institutional exercita o influenta considerabila asupra gradului de adaptare a factorului munca la schimbarile intervenite in functionarea economiei (face ca in practica, piata muncii sa functioneze imperfect, ca o piata fragmentata). Conditionarea functionarii pietei muncii are doua consecinte majore : 1. Piata muncii are un puternic specific national, functionarea ei fiind determinata nu numai de variatiile cerereii si ofertei de munca, ci si de reglementari legale, structura economiei nationale, sistemul de educatie si formare profesionala. 2. Schimbarile tehnologice, desi pot sa porneasca de la acelasi set de cunostinte stiintifice, se desfasoara si are consecinte diferite asupra ocuparii si structurii de calificare in functie de conditiile locale. Piata muncii din Romania este in formare. Ea nu dispune inca de toate reglementarile legislative menite sa evite blocajele. Piata muncii presupune reglementarea relatiilor de munca dintre patroni si salariati, dintre asociatiile patronale si cele ale salariatilor, deci, pe piata se regleaza raporturile de munca salariata. Pe piata muncii se intalnesc trei grupuri mari de interese : ale capitalului, ale factorului munca si ale statului. Acestea fac din piata muncii, cea mai organizata si regmelentata piata, in cadrul careia, relatiile de concurenta sunt imperfecte. In aceasta perioada de tranzitie catre economia de piata au loc o serie de mutatii care nu sunt un efect al functionarii petei muncii la inceput de drum, ci sunt, mai degraba, un rezultat al procesului general de trecere la un alt tip de economie. O alta problema in ceea ce priveste masura in care populatia ocupata in sectorul privat este prezenta si integrata pe piata organizata a muncii. Patru categorii de cauze ne facsa consideram ca o parte a relatiilor de munca din sectorul privat iese de sub incidenta pietei organizate a muncii : 1. Insuficiente legislative, conjugate cu birocratia in ce priveste reglementarea raporturilor de munca (o buna parte de timp s-a practicat si munca la invoiala=piata gri sau neagra) 2. Penuria de informatii privind populatia ocupata in acest lector 3. Inexistenta unor institutii de supraveghere privind aplicarea legislatiei muncii 4. O serie de insuficiente ce privesc solutionarea conflictelor de munca. Noua piata a muncii aparuta evolueaza ca o piata rigida, tensionata, marcata de puternice dezechilibre structurale, ocupational-profesionale si teritoriale. Dincolo de desechilibrele mostenite, pe piata muncii, oferta de munca depaseste in permanenta cererea (la nivel global, un loc de munca disponibil, poate deveni in medie la 200-300 de solicitanti). Se manifesta astfel un nivel relativ inalt al somajului, care nu poate fi resorbit.

Tensiunile de pe piata muncii au un caracter atotcuprinzator si privesc toate structurile si mecanismele acesteia. Tensiunile de pe piata muncii se interfereaza cu tensiunile institutionallegislative, avand consecinte negative pe termen mediu si lung. Cu toate ca a fost elaborata o noua legislatie in domeniul muncii, aceasta se dovedeste a fi insuficienta si incorecta in raport cu dinamica pietei muncii. Aspectele sociale sunt slab abordate, in deosebi cele care privesc protectia salariatilor in situatia lichidarii interprinderii, in cazut restructurarii unitatilor economice sau a salariatilor in mediul particular. Tendinta de extindere a pietei paralele a muncii (piata gri si neagra) conduc la : Blocaj al protectiei sociale (in lipsa contractului de munca, persoana nu mai beneficiaza de o serie de drepturi sociale) Blocaj economic prin nivelul scazut si oscilant al venitului net Blocaj financiar prin reducerea resurselor potentiale de alimentare a bugetului public, a asigurarilor sociale si a fondului de somaj.

BIBLIOGRAFIE : 1. Emilia Ungureanu, Piata muncii. Seria Management, editura Agir, Bucuresti, 2001, pp.13-23.