UNIVVERSITATEA DE MEDICIN I FARMACIE din Trgu Mure

REFERAT LA DISCIPLINA TEORIA I METODICA MOTORICE

Nume: Hadnagy gnes Specializare: Balneofizicokinetotera pie i reuperare An: I Grupa: 2

Corpul uman
Scheltul este o parte a corpului care are rolul de suport sau sprijin a unui organism. In principiu scheletul se poate clasifica ntr-un endoschelet (intern) i un exoschelet (extern) acesta din urm este un nveli care acoper corpul organismului ca de exemplu scheletul chitinos la insecte. Muchiul sau denumirea global a muchilor musculatura mpreun cu scheletul formeaz sistemul locomotor. Muchiul reprezint un esut contractil format din celule musculare. Muchiul are rol n generarea forei animale i a ntreinerii locomoiei. Muchii pot fi voluntari (acionai la comanda creierului) sau involuntari (care lucreaz singuri). Muchi pot fi clasificai dup structur n: 1.Muchi striai 2.Muchi netezi Sngele (latin sanguis) este un esut special sub form lichid care, prin intermediul aparatului circulator, alctuit din inim i vasele sanguine, transport nutrienii i oxigenul la nivelul esuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon i produii de catabolism tisular, transportndu-i la nivelul organelor de eliminare. n medicin, disciplina care se ocup cu studiul sngelui se numete hematologie. Sngele este alctuit din plasma sanguin n care plutesc o serie de celulule specifice sngelui. Circulaia sngelui este asigurat n primul rnd prin contraciile muchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase n combinaie cu contraciile muchilor scheletici. n general vasele de snge bogate n oxigen care pornind de la inim i irig esuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inim i transport produsele de catabolism de la esuturi ncrcate cu bioxid de carbon se numesc vene. Sistemul vascular conine la om ca. 70 - 80 ml de snge pe kilogram, deci la o greutate corporal normal a unui om de 70-80 kg va fi cca. 5 - 6 litri de snge, brbaii au ca. cu 1 litru mai mult snge ca femeile. Pielea (lat. cutis) are o suprafa real mai mic dect intestinul a crui suprafa ajunge la 450 m, pielea atinge o suprafa ntre 1,5 - 2 m, fiind un organ cu funcii multiple. Are funcia de nvelire i delimitare, aprare, comunicare, a corpului cu factorii mediului exterior. Pielea ndeplinete i funcia de homeostzie (echibru interior), schimburi de substane cu mediul i funcie imunologic, avnd o serie de mecanisme de adaptare la mediu, suportnd cel mai bine pH-ul 5,5. Capul (lat.: caput) ca termen din punct de vedere anatomic nseamn partea anterioar a unui animal, sau partea cea mai superioar a unui om, la vertebrate n craniu este adpostit creierul.

ntre animalele pluricelulare primitive sunt unele ca de exemplu Celenteratele care nu au cap La om, capul cuprinde majoritatea organelor de sim i sistemul nervos central. El este susinut de coloana vertebral i acoperit cu pr. Este protejat de oasele craniului. La nivelul capului se afl organele de debut ale aparatelor respirator (nas i faringe) precum i ale aparatului digestiv (cavitatea bucal, faringe, laringe). Principalele simuri care se regsesc n organe aflate la nivelul capului sunt vzul (ochii i nervii optici), auzul (urechile i aparatul auditiv), gustul (papilele gustative aflate pe limb), mirosul (neuronii specializai aflai n interiorul foselor nazale). Sistemul nervos este esential pentru perceptia senzoriala, perceptia durerii si a placerii, controlul miscarilor si reglarea functiilor corpului, ca de exemplu respiratia. Fiind cea mai complexa structura a organismului, este de asemenea vitala pentru dezvoltarea limbajului, gndirii si memoriei. n centrul sau se gasesc creierul si maduva spinarii, care, in final, controleazpa tot tesutul nervos din celelalte parti ale corpului. Celulele nervoase :Sistemul nervos Unitatile functionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. Functia lor este oarecum asemanatoare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos si le transmit alteia, unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumita actiune. Neuronii sunt clasificati n trei tipuri, n raport cu functia lor: neuroni senzitivi, care transmit informatia de la organele de simt ale corpului la sistemul nervos central; neuroni integrativi (interneuroni), care proceseaza informatia primita; neuroni motori, care initiaza actiunile voluntare si involuntare. Neuronii au diferite forme si marimi, dar toti au aceeasi structura de baza. Au un nucleu central situat ntr-o portiune aproximativ sferica a neuronului numita corp celular. Din corpul celular se desprind un numar de prelungiri fine, rarnificate. Acestea sunt denumite dendrite. Din celula se desprinde o fibra unica, lunga, denumita axon, principala fibra care asigura conducerea semnalului ntr-un nerv. La extremitatea sa, axonul se divide si el ntr-un numar de ramificatii, fiecare terminndu-se cu mici butoni. Fiecare buton se gaseste n imediata apropiere a unei dendrite de la un alt neuron, fara a o atinge de fapt. Acest spatiu este denumit sinapsa, prin care mesajele sunt transmise de catre substante chimice numite mediatori neuronali. Fiecare neuron este delimitat de un perete subtire, semipermeabil care are un rol important n transmiterea impulsurilor. Impulsurile sunt declansate ntotdeauna de excitarea uneia sau a mai multor din dendritele neuronului si sunt trimise catre corpul celulei. De aici se propaga de-a lungul axonului. Pentru a mari viteza de transmitere a semnalelor, multi axoni au un nvelis de mielina. Cnd un semnal atinge butonii axonului, acesta poate, n anumite mprejurari, sa traverseze sinapsele catre dendritele unui alt neuron adiacent si astfel sa se propage n continuare. Neuronii nu sunt singurele tipuri de celule care se ntalnesc n sistemul nervos. Celulele denumite nevroglii sau celule gliale sunt prezente n numar mare n sistemul nervos central, iar celulele Schwann

se gasesc in cel periferic, ambele tipuri leaga, protejeaza si hranesc si, de asemenea, ofera suport neuronilor. Toracele este regiunea superioara a trunchiului, delimitata inapoi de coloana vertebrala, inainte de stern, lateral de cele 12 perechi de coaste si in jos de diafragma. El are forma unui cilindru, usor turtit anterior si posterior, cu rol principal de aparare a organelor care se afla in interiorul lui: inima, plamanii, vasele mari, traheea, bronhiile si esofagul. In partea de sus, cutia toracica are o deschidere mai mica, in vreme ce anterior deschiderea este mai mare. Impreuna cu coloana vertebrala, toracele este un organ principal de sustinere a trunchiului. De asemenea, toracele are rol in respiratie: coastele, antrenate de muschii intercostali, efectueaza o miscare de rotatie la fiecare respiratie. "In spatiile intercostale se pot asculta, cu ajutorul stetoscopului, organele mari: plamani, inima, vase. Bataile inimii se simt pe partea stanga a toracelui, in dreptul coastelor C5 si C6", precizeaza medicul Sorin Zavoianu, de la Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie si TBC Osteoarticular "Foisor". Toracele este alcatuit din 12 perechi coaste si stern. Coastele, din categoria oaselor plate, au aspectul unor arcuri. Sub fiecare dintre ele exista pachetul vascular nervos, format din artere, vene si nervi. Ultimele doua coaste (C11 si C12) sunt flotante, avand din acest motiv un rol mai important decat celelalte in respiratie. Sternul, un os plat, este alcatuit din corpul sternului, manubriu si apendix xifoid. Abdomenul uman (termen latin ce nseamn burt) este parte corpului uman cuprins ntre pelvis i torace. Funcional, n interiorul abdomenului se afl cea mai mare parte a organelor ce se ocup cu digestia i absorbia alimentelor. Sistemul digestiv este format din esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, colon i rect. Alte organe vitale aflate n cavitatea abdominal sunt ficatul, rinichii, pancreasul i splina. Peretele abdominal se mparte n perete posterior (spate), perei laterali i perete anterior (fa). Sistemul reproductator Prin reproducere se asigura perpetuarea speciei umane. Fiinta noua rezulta prin dezvoltarea ontogenetica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre doua celule sexuale, numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale masculine si feminine. Sistemul genital masculin - Alcatuire. Este alcatuit din organele genitale interne si externe.Organele genitale inteme sunt: testiculele, conductele excretoare si glandele anexe. a) Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe marginea posterioara epididimul, care contine canalul de excretie a spermei. Testiculele sunt situate in scrot.Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Aceasta trimite spre interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi, producatori de sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini. Tubii seminiferi se unesc formand un canal unic care, la iesirea din epididim, devine canal deferent. Canalele deferente patrund in bazin, inapoia vezicii urinare, si se continua cu canalul ejaculator, care se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra. Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai

importanta este artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene omonime. Limfa este colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele. Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica. b) Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi. c) Prostata, glanda tubuloacinoasa situata in jurul portiunii initiale a uretrei, secreta un lichid laptos care intra in compozitia spermei. Organul genital extem este penisul, organul copulator masculin, alcatuit din doi corpi cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra. El este si organ al mictiunii. a) Spermatogeneza incepe la pubertate (14-16 ani). Procesul se desfasoara permanent si este o succesiune de diviziuni celulare in urma carora se matureaza spermatozoizii. Spermatozoidul (gametul masculin) este o celula mobila microscopica, alcatuita din cap, piesa intermediara si flagel. Spermatozoizii devin mobili numai in lichidul spermatic si sunt expulzati o data cu sperma prin ejaculare. La o ejaculare se elimina aproximativ 300 de milioane de spermatozoizi. Spermatozoizii sunt de doua feluri, dupa cromozomi de sex pe care ii poseda: 22+X sau 22+Y,deoarece barbatii au cromozomi de sex Xsi Y. b)Secretia de hormoni androgen se datoreaza celulelor interstitiale. Principalul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol. Hormoni androgen stimuleaza cresterea si dezvoltarea gonadelor masculine, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare (anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletulul, distribuirea stratului adipos) si au un efect anabolic asupra protidelor. Sistemul genital feminal - Alcatuire. Este format din organe genitale interne si externe. Organele genitale interne sunt: ovarul, trompa uterina, uterul si vaginul. a) Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma ovoida si sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine. Au un invelis conjunctiv sub care se disting doua zone: zona corticala, in care se afla foliculii ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara, tesut conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si nervi. In ovar se gasesc foliculi in diferite stadii de dezvoltare. Acestia se maturizeaza cate unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna cu lichidul folicular. In timpul vietii sexuale a femeii, se maturizeaza circa 400 de foliculi. b) Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au margini franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat dinfoliculul matur. c) Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situat intre vezica urinara si rect, are forma de para. Este format dintr-un corp si colul uterin, care proemina in vagin. Are o musculatura neteda cu fibre longitudinale, radiare si spiralate. Cavitatea uterului prezinta o mucoasa, care sufera modificari ciclice sub influenta hormonilor ovarieni.

Cidul menstrual normal, cu o durata de 28 de zile, incepe la pubertate si constituie un element principal al caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa incepe la varsta de 11-15 ani si este influentat de constitutia fizica, rasa, clima, de alti factori de mediu si de factori patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani, cand se instaleaza menopauza. Cuprinde trei faze: a) faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, n care stratul superficial al mucoasei uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange; b) faza proliferativa, intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea mucoasei uterine; c) faza secretorie, care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului. Aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza conditiile optime pentru grefarea ovulului fecundat. d) Vaginul se gaseste in continuarea uterului. Este un organ cavitar, care se deschide la exterior in regiunea vulvei. Organul genital extem este vulva. Ea cuprinde labiile mari si muntele lui Venus, labiile mici si clitorisul, orificiul vaginal si glandele externe vaginale. Orificiul inferior al vaginului este acoperit la virgine de o membrana, himenul, de forma semilunara sau inelara, care se rupe la primul contact sexual. Anexele sistemului genital feminin sunt glandele mamare, care au rolul de a elabora laptele necesar hranirii copilului. Glanda este formata din lobi,iar acestia din lobuli, care au ca unitate secretorie acinul. Este invelita intr-o patura de tesut adipos. Fiecare lob are un canal de excretie, care se deschide pe o proeminenta numita mamelon. In fiecare mamelon se gasesc deschiderile a 12-20 de canale galactofore. Organele genitale constituie porti de intrare in organism pentru numerosi agenti patogeni care sunt la originea bolilor venerice. Contactele sexuale intamplatoare si neprotejate, cu persoane necunoscute, reprezinta modalitatile de raspandire ale acestor boli n cadrul populatiei umane. Cele mai cunoscute boli venerice sunt sifilisul si blenoragia. Tratarea lor este indelungata si costisitoare. La acestea se poate adauga SIDA, ca boala cu transmitere preponderent sexuala. Este necesara constientizarea pericolului pe care il reprezinta aceste boli. Mai mult ca oricand este necesara introducerea unor ore de educatie sexuala in programa scolara. Ovarul are rolul de a forma si elibera in fiecare luna un ovul (ovogeneza) si de a secreta hormoni, care favorizeaza fecundarea acestuia si pregatesc organismul pentru gestatie (graviditate sau sarcina). a) Ovogeneza este procesul de formare a ovulului in foliculii ovarieni din epiteliul germinativ al zonei corticale a ovarului. Ovulul, una din cele mai mari celule din organism, are un diametru de 200 u si poate fi vazut chiar cu ochiul liber. In structura ovulului intra o membrana vitelina, citoplasma si nucleu . b) Secretia de hormoni ovarieni. Hormoni estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii, de corpul galben si de placenta in timpul sarcinii, iar in cantitati mici si de catre corticosuprarenale si testicul. Actioneaza asupra gonadelor feminine, stimuland proliferarea mucoasei uterine si aparitia caracterelor sexuale secundare feminine. Corporalitate s.f. nsuirea de a fi corporal, de a avea un corp.

Suflet si spirit este un topos strvechi care, asemenea tuturor lucrurilor fundamentale, urc din preistorie, cnd, se pare, omul, n stare genuin, avea acces direct la adevr. Sensul primordial al cuvntului mit este "revelaie nemijlocit trit". In consecin, l regsim la mai toate popoarele orientului antic. Grecii numeau aceast tripartiie: soma - psych - nous (sau pneuma, logos); egiptenii: chat (corp material), unit cu ka (dublu eteric, principiu vital); ba (suflet raional); akh ("spirit transfigurat"); vechii evrei: nephesch (corp material unit cu principiul su vital), ruach (suflet, sediu al personalitii umane), neschamach (spirit). Conform acestor surse antice, revalidate de teosofii secolului al XX-lea, printre care i de Rudolf Steiner (1861 - 1925) - important vizionar, cu acces direct la cartea lumii (indienii o numesc Cronica Akasha) spiritul este "scnteia divin" din noi, numit i "eu" sau "duh", element indivizibil i nepieritor, corpul este partea "muritoare, divizibil, pasiv", iar sufletul, veriga intermediar, balansnd nencetat ntre "spiritul care o atrage i corpul care o reine". Spiritul este principiu, imaterie, vine direct de la Dumnezeu, sufletul este energie - provenit, se pare, din substana cosmic originar care orict de subtil, tot materie rmne. Gest: Miscare a unor pri ale corpului, n special a capului sau a minilor, care nsoete ori nlocuiete vorbirea, exprimnd o stare psihologic sau o intenie.