Constelatii Diamantine, Nr. 16 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 12 (16)
Decembrie 2011
Paul Gauguin, Village in Snow
Colaboratorilor ]i cititorilor
revistei noastre, le dorim
un Cr[ciun fericit ]i un An Nou
plin de bucurii ]i @mpliniri.
LA MUL|I ANI !
Colaboratorilor ]i cititorilor
revistei noastre, le dorim
un Cr[ciun fericit ]i un An Nou
plin de bucurii ]i @mpliniri.
LA MUL|I ANI !
Janet Nic, Ruj albastru .................................p. 3
Al. Florin Tene, Criticul de poezie - un parazit
al sentimentului uman?....................................p.4
George Popa, Nivele ontoaxiologice i
luciditatea ...................................................pp. 5-7
Doina Drgu(, Pomes .......................................p.7
Emil Istocescu, Dumitru-Panaitescu Perpessi-
cius (manuscris epistolar inedit) ..............pp.8,9
George Filip, Ecou la moartea cprioarei ...p.9
Florin Mceyanu, Pictura etrusc ................p.10
Iulian Chivu, Statornicirea n relativ ..pp. 11,12
$tefan Dumitrescu, Florentin Smarandache i
crtile lui ...................................................pp.13-17
Mariana Vicky Vrtosu, Poezia, o arit ...p.18
Boris Marian, Adorno i morala noastr ...p.18
M. E. $elariu, Un profesor romn a luat
premiul statului New Mexico pentru Stiint i
Matematic pe anul 2011 .............................p. 19
Nicolae Blaya, Comunicare i stil pentru o
lume a destrmrii ..........................................p. 20
Claudia Scornea, Poeme................................p. 20
Mariana Zavati Gardner, Pomes ................p. 21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier ......................................................pp. 22,23
Elena Armenescu, Savantul N. Paulescu...pp. 24,25
Dumitru Buhai, A vrea, uneori, s opresc
timpul n loc! ..................................................p. 26
Cristian Petru Blan, Cum a venit pe lume
Pruncul Iisus .............................................pp.27,28
Geta Truic, Iubete i f ce vrei! ........pp. 29,30
Emil Bucureyteanu, Iarna.............................p.30
Melania Cuc, Fragmentarium al exilului
romnesc ...........................................................p.31
Olga Alexandra Diaconu, Poeme...................p.32
Gheorghe A. Stroia, Rtcirea - demers
initiatic necesar, n cutarea echilibrului
eului poetic ..............................................pp.33,34
Lis Veleanu, Un diamant... ............................p.35
Domenico Starnone, Ultimatum............pp.36-38
George Petrovai, Baruch Spinoza sau modelul
antic al nteleptului ................................pp.39-43
Virgil Stan, nvingerea stihiilor ...........pp.44,45
Andrei Fischof, Poeme ...................................p.45
Adrian Botez, Metafizica poeziei lui Liviu Ioan
Stoiciu .......................................................pp.46-49
Octavian Lupu, Conspiratia tcerii, sau cum i
conserv puterea sistemele totalitare ..pp. 50,51
Vali Ni(u, Peretii cuvntului ........................p. 51
Mihai Batog-Bujeni(, Hrana vie .........pp.52,53
Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ..................p. 53
Gavril Moisa, Constelatii epigramatice .....p. 54
Dan Florian Smrescu, Spitalul - Drumul
lung, de la boal la normalitate ..........pp. 55,56
Dan Cpruciu, mbogtit de cultur ...........p.56
N.-P. Mihail, Constelatii epigramatice ......p. 57
Llelu Nicolae Vlreanu(Srbu), Poemele din
gndul meu.......................................................p.58
Corina-Diamanta Lupu, Mona Lisa - Doamna
cu zmbet mistic .......................................pp.59,60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 12(16)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/constelatii_diamantine
Ilustra(ia revistei: pictur etrusc
3
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
Dup ce a fost, timp de secole, super, extra, foarte yi prea,
scriitorul a ajuns, n vremile de-amu, din plus, minus, din lumin,
igrasie, din turnul de fildey, muyuroi de furnici, din pegas,
mr(oag.
Ideii de sublim i s-a pus crcelul yi ychioapt zgomotos,
ars de handicap, pe caldarmul unui secol bolnav de nego(.
Scriitorul e mereu czut yi e mereu deczut. Din paradis a
ajuns paradox paradit. Aya a evoluat pentru c aya al(ii l-au
evaluat.
Ca o prost situat dam de consuma(ie (deocamdat
domniyoar, dar, se pare, de-a pururi!), tnrul scriitor yade pe
trotuarul literar al comer(ului cotidian cu fusta ridicat mbietor
deasupra genunchiului s i se vad carnea proaspt yi tare a
metaforei prevestitoare yi frumos povestitoare a unei intimit(i
de catifea.
Trectorii, trotuariyti yi carosabiliyti (aoleu, ce era s zic!)
se uit yi uit, trec, se petrec, dar nu petrec.
Zahrul piciorului dezvelit le las un gust amar n ochi. Pe
nimeni nu intereseaz ce spune yi cum spune scriitorul. Poate
c e mai bine. Fr spirit, oamenii, cine ytie! se vor n(elege
optim cu ntunericul.
Din foiyorul de foc al centrului cu spi(e tot mai scurte, criticii
yi public votca (iptoare cu ajutorul canalelor yi al canaliilor,
musai s-mbete licuricii care nutresc ambi( literar.
Ei prefer damele (dramele) de consuma(ie (fr costuma(ie)
de lux, dar cu trupuri luxate, crora un bos (scrbos) le-a fcut
rezumatul pentru urechile celor din herghelie.
Dac n comer( se caut frgezimea, n literatur cad mai
bine la cin un clasic rumenit, o tragedie murat din secolul al
yaptesprezecilea, un cozonac payoptist sau o omlet antebelic.
Asta s fie garan(ia unui gust elitist yi elitrist?
Marii critici, mmici eroine de ycoli literare, mani... (mi-e
ruyine a continua) de organe mensuale, bimensuale yi senzuale,
fac liste cu operele pupate de ei prenup(ial yi nup(ial yi le
recomand altora drept borne fosforescente pe drumeagul cotit
al castit(ii.
Singurul productor de intimitate, scriitorul e nevoit s-yi
vnd arhitectura interioar pe tarab, alturi de castrave(i, co-
nopid yi (elin. Nu cumpr nici dracu!
Cine mai este interesat de interesant cnd totul se petrece la
nivel epidermic? Dac vrei s fii scriitor trebuie s scrii oral, pe
n(elesul gytelor de la inspectoratul cultural, altfel, rmi
corigent, ncarcerat n subsolul istoriei literare. Iar dac vrei s
ar(i plebei c eyti fecund, te layi nsrcinat de yeful unui trib
literar yi gata, posteritatea se face covor sub tlpile tale. Nu
deplng soarta scriitorului tnr, ci doar constat. Salut dezordinea
yi m nclin. Se pare c am n(eles greyit: dezinteresare,
gratuitate sunt gluyti pe care puii de curc le-au nghi(it fr
discernmnt. De altfel, confuzia este mama tuturor posibi-
lit(ilor.
Se pare, iaryi, c limba poveytii s-a tras n teaca lucidit(ii.
Altdat scriitorul era ca luna, noaptea. Azi e tot ca luna, dar
ziua. n preajma lui miroase a tmie yi a rugciune. O fi bine? O
fi ru? Sportul, muzica yatirat yi divertismentul, prin ncleytri-
le lor de pu(ine carate, bat literatura, (iptul bate pioyenia,
njurtura bate metafora la scor, iar bancul dribleaz romanul.
Bogatul nu are emo(ii, el calculeaz. Are, cel mult, senza(ii.
Emo(ia e a celui care simte c e depyit de ceva, e ayteptare
nemplinit, e fiica neputin(ei. Scriitorul tnr este asemenea
ciobnayului din Miori(a: gloria lui este n gnd, iar gndul
este mormntul su. Fie-i (rna muzic uyoar!
Crema literar nu mai coboar pe bombeul pantofului, la talpa
scribilor locali. Singura scpare a mucenicilor cu buzunarele
pline de rugciuni este s mizeze pe alte deyertciuni: scandalul,
bza de, byclia de, s scrie n loc de poeme, boeme, n loc de
basme, pleobasme, n loc de doine, moine, s peroreze vorbe ob-
scene pe scene yi s danseze din buric pe zeama bordelez a unei
manele rujate bulevardier.
Pentru c astzi, capul, deyi cu toate c, nimeni nu-l taie, iar
cine se scoal orict, oricum ajunge.
Ruj albastru
44
Al. Florin }ENE
Criticul de poezie
- un parazit al
sentimentului uman?
n general, criticul de poezie a fost in-
teresat de modul n care poetul este influentat
de mediu si societate, dar si de imaginile a
tot cuprinztoare care influenteaz printr-un
rol mediator textul, societatea si iubitorul de
poezie.
O nou critic a poeziei determin n po-
ezie structuri diacronice si de respingere din
partea poetilor, cu toate c unii exegeti evi-
dentiaz acest fapt ca o determinare avanta-
joas ntre cele dou domenii. Critica repre-
zint n general judectorul si cenzorul care
aleg ce este bun de ce este ru, dar se pune
ntrebarea cine alege critica bun, obiectiv
de cea rea si subiectiv? Cine i d dreptul
unui critic s dea verdicte, cnd istoria lite-
raturii ne dovedeste c s-au fcut multe gre-
seli n acest domeniu?
O critic a poeziei implic mai multe di-
rectii: valorizarea eului, lucru cel poate face
doar, eventual, un psiholog; o interpretare a
efectului asupra cititorului de ctre poezie;
o taxonomizare a tipologiei individului; o
analiz a postulatului c prin poezie se ex-
prim fiinta uman; o receptare a poeziei ca
drept capacitate de vibratie a societtii prin
tririle poetului, ci nu a i te nrobi, diferentiind
sensurile dintre kairos si kronos. Primul ele-
ment se refer la anularea timpului liniar si
uniform, si evidentiaz ntelegerea timpului
poetic, totodat efemer, dar si trainic.
Poezia, inclusiv critica ei, si justific exis-
tenta n demersul pentru organizarea, struc-
turarea psihicului omului si a lumii lui, si n
special exceleaz n caracteristica ei de a de-
tine un sistem de reguli semiotice pentru in-
terpretarea, includerea experientei umane
ntr-o constructie lexical, ce exprim o rea-
litate, dar nu este realitate, ns este mai real
dect perceptia acesteia de ctre om.
Poetica si metapoetica au capacitatea de
a include n ele unitatea dintre structuri des-
coperite nu n interiorul lor ci n exteriorul
lumii.
Dezbaterea imanent a poeziei - constat
Al. Husar* - ne conduce spre ideea de angre-
naj ca sintez concluzionar a modalittilor
concrete ale poeziei. Critica de poezie este o
stiint, ea vine s asigure corespondenta
constructiei sistemului cu teoria sistemului.
Faptul c poezia vine din domeniul creatiei
literare nu este antagonic criticii de poezie,
cu toate c aceasta din urm vine, asa cum
sustin unii exegeti, din domeniul stiintei. Sau
sunt antagonice? Aceast constructie!
deschide drumul radial al metapoeticii. (vezi:
Al. Husar, Metapoetica, Prolegomene, Ed.
Univers, Bucuresti,1983).
n eseu-studiul acesta ncerc s art, pe
de-o parte, inutilitatea criticii poeziei (mer-
gnd pe principiul nu e frumos ce e frumos,
ci ce-mi place mie), dar s si apr functia
cognitiv a criticii poeziei.
n calitate de critic al poeziei, pot s abor-
dez modele ale lumii oferite de poezie; dar nu
pot s fiu, n acelasi moment, si ideolog si
poet, n acest context e necesar s sondm
modelele pentru a descoperi semnele de criz
ale complexului structural, negativittile a-
duse complexului, orizontul unui viitor eli-
berat de prejudecti. n conditiile fiintei lucide
ce aduce si produce conjuncturile mari ale
istoriei provenite din adncul istoriei le putem
prevedea, alimenta cu mituri si aduce n te-
renul poeziei, al fabulatiei.
Misiunea criticului de poezie este mai
dificil dect aceea a simplului critic literar,
deoarece acesta trebuie s fie si poet, cci
venind din interiorul acestui univers poate
ntelege mai bine elementele pe care se nte-
meiaz opera poetic. Critica de poezie, ci nu
teoria ei, se misc si gliseaz n directia evo-
lutiei poeziei fr ncetare, merge nainte cu-
legnd pentru stiinta poeziei noi probleme,
cci ea este constiinta realittii poeziei.
Georges Poules subliniaz c n timp con-
stiinta critic este format din constiinta ine-
rent a operei care este efervescent si pu-
ternic, ocupnd, evident, primul plan, si
constiinta surprins a iubitorului de poezie.
Abordnd, n acest context, problema
constiintei critice a poeziei, constituit din
constiinta inerent a poeziei ce este trit
adnc, aceasta si gseste locul primordial
n constiinta ndrgostitului de poezie. Rolul
criticii de a descifra semnele unei poezii este
renegat de Serge Doubrovscki, deoarece cri-
tica nu este descifrarea unei opere pentru a
deveni contrariul acesteia. Critica de poezie
este, dincolo de ntelegerea profund, vibra-
toare a semnelor, este o afirmare a valorii.
Trebuie s ntelegem c eul criticului, la fel
ca si eul poetului, este o subiectivitate inver-
s. Dintr-o expresie dat, si poet, si critic -
obtin lucrarea care este pro-glob, pentru un
aspect esential al proglobmodernului, noul
curent identificat de mine n actuala evolutie
a poeziei, si artei, n contextul globalizrii.
Criticul-parazit al poeziei, pot spune, c
este veriga intermediar, a treia, ntre poet si
cititor, el este parazitul poetului care de multe
ori, de-a lungul istoriei literare, s-a nselat,
dar si a canalizat gustul cititorilor, privind
valoarea poeziei criticate. Dac poezia este
fructul eului poetului, lucrarea criticului este
parazitul acestui produs.
n concluzie, o critic a poeziei mai tan-
gential de obiectul/subiectul su trebuie -
dup prerea mea - s nglobeze aceast
constructie ambivalent n contextul c tot
ce-i mondializat n capul poetului tine de
ordinea naturii lui si se caracterizeaz prin
triri intense si spontane, si c ce trebuie s
respecte o norm, ea apartine poeziei si pre-
zint caracteristicile relativului, ale parti-
cularului.
*Alexandru Husar (n. la Ilva Mare, 26
aprilie 1920 - m. 17 mai 2009), important
filosof al culturii romneti, cercettor al
istoriei civilizatiei, eseist filosofic i
moralist.
5
George POPA
Nivele ontoaxiologice
[i luciditatea
Atitudinea fat de viat, grila axiologic
aplicat existentei de model omenesc, variaz
pe o scar foarte larg, mergnd de la optimis-
mul absolut al lui Leibniz - Notre monde est
le meilleur des meilleurs mondes possibles
(Lumea noastr este cea mai bun dintre
toate cele mai bune lumi posibile), la pesimis-
mul radical al lui Leopardi: E funesto per
chi nasce il di natale (Este funest ziua sa
natal pentru cel care se naste).
n cele ce urmeaz vom ncerca s desci-
frm care sunt treptele pe aceast scar a
valorizrii onticittii umane la Emil Cioran,
Lucian Blaga si Eminescu.
Este cunoscut pesimismul activ al lui Emil
Cioran. Activ, pentru c, spre deosebire de
pesimismul melancolic al multor poeti ro-
mantici, pesimismul excesiv lui Cioran nu ia
act doar cu simpl tristete metafizic de
nimicnicia vietii, precum Leopardi, care pro-
clam vanita del tutto, ci se manifest in-
tens negator, profernd sarcasme, invective,
blesteme, demolri ncepnd cu propriile
origini, cu propriul popor, propria cultur si
limb, continund cu diverse valori pe plan
universal (Socrate, Nietzsche, Schopenhauer,
Goethe etc.) si terminnd cu fiintarea nssi,
cu omul - o aparitie stranie, credinta n om e
o absurditate total Iar Dumnezeu este
doar un mister si o fascinatie ieftin.
n sprijinul acestei atitudini tgduitoare,
Cioran invoc de fiece dat luciditatea, Mi-
am arogat luciditatea. Mi-am acordat acest
monopol al ei: cci dac privim lucid, fr a
suprapune realittii idealitti discutabile,
himerice, nimic nu merit s fie afirmat si trit.
Numai c luciditatea nu este exclusivitate
cioranian. Sumerienii, cel mai vechi popor
cunoscut de istorie, se distingeau printr-un
profund pesimism, considernd irezolvabil
ecuatia tragic a vietii: suferinta, rul, moar-
tea. De aici eroul sumero-babilonean Ghil-
game, care caut nemurirea, o gseste, dar
o rateaz. n Cntecul harpistului egipteanul
asteapt moartea ca pe o ntoarcere acas,
care pune capt suferintelor si umilintelor
ndurate ntr-o viat n care zadarnic s-a rugat
la zei. Fericit este cel care nu s-a nscut,
este un gnd formulat de la greci, Heraclit
nainte de toate, mergnd pn la Petrarca,
Leopardi, Eminescu.
Cioran rmne la nivel apofatic pe toat
perioada creatiei sale. Si dac a scris despre
Eminescu: ce a cutat pe pmnt romnesc
acest om, pe care i un Buddha ar fi gelos
i fr de care ar trebui s ne dm demisia?
- aducnd drept argument Mortua est! si Ru-
gciunea unui dac - este tocmai datorit con-
sonantei acestor poeme de tinerete cu ati-
tudinea sa a tot negatoare.
Se pune, totusi, ntrebarea: ct a crezut
Cioran n afirmatiile sale agresive, intole-
rante, ct real cruzime a fost n a face apo-
logia cinic a sinuciderii si a cere s fie li-
chidati toti cei ce depsesc patruzeci de ani,
ct dorinta de a soca pentru a fi pe gustul
vremii? Ct coeficient de cochetrie stilistic,
de teribilisme ostentative privind tragicul?
Nu-ul se afl n infern, afirma Eckhart, si
Cioran se complace n infern, dar n consti-
inta -las - a mntuirii prin poeticitatea
rafinat a scrisului Si iat aceast afirmatie
revelatoare prin care Cioran se detaseaz de
conceptia si creatiile lucidittii sale, dnd
vina pentru tot ce facem pe o destinare creia
nu ne putem sustrage: Dar exist totui a-
ceast vitalitate misterioas care te mpinge
s faci ceva. Si poate c asta e viata, fr a
folosi cuvinte mari, c faci lucruri la care
aderi fr a crede n ele, da, cam asta e.
Alte trepte onto-axiologice aflm n cre-
atia lui Lucian Blaga. Acesta din urm, dup
evocarea luminii care ascunde misterul
(Poemele luminii) - porneste ntr-un lung
periplu apofatic, culminnd cu aminul refu-
zului radical al existentei (Tgduiri, vol.
Lauda somnului). Dar, apoi, mpcat cu lu-
mea frmiturilor infinitezimale emanate de
zgrcenia Marelui Anonim, - lumea fiind dis-
analogic, o poveste profund mutilat n
raport cu sfera Tainei divine, - Blaga se n-
toarce, n lumea diferentiat cu lauda sa-
tului - unde s-a nscut vesnicia uman -,
lauda tuturor lucrurilor, si mai sus de toate,
apoteozarea iubirii, - si rentemeiaz viata,
natura prin poezie, crend o alt poveste,
cea omului. Mitul, reevaluarea subiectiv
uman a lumii, este rspunsul la jocul de-a
v-ati ascunselea al Creatorului.
Cnd Blaga a tgduit, nu a pus nimic n
loc. Dar golul cosmic rezultat a devenit o
energie pozitiv urias care a rechemat n
constiinta sa axiologic universul creat. Si a
rmas n aceast Mare Poveste-rspuns,
trepte mai sus ne mai ncercnd, asa cum
scrie n una din ultimele poezii - Ecce tempus.
Astfel, Blaga si interzice primejdia urcu-
sului, a cutrii pe ultime creste. Ca si cum ar
respecta misterul, poetul din Lancrm si
cenzureaz saltul n sus de care vorbeste
Nietzsche, pentru c Marele Anonim ne im-
pune cenzura. n fata Tainei oficiaz tristetea
metafizic si si ncheie slujba. Polul suprem
al gndirii blagiene se afl la portile miste-
rului. Dup ce a negat-o, Blaga repar rnile
Icute naturii, vietii, redescoperind si consa-
crnd prin magia verbului miracolul existen-
Emil Cioran
Lucian Blaga
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 12(16)/2011
tei. Poeticitatea ntregii opere blagiene, in-
clusiv cea filozofic, deschide ntrebarea: ct
rol a jucat ludicul n opera blagian?
ntr-o prim perioad a creatiei sale, Emi-
nescu a dezvluit, n termeni severi valoarea
sczut a vietii omenesti marcat de sufe-
rint si de moarte, lucrul acesta ncepnd nc
de la Mortua est! - care sfrseste n ateism -
continund cu Rugciunea unui dac, si mai
ales cu Confesiune, unde este condamnat
Demiurgul, fcndu-l vinovat de a fi creat n
mod intentionat o lume a rului, pentru a se
rzbuna pe revolta titanului care este P-
mntul, echivalent cu Lucifer.
Trebuie spus c o asemenea atitudine
radical face parte din acea criz de absolut
a adolescentei si a tineretii, criz specific
unor spirite superioare, aprut la contactul
dintre o supraconstiint a valorilor si ni-
micnicia, mizeria, umbra, pieirea carac-
teristice vietii omenesti. La acest nivel de
luciditate s-a oprit Cioran, si de aici aderenta
sa fat de aceast prim perioad - pesimist
- a lui Eminescu.
Numai c, spre deosebire de filozoful aflat
pe culmile disperrii, autorul Luceafrului
nu s-a poticnit de acest nivel. Dup gravele
diatribe aduse Creatorului, la un moment dat,
autorul Luceafrului va sui la un nivel mai
nalt de luciditate, unde apare ntrebarea:
Putem s tergem viata cu-a gndului bu-
rete? Nu cumva ndeplinim, totusi, n lume
o netiut solie ?
Iluminarea aprut la acest plan al con-
stiintei valorilor, considernd c este pcat
s se lepede viata care ni s-a dat, Eminescu
va ntreprinde o serie de evaluri pozitive
ale existentei umane, precum: intimizarea
lumii din afar prin convertirea sa n substan-
t de suflet; idealizarea, valorizarea cosmic
a vietii si a naturii prin ridicare la sublim si
mai ales prin sacralizare, cu o consecvent
si trie cum doar Pindar, Hlderlin si Tagore
au mai fcut-o n lirica universal; dar toto-
dat, neogeneza poetic a lumii, transmu-
tarea ei n inefabil.
Gndirea eminescian a suit ns si mai
departe, tentnd si o alt experient, pe care
am numit-ohyperionic, si anume, ncercarea
de a repara eroarea primordial a creatiei ne-
izbutite prin ntoarcerea n Ajunul ontologic:
reintegrarea Unului primordial cu ajutorul
iubirii, despre care Eminescu avut una din
cele mai nalte conceptii din istoria gndirii
universale, conceptie exprimat n catrenul:
Cnd fiintele se-mbin/ Cnd unesc pe tu
cu eu/ E lumin din lumin/ Dumnezeu din
Dumnezeu. Mai mult, scrie poetul, cei doi
contopiti devin spiritul divin din preziua
Facerii.
Dar aceast tentativ potential elibera-
toare a esuat, lucru reflectat de experienta
ratat a lui Hyperion. Nu att din cauza unei
inconsecvente feminine i se refuz eonului
de sus pierderea nemuririi, ct mai ales din
teama Demiurgului de a se contamina el n-
susi cu moarte, urmnd amenintarea cu pr-
busire a ntregului Sistem Originar. Or, este
foarte semnificativ faptul c Eminescu se
gndea s modifice Luceafrul, mai ales s
ridice mult mai nalt sfrsitului poemului. Nu
stim ce deschidere filozofic s-a pierdut prin
pierderea prematur a lui Eminescu. Am fi
avut poate o solutie cu totul neasteptat a
problemei onto-axiologiei.
Odat esuat ultima sans, experienta iu-
birii ca refacere a Primordialittii, constiinta
valoric a lui Eminescu a trecut si mai departe.
Pentru a depsi caracterul disontologic, nu
doar disanalogic (Lucian Blaga) al vietii
create n raport cu divinitatea, geniul emi-
nescian, entitate strin aruncat n trupul
cel urt din brazdele veciei, supracon-
stiint axiologic extramundan, intuieste su-
prema eliberare posibil, si anume, un dincolo
unde nu mai are loc nici fiinta nici nefiinta,
nici suprarealittile preaplinului din vidul
cuantic, precum nici orice concept de lume:
este cea mai radical libertate metafizic
imaginat de gndirea uman.
Astfel, in extasis mentis, Eminescu expe-
rimenteaz toate nivelele posibile, imagina-
bile de intelectul omenesc privind valorile
ontologice. O experimentare integratoare -
nu ca doctrin, nu ca sistem filozofic, ci ca
extrem intuitie. El si asum ceea ce Karl
Jaspers numeste - ansa minunat i primej-
dioas a Deschiderii. Tensiunea suitoare a
cugetrii eminesciene nu sfrseste niciodat.
Dup ncercarea de refundamentare axiolo-
gic a lumii umane, dup satisfactii trectoare
pe anumite trepte, epuiznd diversele nivele
ontice intramundane, nemultumit n elanul
ctre absoluta eliberare, poetul se arunc n
anterioritatea absolut, n Marele Deschis.
Lucian Blaga a preferat luntrea lui Caron,
Eminescu prefer preludiul, o nonstare abso-
lut; coborrea n lumea umbrelor la Blaga,
transcenderea oricrei formule ontologice
pentru Eminescu; la Blaga - mpcarea cu
onticitatea uman n gloria si slvirea no-
rocului iubirii, fr a cuta absolutul, pe cnd
Eminescu se detaseaz de acest noroc tocmai
datorit neaflriii absolutului n iubire ntru
restaurarea Unului.
n final, dac Blaga se armonizeaz cu
formula de a fi uman, fr a tenta extrema
deschidere, Eminescu ajunge la o aporie exis-
tential, si anume: Eu e Dumnezeu - aici, re-
zolvndu-se att disontologia funciar a
existentei, si implicit, disanalogia om/Ma-
rele Anonim.
Dar, n mod aparent paradoxal, Eminescu
va trece la un nou nivel de luciditate, la o
nou constiint valoric. n cele patruzeci
de variante ale poeziei Mai am un singur
dor, poetul si d seama de un fapt fun-
damental, formulat nc de Buddha, iar la
moderni de Nietzsche: odat ce a existat, un
lucru nu mai poate s nu existe, astfel c acel
autoexil dincolo de a fi si a nu fi, apare ca un
joc pur al mintii omului ca strintate n lume.
Dup marea aventur transmundan si
transontologic pn dincolo de diada
Demiurg-Hyperion, n poeziile testamentare
ideea unei evadri metafizice extreme nu mai
Eminescu
Pictur etrusc
7
Anul II, nr. 12(16)/2011
apare. Dimpotriv. Marele fiu risipitor se
ntoarce la sfnta Natur. Din spatiul mortii,
poetul nzuieste s fac una cu natura, o
hierofanie nrudit cu nunta feeric a eroului
vrncean.
Unica lui dorint este ca singurtatea de
dincolo s-i fie vegheat de corul vibratiilor
afective care l-au petrecut ct a fost oaspete
al firii: cntul aspru al mrii si murmurul iz-
voarelor, freamtul frunzisului codrului si
ploaia de flori a teiului sfnt, talanga de pe
munti si glasul buciumului, lumina atotstiu-
toare a astrului selenar si privirile luceferilor,
unicii si prieteni. Nici o fiint omeneasc
nu este ns evocat.
Faptul c Eminescu a prsit culmile ace-
lei extreme tensiuni a mintii privind eliberarea
spiritual si s-a ntors la Natur, demonstreaz
c poetul presupunea eventuala unicitate a
Fiintrii Umane n vidul cosmic. Parcurgnd
hipostazele posibile de conceput ale onto-
axiologiei, Eminescu a nteles ceea ce l nv-
tase copilria: c natura este singurul ab-
solut.
Astfel, considernd c ne cheltuim viata
ca nite nebuni pe visuri, pe nimicuri, pe
minciuni, din cealalt parte a zilei umane
poetul renvat pierduta sfnt limb a
firii. Poeziile testamentare constituie o con-
fundare panteist cu Natura - unica divini-
tate: Deus sive Natura- axioma fundamental
a lui Spinoza, a crui filozofie Eminescu o
studia cu ardoare la Viena, asa cum relateaz
Ioan Slavici.
Literatura d seam si de alte aventuri
spirituale care s-au voit ultime, experiente
onto-axiologice dramatice tentnd sensuri
finale, ca de pild: Ghilgames, cuttorul ne-
muririi, Faust cuttorul fericirii supreme,
Don Quijote aventurierul idealurilor imposi-
bile, feciorul de mprat peregrin n trmul
tineretii fr btrnete si a vietii fr moarte,
Miron n cutarea frumoasei fr corp. Toate
se petrec n spatiul mitic si magic apartinnd
ns orizontului terestru. Aventura vizionar
a lui Eminescu parcurge ns att orizontul
uman - ideal, iubire, sacralizare - ct si ori-
zontul transuman, suind pn la prima zi a
lumii, si apoi dincolo, n transposibil: trans-
fiint/nefiint si trans ideea de lume. De pe
acele ultimele creste a vzut ns unicitatea
Naturii, si din postviat i-a trimis binecu-
vntarea, mereu repetat, a poeziilor Mai am
un singur dor.
Pentru a ajunge la altitudinea viziunii unui
gnditor este nevoie de o scar - ct muntii;
pentru a ajunge la altitudinea viziunii unui
gnditor-poet ca Eminescu este nevoie de
aripi - ct cerul.
Doina DR~GU}
Point de dpart lesprance
Les extrmes se referment en moi
comme deux ternits.
Entre la naissance et la mort
il y a un reste, quelque chose
comme une dernire branche
entre le ciel et la terre.
Entre le progrs et le dclin
il y a toujours une voie
quon appelle
la sagesse de soi mme.
La configuration spirituelle
mapproxime dans mes penses
circumscrites un seul
point de dpart - lesprance.
Javais mal
Javais mal
des pluies.
Dissimule en candeur
demeure en moi
la nostalgie contre laquelle
je mappuis asympttiquement
Et moi javance en portant
des fardeaux ataviques.
Javais mal
du vent et des contes de fes.
Javais mal
En drivant
En drivant dans des rues obscures
En cadence de mes penses
Je sens lespace senfouir
Et mabandonner sans trace
Je sens toutes les montres
Se rencontrer dans un il
Et mon corps sclaire.
Lobscurit nest pas triomphante
Cette-fois-ci du tout.
Linvisible archet
Au profile de lumire
Invisible archet effleure
Des forces diviss en ailes
Le blanc remplit le relief
Profanation de splendeurs
Tordues dans le souvenir.
Parfois
Parfois je sors de moi-mme
comme dune grotte
Je mpanouis largement en dehors
et je prends la forme de tout
ce que je voudrais tre
Je midentifie lillusion
(ne me dpouillez pas de
cet tat denchantement)
qui menveloppe
comme une lumire
jusqu loubli profond.
Puis tout se perd sans
aucune diffrence
Et par une opration de
transitivit
La grotte sclaire.
Traducere: Prof. Mariana Col(escu
P
o
m
e
s
P
o
m
e
s
8
Anul II, nr. 12(16)/2011
Emil ISTOCESCU
Dumitru Panaitescu-Perpessicius
(manuscris epistolar inedit)
Bucure[ti, 11 Aprilie 1966
Drag domnule Aurelian Popescu,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am nvred-
nicit, n fine, s-ti pot retrimite manuscrisele
aproape uitate. Cci, din nefericire, mi-ar fi
fost cu neputint s ntreprind singur, ce
acesti slabi ochi ai mei, lectura unor pagini
att de dense ca ale manuscriselor d-tale.
O lectur de autor, ca aceea de la Olnesti,
ar fi fost preferabil. Adaug si cele trei extrase
(?) de care ti-am vorbit.
ti multumesc pentru ultima scrisoare si
pentru Imnul eroilor. Aventura care l-a pre-
cedat, e cu adevrat, memorabil.
Cu cele mai bune urri de sntate (si cu
salutri de la ai mei) al d-tale, Perpessicius
N.B.- Adevrat a nviat - rspund si la
ultima d-tale misiv, sosit azi. Pgnii de
noi uitasem. Cu multumiri si urri de fericire
pentru d-ta si ai d-tale.
Perpessicius
D. P. Perpessicius
(1891-1971)
Facsimilul scrisorii lui D. P. Perpessicius expediate
lui Aurelian Popescu, n aprilie 1966
Criticul si istoricul literar Dumitru Pana-
itescu-Perpessicius a cunoscut la Olnesti
n 1966 pe Aurelian Popescu din Costesti-
Vlcea, un muncitor autodidact, de la cariera
de calcar, care l-a rugat s-i aprecieze unele
ncercri literare. O parte din eceste texte i-
au fost citite direct criticului, iar restul, o
mare parte, i-au fost lsate pentru a le citi
singur, mai trziu.
Din cuprinsul scrisorii de mai sus, pe care
destinatarul ne-a ncredintat-o, rezult c
Detalii:
prestigiosul eminescolog si ctitor-initiator al
Muzeului Literaturii Romne, i explic aces-
tuia, ntr-un limbaj delicat, colocvial, cum i
era obiceiul, cauza care l-a mpiedicat s-i ci-
teasc manuscrisul n ntregime: maladia ocu-
lar, cu care se lupta de mai mult vreme.
S-ar putea aprecia c este, n fond, un re-
fuz camuflat, tinnd seama de faptul c Aure-
lian Popescu nu era cunoscut ca scriitor, iar
manuscrisul era extrem de prolix si alambicat
stilistic.
Aflnd c subsemnatul activa n Cena-
clul literar Gib. I. Mihescu de pe lng
Casa de Cultur din Drgsani, mi-a trimis si
9
Anul II, nr. 12(16)/2011
mie manuscrisul, la care a adugat si scri-
soarea de la D. P. Perpessicius, pe care am
reprodus-o.
Cunosteam foarte bine pe Aurelian Po-
pescu, fiind consteanul meu, cu locuinta
printeasc n apropiere. Desi nu avea alte
studii n afar de scoala primar, era un cititor
de literatur mptimit, fcndu-si o bibliotec
personal impuntoare din care ne mpru-
muta si nou pentru lectur, scolarilor cos-
testeni, iar la serbarea traditional de la sfr-
situl anului scolar, venea de fiecare dat si
Icea cadou crti elevilor premianti.
Dezvoltarea carierei de calcar pentru in-
dustria chimic de la Govora lund amploare,
Aurelian Popescu a devenit muncitor si apoi
tehnician al acestei ntreprinderi. n aceste
conditii a scris textul destul de complex al
viitorului roman Dreptul la viat pe care mi
l-a ncredintat si mie pentru lectur si apre-
ciere. I l-am restituit, alturnd si o scrisoare
prin care formulam rezerve care l-au nemul-
tumit.
n cele din urm a trimis manuscrisul la
Craiova, la Editura Scrisul Romnesc, unde
a fost publicat n 1979.
Acest debut trziu a fost comentat n zia-
rul judetean Orizont din 22 februarie 1980
de Costea Marinoiu si Marinela Tutil. Tre-
cuser, asadar, 13 ani de la data scrisorii lui
Perpessicius!
Dup nc 11 ani (n 1988), printr-o ntm-
plare, am aflat amnunte interesante privi-
toare la modul cum s-a ajuns, totusi, la publi-
carea crtii lui Aurelian Popescu. Ducnd cu
masina personal la Craiova, pe la mijlocul
lunii iulie 1988, pe Marin Sorescu, Romulus
Diaconescu si pe Ilarie Hinoveanu, care ter-
minaser la Drgsani o reusit docu-
mentare scriitoriceasc n judetull Vlcea,
alturi de nc vreo 30 de scriitori, n frunte
cu Dumitru Radu Popescu, presedintele Uni-
unii Scriitorilor si Constantin Toiu, vice-
presedintele acesteia.
Reprosnd diplomatic lui Marin Sorescu
nepublicarea n Ramuri a unei recenzii a
subsemnatului, despre cartea cu pricina, am
aflat de la Ilarie Hinoveanu, c domnia sa
fusese editorul crtii, iar n aceast calitate,
mpreun cu Dan Ion Vlad ca redactor, au
periat textul manuscrisului care era ngro-
zitor de vrzuit, amalgamat, agramat, ncl-
cit.
n felul acesta s-a ncercat stingerea
dramei unui om chinuit de convingerea c
este un scriitor respins pe nedrept de edituri,
mitraliindu-le ani n ir cu reclamatii de
la Hruciov pn la ONU, nscenndu-le
procese, fiind sustinut cu avalane de petiti
ale unor admiratori din rndul colegilor
de munc.
La lansarea crtii - relateaz mai departe
Hinoveanu, ntr-o sal cu vreo 300 de mi-
neri de la cariera Bistrita, care l-au ateptat
vreo dou ore, a dat buzna, cu fata banda-
jat, nsotit de doctorita dentist Astrid,
(creia i fcuse pe coperta de gard urm-
toarea dedicatie:
,,Distinsei Ana Michaela Stoica-Astrid,
medic. ntrzierea regretabil de la lansarea
crtii a fost cauzat de un stupid accident
auto. (Ilarie Hinoveanu: Marin Sorescu
triumftor la judecata de apoi, vol II, Ed.
Alma, Craiova, 2006, pag. 410-411)
Aceasta a fost odiseea unui autor si a
unei creatii literare. Implicat indirect si cu-
noscnd att pe autor ct si rezultatul n eta-
pe al muncii sale artistice, am pus cap la cap
documentele si impresiile despre un auto-
didact vlcean care ne-a hrnit aspiratiile cul-
turale din adolescent. Dincolo de slbiciu-
nile inerente, omenesti, trebuie apreciat ceea
ce a reusit s lase ca zestre spiritual urma-
silor. De aceea, un meritat omagiu postum i
se cuvine cu asupra de msur.
Epilog
George FILIP
(Montreal)
ECOU LA MOARTEA CPRIOAREI
Motto: ...ce mult a plns atunci Nicoley,
dar puyca tatei n-a vrut s dea grey.
deci: puyca tatei, totuyi, a dat foc
iar cprioara a czut pe stnc
yi Labiy s-a rugat - fr noroc,
iar umbra mor(ii l mai frige, nc.
a plns yi a mncat - copil flmnd
yi l-a iertat plpnda cprioar
dar nu se stinge ucigayul gnd
iscat prin crngul de odinioar.
...apoi poetul a plecat n cer.
l-au mpuycat cu clon(ul de rubin.
clon(ul cel royu... imn de lerui-ler
l-a dus pe LAE-n marele amin.
poetul a pstrat un petic mic
dintr-o hrtie alb - imaculat
cu un poem, din care-a scris nimic,
spernd c o s-l scrie-n cer, vreodat.
eu i-am furat hrtia din mormnt
yi v rostesc... ce nu vede oricine.
citesc poemul lui postum yi sfnt
ce l-a zidit n marile destine.
au fost odat niyte cpriori
ce merg la LAE yi i dau iertare
c el, flcul, pe la cnttori,
s-a dus cu tatl su - la vntoare.
poemu-acela a rmas sublim.
cei doi iedu(i nu s-au nscut vreodat.
o ytie Tara, noi cu to(i o ytim:
c numai foamea a fost vinovat...
5 martie - 2011, la Montreal
10
Florin M~CE{ANU
Pictura etrusc#
Popor inteligent,
ingenios, dotat cu spirit
artistic, etruscii au
rivalizat n pictur cu
cretanii i egiptenii.
n esent, calitatea
picturii etrusce const n
stilizare, coloritul
ndrznet i strlucitor,
din ansamblurile picturale
aflate n interiorul
mormintelor i realizate n
tehnica frescei
desprinzndu-se bucuria
de a tri, optimismul
permanent i-n orice
mprejurare.
Se spune c mormintele
vorbesc acolo unde istoria
este mut.
Etruscii sunt unul
dintre popoarele
Antichittii, a cror
pictur este cel mai bine
cunoscut, multu-
mit obiceiului lor
de a-i ngropa
mortii ntr-o veri-
tabil ncpere
menit s-i amin-
teasc mortului
viata pe care o
parcursese.
Etruscii au trit
n mileniul I
nainte de Hristos,
ndeosebi n
tinuturile cunos-
cute astzi cu nu-
mele de Toscana.
Civilizatia lor a
precedat-o pe cea
roman i a
nsotit-o pentru o
vreme n istorie.
Etruscii erau
excelenti artiti.
Lupoaica,
celebrul simbol al
Romei, instalat pe
Capitoliu, n anul
50 .H., este un
bronz etrusc din
secolul VI .H.
(gemenii au fost
sculptati mult mai
trziu, n secolul
XVI).
Atunci, n al VI-
lea veac, cnd Etruria
cunoate o prosperitate
fr seamn, bucuria
vietii se desfoar n
jurul mortului cu o
libertate lejer.
Temele preferate sunt:
dansurile, ospetele,
jocurile sportive, scenele
de vntoare sau de
pescuit i moartea e dat
uitrii n fata veseliei de
care par cuprinse, ca i
pictorul nsui, diferitele
personaje ce populeaz
compozitia.
La etrusci, omul nu
triete ntr-o lume
nchis: plante desenate
cu dragoste, frunziuri
delicate, psri cocotate
pe ramuri sau n zbor
amintesc c populatia
aceasta de trani tia s
priveasc n jurul ei i c
aprecia frumusetea,
imortaliznd-o.
11
Anul II, nr. 12(16)/2011
Iulian CHIVU
Cuvintele, cu toate exager-
rile pitagoreicilor, nu pot avea
niciodat rigurozitatea cifrelor
dect sub rationalismul gndirii
si aceasta fiindc aici intr n dis-
cutie incongruenta cunostint/
stiint; a avea cunostint de ce-
va nu e totuna cu a avea stiinta
acelui ceva - ratiunea ns le a-
propie, le pune de acord si tot ea
le d si identitate, le pune n con-
tradictie, iar cutarea si punerea
n act le scoate din relativ.
Asadar, din nou despre re-
latie, relativ, relationism, relati-
vism si mai apoi corelativ/core-
latie. A avea cunostint de ceva
nseamn a iesi din relativ prin
relatie sau corelatie; cu alte cu-
vinte asta nseamn a te stator-
nici de o parte sau de alta, res-
pectiv n ratiune, sau a rmne
n relativ. Cred totusi c Platon
avea dreptate: cunoasterea a n-
ceput prin contemplare (ceea ce
nseamn lipsa problemei), pe
cnd nevoia de solutie a dus spre
stiinta a ceva prin epistem. Gn-
direa, ca facultate superioar ca-
re reflect n chip generalizat re-
alitatea obiectiv, se joac ade-
sea cu limba; o testeaz prin noti-
uni, o actualizeaz prin judecti,
o scoate din amortire prin spirit.
Iat de ce ea este cugetare, con-
stiint, spirit, cunostint, stiint,
imaginatie creatoare, meditatie si
chiar fantezie. Asa, de pild, se
explic de ce a pune n relatie nu
e dect n contiguitate cu a fi n
relatie; corelatia nseamn pune-
rea de acord a relativului cu un
co-relativ prin congruent. For-
mal, lucrurile pot fi puse pe sea-
ma verbului pe care ns gndirea
l manevreaz cu vigoare din
spate. Prima punere n relatie a
Statornicirea \n relativ
lucrurilor cu ele nsele a fcut-o
nsusi Adam, mai nti cu inci-
pientele gndirii n denominatie
si mai apoi, prin consecvent, n
contemplatia care nu l duce la
rzvrtire, ci la punerea n act a
sinelui. Dup gndire, ca prim
treapt spre superioritatea spe-
ciei, urmeaz ratiunea - facultate
de a cunoaste, de a gndi neap-
rat logic nu haotic, de a ntelege
legturi ntre fenomene, de a o-
pera cu notiuni, de a face judecti
prin care se ptrunde dincolo de
lucruri si fenomene identificnd
cauzalitti si relatii subtile. De aici
ncepe tendinta omului de a iesi
din relativ att ct i permite per-
sonalitatea lui, n sensul pe care
i-l da Robert Wenley acestei no-
tiuni: cea mai nalt categorie cu-
noscut omului, care, cu ct i
poti extinde continutul, cu att
devine mai mare sansa de a te
apropia prin ea de Adevrul ab-
solut. Pe una din structurile per-
sonalittii, accesul la libertate,
stoicii, a cror exigent moral
era recunoscut, credeau c o-
mul ideal poate atinge libertatea
n singurtate; cam ceea ce spu-
ne si Mntuitorul apostolilor si
despre desvrsirea protectoare.
Voi fiti dar desvrsiti, dup cum
si Tatl vostru cel ceresc este
desvrsit (Matei; 5.48), ceea ce
este egal cu excluderea oricrei
relativitti. Romanii de pild, n
viziunea lui Mommsen, n ciuda
tuturor strdaniilor, neputnd
iesi din relativitate, nu au putut
atinge nici performanta greac n
filosofie si au rmas n acest do-
meniu doar niste savanti inferiori,
ucenici vanitosi ai unor dascli
nepriceputi. Relativitatea se de-
fineste a fi antractul Fiintei, nu si
fiind-ul ei. Este comoditatea, ne-
putinta, incertitudinea n care Fi-
inta se odihneste si se statorni-
ceste n Om n rstimpul dintre
actiuni; altfel Metafizica lui
Aristotel las de nteles, si mai
trziu Heidegger i reia ideea, c
ntelegerea fiintei este ea nssi
o determinatie a fiintei, iar Omul
presupune mai mult imprecizie,
mai mult relativ, mai mult refe-
rential. n el Fiinta si caut sen-
sul, si respinge doar ndoielile
Ir ns a le si suprima. Frustr-
rile Omului nu sunt aceleasi cu
cele ale Fiintei sale. Atributul li-
berttii, de pild, nu-i poate fi
prejudiciat Fiintei, ci doar Omu-
lui, a crui unic preocupare no-
bil si este el ca atare , n timp ce
Fiinta este nssi constiinta lui
de a fi. Omul acumuleaz, dar
numai Fiinta cstig. El este pu-
nerea n relatie; ea este nssi re-
latia. n filosofia lui als ob, m-
brtisat de Hans Vaisinger, ca
si cum capt valoare de concept
att n religie, ct si n moral,
dar si n filosofie. Potrivit acestui
concept Omul presupune lucru-
rile din realitate ca fiind numai
asa cum le percepe sau le presu-
pune el. Omul, fiind singurul ani-
mal care, dup o maxim a lui Al-
beret Camus, refuz s fie ceea
ce este, fiindc n permanent de-
vine, poate fi socotit un simbol
al vesniciei nchis n timp, dar nu
att n timpul rectiliniu, ct mai
ales n timpul metafizic, ca n
teoria relativittii generale a lui
Albert Einstein (1916), singura
dintre teoriile relativiste n acord
deplin cu datele experientei si cu
legile mecanicii cuantice. Relati-
vitatea n filosofie si caut o alt
identitate dect i-o ofer limbajul,
unde este si rmne o categorie
vag, dependent de anumite
conditii, de un sistem de referint
el nsusi determinat cu aproxi-
matie. nseamn dependenta a
ceva de un termen n absenta c-
ruia ar fi un nonsens; adic se
refer, asa cum sugeram mai sus,
la relatia dintre termeni conside-
rati independenti, dar care nu
exist dect n relatie cu altii.
Adncimea si exclusivismul unei
astfel de reflectii a condus n filo-
sofie la postularea relativittii
cunostintelor omenesti, doctrin
potrivit creia orice adevr pur
este si absolut doar prin rapor-
tare la individ; un subiectivism
care neag adevrul obiectiv prin
exagerarea caracterului relativ al
cunostintelor omenesti. Thomas
Samuel Kuhn (1922-1996), un
cunoscut filosof american si so-
ciolog al stiintei, a respins idei
de genul celor care legau reali-
tatea de teorie, ns el rmne un
relativist n sociologia stiintei. n
opinia lui, universul comun al tu-
turor lucrurilor este doar o simpl
amgire, iar realitatea e mai mult
conventional, creat de omul de
stiint si mai putin descoperit
de el. De aceea, n loc de adevr
am avea un ntreg sistem de mo-
nade capabile s formeze fr
constrngere convingeri siste-
matice.
Un alt curent n teoria cu-
noasterii, rationalismul, induce
ideea c ratiunea este singura ca-
pabil s asigure cunoasterea a-
utentic. El afirm c necesitatea
si universalitatea nu pot fi furni-
zate din experient si c ele exist
independent de aceasta, i sunt
12
C#r]i primite
la redac]ie
George Popa - Luceafrul -
Treptele spiritului hyperionic,
Ed. ARHIP ART, Iasi, 2010
George Filip - Lre des potes,
Ed. Destine, Montreal, 2011
George Ionit - Rnit, umbra
mea, Ed. Singur, Trgoviste, 2011
apriorice. La Ren Descartes, n
schimb, rationalismul face relatia
om-ratiune-substant. Omul si
construieste esenta pe ratiune,
iar constiinta corporalittii o re-
alizeaz tot pe baz de cugetare
ntr-un gen de reductionism on-
tologic. n rationalismul postcar-
tezian al lui Blaise Pascal (1623-
1662), omul se misc n interiorul
unui statut al fiintrii fundamen-
tat pe contradictiile constitutive
ale naturii sale, de unde si tra-
gismul conditiei umane prin care
si legitimeaz superioritatea
(trestia cugettoare). Deschide-
rea spre reflexivitate este n fond
esenta acestei superioritti, re-
zumate de Jean-Paul Sartre n trei
criterii: 1) Ce nu stim nu exist.
2) Ce stim nu exist dect n m-
sura n care este stiut de noi. 3)
Hotrm dup planul nostru s
stim sau s nu stim. Este de fapt
o continuare a ceea ce spusese
mai nainte Kant, vorbind despre
vaguitate din punct de vedere
logic. Cerintele cunostintelor
perfecte ar fi patru: dup canti-
tate - s fie generale; dup cali-
tate - s fie distincte; dup relatie
- s fie adevrate; si dup moda-
litate - s fie certe. Continund
judecata lui Kant, se poate spune
c nu exist eroare total, ci doar
vag, fiindc se porneste de la
intentia de exactitate, ori nu stim
ct certitudine rezid n intentie.
Cum este greu de cumulat aceste
cerinte chiar si n stiintele exacte,
mare parte din cunostintele noas-
tre rmn relative, cu toate c
matematica nfrunt relativitatea,
dar o si recunoaste prin cunoas-
tere rational, prin constructia
notiunilor, iar filosofia - cunoas-
tere rational prin simple notiuni
(Weltanschauung, la Heidegger)
- o recunoaste si ea odat cu in-
contingentul. Un alt punct de
vedere mprtseste Jean-Paul
Sartre: Relativul, care se mani-
fest prin Om - cum precizam noi,
vine dinspre natura Fiintei, a-
ceasta neputnd fi derivat din
posibil si nici redus la necesar
tocmai pentru c Fiinta n sine
este ca atare. Diferenta, relativ
si ea prin incontingenta posibi-
lului si a reducerii la necesitate,
o fcuser grecii prin conceptele
de noes (realitate) si noem
(percepere a realittii), aprofun-
date si de Husserl n Cercetrile
logice, dar si n Criza umanittii
europene si filosofia. Nici grecii
nu excludeau relativitatea cunos-
tintelor pe care o puneau n le-
gtur cu Fiinta, exprimat la
Sartre n calitatea de a fi, spre de-
osebire de Heidegger care o con-
sider n Das Sein drept con-
ceptul cel mai general ce sfideaz
orice tentativ de definire. Aris-
totel apreciase pe buna dreptate
c nu Diada este la nceput, ci
numrul, c relativul este nain-
tea lucrului n sine. Desigur, el
preluase de la pitagoreici ideea
Unului sau a Monadei, identifi-
cat cu Hestia, iar prin el, ca impa-
ritate, Unul se impunea ca uni-
tatea ireductibil. Dincolo de
Monad este relativul, iar cel care
sustine c tot ce apare e adevrat
nu face altceva dect s reduc
ceea ce exist la relativ. Si rela-
tivul se refer la un raport (dintre
parte si ntreg, dintre cauz si e-
fect etc) sau la un accident: Omul
este relativul accidental. Doar in-
teligenta divin este scutit de
relativitate fiindc se gndeste
pe sine nssi si gndirea ei este
o gndire a gndirii, de unde si
C. Noica mprumut ideea: Dac
e ns vorba s gndesti cum este
lumea, poate c mai ntelept este
ns s gndesti cum este gn-
dul. O distinctie de retinut se
Icuse totusi la Aristotel si anu-
me aceea c substanta nu este
element al relatiei tot asa cum nici
relatia nu poate fi element al
substantei si atunci relatia este
o categorie care succede calittii
si cantittii, categorii specifice
substantei. Un raport cruia nu-
i este exclusiv relativitatea se
poate stabili si ntre ratiune si si-
guranta ei, lucru despre care nu
poate fi vorba n cazul substantei
si al inteligentei divine. Uneori
nssi limba, despre care spu-
neam c urmeaz gndirii, are si
ea ezitrile ei, inconsecvente si
vaguitate. Despre fiint, fiind si
fiintare scriu succesiv si Aristo-
tel, dar si Thomas de Aquino, a-
poi continu Kant, Hegel, Hei-
degger (la noi C. Noica), cu pre-
cdere atentia lor focaliznd pe
Fiinta ca atare si mai putin pe
Om; ntre aceste notiuni mani-
festndu-se contradictii, rapor-
tri, puneri de acord subliniate
de ontologie, unde timpul se ma-
nifest ca un criteriu esential prin
care se adncesc diferentele ntre
numeroasele regiuni ale fiintrii.
Pe aceste considerente Heidegger
se adnceste chiar n ontica Fi-
intei, concept consacrat de filo-
sofie, n timp ce acela de Om este
consacrat de psihologie pentru
simplul motiv c aceasta l vede
n complexitatea manifestrilor
sale (trestia gnditoare), n toat
splendoarea relativittii n care
se statorniceste fie ca gndire,
fie ca fptuire. Cred pe acest te-
mei c o teorie a statornicirii omu-
lui n relativitate s-ar impune din
toate unghiurile ontice cu argu-
mentele filosofiei, ale psiholo-
giei, ale logicii, ale sociologiei,
ale eticii si ale culturii. Si mai cred
c, din motive de relativitate,
Omul si-a complicat Fiinta de-a
lungul existentei sale postede-
nice de nc dou ori: O dat cu
setea lui ontic de Adevr (care
nu este adevrat doar prin n-
Iptuire) si a doua oar cu do-
rinta de Libertate (ca asumare
sartrian a ceea ce el, omul, nu a
creat). Ori toate acestea nu se
arat a fi altceva dect o perma-
nent statornicire a Omului n
relativ, o adncire a lui spre e-
senta (Wesen) care-i scap me-
reu fr s-i mai lase rgaz ct
s-si poat vedea limitele si s
se raporteze la ele.
Si nu n ultimul rnd, trebuie
stiut c relativul are dimensiune
istoric, deloc neglijabil, vizibi-
l fie si pe parcursul existentei
postadamice si pe parcursul unei
singure generatii. De pild, acest
lucru se relev prin nssi banala
constatare c senectutea si con-
sum mai pretutindeni ntelep-
ciunea citind n chip decrepit
semnele prbusirii morale a lumii,
iar cei tineri si consum volup-
tos energia n rentemeierea per-
manent a ei. Corelatia se face
numai n structurile greu des-
cifrabile si ndelung neexplorate
ale relativului.
13
Anul II, nr. 12(16)/2011
{tefan DUMITRESCU
Acum, dup ce i-am recenzat
mai multe crti d-lui Florentin
Smarandache, lecturnd Ame-
rica - Paradisul diavolului (Ed.
Aius, Craiova, 1994), Frate cu
meridianele si paralelele, vol. 6
(Ed. Silviana, Rmnicu Vlcea,
2010) si Drag Domnule Ro-
taru, antiscrisori (Ed. DacoRo-
mania), imaginea de spirit univer-
sal, excednd marginile realului
si ale umanului ni se contureaz
si mai mult. Omul si opera sunt
de o complexitate si de o sines-
tezie unice n cultura romn si,
caz rar, cu sigurant si n spatiul
international al culturii, al info-
sferei. Plecat de pe malurile Ol-
tetului, din zona de mijloc a Olte-
niei, tnrul Florentin Smaran-
dache, ngrozit de absurditatea
si opresiunea din timpul perioa-
dei comuniste, intuind imposibi-
litatea realizrii n tar, nemai-
putnd suporta lipsa de orizont
si conditia de fiint strivit si umi-
lit, sentiment pe care l-am trit
si l trim mai toti romnii, i-a
luat lumea n cap (vai, ca attea
zeci de mii de intelectuali romni)
si a plecat s-si caute norocul n
alt tar... S-a gndit desigur c
tara tuturor posibilittilor, care-i
poate oferi conditiile cele mai
bune de a se realiza, nu poate fi
dect America, si a pornit ntr-o
extraordinar aventur geogra-
fic, spiritual, picaresc nspre
America.
Pentru c avem de acum o
cunoastere mai profund a ope-
rei lui Florentin Smarandache,
ncercm s creionm o prim
viziune de ansamblu asupra au-
torului si a operei...
Asa cum spuneam, dl Flo-
rentin Smarandache este creato-
rul unei opere complexe, bogate
si unice prin structura, substan-
ta, mesajul si dimensiunile ei...
Avnd un numr impresio-
nant de lucrri stiintifice n do-
meniul matematicii, al logicii ma-
tematice, n domeniul fizicii, al
informaticii etc., dar si o oper li-
terar bogat, autorul si opera se
nscriu n tipologie admirabil ilus-
trat de Mircea Eliade, a scriito-
rilor romni care sunt n acelasi
timp si oameni de stiint, creatori
de lucrri stiintifice... Tipologie
cu un numr mic de creatori, cci
n literatura romn si n oricare
alt cultur, i poti numra pe
degete, ns fiecare cu un speci-
fic aparte, spectaculos, dramatic,
aducnd n literatura romn co-
loritul exotic al culturilor n care
s-au format, n care au scris, pe
care le-au asimilat. n cazul lui
Mircea Eliade ne referim la India,
n cel al lui Florentin Smaran-
dache la Statele Unite, la univer-
sul cosmopolit, heteroclit, comer-
cial, alienat, strivitor, imens etc.
Cum opera literara a d-lui Flo-
rentin Smarandache ne este ntr-
o mare msur cunoscut, si ea
este, n cea mai mare parte, o lite-
ratur de cltorie si de explorare
a lumii, autorul fiind printre pu-
tinii romni care au clcat cu pi-
ciorul pe toate continentele, au
btut cu pasul mai toate meridi-
anele si trile, el face n acelasi
timp parte din tipologia scriitori-
lor care ncepe la noi cu sptarul
Constantin Milescu (acest Mar-
co Polo al romnilor), iar mai apoi,
n prima jumtate a secolului XIX,
se continu cu Dinicu Golescu.
n secolul XX, mai aproape
de noi, din aceiasi tipologie l a-
vem pe Geo Bogza, cu reportajele
lui din Spania si din alte locuri...
n secolul XX avem mai multi
autori si mai multe crti de cl-
torie, dar din pcate, vai, crtile
lor sunt reportaje seci, nu au pa-
tina artistic si acea lumin po-
etic, acea dulceat a limbii pe
care o ntlnim la sptarul Mi-
lescu, la Bogza si la Florentin
Smarandache. Geo Bogza si Flo-
rentin Smarandache ilustreaz cu
talent si patin plastic ceea ce
numim reportajul literar, una din-
tre cele mai frumoase specii ale
unei literaturi.
Aceast tipologie de scriitori,
din care face parte Flornetin
Smarandache, care mbogtesc
reportajul literar n cultura rom-
n, au meritul de a fi dus margi-
nile scriiturii romnesti, limitele
universului literar mai departe,
ntinzndu-l pe suprafata lumii
ntregi... De a fi adus acel aer exo-
tic, mireasma si continutul altor
culturi n universul literar rom-
nesc... Este mare lucrul acesta,
cci mbogteste orizontul litera-
turii romne, ferind-o de acea di-
mensiune localist, conservatoa-
re, excesiv...
Avnd o cultur bogat, cu-
nosctor al mai multor limbi, frust
si temperamental, Florentin Sma-
randache este de o spontaneita-
te si receptivitate a realului si a
planului ideatic uimitoare, pan-
tagruelic. nsusirea aceasta fa-
ce ca nesfrsitul reportaj la care
va lucra toat viata (cci asta sunt
crtile lui, un nesfrsit reportaj
Florentin Smarandache
[i c#r]ile lui
Un ]ip#t [i o eflorescen]# a spiritualit#]ii rom@ne[ti
FLORENTIN SMARANDACHE
Editura AIUS
CRAIOVA
AMERICA,
PARADISUL DIAVOLULUI
14
Anul II, nr. 12(16)/2011
despre locurile, orasele acestei
lumi, despre planeta pmnt si
oamenii care o locuiesc, pe care-
i ntlneste, despre oamenii de
stiint cu care intr n dialog), m-
bogtit continuu de impresiile,
de gndurile, de fluxurile de con-
stiint proustiene, s fac din
scriitura sa o proz modern, un
fel de eseu spiritual, de consti-
int. El si este o constiint arzn-
d, lucid, disimulat si concen-
trat asupra ei nsisi, dar si asu-
pra evenimentelor si fenomene-
lor culturale de care ia cunostin-
t, pe care le reflect si le prelu-
creaz memoria lui ca un malaxor.
Dup ce am lecturat impre-
sionanta carte America - Para-
disul diavolului, un reportaj al
primei lui cltorii n America, o
Odisee a plecrii n lume a unui
romn, am realizat c de fapt car-
tea este o meditatie amar (de la
nltimea la care l-a dus avionul
n zborul su peste Atlantic) bur-
lesc, incitant pe marginea con-
ditiei umane a celui care-si pr-
seste tara fugind de srcie si de
condamnarea la umilint, pentru
a se realiza ca fiint cunosc-
toare, fiind n acelasi timp un ro-
man picaresc, un roman realist,
lucid, dramatic.
Avnd aceast capacitate de
a comunica ntre ele, datorit r-
dcinii, izvorului epistemologic,
sufletesc si de constiint din care
se nasc, ne referim la lucrrile
literare (la paradoxismul ca ncer-
care de a aduce n literatur un
nou curent literar, la crtile n care
dialogheaz cu prietenii prin scri-
sorile literare, la segmentele cr-
tilor de cltorie n care gsim
eseuri culturale despre locurile,
institutiile pe care le cunoaste,
sau la lucrrile stiintifice prezen-
tate la diferite simpozioane si
ntlniri pe tot mapamondul) dar
si la cele stiintifice, care sunt mult
mai numeroase si mai diverse,
crtile d-lui Florentin Smaran-
dache alctuiesc, sub puterea si
sub vraja legii sinesteziei, un
corpus spiritual de mari dimensi-
uni, vibrnd si luminnd un spa-
tiu foarte larg n cultura uman...
Fcnd parte din acelasi corpus
spiritual, crtile lui intro-deschi-
zndu-se unele ctre altele, vor-
bind, comunicnd ntre ele, la
diferite nivele, se mbogtesc de
irizri ideatice, de umbre, lumini
si sonuri muzicale, pe un fond
ideatic bogat, alctuind o simfo-
nie impresionant.
Omul, creatorul este la fel de
fascinant ca si creatia sa, corpu-
sul artistic si de idei si cu vrsta
mbogtindu-se unul pe altul,
vor ajunge s creeze ceea ce am
numi un fenomen cultural rom-
nesc bine nfipt n coasta stiintei
si culturii universale..
Iat cum l vede si cum l pre-
zint unul dintre editorii si, dl.
Constantin M. Popa:
Matematician, autor a peste
cincisprezece volume publicate
n Romnia, Maroc, Franta, SUA,
poet premiat la Concursul de lite-
ratur de la Bergerac, initiator al
curentului paradoxist, actual-
mente cercettor la Corporatia de
computere Honeywell (Phoenix
- Arizona), Florentin Smaran-
dache, la cei 38 de ani ai si, are
constiinta cuvntului magic, dar
si a fragilittii fiintei.
Punndu-si viata n Text, el
ne ofer un incitant jurnal de
emigrant, radiografie necrut-
toare a unui spatiu insolit, din
care rzbate, dincolo de experi-
ente si observatii socante, expri-
mate ntr-un limbaj frust, dorinta
de a-si defini orientarea si strate-
gia eului multiplicat pe suprafata
cotidianului.
La 500 de ani de la primul pas
al lui Columb n Lumea Nou, un
romn redescoper America.
Ei bine, la cei 57 de ani, ct
va mplini n anul cnd scriem
acest Portret de autor, Florentin
Smarandache este acelasi spirit
curios, nsetat de cunoastere, a-
celasi ndrgostit de spatiul geo-
grafic si cultural de dimensiuni
imense, dar si de detaliu orbitor
sau plin de semnificatie, ori bur-
lesc care i atrage atentia. A rmas
acelasi suflet bogat de continu-
tul si de crepusculul epocilor is-
torice pe care le strbatem.
Cltorind n lumea ntreag,
intrnd n dialog cu oameni de
stiint sau cu oameni simpli din
piete, din orselele sau satele
Americii de Sud, ori din insulele
Oceaniei, descriind locurile pito-
resti si vetrele vechilor civilizati
ale unor popoare de azi, partici-
pnd cu lucrrile sale la multele
simpozioane sesiuni stiintifice
etc., scriitorul si omul de Stiint
Florentin Smarandache face ca
mii de oameni s aud de Rom-
nia, s aud limba romneasc,
s stie de acum c Romnia d
oameni de stiint care duc ori-
zonturile stiintifice cu o palm
sau cu o arunctur de sgeat
mai ncolo, si n mintea lor se nas-
te astfel imaginea frumoas a unei
Tri aflate pe puntea EuroAsiei,
fabuloas, care d iat minti n-
drznete si cuprinztoare... Putini
oameni, concluzionm noi, putini
diplomati, pltiti pentru a face
imaginea Romniei n lume au
Icut poporul romn si cultura
romneasc, spiritul romnesc
cunoscute n lumea ntreag, asa
cum o face de ani de zile profe-
sorul Florentin Smarandache...
Cum s cuprinzi ntr-o ima-
gine o oper att de vast si de
complex ca opera literar a unui
suflet nelinistit, absorbit de de-
prtri epistemologie, ca desco-
peririle stiintifice, de pionierat, ale
unei minti ndrznete, ca opera
unui ambasador generos al Ro-
mniei, ca ncercarea de ducere
a spiritului romnesc n lume de
ctre un Badea Crtan al dulcelui
plai romnesc ?
O ntrebare pe care ne-am
pus-o este aceasta: cnd s-a ns-
cut fenomenul cultural Smaran-
dache? n momentul cnd, n
martie 1990, ca pasrea lui Brn-
cusi, ca un tipt sisific, si-a luat
lumea n cap plecnd din tar ca
s se stabileasc n America, pe
coasta vestic a Statelor Unite?
Ct mai departe adic...? Sau cu
mult nainte, cnd n visele sale
copilul Florentin Smarandache
visa la mprtii fabuloase, nde-
prtate, la lumi aflate pe alte t-
rmuri incognoscibile? Asa cum
de cnd se stie pe lume semnata-
rul acestei cronici viseaz, si vi-
sul nu se mai termin, urcat pe
alte nivele culturale! Cu siguran-
t c aceast aventur stiintific,
literar, epistemologic, drama-
tic, ndrzneat, superb, care
este Florentin Smarandache, s-a
nscut cu mult tip nainte, n su-
fletul si n mintea copilului si a
adolescentului care mergea n
pantaloni scurti s se joace n
undele argintii ale Oltetului.
Cartea aceasta asupra creia
ne vom apleca acum America -
Paradisul diavolului spuneam
noi c este mai mult dect un Jur-
nal de cltorie, si mai mult dect
un Eseu n care o constiint lu-
cid, naripat de visul care-i d
fort, aplecat tot timpul asupra
ei ca un imens semn de ntrebare,
si noteaz senzatiile, gndurile,
ideile care se nasc n momentul
tririi (n sensul doctrinei triris-
te), al reflectrii vastei realitti pe
care o cunoaste...
S notm de asemenea intu-
itia, revelatia avut de scriitor
cnd a pus titlul crtii America -
Paradisul diavolului, titlu care
ne decodeaz cu o claritate ex-
traordinar marele adevr despre
America, si care este conceptul,
parabola, metafora filozofiei des-
pre Statele Unite ale Americii...
Aceast aventur, deopotri-
v spiritual si de constiint, n-
cepe n momentul n care Flo-
rentin Smarandache, simtind (du-
p dureroasa ncercare prin care
am trecut cu totii n ultimul de-
ceniu al lui Ceausescu, perioad
n care credeam c nu mai re-
zistm, c ne-a ajuns cutitul la
os) c n tara aceasta el nu are
nici o sans, ia decizia dramatic
de a pleca din tar si de a se stabili
n Statele Unite, tara tuturor pro-
misiunilor (Paradisul diavolului).
Momentul decizie, deci nceputul
aventurii spirituale care este si
continutul crtii, trebuie s fi n-
ceput n tar. Un al doilea mo-
ment al acestui nceput fiind ziua
cnd de pe un aeroport din Gre-
cia, tnrul matematician si scri-
itor se mbarc ntr-un avion care
avea s-l duc tocmai pe coasta
vestica a Statelor Unite.
Pornim si noi, ritualic, n cl-
torie cu el.
23.03.1990. Aeroportul din
Istambul. Primim pasapoarte tur-
cesti, de la politie. Masarul ni le
nmneaz. Apoi biletele.
Aruncasem geamantanul
vechi, m descotorosisem de hai-
nele de emigrant... ca de o cara-
pace scortoas! Rucsacul, um-
15
Anul II, nr. 12(16)/2011
43 plut cu manuscrise l-am crat cu
mine, nuntru.
Cald 110. Avionul ntrzie cu
jumtate de or decolarea - ca s
ne prelungeasc nerbdarea...
Locul 13 A, lng hublou.
Alturi Nelu, care m-acompani-
az pn la terminus, n Phoenix,
si Doctora. Cnd se desprinde
de la pmnt bolidul de fier, Sorin
nu se poate abtine;
- Gata, fratilor, am scpat!
Urechile-mi snt nfundate,
casc cu gura nchis pentru a le
destupa. Ce frumoase insule, si
mici, n Grecia! As tri, izolat, ntr-
una din ele.
Subliniem nc o dimensiune
proustin a scrisului lui Smaran-
dache, cci vedem c o dat cu
notatiile care fixeaz locul si tim-
pul, el introduce n scriitura sa
reflexiile subiective, gnduri, im-
presii, fluxuri de constiint, care
tin de dimensiunea auditiv a
lumii, a mirosului, dre ale fluxului
de constiint, structuri ale fon-
dului psihic, senzatii, idei, com-
paratii, proiectii n trecut si n vi-
itor. Astfel Occidentul are miros,
bolidul pe lng c este bolid este
de fier, urechile-mi sunt nfun-
date, ceasul este al doispreze-
celea, constiinta are ameteli:
Aeroportul Hellinikos din
Atena. Se simte deja mirosul
Occidentului. Oamenii snt altfel.
Cumpr cu 1030 de drahme un
parfum frantuzesc, cadou spon-
soritei. M-am gndit tocmai n
ceasul al doisprezecelea! Se
anunt zborul nostru.
Urcm ntr-un Boeing ct o
balen! De pe scri privesc roat
n jur. Ah, ce-as fi fcut o poz!
Cnd voi mai sui ntr-un transat-
lantic?
Ameteli la nceput. Mtusa
Clara vomit n punga de la sca-
un. n stnga mea: Stelic Pites-
teanu, apoi Sorin, Gellu. Muzic
la casc, pe 12 canale: de la jazz
la simfonie. Simt c nu mai pot
de bucurie.
Ruperea de solul cultural, de
viata trecut, de rdcinile de
snge este dureroas, sentimen-
tul este apstor. Scriitorul simte
nevoia s plng:
Ah, Occidentul! mi vine s
plng cnd mi-o nchipui pe ma-
ma singur, lamentndu-se: Flo-
rin a plecat pentru totdeauna
... aa de departe ...
M simt vinovat c i-as fi p-
rsit pe toti...
Retrim cu reporterul impre-
siile, senzatiile fruste, care-si ps-
treaz autenticitatea, din momen-
tul n care se afla n avion, punte
peste Oceanul Atlantic, si dup
attia ani. Fondul sufletesc este
unul luminos, de bucurie...
ncerc s descifrez ceva prin
Review Guardian, nu c m-ar in-
teresa. Informatiile de-acolo, ci
pentru a exersa limba.
Ce lin si plcut! Snt fericit.
Scriu n avion. Stelic citeste un
roman.
Pe canalul 6 muzic ...simfo-
nic... mi mngie sufletul. M
simt important ca un boss ameri-
can. n imperiul muzicii... Cer o
bere. Vreau s m droghez.
Florentin Smarandache are
mobilitatea psihic a unei pisici,
iar tririle sunt intense si sucu-
lente. De la starea de bucurie tre-
ce usor la starea de enervare, se
simte n avion ca un boss ameri-
can, fapt pentru care cere o bere,
ca s triasc apoi apsarea strii
de stres. Contactul cu vastitatea
spatiului, cu lumea aeroportu-
rilor, timpul si meridianele n loc
s-l emotioneze, s-l nfioare, s-
l fac s mediteze la micimea si
fragilitatea fiintei umane, l ener-
veaz:
Stresat! puneam multe n-
trebri, m enervam si enervam
usor. Am schimbat patru avioa-
ne, si de trei ori am dat ceasul
napoi: la New York, Dallas si
Phoenix. Cu Delta Airlines, din
aeroportul La Guardia, n cuce-
rirea Americii! O traversam de la
un cap la altul, cei cinci din Ari-
zona. Dur primul contact.
Are Florentin Smarandache
un fel insolit de a trece de la per-
ceptia suprafetei realului (care de
cele mai multe ori functioneaz
ca o masc, un fel de cortin de
praf care te mpiedic s ajungi
la adevrul ntotdeauna profund,
ascuns) la intuirea esentei si a
adevrului, si o modalitate sigur
si precis a trecerii de la prejude-
cat, de la mit si legend, la cu-
noasterea adevrului, la dezghio-
carea lui foarte rapid, ca o flam
a cognitiei, care te impresioneaz.
America pe care o cunosteam din
ziare, din ce am citit si ce am auzit,
America fabuloas si dezvluie
repede adevrata ei realitate n
fata instinctului epistemologic
sigur al tnrului scriitor:
24.03.1990. Sincer s fiu, nu-
s deloc impresionat, simt c u-
rsc continentul acesta nordic.
M-asteptam la nu-stiu-ce. Dar...
Pooc! Mai mult reclama ce e de
America!
- Nea Vasile din Gneasa, glu-
mesc, vzurm si New York-ul.
- Bogardo n Arizona, m n-
teap si el.
Notatia este precis, rece, si-
gur, fcut cu un condei de otel.
Tnrul scriitor ntelege, ca o
strfulgerare a stratului lumesc
care ascunde adevrul, c Ame-
rica nu este ceea ce credea el,
cea ce i s-a inoculat de mass-me-
dia, de legenda si mitul Americii,
tara tuturor posibilittilor, cea mai
mare, cea mai puternic, cea mai
dezvoltat, unde umbl cinii cu
covrigii n coad (nu-s deloc im-
presionat, simt c ursc conti-
nentul acesta nordic. M-astep-
tam la nu-stiu-ce. Dar pooc! Mai
mult reclama ce e de America!).
n fraza urmtoare, Florentin
Smarandache introduce spiritul
oltenesc, ironia htr, limbajul
savuros pe care l avea de acas
din copilrie (- Nea Vasile din
Gneasca, glumesc, vzurm si
New-York-ul).
Ce este foarte frumos, c din
aceste ironii, glume, din acesta
crochiuri ale gndurilor, ale sen-
zatiilor se naste ceea ce am numi
spiritul oltenesc al crtii, acea
patin romneasc inconfunda-
bil, a olteanului care merge la
trg si se uimeste de girafa pe
care o vede, exclamnd c asa
cal nu a mai vzut. Este aici acea
detasare a duhului romnesc n
fata imensittii, a timpului, a spec-
taculosului, care tempereaz
reactia, fcnd ca dimensiunile
realului s se retrag n tiparele
epistemologice de acas
Dup ce reporterul fotogra-
fiaz o realitate cu care nu era
familiarizat (ba care ar fi trebuit
s-l impresioneze, s-l fascineze),
adaptnd-o termenilor lui, struc-
turilor lui epistemologice (Ah,
norii stia parc ar fi zpad sub
burta avionului), vzut acolo
n nltimile atmosferei, urm-
toarea notatie este una subiec-
tiv, tinnd de moftul romnesc,
de glumele nesrate, de substra-
tul popular al subconstientului
colectiv al intelectualului romn:
...Ah, norii stia, parc ar fi z-
pad sub burta avionului. Pe ae-
roportul Dallas Forth Worth,
cu 15 minute ntrziere (m dez-
amgeste America!)... m cert cu
nea Vasile... Eu m interesam pe
unde trebuie sa mergem, iar pe el
l durea-n cot. Mai fcea si mof-
turi!
n fata Americii, n fata unui
fenomen colosal, Florentin Sma-
randache are reactia htr a lui
Ion Creang din Amintiri,
care ia n rspr, domolind, adap-
tnd realul fenomenal la tiparele
sale perceptive, atitudinale si
afective:
Pictur etrusc
16
Anul II, nr. 12(16)/2011
M scremeam s mai prind
si eu cte un cuvnt sau cdeam
ntr-o stare de melancolie... Pe
drept cuvnt, se face biatul
mare pn s vin la mine si mi
zice nene!
Cnd este s vad paiul ct
o brn din ochiul altuia, romnul
face haz de necaz, dar si aduce
aminte imediat c si el este strn-
gret si econom ca strinul:
Foarte strngreti emigran-
tii, o familie de rusi - cltorind
spre statul Washington - e ncr-
cat cu sapte valize, legate cu
sfoar pe dinafar, burdusite. Eu
tin de cei 300 $ ca de o comoar.
Bani albi pentru zile negre! Ro-
mnii snt gretosi n exil, spune.
Citind acest roman de cl-
torie si de constiint, vznd cti
romni sunt n orasul n care se
stabileste, ai dintr-o dat impre-
sia c romnii s-au ntins ca ciu-
percile pe tot mapamondul. Dup
ce ajunge n orasul de destinatie
si si ncepe viata de american,
spnd santuri, viitorul om de sti-
int, mpreun cu ctiva romni,
trece la investigarea spatiului
american, ncepnd cu desertul
Arizona. Cldura pe care o su-
port greu si desertul i trezesc
n suflet neliniste si o stare de
nesigurant acut. America tra-
tat de la nltimea la care zbura
avionul cu ironie si cu mofluz,
pe pmnt si arat coltii:
Ne avntm n desert cu ma-
sina: cu dl si d-na Nicoar! M
asteptam s fie numai pustiu, n-
tindere de nisip ca-n Sahara afri-
can. n afara soarelui puternic,
care pe mine m omoar, iar hur-
ducturile Renault-ului m mole-
sesc, disperarea n fata Americii
si a nesigurantei vietii m fac s
m simt ru.
Iat acum o alt fat a orasu-
lui american si a Americii. Un prie-
ten scriitor care a locuit la fiica
lui n Statale Unite opt luni (pen-
tru c dup asta n-a mai rezistat
si s-a ntors acas) mi povestea
c n orasul n care a stat el nimeni
nu iesea singur pe strad, nimeni
nu se avnta s mearg pe jos,
pentru c riscai s fii mpuscat
Iar noaptea orasul devenea un
cimitir pentru c nimeni nu ndrz-
nea s ias afar din cas de tea-
m. Imaginea aceasta a Americii
m-a ngrozit n momentul cnd
mi-a fost descris.
M-am ntrebat, atunci, la ce
mai sunt bune descoperirile sti-
intifice, zborul spre lun, cultura,
crtile, la ce bun s fii un Stat su-
perdezvoltat ca Statele Unite da-
c lumea n care trim arat astfel.
Dac apartamentul n care ne du-
cem viata devine un cavou din
care nu ai curajul s iesi, dac
orasul n care triesti este un
poligon de tragere! Dac ti este
fric de primul om ntlnit pe
strad, dac oamenilor le este
fric unii de altii, si se feresc unii
de altii? Dac n aceast lume poti
n orice clip s-ti pierzi viata! Si
desigur m-am ntrebat dac a-
ceasta mai este viat, si dac a-
ceasta mai este societate uman!
Ei bine, dl. Florentin Smarandache
ne confirm aceast dimensiune
mut a Americii, ameninttoare,
misterioas, periculoas:
n mod deosebit m-a frapat
mutenia orasului. Nu vezi picior
de om pe trotuare, auzi doar zgo-
motul nfundat al masinilor. Dac
ntmpltor ti vine din fat vreun
trector, te evit cu privirea, p-
sind ct mai lateral. Oamenii se
tem unii de altii.. Si, asta n miezul
zilei!
Plecarea din tar si stabilirea
n America este, pentru oricine,
o aventur tot timpul riscant,
care se poate ntoarce mpotriva
ta. Care te poate umili, strivi. Care
poate face din tine un obiect cu
care destinul, devenit necruttor
acum, se joac n mod cinic. Ame-
rica este ca o capcan, ca o fata
morgana care te atrage, care te
ademeneste, ca s te arunce apoi
n lumea din care ai venit. Iat cum
ne spune acest adevr Florentin
Smarandache n limbajul pustilor
de la Blcesti, care si-o mai d-
deau din cnd n cnd n bot.
3 0.06.1991. America - la po-
mul ludat s nu le duci cu sacul!
Fiindc risti s-o iei n bot!! Multi
s-au ntors n tar cu buzele
rupte. Credeau c-o s fie pusi aici
printi... etc.? C-or s ia premiul
Nobel? (Cte sfori nu se trag n
lumea asta! O-ho -hoo!)
Multi s-au ntors n tar cu
buzele rupte - dup ce-au dat cu
nasul si-au fcut stagiul la splat
farfurii si sters closete... Eu, unul,
am nceput prin a spa santuri...
Adevrul despre America si
despre visul american cade ca un
pumn n stomac care te trezeste
la realitate:
(Jurnalul acesta ar trebui s
dea de gndit si altora...) Snt la
fe1de scrbe si occidentalii precum
comunisti! Dac n-au avantaj de
pe urma ta, nu-ti ntind un deget!
Acesta este adevrul esenti-
al despre America. Si cu aceasta
cercul cunoasterii Americii se n-
chide, experienta de viat confir-
mnd intuitia genial de la nce-
put, din titlul crtii: America este
paradisul diavolului
Ceea ce s-a ntmplat n ulti-
mul deceniu, invadarea de ctre
Statele Unite a Irakului, pe care
l-a transformat dintr-o dictatur
stabil, n care oamenii aveau de
munc, si puteau asigura exis-
tenta, si puteau creste copiii ntr-
o societate n care oamenii se
mpusc pe strzi, n care mor
zilnic zeci de oameni n atentatele
cu bomb, n atentatele sinuci-
gase, si asta ca America s pun
mna pe petrolul Irakului si pe
dominatia militar n zon, de-
monstreaz ct se poate de lim-
pede Adevrul din titlu.
Si asa-zisele revolutii din T-
rile Arabe, n care au fost rstur-
nati lideri, care asigurau ct de
ct stabilitatea acestor tri, ca s
transforme aceste tri ntr-un ha-
os n flcri, si asta tot pentru a
pune mna pe petrolul Africii, si
pentru zone de influent, ne de-
monstreaz limpede c America,
acest satana al civilizatiei umane,
nu are si nu va avea scrupule s
distrug planeta.
America - Paradisul diavolu-
lui este o carte care ti d fiori.
Si ti d o alt viziune despre
America, una complex, bogat,
apropiat de adevrata realitate.
Toate imaginile, informatiile pe
care autorul le pune cap la cap,
ca imaginile pe o pelicul de film,
dup ce le citesti, comunicnd
ntre ele, adunate de capacitatea
intelectului nostru de a crea sin-
teze, ntr-o viziune de ansamblu
a Americii, te impresioneaz. Este
o Americ vie, un paradis terifi-
ant, n care rul si binele, umbrele
si razele de lumin, noul si ve-
chiul, buctile de fericire si de
suferint se ntreptrund ntr-un
pienjenis imens si halucinant.
Jurnalul, eseul, romanul acesta
despre America si despre aven-
tura unui intelectual romn n
America este una despre cele
mai veridice crti despre Tara
care conduce, asemenea unei lo-
comotive, civilizatia uman ctre
prpastie.
Volumul al 6-lea al Jurnalului
de cltorie intitulat Frate cu
meridianele si paralele, la fel ca
si America - Paradisul diavolu-
lui, este un eseu, un roman alc-
tuit din cioburi (nsemnrile zil-
nice, notatiile din jurnal), care se
adun, se lipesc, comunicnd
ntre ele si formnd un vas plin
de informatie. Despre simpozi-
oanele stiintifice la care particip
si la care el si prezint descope-
ririle, viziunile, ipotezele sale din
domeniul matematicii, al fizicii, al
informatiei, si care la sfrsitul lec-
turii se adun ntr-o viziune lar-
g, despre lumea stiintific a n-
ceputul de secol XXI, despre sta-
rea imagistic si cultural a ora-
selor pe care le viziteaz. Este
ademenit n aceast lung cl-
torie, care se continu parc la
nesfrsit de manifestrile stiinti-
fice la care particip, sau de n-
tmplare. Dar mai ales de setea
lui de orizonturi deschise.
naripare spre Dayton
30 aprilie 2009. Profesorul Mark
Oxley, care pred analiz functio-
nal la Air Force Institute of
Technology (prescurtat AFIT; n
traducere: Institutul Tehnologic
al Aviatiei Militare a S.U.A.), aflat
n baza aerian (americanii i spun
prescurtat AFB - Air Force Base)
din orasul Dayton, statul Ohio,
situat n partea de nord-est a
SUA, la granita cu Canada, m
invitase, atunci cnd l ntlnisem
n Kln, Germania, la FUSION
2008 (Conferinta International
de Fuziunea Informatiei), s sus-
tin o conferint despre Teoria
Dezert-Smarandache (TDSm) la
institutul su. De aceea, acum m
pregtesc s m naripez din
statul meu de resedint, New Me-
xico, aflat n partea de sud-vest
17
Anul II, nr. 12(16)/2011
a SUA, la granita cu Mexicul (ca-
re oficial se numeste, dup mode-
lul marelui vecin din nordul su
Viata lui Florentin Smaran-
dache, viata n general a unui om
de stiint american, sau din ori-
care alt tar, are culoarea tim-
pului petrecut n avioane, n s-
lile de asteptare ale aeroportu-
rilor... Viata trit de mosii nostri
acum cteva zeci de ani, pe pla-
iurile nverzite, mirosind a fn si
a nuci ale Oltetului, pe plaiul
romnesc, la prsit ori cu turma
de mioare, ascultnd cntecul
psrilor si doina nmuiat de
fluier si de caval, a fost nlocuit
de viata searbd, dezumani-
zant, stresant trit pe aero-
porturi, ntre hublourile avioa-
nelor, n huruitul motoarelor, ori
n zumzetul obositor al slilor din
aeroporturi. ntrebarea care ne
vine n minte acum, chiar n clipa
aceasta, este aceasta: ncotro ne
ndreptm, Doamne? Unde vom
ajunge, dac mergem pe calea
aceasta?
Cartea aceasta Frate cu me-
ridianele si paralele, n prima
parte este una stiintific, tehni-
cist, didactic, descriind din-
untru, ca s spunem asa, evolutia
unor domenii tehnice si stiinti-
fice, asa cum este aviatia, care
se vede c la pasionat pe autor...
Toat partea aceasta este ct se
poate de interesant.
Segmentul n care Florentin
Smarnadache ne red emotiile,
imaginile, sentimentele trite la
ntoarcerea acas nu pot s nu
te emotioneze.
n perioada 14.05-04.06.2009,
mi voi petrece concediul n
Romnia.
Bucurii i tristeti de-acas
- Indiferent ct de ru e-n
America, e mai bine ca-n Rom-
nia! mi zice colegul de avion.
Eram obosit, nclit de sudoare,
nedormit normal, dup dou zile
de cltorie.
Dar, deodat, totul a disprut
si m-a cuprins o bucurie, un val
de energie... La Aeroportul In-
ternational Henri Coand Bu-
curesti Otopeni, aflat la 16 km de
capitala Romniei, m voi ntlni
cu prietenii de joac din Blcesti,
cu mama, care se apropie de 80
de ani... De-as tri si eu atta!
Citind jurnalul acesta l urm-
resc pe Florentin Smarnadache
acas, cu verii lui, pe strzile Bl-
cestiului, pe care le-am btut si
noi cndva, n vizit la casa me-
morial Petreche Poenaru, unul
dintre cei mai mari oameni dati
de aceste locuri. Iat-l nsotit de
prietenii nostri, profesorii Emilia
si Marius Diculescu-Popescu.
Totul este uimitor de viu si ne
emotioneaz foarte mult:
22.05.2009. Profesorii Ma-
rian Popescu-Diculescu si Emilia
Popescu-Diculescu, de la Grupul
Scolar Petrache Poenaru din
Blcesti, m duc cu masina la Be-
nesti (sat devenit cartier al actua-
lului oras vlcean Blcesti), unde
se afl casa memorial a lui Pe-
trache Poenaru (n. 10.01.1799, Be-
nesti, judetul Vlcea - d. 1875).
Iat un portret uimitor de bo-
gat si de viu al marelui crturar
Petrache Poenaru, inventatorul
stiloului: n tinerete a fost pan-
dur, om de ncredere (secretar,
seful cancelariei) al conducto-
rului Revolutiei de la 1821 (cruia
i fusese recomandat de ctre
unchii si, boieri crturari, Ior-
dache si Grigore Otetelisanu, pri-
eteni cu Tudor Vladimirescu), pi-
onier al presei scrise din Romnia
- a creat primul ziar romnesc de
propagand, numit Foaia de
propagand, al armatei lui Tu-
dor Vladimirescu. Inginer (cu
studii la Viena si Paris), matema-
tician, inventator, pedagog, aca-
demician (din anul 1870; din 1872,
presedintele Societtii Acade-
mice Romne, numit Academia
Romn din anul 1879), fonda-
torul colegiilor nationale din Bu-
curesti si Craiova, organizatorul
nvtmntului national rom-
nesc, creatorul steagului Rom-
niei moderne (tricolorul purtat de
Domnul Tudor la intrarea n
Bucuresti), inventatorul stiloului
(toc rezervor, numit mai neaos
condei portret) - brevetat n
anul 1827, n Franta, cu titlul
plume portable sans fin, qui
salimente elle-mme avec de
lencre (pan portabil fr sfr-
sit, autoalimentat cu cerneal),
participant la Revolutia de la
1848, membru al Comisiei pentru
eliberarea robilor
Foarte cald, plin de suflet,
de amnunte sentimentale a-
ceast parte a jurnalului. n timp
ce citesc vd totul, locurile, oa-
menii, casele, strzile foarte viu
n fata ochilor.
Cartea Drag domnule Ro-
taru (este vorba despre profe-
sorul si istoricul literar Ion Ro-
taru, care la un pahar cu vin pn
trziu ctre dimineat este o bi-
bliotec de amnunte savuroase
din viata scriitorilor) este asa
cum spune Florentin Smaran-
dache o discutie frumoas, aler-
t, plin de duh, cu profesorul
Ion Rotaru, care a avut norocul
s triasc alturi de ei si s-i cu-
noasc bine pe G. Clinescu, pe
Tudor Vianau: De la nceputul
anului 1988 am purtat o cores-
pondent nversunat - as n-
drzni s afirm, experimental,
avangardist cu prof. univ. dr. Ion
Rotaru (n. 11 septembrie 1924,
Valea lui Ion, Bacu - d. 18 dec.
2006, Bucuresti), Seful Catedrei
de Limb si Literatur Romn
de la Facultatea de Litere, Uni-
versitatea din Bucuresti.
Ne scriam... ANTISCRISORI...
n rspr, n contra-sens, jucn-
du-ne uneori n epistole, cu critici
si autocritici, exagerri si ame-
nintri de form, cu aluzii, ironii,
chiar si cu absurditti... experi-
mente
ncercnd s cuprindem
acum ntr-o viziune aceste trei
crti, de fapt o mare parte din
lucrrile lui Florentin Smaran-
dache vom spune c ne aflm n
fata unei panorame culturale
largi, n care personajul princi-
pal, profesorul Florentin Sma-
randache, asemenea sptarului
Milescu, numai c el a cltorit
n partea cealalt de lume, no-
tndu-si zilnic emotiile, senti-
mentele, descriindu-ne locurile
prin care a trecut, vzute din avi-
on sau de pe pmnt, sau re-
dndu-ne atmosfera de la o con-
ferint stiintific, creeaz o pa-
noram larg a lumii secolului
nebun si absurd, fascinant si
misterios n care trim.
Exist dou tendinte n o-
pera si n viata sa: o tendint cen-
trifug, care trebuie s vin din
subconstientul su colectiv, cea
care a nscut n el setea de cu-
noastere si de spatiu, care l-a m-
nat n aceste multe cltorii pe
fata pmntului, si o tendint
centripet, sentimental, pe care
o vedem n notatiile sale din jur-
nal, la ntoarcerea acas. Nevoia
de ntoarcere la rdcin, setea
de acas sunt vizibile si te emo-
tioneaz. Pe fundalul acestei pa-
norame culturale a secolului XX
l vezi pe Florentin Smarandache
cltorind pe mapamond, tre-
cnd cu pasul peste meridianele
si paralelele geografice si cultu-
rale, asemenea unui Sisif care n-
cearc neobosit s ajung n
pisc. Ducnd cu el spiritul rom-
nesc, lumina plaiului dacic si vor-
ba de duh a olteanului! Prin im-
petuozitate, prin farmecul su,
prin modalitatea sa dramatic,
uman si spectaculoas Floren-
tin Smarandache si crtile lui
sunt un tipt si o eflorescent a
spiritualittii romnesti care au
explodat n cultura universal.
Pictur etrusc
18
Mariana Vicky V^RTOSU
Aryi(a din ploi - antologie de
versuri semnat de Gheorghe
Andrei Neagu- a fost tiprit la
Ed. Tipo Moldova, n 2011, si
este un proiect sustinut de Uni-
versitatea Petre Andrei din Iasi.
Fiind una dintre piesele prestigi-
oasei colectii Opera Omnia,
unde scriitorul Valeriu Stancu
este coordonator de serie, anto-
logia reuneste cele mai frumoase
versuri ale autorului.
Este greu de imaginat c pro-
zatorul Gheorghe Andrei Neagu,
specialist n romane istorice, de
inspiratie mitic, unde abund
metafora si sugestia, poate cuce-
ri cititorul prin acest gen literar.
Voit sau nu, poezia l-a dezvluit
cititorilor si drept unul dintre
sensibilii poeti ai momentului,
prin tririle incandescente ase-
menea aritelor... din ploi!
Cartea adun ntre copertele
sale poezii ntlnite si n volumul
Lacrima iubirii, probabil si alte-
le, noi sau nnoite, dar Aryita din
ploi este o punte de legtur ntre
tehnica poetic a prozei si nssi
poezia, ca gen literar. ntre balada
cult Nunta neagr, volum cu
acelasi titlu, si Lacrima iubirii,
acest volum antologic vine s
confirme talentul poetic al scri-
itorului. Nu stiu dac Gheorghe
Andrei Neagu va mai avea vre-
odat sclipirea genial, cea a dis-
cursului poetic din Nunta Nea-
gr, pictura divin care l-a si
propulsat definitiv n spatiul po-
etic actual, dar antologia l con-
firm. n maniera unui vistor
nostalgic, ntr-o alctuire liric si
dramatic deopotriv, poezia
strneste n cititor o furtun de
sentimente nvalnice, cu profun-
zimi dureroase. Frumusetea doa-
re, iar modul n care poetul ne
ndeamn s descoperim frumu-
sete sub masca durerii nu este
unul usor.
Poezia este una de bun gust,
scris ntr-un ritm alert, modern
si, n acelasi timp, decent si du-
ioas, parcurgnd un drum para-
lel cu noul val al poeziei intelec-
tualiste, cea al discursului cons-
truit. Poetul are adresant cunos-
cut, poemele sale fiind destinate
iubitei, mamei, tatlui, nou, ci-
titorilor, crora vrea s ne mpr-
tseasc complexitatea tririlor:
,,Au mai adus pe unul n com/
sau pe una njunghiat/ Unii zic:
e Romnia/ Cic i-au splat
cutitul n ea/ Nite strini fr
Dumnezeu (Camera de gard).
Imaginea sadic, de un dra-
matism crud, iesit din comun, as-
cunde, de fapt, autenticitatea
sentimentului patriotic. Nu se ru-
sineaz s-si recunoasc obrsia,
urmasul lui Stefan-cel-Mare.
Dimpotriv. Din sentimentul su
patriotic transpare mndria de a
fi romn. Avertisment pentru noi
toti, cei care, dintr-un motiv sau
altul, suntem ndrepttiti sau nu,
s ne declinamromnitatea. Este,
poate, punctul forte al crtii, un
act responsabil ntr-o lume tot
mai iresponsabila.
Este plcut s parcurgi, la ceas
de sear, pagini sensibile, care ti
se adreseaz cu demnitate si
iubire. Acest strigat, acest aver-
tisment necesar, mi s-a prut n-
dreptuit s-l redau printr-un alt
text, de referint, al unei crti de
poezie: Eu, singur/ Tu, singur-
tatea mea/ Nedesprtiti ntr-o lu-
min/ Ce creste din prea mult n-
tuneric/ Eu, singur/ Tu, lumina
singurttii mele (Singurtti).
Cam asa ne simtim unii n pa-
tria noastr, n casa noastr si,
de ce nu, n vietile noastre!
n anul 1999, aprea, la Ed.
Univers, n traducerea unui ilus-
tru germanist, Andrei Corbea-
Hoisie, o carte aforistic a lui
Theodor Adorno, Minima Mo-
ralia. Autorul este unul dintre
strlucitii filosofi ai secolului XX.
S-a nscut n 1903 la Frankfurt,
tatl su fiind evreu, iar mama
corsican, de unde si numele pre-
luat de fiu. n acte el era trecut
Theodor Ludwig Wiesegrund.
Pasionat deopotriv de filosofie
si muzic (a fost si compozitor
de talent, interpret de jazz, pe ca-
re l-a studiat cu Bernhard Sekles),
el a obtinut titlul de doctor n filo-
sofie, n anul 1924, cu o tez des-
pre Kierkegaard, un mare gndi-
tor, filosof, moralist al secolului
XIX. ntre anii 1925-1928 a stu-
diat, cu Alban Berg, compozitia,
la Viena. Reia studiul filosofiei n
1928, la Institutul de Studii Soci-
ale din Frankfurt cu marxistul Fe-
lix Weil (n.n. - a nu se identifica
marxismul originar cu ideologia
partidelor comuniste din acea
vreme). n 1931 se nfiinteaz
Scoala de la Frankfurt, un cerc
de studii filosofice, din care f-
ceau parte, pe lng Adorno,
Horkheimer, Walter Benjamin,
Herbert Marcuse (marxist pn
la finele vietii), Erich Fromm. n
1934 este nevoit s prseasc
Germania, att din motive ideolo-
gice, ct si etnice. Se stabileste
la Oxford, apoi la New York. Abia
dup rzboi reuseste s-si cons-
truiasc opera filosofic, public
n 1947, cu Max Horkheimer,
Dialectica iluminismului, apoi,
n 1951, Minima Moralia (este
un titlul inspirat din Magna
Moralia de Aristotel, iar Andrei
Plesu a preluat titlul lui Adorno
pentru un volum propriu de ese-
uri), Filosofia muzicii moderne
(1949), n cutarea lui Wagner
(1952), s.a. n 1949 a revenit n
Germania (de vest, devenit RFG),
unde continu traditia Scolii de
la Frankfurt, avndu-l alturi pe
Jurgen Habermas. La 6 august
1969 s-a stins din viat, n Elvetia,
ca urmare a unui atac de cord.
Istoria filosofiei nu este altceva
dect istoria sau destinul unor
crti, scria un comentator, Ionut
Anastasiu, la aparitia Teoriei es-
tetice ( Ed. Paralela 45 - 2005) a
lui Adorno. Filosoful reprezint
prin excelent omul care stie c
are ceva de spus, fiecare carte a
fost o treapt pe scara cunoas-
terii. Este demn de retinut modul
n care el a ncercat s explice fe-
nomenul inexplicabil - Holoca-
ustul. L-a vzut ca pe o refulare
a instinctelor bestiale acumulate
un timp mai ndelungat ntr-o
anumit mas care nu mai putea
fi controlat. El pornea de la psi-
hanaliza lui Freud, care nu a mai
apucat s triasc acei ani. Desi-
gur, este discutabil si aceast
explicatie, ca oricare alta. Ber-
nard-Henry Levy, Andre Glucks-
mann, Hanna Arendt au preluat
sau au criticat anumite teze ale
lui Adorno. Presa cultural din
Romnia s-a preocupat de opera
filosofului, chiar si Revista Cul-
tului Mozaic a comentat Mini-
ma Moralia (Ticu Goldstein).
Subtitlul acestei crti este Re-
flectii dintr-o viat mutilat.
Desprtindu-se de Nietzsche,
Adorno a propus o filosofie a
tristetii, nu a bucuriei, ceea ce
este o reflectare a destinului po-
porului evreu cu care filosoful se
simtea solidar. Adorno a fost cel
care a afirmat c dup Holocaust
nu se mai poate face literatur.
Dar nimic nu poate opri dorinta
omului de a crea, de a recstiga
ncrederea n frumusetea creatiei.
De acest complex a suferit si Paul
Celan, dar nu numai el. n dome-
niul esteticii, Adorno a avut o po-
zitie diferit, el admitea rolul mis-
tic al inspiratiei, paralelismul cu
viata normal, a operei de art.
Negationismul a fost si este
un fenomen pe care Adorno l
definise ca pe un al doilea Holo-
caust, chiar mai nociv dect n-
susi genocidul, pentru c pune
n pericol viitorul omenirii. Nu
putem spune c nu are, din nefe-
ricire, dreptate.
Boris MARIAN
19
Anul II, nr. 12(16)/2011
Un profesor rom@n a luat Premiul
statului New Mexico pentru
{tiin]# [i Matematic# pe anul 2011
Profesoara W. B. Vasantha Kandasamy,
de la Institutul Indian de Tehnologie din
Chennai - India, si profesorul romn
Florentin Smarandache, de la
Universitatea New Mexico din Statele
Unite, au primit Premiul statului New
Mexico la categoria Stiint i
Matematic pentru cartea lor Alge-
braic Structures Using Natural Class of
Intervals, publicat de Editura de
Educatie din orasul Columbus, n anul
2011.
Iat anuntul oficial al organizatorilor:
http://nmbookcoop.com/page8/page15/
page15.html?utm_source=MadMimi&utm_
medium=email&utm_content=NM+Book+
Awards+Winners+Announced&utm_
campaign=NM+Book+Awards+Winners
Concursul de crti publicate este organizat
anual de ctre compania de pres New
Mexico Book Co-op din Los Ranchos,
New Mexico, SUA. Si este sponsorizat de
30 de asociatii, muzee, reviste, edituri,
biblioteci si alte institutii din stat.
ncepnd din anul 2007 au participat peste
4.000 de autori (scriitori si cercettori) si
peste 350 de critici.
n acest an, 2011, au fost 37 de categorii la
care s-au premiat autori din diverse
domenii: crti pentru copii, fictiune
Profesorul romn primind medalia
pentru structuri algebrice.
(aventuri, mistere, romatice, science
fiction), poezii, antologii, biografii,
biznis, istorie, multi-culturalism,
nonfictiune, filozofie, politic, religie,
stiint si matematic etc.
Fiecare carte este recenzat de cel
putin 3 critici, iar la egalitate de puncte
numrul recenzentilor este mrit la 6-9
persoane.
Crtile publicate n anul 2010 sau n
decursul anului 2011 au intrat n
concursul anului 2011. Expedierea lor
s-a fcut n perioada februarie-iulie,
anul acesta.
n cartea lor autorii au introdus o nou
clas de intervale, pe care au definit
structuri algebrice diferite.
Dr. W. B. Vasantha Kandasamy si Dr.
Florentin Smarandache au publicat n anii
anteriori o serie de crti de structuri
algebrice si structuri neutrosofice. Acestea
se pot descrca din site-ul Universittii
New Mexico:
http://fs.gallup.unm.edu//eBooks-
otherformats.htm
Prof. Mircea Eugen Selariu,
Institutul Politehnic din Timisoara
Cartea profesoarei indience yi a profesorului romn
(cu coperji albastre)
n expozijia crjilor premiate
Medalia de cytigtor la secjiunea
Stiinj yi Matematic
20
Nicolae B~LA{A
Comunicare [i stil
pentru o lume a destr#m#rii
n timp ce am lecturat volumul
Paraidis, literatur de cutit,
autor Liviu Andrei, volum aprut
la Editura Aius, n 2011, si pre-
fatat de Tiberiu Neacsu, mi-au
trecut prin minte multe. Evident,
mi-am pus, ca si autorul prefetei,
unele ntrebri, ns nu m-am
lsat sedus de un anume tip de
autointerogatie, ct vreme din
paginile crtii, o lume creionat
abil ti sare n ochi si nu ti d
pace mai abitir ca oglinda ferme-
cat, care tine mortis s-ti arate
realitatea, de aici, de oriunde, de
acum sau din tot timpul. Tran-
sant, n crtile sale, Liviu Andrei
st sub semnul stilului si al co-
municrii. Am s ncep cu a doua
trstur, nu pentru c ar tine de
domeniul evidentei, ci pentru c,
vreau sau nu, trebuie s dau
cumva dreptate celor de la Palo
Alto, California, care sustin cu
ncrncenare c ,,totul comuni-
c. O fac ns nu fr a le aminti
faptul c, cel putin la nivel artis-
tic, o pagin de carte, n cazul
volumului numit mai sus, cu pri-
sosint, reprezint tulburtorul
traseu al tririlor si zbaterilor ntre
idei si cuvinte. Problema, la vo-
lumul pus n dezbatere, este,
ns, nu att de comunicare luat
separat, ct de ntelegere ca
parte a ansamblului, si asta doar
pentru faptul c, n general, n
comunicarea interuman, reali-
zat cu ajutorul limbajului, n
comunicarea verbal, cum se
spune, cotidian sau n forme e-
levate si speciale (precum n
volumul Paraidis, literatur de
cutit), se ntlnesc o serie de fe-
nomene care pun dificile pro-
bleme (evident, de ntelegere).
La general vorbind, n toate
tipurile de comunicare, dar mai
ales n aceasta de tip artistic, pe
lng fenomenele de ambiguitate
si vaguitate, se gsesc cele care
tin de vorbirea indirect, de alu-
zii, de sugestii, de suspiciuni, de
diversitatea figurilor si tropilor
(metafor, metonimie, sinecdoc,
ironie), de comunicarea prin fi-
guri retorice ale tcerii si ale jo-
curilor de limbaj, de implicturile
si explicturile, prezente inevi-
tabil n orice proces comunica-
tional si, de fapt, de folosirea n-
tregului arsenal al figurilor sti-
listico-retorice. Dac la toate ele-
mentele enumerate anterior, ele-
mente bine plasate n acest vo-
lum de proz, mai adugm ges-
turile, postura, vestimentatia,
pozitia spatial, contextul de ex-
primare al personajelor, ntele-
gerea ne joac si mai mult farse
ct vreme Liviu Andei culege
banalul cotidian, banal pe care,
pe de o parte, l esentializeaz,
iar pe de alt parte, l existentia-
lizeaz, chiar dac lumea textului
su este o lume a dezorientrii
umane. Aceast lume creionat
de autorul volumului, comunic
(n interiorul su) si se las comu-
nicat (la nivelul textului, prin
intermediul cuvntului-incizie),
pentru a releva, uneori fie si nu-
mai la nivel intuitiv, mediul n
care si prin care se produc toate
faptele si evenimentele sociale.
Ori de aici, marele pas fcut de
autor spre structurile ontologiei
umane asupra unui segment de
populatie doar sugerat literar la
noi, la romni, de Eugen Barbu
si nc vreo alti ctiva autori. Iar
ca s faci ontologie la nivel ar-
tistic, ti trebuie stiint de carte
structurat axiologic, stiinta de
a comunica, si stil. Stil pentru a
iesi din rnd, pentru nu te lsa
amestecat n gloat, n curent,
dup cum delicat spun specia-
listii, locul unde cu greu ti ps-
trezi identitatea. Ct vreme pa-
ginile crtilor sale conving, n-
seamn c Liviu Andrei are la n-
demn cele enumerate anterior,
din plin.
Claudia SCORNEA
n curnd fi-vei
n curnd fi-vei
Un strin pentru mine.
mi voi ndrepta privirile
perpendicular
asupra ta,
petrecnd singur
O zi de ndrgostiti.
Ochelari de ur
Jumtate plant, jumtate
adormire,
ti-am srutat ochii stinsi.
Ferindu-ti secat privirea
ai psit nspre lumea
ta vzut
prin ochelari de ur.
Nou-nscutul printe
De azi ncolo esti naintat
n functia de Printe
a ursit bebelusul nou-nscut
cuibrindu-i-se
Omului la piept
cu un surs enigmatic.
Calde orele
Te-am asteptat si ai rs,
iar n jur se scurgeau
calde orele.
Ti-am sters durerea
din suflet
si lacrimile de pe obraji,
apoi
te-am coplesit
cu o nou durere
si
cu alte lacrimi.
Cioburi de oglind
La ce bun s
mai speri cnd
tocmai ai ucis
adevrul
si cnd n
toat povestea
asta e ceva putred
care ne va face
s privim
lumea n ochi cu cioburi de
oglind care dor.
21
Anul II, nr. 12(16)/2011
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
Mi-t
Calme, est la chaleur huile
Qui sillonne la surface de la mer
Southwold, le point le plus Est de lAngleterre
Des collines de chaises-longues
Brisent la vue des cabanes au long du littoral
Qui sondulent dans les couleurs de la mer
A travers les rayons du soleil
La dentelle rose motifs cherche la sagesse
Des mouettes qui dcoupent lair en boucles fortes.
Sur le quai, le compte rebours en forme de baignoire
Sonne lheure et la demi-heure
Pendant que ses roues tournent avec la chansonnette de leau propulse
Pas de retour pour les mamans habilles
Aux couleurs de lazur
Tandis que leurs prognitures gorgent leau gazeuse rfrigre
puiss sur les chaises-longues ouvertes
Hommes, femmes et enfants svadent la sieste
Pendant que le ciel rougit encore plus espigle
Pour les ombres mouvantes et les vagues caches
Tout est comme dhabitude ; au long de la jete
Des pcheurs amateurs scrutent lhorizon
Le ciel blanchit son bleu
Sur le labyrinthe dhommes, femmes et enfants
Assis sur des chaises-longues motifs animaliers
Ils nont rien faire, sauf de se reposer et acheter
Des seaux, des pelles et des barquettes de frittes
Contre les cuirasss des mouettes
Jcris
quand il pleut, des bluets crass,
entourent les murs tapisss de mon bureau
dans mes rves dhommes nus
o les yeux des chevaux descendent
dun tableau au-dessus de mon bureau pidestal
achet lExposition dArt Equestre Holt
la fin de lautomne dernier
observs par des secrets verrouills, serrs
dans lun des tiroirs o
le jeu de bagatelle repose abandonn.
Repos
Ils taient assis autour des pierres,
Crant des silhouettes colores en orange
suspendues entre deux mondes
piges dans leur rve
atomes de sa faim
ombres attrapes dans un rire invisible
entoures dherbes, de buissons et de btons
les cendres aveugles du jour
taient verrouilles dans une guerre
contre un ciel sourd
le feu coulait
les couleurs fusionnaient
verticalement dans les mches des cheveux
poussire sous les paupires,
du sable dans la bouche
ils surfaient
un labyrinthe de silence
cascadeurs dans une rverie
la chaleur tait mle leur faim
atomes luttant contre lair
Vanit
Haut les rames,
bas les rames
La Reine des marais
ne peut pas dormir
Elle flotte rveille
travers le labyrinthe
des canaux
Haut les rames, bas les rames
La Reine des eaux
la couleur verte ardoise
explore la beaut
des maisons en tuile
La Reine des btes ges
glisse, rde et senvole
travers les places,
les palais
et les mares
La monte des mares,
la descente des mares
La Reine de la Mer dArgent
guide les arches et les colonnes
la Reine des tnbres
se rfugie sous la vote les ponts
travers des rves dans le vent
La Faim
elle portait du bois pour le feu
le long dun voyage nostalgique
dans son monde de rve
avec de la poussire sous ses paupires,
du sable tait dans sa bouche,
la chaleur tait malade de la faim
avec sa langue bleue,
elle allaitait ses fils
enfants dessins dans la poussire
atomes du bois pour le feu
submergeaient dans un rire invisible
des herbes, des buissons et des btons
avec sa langue bleue
elle battait les atomes
avec des btons anciens
ses fils se battaient avec lair
pigs dans leurs rverie
les atomes de sa faim
22
Marian P~TRA{CU
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
Nici pn cnd a ajuns n cla-
sa a III-a, nici dup aceea, cnd
devenise student, Marinic nu-
si amintea s fi mncat vreodat
o asemenea btaie de la ai lui, pe
care s-o tin minte, adic sor
cu moartea, cum l amenintau ei
adesea, dar... numai gura era de
ei! El stia, ns, c n dou situatii
ar fi primit n realitate o astfel de
corectie: dac ar fi spus Nu
m duc la scoal! sau Nu merg
la biseric!. Scoala si biserica
erau pentru ei, ntr-adevr, lucruri
sfinte, cu care nu te puteai juca!
A fost o perioad cnd pen-
tru Marinic, mersul la biseric
devenise o mare problem. La
Cminul Cultural, s-a primit un
aparat de proiectie cinematogra-
fic alimentat de un motor pe
benzin, cci pe atunci, n sat la
ei nu era curent electric. Filmul
pentru copii se ddea duminica
dimineata de la ora zece - direc-
tiv de sus, evident. Biletul
costa cincizeci de bani si se pro-
cura de la scoal, mai precis - toti
copiii erau obligati s-l cumpere.
La nceput, printii lui se nvo-
iser s-l lase la film duminica,
dar cu conditia ca la ora opt fix
s fie n biseric, iar la zece fr
un sfert, s plece la film. Figura
asta a tinut o dat-de dou ori,
cci, la un moment dat, Mrian,
vzndu-l c ncepuse s plece
din biseric pe la nou si jum-
tate, i-a zis suprat:
- Ia, ascult b, pi asa ne-a
fost ntlegerea? De-acu-ninte,
dac vz c mi ies din biserc
pn nu s gat slujba, ai ncur-
cat-o cu mine, s-a-ntles?
Marinic a ncercat el s se
opun, c-o fi, c-o pti, taic-su
rmase ns nenduplecat si pa-
ce! Ce era de fcut? Fr film o
dat pe sptmn, nu putea tri!
Asa c, smbta seara, uneori si
duminica seara, intra pe fereastr
la filmul pentru oamenii mari
dup ce ncepea; aranjase el cu
Mihai al lui Prsoiu si cu Nego-
it al lui Fetelus, zis si Ludic -
niste bieti mai mari ca el cu vreo
sapte-opt ani, s-l trag nun-
tru. Si figura asta a mers pentru
un timp, cci doamna Florica l-a
zrit ntr-o duminic printre spec-
tatori, n pauza n care se schim-
bau rolele. Nu reusise s se as-
cund la timp ca s nu fie vzut
de vreun profesor, cum fcea de
obicei, si asta numai pentru c n
seara aceea rula un film frantu-
zesc - Sedus si abandonat
se chema. Marinic rmsese pi-
ronit locului, cu gura cscat: ro-
la se terminase tocmai cu scena
ademenirii si apoi a violului sorei
mai mici a celei care ar fi trebuit
s-i devin sotie unui tnr june-
prim. Culmea, faptele fuseser s-
vrsite de acesta chiar n casa
viitorilor socri, adic sub nasul
lor, cum s-ar spune, si tocmai n
seara n care toate detaliile nuntii
fuseser stabilite. Luni diminea-
ta, la scoal, cine era ridicat n
picioare si luat la ntrebri de
doamna Florica, diriginta si pro-
fesoara lui de limba romn? Ma-
rinic!
- Ptrascule, te-am vzut
asear la film, ti-a plcut?
Marinic - mut ca mutii, ple-
case capul si tcea chitic. Profe-
soara a continuat:
- Haide, spune-ne si nou ce-
ai nteles tu din filmul acela! Sau
nu, mai bine povesteste-ni-l si
nou.
Si doamna Florica nu s-a lsat
pn nu l-a fcut pe Marinic s
povesteasc tot filmul, cap-coa-
d, dar nu asa pe scurt cum ncer-
case el s scape, ci n amnunt,
inclusiv cu scena acelui viol. La
sfrsit, lac de sudoare si rosu ca
racul, si-a ridicat privirile rug-
toare ctre dirigint, implornd
parc mila ei. Fapt este c profe-
soara, vzndu-i privirile tulburi,
ca de vitel njunghiat, i-a spus:
- Stai jos si s-ti fie rusine!
A urmat apoi prima si ultima
lectie de educatie sexual pre-
dat vreodat n scoala aceea de
vreun profesor, subiectul fiind,
evident, unul tabu. n cele din
urm, filmele pentru copii au
nceput s se dea marti seara, dar
ei puteau merge la film si sm-
bta si duminica seara, cu condi-
tia s nu fie deocheat - astea
veneau deja inscriptionate pe
cutii cu specificatia Interzis
minorilor - si s fie pltit inte-
gral biletul de intrare - 1,25 lei
...Dar s revenim cu vreo trei
ani n urm, cnd Marinic urma
s devin pionier. n smbta
aceea, ntorcndu-se de la scoa-
l, i-a prut ru c ai lui nu erau
acas. Se duseseser n Gruiul
Plesciorii la munc, aveau de cl-
dit n fag cele cinci copitele de
fn si trei de otav pe care le f-
cuser anul acela mprejurul locu-
lui pus cu porumbi care, imediat
ce legau, trebuiau pziti noap-
tea de ursi, viezuri si porci mis-
treti. El voia s le dea si lor ct
mai repede vestea cea mare. Ca
atare, a aruncat repede ghiozda-
nul ct colo, apoi a mbucat pe
fug un crnat din oal si niste
cas cu un brus de mmlig re-
ce si a plecat naintea lor. De obi-
cei, dup ce venea de la scoal,
mnca si se apuca imediat de lec-
tii pentru a doua zi. Fcutul lec-
tiilor consta aproape exclusiv din
scrierea temelor pentru acas,
fiindc atta-i trebuia, s nu-si
scrie vreuna, c a doua zi fcea
negresit cunostint cu palma
grea a lui domn Nelu!... I-a ntl-
nit pe ai lui pe la Varnit, termi-
naser treaba si veneau spre ca-
s; de cum i-a zrit, a nceput s
alerge chinuit spre ei, strignd
ct l tineau plmnii:
- Luni m face pionier, luni
m face pionier!
Mrian a primit vestea asta
impasibil, ba chiar mormind ce-
va neinteligibil si scrsnind din
dinti. Oara, n schimb, s-a bucu-
rat sincer, l-a luat n brate, l-a s-
rutat si i-a spus:
- Bravo, Marinic mam, s
vede treaba c-nvet bine dac
te face pioner, ai s tu ceva bun
di la mine c di la tat-to, Dumne-
zu cu mila!
- Ce-ai, f, muiere, cu mine,
ce dracu t-am mi fcut acuma?,
i-a zis Mrian Oarei aruncndu-i
o privire nchiondorat, asa
cum fcea de fiecare dat cnd
ea l mpungea cu ceva, si, sla-
v Domnului, avea tot timpul s-
i reproseze cte ceva, inclusiv
faptul c Marinic se nscuse cu
boala aceea, smnt rea de la
el, de!
- Pi bine m, pgnule, n loc
s te bucuri s tu c p copilu
tu l face pioner, tu mormi ca
ursu s scrjnest din dint de
paic acum ai fi ist din MAT!
23
Anul II, nr. 12(16)/2011
- Da ce, f, t-am zs eu vrodat
c nu-m pare bine c copilu sta
nu e prost s c-nvat? Doar pen-
tru el nvat, c-alt sans n-are-
n viat. Pentru mine nu conteaz
c-l face pioner, asta e o inventie
comunist fr nicio valoare, ai
draculi nenorocit, pn s p co-
pii-i ncoloneaz la linia partiduli!
S ce dracu-m scot ochii c di la
mine n-a luat nimica bun, ce, te
pomenesti c p tine te-o fi fcut
m-ta cu Horia Hulubei, nu cu
Gheorghe Hobza care-a fost o
viat slug la oi.
- Da ce-avet de v certat,
mi bine nu mi veneam nintea
voastr!, i-a luat la rost Marinic
dezamgit.
- Las, mam, nu te uita-n
gura lu tat-to, bate s el cmpii;
bine c te face pioner, pentru
mine e o mare multumire c s alt
recunosc c copilu meu are cap,
numa asa-t pot face s tu un
rost n viat!...
Ajunsi acas, copilul i-a cerut
lui taic-su doi lei. De obicei,
smbta dup amiaza, primea de
la ai lui un leu de biscuiti si de
la m-sa mare Hobzoaica nc
un leu de bomboane, cu care
alerga fericit la coperativ.
- Pentru ce-t trebe, b, tie
asa, tam-nesam, doi lei, he?, s-a
burzuluit taic-su la el.
- Ca s m tunz! Hai zu, d-
mi-i, nu-m mi dai leu de biscuit.
- Da paic n-ai b, pru asa
de mare!
- Tale nu ntelegi c m face
pionier?
- Ho, b, ce t-, ce te rtoiesti
asa la mine? Ia vez tu, c-acus t
arz vro doo!
- Pi, dac nu-m dai odat,
paic esti turc, ce naibi lui!
- Na, b, tunde-te! Da s te
duci la Bobltiu, nu la Toma, c
tunde ru. S bag de sam p
unde mergi, fereste-te de cini,
ia s tu o bt-n mn, stii doar
c p ulita aia sunt cini ri. Da
de ce nu stai tu s mergi cu mine
mi trzu, c m tunz s eu?
- Nu mi trzu, acuma, c
precis tale te mi bagi s p la
MAT s eu trebe s-m fac s baie.
- Ia vez b, pi ce, tu-m ti
mie cont de ce fac eu, nu-m e
de-ajuns m-ta, c-m tne cont
de orce? Hai, du-te, turcule ce
esti! Na ici s-ntinde-o!
Editura Pre-Textos din Valencia, Spania, a publicat, recent, o ampl lucrare: Andrs Snchez
Robayna (Ed.), Ars poetica (Versiones de poesa moderna), cuprinznd traduceri din poezia
european, precum yi din alte spa(ii geografice yi culturale, de la romantism pn n strict
contemporaneitate.
Uriaya munc de tlmcire n limba spaniol a unor eyantioane concludente, editate bilingv,
din opera a treizeci yi cinci de poe(i, de la William Wordsworth, Rainer Maria Rilke, Aldo
Palazzeschi, Saint-John Perse, Anna Ahmatova, la Pierre Reverdy, Paul luard, Gary Snyder,
Andr Velter etc., s-a efectuat n celebrul, de acum, Atelier de Traducere Literar(Taller de
Traduccin Literaria) de la Universitatea din La Laguna, Tenerife, ini(iat, cu 16 ani n urm,
yi condus de profesorul, criticul literar yi poetul Andrs Snchez Robayna, una din
personalit(ile cele mai reputate ale vie(ii literare yi universitare spaniole, care semneaz yi
o cuprinztoare Introducere. Postfa(a acestei importante apari(ii i apar(ine poetului yi
eseistului francez Yves Bonnefoy.
Se cuvine s subliniem c poezia romn modern este prezent n acest prestigios context
prin dou nume: Lucian Blaga yi Eugen Dorcescu.
Tlmcirea textelor lui Lucian Blaga se datoreaz lui Andrs Snchez Robayna yi Lilici
Voicu-Brey.
Poeziile lui Eugen Dorcescu au fost traduse de Lilica Voicu-Brey yi Silvana Rdescu, sub
veghea yi cu supervizarea lui Andrs Snchez Robayna.
Reproducem dou poeme dintre cele re(inute din lirica romneasc:
Lucian Blaga: Mam, - nimicul - marele! Spaima de marele/ mi cutremur noapte de
noapte grdina./ Mam, tu ai fost odat mormntul meu. / De ce mi e aya de team - mam -
/ s prsesc iar lumina? (DIN ADNC).
Madre - nada - lo eterno! El temor a lo eterno/ noche tras noche tiembla en mi jardin./
Fuiste una vez, madre, mi tumba./ Por qu tanto temor - madre -/ a abandonar la luz de
nuevo? (DESDE LO PROFUNDO).
Eugen Dorcescu: n clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-
acoper c-un pod de alge, rupt./ Concentrice vpi dezghiocate.// Un miez de foc alunec pe
creste/ n rpe-ntunecate strlucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-
i peste.
La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vaco, debajo,/ Se cubre con un
puente de algas, roto./ Llamas concntricas resquebrajadas.// Un ascua se desliza por las
cimas/ Y brilla en los abismos tenebrosos./ Llega el alba, con rfagas de plata./ Aqu no
hay nada. Todo por encima.
24
Elena ARMENESCU
Savantul prof. dr. Nicolae Paulescu
n ziua de opt noiembrie 2011 - ziua Sfn-
tului arhanghel Mihail, dup calendarul orto-
dox -, n Aula Mare a Academiei Romne au
fost srbtorite nou decenii de la epocala
descoperire a insulinei (1921), dup ndelun-
gate studii experimentale si observatii clinice
si de laborator, de ctre savantul romn dr.
Nicolae Paulescu - substant secretat de
pancreasul endocrin -, pe care el a numit-o
pancreina.
Profesorul universitar dr. C. Ionescu
Trgoviyte a deschis sesiunea cu o scurt si
sintetic prezentare, urmat de cteva acor-
duri din Simfonia a V-a, Simfonia destinului
de Beethoven, subliniind faptul c N. Pau-
lescu era cunosctor a sapte limbi si mare iu-
bitor al muzicii clasice!
Prof. dr. C. Ionescu Trgoviste are meritul
de a fi continuat - dup dr Pavel - o adevrat
campanie de readucere n prim planul dia-
betologiei romnesti, dup ce nc din 1971
profesorul de fiziologie Ian Murray din
Glasgow-Scotland, ca urmare a sesizrii unor
inadvertente privind prioritatea descoperirii
insulinei si a cutrii n arhivele medicale,
publica n acest sens un articol n British
Medical Journal prin care a argumentat si
artat lumii stiintifice pe adevratul descope-
ritor al insulinei, savantul romn N. Paulescu!
Prof. dr. C. I. Trgoviste a introdus apoi
primul vorbitor: inginerul Angelescu, n ca-
litate de nepot al savantului. Inginerul An-
gelescu a multumit Academiei Romne si
organizatorilor pentru onoarea adus lui N.
Paulescu prin aceast zi de srbtoare, re-
amintind si de statuia savantului amplasat
n apropierea faculttii de Medicin din Bu-
curesti, n anul 2001, la initiativa prof. dr. C. I.
Trgoviste!
A urmat academicianul Eugen Simion
care, n anul 1990, cnd dr. N. Paulescu a
fost declarat, onorific, membru postmortem
al Academiei Romne, era Presedintele Aca-
demiei Romne. El a precizat motivul pentru
care N. Paulescu a fost primit, n afara fap-
tului c i s-au recunoscut meritele, dar si
pentru a-l impune n constiinta lumii si a onora
munca sa de cercettor, subliniind c a reusit
s fac o mare descoperire cu mijloace pu-
tine, reduse. Nu cred n cultura esecului - a
afirmat d-l academician - iar nou ca neam,
ca natie, consider c ne trebuie o cultur a
cercetrii n grup.
Urmtorul invitat s ia cuvntul a fost
profesorul Alberto de Leiva, seful serviciului
de endocrinologie de la Spitalul Sant Pau
din Barcelona. Prezentarea sa a nceput cu
ultima descoperire de ordin tehnologic, un
vis mplinit att al medicilor ct mai cu seam
al bolnavilor de diabet, o realizare n dome-
niul tratamentului diabetului: pancreasul
artificial - un succes de ultim or al cercet-
torilor francezi -, dup care a urmat o vast
incursiune n istoricul diabetologiei mondi-
ale, unde savantul Paulescu, n numele rigorii
stiintifice, este recunoscut ca adevratul des-
coperitor al insulinei!
Profesorul dr. Nicolae Hncu, de la clinica
de diabetologie din Cluj Napoca, si prof dr.
Radu Lichiardopol, din Bucuresti, au evocat
personalitatea savantului cu deplina satis-
factie c faptele sale sunt acum recunoscute.
n anul 1993, Institutul de Nutritie, Diabet si
Boli Metabolice din Bucuresti a primit numele
de Institutul N. Paulescu prin decretul nr.
273 al Ministerului Snttii (ministru Iulian
Mincu).
Dar prof. N Paulescu nu a studiat doar
pancreasul, ci s-a remarcat si prin studii n
domeniul altor glande endocrine cum este
hipofiza. Prof. dr. Mihai Coculescu, de la
Institutul C. I. Parhon din Bucuresti, a subli-
niat, n prezentarea sa, cum cercetrile lui N.
Paulescu au marcat acest domeniu de cu-
noastere n faza sa de nceput, prin tehnica
original de ablatie transtemporal a hipo-
fizei, prin care a demonstrat rolul vital al se-
cretiei acestei glande.
Pentru cei care cunosc mai putin viata si
opera lui N. Paulescu, precizm cteva date
biografice ale marelui om de stiint: viitorul
profesor universitar dr. Nicolae Paulescu s-
a nscut n 30 octombrie anul 1869 n Bucu-
resti, oras n care a urmat studiile pn n
anul 1888, apoi a mers n Franta, unde a con-
tinuat att studiile ct si practica medical
alturi de ilustrul profesor Lancereaux, des-
pre care avea sa vorbeasc n prelegerile sale
de mai trziu.
Dup ce a revenit n tar, a predat fizio-
logia n cadrul Faculttii de Medicin Carol
Davilla din Bucuresti, continund cercetrile
sale. Primele studii asupra pancreasului le-a
efectuat la Paris, iar revenirea n tar si nu-
mirea sa ca profesor la catedra de fiziologie
i-a deschis orizonturi noi, n 1916 el efectund
primele experimente pe baza extractelor pan-
creatice la Bucuresti, culminnd cu izolarea
extractului de pancreas, n anul 1921, cnd
public rezultatele sale n presa medical a
vremii, cu un an anterior comunicrilor doc-
torului F. G. Banting si biochimistului J. J.
Macleod, de la Universitatea din Toronto,
Canada, care aveau s primeasc Premiul
Nobel pentru Medicin n anul 1923, pentru
aceeasi descoperire.
n aceast perioad este foarte apropiat
att de bolnavi ct si de studenti, n fata c-
rora a sustinut mai multe conferinte care au
fost ulterior tiprite, devenite crti care au
strnit si continu s iveasc multe contro-
verse, s nelinisteasc, dup cum afirma
N. Paulescu
omagiat la 90 de ani de la descoperirea insulinei
25
Anul II, nr. 12(16)/2011
acad. E. Simion, care, asemeni acad. dr N.
Cajal, a subliniat c nu trebuie s facem eroa-
rea de a confunda omul cu opera sa, savantul
cu optiunea politic, citnd multe cazuri simi-
lare din literatur sau filozofie. Ce facem cu
Heideger, ori cu M. Eliade, sau E. Cioran,
care au avut simpatii pentru extrema dreapt?
se ntreba d-l E. Simion - ori cu Sadoveanu,
care s-a aliniat - dup 1944 - noii ornduiri
comuniste etc.
Revenind la profesorul N. Paulescu, pen-
tru a aprecia fiecare cu mintea sa, dintre cei
care citesc aceste rnduri, citez din alocuti-
unile sale rostite n fata studentilor:
Veti zice poate c admiratia mea se ex-
plic prin mprejurarea c am fost crescut la
scoala acestui maestru (se refer la prof. Lan-
cereaux - n.a). Dar pietatea elevului se afl
aici n fata datoriei profesorului, care trebuie
s-si cntreasc toate vorbele ce rosteste
si s probeze tot ceea ce afirm.
Ei bine, Domnilor, repet sus i tare c
medic ca LANCEREAUX n-a mai fost altul. Si
aceast afirmatie o voi demonstra, cu probe
palpabile, n lectiile viitoare.
Pentru moment, retineti faptul c, nici
nainte de LANCEREAUX, printre medicii celebri,
ca LANNEC, TROUSSEAUX, RAYER - nici n tim-
pul su, printre colegii si renumiti, ca CHAR-
COT, POTAIN, BOUCHARD - si nici printre me-
dicii altor tri, ca BRIGHT, ADDISON, VIRCHOW,
nu gsim pe nimeni care s-l egaleze, ca ob-
servator fr seamn si ca spirit stiintific
extraordinar.
El singur a nteles importanta notiunii de
cauz si a pus medicina pe drumul unei ade-
vrate stiinte.
Pot zice c LANCEREAUX a fost pentru me-
dicin ceea ce CLAUDE BERNARD a fost pentru
fiziologie, ceea ce PASTEUR a fost pentru mi-
crobiologie.
Pentru astzi, dati-mi voie s v ntretin,
spunndu-v cteva cuvinte despre spiritul
ce se cuvine s-i nsufleteasc pe medici,
cnd se afl n fata bolnavilor, ntr-un spital
ca acesta n care ne aflm.
Dar, ce este un medic?
Ce este un bolnav?
Ce este un spital?
I. Ce este un medic?
Un medic este un om care exercit me-
dicina. Dar ce este medicina?
Medicina este o stiint si, n acelasi timp,
o profesie.
1 - Ca ytiinj, medicina studiaz omul -,
si-l studiaz ntreg, corp i suflet, din punctul
de vedere morfologic, fiziologic si patologic.
ntr-adevr, medicina, dup cum stiti, stu-
diaz:
a) - forma corpului omenesc si a organelor
ce-l constituie (anatomia) - structura intim
a acestor organe (histologia) -, precum si e-
volutia si reproductia individului (embrio-
logia, obstetrica);
b) - fenomenele vitale de nutritie si de
relatie (fiziologia);
c) - bolile generale si afectiunile organe-
lor, care tulbur fenomenele vitale de nutritie
si de relatie (nosologia si patologia).
Prin urmare, medicina studiaz omul si,
singur printre stiinte, are omul ca unic obiect
al studiului ei.
Ce e mai mult - medicina, fiind o stiint
cu aplicatii practice, are meritul de a pleca
numai de la fapte pozitive; ea nu urmeaz
sisteme sau utopii, care fiind ntocmite pe o
cunostint imperfect a omului, nu servesc
dect s induc lumea n eroare.
Medicina cunoaste deci n mod real
omul; ea ar trebui s fie principala baz a
filozofiei.
2. - Caprofesie, medicina serveste pe om:
a) - prin igien, ce-l protejeaz de boli;
b) - printerapie, ce-i alin durerile si caut
s-l vindece sau, cel putin s-i evite moartea.
Dar nu e numai att.
Profesia unui medic l oblig s se devo-
teze pentru cei ce sufer si, de multe ori chiar,
s-si riste viata pentru a scpa pe aceea a
altora. n ce alt profesie se gseste abnega-
tia absolut de sine, pe care medicina o
impune celor ce o exercit?
Este evident deci c, dintre toate profe-
siile, medicina este cea mai binefctoare.
Dar - n plus -, medicul, prin profesia sa,
devine prietenul si chiar confidentul celor
ce sufer - bogati sau sraci, tineri sau btrni
-, care-l ascult si se supun orbeste la pre-
scriptiile lui. Ori, cum un medic instruit cu-
noaste instinctele si prin urmare si patimile,
i este usor ca - prin grai si prin exemplu - s
poat s lumineze omenirea si s-i ndrumeze
educatia social, care combate aceste patimi
-, adic s rspndeasc principiile adevra-
tei morale stiintifice.
Astfel, printele medicinei, HIPOCRATE, a
avut dreptate s zic: scopul final al medici-
nei nu este numai s vindece sau s previn
bolile - ci nc s perfectioneze pe oameni
i s-i fac mai fericiti, fcndu-i mai buni.
Medicul trebuie deci s fie, n acelasi
timp, un savant care iubeste din tot sufletul
stiinta medical, adic stiinta omului; s fie
o fiint care se jertfete pentru altii, pn la
moarte si, n sfrsit, s fie un nvttor al o-
menirii sau mai bine zis, un apostol al mo-
ralei... Si asa ar fi n realitate, dac confrati
nedemni n-ar fi deschis tarab n templul
sacru al medicinii.
Acum ntelegeti nalta demnitate a pro-
fesiei medicale si respectul ce i se d din toa-
te prtile. Cinstete pe medic zice Biblia...
cci ai trebuint de el.
Am mentionat acest fragment din expu-
nerea profesorului dr. Paulescu pentru a face
cunostint cu convingerile sale de credint
si conceptul profund moral privind att recu-
nostinta fat de profesorul su din pozitia
de discipol - conform jurmntului lui Hipo-
crat -, ct si din aceea a medicului practician
ptruns de responsabilitatea fat de bolnav,
care trebuie ngrijit n spital atunci cnd este
grav preciznd faptul c Spitalele sunt o
inspiratie a carittii crestine.
Dar cum oamenii nu iubesc adevrul,
chiar cnd el este evident - analiza acelor
vremuri tulburi este greu de fcut de noi dup
aproape o sut de ani!
Dup repetate contestatii prin care soli-
cita recunoasterea priorittii descoperirii in-
sulinei profund deziluzionat, N. Paulescu a
trecut n eternitate n 17 iulie anul 1931.
Toate acestea si multe altele sunt foarte
bine cunoscute celor care au luat cuvntul
si au ncntat auditoriul prin faptul c tot ce
s-a afirmat a fost spre lauda si omagiul adus
savantului si medicului N. Paulescu si mai
putin omului supus greselii, care s-a lsat la
un moment dat influentat de tendintele po-
litice ale vremii.
Pictur etrusc
26
Ne trecem ca i anotimpurile,
Dar noi nu ne repetm ca i ele!
Acum, m uit doar la fotografii,
n care-am pstrat anii mei vii...
A vrea s opresc timpul n loc,
Dar nu uit c-s doar un strjer;
Si-s n turnul de veghe-n soroc,
Cutnd fericirea-nvluit-n
mister!
O, ct as vrea, uneori, s o-
presc Timpul!... Poate cineva s
opreasc timpul? Opriti tim-
pul!... Este un strigt de dis-
perare, lugubru, de prere de ru,
de nostalgie, dar poate fi si de
prea mult bucurie, cnd speranta
ti se mplineste si viata ta este
frumoas ca un curcubeu de cn-
tece si poezie divin...
Rscumprati timpul este
un ndemn optimist, de ncredere
n posibilitatea refacerii armoniei
n suflet, n gnd si n fapt, n
viata ce se-nvrte ca o moar ce-
i miscat doar de apa care curge-
n cursa vremii zbuciumat..., prin
nasterea din nou!
Ce repede curge timpul!...
Ochiul, fereastra sufletului,
Gndul, expresia creierului,
Cuvntul, muzica gndului,
Cnt sau plnge n fuga
timpului!
Mai ieri, eram n bratele ma-
mei, fr griji si fericit... Dar acest
timp, pentru mine, a fost tragic
de scurt si am intrat n zvrcoleala
vietii, pe cnd eram prea mic...
Timpul meu parc s-a prea grbit,
dar am ajuns, dup ani de aler-
gare, s cstig cursa cu obstaco-
le parcurs n anii triti pn
acuma, sub soare: cu o viat de
om fericit si mntuit!
Timpul este un examen pen-
tru fiecare om. Este un metronom
care ncrusteaz, n copacul tru-
pului si n testura de lumini
nevzut a sufletului, notele
obtinute, n vita vietii noastre, n
cursa cu obstacole pe liniuta de
unire dintre leagn si mormnt.
Metronomul ce-l purtm n piept
si-i simtim btaia n fiecare se-
cund miscat, n pulsul de viat
trit cronometrat, este inima
noastr, de care ar trebui s a-
vem grij mai mare.
Este un motiv extraordinar
care trebuie s ne pun pe gn-
duri: s dai un examen n timpul
unei vieti trite pe pmnt! Este
un imbold pentru fiecare om de a
rscumpra timpul, pentru c via-
ta trece repede, ca un sunet, si
se ofileste ca frunza ce primvara
este verde si frumoas, plin de
vitalitate, dar lunile de var trec
repede si toamna bate grbit la
us, intrnd cu vremea ei mai
rece, schimbtoare si mai dur,
cnd aceast foaie verde se ofi-
leste, nglbeneste si este luat
si aruncat s zac, fr de clo-
rofila cu viat, pe pmnt...
Cu urgenta cea mai mare,
omule, femeie, tinere, tnr, co-
pile, copil, este timpul de ntoar-
cere la Dumnezeu, pn ce nu
este prea trziu, cci vremurile
sunt rele si semnele sunt alar-
mant de clare c timpul sfrsi-
tului aproape a venit: rzboaie,
rutatea oamenilor ajuns la
culme, lipsa de dragoste fireasc,
boli incurabile, nebunia moral,
muzica desntat, imorala, foa-
mea, cutremure de pmnt cu pa-
gube materiale enorme, cu mii si
mii de morti, uragane distrug-
toare, ploi torentiale, secet, ne-
credinta ajuns o boal moral a
acestui nceput de secol al XXI-
lea, crime oribile, stricciunea oa-
menilor ajuns la culme... Si na-
tura parc se revolt de stricciu-
nea oamenilor! Frica a pus stp-
nire pe lume. Nu se stie ce va a-
duce ziua de mine. Oamenii sunt
mai tristi, mai tensionati, mai su-
prati, mai ri, mai nervosi, nebu-
curosi, fetele cele mai multe arat
nefericire si zbucium sufletesc.
Peste tot terorismul a pus n a-
lert o lume nelinistit. Se folo-
sesc resursele materiale ale p-
mntului pe arme si narmare,
desi omenirea nu are mncare si
moare, pe securitatea iesit din
frica c vreun dement, cu o gn-
dire diavoleasc ar putea n orice
clip s loveasc. Peste tot, n
lume, n sufletele oamenilor s-a
strecurat frica de mine! n jur,
moartea face ravagii si cnd mor
miile de semeni de ai nostri, ca
mustele, n tri n rzboi, sau n
cele n care seceta nfometeaz
milioanele, bolile n mas secer
vieti de copii nevinovati, tineri
si btrni, mame si tati, cnd n
jur este numai durere, parc ome-
nirea nu mai vede, cci s-a de-
sensibilizat... Peste tot se aude
un strigt ntr-o ntrebare: Pn
cnd, Doamne, mai putem ndura
o stare cu groaz atta de mare?
Rsun ca un laitmotiv, n
acest eseu, strigarea mea de che-
mare la trezirea la realitatea ur-
gentei momentului de rscump-
rare a timpului pierdut n pcat si
n necredint, si de ntoarcere,
prin pocint si credint, la Dum-
nezeu, pn nu este prea trziu,
amicul meu! Este un ndemn de
alertare, cci vremurile-s tot mai
rele si mai grele.
Ce este timpul? O btaie a
ceasului, n ticitul lui metrono-
mic, ca ale btii inimii mele pe
timpul liniutei de unire ce nu s-a
isprvit de scris. Este ziua si este
noaptea, primvara, vara, toamna
si iarna, luni, ani, secole, milenii.
n realitate, timpul este o par-
te din eternitate, pentru a msura
viata pe pmnt. El este poarta
de intrare n existenta etern, pe
care o doresc mult credinciosii,
precum o doresc si o triesc, nc
de acuma, si eu. Timpul este
Ziua ce ni s-a dat si ni s-a m-
surat, din momentul n care Adam
si Eva, strmosii nostri, n-au as-
cultat de Dumnezeu, si li s-a dat
s triasc doar o zi, msurat
n ani, luni, zile, ore, minute si
secunde, numrate si tiprite n
ADN-ul, ncrustat n fiinta lor.
Nici o clip mai mult!
Pn mai bate metronomul
din pieptul nostru, trim fiecare,
n Scoala de viat de pe pmnt,
timpul de pregtire de zborul fi-
nal, la decolarea ce ne va duce
trupu-n mormnt, iar sufletul va
zbura-n locul ce, prin credint,
fiecare si l-a pregtit, ca s-l
ocupe dup examenul vietii pe
acest pmnt. Doar atunci, va
ncepe netimpul, la care ne chea-
m, cu glasul duios, Mntuitorul
Iisus Cristos, ce ne va da, ca dar,
pentru trecerea examenului vietii
terestre, nemurirea, trind fericiti
vesnicia...
Veniti la Mine voi: cei truditi
si mpovrati, si Eu v voi da o-
dihn sufletelor voastre, spu-
nea Fiul lui Dumnezeu, ca s fim
n fericire, o vesnicie, n Raiul Su.
Fiecare avem un vis de m-
plinit si ar fi pcat s treac vre-
mea prea repede si s se lepede
clipa ce ni s-a dat!
As vrea, si eu, uneori, s o-
presc timpul n loc, dar nu pot si-
mi triesc Ziua ce mi s-a dat,
ca s-mi triesc destinul fericit
pe pmnt.
Timpul este scurt pe pmnt:
o infinit frmit din vesnicie.
Suntem doar un abur, care apare
si dispare, un firicel de iarb ver-
de care creste, dar vara trece re-
pede si se ofileste!
Ce fericit si ntelept este omul
care se sileste s triasc n viat,
asa cum ar dori s fie gsit n cea-
sul de decolare spre zarea, unde
nu se mai moare, ci-i doar bucu-
rie, cntec, fericire si srbtoare!
Dumitru BUHAI
(SUA)
A[ vrea, uneori,
s# opresc timpul \n loc!
27
Anul II, nr. 12(16)/2011
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
Era o noapte de la sfrsitul lui decembrie,
o noapte deosebit de friguroas pentru ti-
nutul Palestinei, unde iernile, de obicei, sunt
rareori aspre. n noaptea aceea, cerul era se-
nin, iar luna plin strlucea poleind cu argint
toate mprejurimile. Vntul ncepuse s bat
cu putere de cum se nserase. Era un vnt
destul de rece, pornit dinspre miaznoapte.
Venind din Nazaret, Iosif si Maria str-
btuser un drum lung pn la Betleem n
vederea recensmntului ordonat de stp-
nirea roman. Cu greu, gsiser un lcas un-
de s nnopteze: un grajd care apartinea casei
de oaspeti umplut si ea pn la refuz de pe-
lerini ca si dnsii, iar grajdul acesta semna
mai degrab cu o pester. Peretii erau de pia-
tr, tavanul de grinzi groase. n interior se
afla o iesle de lemn, construit la nivelul po-
delei. Lng iesle picoteau cinci animale cu-
minti: mgrusul cu care veniser cei doi, un
bou culcat pe paie, ce rumega linistit, si dou
oite cu un miel ntre ele.
Grajdul nu avea nici mcar o us, nct
Iosif a trebuit s-si dezbrace mantaua de ln
si s o fixeze la intrare ca pe o perdea pe care
rafalele vntului o miscau ncoace si ncolo.
Aerul, bufnind, ptrundea cnd si cnd n
ncpere. De aceea, Iosif a trebuit s ncro-
peasc un focusor din paie, din vreascuri
uscate si coceni care se transformaser re-
pede ntr-o grmjoar de jratec. Ca s nu
se sting, peste jar trebuiau aruncate, din
timp n timp, noi mnunchiuri de paie, din
vreascuri uscate si coceni. Ca s nu se stin-
g, peste jar trebuiau adugate, destul de
des, noi mnunchiuri de paie si surcele cu-
lese de pe-afar. Flcrile erau singura surs
de lumin n acel grajd, si ele aruncau lumini
tremurtoare care miscau umbrele pe cei patru
pereti. n jurul focului, cei doi pelerini stteau
cu minile ntinse spre flamele jucuse. Fumul
se ridica spre tavan si numai o parte din el
iesea cu greu afar pe lng flfirile mantalei
de la us. De vreo dou ori, Iosif iesise prin
preajma grajdului de unde a revenit cu bratele
pline de vreascuri si surcele. Cnd grajdul s-
a mai nclzit putin, sotul Mariei i-a improvizat
acesteia un pat de paie aranjate uniform n
ieslea de lemn, apoi si-a ajutat sotia, cu mult
grij si delicatete, s se lungeasc ncetisor
pe stiva de paie, nvelind-o bine cu mantaua
ei albastr de ln. Sub cap, n loc de pern,
i-a asezat o boccelut cu cteva crpe. Alte
lucruri le tineau ntr-o ldit de lemn mesterit
de iscusitele lui mini de teslar.
Maria si privea cu dragoste sotul aflat
n apropierea usii. El se chinuia n continuare
s ntretin focul s nu se sting. Iosif tinea
ambele mini ntinse spre jar si se ruga cu
ochii nchisi. Capul i czuse ncet spre piept.
Brbatul era ngrijorat de starea sotiei lui care
purta o sarcin n ultima lun, ns nu era
chiar att de convins c Mariei i-a sosit timpul
s nasc. Sarcina mersese bine pn acum,
Ir probleme deosebite iar, pe de alt parte,
amndoi stiau bine, din ntmplrile supra-
naturale prin care trecuser, c Pruncul ce
se va naste se va chema Iisus si c El va fi
Fiul Celui Preanalt. Nu fuseser oare preve-
niti din timp de asa ceva? De aceea, nu se n-
doiser nici o clip c va urma un eveniment
deosebit n viata lor.
Simtind c picioarele i-au amortit de frig
n sandalele subrezite de drum, Iosif se des-
clt ca s-si nclzeasc la foc tlpile nghe-
tate. Sotia lui simtise un fior n tot trupul,
apoi usoare dureri n pntece. De aceea s-a
ridicat ncet din patul de paie, ngenunchind
lng iesle ca s se roage. Tinea minile ncru-
cisate la piept si ncepu s se roage cu ochii
nchisi. ncet, ncet, chipul i se estompa n
umbr, pe msur ce flcrile se micsorau.
La un moment dat, sotul nu o mai vzu.
- Nu dormi, Maria? a ntrebat-o el cu bln-
dete, dar nu a primit nici un rspuns. A repe-
tat ntrebarea...
- Acum m rog, drag Iosif, a rspuns
dnsa ntr-un trziu. M rog.
- Spune, ai nevoie de ceva?
- Nu, Iosif.
- ncearc totusi s dormi putin. Ai nevoie
de odihn.
- Am s ncerc, dar vreau s stii c nu
sunt obosit s m rog.
- Bine, Maria. Domnul s fie cu tine!
- Si cu tine, Iosife. Multumesc.
Sotia lui s-a cuibrit din nou n patul de
paie, n timp ce Iosif a mai adugat alte vreas-
curi si coceni pe foc. Flcrile se nvigorar
din nou, iar brbatul Mariei s-a apropiat si
mai mult de flcri, cu minile ntinse spre
jar, si ncepu iarsi s se roage, ocolind focul
n genunchi. Se auzeau numai trosnetul
vreascurilor si tropitul mgrusului ce se
tot misca n cutarea firelor de fn. Boul se
ridic s caute si el paiele prin lumina semi-
obscur. Deranjate de forfota animalelor ve-
cine care se porniser s rontie cu poft
paiele, cele dou oite s-au miscat de la locul
lor si au venit pn la ieslea Mariei. Mielutul,
Itat probabil cu cteva zile nainte, s-a apro-
piat si el cu blndete de iesle, iar Maria i-a
pus mna pe cap si a nceput s-l mngie,
fiindc puiul de oaie s-a apropiat cel mai mult
de ea. Deasupra animalelor, hiberna o familie
de lilieci, agtati pe tavan cu capul n jos.
O raz subtire de lun se strecur pe
deasupra mantalei de la us, oprindu-se pe
fata Mariei. Era fata unei fete de 16 ani, cu
trsturi nespus de frumoase. Chipul ei p-
rea att de linistit si feciorelnic, iar razele lunii
i luminar pentru cteva minute fiecare tr-
stur, cu mngieri de argint. Dnsa des-
chise ochii de culoarea cerului, privind spre
luna plin care o nvluia din ce n ce mai
mult n unde de lumin. Fata i se transfigura
ntr-un fel ciudat, supranatural, iar Maria pri-
vea spre lun zmbind. Oare ce vede ea a-
cum? Oare ce aude? Oare ce simte? Este
singura care ar putea vorbi despre toate a-
cestea, dar nu o face. Razele lunii i cuprind
acum toat fata, apoi umerii, apoi i nvluie
tot corpul, mai mult, tot mai mult... Maria
nchide ochii si geme usor. Nu vrea s fie au-
zit de sotul ei. Nu vrea s-l sperie, fiindc
observase cum a adormit cu brbia sprijinit
n piept. Era tare obosit, cci Iosif mersese
Cum
Pruncul Iisus
a venit pe lume
Povestire biblic#
28
Anul II, nr. 12(16)/2011
mai mult pe jos tinnd mgrusul de drlogi
si acum intrase ntr-un somn profund. Dar
de ce lumina lunii nu se mai misc de pe chipul
ei? Chiar, de ce? Cci - iat! - lumina ei tot
creste si creste... Nu numai fata, dar si man-
taua cea albastr cu care este acoperit sunt
cuprinse de acea lumin misterioas, blnd,
care, clip de clip, devine din ce n ce tot
mai puternic si mai puternic, luminnd tot
grajdul... S fie oare numai razele lunii sau o
lumin tainic, divin, i nvluie de la pn-
tece n sus, apoi, treptat, tot trupul? Obiectele
din jurul ei sunt cuprinse toate de aceeasi
strlucire miraculoas. Pn si mielul de lng
iesle strluceste ca argintul luminat de soare.
Totul a devenit frumos n jur. Firele de paie
strlucesc acum ca aurul; ele s-au transfor-
mat parc n fire de aur adevrate si uluitor
de luminiscente...
Iosif a adormit de-a binelea lng foc, n
timp ce toat ncperea continu s se umple
de splendoarea acestei lumini supranaturale
care iat c devine din ce n ce mai orbi-
toare... Maria geme usor n patul ei de paie,
ncovoindu-se din spinare si muscndu-si
buzele. I-au aprut cteva broboane de su-
doare pe frunte. Strnge la piept cu putere
somoioage de paie smulse din patul impro-
vizat de Iosif. I se pare c aude n deprtare
o muzic frumoas cu ecouri... Oare aiureaz?
Se roag din nou cu si mai mult intensitate.
Dar muzica o aude la fel, parc ceva mai tare
si armoniile ei par a fi coruri de copii. Cere
prin suspine greu retinute ajutor de la Dum-
nezeu. Si ajutorul vine. Dumnezeu o ascult.
Cteva lacrimi i-au aprut n coltul ochilor
nchisi... Zmbeste si geme n surdin. Este
cuprins att de durere ct si de fericire n
acelasi timp. Numai ea stie. Se pare c totusi
durerea este suportabil. Dar iat, n clipele
urmtoare, durerile contractiilor dispar brusc,
odat cu ecourile ciudatelor coruri. n schimb,
un tipt de copil se aude din paie. Maria des-
chide ochii si si ridic din iesle Pruncul nv-
luit de aceeasi stranie lumin care, nu se stie
de ce, s-a mutat de pe miel pe micutul bebelus.
Cnd el dduse primele strigte de viat, Iosif
a srit drept n picioare si, aproape speriat, a
venit cu iuteal lng tnra mam care l-a
chemat plin de bucurie si cu glas blnd ca
s-i arate Pruncul-minune... Acesta era roz,
vioi si dolofan. Era frumos! Misca viguros
din mnute si din picioruse, plngnd cu un
glas dulce care semna cu scncetul mielu-
tului de lng el care, auzind glsciorul copi-
lului, ntr-adevr, i-a rspuns imediat cu niste
sunete asemntoare. Cpsorul bebelusului
este rotund si blond, gurita ca o cireas micu-
t si coapt. Mama Sa se aplec ti-L srut
dulce pe cpsor si pe piept, plngnd si zm-
bind n acelasi timp.
De uimire, Iosif rmsese parc fr glas.
Nasterea aceasta prea putin asteptat n sea-
ra aceea a venit ca o surpriz ce s-a petrecut
uluitor de repede, fr alte incidente, n afar
de frigul nemilos care-i nconjura pe toti.
- Iosife, murmur Maria. Prorocirea fcut
de Arhanghel s-a adeverit ntocmai. Haide
s-L oferim pe Pruncul Iisus Tatlui Ceresc
care ni L-a dat cadou - si n clipa aceea si
ridic Odrasla spre cer, adugnd: Iat-m, o
Doamne... Vreau s-ti spun c sunt gata s-
Ti mplinesc vointa... Si eu, Maria, si sotul
meu Iosif, si El, micutul nostru Iisus... Iat-
ne acum suntem cu totii ai Ti; suntem servii
Ti, Doamne. Pe Tine Te vom sluji si fii cu
noi! Binecuvinteaz-ni-L pe micutul Iisus!
Spunnd aceasta, ea fcu o plecciune adn-
c, apoi i se adres lui Iosif: Vino, Iosife, ia-L
si tine-L! - si i oferi Pruncul n brate. Pentru
cteva momente, Iosif se zpci de tot.
- Eu? bigui el. Dar eu nu... Eu nici nu
merit s-L ating cci stiu bine Cine este...
Maria insist:
- Ba da, Iosif. Tu meriti aceasta pe deplin.
Nimeni nu merit mai mult dect tine. Ia-L si
tine-L, te rog, pn gsesc niscaiva scutece,
cci nu prea avem n ce-L nveli... ti multumesc.
Iosif lu Pruncul cu minile vibrnd de
emotie, n timp ce micutul Iisus ncepu de-
odat s tremure si s tipe din rsputeri din
cauza frigului. Ddea viguros din mnute si
din picioruse. Fumul din ncpere se ngro-
sase si l fcu s tuseasc. Tusea se repet
si l cuprinse din ce n ce mai tare, iar printii
se speriar amndoi. Micuta Fiint de-abia
venise pe lume - si n aceast lume teribil
gsise niste conditii ostile, cu totul neprimi-
toare, care-L fcur s sufere nc din primele
momente. La nceput, Iosif nici nu stiuse ce
s fac, dar vzndu-L cum tremur si cum
tuseste, el se asez pe podea, si dezveli cu
iuteal vesmintele de la sn si-L strnse pe
micut la pieptu-i gol, lipindu-L de piele, lng
inim, s-L nclzeasc. Se aplec mult dea-
supra Lui s-I fac paravan cu tot trupul.
Atunci izbucni n lacrimi si, cuprins de emotie,
strig: O, Doamne Dumnezeul meu! O, Doam-
ne, ajut-ne! Ajut-ne, Iahve, Printele nos-
tru, Te rog, Te rugm eu si Maria... Ajut-ne!
Si zicnd acestea i srut bebelusului cp-
sorul, mnutele tremurnde, umerasii, picio-
rusele reci ca gheata, suflnd lung, de mai
multe ori, aer cald peste ele si srutndu-le
din nou, iar si iar.
Focul aproape c s-a stins, iar vntul su-
fla acum din ce n ce mai furios si mai rece,
strnit parc de duhuri potrivnice acestui
moment binecuvntat. Cutnd un loc ferit
de curent, Iosif se ridic repede n picioare si
se strecur cu abilitate ntre trupul mgru-
sului si al boului, unde curentul nu mai prea
att de puternic, acoperind mai bine Pruncul.
Spre deosebire de gesturile rapide, foarte
grbite, aproape disperate, ale lui Iosif, care
se zpcise cu totul, Maria, dovedindu-se
mai tare si mai calm, dar cu miscri ncete de
luz, deschise cufrasul n care se aflau nu-
mai cteva albituri, nclzi scutecele la jarul
rmas nestins si veni s-si nvlui Pruncutul
n scutece calde. Privindu-si cu aceeasi dulce
blndete brbatul, ea l ntreb:
- Unde-L punem acum? Nu stiu unde s-
L asez.
Iosif privi descumpnit mprejur, mpinse
animalele putin la o parte si rspunse:
- Uite, pn te schimbi tu, eu l pun n
iesle, aici ntre paie... Uite-aici, Maria, sub
respiratia cald a boului. E un locsor care
pare mai cald dect n alt parte.
Pentru cteva momente, copilasul fu ase-
zat n fundul ieslei, ntre paie. Cteva fire i
ntepau fata si micul Iisus ncepu din nou s
plng. Mama veni repede lng El si-L lu
la sn unde Pruncutul descoperi pentru prima
dat izvorul laptelui matern, iar Iosif se n-
toarse la foc si-l rensufleti.
Maria si legna usor Odrasla care, dnd
din nou de cldur, csc pentru cteva cli-
pite, apoi adormi imediat. Cu El n brate, tn-
ra Mam se duse din nou la iesle s-L culce.
- Iosife, te rog nveleste-L cu mantaua
mea, zise Maria.
- Bine, dar tie o s-ti fie frig.
- O, asta nu mai conteaz. Mantaua mea
e moale si cald, iar mie nu-mi mai este att
de frig. Copilul nu trebuie s sufere. Poftim,
ia-o...
Iosif mpturi mantaua Mariei n dou si-
L acoperi bine pe micutul Iisus aranjndu-L
din nou n iesle, unde acum prea c se simte
n deplin confort. Micutul se cufund imediat
ntr-un somn adnc, n timp ce ambii printi
ngenunchear lng iesle si adresar lui
Dumezeu o lung rugciune de multumire,
de data aceasta n gnd. Dup rugciune,
Iosif o cuprinse pe Maria dup umeri s o
nclzeasc. Vntul afar se mai potolise.
Cocosii trmbitau miezul noptii si nceputul
primei zile cnd Mntuitorul S-a ntrupat pe
planeta Terra, venind din slvile universului
ntr-o umilint de nedescris, s ia chip de
Om si s se jertfeasc pentru omenire, chiar
dac era ntruparea lui Dumnezeu nsusi.
Luna, care intrase n nori, si-a artat din nou
rotundul ei plin de lumin. Printii priveau
fascinati la Pruncul adormit n iesle, pe chipul
cruia apruse un zmbet divin. Nici nu le
venea s cread ct de frumos este.
Deodat, afar, n apropierea usii, se au-
zir voci de brbati si behitul unei oi. Erau
pstorii care, anuntati de un nger, veniser
s aduc primele daruri noului mprat al
omenirii si s I se nchine.
29
Anul II, nr. 12(16)/2011
Geta TRUIC~
Iesind din ngustimea mate-
rialittii, o cald si naiv tremu-
rare ne odihneste la polul luminii,
unde tulburtoarea ndejde a
schimbrii si deschide din nou
aripile ntr-o muzic tragic de
cor antic. Omul, ca fiint muri-
toare, ader la marile adncimi
pentru a iesi din sine ntru nvi-
erea spiritual. Dintotdeauna,
timpul a frnt din mersul lui spre
etern un rgaz pentru inima ome-
neasc, amintindu-i c ea se va
opri n clipa unei zile nsorite sau
reci, ncetnd s mai bat pentru
cele vzute. Aceast chemare, r-
mas tainic n ungherele ascunse
ale ultimilor stropi din vietuirea
omeneasc, rscoleste n noi, la
intervale regulate, atunci cnd
firele gndului si deapn ncet
risipa, interogatiile absolutului.
Teama unor altfel de nelinisti z-
drniceste efortul caduc al ritua-
lurilor cotidiene. Oprindu-ne pa-
sii, revrsarea cald a clocotirilor
interioare tsneste n afar flc-
rile vii, venind nu se stie de unde,
dar gonind spre adorarea Zeului
necunoscut din matca Daciei n-
deprtate.
Slobozi de orice gnd, am vrea
s ne redm vietii ntru nemisca-
rea acestei simtiri, dar omenescul
din noi, nltat de-a lungul seco-
lelor pe trepte de aureol, se vrea
recunoscut stpn al celor ce sunt.
Filosofia ne-a lsat rspunsuri
ntrebrilor, dar cugetul semet al
omului, nvrtosat n insolent
mndrie, a ncercat singur du-
rerea experientei propriilor cderi.
n ciuda discursului parenetic, el
a ales din pasivitate, orgoliu ne-
sbuit si nclinatia specific spre
cdere, privarea de libertate, re-
cluziunea n utopie si zdrnicii.
Omul si-a pierdut libertatea
din nefireasca eludare a propriei
culpe. Mistuit de povara determi-
nismului, a limitrii, ngerul de
lut a ncercat s depseasc ba-
rierele spatiului amorf, gndind
la cucerirea volupttilor tempo-
ral-eterne. El n-a nteles titlul de
noblete pe care i-l d simtul da-
toriei, a negat rostul suferintei,
n-a recunoscut c stpn cu ade-
vrat este numai cel care si do-
min sinele. Ptimas, a dat fru
liber tulburrilor, nctusnd bra-
tele virtutii, nct s nu mai se-
mene pe ogorul inimii dect vio-
lent si viciu. Nu omeneste, cu
palma ntins spre druire, ci
strmb si grbovit; ngrozit de
tortura prizonieratului, marcat de
vigilenta chinuitoare a ncord-
rilor ntru improprii aspiratii, a
cutat nemrginirea izbvirii n
(culmea!) acelasi ardent, dar nimi-
citor opiu al popoarelor, trufia.
Libertatea e pragul de odihn
a constiintei. Ea e renuntare, deci
ndeprtarea belicoaselor vani-
tti rnite; cdere, ns att de
aproape de portile albastrelor zri
ceresti; umilint, adic nchinare
n oglinda rsfrngerii chipului
uman pervertit si ridicol. Liber-
tatea nu dezvolt mptimirile; ea
aduce pace inimii, nseninnd cli-
pele cu mpcri tainice. Liber-
tatea ne d definitia zborului:
elan creator, izbvind de neant.
Unii triesc iluzia liberttii, su-
pralicitnd moralitti ndoielnice;
ei propun primatul materialismu-
lui, lipsa de voint, gestul detro-
nrii binelui, ncrcnd de mister,
incertitudine si ndoial ordinea
fireasc. Libertatea lor este un te-
ribilism neasumat, vulgar, o indis-
cretie jenant, nedelicat, cu urme
mereu proaspete de amrciune.
Libertatea-desfru deschide cutia
relelor Pandorei, din care dau
buzna n afar porniri ptimase de
minciun, dispret, nedreapt ju-
decare, invidie si ur. Libertatea
se ncarc de cruzime dureroas,
cobornd de pe cele mai de jos
trepte ale viciului pn la abjectie
si animalitate.
Nepricepnd c libertatea nu
este dezinhibare, ci autocontrol,
lumea capt o definire pe dos,
antiuman, pn la absurd. Ea
agonizeaz n rspr cu norma,
care n loc s o mplineasc, o
nruieste.
Ni s-a druit libertatea de la
nceputuri. Cu superioar nte-
lepciune, n scoala vietii liber-
tatea e prima lectie a crestinis-
mului. Nicio constrngere sau
imputare nu se arat pe cerul
senin al triumfului ei... Mrul
oprit a fost primul pas de echili-
bristic a liberttii. De n-ar fi fost
mncat, o fericire etern-ndestu-
ltoare, n afara GRIJII, a DURE-
RII si a MORTII ar fi fcut din
om un mesager al liberttii. Atin-
gndu-l, chinuirile lui se sfrsesc
azi n odihn doar eliberndu-se
de rul-pretext al cunoasterii,
care l-a rnduit pe om s-si re-
capete paradisul pierdut printr-
o mreat sublimare.
Dar cte tentatii ne mrginesc
confuzi la portile acestei dezrobiri
aproape nseltoare! Cte am-
giri de purpur sub vesmntul
aparent alb al alegerii de a avea
si face totul, fr imputri si ex-
terioare impuneri! Verigile ego-
ismului ne leag n urzeli nev-
zute de satisfactii imediate si fac-
ile, golind de mplinirile bucuriei
substanta noastr, att de nse-
tat de divin.
Liber cu adevrat e cel nchis
pentru adevr si dreptate, intu-
ind c n relatia cu semenii el e
liantul deschis ntru simtirea de
fior a vesniciei; tot el e liber dac
nu si-a nrobit inima, dar a supus-
o acelui Stpn, singurul care o
nnobileaz.
Numai dragostea d reala m-
sur a liberttii fiintei. Numai ea
ne face cu adevrat liberi.
A defini iubirea e a delimita
nemrginitul. Despre Ea nu se
pot scrie dect sintagme, frn-
turi... Cine poate, n revrsarea
ei, s-o cuprind?
Cnd suntem singuri, chinuiti
de temeri si de remuscri, simtind
o cdere n gol, izbiti de ultimele
sclipiri ale zorilor, ne ntoarcem
spre cer sufletul uimit, ntr-o des-
coperire nou, dibuind o pace
cald: inima lui Dumnezeu aproa-
pe, fr de care, n sintaxa vietii,
legturile noastre si-ar pierde
coerenta.
Dragostea devine un dor tre-
murtor dup cuibul de lumin
din arborele Vietii. Aspiratiilor
vagi le iau locul cutrile n care
se nscriu marile Taine. Dragos-
tea - reper al drumurilor care duc
spre Roma fiintei.
Numele i e abstract, roadele
ei sunt lucrtoare: mngiere, pa-
ce, lumin, zbor, contemplatie,
soare; un cuvnt de mbrbtare
unui suflet sleit de puteri, nehr-
nit cu pinea si apa vietii. Care
vine...
Ea e clepsidra care ne msoa-
r mngietor timpul inimii vii,
druit mut pentru cei care vin si
trec. $i care pleac...
E preumblare monoton, cu
ntreruperi de nsufletire, nscute
din pulsatii ale preaplinului din
noi; nltri congruente cu adieri
molcome, nestrivite, line.
E delicatetea de a nu rni, de
a ocoli mhnirea, de a nu nsingu-
ra, de a sdi crini pe chivotul du-
rerilor.
E iertarea, ntoarcerea cu
drag nspre rul care ne-a dat o
menire nou: s iubim orice-ar fi!
E semnul egal sub steagul de-
sertciunii omenesti si sub fla-
mura mortii. Cci toate ne sunt
date spre a fi prin iubire egali si
liberi, frati cu Fiul Tatlui din ceruri.
n violenta rstignirii, dragos-
tea e semnul cuielor, stigmatul
jertfei.
E o tain de neptruns att
Iu
b
e
[
te
[
i f#
c
e
v
re
i!
30
de mare, nct omul, n-a nteles-
o dect rar si putin. Sau altfel.
Adamul muritor o nchipuie
trectoare. Si ea, nu e.
El zice c ea sterge toate li-
mitrile. Dar nu, ea le suplineste.
N-are viclenie, n-are minciun,
fuge de interes. Cine are dragos-
te, e pe trepte, fiind n trn.
Ea ntrece zbuciumul pasiunii
prin aflarea pcii. nlturnd ne-
gura, face lumin. Ea e dincolo
de trup: de aceea ni se pare c
toti oamenii ne nseal.
Dragostea - evghenie, blago-
rodnie. E elitist, apartine cu ade-
vrat doar celor nscuti din Dum-
nezeu. Numai asa e etern.
Dragostea e deasupra lucru-
rilor, plutire hieratic a norilor. E
imanent. E transcendere si uni-
versalitate. E alfa si omega, tria
pilonilor care tin temeliile lumii.
n geometria substantei, dra-
gostea e vrful piramidei concep-
telor. De aici, cluza farului ei
de lumin...
Primverile albe, nclzind
aerul de zboruri, nmugurind se-
mintele vietii, sunt iviri de sub
hlamida zpezilor, candori pri-
mordiale, nceputuri. Hrnite din
dorul inocentei, ele sunt glasul
tineretii fr btrnete. Si al vietii
care n-are moarte.
Verile sunt maturizri ale gn-
dului, mpliniri providentiale sub
vesmntul odihnitor al rodirii.
Dragostea d sufletului muguri,
cntnd n explozia de lumini a
soarelui de var, cluzitor. Spre
coacere, spre nimb.
Apoi toamnele, cu tristele
ploi, dar cu daruri din rostirea
timpului, peste Timp. Psalmodi-
ind, calda chemare ne ntinde
bratele, alb. Toate iernile care ne
nvat s iubim au mprumutat
iubirea din leagnul Celui nscut
spre jertfa suprem. Ea se naste
odat cu nchinarea magilor, por-
niti n urma stelei cluzitoare
pn dincolo de efemer, n pes-
tera srac unde se ostoieste se-
tea de vesnicie.
Dragostea e n toate succesi-
unile, izbitor de prezent, ostas
de paz, martor psirii.
E chipul Tatlui ceresc, rs-
tignirea Fiului si adierea lin a
Duhului Sfnt.
Emil BUCURE{TEANU
I
Slciile sunt niste mirese.
S-au mbrcat ast noapte
pe nevzute
si s-au prezentat la ntlnirea
matinal
n haine de gal.
Soarele este oaspete
de onoare:
le pune cununi
de briliante pe cap
si inele cu smaralde n degete.
Rul, uimit, a rmas locului,
s le fie oglind
pentru privire.
Dinspre munti zgomote rzbat:
pe pale de vnt, nuntasii vin
s ridice hobotele.
Le arunc pe pmnt:
covor de lacrimi.
II
Molatic si drept urc fumul
din hornuri cptusite cu lut.
Peste case petale de argint
se aseaz
si lumnri de cristal se aprind
la stresini.
De dup deal luna apare
ca o secere,
grbov.
Azor mediteaz:
e prea ogrjit
pentru a-i face o serenad.
III
Cip-cirip, cip-cirip,cip-cirip!
- Ce vrei vrbiut, drag?
Ce te doare? Hai, mi spune!
Nu ai cumva de mncare?
Ti-au plecat copiii n lume?
Bolnvioar esti tu, oare?
Sau ti-i casa-n prsire?
- Cip-cirip,cip cirip, cip-cirip!
Nu-i nimic din ce m-ntrebi:
copilasii mi sunt acas,
sntate am destul,
sotiorul meu e bun,
n-a uitat de-a lui nevast.
De mncare se gseste
ct mai este vreme bun.
Iarna bate ns la us,
la aceasta m gndesc,
c mi-i fric de ghetusc
si la tlpi s nu rcesc.
Cip-cirip, cip cirip, cip-cirip!
Ru mi mai este de frig!
Cip-Cirip !
IV
A venit iarna cu ger
Si s-a-mpodobit fereastra
Cu flori albe si mister
Si mi-a nghetat si fata.
Tata zice c e frig,
Cnd intr cu lemne-n cas
Si si sufl tare-n pumni
ncercnd s-i nclzeasc.
Eu ncerc s fac un foc,
Focul ns nu s-aprinde.
Cu trei lemne dintr-un soc
Nu-i sperant de-nclzire
Iar Grivei nu stie asta;
Covrigit se-ndeas-n us
C n noi i st speranta
S aib ceva cldur.
V
E frumos, a venit iarna,
Lumea s-a-mbrcat n alb
Iar noroaiele de toamn
Nu mai sunt, s-au dus pe vad.
Un pastel imaculat
Devin muntii, cmpul, satul,
Noi nmeti vin din nalt,
Vntul mtur pmntul.
Suflu-n mni, mi este frig
Cerul cerne cu zpad,
Toate astea nu-s nimic,
Ru a fost cnd a fost zloat.
Nu e caz de speriat
Ierni ca asta au mai fost.
Au venit si au plecat,
Asa este al legii rost.
VI
Cu cciul mare, mitoas,
tras bine pe urechi,
merge Nic ncet la scoal;
traista-i plin de caiete,
De penar, crti, climar
Pantaloni-i sunt pe vine.
i ridic voiniceste
si cu pas de brbat mare
prin omt din nou porneste.
Ard obrajii, sunt ca focul;
vntu-i biciuie cu sfichiul
de la crivtul siberic.
Nic, ns, nu ia seama
nici de frig nici de-ntuneric
El si sterge mereu ochii,
un izvor de ape verzi,
pe la nas si trece mna
s mai scape de necaz.
..
Toti colegii sunt n clas
si recit despre iarn:
cum c e frumoas,
c aluneci pe zpad,
de cerbi sania e tras
mbrcat n alb toat
iarna este o mireas,
spune-o fat durdulie
ce-i cu casa lng scoal.
Nic ns se-ndoieste,
el abia s-a dezghetat.
Pe un drum cu vntu-n fat,
prin omt pn la bru,
iarna nu-i de acceptat,
spune Nic,
dar nu este suprat.
31
Anul II, nr. 12(16)/2011
Ulise sunt eu! Si asa ar putea
fi intitulat cartea Odiseea exi-
lului romnesc yi argonaujii ei,
pe care scriitorul Octavian
Curpay, din Arizona, SUA, a n-
credintat-o Editurii Anthem,
Arizona, SUA.
Jurnalist de profesie, autorul
are, n aceste pagini, privilegiul
de-a surprinde, ntr-o cheie po-
trivit, cteva dintre povestile
fascinante ale imigratiei rom-
nesti. Cu o tehnic a scrisului
clar si la obiect, cu date si detalii
care fac si mai mustos miezul eve-
nimentelor, dar mai ales cu o do-
cumentare evident, care n an-
titez cu naratiunea personajului
principal, nea Mitic, Octavian
Curpas reuseste s focalizeze
ntr-un punct central, din care,
mai departe, cuvintele se trans-
form n literatur.
Lucrarea de fat este ca o res-
tituire a cuvintelor ce zidresc
oamenii si locurile, a sintagmelor
ce definesc stri de spirit, sen-
timente si principii ntotdeauna
valabile.
Octavian Curpas radiogra-
fiaz un segment relevant al emi-
gratiei romnesti de dup 1948,
dar nu se implic n drama co-
lectiv, exod care se consum cu
vivacitate, prin naratiunea
eroului principal. Nu intervine
scriitoriceste dect n cazurile
care marcheaz destinul unor
persoane devenite, prin vrerea
destinului, personalitti recu-
noscute de contemporaneitate.
Ar putea fi, aici, o pagin dis-
tinct din Istoria Exilului Ro-
mnesc. Ar putea fi o odisee, la
care particip argonautii carpa-
tini, fugarii, aventurierii, oameni
legati prin frtie de snge chiar
si dincolo de fruntariile Romniei.
Octavian Curpas scrie mo-
dern, se foloseste de amintirile
interlocutorului su, nea Mitic,
ca de un jurnal n care notitele
de fiecare zi s-au scuturat de as-
perittile inevitabile ale prezen-
tului si sunt nno-
bilate de aura pe
care le-o confer
actiunea focului
luntric, de trece-
rea timpului.
Pove s t i l e ,
spuse la masa u-
nui hotel ameri-
can, sunt rever-
berate n paginile
acestea, sunt re-
suscitate pn
cnd aproape se
simte mirosul ve-
rilor din copilria
care a fost odat.
ntr-un caroiaj
de paralele si me-
ridiane geografice, cu aventuri
savuroase si principii de viat
care, de la un caz la altul, au fost
sau nu respectate, actiunea crtii
este vast dar defel stufoas,
pentru c autorul a stiut s seg-
menteze fiecare capitol, a stiut s
decupeze ntmplrile importan-
te, s le literaturizeze potentn-
du-le, astfel, esenta.
Ca ntr-o migratie de cocori
btrni, dar nc puternici, asa se
desfsoar actiunea. Un evantai
de destine si suma locurilor prin
care s-au perindat argonautii
n cutarea lnii de aur - a feri-
cirii. Celebra ln de aur! Mit si
adevr, pentru care romnul si-a
prsit vatra si nfrunt destinul
mioritic.
Toti indivizii, romnii din an-
turajul lui Nea Mitic, persona-
jele lui Octavian Curpas, au aven-
tura prins ca o cocard tricolor
direct pe inim. Nu le pas c au
mbtrnit biologic, ele caut nc
libertatea prin care, srac sau bo-
gat, celebru sau anonim, devii ne-
muritor pentru c porti n gen
ceva din patria-ti de obrsie.
nceput ca o poveste de via-
t, cu nostalgii mai mult ghicite
dect declarate, naratiunea lui
Nea Mitic, personajul dinspre
care pornesc si la care se ntorc
mai toate ntmplrile de fat,
face fat constructiei literare si
actiunea crtii prinde fort, ac-
celereaz pagin dup pagin, a-
dun personaje diverse ca tipo-
logie, dar care, mpreun, for-
meaz acel esantion care ar putea
fi reprezentativ pentru chiar po-
porul romn.
Inteligenti, harnici, descurc-
reti si gata de aventur, romnii,
Melania CUC
Fragmentarium
al exilului rom@nesc
care tin cu scheletul lor spiritual
copertele acestei lucrri, sunt
att de reali nct i poti regsi pe
strada ta dar si, aiurea, n lume.
Cu o putere de concentrate
pe partea de psihologie a indivi-
dului, autorul face literatur de-
zinvolt, fr fortare, si acest lucru
l datoreaz, n parte, jurnalis-
mului. mbin, cu afinitate cert,
seriozitatea documentaristului cu
patosul unui vntur-lume, n
sensul frumos al cuvntului.
Octavian Curpas, el nsusi,
este un om cu biografie n oglin-
d. Un om trindu-si visul ntre
America si Romnia. Folosindu-
se de amintirile lui Nea Mitic,
reuseste un exercitiu perfect de
readucere n prim plan a unor
efigii de romni care au biruit n
viat prin ei nsisi.
Cu sira spinrii vertical, ei
sunt eroii care fac legmntul cu
tara de nastere si cu cea de adop-
tie prin ceea ce au mai scump,
constiinta de sine.
Nu sunt sfinti, nu sunt mili-
ardari, nu sunt cersetori, ori...
poate c sunt din toate acestea
la un loc, pentru c, povestea fie-
cruia dintre ei are un traseu ce
ar putea constitui pilonii de sus-
tinere ai unui roman de succes.
Parcurgnd paginile, citito-
rului nu i mai rmne dect s
descopere firul fictiunii din te-
stura evident a realittii im-
placabile.
Este aici o lectur agreabil,
un dar pe care autorul ni-l face
ntr-un moment n care tot mai
multi dintre compatriotii nostri se
ntreab:
ncotro mergem,
fratilor?
32
Anul II, nr. 12(16)/2011
Olga Alexandra DIACONU
Sunt Eva yi mnnc un mr
Sunt Eva si mnnc un mr
s aflu cum a-nceput viata
si port n suflet un pridvor
ca s contemplu dimineata
D, Doamne, norii mai la nord
s ias soarele din ceat,
s-mi creasc-n suflet un fiord
s simt c am ptruns n viat
Aveam pe suflet o perdea
ce m tinea nvluit
n necunoastere si-as vrea
s nu am viata prea cernit
Sunt Eva, da, si am uitat
n clip s-ti dau ascultare
De nu era nti Adam,
nici eu nu mai aveam crare
L-ai vrut doar singur mai nti,
nscut din lacrima iubirii
ce-ai pus-o gaj si cpti
ca s sustin capul firii
Si lucrurile-n jurul lui
stteau ca el s le numeasc
prin schimburi tainice cu ele
si-ncet iubirea s le-o creasc
Dar, Doamne, cerul cobora
peste Adam lumina-n sit
si nici un lucru nu vedea
de nu-i eram eu hrzit
E-adevrat c trebuia
s vin-n viat mai nti
Eu am venit prin voia Ta
n viat s i fiu clci
Cum altfel ar putea umbla
prin lume voia s Ti-o creasc
Ir s-si sprijine-n sanda
tulpina cea dumnezeiasc?
Eu sunt lumina ce-o lsai
s-i stea doar adormit-n pntec
Nemuscnd mrul, m voiai
doar pasre, nu voiai cntec
Dar, Doamne, cum as fi putut
s separ cntecul vietii
de cntecul din suflet rupt
cnd dau binete doar tristetii?
Cum s-ar cli sufletul meu
s poat-n vis doar s Te-ating,
s stiu c Tu esti Dumnezeu
ce lasi durerea s m-nving?
Durerea s-o transform n cntec
m-ajuti tot Tu din fruntea boltii
cnd m ptrunzi s fiu avnt
ce sterge baierele noptii.
Cest moi Eve qui mange une pomme
Cest moi Eve qui mange une pomme
pour apprendre la gense de la vie
et dans mon me jai une terrasse
do je contemple les petits matins.
Seigneur, dirige les nuages plus au nord
pour que le soleil sorte du brouillard
pour quun fjord croisse dans mon me
pour sentir que je suis entre dans la vie
Un rideau recouvrait mon me
qui menveloppait dans lignorance
et je ne voudrais pas
que ma vie en ft trop assombrie
Oui, je suis ve et jai oubli
de tobir dans ce monde
Si Adam ntait pas n en premier
je nexisterais pas moi non plus
Tu nas voulu que lui au commencement,
n des larmes de lAmour
que tu as mises en gage la base
pour soutenir la tte du monde
Et de tous cts les choses
attendaient quil les nomme
par des changes mystrieux avec elles
et quainsi il augmente doucement leur amour
Mais, Seigneur, les cieux versaient
sur Adam la lumire tamise
et il naurait vu aucune chose
si je ne lui avais pas t destine
Il est vrai quil devait
natre le premier -
je suis venue par Ta volont
pour lui servir de talon
Je suis la lumire que Tu as laisse
gsir dans son ventre
Si je navais pas mang la pomme,
je serais reste oiseau, et non pas son chant
Comment pourrait-il autrement marcher
pour accomplir Ta Volont
sans appuyer dans sa sandale
le tronc divin?
Mais, Seigneur, comment pourrais-je
sparer le chant de la vie
du chant de mon coeur
quand mon me ne salue que la tristesse?
Comment mon me sendurcirait-elle
pour Tatteindre ne serait-ce quen rve
pour savoir que Tu es le Dieu
qui laisse la douleur me vaincre?...
Transforme ma douleur en chant
Toi qui maides du haut des cieux
me transperant de Ton lan
qui fait disparatre la nuit de mon cur.
Azi, un strigt
neauzit
Azi
un strigt neauzit
se desprinde
din mine,
din oceanul rotit
al stihiilor
ce m supun
si se face arc
peste cer
Nici nu mai stiu
cum e
cnd m adun -
sunt doar deschidere
si-o lumin tresalt
n mine,
semn pentru drum
De cnd ai plecat,
am nvtat
s respir
litere
si alfabetul
rspndit
n scrisorile tale
mi face mersul
mai viu,
mai nalt
Am sufletul
transparent
de iubire
si psrile
se rotesc
att de sus
parc-ar scrie
cu aripile
gnd nflorit
spre tine dus
Simt un avnt
de sev n mine,
devin copac,
nici rdcina
nu se mai tine -
vrea s m-apleci
peste margine
si-n noaptea asta,
chiar fr tine,
tot am s ard.
Aujourdhui un cri
inaudible
Aujourdhui
un cri inaudible
se dtache de moi,
de locan
tourbillonnant
des lments
qui me soumettent,
tout en se faisant arc -
en- ciel
Je ne sais mme plus
me retrouver en moi-mme -
je ne suis plus
quune ouverture
et une lumire
tressaille en moi -
signe sur mon chemin
Depuis que tu es parti
jai appris respirer
dans des lettres
dans lalphabet
rpandu
dans mes missives
pour toi,
ce qui rend mon allure
plus vive,
plus noble
Mon me
transparat
damour
et les oiseaux
dcrivent
des cercles dans lair
comme sils crivaient
de leurs ailes
les penses fleuries
que je tenvoie
Je sens un lan
de sve en moi,
je deviens arbre,
aucune racine
ne me tient plus -
elle voudrait que tu minclines
jusquaux confins de la Terre
Cette nuit -
mme sans toi -
je brlerai encore.
Traducere: autoarea
Corectura: Nicole Pottier, Virginia Popescu
33
Anul II, nr. 12(16)/2011
Gheorghe A. STROIA
Firea uman, ca o infernal
masinrie a contrariilor, zmis-
leste, trieste si apoi ucide, fr
nici un scrupul, sentimente sau
un cumul de sentimente, adese-
ori contradictorii. Dintre toate
feeling-urile pe care omul mo-
dern le nutreste, cele de rtcire
si, prin extensie, de intuitie asu-
pra rtcirii sunt cele mai nfrico-
stoare. Fr ndoial, caracterul
reflexiv al rtcirii se manifest
dual asupra omului, acesta fiind
att subiect al actiunii, ct si cel
asupra cruia se rsfrng acut
toate aceste actiuni. Ce este o-
mul, dac nu vesnicul rtcitor,
poate nu att ntr-o lume exte-
rioar, ct mai ales n lumea sa
interioar? Acolo unde ntlnin-
du-si incertitudinile, frmntrile,
strile contradictorii, are - din p-
cate, nu n orice situatie - capaci-
tatea de a discerne ori de a face
alegerea corect?
Ce este omul, dac nu un rt-
citor pe calea Timpului, pe care
stie s si-l apropie, ndeprtndu-
l, de fapt? Un Timp pe care l tr-
ieste, transformndu-l, apoi, n
cenus. Rtcirea este - n spet
- nfricostoare, datorit senzatiei
eutanasice de pierdere a oricrui
contact cu lumea exterioar, de
cdere n abisul singurttii pro-
priei lumi, de volatilizare (fie si
temporar) a oricror repere si le-
gturi motivationale. S fie, oare,
aceast mortificatoare senzatie,
sfrsitul propriei lumi? S fie
aceast nspimnttoare stare,
nceputul si sfrsitul individului
ori singularittii lui - ca atare?
Dac lucrurile se pot aborda
din acest punct de vedere, a-
tunci - cu certitudine - rtcirea
este calea direct spre prbusire.
Este calea sigur spre moartea
n viu - asa cum s-ar prescrie
preceptul biblic asupra rtcirii.
Dar, tot o parabol biblic (cea a
Fiului Risipitor) ne trimite cu gn-
dul la o tar ndeprtat, strin,
aflat - cel mai probabil - n sufle-
tul rtcitorului. O tar care-i pro-
duce grave mutatii n gndire,
care-i modific perceptia asupra
propriei sale lumi, care-i ofer pri-
lejul de a se aseza la masa mp-
ciuirii, n confesionalul propriei
persoane. O tar n care apare re-
gretul asupra involutiei proprii si
se naste speranta redevenirii, a
ridicrii, a evadrii din ntunericul
profund ctre lumina (re)cunoas-
terii. Aici, acum, se naste izvorul
dttor de viat, care transform
omul ntr-un suvoi, ce curge la
nceput tulbure si firav, pentru
ca mai apoi s se limpezeasc si
s devin fluviu. Un fluviu ca-
re-si clarific simtirile, gndurile,
calea si se simte capabil de a-
si afla locul revrsrii echilibrului,
n picturi de uman-divin.
Dac, prin rtcire, omul do-
bndeste capacitatea de ntlnire
a propriului eu, atunci, n rt-
cirea sa, omul ar putea gsi moti-
vatia regsirii, a aflrii propriului
echilibru ntr-o lume a dezechili-
brelor, ar putea afla bucuria ridi-
crii n picioare, dup ani si ani
de mpovrat ngenunchiere.
Deci, pn la urm, rtcirea,
poate fi privit ca o ispit - cu un
farmec discret, initiatic, revelator
sau avnd o conotatie pozitiv,
benefic omului - un simplu rt-
citor, n genere. Momentul con-
vertirii rtcirii n regsire depin-
de de forta fiecrui suflet n parte.
Practic, e ca si cum avnd cutia
cu chibrituri n mn, rtcitorul
ar putea hotr singur clipa aprin-
derii scnteii, ce l-ar trimite ctre
lumin. Important este doar s
vrea... s caute, s afle, s valori-
fice, s esentializeze si s decid.
Dup succesul datorat stu-
diului su, intitulat Incursiune
n romanul grec-latin (Ed. Tran-
silvania, Tecuci, 2010), Dorina
$iyu dovedeste suficient fort
creatoare si o deosebit intuitie
prin abordarea genului liric, fapt
care o conduce, azi, la mplinirea
unui alt vis al su: acela de a fina-
liza o carte de poezie, frumos inti-
tulat Intuijia rtcirii mele
(Ed. Armonii Culturale, 2011).
n ntreaga liric a Dorinei
Sisu, se mpletesc, ca ntr-o t-
cut rugciune, doruri, frustrri,
temeri profunde - la modul reto-
ric, desigur. Pentru a putea su-
pravietui unei lumi decadente,
aflate la iminentul su apus, n
ploaia gri, pornit n urma unei
deflagratii atomice, poeta se
identific, pn n cele mai intime
aspecte, cu elementele constitu-
tive ale naturii sale profund u-
mane: pmnt fetid, vnt, umbr,
spiral, pcat, iubire, foame, ur.
Poate tocmai aceast profund
identificare zmisleste n suflet
rtcirea, imposibila rostuire, o
perpetu peregrinare pn a-
proape de aurorele cerului, ori
pn n miezul fierbinte al cuvn-
tului. Un pelerinaj n cuvnt, prin
care mrturiseste: ascund anii
bociti/ n tlpile goale/ izbesc
pcatul/ gol/ n fiecare noapte
(Dur) sau nfometat/ de iubi-
re/ a nfipt srutul n singura ei
clip,/ i rtcit a divinizat
vntul,/ apoi n umbr a nchis
spirale (Seva)
Fr frivolitate si alunecri n
patima lirismului desuet, descom-
punnd culorile n triluri de nu-
ante (valorizndu-si, astfel, pre-
zentul), Dorina Sisu se regseste
precum Fiul Risipitor, simtind c
ruperea de rdcini provoac o
durere profund, ce incumb
transformri majore ale eului, pe
care risc s nu-l mai poat recu-
noaste. Este dorul eului prezent,
cum o mrturisire de credint a
dorului eului trecut: fr form/
i fr suspin/ respir ca o ne-
bun/ prin iubire/ dau rest lu-
mii/ bietul meu nume/ rostit la
final/ dor de dor de mine
(Nume). Fr ndoial, limanul
sperat nu este ntotdeauna cel
gsit si, de aceea, integrarea ntr-
o alt lume, strin sufletului su,
este att de mortificatoare. O lu-
me n care apusul se resimte mai
insistent dect efemerul rsrit.
O lume
Printr-o ncercare cvasi-sisi-
fic (specific, de altfel, ncp-
tnrii poetului) de a se ntelege
pe sine si, implicit, de a ntelege
vltoarea lumii n care se simte
doar un pelerin, cu modestie, au-
toarea se autodefineste. Printr-o
analiz introspectiv, prin cori-
jarea relatiilor pe care undele
sufletului su le are cu spectrul
general-uman, printr-un rafinat
experiment (pseudo) psihedeli-
co-ezoteric, reuseste s descope-
re valentele unice ale echilibrului:
R#t#cirea demers ini]iatic
necesar, \n c#utarea
echilibrului eului poetic
34
Anul II, nr. 12(16)/2011
Am scormonit tipnd la mine/
Culori de trecere prin timp,/ Am
rtcit un drum/ n noapte.
Fr a putea, ns, ascunde c:
picur dureri/ peste prezent,/
srut inexistenta,/ iubesc ne-
fiinta,/ ating prea des/ i prea
de sus/ durerea (Rtcire). Pro-
babil c ntrebrile pe care si le
adreseaz, n acerbele momentele
ale initiaticului su delirium tre-
mens, sunt: De ce sunt... altfel?
M regsesc n... ceilalti? Pri-
virea... m minte? S fiu eu...
ntunericul? Si toate acestea,
ntr-o teribil furtun ce are me-
nirea de a-i converti rtcirea n
lumin.
Exist, pe calea incertelor rt-
ciri, o sperant: dragostea. Acel
sentiment unic, vibrant, care a-
lin dureri, vindec rni, care cu-
cereste, nalt si statueaz feri-
cirea. Un licr albastru, peste o
mare nebuloas. O iubire capabil
s-i converteasc dilemele n
scntei - usor perceptibile, miste-
rioase, sfioase mbinri de nuante
contrastante: Eti cu mine, eu
sunt iubirea nu moartea, eu sunt
ngerul /nu ntunericul, eu sunt
viata nu infernul. Cununati n
noapte,/ adormim pentru tot
restul vietii i al mortii (De-
claratia mea). Dorina Sisu dove-
deste talent si eruditie, capabile
s-i transforme chinul n bineme-
ritat odihn, pe foaia imaculat
a gndurilor sale. Utiliznd repe-
rele unui sistem axiomatic de sor-
ginte cartezian - pentru c eu/
am un loc coerent pe vrful unui
punct/ suspendat de cer (Vor-
be) - si cptnd ncrederea ne-
cesar, eul su rnit si preg-
teste, n ascuns, evadarea din n-
ctusarea timpului, implacabil
scurs: ,]ip n gol prizoniera/
Primenete n secret libertatea/
Canonizeaz timpul rmas/ Do-
min capabil ansa n cuvnt.
(Non-identitate) sau Fr mo-
tiv sugrum prezentul./ Atern n
praf/ Restul din mine. (Intuitie).
n versurile din Intuitia r-
tcirii mele si face subtil resim-
tit prezenta o stare de rugciune.
O rugciune soptit, prin care su-
fletul rtcit si gseste, din cnd
n cnd, linistea de a merge mai
departe. Un templu baroc, n care
crmizile sunt retorici dubi-
tative si pe al crui altar troneaz
suferintele eului. n acest templu,
cu sufletul descult, poeta si mur-
mur dorinta de echilibru, precum
un descntec al ielelor - aduc-
toare de ne-sans: Suflet m-
brcat cu alb/ De crin culoare,/
Miroase a srbtoare./ Ochiul
a schimbat / Tot ritmul din
ninsoare. (Ruga). Aici gseste
rgazul aternut de clipe n
mijloc de haos. Un haos pe ca-
re, n final, reuseste s-l domine
si s-l ornduiasc: Sunt ntre-
gul generat/ De ochiul supt/ De
lumin./ Spun ruga contopirii/
Ornduiesc un haos. (Ochiul).
O interesant similitudine de idei
cu lirica poetei gltene Spe-
ranta Miron! (din volumul su
Glezna Timpului, 2011).
Printr-o tehnic poetic bine
definit, prin asocieri de cuvinte
simple, ca form si continut, au-
toarea reuseste s creeze meta-
fore surprinztoare, simboluri noi
- constructii esentializate si m-
bogtite semantic. Senzatia pe
care o astfel de carte o induce
poate fi a unui nceput de lume,
a momentului nfloririi grun-
telui cosmic care d nastere Uni-
versului. Explozia genereaz dez-
ordine aparent n cutare de e-
chilibru, n care haosul si face
resimtit prezenta cu insistent.
Un haos initiatic, care poate ge-
nera o alt explozie, crend un
cerc vicios ce implic o perpetu
stare de rtcire. n aceast stare
de rtcire, eul si caut calea, si
caut echilibrul, fr a avea certi-
tudini, ci doar putere pentru o
febril cutare.
Prin tonul su lirico-meditativ,
prin momentele contemplative
speciale, prin infinita gam de
senzatii create, prin tonul su
simpatetic, prin retoricele vibran-
te, poezia Dorinei Sisu se dove-
deste de bun calitate si ncr-
cat de semnificatii. Urmrind,
totusi, o disciplin a formelor, o
claritate a exprimrii si a structurii
frazeologice, pstrnd intacte re-
zonantele intime cu sufletul citi-
torului, se poate spune c Intu-
itia rtcirii mele este o reusit
valoric, ce-i poart amprenta.
Neconventional, fr a-si im-
pune etaloane literare, adornd
sublimul poetic si beneficiind de
o pregtire filologic, poeta nu
scrie din dorinta de a-si raporta
poezia la cea a valorilor genului.
Dorina Sisu scrie pentru linistea
sufletului! Ori, mai bine-zis, pen-
tru potolirea mrilor interioare ale
sufletului su, pregtite n orice
clip s se reverse. Fie doar si
prin aceasta, lirica prezentei scri-
eri este una original. O not de
originalitate aparte, care nu de-
ranjeaz si care exclude orice
urm de limbaj p(r)ostmodernist.
Sperm, ca prin refularea ener-
giilor sale interioare, rtcirea
Dorinei Sisu s devin una per-
petu, pe crrile pe care sufletul
le iubeste si le venereaz, aflate
pe TRMUL POEZIEI DE
VALOARE! Fie ca rtcirea
poetei s devin calea spre
aflarea rostului si echilibrului
nostru! AVE!
C#r]i primite
la redac]ie
Samson Iancu -
]iganii, aurul i diamantele
(vol. II), Ed. ZIP, Buc., 2011
Samson Iancu -
]iganii, aurul i diamantele,
Ed. Singur, Trgoviste, 2011
Sorin Voinea -
Sufletul meu risipit pe pmnt,
Ed. Sigma, Bucuresti, 2008
Pictur etrusc
35 Anul II, nr. 12(16)/2011
Craiova a gzduit n zilele de 9 si 10 de-
cembrie a.c., prima editie a Festivalului Na-
tional de Epigram Traian Demetrescu,
Cenaclul Epigramistilor Olteni nscriindu-si
n palmares o prestigioas si prodigioas ma-
nifestare, cu nimic mai prejos dect mai ve-
chile surate din Romnia de dincoace si din-
colo de Prut. Totul a fost posibil datorit sus-
tinerii materiale din partea Primriei Craiova
(primar Antonie Solomon) si sprijinului lo-
gistic al Casei de Cultur Traian Deme-
trescu Craiova (director Alexandru Stuparu)
si Uniunii Epigramistilor din Romnia
(presedinte George Corbu).
Participantii la festival au fcut dovada
miestriei lor epigramatice n cadrul spec-
tacolului desfsurat n dup-amiaza zilei de
vineri n fata publicului prezent n sala Pri-
mriei Craiova. La recitalul care cu greu a
mai putut fi oprit n partea a doua - dueluri
directe -, sbiile s-au ncrucisat cu ardoare,
Ir a provoca ns rni letale, murindu-se
doar de rs. Dup cuvntul de bun sosit,
rostit de Petre Gigea Gorun - presedintele
cenaclului gazd, au rostit alocutiuni cei trei
membri ai juriului: George Corbu, $tefan
Cazimir (ambii din Bucuresti) si Mihai Sl-
cu(an (Buzu). Spectacolul a fost pigmentat
cu momente muzicale sustinute de elevi ai
Liceului de Art Marin Sorescu si de Ilinca
Zamfir, artist liric.
Partea a doua a recitalului, desfsurat
n cadrul agapei prietenesti din seara ace-
leiasi zile, avea s pun n evident si alte
laturi ale activittii creatoare a participantilor,
epigrama fiind acompaniat de poezie umo-
ristic, parodie, rondel si alte genuri literare,
dar si de minunate melodii de petrecere si
voie bun, premia(n)ti fiind Marian Do-
breanu, Laurian Ionic, $tefan Cazimir, Ion
Diviza si alti ctiva.
n ziua de smbt am consemnat mai
nti acordarea premiilor festivalului, apoi
vernisarea expozitiilor de caricatur - Gabriel
Bratu, portrete ale epigramistilor olteni si altii
- Lucian Bultan, peisaje montane - Cons-
tantin Brnzan. Tot acum au fost lansate
revistele Cugetul, nr. 17, redactor-sef Mir-
cea Ursei (n-a fost prezent), Turburele,
nr. 6, redactor-sef Nelu Vasile si Instan-
tanee cu epigramiyti n Cetatea Banilor
Craiovei, autor Constantin Brnzan.
La propunerea presedintelui George
Corbu, s-a organizat ad-hoc o dezbatere pri-
vind organizarea festivalurilor de epigram,
iar n final, partici-
pantii au fost invitati
la turul orasului Cra-
iova, ghid fiindu-ne
presedintele cena-
clului gazd, care s-a
substituit, pe rnd
sau concomitent, fos-
tului primar al Craio-
vei, fostului prim-
vicepresedinte al C.J.
Dolj, unui fost si ac-
tual poet, actualului
presedinte al Funda-
tiei Scrisul Rom-
nesc, pretinznd c
are acordul fiecruia n parte pentru a-i
reprezenta.
La concursul lansat de organizatori au
rspuns 90 de epigramisti, care au trimis cte
dou epigrame la fiecare dintre temele: Banii
Olteniei, La lilie-
ci, Tem liber.
Juriul national a decis
acordarea urmtoa-
relor premii: Premiul
1 - Vali Petronela
Slavu (Aninoasa, Pe-
trosani), Premiul 2 -
Ioan Toderaycu (Cos-
testi, Vaslui), Premiul
3 - $tefan Cornel
Rodean (Sibiu), Men-
(iune 1 - Dan Cpru-
ciu (Galati), Men(iune
2 - Ion Diviza si Men(iune 3 - Gheorghe
Blici (ambii din Chisinu).
Organizatorii au acordat nu mai putin de
20 de Premii Speciale, beneficiarii fiind:
Vasile Larco, George Petrone (ambii din
Iasi), Dan-Viorel Norea (Constanta), Florina
Dinescu (Ploiesti), Nicolae Dragoy, Elis
Rpeanu, Viorel Martin, Lauren(iu Ghi(
(toti din Bucuresti), Nicolae-Paul Mihail
(Sinaia), Gheorghe Constantinescu (Bra-
sov), Eugen Albu (Cluj Napoca), Dorel Lazr
(Aiud), Ionel Iacob-Bencei (Timisoara), Ni-
colae Nicolae (Caransebes), Nichi Ursei
(Rmnicu Vlcea), Marian Grigore Do-
breanu (Trgu Jiu), Nelu Vasile (Turburea,
Gorj), Aurel Dncyoreanu, Nicolae Claudiu
$imona(i (ambii din Geoagiu), Valerian Lic
(Bucuresti, n-a fost prezent).
Fiecare dintre premii a purtat numele unei
personalitti din Oltenia.
Alti participanti la manifestare au primit
Diploma de Excelen(: George Corbu,
$tefan Cazimir, Mihai Slcu(an, Alexandru
Stuparu, Ion Micu( (Rmnicu Vlcea) si unii
membri ai cenaclului gazd - Marius Coge,
Laurian Ionic, Janet Nic, Any Drgoianu,
Alexandru Radu, Nicolae Rogobete, Marius
Robu, Theodor Royu, Constantin Bazverde,
Gheorghe Miertescu, Lucian Bultan,
Constantin Brnzan Gheorghe Burduyel,
$tefan Marinescu, Ion Ptraycu, iar juriul a
decernat o diplom asemntoare presedin-
telui Cenaclului Epigramistilor Olteni, Petre
Gigea-Gorun.
nainte de a ncheia relatarea de la reusita
craiovean, trebuie spus c existenta filo-
nului acestui diamant cultural era cunoscut
de mult vreme n Cetatea Banilor, nu se g-
sise ns giuvaergiul care s-l slefuiasc att
de bine nct s-i pun n valoare toate cara-
tele. Dac acest meter priceput este tocmai
Excelenta Sa PETRE GIGEA-GORUN,
Ambasador al Romniei la Paris si UNESCO,
Ministru de Finante al Romniei, prim-
vicepresedinte, primar, poet, presedinte de
fundatie si de cenaclu, atunci reporterului i
mai rmne s spun doar att:
Ne aplecm, cu-adnc reverent, / n
fata Dumneavoastr, EXCELEN]!
Reporter epigramatic si anagramatic,
Lis Veleanu
36
A fost ceva fortat. Vina mea.
I-am spus tot ce spun ndrgos-
titii cnd au impresia c mor dac
nu petrec mcar cteva ore cu
femeia iubit. I-am spus si mai
mult. Si am sfrsit cu tonul celui
care d un ultimatum: Voi fi la
Napoli pe 26, 27 si 28. Hotrste-
te: ori ajungi si tu acolo, ori gata,
n-are rost s mai continum.
O cunoscusem pe Luisa n
septembrie. Nu stteam bine, lu-
cram mult, petreceam ore si ore
n bibliotec ca s adun tot felul
de date din anumite documente.
Cnd ieseam afar, n aerul curat,
m gndeam: E posibil ca viata
s fie redus doar la a nvta si a
studia, la a studia si a nvta?
Pe strad, n autobuz, ochii mi se
opreau din ce n ce mai des asu-
pra perechilor de tineri care se
mbrtisau fericiti, si vorbeau la
ureche, se srutau cu guma de
mestecat n gur. Dar mi plceau
mai ales discutiile, mai mult sau
mai putin argumentate, dintre
persoanele care se doreau fr
s stie de ce. mi plcea tensiunea
ncordat din anumite fraze ba-
nale, mi plceau gesturile m-
runte, cele care, cnd atingeau
pe altul cu totul ntmpltor, sau
cnd atingeau cu o camarade-
reasc si aparent inocent, m-
piedicau cu greu dorinta de a se
schimba n mngiere. ncntat,
rmneam mult timp s ascult, s
privesc.
Luisa lucra ca bibliotecar,
era drgut. Fiindc eram obis-
nuit s-o vd n spatele unui ghi-
seu, cnd am ntlnit-o prima da-
t pe strad mi-a fost greu s-o
recunosc. Era cu sotul si cu fiica,
le-am fcut un salut entuziast, ea
a rspuns printr-un semn discret
cu capul. Dar a doua zi, n biblio-
tec, s-a artat foarte sociabil,
ns nici eu n-am fost mai prejos.
Dup o sptmn, vorbeam deja
despre orice, cu o anume voiosie.
Si au fost suficiente cincispre-
zece zile ca s ne dm seama c
nu era de ajuns s ne vedem doar
n orele de program. Am nceput
s mergem mpreun la bar sau
la rotiserie, ca s mncm suppli
1
.
Se stie ce se ntmpl n ase-
menea situatii. Eu i-am povestit
repede despre viata mea, ea des-
pre viata ei. Cnd i-am spus ce
mi se ntmplase mie, s-a artat
cam distrat, dar ce i se ntmpla-
se ei ne-a absorbit pe amndoi.
Am ascultat-o cu toat atentia,
fie ca s nteleg ce fel de om era,
fie s descopr dac era vreo
sperant deschis spre dorintele
pe care le aveam fat de ea. Spe-
ranta exista. Se cstorise la
douzeci si patru de ani, dup ce
cstigase concursul de biblio-
tecar categoria B. Ea si Gianni,
sotul ei, s-au iubit un timp cu
mare intensitate. Apoi a rmas
gravid, asa de plcere, fiindc
de multe ori se zice ca s se zic
ceva: Mi-ar plcea mult un copil
la fel ca tine. Sotul era fericit, ea
nu: Luisa a simtit imediat c totul
se va schimba: sentimentul de fe-
ricire, relatia cu Gianni, serviciul,
viata. E foarte adevrat c prie-
tenei sale, Maddalena - o fat pli-
n de calitti, pe care ntmplrile
vietii o duseser la Napoli s lu-
creze la un post de radio privat -
i scrisese imediat: Pe acest copil
eu nu-l doresc, sunt ngrijorat.
Avea dreptate s fie ngrijorat,
fiindc de fapt nu era pregtit
pentru maternitate. Si, ntr-ade-
vr, sarcina a mers foarte ru, a
vomitat nou luni la rnd, trava-
liul a durat la infinit, i-au fcut
cezarian, nu si-a revenit usor.
n plus, Carla, fiica, a plns un
an ntreg, noaptea si ziua. Ceva
de colaps: pentru ea, nu pentru
Carla. Luisa era sleit de puteri,
devenise urt si cu cearcne la
ochi, nlntuit de mofturile fi-
icei, o tortur. Cu suplimentul c
Gianni disprea dimineata si se
ntorcea noaptea trziu. Fcea
grafica unui jurnal, devenise e-
lectronist, trebuia s lucreze mai
mult. Dar, desigur, electronic.
Maddalena, prietena ei din Na-
poli, stia bine ce se petrecea. n
acei ani i scria mcar o scrisoare
pe sptmn, ca s se descarce.
Erau scrisori de care acum se ru-
sina putin: i scria despre toate.
Ajunsese n situatia s scrie des-
pre orice. O ursc pe fetita asta,
o voi arunca ntr-un tomberon,
nu pot s n-o fac; sau: Nu-mi
place, mi provoac repulsie, are
un nas de elefant, mi se pare c e
o cretin. Mai descoperise c
Gianni avea si o alt femeie, una
care btea tastele pentru jurnal.
Treab de mic important, fi-
reste, ns el o iubea. Viata aca-
s, cu fetita care plngea zi si
noapte, devenise un infern. Carla
nu voia s mnnce. Carla vomi-
ta. Carla o sptmn se mbol-
nvea, si alta nu; iar ea era foarte
nervoas, mbtrnit, o epuiza-
t. Era evident c sotul si permi-
tea din ce n ce mai des unele
escapade, erau ani duri pentru
amndoi. ns, ncet-ncet, fetita
crestea, acum avea nou ani. Se
calmase. Desigur, era o fetit pli-
n de mofturi, n-o lsa niciodat
s respire putin, mai ales noaptea:
mam, vino aici, mam, uite aco-
lo. Avea o spaim patologic de
ntuneric, dormea totdeauna cu
lumina aprins, dac se trezea,
se punea pe citit. Cnd citea, se
calma totdeauna. Dar momentul
cel mai dificil trecuse. Acum nu
putea nici mcar s conceap c
fata nu fusese dorit, ba chiar se
rusina de absenta initial a dra-
gostei materne, acum o iubea mai
mult dect orice pe lume. Slav
Domnului c trecutul e un depo-
zit de resturi la trm si nu ne mai
gndim la el. Acum tria s-o mul-
tumeasc pe Carla si s stearg
si cel mai mic indiciu al acelui
vechi refuz. Sotul, dimpotriv. Fi-
reste, chiar si cu Gianni lucrurile
se aranjaser. Totusi, relatia nu
mai era cea de odinioar.
Luisa vorbea, eu ascultam,
Domenico STARNONE
(Italia)
Ultimatum
Domenico Starnone (n. 1943) este un scriitor, jurnalist i
scenarist italian, tradus n francez, german i greac. Cel
mai apreciat roman al su, Via Gemita, a ctigat Premiul
Strega n 2001. Scriitorul, fost profesor de liceu, este i un sa-
tiric preocupat de problemele colii.. Crtile lui care au ca
subiect lumea elevilor i a profesorilor au stat la baza unor
filme ca La scuola, Auguri professore i Denti - ultimul
prezentat la Festivalul filmului de la Venetia - i care au strnit
att interesul criticii, ct i al publicului. Proza de fat, Ultima-
tum, are toate atributele prozei lui Domenico Starnone: stil
lejer, ironie, un sentimentalism retinut, dar i evitarea cu abilitate
a unui final moralizator. (Marin Budic)
Traducere:
Marin BUDIC
37
Anul II, nr. 12(16)/2011
m simteam reconfortat, mncam
la rotiserie. Mai mult dect o spe-
rant. Dar nu era asa. S vedem
ce va urma n continuare. Cnd
la nceputul lui octombrie i-am
atins pentru prima dat o mn,
a avut o tresrire, un fel de ames-
tec de surpriz si panic - si timp
de dou sptmni n-am mai f-
cut asa ceva. n ce priveste sru-
turile, am avut de asteptat pn
n decembrie cnd, ntr-o sear,
n masin, dup multe tratative,
a cedat - doar unu si gata - s-a
retras imediat, si-a trecut dosul
minii peste buze si a exclamat:
Nu mi-a plcut. Despre rest, ce
mai: ndat ce am ncercat s-i
trag n sus fusta, m-a ndeprtat
de ea cu delicatete. De aceea n
ianuarie mergeam nc n masin
cutnd acele strzi cu marginile
pline de bucti de hrtie aruncate
din masini. Cutam una, parcam,
dar ntre noi nu se ntmplau
multe lucruri. i spuneam dispe-
rat: Ducem o viat plin de frus-
trri si insatisfactii. Timpul trece
si vom mbtrni. De ce s-l iro-
sim De ce nu? Ea rspundea:
Pentru c, nu!. N-avea puterea
s-o fac. Desigur, i eram simpa-
tic, o interesam. Dar dragoste nu,
nici mcar s vorbim despre ea,
l iubea doar pe sotul ei. O atrac-
tie, o propensiune, asta era. Dar
numai ideea c Gianni ar afla c
fusese srutat, c i mngia-
sem mna, o teroriza. Ca si sce-
nele pe care ar fi fost capabil s i
le fac n fata fetitei. Mi le descria
n detalii, si le imagina punct cu
punct. Srmana Carla. Numai
asta i mai lipsea. i era foarte
greu. Era obsedat de ideea c
vreo cunostint de-a ei ar putea
s-o vad si apoi s-o brfeasc.
Dar lucrul care o teroriza cel mult
era c Gianni si fetita - fcnd n-
tmpltor o plimbare pe aceast
strdut de ndrgostiti (la acest
punct eu aproape c urlam: Ar
fi nebun sotul tu dac ar aduce
pe fiica voastr la plimbare n lo-
cul sta) - ar vedea-o n masin
n dezordine, transpirat, poate
n timp ce o mbrtisam si o s-
rutam. Teribil. Putinul timp pe
care-l aveam se ducea pe apa
smbetei. O ascultam, ncercam
s-i nteleg teroarea, dar n ace-
lasi timp nu puteam s nu observ
cum se mbrtisau umbrele aman-
tilor n alte automobile, cum zbu-
rau n sear batistele aruncate pe
geamurile masinilor stationate.
De aceea, obosit de toate a-
cestea, devorat de pasiune, i-am
zis n martie: Luisa, voi fi la Na-
poli pe 26, 27 si 28. Hotrste-te:
sau m urmezi acolo, sau gata,
n-are rost s mai continum. Bi-
ne? Poate din cauza acelui ulti-
matum, poate pentru c Napoli
era, n acelasi timp, un oras de-
parte de sot si de fiic, dar si locul
simpatizat n care tria Madda-
lena, prietena ei de suflet, ea a
rspuns imediat: E bine.
Nu-mi venea s cred, am trit
zile ntregi cu o bucurie n mine
pe care n-am mai simtit-o din tim-
pul adolescentei. M asteptam,
fireste, ca la momentul oportun
s se sperie si s-mi spun ca de
obicei: nu.
ns a pregtit cu mare aten-
tie totul, cu o determinare care
nu mi-a venit niciodat n minte
s i-o atribui. A anuntat-o pe Ma-
ddalena c va veni s stea la ea
n cele trei zile. I-a spus sotului
c cea mai bun prieten a ei tra-
verseaz o perioad urt si c i
cerea s stea cteva zile mpre-
un cu ea. A pregtit-o pe Carla
pentru aceast absent, i-a des-
coperit gusturile vorbind cu ea
ntre patru ochi ct va sta cu tatl
ei. Si-a rezervat loc n tren, si-a
cumprat biletul si, mai ales, ros-
tea lungi monologuri n masin
despre ce se ntmpla pe strdu-
tele izolate si ndeprtate, rezu-
mnd totul n acest fel: E timpul
s m gndesc putin si la mine.
Carla a crescut, am rsftat-o
prea mult, ajunge. Pe scurt, totul
era n ordine. Am plecat pe 25
seara, aveam treab la Napoli pe
26 dimineata, la ora 9. Eram de
data asta sigur c totul va merge
ct se poate de bine. i ddusem
numele hotelului unde trsesem,
numrul de telefon, numrul ca-
merei. Perfect. Am asteptat toat
dup amiaza, toat seara. Nimic,
n-a venit.
Mi-a telefonat pe la 11 noap-
tea, foarte agitat. Era tot la Roma.
Pe neasteptate, Gianni dduse
de greu la jurnal, avea mult de
lucru, nu putea - i-a spus n ulti-
mul moment - s se ocupe de fe-
tit. A avut loc o ceart, dar de-
geaba: a trebuit s renunte la ple-
care. Bine - i-am rspuns cu o
voce glacial - la revedere si ti
multumesc. La auzul tonului
meu neplcut, a scos un suspin
lung de suferint. A zis: Sosesc
mine la 16,30. Cu Carla. O las la
Maddalena si pe la 18 sunt la
tine. O luam iar de la nceput,
Ir s-i spun mcar ciao, aproa-
pe cu ranchiun.
Timpul pe care l-am petrecut
n asteptarea sosirii ei a fost di-
vizat n dou prti distincte. n
prima parte m-am informat cu
mare precizie despre conditiile de
la calea ferat pe distanta Roma-
Napoli: dac erau linii ntrerupte
din cauza deraierilor, dac pu-
teau fi posibile greve ale organi-
zatiilor sindicale, dac aveau stiri
despre somerii care ocupau sta-
tiile feroviare n semn de protest.
Voiam s-i pot striga, dac ar fi
fost necesar: ti bati joc de mine,
esti o mincinoas. M-am infor-
mat si despre conditiile meteoro-
logice n cel mai mic detaliu: tim-
pul ar fi fost foarte bun pe toat
durata zilei de 27; se anuntau ploi
de scurt durat n nord si n cen-
tru-sud, dar numai seara trziu,
cnd Luisa ar fi trebuit s fie deja
la Napoli de cteva ore. Si toate
acestea ntr-un mod furios. Eram
foarte furios, fiindc m asteptam
la o renuntare definitiv dintr-un
moment n altul.
A doua faz a fost mai lung,
trecnd la nceput ca o und de
durere recurent, si mi-a luat tot
timpul s-mi imaginez plecarea
ntrziat din dimineata de 27. La
nceput era vorba doar de mici
imagini mentale: cnd m nc-
ptnam mpotriva eschivrii ei,
mi veneau n minte imagini cu
Luisa n timp ce pregtea baga-
jele n cas, cu fetita care se n-
vrtea n jurul ei si o ntreba ca
ntr-un film de Matarazzo
2
: Un-
de mergem, mam? De ce esti tot
timpul distrat? De ce nu te gn-
desti un pic si la mine? Apoi de
acele imagini plicticoase se des-
prindea ceva ca o patin umed
si zgrunturoas, care m ajungea
din urm: o senzatie de ru, o agi-
tatie insuportabil. Am nceput
s nteleg starea sufleteasc a ei
n toate aceste luni. O vedeam
ntoars acas, dup orele pe-
trecute cu mine, fr s-si bage
n seam sotul, mbrtisndu-si
fiica, mintind cu greu despre cum
si petrecuse timpul. Simteam
adierea frmntrilor ei, grija
amestecat cu nelinistea pe care
i-o da amintirea mea. Si se ter-
mina n nimic: peste cteva ore,
fiinta mea, care se agita suprat
pe tergiversrile acelei femei fr
inim, ar fi rmas fr grai. Cu-
tam s-i nteleg gndurile, nu
acelea de dorinte pe care i le atri-
buisem plin de sperante, ci pe
altele, ale unei fiinte rvsite de
spaim. Simteam c se pregtea
s se hotrasc, dar nu n sensul
dragostei pentru mine, ci mai cu-
rnd la o iesire pe usa din dos
fat de sotul absent, fat de fata
care-i mcinase existenta. Dorin-
ta s stea cu mine - am nteles -
se conjuga permanent cu dorinta
de a reduce la zero timpul, de a
face s dispar Carla, de a o lua
de la capt din momentul n care
cstigase concursul de bibliote-
car categoria B si se mritase cu
Gianni si a fost fericit. Lucru im-
posibil. Totul zbura tndri prin
aer. Asa c simteam c m soco-
tea un nselat. Simteam cu spa-
tele, cu subsuorile, cu toate pr-
Pictur etrusc
38
Anul II, nr. 12(16)/2011
tile trupului, prin transpiratiile
reci ale celui care e pe punctul s
cad ntr-o curs, pe care mareea
nestpnit a trupului se n-
toarce s pun n valoare dorin-
tele. Exact asa. Devenii la fel ca
ea n momentul n care mi te-
lefon la 18 si 15 si mi zise: So-
sesc, iar eu i-am rspuns: Bi-
ne, si mi-am dat seama c adul-
mecam mirosurile repulsiei ei si
m cuprinsese o simpatie irezis-
tibil. Dar n-o mai doream. Sosi
gfind la 19. Acum era ntuneric.
Cerul era nu doar ntunecat fi-
indc se nserase, dar si din ca-
uza timpului urt. Era distrus
toat munca obositoare. mi zise
cu un ton mnios: Trenul a avut
ntrziere. Maddalena a trebuit
s plece n grab, fiindc apruse
ceva neprevzut. Carla e singur,
e ntr-o cas pe care n-o cunoas-
te. I-am cumprat un Topolino
3
,
cnd citeste nu face caz de nimic.
Singurul lucru bun e c telefonul
Maddalenei nu functioneaz, asa
c Gianni nu poate s dea tele-
fon. Ei? Nu esti multumit? Nu
asta voiai? Vezi c am la dispozi-
tie o singur or, apoi trebuie s
fug. Ce va face Carla dup ce va
termina de citit Topolino? O or,
nu mai mult.
Am nceput s ne srutm,
dar cu gndul n alt parte. M
gndeam la fetita singur n cas,
citind din Topolino al ei, si m
stpnea un sentiment de vin
fat de Luisa. Nu aveam ndoieli:
m gndeam la fetit, fiindc se
gndea si ea. Si, ntr-adevr, si
ndeprt buzele de ale mele si
zise: Dac are Carla nevoie de
mine? Apoi mi repros cu m-
nie: Nu trebuia s m obligi n
felul acesta. Parc ar fi fost o
chestiune de viat si de moarte,
m-ai fcut s plec n grab. Dar
nu te simt lng mine, esti n alt
parte. Merit s sufere Carla
pentru asta? Am rspuns: Ce
sufer? Nu i se ntmpl nimic
dac stai aici cu mine. S discu-
tm putin asupra acestui punct:
s sufere fetita? Ce cuvnt e sta?
Desigur, durerile vin ca un vrtej,
n zig-zag, pe drumuri complicate.
Nu exist drum mai haotic si mai
putin controlat ca al unei dureri
care ti sare n spate. De aceea s-
o lum pe Carla: fetita era n sigu-
rant n casa Maddalenei. Noi,
ns, nu. Voiam s plecm. Toti.
Gianni n patul cine stie cui, altul
dect cel de la jurnal. Ea si eu,
aici cutam s ne mbrtism, fu-
gind de Gianni si de Carla. Eu i
srutam sfrcurile fr entu-
ziasm, iar ea bombnea plictisit:
S fii atent, pot s m doar,
apoi veni un fulger urmat de un
tunet de o violent extraordinar.
Dup care se lu lumina si nce-
pu s plou.
Rmsesem pe ntuneric,
tcuti. Asteptam amndoi cu su-
fletul la gur ca lumina din mijlo-
cul camerei s se reaprind. Ne
gndeam: Carla are team de n-
tuneric. Am stat asa ctva timp,
Ir s ne atingem. Apoi, desi nu
mi-a cerut, am cutat telefonul pe
noptier. Pot s chem un taxi?
am ntrebat-o pe centralist.
Aceasta mi-a rspuns: Se poate
ncerca. Si adug: Situatia nu
e bun. La acest punct Luisa
m trase de brat, poruncindu-mi:
ntreab dac lipseste lumina
numai n zona asta. Am ntrebat
si mi s-a rspuns: lumina lipseste
n tot orasul.
Pn atunci ea cutase s-si
ascund ngrijorarea; dup aceea
fu rvsit de neliniste. Fugi spre
us, eu o urmai. n ghereta porta-
rului verificarm dac exista vreo
modalitate s gsim un taxi liber.
Apa venea n cascade, inundase
orasul, strzile erau sufocate de
masini. Furtuna trecuse, acum
doar ploua. Iar Luisa repeta: Sti-
am eu c se va ntmpla ceva.
Se strecur pe us si dispru n
ntunericul care apsa peste Na-
poli, strpuns de lumina farurilor
masinilor.
Alergai dup ea, dar se stre-
cura cu repeziciune, ns n di-
rectia opus, nu cunostea ora-
sul. O ajunsei, ne certarm, se
convinse c trebuia s m urme-
ze. Dac m faci s pierd timpul,
mi-o pltesti, m amenint. Eram
la jumtatea bulevardului Vittorio
Emanuele. Trebuia s ajungem
pe via Roma. n deprtare mr-
iau tunete. Strbturm toat
strada n fug, ea n fat, eu n
spate, eu n fat, ea n spate. i
strigai: Luisa, asteapt. Vine un
autobuz. O ajunsei din urm, i
Icui semne. Nu m ascult. O
tinea nainte, fr s-i pese de
mine. Dar de ce? De fapt auto-
buzul nu ne-a vzut, orasul era
un blocaj enorm, se auzeau
claxoane, sirenele ambulantelor
si ale pompierilor.
Am ajuns n cele din urm la
casa Maddalenei. Vila era n n-
tuneric, cum erau si celelalte;
poarta enorm de la intrare era
nchis; interfonul, fireste, nu
functiona. Cheile, i zisei. Luisa
se uit la mine si imediat ncepu
s-mi care la pumni n piept, cu
toat violenta de care era n stare.
Blestemat - mi zicea, n timp
ce ncercam s m feresc de lo-
vituri. Cum de mi-a trecut prin
minte s-ti dau ascultare! Nu
avea cheile: le lsase n cas, pe
mobila din vestibul, venise n
fug - blestem; cretin ce era;
blestem - si nu se gndise s le
ia. si pierduse si acel putin con-
trol care i mai rmsese. ncepu
s sar dintr-o parte n alta si s
strige n directia ferestrelor: Car-
la! Carla! Sunt mama, iesi la fe-
reastr! Eu n spatele ei m te-
meam s nu alunece si s cad
ntr-o bltoac, printre soarecii
care, cnd plou si e bezn total
la Napoli, ca si n alte locuri, ies
din canalizare. Sfinte Dumne-
zeule, se calm! mi fcea ru s-o
vd lng mine n halul la.
O ntrebai, cutnd s m art
o persoan lucid: La ce etaj se
afl? Patru. Ddui din cap:
S-i telefonm Maddalenei.
Zise da. Alergarm s cutm un
telefon. Gsirm o cabin, telefo-
narm la radio. Maddalena nu era
acolo, era prin oras cu de-ale ser-
viciului. Atunci ne-am ntors la
usa mare de la intrare. Luisa
plngea fr s se controleze. si
vedea fiica n bezn, urlnd de
spaim. O vedea cu ochii holbati,
mut ntr-un colt. Eu vedeam ace-
leasi lucruri, ba chiar mai rele: o
vedeam alergnd prin oras, dup
ce fugise din casa strin si ntu-
necoas. M gndeam: N-o va
mai gsi. Dorinta ei s-o piard i-a
ntins o curs si a prins-o n ea.
ntre timp m chinuiam s gsesc
ceva n minte care s rezolve si-
tuatia: s m catr pn la primul
etaj; nu, era imposibil, nu m
simteam n stare de asa ceva; s
sparg usa de la intrare: era prea
robust; s fortez broasca: nici
vorb! Eram de profesie cititor
de crti si documente vechi.
Ajunsei n cele din urm s urlu
mpreun cu ea, din toate puterile
gtului: Caaaaarla! Dup aceea
la vecini: Deschideti usa! V ru-
gm! Ajutati-ne!
La un moment dat, urletele
atraser atentia cuiva de la etajul
al treilea. Se art la fereastr, i
explicarm c eram prietenii Ma-
ddalenei, cobor si ne deschise.
Zburarm sus, pe rampa scrii.
Luisa izbi cu pumnii n us:
Carla! Sunt mama! Deschide!
Usa se deschise imediat. Fe-
tita avea o lantern puternic n
mn. Abia i vzurm profilul
plpnd n spatele lanternei; apoi
lumina electric explod pe neas-
teptate n apartament si n tot
orasul. Carla se arta stpn pe
sine, nepstoare. Zise cu o vo-
ce antipatic, vocea aceea pe
care o au copiii cnd si pun n
evident o inocent pe care de
fapt nu o au: Noroc c te-ai n-
tors. Cnd s-a luat lumina, am
gsit asta si am continuat s ci-
tesc. Deci, am terminat Topolino.
Asa c m-am pus s citesc scri-
sorile pe care le-ai trimis lui tanti
Magda. Cine e domnul acesta?
ncntat, m numesc Carla.
Dar am sters-o dup un mi-
nut, voiam s le las singure, pe
mam si pe fiic, nu mi-as fi per-
mis s m amestec n treburile lor.
De fapt, ce-as fi putut s zic? Am
fugit. Dar pe Luisa am revzut-o
n continuare, aproape n fiecare
zi: la bibliotec trebuia s m duc,
aveam de lucru, textele de care
m serveam erau toate acolo.
Schimbam putine cuvinte acum,
dar despre noi nu mai vorbeam.
Cel mai mult mi spune cum
creste fata, ce lucruri nvat si ce
preocupri are. Este o legtur
care m tine de mini si de pi-
cioare, exclama. Nu reusea s
conceap si altceva.
1
suppli = crochete de orez umplute
cu carne sau cu mozzarella
2
Raffaello Matarazzo = regizor
italian din anii 30- 40, considerat
un maestru al melodramei
3
Topolino = revist pentru copii n
Italia (topolino = soricel, deci echi-
valentul lui Mickey Mouse)
39
Anul II, nr. 12(16)/2011
George PETROVAI
Avem deplina libertate s presupunem
c filosofia reprezint prima form sistema-
tic a gndirii omenesti, care nu numai c si-
a pus ntrebri, dar a cutat s si ofere rs-
punsuri ct de ct multumitoare n legtur
cu cele trei probleme fundamentale ale exis-
tentei:
a) Existenta divinittii si posibilele ei me-
canisme de cugetare si actiune;
b) Existenta lumii n infinitele ei forme de
manifestare si aparitia vietii;
c) Omul si problemele sale specifice de
cunoastere si adaptare, a cror necontenit
tentativ de solutionare se materializeaz n
tot attea remarcabile pagini de cultur si ci-
vilizatie, adugate de fiecare generatie la zes-
trea transmis de ctre naintasi.
Avnd n fat acest urias tablou al inepui-
zabilelor dezbateri filosofice, asa cum s-a
conturat el nc din zorii cugetrii omenesti,
este firesc s ne punem ntrebarea dac - la
fel ca bunoar n stiintele particulare - legea
progresului este prezent si n filosofie. Dar
cum unanimitatea conceptiilor este total ex-
clus pn si n problemele care doar tan-
genteaz cu filosofia, evident c si n ches-
tiunea de mai sus se nregistreaz opinii di-
ferite, unele chiar radicale.
Astfel, dac ilustrul P. P. Negulescu este
Baruch Spinoza sau
modelul antic al \n]eleptului
de prere c de voim s studiem filosofia
suntem siliti s ne adresm fiecrui filosof
n parte si s-i ascultm prerile, asta ntru-
ct filosofia, din nefericire, nu poate fi stu-
diat cu adevrat dect numai n mod isto-
ric, ceea ce n definitiv echivaleaz cu o ele-
gant eschivare de la un rspuns transant,
reputatul gnditor Karl Jaspers nu se d n
lturi s excepteze filosofia de la legea pro-
gresului, sustinnd c operele filosofice -
mcar acelea n care sunt expuse viziuni
personale asupra lumii - nu ar fi afectate n
fondul lor de idei de trecerea timpului, im-
plicit de dezvoltarea cunoasterii omenesti,
deoarece ele pstreaz aceeasi nestirbit
actualitate prin gndirea peren pe care o
scot la lumin.
Astfel de considerente m-au mboldit s
astern pe hrtie viata si fundamentele gn-
dirii lui Baruch Spinoza, un filosof care si-a
dedicat existenta cutrii dezinteresate a
adevrului, doar n acest chip reusind s pu-
n bazele spinozismului, conceptia care a
scos cartezianismul din impasul su dualist
(contradictia dintre corp si suflet) si l-a m-
pins nspre monismul ontologic de factur
panteist.
Din capul locului fac precizarea c dac
pentru aceast prim parte m-am folosit de
excelentele informatii furnizate de ctre P. P.
Negulescu n Istoria filosofiei moderne (ex-
celente att prin acuratetea documentrii, ct
si prin stilul captivant al prezentrii), alctu-
irea celei de-a doua prti a eseului a putut
avea loc numai pe baza operei capitale a lui
Spinoza - Tratat despre ndreptarea intelec-
tului si mai ales Etica, lucrri traduse din
latin si judicios comentate de Alexandru
Posescu, asistentul de alt dat al profeso-
rului Negulescu.
Baruch Spinoza s-a nscut la Amsterdam
n anul 1632, din printi evrei de origine por-
tughez, probabil ajunsi pe aceste trmuri
nordice dup expulzarea evreilor sefarzi din
Portugalia n anul 1497. (Expulzrile evreilor
sefarzi din Spania avuseser loc n anul 1492.)
Poate c de aceea unii dintre contemporanii
lui Spinoza nclinau s cread c n familia
filosofului se gseste si nitel snge arab...
Tnrul Baruch si-a nceput studiile la
scoala lui Morteira, un rabin celebru la acea
vreme. Dovedind o precocitate iesit din co-
mun, cci la 15 ani ajunsese s discute textele
crtilor sfinte cu o abilitate ce adesea l punea
n ncurctur pe profesorul su, tnrul Spi-
noza era vzut de toti coreligionarii ca o vi-
itoare stea printre rabinii sinagogii din
Amsterdam.
Dar, ne nstiinteaz P. P. Negulescu, dup
cum Descartes fusese cuprins n Colegiul
iezuitilor din La Flche de un adevrat dez-
gust pentru filosofia scolastic si pentru teo-
logie, tot asa a ajuns si Spinoza s fie n cele
din urm nemultumit de stiinta rabinilor.
Pentru nceput, aceast nemultumire s-a
exprimat n tendinta de-a acumula cunostinte
noi si atunci - ne spune acelasi Negulescu -
s-a apucat s nvete latineste la scoala doc-
torului Franz van den Ende. La aceast scoa-
l, Spinoza va dobndi temeinice cunostinte
de literatur veche, fizic, stiinte naturale si
filosofie. Cum principala miscare filosofic a
timpului era cartezianismul si cum Descartes
era la momentul respectiv mai bine cunoscut
n Olanda dect chiar n Franta (aici a trit, n
mai multe locuri, timp de 20 de ani), nu e de
mirare - dup cum nsusi Spinoza mrturisea
mai trziu - c toate cunostintele sale filoso-
fice din operele lui Descartes si le-a nsusit.
Contactul cu filosofia a actionat asupra
lui Spinoza n dou directii diametral opuse:
pe de o parte crestea ncntarea sa sufleteas-
c si mintea i se emancipa, pe de alt parte
(direct proportional cu prima influent) spo-
rea aversiunea sa fat de vechile credinte re-
ligioase, astfel nct, cam pe la vrsta de 24
de ani, el a ncetat cu totul s mai ia parte la
ceremoniile religioase din sinagog.
1. O via( exemplar
dedicat cutrii
dezinteresate a adevrului
Baruch Spinoza
40
Fiind mai mult dect evident pericolul de
a-l pierde cu totul, rabinii au fcut tot posibilul
ca mcar s-l pstreze n comunitate: mai nti
l-au actionat n judecat, apoi l-au amenintat
cu excomunicarea. Dar cum cele dou mij-
loace de intimidare n-au dat rezultatele scon-
tate, cci Spinoza continua s se mentin pe
pozitia de rebel, rabinii au schimbat macazul
si au ncercat s-l corup, oferindu-i 1.000
de florini de aur anual (sum considerabil
pentru acele vremuri), numai ca el s consimt
s ia parte din cnd n cnd la ceremoniile
religioase.
Cum rspunsul lui Spinoza a fost c el
nu va renunta la ideile lui nici pentru tot aurul
din lume, ntruct nu caut aur, ci adevr,
un evreu fanatic a ncercat s-l ucid, atacn-
du-l ntr-o sear pe strad. Scap cu fata cura-
t si din aceast ncercare, apoi - dup ce n
iulie 1656 sinagoga din Amsterdam a pronun-
tat mpotriva sa sentinta de excomunicare
solemn -, el va prsi pentru totdeauna ora-
sul su natal, stabilindu-se pentru nceput
n apropiere de Leyden, iar mai trziu la Haga.
Vedem din cele relatate mai sus ct de
scump si-a pltit tnrul Spinoza dreptul de
a cugeta liber, dup ce cu un curaj aproape
Ir egal, cel putin n acele vremuri, el a ac-
ceptat s-si prseasc familia si averea, a
suportat povara blestemului si a urii ntre-
gului neam, numai ca s se poat consacra
cercetrii dezinteresate a adevrului! Cci,
dup cum ne-o spune nsusi filosoful n Tra-
tatul despre ndreptarea intelectului (ca-
pitolul Finalitatea etic a ndreptrii in-
telectului), ceea ce oamenii, asa cum rezult
din faptele lor, pretuiesc ca pe cel mai mare
bine, se reduce la aceste trei, anume: bogtie,
onoruri, plcerea simturilor. ns multumirea
pe care ne-o dau aceste lucruri nu este dura-
bil, fapt care inevitabil produce tristete, sufe-
rint si durere. Cum curat si durabil este
doar multumirea pe care ne-o d iubirea ade-
vrului, sau n chiar exprimarea sa cu o apre-
ciabil rezonant medieval: Pe cnd dra-
gostea pentru un lucru vesnic si infinit umple
sufletul numai de multumire, lipsit de orice
tristete..., iat de ce Spinoza ne asigur c
cercetarea dezinteresat a adevrului ne n-
senineaz si ne nfrumuseteaz viata.
Iar aceast formidabil dezinteresare a
caracterizat ntreaga viat a filosofului nos-
tru, lucru probat de urmtoarele fapte pildu-
itoare:
a) Dup plecarea din Amsterdam, el si-a
cstigat existenta ca optician, mai exact ca
poleitor de sticle optice. Multumit cu putinul
agonisit pe aceast cale si cu libertatea de
care se bucura, el n-a urmrit o viat mai bun
si nici nu s-a nvoit ca altii s i-o schimbe.
Fidel acestui principiu, n anul 1673, adic
dup publicarea primelor sale lucrri, Spinoza
va refuza oferta principelui palatin Carl
Ludwig de-a accepta o catedr de profesor
de filosofie la Universitatea din Heidelberg,
motivnd c dac va trebui s-i nvete pe al-
tii, nu va mai avea suficient timp ca s nvete
el nsusi!
b) Deoarece filosoful nostru prea tot mai
sectuit de puteri, prietenul su Simon de
Vries l-a rugat s primeasc din partea lui su-
ma de 2.000 de florini, cu care s-si mai usu-
reze viata. Dar consecvent principiilor sale
despre viata cea mai potrivit pentru un ade-
vrat gnditor, Spinoza si-a refuzat prietenul.
Ba mai mult: l-a refuzat si atunci cnd acest
prieten bogat si fr mostenitori, care a murit
tnr, vroise s-i lase filosofului ntreaga sa
avere!
c) Dup reglementarea succesiunii im-
pus de moartea tatlui su, Spinoza a renun-
tat la partea ce i se cuvenea, oprind pentru
sine doar un pat, de care cu adevrat avea
mare nevoie...
Asa cum deja am artat mai sus, admirabil
este faptul c, desi era srac lipit pmntului,
el a continuat s renunte constient si hotrt
la ceea ce n ochii attor si attor oameni re-
prezint deopotriv scopul si valoarea vietii.
Cu toate astea, sau poate tocmai de aceea,
Spinoza se simtea deplin fericit!
Atta doar c lundu-si ca model filosofii
antici greci, faimosi inclusiv prin dezinteresul
manifestat vizavi de latura material a vietii,
Spinoza n-a tinut seama de marile diferente
existente ntre clima binecuvntat a Greciei
si clima cu mult mai aspr a Olandei. Acest
lucru, de altminteri, s-a dovedit a-i fi fatal fi-
losofului nostru, el care nc de timpuriu sufe-
rea de-o neierttoare boal de piept. Asa se
face c Spinoza prseste aceast lume la 21
februarie 1677, adic nainte de-a mplini 45
de ani.
Am artat n partea introductiv a pre-
zentului studiu c Spinoza s-a dovedit a fi
nu doar cel mai strlucit elev al lui Descartes
(toate cunostintele filosofice si le-a nsusit
din opera maestrului!), dar si c spinozismul
s-a afirmat ca fiind cel mai vrednic urmas al
cartezianismului, de-acolo de unde - ne in-
formeaz P. P. Negulescu - filosoful francez
constat actiunea reciproc dintre spirit si
corp, o declar ns inexplicabil - si trece
mai departe.
Spuneam, de asemenea, c principala mis-
care filosofic a timpului era cartezianismul,
care nc de pe la 1638, asadar la un an dup
aparitia Discursului asupra metodei, a
nceput s fie studiat la Universitatea din
Utrecht, apoi la alte renumite universitti
olandeze, precum cea din Leyden, din
Grningen, Duisburg sau Herborn.
Desi n Anglia apruse cu ctiva ani mai
nainte metoda inductiv a lui Francis Ba-
con de cercetare a naturii, o metod bazat
pe observatie si experiment si expus n prin-
cipala sa lucrare - Novum Organum(replica
dat Organonului aristotelic), totusi, la vre-
mea respectiv filosofia baconian n-avea
cum s rivalizeze cu metoda deductiv, dez-
voltat si articulat n cadrul cartezianismului
pe un solid aparat matematic. Ceea ce, desi-
gur, nu nseamn c Descartes nu cunostea
si nu aprecia la justa lor valoare ideile lui
Bacon, ori c filosofia celui din urm n-a
cunoscut o strlucit afirmare prin empirismul
lui John Locke si apoi prin conceptiile ma-
terialistilor...
Avnd n vedere strnsele legturi de
conceptie si argumentare dintre spinozism
si cartezianism, cuvine-se ca, nainte de-a
intra n miezul filosofiei lui Spinoza, s arun-
cm o privire de ansamblu asupra filosofiei
lui Ren Descartes.
Vom descoperi, astfel, c edificiul con-
ceptual al cartezianismului a pornit de la o
ntrebare: Exist n filosofie acele adevruri
generale si evidente prin ele nsele, de la care
s putem porni n deductia matematic a
explicrii Universului? Pentru a rspunde
ncurajator la aceast ntrebare, este de p-
rere Descartes, trebuie s ne lum msuri de
precautie mpotriva oricrei posibilitti de
eroare, ceea ce nseamn s pornim la drum
considernd c sunt false toate ideile pe care
le avem. Cci ideile pe care le posedm, ne
parvin fie pe calea simturilor, fie ne sunt date
de traditie. Dar oricare ar fi calea lor de pro-
venient, ideile astfel dobndite se dove-
desc a fi dezamgitor de contestabile, de-
oarece simturile ne nseal, iar traditiile va-
riaz de la un loc la altul. Se cheam c nici
simturile, nici traditia nu ne pot da adevruri
evidente prin ele nsele, altfel spus necon-
testate si necontestabile.
Ce ne rmne de fcut? S ne ndoim de
tot ceea ce stim, ne rspunde Descartes. Cci
ndoindu-ne, noi cugetm si prin cugetare
existm, ceea ce ridic ndoiala metodologic
la rangul de atitudine a cugetrii. De unde se
desprinde cu necesitate matematic prima
axiom a cartezianismului, sintetizat n cele-
bra tez: Dubito, ergo cogito; cogito, ergo
sum (M ndoiesc, deci gndesc; gndesc,
deci exist.)
A doua axiom vizeaz existenta unei
cauze infinite si perfecte, creatoare a Univer-
sului, pe care obisnuim s o numim Dumne-
zeu. Iar respectiva cauz, ne ncredinteaz
Descartes, exist n noi si face parte integran-
2. Fundamentele spinozismului
yi reac(iile iscate
41
Anul II, nr. 12(16)/2011
t din fiinta cugetrii noastre, prin urmare,
noi oamenii ne nstem cu ideea de Dumnezeu.
n sfrsit, cea de-a treia axiom si afl
temeiul n raportul matematic necesar dintre
cauz si efect: Dac exist o cauz creatoare
a Universului, obligatoriu trebuie s existe
si Universul! Sau altfel spus: Dac exist
Dumnezeu, trebuie s existe si lumea extern.
Iar cum Dumnezeu este perfect, lumea exter-
n nu poate s fie o nselciune, cci nsel-
ciunea fiind de fapt o imperfectiune, asta ar
conduce la raportul absurd dintre o cauz
perfect si un efect imperfect.
Pentru a pstra ntru totul regulile mate-
matice, Descartes transform cele trei axiome
n trei definitii, apoi le aseaz n ordinea des-
cresctoare a generalittii lor. Axioma cea mai
general este aceea c Dumnezeu exist.
ns pentru a exista, Dumnezeu n-are nevoie
nici de noi, nici de lumea creat. ntruct a
trebuit s existe nainte si independent de
ntreaga creatiune, se impune concluzia c
El exist prin sine. Lumea extern exist
este a doua axiom n ordinea generalittii,
iar cea de-a treia: M ndoiesc, deci gndesc;
gndesc, deci exist.
Esenta cartezianismului se prezint
astfel: Avem o substant creatoare, perfect
si infinit, si dou categorii de substante (lu-
cruri) create - substantele ntinse sau cor-
purile materiale (res extensa), respectiv
substantele cugettoare sau sufletele ima-
teriale (res cogitans).
De precizat c Descartes nu numai c s-
a ferit s sustin ideea nemuririi sufletului,
dar chiar i-a ironizat fin pe cei care se str-
duiau s dovedeasc acest lucru. Cci spu-
nea ntr-o scrisoare adresat prietenului su
Mersenne: Sufletul fiind deosebit de corp,
nu este cu necesitate supus pieirii ca si cor-
pul, dar att e tot ce se poate afirma, si nici o
demonstratie filosofic nu poate merge mai
departe...
Fireste c o asemenea atitudine circum-
spect i-a adus lui Descartes multe critici si
dusmnii, ndeosebi din partea iezuitilor.
Acestia aveau o dubl nemultumire vizavi
de cartezianism: nti c din doctrina deose-
birii absolute dintre suflet si corp, filosoful
refuzase s trag concluzia nemuririi sufle-
tului si a existentei unei vieti viitoare, asa
cum sustin Scripturile; apoi, ei respingeau
cu indignare ndoiala absolut, deoarece n-
doindu-se de tot ce stia, prin aceasta Descar-
tes se ndoia chiar si de adevrul religiilor
revelate, cci pentru el, propria ratiune repre-
zenta singura modalitate sigur de aflare a
adevrului.
*
Problema raporturilor dintre suflet si corp
nu putea s-l lase indiferent pe Spinoza, si
este de presupus c ea formeaz punctul de
plecare al meditatiilor sale filosofice.
Aceast spinoas chestiune frmnta n-
tr-o asemenea msur atmosfera intelectual
a vremii, nct filosoful Guelincx elaboreaz
asa-numita teorie a ocazionismului, potrivit
creia Dumnezeu intervine cu ocazia fiecrei
impresii primite din afar de corpul nostru,
pentru a trezi n sufletul nostru o senzatie
corespunztoare.
ns Spinoza, care din mai vechiul si ne-
fericitul su contact cu mozaismul pstra o
puternic repulsie n legtur cu orice ex-
plicatie de natur teologic, critic cu ve-
hement minunile n al su Tratat teologico-
politic, afirmnd c explicarea teologic a
unui fenomen nu este dect un refugiu pentru
mintea omeneasc, la care ea recurge atunci
cnd nu stie si nu ntelege acel fenomen.
Dimpotriv, sustine Spinoza, avem da-
toria ca tot pe calea deschis de Descartes,
respectiv cu ajutorul metodei matematice
(cea mai sigur dintre toate metodele stiin-
tifice), s aflm o explicatie rational a rapor-
turilor dintre suflet si corp. Si el este att de
convins de necesitatea ntrebuintrii acestei
metode pentru aflarea adevrului, nct - ne
spune P. P. Negulescu - nu se serveste de
ea numai n deductia ideilor, ci o pstreaz
pn si n forma lor verbal, dnd sistemului
su filosofic o alctuire geometric. Faptul
acesta se nvedereaz mai ales n opera sa
de cpti - Ethica ordine geometrico de-
monstrata et in quinque partes distincta
(Etica demonstrat dup metoda geometric
si mprtit n cinci prti), oper care ncepe
de-a dreptul cu opt definitii si din care - prin
quod est si quod erat demonstrandum - au-
torul deduce apoi o serie de teoreme, corolare
si leme, ce alctuiesc sistemul su filosofic.
Pentru o mai exact ntelegere a spino-
zismului, se impun cteva comentarii despre
cele dou chestiuni nodale, subliniate n pa-
ragraful anterior: metoda matematic ntre-
buintat si definitiile cu care se deschide
Etica, mai exact Partea nti, intitulat Despre
Dumnezeu (n textul original: De Deo).
Referitor la metod, Alexandru Posescu
ne nstiinteaz n studiul introductiv la Etica,
cum c aceasta nu mai era de mult o noutate
atunci cnd Spinoza a folosit-o n opera sa
capital, asta deoarece ea fusese utilizat si
de Descartes n rspunsul su la cea de-a
doua serie de obiectii aduse Meditatiilor
metafizice. Cu toate astea, crede Posescu,
se poate afirma cu mai mult ndrepttire c
el a fost cel care i-a mprumutat-o lui Descar-
tes, si anume atunci cnd a expus argumentat
continutul primelor trei crti ale Principiilor
filosofice ale acestuia n scrierea sa Prin-
cipiile filosofice ale lui Descartes demon-
strate dup metoda geometric.
n legtur cu definitiile cu care se des-
chide Etica, Hegel aprecia c toat filosofia
lui Spinoza este cuprins n aceste definitii.
Mai exact, completeaz Posescu, s-ar putea
spune c toat filosofia acestui gnditor se
ntemeiaz pe definitia a treia a substantei si
a sasea a lui Dumnezeu din aceeasi prima
parte a Eticii sale, cea de-a doua parte nefi-
ind n fond dect completarea celei dinti.
n capitolul consacrat lui Spinoza din ale
sale Prelegeri de istorie a filosofiei, Hegel
vede definitiile filosofului olandez ca fiind
pur nominale, iar demonstratiile sprijinite
pe asemenea baze fictive drept torturi for-
male, care nu fac dect s ngreuneze n-
telegerea lui Spinoza, pentru ca tot el s
spun n alt parte c nu se poate face filo-
sofie temeinic dect plecnd de la Spinoza,
sau cu propriile sale cuvinte: Cnd ncepi
s filosofezi, trebuie s fii mai nti spino-
zist...
Este adevrat c Etica poart n pntecele
ei sistemul spinozist. Dar dac vrem s avem
o imagine nchegat despre filosofia lui
Baruch Spinoza, nu trebuie s omitem faptul
c Etica are un prolog, si c acesta se cheam
Tratatul despre ndreptarea intelectului i
despre calea cea mai bun care duce la
ade-vrata cunoatere a lucrurilor.
Tratatul, rmas neterminat, n-a fost pu-
blicat de Spinoza n timpul vietii sale, ci a
aprut mpreun cu Etica si alte lucrri n
volumul de opere postume editat de prieteni,
n anul 1677 (la cteva luni dup moartea
filosofului).
Tratatul dezbate problema cunoasterii si
a metodei, o problem de intens preocupare
a gnditorilor naintati ai timpului (Giacomo
Aconcino cu numele latinizat Acontius,
Descartes, Francis Bacon, Leonardo da Vinci,
Pictur etrusc
42
G. Galilei), iar ideile din el au fost reluate de
Spinoza, fr modificri esentiale, n partea a
doua a Eticii.
Dup ce filosoful olandez ne asigur c
certitudinea este criteriul adevrului, afirma-
tie care sun ct se poate de cartezian, el tre-
ce apoi n revist cele patru posibilitti de
cunoastere (alineatele 11-14 din capitolul
Cunoaterea intelectului i a puterilor sale):
1) Cunoasterea din auzite sau prin orice
fel de semne pentru transmiterea cunostin-
telor (bunoar ca acelea ale scrisului), cu
precizarea c neavnd certitudine proprie,
astfel de cunostinte nu sunt adevrate n
mod necesar.
2) Cunostinte dobndite prin puterea
simturilor. Cunoasterea nsusit pe aceast
cale nu este nici ea adevrat n mod absolut,
ntruct - asa cum a artat si Descartes - sim-
turile sunt nseltoare.
3) Exist, apoi, posibilitatea de a scoate
prin deductie sau activitatea gndirii o cu-
nostint din alt cunostint. Cu toate c un
asemenea mod de cunoastere are certitudine,
deci este adevrat, certitudinea lui este limi-
tat, fiind n functie de certitudinea ideii din
care scoatem noua noastr cunostint. Ori,
ntr-un asemenea caz, este posibil s ratio-
nm just, plecnd ns de la o premis ne-
sigur, chiar fals.
4) Exist, n fine, modul de cunoastere n
care, cu claritate si distinctie, respectiv cu
deplin certitudine, intelectul intuieste ideea
cunoscut (ca, de pild, ideea c partea este
mai mic dect ntregul). Cum de adevrul
unei atari cunostinte nu ne ndoim ctusi de
putin, rezult c ea este efectiv i riguros
adevrat. Cci - ne asigur Spinoza - prin
asemenea intuitii intelectuale cunoastem
esenta adevrat a lucrului, fr riscul vre-
unei erori.
Cum intuitiile intelectuale de care dis-
punem sunt putine la numr, le vom veni n
ajutor cu deductia, aceast a doua surs de
cunoastere, inepuizabil de data asta. n ra-
portul de colaborare dintre cele dou facul-
tti, intuitiile intelectuale sau inteligente vor
fi luate doar ca punct de plecare al deduc-
tiilor. Cum definitiile si axiomele sunt de fapt
formele de limbaj pe care le mbrac intuitiile,
avem asadar cele trei principale mijloace ale
cunoasterii adevrate a lucrurilor: definitiile,
axiomele si deductiile, ntr-un cuvnt de-
monstratiile.
Fireste c ordinea n care folosim aceste
mijloace nu poate fi ntmpltoare. Pentru a
reproduce ordinea naturii, sau - ca s ne fo-
losim chiar de cuvintele filosofului - pentru
a reproduce ntru totul ordinea naturii (subl.
mea, G. P.), mintea noastr trebuie s derive
toate ideile sale din ideea care reproduce
originea si izvorul ntregii naturi, asa nct
aceast idee s fie, la rndul ei, izvorul
celorlalte idei (al. 28).
Dup Spinoza, aceast idee - despre care
afirm ntr-un autentic stil cartezian c na-
inte de toate trebuie s existe n noi - ideea
aceasta, deci, nu este altceva dect ideea de
substant sau Dumnezeu. Prin urmare, ea re-
prezint intuitia primar, din care intelectul
urmeaz s scoat prin deductie ntregul sis-
tem filosofic. Cum temelia teoretic a siste-
mului spinozist este ideea Existentei unice si
infinite, este logic de ce n alineatul 41 pre-
cizeaz c intelectul divin a fost nainte de
crearea lucrurilor, afirmatie care, usor modi-
ficat, o regsim si n Etica (Partea a doua,
Prop. 43, Nota): Intelectul omenesc este o
parte a intelectului infinit al lui Dumnezeu.
Dar care este metoda de aflare a adev-
rului? Spinoza ne las s ntelegem c prima,
ba chiar unica metod sigur, este aceea de-
a cuta idei simple, care fiind totodat clare
si distincte, nu pot fi dect adevrate, tot
asa cum ideile abstracte sunt surs de eroare.
Dar deoarece nu toate lucrurile sunt
simple, metoda se va completa dup cum ur-
meaz: Dac un lucru alctuit din mai multe
prti va fi mprtit de ctre gndire n toate
prtile sale cele mai simple si vom fi atenti la
fiecare din prtile sale separate, atunci va
disprea orice confuzie (al. 39). Ceea ce, tre-
buie s recunoastem, sun ct se poate de
cartezian...
S mai remarcm inconsecventa filoso-
fului pe parcursul Tratatului, el dovedindu-
se ba idealist atunci cnd limiteaz valabi-
litatea cunoasterii adevrate la un acord ex-
clusiv conceptual, afirmnd-o cu trie in-
clusiv n partea a doua a Eticii, Propozitia 7:
Ordinea si nlntuirea ideilor sunt nssi or-
dinea si nlntuirea lucrurilor, ba materialist
atunci cnd declar n Tratat c este nece-
sar, n primul rnd, s deducem toate ideile
noastre numai din lucruri fizice sau din exis-
tente reale, naintnd, pe ct posibil, potrivit
cu seria cauzelor, de la o existent real la o
alt existent real, n asa fel nct s nu tre-
cem prin idei abstracte si universale (al. 57).
Aceste oscilatii de la o extrem la alta, l
ndeamn pe Al. Posescu s noteze: La o
cercetare sumar a lucrurilor, ai fi nclinat s
crezi c, dup ce a redactat prima parte a tra-
tatului sub inspiratia lui Descartes, pe care l-
a parafrazat cu oarecare talent speculativ, a
redactat-o pe cea de-a doua sub inspiratia
lui Bacon, ale crui idei le-a reprodus fr s
le fi nteles, si le-a amestecat cu ale lui
Descartes n chipul cel mai bizar posibil.
nainte de-a analiza motivele pentru care
filosoful nu si-a ncheiat Tratatul, trebuie s
remarcm justetea punctului de vedere al lui
Spinoza, atunci cnd el cere la modul im-
perativ ca notiunile s fie corect definite. Desi
n alineatele 51-55 expune pe larg o ntreag
teorie a definitiei, care - asa cum bine punc-
teaz Posescu - n treact fie spus, chiar
judecat la nivelul timpului, las mult de do-
rit, totusi, ni se impun atentiei unele definitii
deosebit de reusite si profunde (Numesc
imposibil lucrul a crui natur este n con-
tradictie cu existenta lui; necesar, lucrul a
crui natur este n contradictie cu neexis-
tenta lui - al. 34), alturi de o ntreag ava-
lans de alte definitii, ndeosebi n partea a
treia a Eticii, dintre care unele sunt att de
slabe, nct te fac s zmbesti: - Lcomia este
dorinta si plcerea de a mnca fr msur;
ori: Betia este dorinta si plcerea nemsurat
de a bea...
Ct priveste cauzele pentru care Spinoza
n-a terminat si n-a publicat el nsusi Tratatul,
unii - asa cum sugereaz scrisoarea filosofului
ctre Oldenburg - nclin s cread c la mij-
loc ar fi vorba de prudent, anume c gndi-
torul olandez s-a ferit s intre n conflict cu
autorittile religioase ale timpului. Dar cum
din epoca respectiv a vietii lui ne-au rmas
dou scrieri nencheiate si rmase nepubli-
cate, mai sigur este c n respectiva scrisoare
Spinoza fcea referire la Tratatul scurt despre
Dumnezeu, despre om i despre fericirea lui.
Mult mai plauzibil este explicatia dat
de nsusi Spinoza ntr-o scrisoare din 5 ianu-
arie 1675: n ce priveste metoda, o amn
pentru c nu e nc scris n ordine.
Prerea lui Al. Posescu este c filosofului
nu timpul i-a lipsit, ci putinta; c, adic, el si-
a dat seama de deficientele sale teoretice.
Cu toate astea, nu trebuie s ne grbim s
tragem concluzia c ntmplarea lui Spinoza
cu Tratatul ar fi o situatie special. Era, ne
spune Posescu, o situatie general a vremii,
dac avem n vedere faptul c Descartes nu
si-a terminat Regulile utile i clare pentru
Pictur etrusc
43
Anul II, nr. 12(16)/2011
ndrumarea mintii, Bacon n-a terminat Noul
Organon, desi i consacrase 12 ani de osteneli,
iar Acontius, cu aproape un secol mai nainte,
nu si-a terminat scrierea Despre metod.
*
Iat de ce, dup o astfel de pregtire a
terenului n vederea ridicrii edificiului su
filosofic, lucru realizat n Etica, Spinoza pu-
tea sustine c greseala lui Descartes const
n aceea c a admis o pluralitate de substante:
o substant creatoare, care este Dumnezeu,
si dou categorii de substante create - cor-
purile si spiritele.
Nu, pretinde filosoful nostru, corpurile
si spiritele nu sunt substante, ci atribute ale
unicei substante existente, adic a lui Dum-
nezeu. Dar iat propriile sale cuvinte, asa cum
ne sunt nftisate n Etica, respectiv n fai-
moasele definitii III si VI despre substant si
Dumnezeu:
Prin substant nteleg ceea ce exist
n sine i este nteles prin sine nsui; adic
acel lucru al crui concept nu are nevoie
de conceptul altui lucru, din care s tre-
buiasc s fie format.
Prin Dumnezeu nteleg existenta ab-
solut infinit, adic substanta alctuit
dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre
ele exprimnd o esent etern i infinit.
Deci Dumnezeu singur fiind substant,
Dumnezeul lui Spinoza se deosebeste radi-
cal de Dumnezeul lui Descartes si al religiilor
monoteiste: El nu este numai unica substant
si propria sa cauz (causa sui), ci este tot-
odat o substant etern, care exist cu ne-
cesitate nu numai actual, dar si sub specie
aeternitatis.
n plus, Dumnezeul lui Spinoza nu este
persoan si nu posed inteligent si voint.
De asemenea, nu este o fiint separat de
Univers, ci este substratul permanent si in-
finit al Universului si izvorul etern al tuturor
fenomenelor lui trectoare. Dumnezeul spi-
nozist, prin urmare, este Universul nsusi,
vzut sub specie aeternitatis!
Celebra formul spinozist: Deus sive
natura (Dumnezeu sau natura) ni-l nfti-
seaz pe Dumnezeu ca fiind cauza intern,
imanent a Universului, iar nu cauza lui ex-
tern, transcendent. n concluzie, Dumne-
zeul lui Spinoza se confund cu Universul
pe care-l creaz n mod continuu, n fiecare
moment al timpului, asa nct el niciodat nu
capt o existent independent de a cauzei
sale.
Iat, dar, formula panteismului lui Spi-
noza, sintetizat de acesta n Propozitia XVIII
din prima parte a Eticii: Dumnezeu este
cauza imanent si nu transcendent a tuturor
lucrurilor.
Spuneam mai sus c ntinderea si cu-
getarea sunt atribute ale lui Dumnezeu, n
calitatea sa de substant unic. ntruct
este ntins, ne zice Negulescu, substanta
formeaz substratul tuturor corpurilor mate-
riale, adic este Materia; ntruct este cuget-
toare, substanta formeaz substratul tuturor
proceselor spirituale, adic este Spiritul.
Ajunsi n acest loc al spinozismului, me-
rit s ne ntrebm: Nu cumva gnditorul se
contrazice? Cci putin mai sus, lui Dumnezeu
el i-a refuzat inteligenta si vointa, iar acuma
i atribuie cugetarea. Nu, ne linisteste Spi-
noza, deoarece inteligenta si cugetarea nu
sunt unul si acelasi lucru. Inteligenta (intel-
lectus) este cugetarea care se ntemeiaz pe
argumentri si rationamente, respectiv care
ntelege un lucru drept urmarea cauzal a
unui alt lucru si o idee ca o urmare logic a
unei alte idei. ns pentru a ntelege lucrurile
si ideile, Dumnezeu nu are trebuint de leg-
turi cauzale si argumente logice, deoarece
dac pentru noi cauzele si efectele, respectiv
premisele si concluziile sunt succesive,
pentru El sunt simultane. Dumnezeu, dar,
cuget inconstient, cci inconstienta este cu-
getarea naturii sau instinctul. Asadar, putem
zice c natura cuget, dar o face fr ca ea s
stie acest lucru!
Iat-ne ajunsi la punctul culminant al me-
tafizicii lui Spinoza, punct n care - ne asigur
P. P. Negulescu - el l depseste pe Descartes
si deschide drumul filosofiei moderne. ntr-
adevr, cci dac metafizica lui Descartes este
un dualism ontologic (materia si spiritul sunt
entitti deosebite si independente), meta-
fizica lui Spinoza ni se nftiseaz ca un mo-
nism ontologic (o singur substant, avnd
pe lng o infinitate de alte atribute, cele dou
atribute de baz: ntinderea si cugetarea).
Admitnd c ntinderea si cugetarea sunt
atributele aceleiasi substante cosmice, ne
vine foarte usor - sustine Spinoza - s ne
explicm corespondenta dintre corp si suflet,
corespondent pe care Descartes n-a putut
s-o explice.
Dar tot acum se ridic ntrebri de genul
urmtor despre aceast corespondent: Se
dovedeste ea absolut necesar? Nu s-ar pu-
tea la un moment dat ca miscrile corpului s
nu mai corespund strilor spiritului nostru?
Da, rspunde Sinoza la prima ntrebare:
Corespondenta este absolut necesar, alt-
minteri omul n-ar mai fi unic ntre vietuitoare,
creat dup chipul si asemnarea lui Dumne-
zeu. Nu, rspunde el la a doua ntrebare, cci
ordinea tuturor fenomenelor actuale, precum
si a acelora posibile, este determinat cu o
necesitate matematic si etern de natura
cauzei prime. Cum n natur este liber doar
cauza prim, ntruct numai ea si are ratiunea
ei de-a exista n ea nssi, nseamn c toate
fenomenele Universului sunt constrnse s
se produc ntotdeauna dup aceeasi lege
fundamental, altfel spus conform cu natura
proprie a substantei cosmice divine.
Dac toate fenomenele din Univers au
dou fete - una material si una spiritual,
rezult de aici c spiritul nu este un apanaj
exclusiv al oamenilor: toate corpurile din na-
tur cuget si simt fie constient, fie incon-
stient! Astfel, puncteaz Leibniz, metafizica
lui Spinoza nsufleteste ntreaga natur si fie-
care corp simte tot ce se petrece n toate ce-
lelalte corpuri ale lumii.
Explicabil s fie asa, confirm Spinoza,
s se realizeze adic solidaritatea lumii, deoa-
rece fiecare corp din Univers nu este altceva
dect o prticic din substanta divin, nzes-
trat cu ambele atribute ale acesteia. Prin ur-
mare, fiecare corp din natur este un membru
viu din corpul divin.
n partea a patra a Eticii, intitulat Despre
sclavia omului sau despre puterile afectelor,
ntlnim cugetri memorabile n legtur cu
nevoia stringent a solidarittii omului cu
natura: Este imposibil ca omul s nu se su-
pun ordinii ei comune, precum si despre
necesitatea solidarittii oamenilor: Este
folositor oamenilor, nainte de orice, s se
uneasc ntre ei si s lege prin legturile cele
mai potrivite, s fac dintr-nsii un singur tot
si s svrseasc numai si numai ceea ce
foloseste la ntrirea prieteniilor.
Cuvinte cu att mai demne de luat n
seam, ndemnuri cu att mai vrednice de
urmat cu ct noi, oamenii secolului 21, avem
avertismente din ce n ce mai serioase despre
pericolele ce ne pndesc n urma deteriorrii
raporturilor dintre oameni, atunci cnd aces-
tia admit domnia urii si cruzimii (atacuri tero-
riste, conflicte armate), ca si n cazul dete-
riorrii grave a raporturilor dintre om si na-
tur (poluarea).
La capitolul influente exercitate de spi-
nozism, s retinem punctul de vedere al lui
Al. Posescu: Etica lui Spinoza, ndeosebi
cu monismul ei panteist, a exercitat o influ-
ent ndeajuns de simtit si uneori direct mr-
turisit de unii dintre aceia care au suferit-o,
si nu numai printre filosofii de profesie, cum
a fost bunoar Schelling, ci si printre oame-
nii de litere, cum a fost bunoar Goethe.
Not: ntruct filosofia lui Spinoza con-
tine n sine o fundamental contradictie, anu-
me aceea c unica substant existent este
n acelasi timp ntins si cugettoare, ceea
ce nseamn c aceasta este deodat ntins
si nentins, filosoful german Gottfried
Wilhelm Leibniz reia conceptia de baz a lui
Descartes cu pluralitatea de substante,
considernd-o mai aproape de adevr, si n-
cearc s rezolve el problema raporturilor
dintre suflet si corp cu ajutorul monismului
su dinamic.
44
Virgil STAN
Mai era putin pn la revrsatul zorilor.
Barca se misca metru cu metru pe luciul apei
nspumate. Am plecat de la mal cu team si
nencredere. Norii plumburii si fulgerele ce
brzdau cerul, nu prevesteau nimic bun. Dac
avansam prea mult n larg, exista riscul s nu
mai ajungem la mal, n caz c se pornea vntul
dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vntul
si valurile ne puteau mpinge spre larg.
Doi oameni, trecuti de prima tinerete, au
plecat la pescuit ntr-o barc fr motor la
circa o mil marin deprtare de trm. Speram
ca totusi vntul s se potoleasc, asa cum
se ntmpla adeseori pe Marea Neagr. La
fel de bine stiut de ctre cei ce se avnt pe
ntinderea nemrginit de ap, este si faptul
c vntul se poate porni n cteva minute, s
tin si trei zile pe ntreg litoralul.
nc nu se luminase de ziu. Luminile
orasului se ndeprtau tot mai mult, devenind
sclipiri misctoare de licurici. Dac vom
depsi zona digurilor de protectie de la port,
spre statiunea Venus, vom vedea toate statiu-
nile, de la Olimp pn la Vama Veche, ca o
ghirland de stelute galbene si sclipitoare.
Norii acopereau ntregul cer. Nici o stea
nu reusea s se strecoare prin perdeaua ntu-
necoas si prevestitoare de furtun. Speram
ca luna palid s-si fac aparitia firav pe
bolta ntunecat, prevestitoare de evenimen-
te rele, s ne cluzeasc pe directia bun.
Trgeam tcuti de vsle. Eu si fratele mai
mare cu patru ani si jumtate, am mai fost
prinsi de furtun n larg.
Odat am tras fr oprire la vsle dou
ore si jumtate continuu si am reusit s ajun-
gem la mal. Fiind doi, chiar dac nu mai eram
la prima tinerete, aveam experienta iesirilor
pe mare de peste saisprezece ani cu barca
noastr mic. Speram ca la ivirea zorilor, ma-
rea s se linisteasc.
La un moment dat, au nceput s cad
stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitatie
si scuturau povara deasupra noastr. Ime-
diat fiecare a scos din gentile cu scule, echi-
pamentul pentru ploaie. Era var, ns de la
o ploaie rece si multe ore de stat n umezeal,
te poti alege repede cu o congestie pulmonar.
Aveam colegi care nu mai erau printre noi,
datorit acestui fenomen, tratat cu nepsare.
Dup o jumtate de or de tras la vsle
pe marea agitat, dar nu chiar asa de suprat,
am ajuns cam la o mil marin (1830 m) de
trm. Speram s cdem pe zon cu piatr si
scoic pe fundul mrii, unde s fie si guvide.
Am aruncat ancora si ne-am pregtit sculele
de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva
mai gros, nfsurat pe o bucat de slap sau
papuc din plastic, cu un plumb la capt si
dou-trei crlige legate, n care punem rme
negre din balt, sau bucti mici de pipot de
pasre. Musai s fie rosie pipota, altfel gu-
vidul nu musc. Fratele meu sttea n pupa,
eu la ancor. Asa este rnduiala. Mine ne
schimbam ntre noi.
Guvidul musca frumos. Are poft de mn-
care cnd marea este agitat. Numai stoma-
curile noastre s reziste la aceast legnare
continu. S nu avem ru de mare. Dac nu
este hul (furtun de fund), totul este n re-
gul. Te leagn ca ntr-un balansoar si att.
Ct timp trage pestele, nu ai timp s te gn-
desti la mare. Aceasta a fost si greseala noas-
tr. Pestele trgea ca apucatul, prindeam
numai bucti mari, negre si cel putin doi la
fiecare ridicare a voltei. Nu am bgat de sea-
m c marea era acum cu valuri largi si nalte
de peste doi metri. Vntul, ntre timp, si schim-
base directia. Btea dinspre mal spre larg.
- Frate, hai s-o tiem c nu mai ajungem
la mal.
- Gata, scot voltele. Ridicm ancora si
pornim spre mal, pn nu vine furtuna.
Strngem repede cele patru volte de fie-
care si le aruncm n fundul brcii. Scoatem
si minciogurile cu pestele aruncat n ele, apoi
eu ncep s trag de parma de care era legat
ancora.
Aveam cam o sut de metri de parm de
recuperat. Trgeam de parm si valurile cnd
ne ridicau deasupra coamei nspumate, cnd
ne aruncau n abis. Teama se infiltrase n su-
fletele noastre ca un virus. Parc nu se mai
termina parma de adunat. Odat cu fiecare
val ce se lovea de prova brcii, comparti-
mentul unde stteam eu se umplea cu ap.
Numai cnd m gndeam c avem de tras la
rame s parcurgem contra valului si mai ales
a vntului aproape doi kilometri, m apuca
groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va
duce furtuna spre larg? n caz c nu vom
reusi s nvingem furia mrii, telefoanele
mobile erau singura noastr scpare. Anun-
tam politia de frontier s ne salveze. Cu
amenda vedeam noi ce v-om face.
Dup vreo jumtate de or de tras la
vsle, nu am parcurs nici trei sute de metri.
Eu eram deja n ap pn la genunchi. Se
umpluse compartimentul unde stteam cu
picioarele, de la valurile ce se repezeau cu
fort n prova brcii scufundate din cauza
greuttii mele si a apei aruncate de valuri. L-
am lsat pe frate s trag la vsle, iar eu sco-
team apa din compartiment. Din cauza pro-
prie mele greutti, la fiecare val, apa intra la
loc. Trebuia s facem ceva s ridicam prova,
s nu mai intre apa n barc la fiecare val. M-
am mutat pe aceeasi banchet cu fratele si
acum trgeam fiecare de cte o ram. Nu mai
intra ap la fel de mult, ns nu naintam la
fel ca la patru rame.
Trgeam tcuti, uzi pn la piele, iar vn-
tul ne lovea fetele cu stropi de ap srat.
Eram obositi si disperati. Mergnd direct spre
mal, nu am fi reusit s strbatem prin furia
valurilor. n suflet se strecura teama pe ne-
simtite. Pn la panic si disperare nu mai
era mult. Fortele noastre fizice ncepeau s
scad. Doi oameni n vrst, care mpreun
depseau 135 ani, se luptau cu natura dez-
lntuit. Am nteles c nu vom reusi s ajun-
gem la mal dac tiem valul perpendicular.
Trebuia s o lum piezis, s schimbm directia.
Chiar dac eram n dreptul locului nostru
de acostare din Saturn, am schimbat directia
spre plaja din Mangalia. Dac ajungeam n
zona de adpost al digurilor, atunci puteam
s ndreptm barca spre golful nostru de
acostare. Odat cu schimbarea cursului, s-a
_nvingerea stihiilor
45
Anul II, nr. 12(16)/2011
vzut c am nceput s naintm mai mult.
Acum parcurgeam aproape cte un metru la
fiecare tras de vsle.
Furtuna se ntetea tot mai tare. Cnd eram
pe coama valului ce ne ntorcea spre larg,
cnd stationam pe fundul abisului dintre doua
valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi
si periculoase. Era suficient s ne prind cu
bordul n val, s ne umple ntreaga barc cu
apa. Cine garanta c nu se va scufunda, sau
dac va rezista la un al doilea val?
Iat ca ncepe s se zreasc Cazino-ul.
nsemn c nu mai avem mai mult de jumtate
de kilometru pn la plaj. Intrasem deja n
zona de influent a digurilor. Acum naintam
peste un metru jumtate la fiecare tras de
vsl, chiar dac forta noastr fizic nu mai
exista. Mai mult frica ne ddea puterea ne-
cesar continurii luptei cu natura dezln-
tuit. Cnd vom ajunge aproape de diguri
vom ncerca s o luam spre Saturn, spre locul
de acostare.
Am aruncat ancora pentru a ne mai
odihni. Simteam c nu mai putem continua
s naintm. Ancora nu tinea barca pe loc.
Valurile ne duceau din nou trsi spre larg.
Ct timp fratele trgea la vsle, eu trgeam
de parm s scot din nou ancora, care avea
ghearele de prindere ndreptate de forta
curentilor si de aceea nu ne tinea ancorati.
Mai aveam o sut de metri si am reusit s
ajungem n dreptul hotelului Paradiso.
Am intrat sub protectia digului spart nu-
mit de noi pescarii Digul Cormoranilor si
am luat-o pe sub el spre Saturn. Cnd am
vrut s iesim de sub protectia digului spart,
am constatat c riscm s fim aruncati pe
stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am
abandonat ideea. Acolo era o micut plaj si
ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adpost
de orice urgie a mrii. Ne odihneam la ad-
postul digului si multumeam cerului c am
scpat iarsi cu viat. Timp de aproape trei
ore, doi oameni unul de saizeci si cinci de
ani, altul de saptezeci, s-au luptat cu stihiile,
cu natura dezlntuit si cu moartea si iat c
au scpat cu viat, ajungnd la mal. Mai
conta c totul plutea n barca noastr?
Lucrurile se vor zvnta n btaia vntu-
lui, sau a soarelui. Singurii fericiti erau guvizii
care notau prin toat barca. Si noi c am
rmas n viat si nu am devenit hrana celor
pe care ne-am dus s-i capturm. Sperm s
fie ultima experient de acest gen. Cine mai
stie ce ne va rezerva viitorul? Marea este
mai nzuroas ca o femeie. nc odat omul
a nvins natura.
Andrei FISCHOF
(Israel)
Nici ngerii
S mi se fi uscat cuvintele-mi sudori
Din palm?
Pajistea tristetilor s mi se fi nglbenit
Si nu mai recunosc privirea din oglind?
Sunt, toate, doar semintele neprinse
De-a lungul vremii vremurilor, certe?
Crtile-scut pstrnd tcerea-n ele
Sunt obeliscul gndului statuie,
Cnd toate m ntreab -
Unde, cnd si cum fusese viata-mi?
Nu mai stiu.
Si dac voi mrturisi,
Nu m va crede nimeni.
Nici ngerii-cameleoni,
Nici urma lor pe ceruri.
Declara(ii de pace
La fiecare declaratie de pace
Cuvintele se mprstie
Ca soarecii n prag de furtun
Si se ascund n locurile cele mai greu
De gsit,
Chiar si n punctul acela imposibil
n care se ntlnesc liniile de demarcatie
Ale pardoselii si cele ale tavanului,
Cu verticala locului.
Dup trecerea fiecrui punct de pace
efemer
Cuvintele revin,
Dar niciodat n acelasi loc,
Cci fiecare declaratie de pace
Este nou,
Ca orice glum veche
Pentru un nou nscut.
Ct de mic pare omul
Ct de mic pare omul
Stnd pe marginea prpstiei
Vzut de aici,
Din strfundul mersului
ncetinit,
Adesea neatins nici de fsia de aer.
Oare ct timp ne ia
S ntelegem
Dac lumina ascunde ntunericul
Strecurat n pesterile mintii,
Sau ntunericul din ele topeste
stalactitele luminii.
Si dac vom ntrezri scorburile
Cu lilieci atrnati prin colturi.
Vom mai gsi iesirea?
O vom mai cuta-o?
Avioanele de hrtie
Privesc, mpietrit, avioanele de hrtie
Cum cad rostogolite n plnia uraganului
Cu nume de Diana nenduplecata
n cutarea unui vinovat fr vin
Cruia s-i redea, mai trziu,
Libertatea nvlmsit.
Nimic nu mai seamn a iubire,
n afara asteptrii urmtorului uragan
Cu valurile virgine.
Cci marea, doar ea,
Nu se termin niciodat.
46
...Poet profund, prozator dur, analitic si
amar, dramaturg de idei si existentialist, eseist
problematizant si introspectiv, memorialist
exasperat de piaza cea rea, ziarist de mare
curaj si sinceritate (tocmai de aceea, a devenit
un ziarist cu mare fort de convingere!) -
cronicar (al lumii si al sinelui) pe blogul su...
...Toate aceste nsiruiri si enunturi sunt
prea conventionale, pentru a acoperi o perso-
nalitate care, poate, a voit, ntreag viata sa,
s fie total neconventional/rebel, dar a
esuat n a fi ...teribil de profund...! Si, cnd
devii profund, lumea de azi te ocoleste, ca
pe un ciumat. LIS nu este nici ciumat, nici
ocolit... - dar, nu stiu cum se face, c nici nu
i se acord, n literatura romn, dect premii...
- dar nu yi NORMALITATEA LOCULUI
SU!DE FRUNTE, EVIDENT!
...Doina Ruyti este singurul intelectual
romn remarcabil, care l-a prins n manualele
liceale, de la a IX-a la a XI-a (voind s-l fac,
probabil, clasic...!) - dar la capitolul despre...
postmodernism.
Dup opinia mea (care, poate, intr n
contrast cu opinia multora!), LIS nu mai
poate fi, n niciun caz, postmodernist dac a
scris Poemul animal (crepuscular). Si l-a
scris, fr posibilitate de ntoarcere - n
2000...!
...Postmodernistii sunt niste impotenti
spiritual. Prin nssi definirea dat lor de Eu-
gen Simion si Nicolae Manolescu, ei/post-
modernistii neag (si se si flesc cu aceasta!)
potenta demiurgic a Poetului. Cum st, deci,
LIS, la capitolul demiurgie? Pentru c
motto-ul de la Poemul animal este din Emil
Cioran - or, Cioran a fost teribilist, chiar
exhibitionist... - dar, n niciun caz, NU post-
modernist! A NEGA nseamn, de cele mai
multe ori, A AFIRMA ALTFEL, mai viguros,
mai originar, mai aproape de surseleFIINTEI:
Vrnd s scpm de npasta conytiinjei,
ne vom ntoarce lng ANIMALE, lng
plante yi lucruri yi la acea stupiditate pri-
mordial, din care nu ne-a mai rmas, din
vina istoriei, nici mcar amintirea. Si, to-
tusi, Cioran, ca si LIS, nu disper defel, ci
reinventeaz si primordialitatea, si amin-
tirea!
...Majoritatea poetilor (s le zicem, nor-
mali!) din secolul XX - priveau/contemplau
Creatia Lui Dumnezeu - si ori o luau ca atare,
ori o spurcau (la modul avangardist, cons-
tructivist etc.).
...LIS iese pe prisp, dimineata, printre
ierburile-n rou... - si, tot dnd din buze,
ntr-un ritual care ncepe cu MUTENIA... -
CRTE$TE, nainte deA ADORA!
...Pentru LIS, Moartea face parte inte-
grant din Viat - tot asa cumCantonul 248
- Halta CFR Adjudu Vechi face parte inte-
grant din sinele su: este modul su, stoi-
cian, de a inventa/reinventa Via(a/Romnia.
Cantonul 248 este modul lui LIS de a exista
ca Om si Poet, precum parola monetar
(cu chip de om pe ea!) dat lui Charon: acea
parol este izotopic semantic cu sarada
Sfinxului Oedipian: SUNT OM!
...Ritualul zalmoxian face acelasi lucru,
dup cum ne nvat Miori(a: Eyti/Exiyti, n
msura n care conytientizezi Mre(ia $i
Pretutindenarul Cosmic al Nefiin(ei. Acel
celebru si (de obicei) prost citat vers emines-
cian: Nu credeam s-nvj a muri vreo-
dat - nseamn, de fapt: nvjaji, oa-
meni, c existaji infinit mai pretutindenar
yi teribil de convingtor - murind, adic,
N MISTERUL DE DINCOLO DE SIN-
COPA EXISTENJIAL EU-TU!
...Vulpoiul de Cioran avea dreptate!
...Coyule(ul plin cu biscui(i, uitat n
coljul rmas neacoperit al/oglinzii din
camera n/care se afl mortul ntins pe
mas, splat, mbrcat pe/jumtate (...)
cnd corbul yi cloceyte oule nu/departe
de camera n care se afl mortul. Scpat n
mediul/lui biologic. n Alambic. Alfabetic.
Distilnd./Altfel de cum era plin de
certitudini, un coyulej... - cf. Alfabet citind,
p. 334.
...Observati plasamentul couletului
plin cu biscuiti: n coltul rmas neacoperit
al/oglinzii din camera n/care se afl mortul
ntins pe mas. Hrana mortului, asigurat
de o intendent transcendent, sau hrana
pentru viata noastr, combustibil pentru a
mai sta deasupra apelor Oglinzii, ca Poart
dintre Lumi? Greu de spus. Probabil, ambi-
valenta, familiar tuturor simbolurilor.
...Corbul, Pasrea Focului Vietii (valabil,
azi, doar la valahi si la druizii Irlandei!), i
clocete oule nu/departe de camera n
care se afl mortul. Oule. Romburile-Ou:
Brncusi si Coloana Infinitului succesivittii
Viat-Moarte - ca la o tombol a Lui Dum-
nezeu: Ia, neamule, ce-ji place, c tot Pa-
tronul Cosmic decide ce-ji las...la tine
acas! Poate totul, poate nimic. Iat c
Dumnezeu, si nu altcineva, a dat ideea jocului
de noroc. Deci, nu e un pcat, ci un ndemn
filosofic, peripatetic, luat si nfulecat-nvtat,
de Om - din zbor de Corb!
...Trebuie s nveti Alfabetul Simbolicii
Divine - infiltrat, precum apa la inundatii,
pn n cele mai umile colturi ale lumii - pe
care le transfigureaz n Templele Lui. Marelui
Anonim. Citesti Lumea Lui Dumnezeu - doar
dac ti curg zece rnduri de sudori inte-
lectuale. Dac nu, rmi Orb-n-Bezn (nu
Sacrul Orb, Homerul!) - un biet analfabet...
Oamenii sunt analfabetii ne-citind Lumea, ci
ndopndu-se cu ea. Poetul este alfabetizatul
prin rstignirea pe Sensurile Verbului Re-
ntemeietor, pururi re-ntemeietor...
...Mediul biologic al Psrii Focului care
d sens Mortii si Mortului - este Camera
Mortii - adic, Pregtirea Ritualic a Trecerii
prin Oglinzi. nvttura Poetic este nu doar
o scoal oarecare - ci (distilnd si filtrnd
Adrian BOTEZ
Metafizica poeziei lui
Liviu Ioan Stoiciu
Liviu Ioan STOICIU
47
Anul II, nr. 12(16)/2011
esentele Fiintei de Duh!) - ALCHIMIA. $TI-
INTA REGAL. S nveti c nimic nu se
arat ochiului asa cum este, ci te pcleste si
te linguseste cu ceea ce TU vrei s fie... cu
Nestiinta Lucrului n sine, adic! Altfel de
cum era - plin de certitudini, un coyulej...
- da, un coyulej (plin de biscuitii Mortii
care hrneste Viata!) este Uterul Cosmic.
Pentru a naste certitudini, n dreapta si-n
stnga: n Viat si-n poala Surorii Gemene,
ori luate de suflet, precum n Povestea lui
Harap-Alb: MOARTEA-CUNOA$TERE.
Bezna nchisorii Vietii Netrite Regal, adic
Viata cu Coroana de Taine Cosmice a Mortii.
...Baba intelectual este Fa(a de Mister
a Bibliotecii Lui Dumnezeu - Creatorul
CRTII! - vezi poemul Binecuvntare s
primeyti.
...n volumul La plecare (care m-a nfiorat
prin titlu, de cum l-am primit de la Poet, ca
dar regal!) - se face un inventar al Fiintei
Metafizice si al celei Fizice - tot continund
Poetul s bombneasc, pe firava crare din-
tre Viat si Moarte:
- Cartea nti: De unul singur - nf(i-
yarea;
- Cartea a doua: Dedublarea - mrturii;
- Cartea a treia: Faptele.
Domin o ncordare, n carte: s nu-i
scape ochiului NIMIC din ceea ce NU se
vede, ci se intuieste, ca punte ntre lumi!
Moartea este nu un leitmotiv - ci este cel
mai bun antrenament pentru cunoastere/
CEA MAI NALT $TIINT - este cel mai
bun pretext de a cunoaste dedesubturile
miraculoase ale Vietii Totale! Viata Total
ncepe cu perceptia Mortii - dar se condamn
orice neglijent a Verbului si Faptei ntru
Slava Trecerii Dincolo:
- yi cerceteaz minile, vrfurile dege-
telor i se par sub(iri: stai liniytit, nu e
dect un exercijiu de pregtire (...) negli-
jent, nvluit n ceaj yi nouri. C e o
adevrat / magie la mijloc. Atta / ytie,
c a fost scufundat: dar/unde? n
raport cu masa de pornire n rotajie...
...Atta btaie de cap ne dau lucrurile
nvtate inutil, ca pseudo-stiinte trufase, g-
unoase... - pentru a le nlocui cu ADEV-
RATA $TIINT, cea nc Intuit, nc posibil
de nvtat, prin $coala Sublim a Mor(ii!
-...(i nfrnezi sim(ul intern, (i-e mil:
pe mas, busuioc yi un vas cu/ ap,/pentru
sfinjit: n chioycul verde, n deriv, plin
de mister, tu,/ surghiunit...//Surghiunit
de propria / ta dorinj, cu tulburri de meta-
bolism, pe malul rului care/arat drumul
spre botez... Busuiocul jertfei de binemi-
rosire/MIREASM, vasul cu Oglinzi Tran-
zitorii - dar n Chioycul VERDE al nvierii,
tu, care toat viata n-ai auzit dect despre
metabolism, esti surghiunit/- fat de
malul rului care/arat drumul spre bo-
tezul Mntuirii, al Trecerii n Suprema (Con)
Stiint...
- La nceput este nectarul, iar la sfryit
este ca otrava: O lumnare aprins. Fr
nici o/ voluptate (...) mine-poimine va/
scoate un firicel de fum. De observat c
titlul poemului face parte, organic, din poem
(de fapt, dubleaz n transcendent, ceea ce
continutul poemului d mrturie c s-a pier-
dut n contingent!), ca o Scar a lui Iacob:
se traduce, n limbaj alchimic, ceea ce, de-
ocamdat, sufocati de inutilittile nvjului
prost al lumii acesteia, noi omitem si nu stim
a traduce: NECTARUL va fi fost butura
zeilor - dar omul trebuie s nceap cu nvtul
OTRVII/V.I.T.R.I.O.L., simbol si realitate
a SUPREMEI $TIINTE, cea care transcende
lumnarea aprins, din obiect lipsit de
prost nvtatele senzatii terestro-vitale - n
JERTF DE LUMIN - iar initiatul/initiabilul
firicel de fum - este DUMNEZEU LO-
CUIND N LUMINA ASCUNS. Firicelul
de fum - Cale si Orientare a Cii, transcens
n SCAR-PUNTE MISTIC, spre cele ale
Vesnicei Lumini Revelate...
...Toate acestea, dup o istorie de ne-
nvtare a Lumii - devin tot mai greu de mr-
turisit. Numai Poetul mai este Paznicul Se-
manticii Divine, Truditorul-Rscolitorul de
Verbe, nnebunit de Responsabilitatea Sa-
cral a Misiunii sale...- vegheaz, de pururi
spre pururi, la ntelegere, la Traducerea celor
Infinit Srcite Rational, mprstiate - n Ade-
vruri Impalpabile, dar Incandescent-Arz-
toare, Fierbin(i precum Duhul Sfin(eniei
Lumii Ascunse n Taina Mor(ii ...Vegheaz,
dinspre pururi spre pururi, la Portile Supremei
Stiinte, RESINTETIZATOARE ANDROGI-
NIC A FIINTEI: Cum pot s v spun, s
n(elege(i? Cu mintea mprytiat...
...Da, Masa este ridicat de la pmnt
(ntr-o teribil levitatie angelic!), de trei ori
(de trei ori se d peste cap Ft Frumos, pentru
a se elibera de Form, pentru a scpa de n-
tepenirea n formele nseltoare! - Sfnta
Treime este indicatia Drumului spre impon-
derabilitatea Sinei Cosmice!), cnd se cnt
veynica pomenire...!
...Trebuie s ne dezbrcm de putere,
pentru a cpta Puterea Cerului Albastru.
Trebuie s jopim, dac vrem s recapi-
tulm, cu folos, Zborul spre Noi nsine! Tre-
buie s ne situm ntre cele PATRU Vrtejuri
ale Crucii Lumii, dac vrem s ne nltm
din mormntul propriilor prejudecti ale unei
vieti prost trite, mprstiat, anapoda si inutil,
DESEMANTIZAT trit!CNTRETUL DE
O CLIP este singurul care are drept la
TRONUL ORIGINARITTII ORFICE!
Trebuie s trecem prin Zpezile lui Noiem-
brie (NOU = de 3 ori 3 - IERAHIILE CE-
LESTE!), pentru a ne nnoi n dubla n-
chipuire si Natur a Lui IANUS-HRISTOS!
Trebuie s trecem prin Pcle, prin Ploaie,
pentru a deveni FLOARE-TIGRU, numai
bun de prins n pieptul lui Charon, PAZ-
NICUL MALURILOR-DOU, cel care, prin
Nunt, ne abandoneaz, obosit ca orice
Vslay n Veynicie - TRANSCENDERII!
...Da, doar asa ajungem la Zalmoxis zeu
muritor (n.mea: numai alfabetizatii cu Moarte
pot fi autentici Nemuritori!), al rodniciei
sufletului (suflatului n Puntea de Duh a
Fluierului...!),/la om yi al pmntului ,
pcurar - ...ca solii mioritici, PCURAR
nsemnnd, aici: CLUZA CEA BUN,
SPRE CELE VE$NICE/ESENTIALE!
...n vremea cnd fceam primii payi pe
lumea cealalt... - Jranii /vorbesc ntre
ei, s se ierte, mai ncolo, pe islaz ...//(...)
Aici, unde toat ordinea lucrurilor este/
rsturnat. Unde/fiecare ar fi vrut s des-
fac lucrurile/fcute.//Toba de acuzare,
lumin a lor din interior, bate/n surdin.
Tranii, ca si Poetul, sunt n Misiune. Nu
le este totul clar, pentru c toat ordinea
lucrurilor este/ rsturnat - dar, de ncercat
s-si mplineasc misia, ncearc... ncearc
s desfac lucrurile bramburite de istorie,
pentru a scpa de acuzarea TOBEI RITMU-
LUI COSMICO-DUMNEZEIESC... pentru a
re-face structura intim-SACR, a lucrurilor
si lumii, re-integrnd-o n ritmul btii n
surdin a TOBEI Lui Dumnezeu...!!! (cf.
Cartea a doua: Dedublarea - mrturii).
...Exist MANUALUL HRISTIC al re-
integrrii n Ritmul Cosmico-Divin - ca Un
Poem Hesiodic, Strvechi...att de incredibil
si... ne-modern de bun! - ...o carte a STR-
FUNDULUI DE PE$TER BETHLEHE-
MIC, ANISTORIC, a Lumii:
48
- A stura pe cei flmnzi;
- A da de but celor nseta(i;
- A primi n cas pe cei strini;
- A ngriji pe cei bolnavi;
- A ngropa pe cei mor(i...(cf. Faptele).
...Cti mai cred, oare, nABECEDARUL
LUMII HRISTICE? Cti nu sunt orbi, n
Valea Orbilor? Cti, deci, au nselat vigilenta
Paznicilor Laicei si Sinucigasei Orbiri? Putini.
Doar POETII AUTENTICI, nicidecumpost-
moderniytii, care nu se pot ajuta nici pe ei
nsisi (ei sunt morti, nainte de a sti c-s morti
- dar n-au sansa de a tri vreodat: Fiec-
ruia, dup credinja sa! - zice Hristos... Doar
cei precumLIVIU IOAN STOICIU - omul de
la Cantonul 248 si Zeul-Orfeu de la Portile
Lumii- lumea unde orice CANTONnu e dect
un POPAS, o minuscul HALT (plin de o
tenebroas si cetoas, pentru cei cu ochii
bolnavi si nencercati de Otrava Adevrului!
- TEHNIC SACR!), n Drumul spre Re-
velarea Zalmoxiano-Crestin, a Sinei Cosmice!
...E usor de citit si de nteles LIS? Tot
att de usor...ct sunt si Tainele (gfite de
novici...) ale Creatiei Duble a Cosmosului
(...dedublare obtinut de cuplul proto-
printilor Pcatului!): 1- Crea(ia nl(rii
Sublime si 2- (De)Crea(ia Cderii Penibile,
n Istorie - si, deci, Parazitare de Dumne-
zeu...!!!
...Adic, aducnd LIS cu sine, precum
Dante n Divina Comedie, toate cele trei (ori
dou...dup mod si gust! - mai curnd
dect dup ardenta CREDINT!, n aceast
lume profan si profanat, clip de clip, de
rsuflrile noastre, cele puturoase de pcat)
trepte ale suprasensibilului/transcenden-
tului. Dar, acum, dup aproape 7 veacuri de
la Dante, Poetul crndu-le treptele astea,
precum Sisif, ntr-o lume n care abia-abia
Tranii si Poetii mai sunt, ct de ct, alfabe-
tizati, adic mai stiu (infim, fat de Mretia si
complexitatea ei semantico-demiurgic,
mereu sporind !) - CARTEA!!!
***
Duminic dimineat eu cutam, de zor, n
biblioteca mea, volumul ultim editat si proas-
pt premiat (dup cte stiu), al lui LIS: Pe
prag (Vale-Deal), Cartea Romneasc, 2010.
Stiam c mi-l druise, cu autograf cu tot - dar
nu-mi aminteam cnd si cum... - ...si tot nu-l
aflam!
Apoi, n disperare de cauz (pentru c
nu se face s vorbesti despre crtile cuiva,
aprute cu 10 ani n urm - si s nu zici, mcar
dou vorbe, desprea cea de pe care nc nu
s-a uscat bine cerneala tiparnitei!), am apelat
la bunul meu prieten Paul Spirescu. Generos
cum l stiu de o viat, de-acum - mi-a mpru-
mutat-o, n aceeasi dup-amiaz!
Si, citind cartea, am nteles de ce n-o g-
seam, ntre literele de raft ale bibliotecii mele:
era cea mai profund crestin (zalmoxian-
creytin, mioritic-creytin!) dintre toate
crtile scrise de LIS! Deci, diavolul, constiin-
cios, cum l stim... - pusese coada peste ea!
...nc din titlu (Pe prag) , ne situm ntre
lumi, cu fata spre cer - iar parantezele (Vale-
Deal) ocrotesc, de fapt, Spatiul Mioritic bla-
gian! De ceVALE-DEAL si nuDEAL-VALE?
Pentru c e firesc ca omul, nti, s ndure
suferintele tuturor iluziilor si nselrilor si
trdrilor, n Valea Lumii Simturilor CINCI,
spre a-si merita urcarea/suirea n Dealul
Metafizic al Mntuirii...! GETO-DACII NU-
MEAU HAR-DEAL - DEALUL (CODRUL)
SFNT, GRDINA PARADISIAC!!!
...Lumea prezent n Poezia lui LISeste
o lume catastrofal desacralizat, dar nu
irecuperabil, nu fr Ndejdea Mistic:
este o lume care face eforturi colosale s-yi
re-aminteasc de sacralitate, este un Mort
care transpir incredibil, de efortul de a-yi
aminti cum e s fii Viu!
...nti, deci: Ba(i la por(ile celor cinci
(p. 9): azi te simji bine, ji eyti exterior, eyti
fericit, /parc nu eyti tu. Da, simturile nu
pot s-ti ofere harta sinelui tu de Duh - iar
fericirea este una fals, dez-identitar: par-
c nu eyti tu.
Pleci sau vii, Vale-Deal? A pleca si a
fi viu, de fapt: cine pleac din sine - moare,
nu se mai nscrie n sinusoidala soteriologic!
Ai premonijia morjii?/eyti ntrebat.
Eyti lsat/ s intri. n acelayi timp, cnd tu
/intri, pe aceeayi poart, CEL CE TE IU-
BESTE IESE. Moartea este Suprema si
cea mai crncen iluzie. O accepti, CEL CE
NU TE IUBE$TE - te pcleste: se preface
c-ti d drumul, iarsi, ntre simturi. NU: CEL
CE TE IUBE$TE nu-i acolo, ci... dincolo de
ceea ce tu ai nvtat ntru comoditatea mate-
riei: cel ce te iubeyte iese - pentru a-ti su-
gera s te lasi cluzit dincolo de orice por(i.
...Altfel, rmnem sub semnul mytii
si al oalei de pmnt: plin cu ap, cr-
buni aprinyi de lemn moale, lemn din care
ai fi putut sculpta/o masc nou, verde:
crbuni sfrind n ap,/sfrmndu-se...
- O yoprl, p. 10. Acesta este Semnul Ilu-
ziei, din partea Marelui Iluzionist-Satana:
ATOATESFRMAREA...Conytiin(a
mbtrnirii este izotopic semantic cu sf-
rmarea - iar Vinul si Troia rmn doar mi-
turi teoretice, dionnu si crezute - n anistoria
divin, ca ARHEI DE NEATINS, doar de
povestit, obosit, iesit din timp, dar nu si izb-
vit din msurtorile si cntririle celui ce n
nimic nu crede, ci si pstreaz morfo-rep-
tilianismul/soprlismul ludico-derizoriu, ntru
cderea n istorie, reptilianism ce-l singu-
lariza n Paradis - ...nu izbvit derrire-sr-
cire-impurificare-scufundare n borborosul
materiei - ci doar SIMBOL, nu si REALI-
TATE METAFIZIC, lipsit de Trie a mplinirii
desvrsite a hierogamiei: ytii, Vale-Deal,
zilnic/soseau aici corbii ncrcate cu vin/
spre tabra grecilor/din faja Troiei ase-
diate (n. mea: Fiinta asediat de iluzii)... Jrm
al/vrstei a doua, rrit azi, plin de vin vechi,
ngroyat/yi murdar, simbol al unirii n duh:/
n care scormonim, rznd, mbtaji un pic,
vrm/mna ntr-o gaur yi tragem de
coad/yoprla anului/2012, lung de circa
un metru - O yoprl, p. 10.
...Nvala istoriei nu distruge doar iden-
titatea, ci si originile, sansele refacerii/re-
mputernicirii identittii - umileste, pur si sim-
plu, Fptura, se joac, umilitor, cu chipul ei
(nsingurat de sincopa credintei) si cu dimen-
siunile ei: cine-yi mai aminteyte de ce sunt
eu pe aici? Mama yi/tata au murit, aljii nu
ytiu, dac-i ntreb,/chiar dac-mi sunt rude
(...) Ar trebui s-mi cer n/fiecare zi iertare
fiindc ncurc lumea? S cer /scuze fiindc
deranjez cu prezenja /mea yi atrag anti-
patii, enervez. (...) Izolarea/mea a crescut
pn pe Dealul Mitropoliei, ba s-a con-
tractat. S-a lbrjat urt (...) E un chin inu-
til - E un chin, p. 11.
...Ritmul Sacru-Celest al Tobei este n-
locuit cu derizoriul cuvntului - taclale,
iar casa e nlocuit cu gratii si cu starea de
exil al fiintei/fiintrii, redus la DRE -
...n loc ca ritmul horei s fecundeze cos-
mosul, el... prinde muyte, se complace ntr-
un djr vu, ca o plac ce mimeaz ritmul
cosmic al tobei: placa se nvrte, gjie,/
horcie, dnd impresia unor bti de tob
venite/dintr-un alt secol (...) o / lume de
simple dre- O lume de simple dre, p. 12.
...Totul devine lume pe dos, salon de
spital al isteriei nonfiintrii, frica sinelui de
sine...sinele ca vizitator! Oamenii njunghiati
de Raza Revelatiei se transfigureaz n deri-
zoriul oficial al... ftatului cjelei: iar
vizitatorii au fost anunjaji/oficial c a ftat
cjeaua - p. 13. Dar dac ftatul c(elei
ar fi interpretat n registru zalmoxian: Lupul
Fenrir a nviat?! Deocamdat, nu e cazul... -
...pentru c, sinele este nstrinat/nsingurat
(te porji ca strinul acela din mine - p.
16; apstoare singurtate - p. 17), iar pe
pereti, femeile sunt negre/nemngiate -
ntru vduvie si amnezie cosmico-antigene-
tic (...pn si Poetul constat demonismul
singurttii, al iluziei si al inutilittii scrisului,
desemantizarea Ritualului Re-Initiatic si, deci,
si a Cuvntului: Am lsat scris c trebuie /
s fiu cutat n alt parte, pus la ncercare,
n caz/ c uit de mine - yi? Nimnui nu-i
pas - p. 15). Pn si Moartea este o incerti-
tudine, care cere nu supliciul Golgotei, ci su-
49
Anul II, nr. 12(16)/2011
pliciul Surzeniei fa( de Toba Ritmului Vital-
Cosmic: Are /degradri de ordin nervos./
Femeia neagr, nemngiat, i pudreaz
faja/palid: ncepe supliciul/plumbului
topit n urechi, s vad dac e mort./Poate
e viu - p. 14
...ncepe cutarea, sistematic, a sinelui
- nafar nu e: Poate c lumina/dinafar
nu ajunge s-mi arate adevrul! - atunci,
nuntru - unde, totusi, persist ambiguitatea
fiintial si axiologic: Dar lumina /dinl-
untru? Peste tot - numai eu. Sau eu/nu sunt
nicieri, de fapt? Oricum, nu contez. Dar
VALE-DEAL ncepe s se reveleze ca fiind
Starea de Fiin(are - nfiin(toare de Dincolo
de aparen(ele yi de datele materiale false,
vizibile, ale Fiin(ei - ...un fel de An a lui
Manole, care cldeste verticala, prin functia
ei cosmogenetic, de dincolo de ZID, de
dincolo de PRIVIRE, din alte lungimi de
und din univers - p. 17.
...VALE-DEAL devine, treptat, identi-
tatea CAP din plmni, adic din zona
exorcizatoare de ne-viat - spre zona Cl-
uzirii-CAP, a Sfntului Duh de Viat al Flu-
ierelor Mioritice, Ci de Suflet-Suflare spre
Cerul/Sine: yi scoate capul Vale-Deal/din
plmni - este gata s scape de cel/viclean
- p. 18. Din infernul concentrationar mascat,
al cuiburilor de dragoste la bloc, din cui-
burile pline de duhori etc. - se d n lacri-
ma erosului soteriologic, Eros AGAP, al
Re-gsirii Androginice, de la Cina cea de Tai-
n: D n lacrimi: ce e cu tine? yi/ nvrte
inelul din fildey pe degetul mijlociu (n.
mea: Axis Mundi!).
...Exist, fireste, riscul nentelegerii ce-
lorlalti, fat de Re-sacralizarea Eului - si, deci,
Cel Care se Re-Gseste ntru Androginica
mbrtisare este numit, de ctre cei fr nume
si fr soart - NEBUN (Nebunii ntru
Hristos ai Bizantului Medioevic!), iar fruc-
tele Nemuririi, de pe Crengile din Rai - bnuite
de ...pduchio-genez: bolnavi scpaji
n strad, n halat, cu/ crengi nflorite n
mini / crengi rupte din grdina de piersici/
a spitalului de nebuni (...) trectorii/ in-
dignaji, se smulg din mbrjiyare unul cte
unul,/bolnavii le transmit pduchele//verde
al piersicului//(...) un/bolnav sare din ma-
yin, zbiar fr ntrerupere,/fur o puyc
yi/trimite la ceruri o salv: anunjnd
sosirea lui/Iisus pentru o clip - ytia-s
nebuni, drag - p. 23.
...Trebuie s-ti asumi riscul de a vedea,
numai tu, TURLA/PUNTEA IZBVIRII,
invocat tot prin incantatia VALE-DEAL:
turla aia care iradiaz printre pomi, n-
verzit, pe/lun plin, mi /provoac noap-
tea coymaruri erotice (...) dorinja /mea de
a face dragoste cu /tine - cnd n-am de unde
s te iau - trimitnd, parc, la Miron yi Fru-
moasa fr Corp... - cf. n nop(ile cu lun
plin, p. 32.
...Mesajele, pentru Cuttorul nversunat
al Crrii si Puntii spre Re-Androginizare -
sunt tot mai subtile: mi taie calea dou
veverije, sunt n 4/februarie 2009 (n.
mea: deci, subCrucea Re-Facerii/Furirii,
n lupt cu 11, cifra SFIDRII-NEMP-
CRII, dar sub ocrotirea celor 9 Trepte ale
Ierarhiei Celeste!)... - si Capul-Cluz tre-
buie s nunteasc, hierogamic, cu Plmnul
Suflului-Suflet, pentru a se realiza iesirea
definitiv de sub istorie, ntru contopirea,
ntru Mitul Vesnic, a temporalittii - si intrarea
n Starea de AMEJIRE - DELIR SA-
CRU! - ...trebuie ca Omul s re-intre sub sem-
nul OUROBOROS-ului, al $arpelui Care-
yi nghite Coada, Dumnezeu-Alfa yi Omega:
sunt zile ntregi cnd mi caut, nemul-
jumit/yi nempcat, ba capul, ba plmnul
(...) primesc/tot felul de mesaje subtile,/rar
le por deosebi pe cele venite din viitor de
cele/venite din trecut (...) Si se reia totul n
mine, pe band rulant (n. mea: imaginea
$arpelui Ouroboros, n clar!), amejitor:
mi /taie calea dou veverije... - p. 34.
...VALE-DEAL devine, deci, dup ceCA-
PUL-RATIUNE, transfigurat nGOLGOT/
MUNTELE CPTNII (btut n cap, l-
a/ descntat cu o raz de lumin materi-
al) - cedeaz locul Plmnului-Suflet -
nceputul si Sfrsitul, ca $TREANG - Ci-
clu Creator Reluat la Infinit - ...si devine
presentimentul, pregustarea apropierii de
Dumnezeu-Creatorul Capodoperei Misteri-
oase/Nocturne a Zilei a SASEA, Dumnezeu
Cel Care Creeaz dup un Gnd Ascuns:
(...)c el, unul, sigur e fcut de Dumnezeu/
din lut yi pleav yi baleg, dup un/gnd
ascuns - p. 57.
...BTRNII CULEGTORI DE FLORI
DE TEI sunt misticii nvingtori ai coliviei
lumii: aruncnd de sus,/din cnd n cnd,
cjraji,/cte o privire plin de jind spre
larg (p. 83), precumNEBUNUL MISTIC,
din poemul ytia-s nebuni, drag - trimitea
la ceruri o salv: anun(nd sosirea lui/
Iisus - nu pentru o clip, ci pentru Eterni-
tatea Reidentificrii cu Duhul UMANO-
COSMIC!
...De ce este nevoie, neaprat si legic, si
logic, de Chinul Iluziei, pentru a ajunge la
Discretul Trumf al nvierii? Rspunsul nu-l
ddea, ci-l sugera, ntru Mistica Tain a Orto-
doxiei, Preafericitul Bun Pstor, plecat la n-
geri, Patriarhul TEOCTIST - adic, dup cum
explica si gnosticul Vasile Lovinescu - nti
s cobori pn la Captul Cel mai de Jos al
Axei Lumii, pentru ca, apoi, s ai dreptul de
a nzui spre Captul Cel mai de Sus al Axei
Crea(iei Dumnezeieyti!
...ntr-o Vinere a Pastelui (acum multi ani
n urm), o reporterit (cam pretioasa, afec-
tat, dar...superficial!) l-a ntrebat pe Patri-
arhul nostru, Pstorul Cel Bun, TEOCTIST,
cel dus la ngeri: Ce sentimente ncercaji
n aceast Vinere Neaga, a Patimilor Lui
Iisus Hristos? Cum aji ntmpinat Vinerea
Neagr de azi? - si Preafericitul TEOCTIST
i-a dat un rspuns care a lsat-o cu gura cs-
cat, pe doamna reporterit: Cu o mare bu-
curie! ... - Dar cum, Preafericite?! [a srit
n sus, cam scandaliizat, reporterita, care se
ddea si mare teoloag ortodox...] Doar, n
aceast vinere, nu-i aya, Hristos s-a chinuit
pe Cruce yi a murit...!?! - ...iar rspunsul
Preafericitului ntelept a fost: M bucur,
ntr-ascuns, pentru c eu PREGUST, DE
PE-ACUM, NVIEREA CEA MINUNAT
A MNTUITORULUI HRISTOS!!!
...Vedeti? Asta este, cu adevrat, Sfnta
ORTODOXIE! De asta, Ortodoxia este att
de hulit si de urt (si mbiat, cu atta in-
sistent, la ECUMENISM, ADIC LA
ASCUNDEREA LUMINII EI, PRINTRE
NTUNERICURILE NENTELEGERII
CELORLALTI!) de multi ne-prieteni, pentru
c ei sunt ne-ntelegtori (ne-putinciosi...)
dect ntru cele pipite si vzute, iar ea,
ORTODOXIA, ntelege nu doar ntru cele
,stiintifice si vizibile, ci pre-vede si pre-
gust si N NEVZUT, NTRU DUMNE-
ZEIREA MINUNII!!! ...De aceea si spun,
clugrii nostri, de prin schiturile de munte -
c Mntuirea nu e posibil dect ntru
Ortodoxie, pentru c celelaltebiserici sunt
rtcite, excesiv de mult, ntre sim(uri si
evidenje (...c doar dracul e mare doctor
si savant mare, n toate... ytiinjele cele...
la vedere!).... - ... si, deci, uit tocmai...
ESENTIALUL: VOIA, PUTEREA $I, DECI,
MINUNEA DUMNEZEIASC, DIN VECI
CTRE VECI!!! Cele care nu se vd cu ochii
de carne, nu se pipie cu minile (precum
voia Toma s cerce, cu degetele lui, rnile
Lui Hristos...!) - ...ci se prevd/pregust,
adic se triesc cu Duhul intuitiv, prin
Credint Tare, dimpreun/tainic mprtsite,
cu nsusi Mntuitorul, Lumina Lumii!
...LIVIU IOAN STOICIU dovedeste, pe
lng faptul c este un MARE POET, n ge-
neral (despre care TOATE manualele elevilor
si cursurile studentilor ar trebui s scrie, tran-
scriind poemele cel putin ale ultimilor zece
ani de povar si binecuvntare a scrisului
stoician!) - si c este un autentic POET RE-
LIGIOS. Sau, mcar, unPOET METAFIZIC
DE FRUNTE, AL LITERATURII RO-
MNE$TI!!!
...Poezia Religioas este singura care va
rmne, peste veac, pentru c numai RUG-
CIUNEA E SCAR SPRE CERUL MN-
TUIRII - ...iar nu toate lemnele din ogrzi!
50
Octavian LUPU
Conspira]ia t#cerii,
sau cum \[i conserv# puterea
sistemele totalitare
S-ar putea considera un ca-
priciu al dictatorilor acela de a
nu permite libera circulatie a in-
formatiei, de a restrnge liberta-
tea de exprimare si cea de misca-
re a oamenilor, precum si de a de-
fini un sistem de control al con-
stiintei colective. De fapt, tinta
oricrui sistem despotic const
n aservirea deplin a grupului
asupra cruia si exercit influ-
enta si n acapararea adeziunii
tuturor indivizilor ce l compun.
ns un factor determinant n
atingerea acestui deziderat se
afl n ceea ce se numeste con-
spiratia tcerii.
Ce se ntelege prin aceast
expresie? La ce face referint?
Nu este stranie aceast cenzu-
rare a ideilor si simtmintelor ex-
primate, mergndu-se pn la ob-
sesia privind detaliile personale
ale vietii fiecrui individ?
Ca orice structur sau sistem
social, despotismul, sau cultul
conductorului iubit, presupune
realizarea unei constiinte colec-
tive, ce are drept element central
persoana dictatorului. Acest lu-
cru presupune mutatii si salturi
de gndire ce trebuie propagate
de la nivelul declaratiilor propa-
gandistice la cel de constiint in-
dividual prin modificarea ierar-
hiilor de valori si deopotriv, a
modului de a gndi.
Obsesia dictaturii absolute
merge pn la nivelul rescrierii
istoriei, deformrii ntelesului
evenimentelor prezente si jalo-
nrii viitorului luminos. Iar da-
c are ocazia, sistemul despotic
va atinge si nivelul filozofic al ge-
nezei universului, materiei sau
aparitia formelor de viat pe p-
mnt. Prin contrafacere, presupu-
nere si inventarea diferitelor su-
pozitii, despotismul caut ntot-
deauna s se impun, iar cnd
argumentele nu mai sunt sufici-
ente, atunci se trece la eficienta
exercitare a fortei brute.
Dar toate aceste eforturi tre-
buie s fie dublate de o conspi-
ratie a tcerii, adic de mpiedi-
carea liberei exprimri, de filtrarea
ideilor vehiculate n societate si
de reprimarea ferm a alternati-
velor propuse fat de sistemul
ideologic totalitar. n schimb,
printr-un efort bine directionat
de re-educare a indivizilor, a-
ceast cenzur ajunge s fie im-
pus nc din fraged copilrie,
inducndu-se ideea de vinovtie
n cazul nerespectrii ei si de pe-
deaps sigur pentru nclcarea
regulii tcerii n fata absurdittii
sistemului si a aberatiilor emise
de ctre constiinta colectiv a a-
cestuia.
S nu credem cumva c doar
comunismul s-a comportat n fe-
lul acesta. De exemplu, sistemul
feudal era bazat pe despotismul
exercitat de rege sau de nobilime.
n antichitate, cultul cezarului
sau al faraonului atingea cote
aberante, greu de imaginat n pe-
rioada modern, fapt pentru care
fenomenul despotic se poate
spune c a nsotit ntreaga evo-
lutie a umanittii.
Prin interdictia discutrii su-
biectelor sensibile, precum si
prin suprimarea opiniilor contra-
re, despotismul a reusit s se
mentin sub felurite forme de-a
lungul veacurilor. De fapt, diferi-
tele variante consemnate de isto-
rie nu fac altceva dect s confir-
me aceast stranie tendint a na-
turii umane de dominatie brutal
asupra constiintei semenilor, de
desconsiderare a drepturilor ci-
vice prin instaurarea ierarhiilor
de privilegii si a claselor de pri-
vilegiati. Nu ntmpltor persoa-
nele ce ndrzneau s pun n
discutie public subiectele in-
terzise, erau n mod special de-
tectate, urmrite si suprimate prin
convingere sau prin fort.
n opozitie cu despotismul,
democratia este axat pe egali-
tatea indivizilor, pe libera expri-
mare a opiniilor indiferent de na-
tura lor si pe libertatea de gndire
a fiecrui om. De aceea, putem
spune c despotismul este un
sistem nchis, concentrationar,
ce reduce libertatea individului
si suprim evolutia spiritului
uman, n timp ce o real demo-
cratie permite afirmarea plenar
a omului si desctusarea energi-
ilor latente ale acestuia.
Se poate spune c ntr-un real
sistem democratic, nu poate
exista o conspiratie a tcerii, o
ascundere a problemelor cu care
se confrunt societatea si indi-
vizii ce o compun. Dimpotriv,
prin expunerea lor, problemele
pot fi formulate adecvat si solutii
inovatoare pot fi imaginate pen-
tru depsirea lor prin efortul unit
al ntregii comunitti.
ns cel mai adesea geneza
despotismului se regseste n
cadrul unei familii rigide, n care
unul dintre printi si exercit n
mod tiranic puterea asupra mem-
brilor ce o compun. Sau n cadrul
sistemului educational, cadrele
didactice excesiv de severe, pre-
cum si gstile de tineri consti-
tuite pe principii de competitie si
dominatie, pot deveni incuba-
toare n toat puterea cuvntului
pentru dezvoltarea viitorilor dic-
tatori.
Locul de munc, adunrile re-
ligioase, ca s nu mai vorbim de
ntrunirile politice, ofer si ele un
suport semnificativ pentru re-
aparitia sau mentinerea despo-
tismului n societate distrugnd
beneficiile nete ale unei demo-
cratii autentice.
Revenind la subiectul initial,
impunerea tcerii are drept prin-
cipal consecint suprimarea
gndirii oamenilor si mai ales a
variantelor alternative la siste-
mul opresiv. n felul acesta, pu-
terea de influentare a acestuia
este mentinut, iar evolutia spre
democratie este blocat. n mod
inerent, cderea unui sistem to-
talitar nu aduce cu sine demo-
cratia, ci a treia stare de organi-
zare a societtii si anume anar-
hia. De multe ori, dup parcur-
gerea unui ciclu despotic urmea-
z o perioad anarhic pe o du-
rat nedefinit, fapt ce conduce
la posibila basculare a sistemului
social napoi ctre totalitarism. n
astfel de mprejurri, charisma
vreunui lider mesianic nsotit de
organizarea de grupuri de asalt
pentru dobndirea puterii, pot
readuce sistemul social ntr-un
despotism de facto, mai mult sau
mai putin formalizat explicit. De
aceea, cel mai adesea sistemele
despotice alterneaz cu perioade
de anarhie ce le regenereaz, am-
bele situatii fiind opuse democra-
tiei, ce presupune o constructie
inteligent, progresiv si armoni-
oas, lucru ce presupune o rela-
tiv lung perioad de timp.
ns niciodat nu ar trebui s
confundm democratia cu anar-
51
Anul II, nr. 12(16)/2011
hia si libera exprimare cu vorb-
ria goal sau cu lipsa de ordine
n exprimare sau gndire. Demo-
cratia se bazeaz pe educarea in-
divizilor n spiritul dialogului
constructiv, al solidarittii uma-
ne, al respectului fat de ceilalti
echilibrat cu cel de sine.
Proiectia la indigo a conspi-
ratiei tcerii din regimurile tota-
litare o reprezint cacofonia me-
diatic a anarhiei, mai precis
mondenizarea si tabloidizarea
comunicrii, ce si pierde astfel
continutul de valoare, locul fiind
umplut de banalitti si de infor-
matii nefolositoare, aruncate fr
noim asemenea unui real bom-
bardament informational asupra
sistemului social.
De exemplu, cnd vizionezi
talk-show-urile de calitate ndo-
ielnic afisate pe ecranele de tele-
viziune, cnd reality-show-uri
lipsite de un mesaj de valoare sau
alctuite la ntmplare sunt fur-
nizate telespectatorilor sau cnd
emisiunile de stiri prezint dis-
proportionat informatiile zilei,
atunci rezultatul nu poate fi dect
cel al dezvoltrii tendintelor
anarhice, care mai devreme sau
trziu vor conduce la solutia me-
sianic a despotismului.
n perioada de dup 1989,
Romnia a intrat ntr-o perioad
amestecat de anarhie si de re-
facere a democratiei. Din nefe-
ricire, spiritul civic si democratic
nu a fost suficient de puternic n
contracararea anarhiei, fapt care
poate conduce la intrarea ntr-un
nou ciclu despotic. Aici nu este
vorba de anumite personalitti ce
au un impact major n societate
sau de charisma unor anumiti li-
deri, ci de un mecanism de pro-
tectie social, care n lipsa spiri-
tualittii autentice a democratiei
se ntoarce ctre domnia ierar-
hiilor de fort, specifice regnului
animal. Dezordinea este ntot-
deauna o amenintare real pentru
orice sistem social, iar autocon-
servarea lui oblig la una dintre
cele dou variante.
Natura uman este dual, n-
corpornd elementele regnului
animal, precum si proiectia spiri-
tual a unei deveniri transcen-
dente ctre valorile fundamen-
tale ale binelui, frumosului si ade-
vrului. Constructia despotic se
afl ntr-o strns legtur cu ie-
rarhiile de dominatie si supunere
ale regnului animal. n schimb,
constructia democratic presu-
pune colaborare, ncredere, sus-
tinere reciproc si aplicarea re-
gulii de aur a respectului fat
de semeni. Astfel, n locul mas-
culului alfa, dominator peste
turm sau a cocosului ce se im-
pune n fata turmei de gini, de-
mocratia propune egalitatea mem-
brilor, realizarea de echipe dedi-
cate promovrii valorilor funda-
mentale n aplicarea lor concret
n diferitele aspecte ale vietii.
Dialogul constructiv si cri-
tica sau judecata de valoare sunt
instrumente valoroase ce trebuie
cultivate n mijlocul familiei,
scolii, religiei, locului de munc,
precum si al miscrilor politice
indiferent de orientarea lor. A-
cestea sunt mijloacele cele mai
eficiente n contracararea efec-
tului desertificator al anarhiei,
precum si a aparitiei sumbre la
orizont a conspiratiei tcerii, al
semnului pus pe frunte sau pe
mn, adic n gndire si ac-
tiune, aplicat indivizilor pentru a
sustine feluritele forme de mani-
festare ale despotismului.
Si pentru a da o conotatie ge-
neral a notiunii de democratie,
ar fi bine s ne gndim c izvorul
ei se afl n egalitatea fiintelor
umane prin nastere n aceast
lume si prin statut existential na-
intea Marelui Autor al tuturor
lucrurilor. Din aceast perspec-
tiv, orice om este detintorul de
drept al demnittii de a fi fcut
dup chipul lui Dumnezeu, iar
orice demers laic sau religios ar
trebui s tin cont de acest lucru,
evolund ctre o constructie de-
mocratic bazat pe sprijin si res-
pect reciproc. n astfel de conditii,
niciodat nu ar mai putea s a-
par despotismul, iar anarhia ar
fi contracarat printr-o ordine ar-
monioas, ce se perfectioneaz
la nesfrsit. As dor foarte mult
ca spatiul romnesc s evolueze
n aceast directie, aceasta fiind
singura solutie pentru dilemele
de ordin moral, spiritual si eco-
nomic ale natiunii noastre.
alunec
m-ai luat cu chirie dimineat
albastr
si am locuit la tine n ceasurile
fecunde
mi-am statornicit privirea
pe cearcnele ferestrei
deschise
si nu regret visul verde
asezat pe vesmntul memoriei
din viata rmas
numrtoare invers
m-ai mngiat la trmul tu
sigur
druindu-m val albastru
fiecrei picturi din lacrima zilei
o lume renscut din nisip
cu unic tresrire final
te srut mereu trmul meu
rsrit spre amurg
alunec
apusul celest
am atipit un gnd celest
de sear
cu gene lungi n lacrima tcerii
ce-si murmura n pragul
cel apus
tririle arse de frigul
ce-a ptruns
prin cusma roas
de attea molii
din dulapul cel schilodit
mngia o ultim suflare
somnul ce parc a trit
n ultimul costum de gal
rsrit dinspre apus
alb spre negru
a fost cndva cuvntul
poetului apus.
ceasul tcerii celeste
... sun prelung ceasul tcerii
celeste
si m dojeneste blnd
dimineata
cu ochiul timpul deschis
deslusesc cuvntul iubirii
pe un caiet de dictando
scris de copil
din linii cu puncte un cuib
si doi pui
nscuti din polenul alb de vis
al rdcinilor din ochi albastri
cu sufletul n palme odihnesc
chipul nclinat vou
mam si copil
ecoul aripilor n zbor mi
deseneaz
cu o baghet dintr-un cnt
stiut
rezonanta unui cvartet plecat
cstigndu-si cupa vietii
lsnd cuibul gol
ce doar ascult
... tic tac de apus.
cntecul lebedei
stii ceva prietene...
poate m simti din scriere
am toamn n suflet
si mi-am legat ntelesul
de cutarea unui rspuns
am surprins parfumul uitat
n tomnatica policromie
si mai trziu am nteles
ce nseamn culoare
un popas cu buzele dezlegate
mi-a amintit forma rujului
lng oglinda unui suflet
pereche
pe ringul de dans
cad petale uscate
pentru ultimul cntec
al lebedei
ce moare.
Vali NI}U
52
Nu m ntrebati ce caut n trenul luxos
care m duce n capital la un simpozion inti-
tulat Hrana Vie, Hrana Viejii, c nu prea
stiu s v rspund. Un prieten, medic nutriti-
onist, mi-a dat o invitatie la chestia asta, el
afirmnd foarte plebeu c-si bag picioarele
n ccaturile de acest gen si c-i plictisit de
ele pn peste cap. Invitatia, de mare staif,
cu transport asigurat, cazare la hotel de fite,
coktail, dineu, conferinte cu tot felul de oa-
meni, care de care mai titrat, ceva de groaz.
Amicul meu, ct e el de nutritionist, are mare
slbiciune pentru muschiuletul mustos, fcut
la foc potrivit si nici vinul rosu nu-l refuz,
fiind el, ntr-un mod cam curios, om normal,
ntr-o meserie care cu timpul te cam scoate
din parametri.
- Da cam cum e, s nu cumva s m fac
de tot rsul pe acolo, am rostit eu cu oarecare
prudent!?
- Las c vezi tu, n-ai nici o grij, mi spune
pe un ton cam n doi peri amicul, dar nu m
las prins de ndoieli, o postur nespecific
inginerilor agronomi, asa cum sunt eu.
Asadar, iat-m n compartiment, pe locul
indicat n biletul primit odat cu invitatia,
asezat comod, la geam, putin transpirat, nu
c afar ar fi cald, ci doar pentru c sunt, asa
cum m dezmiard nevast-mea, dolofan (ea
sraca m iubeste si nu-mi poate spune,
umflatule). Peste un timp, urc nc un brbat
pe care-l cunosc din vedere, nsotit de o
doamn foarte n vrst, probabil mama, gn-
desc eu. Domnul, cu putin burtic, chelie,
mini grsute si expresive este exact tipul de
om pe care-l admir, cel ce stie a pretui bunurile
pe care Dumnezeu ni le d spre a-i luda nu-
mele. M bucur de simpatia sa spontan, in-
trm n vorb si aflu c si el este tot nutri-
tionist si c iat, se duce, mpreun cu sotia
sa, la simpozion. Fierea mi zvcneste putin,
bine c n-am fcut vre-o gaf, c la astea m
pricep ceva de speriat, iar mumia mi ntinde
un membru descrnat, la capt cu o ghear,
pe care o ating cu fruntea, parte din respect,
parte din fric, s nu m blesteme vreun fa-
raon. Apoi, doamna si dezveleste dantura
cabalin prin despictura unde oamenii au
buze si rosteste pe un ton foarte ferm c este
profesoar de chimie, vegetarian convins,
c iat, la vrsta de treizeci si sase de ani, se
bucur de o sntate de fier (nici eu n-am
auzit de pergament bolnav) si c n fiecare
an particip la acest simpozion, ea la secti-
unea rezultate palpabile, iar sotul (aici o und
de dispret), la sectiunea nu faceti ca ei. n
compartiment se instaleaz un aer rece cu
miros de pmnt si flori vestede. M ia un
frig n spate cnd artarea m ntreab: dar
dumneavoastr domnooo....?!
Noi agronomii, desi nu prem, suntem
totusi, la nevoie, foarte subtili si flexibili, asa
c rspund prefcut:
- Vai, distins doamn, sunt un biet ingi-
ner care nu a avut n viat nici un prilej de
elevatie spiritual, am rmas un rob al mnc-
rurilor nesntoase, dar doresc s m schimb
si un prieten m-a ndrumat pe aceast cale!
ntre timp, trag cu ochiul prin compartiment,
s descopr unde a pitit doamna, coasa.
n ochii evadatei de la morg apare asa
ceva ca o licrire, adic, iat un convertibil,
apoi ncepe s m lmureasc ce destepti
sunt ei vegetarienii, cum nu-i doare nimic, ce
putere au, ce memorie, nu fac viroze, nu tu-
sesc, etc., etc.
Prin cap mi trece s-o ntreb dac e vreu-
nul bolnav de SIDA, dar mi dau seama, la
timp, c boala asta are drept cauz sexul si la
ei nu este cazul. Ca un fcut, culmea ghinio-
nului, gndurile-mi fug la mncare, mi amin-
tesc de buna mea sotie, o durdulie ce gteste
dumnezeieste si care plin de grij, la plecare,
mi pusese cteva (cam zece) sandviciuri, o
nebunie, cu cascaval, salam uscat, niste cr-
nciori din carne de vit, porc si oaie, o tui-
cut glbioar si un clondiras cu un vin rosu,
de tar, zglobiu, bun pentru digestie. mi plo-
u n gur, un cutit mi se nfige n stomac iar
n urechi stafia mi suer despre virtutile
spanacului si ale grului ncoltit. Sotul doam-
nei, din timp n timp, se scuz si iese din
compartiment. Nu cred s aib prostat, fu-
mtor, nici vorb, ce-o fi fcnd?? Cnd intr
mi dau seama, dup miros!
Nemernicul are buzunarele pline cu chifle
si parizer!! Simt c as omor pe cineva, n
timp ce fiara apocaliptic m brie cu pala-
vre despre ceaiul de anghinare. M simt rz-
bunat numai gndindu-m cum doarme mar-
tirul sta cu zobi-ul n pat, desi cred c dorm
totusi n cartiere diferite. Reusesc, printr-un
miracol desigur, s nu mor pn la destinatie
si nici s nu m omoare zgripturoaica, nfi-
gndu-mi unghiile rosii n gt.
Cnd trenul ncetineste, fug pe coridor,
cu gnd s scot un sandvici si s-l hpi. N-
am noroc! Spectrul se tine dup mine clmp-
nind despre savuroasele alge cu suc de pp-
die. M resemnez, convins fiind, c voi muri
n aceast zi. Lum mpreun un taxi, sotul
st n fat si zmbeste parsiv, eu lng mor-
mntul profanat care biguie despre mersul
cu picioarele goale prin ploaie, datorit imuni-
ttii pe care ti-o confer mntrcile fierte n
sos de soia. Ca prin vis (cosmar) ajungem la
hotel, unde, n camer, beau toat sticla de
tuic si molfi cu disperare mortciuni. A-
dorm fericit, ns blestematul de subconstient
m duce, n vis desigur, la o nunt, cu sarma-
le, fripturi, crnati si vin negru, la fel cu lu-
tarii. N-apuc ns s bag ceva n gur c n
fata mea apare doamna de chimie, de data
asta avnd coasa n spinare si cu o ghear
ntins spre gtul meu rosteste, cum altfel
dect cavernos:
- Porcule, ti mnnci fratii, porcule!... M
trezesc leoarc de transpiratie, dar si sufocat
de fric, drept care beau tot vinul din clondi-
ras (1,5 litri). Refcut, cu chef de viat si cu-
loare n obraji, m mbrac pentru coktail; pan-
tofi maron, pantaloni deschisi la culoare, c-
mas cadrilat si sacou pepit. Noi agronomii
stim s fim si eleganti, cnd se cere! Cobor
n sala de restaurant, intru si ntepenesc!!
Am nimerit la balul vampirilor!! O multime de
clone ale doamnei de chimie, nu pot s stiu
dac brbati sau femei, toti mbrcati n doliu,
bntuie prin local si ciocnesc pahare cu ap,
desigur plat. M uit dup lumnrile negre,
nu le vd, n schimb vd dou mese lungi,
paralele, pe una haleal meserias si buturi
pentru oameni, pe cealalt, niste farfurii cu
tot felul de chestii scrboase cu aspect de
ginat si binenteles mult ap. Mai vd nc
Mihai BATOG-BUJENI}~
53
Anul II, nr. 12(16)/2011
Beatrice Silvia SORESCU
M plimb prin destin
M plimb prin destin ca pe-o plaj pustie.
Hai, iubito,tine-m de mn si taci.
M simt uneori ca-ntr-o grea colivie,
Alteori, sunt pe cmpii ntinse de maci.
Printii nostri sunt de mult n cer
Si pinea ce-o muscm nu-i romneasc.
De dor, pe-aceasta o-nmuiem n zer,
Lsm speranta-n suflet s ne creasc.
Eu sufr c-am pierdut tot ce e sfnt.
Debusolati, ne-nfiorm spre sear,
Nu ne mai curge miere pe pmnt
Si-n zare, crinii-s pregtiti s moar.
Sear de decembrie
Stau n cas, lng foc,
Lemnele trosnesc, se ard,
Vai, ce bine e, ce cald!
Timpul ns nu st-n loc.
Limbile la ceas gonesc,
Norii ias, fug, se -adun,
Cerul nu mai are lun,
Clipele se rtcesc.
Orayul, un tablou
Atta ger alunec pe zare,
Biciul iernii bate fioros.
Pomii duc zpezile-n spinare.
E orasul un tablou frumos.
Mi se pare c strivesc sub tlpi
Stelele ce-s albe diamante,
Si-au czut luceferii n gropi,
Hai, iubito, s le lum pe toate.
Suntem beti de-atta alb sticlos,
Soaptele se pierd n deprtare,
E orasul un tablou frumos,
Pomii duc zpezile-n spinare.
Eu port n suflet
Eu port n suflet, casa cu pridvor.
O am cu mine, mi-este-att de drag!
Cu geamuri nalte, poleite-n dor,
Si curtea casei, tot att de larg.
Eu port n suflet pe printii mei
Si-aud cum sun orologiu-n tind.
Miros n curte, florile de tei
Si ochii mintii-ncep s se aprind.
Eu port n suflet, anii de demult.
Aud tipnd copilul de-altdat.
Un cntec din salcmi tot mai ascult
Si-atunci cnd dorul vine, bat n poart.
Muzeu
n fiecare-i un muzeu strvechi.
E viata retrit-n amintire.
Sunt exponate fr de perechi,
Mai vechi, mai noi, mai pline de iubire.
n fiecare, este-un plug pe brazd,
Sau un mnunchi cu secera n ea.
n fiecare, este- un suflet gazd,
n fiecare-o adiere grea.
O vatr-n care mama coace pine,
Sau un ogor cu grul alb, curat.
n fiecare, este-un azi si-un mine,
Dar mai ales, un ieri mpovrat.
Muzeu-acesta e mai sfnt din toate.
Strbunii nostri sunt prezenti mereu.
L-am dltuit cu sufletu-ntr-o carte
Si vreau s-l urc n cer, la Dumnezeu.
Iubirea-i un izvor
Vreau s scriu pe cerul lunii
Cu flori albe de petunii,
Vreau s scriu cu ghiocei
Pe ierni grele cu cercei,
Tipt ncropit n noapte,
Litere nedescifrate,
Vreau s scriu bolti de cuvinte,
Frunze galbene si sfinte,
Dimineti de bob de rou,
Vreau s scriu n lun nou,
Vreau s scriu n tine, dor,
C iubirea-i un izvor!
vreo ctiva dovleci ca mine, mbrcati n alte
culori dect negru si niste ciocli care scriu
ceva n niste carnetele cu coperti, of course,
negre, stnd cu ochi pe noi. Cum senzatia de
moarte iminent mi revine, m reped la masa
cu haleal si m pun pe treab, gospodreste,
cu temei. n jurul meu se mai adun niste
condamnati, n timp ce moroii se uit cu scr-
b la noi. Dup aproape un ceas ne declarm
apti de a nfrunta moartea, ciocnim de zor si
punem de-un corulet cu: m dusi s trec la
Olt....
Nu prea apucm s terminm deoarece
sun un clopotel si vd ca prin ceat cum
Satan se urc la o tribun si ncepe s ne
besteleasc precum c din cauza noastr, nis-
te criminali antropofagi, niste putreziciuni
umbltoare, bolnavi pn n mduva oaselor,
omenirea nu evolueaz spiritual. Nu suntem
prea afectati de critic, la un moment dat ne
tangenteaz si sotul martir, care sterpeleste
de pe masa noastr chifle pe care le bag n
buzunare la un loc cu ficteii prjiti, peste si
alte buntti, rmase de la noi. n vitez suge
si o sticl de vin. mi este mil de el si simt
c-l iubesc!! Ca s-i art c sunt prietenul lui
l ntreb discret, ca de la brbat la brbat:
- Bi, omule, io una nu pot s nteleg!
Cum i-o tragi tu lu scndura aia??
Omul izbucneste n plns si dispare. Ce
s vezi ns! Dup ce Sarsail termin de or-
cit, pastramele alea umbltoare vin la noi s
ne conving de gustul ales al bucatelor lor.
n fata mea flfie doamna de chimie, care
rnjind lugubru m mbie s gust o chestie
verde ce clipoceste n farfurie. Speriat s nu
m muste mncarea de nas, ncep s m smior-
ci, recunoscnd c, da, am bgat n mine ca
un nesimtit, numai porcrii, da de mine gata,
doar hran vie, sntoas, c vreau si eu s
art bine ca dumneavoastr......
M strecor serpeste (vorba vine) pe lng
pericolul nuclear, sutesc o sticl de pe mas
si plec nsotit de alti doi porci ca si mine, dar
si de croncnelile evoluatilor. Mergem n ca-
mer, ia, mult mai destepti, aveau sub saco-
uri sticle si potol la greu, astfel c pornim
nc o tur de data asta si cu tigri, cafele,
bancuri, m rog, tot felul de lucruri absolut
nesntoase.
Dimineata, n zori, m duc la agentie si
schimb biletul, de clasa nti, cu unul cu ple-
care imediat, pe motiv c m doare capul.
Capul chiar m durea, ns tot dulcea mea
ginus m-a lecuit cu niste mici si o bere.
Nici nu i-am povestit prin ce am trecut, c
srcuta, bun la suflet cum e, intra la idei,
c m-am tmpit acum la maturitate si vreau
s m sinucid.
54
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Gavril MOISA
(n. 06.12.1951)
Nscut n localitatea Voivozi, jud. Bihor, cu studii n domeniul militar (liceu, scoal de ofiteri, Academia de
nalte Studii Militare - dou facultti si cursuri postuniversitare), a lucrat ca ofiter activ n MApN, n prezent fiind
pensionar. Poet si epigramist, membru al Cenaclurilor Nicolae Tutu, Arthur Silvestri (vicepresedinte), ,,Octavian
Goga, ,,Vasile Sav si al Cenaclului Epigramistilor Clujeni ,,Satiricon. Este membru al Uniunii Epigramistilor din
Romnia (2004), membru fondator si secretarul Ligii Scriitorilor Romni (2006) si coordonator al Revistei Agora
Literar. Scrie poezie, cronici literare, eseuri, epigrame, articole diverse, public n peste 27 reviste din tar si
strintate, a primit 35 de premii si diplome la concursuri nationale si internationale de poezie si epigram, este
inclus n 7 antologii de versuri, 33 volume colective de epigram si 10dictionare (la unul fiind coautor). A publicat
9 volume de versuri, o monografie si volumele epigramatice: Scoici marine, perle, rime (catrene si poezii estivale,
2004), Gargar cu sifon (epigrame, 2007), Nedumeriri (carigrame, colaborare cu Virgil Tomulet, 2008), Fabule
trsnite (2009).
Nedumerire
Rmn adeseori uimit
Cnd vd ceva de necrezut;
Ori vremurile s-au grbit
Ori timpul nostru a trecut.
Optimism
Nevasta-i plin de sperant
De greul vietii nu se teme,
Vom prinde locul cu verdeat
Cu-acest guvern, mult mai devreme.
Conspira(ie
n ziua cnd s-a nsurat
Doar soacra l-a felicitat,
Pentru ideea genial,
C ea, stia de pcleal.
Ghinionul vrstei
Am dat de una prea frumoas,
Desi nu sunt un norocos;
A fost destul de generoas
Si pretul bun, dar ce folos!
Mirare
Cnd l-au promovat n post
Mi-am fcut ca altii cruce,
C asa un mare prost
Ct de multi destepti conduce!
Romnia azi
Spun unii c ar fi n pom,
C totul este bulversat;
Pe stat l doare-n dos de om,
Pe om, l doare-n dos de stat.
Constatare
Ct am trit n dictatur
Stiam precis cine ne fur,
Dar astzi parc mafiotii
Sunt mult mai multi ca patriotii!
Dialectic
Anii sunt la fel la toti
Cei mai buni, atunci cnd poti,
Ultimii sunt cei mai grei
Cnd nu poti, desi mai vrei.
Dup nunt
El sincer i-a mrturisit
C a mai fost cstorit
Si ea i-a spus c... are-o fat,
Dar n-a fost nc mritat.
Reconciliere
Pe o banc-alturati,
Ion cu Pista, ca doi frati,
Se-ntretin politicos,
ns cu... briceagul scos.
Lichidarea corup(iei
Msura, zu nu se cuvine
Si gestul nu este normal,
S lichidezi o chestiune
Ce merge-n plan national.
Timpul iubirii
Era tnr, bani n-avea,
Dar avea ce ea dorea;
Acum are ce-i lipsea,
Dar nu are ce-ar vrea ea.
Flagrant
Mria-ntoars de la scoal,
D peste Ion, cu una goal!
Tu Ildiko, unde ti-e fusta?
Am dat-o jos, s-i art...Puszta!
Maricica
Fr scoal, dar stilat,
A fcut minuni n vest
Si e azi omologat:
,,Cel mai bun produs din...est
Avertisment
L-a prevenit c-i foarte dulce,
Dar el a fost un insistent
Si uite, pofta unde duce:
Acum au ambii... diabet!
Cur cu ou de prepeli(
n zori si-acuma m mai scol
S le pot bea pe gtul gol,
C a aflat sotia, draga,
C au efect, ca si... viagra.
La doctor
Cnd i-am dat plicul, a zmbit
(Cci pacienta a murit)
ns s-a prins inteligentul,
C socr-mea e subiectul.
X FACTOR
Voce nu ai si nici talent
Dar nu le pun la socoteal,
Eu te votez, c-i evident,
C-n rest, vd toti, esti... bestial!
Luna de miere
Pe litoralul nsorit
Se-ntreab el, un fericit:
Ce miere are-a mea comoar?
C-o face-acum, a patra oar!
Avantaj serviciu
Somer, simt criza foarte bine,
Dar am sperant s rezist,
C-o am pe soacr-mea la mine
Cu pensia de... securist.
Motiva(ia gestului
Cnd vd cu ochii-nchisi, ce faci
M umplu pn sus de draci,
Dar unii mi explic rostul
C-asa mcar, nu vezi si... prostul.
Femeile triesc mai mult dect brba(ii
Ca om ce m pretind si cult
V spun cu ct triesc mai mult,
C-i faptul bine demonstrat:
Exact cu cti ani ne-au mncat.
Dup vntoarea de la Balc, Bihor
Mi-a povestit un vntor
La o Trie de Bihor,
C-a fost mcel, n felul lui,
Dar porci... au mai rmas destui.
La pensie
Ca artilerist o spun;
C am fost stpn, pe tun,
Acum e putin mai greu
C e pies de muzeu.
55
Anul II, nr. 12(16)/2011
Dan Florian S~M~RESCU
(Germania)
ntr-o lume care se schimb
n permanent, chiar fr s ob-
servm, traiectoria urmat este
greu previzibil. Consecintele
apar cu ntrziere. Modelele so-
ciale, imaginate de oameni, sunt
ca moda... trectoare, dar nece-
sare. Certitudini momentane se
dovedesc false sau neinteresan-
te si sunt prsite. nlocuite cu
altele. Acum, lumea se grbeste.
Continuitatea evolutiei este
permanent. S-ar putea zice c
exist o piat a modelelor de
organizare social. Succesul nu
este garantat, dar posibil. Istoria
ncearc s sistematizeze datele
procesului, caut explicatii, dar
viitorul rmne imprevizibil. Spe-
ranta de mai bine ns nu moare.
Se poate admite c motorul evo-
lutiei l reprezint dezvoltarea
tehnologiilor, n permanent
modificate prin inovatii. n pre-
zent, se impune optimizarea uti-
lizrii resurselor si gsirea de noi
resurse. Numai astfel avem viitor
pe pmnt. Spatiul extraterestru
este examinat cu insistent cres-
cut, cutndu-se modalitti de
exploatare economic a materi-
ilor prime din cosmos. Fundul o-
ceanelor sau zona Polului Nord
sunt prospectate consecvent.
Omenirea a nvtat, sa sperm,
din greselile trecutului. Ceea ce
nu se globalizeaz rapid pierde
sansa de perpetuare. n lumea
globalizat, varietatea nu se va
diminua. Concurenta se va ac-
centua, ns. Schimbrile se ac-
celereaz. Cei care ofer mai mult,
primesc mai mult. Solutiile lor
gsesc cumprtori. Respectarea
unor standarde asigura eficienta
procesului de globalizare n des-
Isurare. Libertatea de gndire si
exprimare face posibil promo-
varea noului. Dogmatismul de-
terminist marxist a adus o parte a
lumii n situatia de criz. Noul nu
trebuie s ne sperie. De acolo
sunt asteptate impulsuri si re-
alizri. Garantarea liberttii re-
prezint conditia existentei pro-
gresului si dezvoltrii. Dac liber-
tate nu este, nimic nu este.
Asear, 14 martie 2008, am
transcris cele de mai sus, din
spitalul n care dimineata am fost
transportat. Apoi am adormit.
- Buna dimineata.
Usa camerei se deschisese.
Aici personalul medical are cheia
camerelor. Multi bolnavi sunt pa-
ralizati. M gsesc ntr-o clinic
de tratament pentru cei care au
suferit comotii cerebrale. Sora
medical dorea s msoare ten-
siunea. Era ceva nou. Ultimele zi-
le n salonul de tratament in-
tensiv, al altui spital, fusesem le-
gat cu cabluri si senzori la un mo-
nitor si msurtorile se fceau
continuu, ziua si noaptea. Uneori
se auzeau zgomote ciudate, care
te trezeau n miezul noptii. Apa-
ratul a fost legat la bratul drept.
Apoi la cel stng. Sora avea o
min serioas, chiar ngrijor-
toare pentru un bolnav, nc ne-
restabilit si nesigur.
- Ct este?, am ntrebat.
- Merg sa aduc alt manset,
a fost rspunsul.
- Nu sunt toate mansetele la
fel?
- Ba da, ns unele strng mai
mult, altele mai putin.
Dup putin timp, sora a re-
petat msurtoarea, cu noua
manset.
- Ct este?
Erau valori mult prea ridicate.
- Acestea sunt pastilele pen-
tru azi.
Erau multe. Dup micul dejun
repetam msurarea, s vedem no-
ile valori. Poate sunt mai mici.
Asa voi face. M aflu ntr-o cli-
nic pe Valea Moselei, pe o colin
mpdurit, de unde valea se ve-
de pn departe. Este o dimi-
neat cetoas, ns nu frigu-
roas. Vinul din viile de pe dea-
luri este dulce aici, fiindc stn-
cile pstreaz cldura verii, pn
toamna trziu si strugurii se pot
culege la nceput de iarn, care
aici este blnd. Localittile sunt
pitoresti. Astzi m viziteaz fa-
milia. Cnd am avut congestia,
sotia si una din cele dou fete
ale mele erau la Bucuresti. Acolo
li s-a telefonat de la Trier, unde
se ntmplase trsenia, si au fost
informate c sunt la spital. De
dou zile s-au ntors la Frankfurt
pe Main, distant cam de 2-3 ore
de clinica Landshut, unde m aflu
internat. Sunt curios ce vor zice
cnd ne revedem. A fost, oricum,
ceva neasteptat si neplcut. Spi-
talul nu este chiar un spital ade-
vrat. Se fac tratamente, se fac
analize, sunt pacienti... dar se n-
cearc n special diminuarea se-
chelelor anumitor boli, prin ad-
ministrarea unor proceduri spe-
cifice. Este o clinic de reabilitare,
specializat n tratamentul co-
motiilor cerebrale. Bolnavii si as-
cund suferinta si caut s se com-
porte normal... ca nainte de acci-
dent. Chiar dac, ngrozitor de
multi, sunt imobilizati n crucior.
Multi nu s-au obisnuit cu in-
firmittile, cptate, de miscare,
de echilibru, de vorbire sau con-
centrare... Sper n vindecare.
Sau n ameliorare. Si am vzut
oameni n crucior... care, n urma
tratamentului, se tineau din nou
pe picioare si ncepeau s mearg.
Aici domneste ordinea si res-
pectarea disciplinei de tratament.
Totul functioneaz ca o masin
bine rodat. Pacientii se confor-
meaz disciplinei clinicii. Fiecare
face ce i se prescrie. Doar fumatul
este liber. n afara clinicii, ntr-un
chiosc. Eu nu mai fumez, asa c
nu particip la viata social. Nici
dispozitie nu prea am.
Libertatea fiecruia este su-
pravegheat si limitat de tra-
tamentul adecvat, care decurge
ore n sir. Dup masa de sear
este amorteala total. Majoritatea
oamenilor stau n camere. Fiecare
cu necazurile sale, probabil.
M conving, tot mai mult, c
aceast cur, dup spital, era
necesar.
n urm cu aproape 50 de ani,
pe 3 august 1959, pe drumul de
ntoarcere spre cas, de la servi-
ciul religios, desfsurat n fosta
catedral a orasului Pitesti, Bi-
serica Sfntul Nicolae si Sfntul
Pantelimon, un monument istoric
de important national, unicul
monument de valoare al orasului,
si azi drmat si nereconstruit,
preotul paroh Florian I. Sm-
rescu, tatl meu, a fost fortat s
se urce ntr-o masin a securi-
ttii, care-l pndea si a disprut.
Mama l-a mai vzut, pn la eli-
berarea din 1963, o singur dat,
la procesul intentat celor doi
complotisti, tatl meu si dl.
Constantin C. Zamfirescu C-
teasca, fost seful liberalilor de
Arges si ministru, pn n 1941,
n guvernul Regelui Mihai I al
Romniei, n tot timpul detentiei
neavnd nici o posibilitate de co-
municare. Au fost, se ntelege,
condamnati la ani grei de pus-
crie. Dl. Zamfirescu a fost omo-
rt nainte de eliberarea din 1964.
Citind cele scrise de dl. Ioanitoiu,
te cutremuri aflnd cte crime
josnice si inutile au fost svrsite
de comunisti, n numele unei
lumi mai bune, care evident ne-
a adus unde suntem.
Accidentul meu, ca si dispa-
ritia tatlui, nghitit n pivnitele
securittii si puscriilor, ani n sir,
rmn ilogice, ca toate acciden-
SPITALUL - Drumul lung,
de la boal# la normalitate
56
tele. Apar din senin. Si urmrile
sunt de lung durat. Vindecarea
este dificil.
Spitalul si puscria au rmas
dou institutii de care m tem.
Pe cnd doctorii caut, prin
arta lor, s micsoreze suferintele,
judectorii si anchetatorii secu-
risti voiau, pe nedrept, s provoa-
ce suferinte. Si sechele rmn.
Tratamentul are efect. Ten-
siunea a luat valori aproape nor-
male. nc ridicat, dar totusi...
Se zice c bolnavii devin mai
egoisti. Am constatat, ns, c
exist o anumit ntelegere si
solidaritate ntre pacienti. Ve-
cinul de mas a zis:
- Suntem toti n aceeasi situ-
atie. Suferim de aceeasi boal. De
ce s vorbim cu Dvstr?
Fiecare caut s-l menajeze
pe cellalt, s evite contradictiile,
posibile ntr-un univers att de
limitat spatial. Un bolnav para-
lizat i astept la lift pe ceilalti,
ntreab dac mai doreste cineva
s urce si asteapt rbdtor. La
not, fiindc bazinul nu este mare
si se pot stnjeni unii pe altii, nu
exist nervozitate. Cei care pot
merge i sprijin pe cei n crucior.
Fenomene asemntoare, de so-
lidaritate uman, am auzit c au
loc si n puscrii. Cel putin n n-
chisorile cu politici. Modul n
care sunt tratati pacientii, mediul
n care se gsesc, bolnavi ntre
bolnavi, si, poate, speranta de n-
sntosire apropie oamenii, unii
de altii. N-a fost asa si n nchisori?
Stiu de la tata, care a venit
acas cu o cciul de blan, u-
zat, peste poate, pe care a pur-
tat-o nc mult timp dup elibe-
rare, c-i fusese druit de un co-
leg de celul, care vzuse c p-
rul, tuns si de altfel putin, nu-l
proteja de frigul iernii, n nc-
perea nenclzit, dect de cl-
dura corpurilor detinutilor.
Si cnd, la Botosani, l-au l-
sat s moar, fr asistent medi-
cal, pe dl. Zamfirescu, colegii de
camer au chemat toat noaptea,
Ir rspuns, doctorul puscriei.
n spital, doctorii i asist pe
bolnavi. n puscriile comuniste
erau dusi s moar n chinuri. I-
am vzut pe puscriasi, ntr-o
noapte, cnd i mutau de la Pitesti
la Jilava. Un grup de umbre,
zdrentuite si slabe, purtndu-si
sarsanalele mici n spate, asezati
n ordine, cu fata la perete si pziti
de securisti.
Mergeam cu trenul la facul-
tate. I-au urcat ntr-un vagon n-
chis, situat la mijlocul trenului.
Am avut, asa, o presimtire si am
intentionat s trec prin vagonul
acela. Nu l-am recunoscut pe
tata. Dnsul, ns, m-a vzut... si
dup eliberare m-a ntrebat, re-
petat, de ce nu-i spusesem mamei
c-l vzusem.
n Gara de Nord, am asteptat
ndelung s vd ce se ntmpl
cu vagonul nchis, garat pe o linie
moart... Dup un timp, poate o
or, poate dou, era cam ora
prnzului, au venit doi securisti,
cu un cos cu colturi de pine
neagr si l-au dat n vagon. Era
masa de prnz a detinutilor. Am
asteptat un timp... apoi am plecat.
Vagonul cu tatl meu a rmas n
gar... Tata m recunoscuse. Un
fapt minor care nu l-a uitat toat
viata.
Am devenit mare consumator
de pastile, ceea ce nu mi-a fost
nici cnd agreabil. Dar trebuie.
M-am dus la controlul tensiunii,
dup pastilele aferente. Era de
serviciu tot sora medical de di-
mineat. Am cerut permisiunea
de not. notul, ca si dieta, sau
tratamentul sunt prescrise de
medici.
Cnd am solicitat permisi-
unea, doctorul mi-a dat voie, dar
a intervenit sora medical.
- Ieri v-a consultat doamna
doctor. V-a permis notul?
- Ieri nu aveam fixat trata-
mentul .
- Fr permisiune, nu puteti
nota, a decis sora.
Simteam c notul m ajut s
revin la normal. A doua zi era du-
minic si nu rmneau doctori n
clinic. Nu aveam nimic de fcut.
Refuzul m necjise. Spre surpri-
za mea, a venit doctorul n camer
dup mine si mi-a trecut notul n
carnetul de tratament. Tot un
fapt insignifiant devenise un
eveniment, datorita conditiilor
speciale. M-a bucurat peste m-
sur. M apropiam de viata nor-
mal.
- Doctorii neurologi trebuie
s fie ceva special. V multumesc.
A zmbit. Astept vizita familiei.
(va urma)
Poetul tob de cultur/ Cu manuscrisul dnd din coate
Se-ntoarse de le editur,/ Cu un picior de vers n spate.
Nimeni nu-si mai amintea de cnd poetul Fnel Stefrt apruse
n peisajul cultural al urbei att ca prezent fizic la sedintele celui
mai select cenaclu, ct si n diverse aparitii editoriale. Att colegii de
cenaclu, ct si criticii locali nu ddeau prea mare pret pe scrierile
sale, care preau a fi destul de modeste, lipsite de firul rosu al meta-
forelor incendiare, de mesaj si de orice urm de gndire filozofic. Cu
toate acestea, el continua s persevereze, spre disperarea creatorilor
hrziti cu harul creatiei de opere remarcabile.
n pofida acestei stri de fapt, poetul nepereche Fnel conti-
nua s comit noi scrieri si s publice crti tot mai consistente ca
greutate fizic, iar prezenta sa la cafeneaua literar a urbei devenise
o permanent. Mai mult dect att, de la o vreme poetul nostru do-
vedea o tot mai accentuat bunstare, pltind consumatia la toti
aceia care nu dispuneau de resursele financiare necesare, cci, asa
dup cum se stie, cultura nu este aductoare de bogtii.
Chestionat n legtur cu sursa misterioas a resurselor finan-
ciare, el afisa o figur enigmatic si rspundea n trse: - Pi, mai este
vorb? Cultura, monser, marea cultur, la care nu are acces oricine!
Ia spuneti-mi, o prozodie perfect a unor versuri ti poate asigura n
afara unei satisfactii sufletesti si ndestularea acestui netrebnic trup
care cere n permanent nu numai mncare, ci si udtur? Eu,
iubitii mei, mi-am pus de la nceput mari sperante n cultur, privit
n ansamblul ei, o cultur care s aduc si profit, iar aceasta fr a fi
primit vreun premiu Nobel pentru literatur, fr a fi promovat de
marile edituri prin tiraje fulminante care s le aduc si lor profit, ci
doar prin mijloace proprii. Mie nu mi-a fcut nimeni reclam !
Mai mult dect att: de la un timp, amicul nostru a nceput s fie
nconjurat de domnisoare apetisante, poetese, ori nu, n prezenta
crora aprea att la cenaclu ct si la evenimentele cultu-rale ale
urbei, dar si n cele mai selecte cluburi. Hotrt lucru, cultura pe
meleagurile mioritice, marea cultur, cum o definea poetul nostru,
putea face minuni, aducnd bunstare.
- Cultura, dragele mele, se exprima el, de cte ori avea prilejul,
doar ea este aductoare de satisfactii materiale si spirituale! Nu sexul,
nici politica, acestea trec pe planul doi, ci cultura, doar ea, iubitele
mele, ne poate face fericiti ntr-o lume att de ostil, de cenusie si
plin de trivialitti, dar si de ticlosii...
Condeierii locului deveniser din ce n ce mai invidiosi pe acest
poet ciudat, care-si tiprea volumele n tiraje modeste, ale crui crti
nu le cumpra nimeni si care fcea atta caz de eficienta financiar a
culturii, nct hotrr s-l tin sub o strict supraveghere. Chiar
reprezentantii Ministerului Culturii, cel att de vitregit n privinta
fondurilor alocate de la buget, se gndeau cu jind s descopere prin
ce procedee cultura devenea aductoare de bunstare, fr ca ei s-
si dea seama si spre a pune n practic acele idei care ar fi salvat de
la faliment actiunile culturale programate ntruct mai toate institutiile
culturale erau subfinantate? Ba mai mult, presa international, re-
latnd situatia nemaintlnit n care cultura mioritic nu numai c
nu era finantat, dar aducea si venituri substantiale, cuta cheia
acestor succese ce urmau s fie adoptate chiar si de cele mai dezvol-
tate civilizatii umane... Prefectul lo-cului, partidele politice si orga-
nele locale, ncepur a-si face merite deosebite, personalizate, n
aparitia nemaintlnitului eveniment...
Si, ntr-o bun zi, ntr-un ziar central apru un reportaj n care se
lIia pe o jumtate de pagin poza poetului nepereche care era,
fireste n limbaj metaforic, intitulat regele afinelor, cel care pe un
teren imens, mostenit de la un bunic al su si utiliznd fonduri
europene, crease cea mai mare cultur de afine din tar...
Iar confratii de la cenaclu, continund totusi s profite de drnicia
celui navutit prin cultur, au concis c:
Devine tot mai evident/ n lumea fr de pudoare/
C azi n mod preponderent,/ Cultura banului e-n floare.
Dan C~PRUCIU
57
Anul II, nr. 12(16)/2011
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Caracal, jud. Romanati (n prezent jud. Olt), mbrtiseaz cariera de ofiter de jandarmi, apoi se
stabileste la Sinaia, lucreaz ctiva ani n turism si de o viat n literatur.
Scriitor de talent, polivalent, ocup un loc important n cadrul Istoriei Literaturii Romne. A scris romane
(Femeia cibernetic, Demascarea lui Turnesol, Potirul Sfntului Pancratiu, Damen-Vals, Sub aripa
vntului de noapte, ntmplri ciudate la miezul noptii, Aventurile unui soldat de plumb, La Roata
Norocului, Misterele Bucurestiului), nuvele (Disparitia profesorului, Postul clandestin - n colaborare),
eseuri de art plastic (Cupa lui Socrate), dar si literatur umoristic (Endograme - 416 epigrame, Ce mi-
ai pus, f, nebuno, n cafea? - poezie satirico-umoristic, Mnusa de catifea - epigrame s.a.).
mpreun cu Eugen Barbu a scris dousprezece scenarii pentru filme (Haiducii, Drumul oaselor,
Trandafirul galben, Colierul de turcuoaze s.a.).
Prefateaz peste 50 de volume de proz, poezie, epigram. Semneaz creatiile epigramatice si cu pseudonimul
NICOMAH. Este inclus n peste 50 de antologii si volume colective de epigram. Este membru al Uniunii
Scriitorilor din Romnia, al Uniunii Cineastilor din Romnia, membru fondator si Membru de Onoare al
Uniunii Epigramistilor din Romnia, Cettean de Onoare al oraselor Caracal si Sinaia.
Nicolae-Paul MIHAIL (n. 03.07.1923)
Fra(i vitregi
De la Roma ajutoare
Am primit si anu-acesta
Si-au nchipuit, se pare,
C trimit la Budapesta.
Familie de automobiliyti
S-au luat doar de-o sptmn
Si doamna face azi tapaj
C El nu are demaraj...
Ce, parc Ea mai are frn!?...
n vilegiatur
Au fost la mare separat
ntr-o vacant minunat:
Ea s-a ntors mbrbtat
Iar dumnealui... afemeiat.
Nu se mai face bine (unui poponar)
Medicina-n acest veac
Fcu un salt incontestabil,
Dar boala lui nu are leac...
E incurabil!...
Doctorul epigramist
Pentru poanta lui alese
Administrarea ei per os...
Poate-ar fi fost mai norocos
Dac-ar fi injectat-o-n fese!
Unui critic profund
Om de fond. Stie oricine,
C-n Fundeni st mai tot anu,
Studiind n profunzime
Opera lui Fundoianu.
De ziua yefului
Al nostru sef nu este vrun erou
Chiar dnsul asta recunoaste.
Nu-l felicit nicicnd de Anul Nou
Ci doar de-al mamei sale Paste.
Rzbunare
Nu sunt gelos neaprat,
Dar cnd prinsei pe Mita-n pat
Cu-alde Mrin din Vadul Lat,
Nici bun ziua nu le-am dat!
Unui violonist
Cu struna ta, iubite barde,
Credeam c mi te-ai pricopsit,
Dar ce-ncasasi cu-le cinci coarde
C-o alt coard-ai cheltuit.
Amor fr frontiere
Mi-a scris iubita din Paris,
Unde lucreaz la striptis,
C n-a uitat de-al meu amor
Si c de mine-o doare-n coeur.
Croitorie de lux
Mi-am luat palton cum are mai tot omu
mi place stofa, gulerul si blana,
Dar find cam lung m-am dus cu el la Ciomu
Si-ndat-acesta i-a scurtat pulpana!
Teatru istoric
M strngea la piept cu Drag,
Cnd jucam aceeasi pies:
Ea n rolul de contes,
Eu n rolul de iobag.
Urna alege!
Un car cu prosti s-a rsturnat
ntr-un oras destul de mare,
Dar unde-anume s-a-ntmplat,
Vom sti precis dup votare.
La gura sobei
n iarna care va s vie,
La gura sobei, ca-ntr-un joc,
Ne-om aminti cu nostalgie
C-n sob-a fost cndva si foc.
Unui ministru epigramist
Findc de-o vreme iar creaz,
Ca un adevrat magistru,
Epigramistii comenteaz:
Mai bine rmnea ministru!...
Pledoarie strlucit
Cum sta-n costumul su vrgat
Si-si asculta aprtorul
Crezut-a la un moment dat,
C vinovat e... procurorul!
Diferen( specific
Cnd te compari cu Pstorel,
Vorbind de-al epigramei har,
Tu te deosebesti de el
Ca damigeana de pahar.
La malade immaginaire
Spre a-l scpa de maladie,
Medicul cardiolog
L-a trimis la proctolog
Si-apoi la psihiatrie.
Epigramiyti la pensie (fabul)
Cnd vremea le va trece-n zbor
Pe armsarii-mbtrniti
i vor lua peste picior
Toti caii care-au fost scopiti.
Nu e vrjitoarea Samanta
Nevasta ta te-a ajutat odat
n functie s-ncerci s te ridici,
Dar nu-i nici ea Samanta ca s poat
Din orisice, oricnd s fac bici.
Patiserie
n viata asta insipid,
n care toti ne ducem veacul,
Minciuna este o stafid
Ce parfumeaz cozonacul.
Tranul
Un rege Lear cu ochi truditi,
Ce nu si-a ntinat blazonul,
Pe care-o mn de banditi
l pun s fac pe bufonul.
Unei scriitoare
Cam de multi a fost citit
Cartea vietii ei frumoase,
De zicea-i c-i tiprit
n editie de mase.
Temeri ascunse
Cu prostii n-am s m compar,
C treaba asta nu-mi convine,
ns m tem (sper n zadar)
C se compar ei cu mine!
58
Llelu Nicolae V~L~REANU(S^RBU)
ntotdeauna ploile mrunte
Cltorind spre nluntrul fiintei
am ntlnit muntii
cu piscuri ninse, btute de vnturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui i voi mrturisi lupta
si modul cum exist n noi teama
de nltime.
Neumblat e valea pe care am fost cu tine
s cutm izvorul prului rece:
crrile-s nfundate, animale slbatice
stau la pnd.
Va trebui s ne adpostim n coliba ruinat
cu toate ambitiile noastre uitate.
Va trebui s m prsesc, s m lepd
de lasitate,
convins c-o s revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurmintele lunii,
unde cuvintele au rmas neterminate
de team s nu se transforme n cntec.
Vine toamna,
nu mai simt cum psesti de usor
prin gndurile mele srace,
ntotdeauna ploile mrunte
si ceata lptoas care alunec pe vi
mi te arat venind.
La margine de ru
Ne vor lovi cu pietre, vom fi alungati
ca doi schismatici n desert,
e prea mult liniste, hai s plecm.
Ne biciuie frustrarea pe fat si pe ochi
pornim pn nu se-nfund drumurile,
pn cnd norii
nu arunc cu fulgere sticloase n noi.
Cu rsuflarea tiat, prin ploaie,
ti voi deschide fereastra unui gnd
ce-mi mistuie inima si o coace ntreag
la focul aprins dincolo de ru.
n odaia n care duhul apei doarme,
ochiul cerului st nemiscat si priveste
cum, despovrat de vesminte,
msori ntunericul cu bratele albe.
Cu ochii mari, nghetati pe mine, spui
ne vor lovi cu nepsare, vom fi uitati
aici la margine de ru
unde-i att de frumos.
Numai ele au sunet
O veste totusi mi macin zilele,
durerea se mut cu suferint cu tot
n gndul secat.
Pe drumurile mele vntul adun nisipul,
pe vi sub mgurile calcaroase
locuieste ceata.
Stiu arborii desfrunziti
n pdurile de mine,
primvara att de devreme,
ploile care-mi nmoaie aerul uscat.
Zilnic intr faptele de ieri n cele de azi,
le vd cum crap pietrele
sub copitele cailor.
Eu clare alerg mai departe,
caut cuvintele care s-au strns
n poemele
din gndul meu.
Numai ele au sunet,
le aud cum intr n lumin si sper
s sparg ntunericul, s cobor
n smnt
si o alt veste s-mi urce prin trup,
de vreme ce gndurile mi-au nflorit
n tine.
Caut lumina
O gur de lup musc din noaptea sticloas
cu pasii grei trezesc pietrele drumului
si m agt cu bratele de zborul psrilor
care nc-mi mai cnt prin gnduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
si-l proptesc cu ochii s nu cad.
n gara din amintiri bncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare c vd doar ferestre aliniate
cu perdelele lsate cum intr prin oase
ca prin tunelele din munti.
mi nfloresc narcisele bunicii n palme
nu nteleg ce se ntmpl cu mine
primvara,
florile de liliac mi soptesc
cu miros de femei
pe care nici nu stiu dac le-am uitat
ori se astern prin mine n poieni
ca la umbra unui stejar fr moarte.
Caut lumina de care m adposteam
sub dangtul de soapte ale unui clopot
n seara cnd lcrimeaz icoanele
o pictur de mir pe florile de crin,
noaptea mbrac sutane de clugrit
si ascult cntecul ngerilor.
Doar sub rdcini
Femeia m cheam cu o privire,
m-alung c-un gest.
O astept s-si mrturiseasc sursul
si-mi las inima neclintit locului,
pn vorbele ei vor curge soptit
prin aerul acestui poem.
Nimeni nu bnuieste
cum e vremea n cuvinte,
de parc ninsorile copilriei
au plecat cu morile de vnt pe mare
si se ntorc cu prbusiri de nori,
peste copacii nfloriti n gnd
odat cu iubirea din trecut.
Nu mai cnt
n ramurile lor nicio pasre,
Doar sub rdcini
plnge ctelul pmntului.
Aceste pduri mi vor fura zilele
Sigur, voi mrturisi n stranele noptii
bucuria trupului tu arcuind
o ntrebare
la care nici stelele n-o s sufle,
doar arborii vor auzi prin frunze
un cntec
ca un izvor care vine din trecut
si trece pe sub puntea dintre azi
si mine
cu o foame neostoit de dragoste,
unde femeile tinere vor veni
s-si ung coapsele cu palmele mele.
N-o s rmn mai mult n aceste locuri
unde ard cuvintele cu miros de mosc
si din orhideea ochilor ti vulcanici
curg enigmele pe umerii boreali
incandescente, cu seminte si smburi.
Ele-mi vor spune cum triesc
ca un pustnic
cu gnduri ciudate de mntuire,
iar aceste pduri mi vor fura zilele
si n-o s le petrecem mpreun
n castelul de la tmplele anotimpului.
59
Anul II, nr. 12(16)/2011
Sursul Mona Lisei
Leonardo Da Vinci (15 aprilie 1452,
Anchiano/Vinci, Italia - 2 mai 1519, Cloux/
Amboise, Franta) a nceput lucrul la acest
tablou n 1503 sau 1504 si l-a ncheiat n 1519,
cu putin timp nainte de moartea sa. n august
1911, pictura Mona Lisei este furat din Mu-
zeul Luvru de un functionar italian, care do-
rea s o returneze Italiei sale natale. n 1956,
tabloul Giocondei este vandalizat de dou
ori si din acel moment, pnza este protejat
de un geam rezistent la gloante. Pictura im-
presioneaz n special prin zmbetul mis-
terios al modelului, ce i subliniaz femi-
nitatea si frumusetea. Descoperiri recente au
adus lumin asupra secretului sursului
Mona Lisei, nlturnd speculatiile fcute de-
a lungul timpului.
Cu gene yi sprncene
Inginerul francez Pascal Cotte, fondator
al tehnologiei Lumiere, a inventat un aparat
de fotografiat pentru imagini multispectrale
de o rezolutie de 240 de megapixeli, ce folo-
seste 13 lungimi de und, de la ultraviolete
la infrarosu, cu care a scanat pictura Mona
Lisei. Imaginile rezultate nltur secolele de
restaurri repetate ale tabloului si orice alte
modificri, punnd n valoare modul n care
artistul a dat viat chipului pictat al Giocon-
dei, dar si felul n care aceasta le aprea lui
da Vinci si contemporanilor si.
Fata Mona Lisei pare putin mai lat,
zmbetul ei este diferit, ochii i sunt diferiti,
a declarat Cotte. Zmbetul ei este mult mai
accentuat as spune. Deoarece pe pnz nu
se observau nici genele, nici sprncenele mo-
delului, Cotte s-a ocupat si de acest aspect.
Un zoom pe ochiul stng al Giocondei a
revelat o unic tus de culoare foarte subtire,
n zona sprncenei, a afirmat acesta. Eu
sunt inginer si om de stiint, asa c pentru
mine totul trebuie s fie logic. Nu era logic
ca Mona Lisa s nu aib sprncene sau
gene, a continuat el.
O premier
O alt enigm a fost pozitia bratului drept
al Giocondei: aceasta si tine mna dreapt
pe pntec. Este pentru prima dat, a spus
Cotte, cnd un pictor red bratul si mna
modelului ntr-o asemenea pozitie. Chiar
dac nu au nteles niciodat rationamentul
lui da Vinci, alti artisti nu au ezitat s l copieze
si n aceast privint.
Cotte a descoperit c pigmentul folosit
la ncheietura minii drepte a Giocondei se
potriveste perfect cu cel al vesmntului aces-
teia. Lucrurile ncep s aib sens: Dac pri-
Corina Diamanta LUPU
vesti n profunzime n infrarosu, ti dai seama
c Mona Lisa si tine cu antebratul si cu n-
cheietura minii un capt al hainei, afirm
Cotte.
Vincolare de la Da Vinci
Imaginile n infrarosu au scos la iveal
schitele pregtitoare realizate de da Vinci,
peste care artistul a asezat nc trei straturi
de lac si vopsea. Se pare c pn si un pictor
ca Leonardo a avut unele ezitri. Dac te
uiti la mna stng a Giocondei, nu se poate
s nu remarci modificarea pozitiei degetelor
arttor si mijlociu ale modelului. Este clar
c da Vinci s-a rzgndit, prima pozitie a de-
getelor era diferit de cea pe care o vedem
acum n tablou, a declarat Cotte.
Alte dezvluiri includ broderia ce mpo-
dobeste decolteul rochiei Mona Lisei (care
poate fi considerat chiar semntura picto-
rului, avnd n vedere c n italian a mpleti
este vincolare, verb ce face referire la nu-
mele de da Vinci) si transparenta vlului ce
acoper capul modelului (indicnd faptul c
Leonardo a pictat mai nti peisajul imaginar
din fundal si apoi, utiliznd tehnici de trans-
parent, a reprezentat pe pnz vlul). De
asemenea, cotul Mona Lisei a fost restaurat
n urma distrugerii provocate de o piatr ce a
lovit tabloul n 1956. n plus, contrar specu-
latiilor, s-a stabilit c portretul Giocondei a
fost realizat n ulei pe lemn de plop.
Cotte afirm c dac stai culcat pe spate
si privesti n sus la imaginea mrit n infra-
rosu a Mona Lisei, frumusetea si aerul ei mis-
tic sunt evidente. Dac te afli n fata acestei
imagini imense a Giocondei, ntelegi imediat
de ce este att de faimoas, a spus Cotte.
Este ceva ce trebuie s vezi cu proprii ochi.
La Muzeul Luvru din Paris, o tnr femeie frumoas priveyte calm vizitatorii ce
se perind prin faja ei, zmbind enigmatic din rama unui tablou cu dimensiunea de
77X55 cm. Portretul ei inspir liniyte, relaxare, armonie yi o anumit grandoare, n
pofida hainelor yi coafurii simple ale modelului. Femeia este Mona Lisa, cunoscut
yi ca La Gioconda, despre care se presupune c ar fi fost sojia lui Francesco del
Giocondo, un nstrit negustor de mtase din Florenja.
60
Zmbetul Mona Lisei o iluzie
Timp de sute de ani, criticii de art au
meditat asupra misteriosului zmbet pictat
de Da Vinci. Recent, Margaret Livingstone,
neurobiolog la Harvard, a venit cu o alt
explicatie fascinant: Da Vinci a zugrvit
chipul Mona Lisei n culori care joac feste
privirii noastre.
Livingstone a examinat mult timp modul
n care celule din sistemul nostru vizual pro-
ceseaz diferitele tipuri de informatie, cum
ar fi forma, culoarea, adncimea si miscarea.
Analiznd tabloul lui Da Vinci, aceasta a
constatat c artistul a pictat zmbetul Mona
Lisei aproape n ntregime n frecvente spa-
tiale joase, care sunt cel mai bine receptate
de vederea periferic. Rezultatul, dup cum
observ ea, este o iluzie:
Atunci cnd te uiti la ochii Mona Lisei
sau la fundal, i vei vedea zmbetul. Dar dac
i privesti direct gura, zmbetul ei pare s fi
disprut. Faptul c zmbetul acesteia variaz
att de mult n functie de unghiul din care
privesti face prin urmare, ca expresia Gio-
condei s fie dinamic, n timp ce faptul c
zmbetul ei dispare atunci cnd te uiti direct
la ea, creeaz aparenta unei expresii evazive.
Niciodat nu i se prea c l-a terminat
Pictorul si istoricul de art Lomazzo scria
c Leonardo nu a terminat portretul Mona
Lisei pentru c nu stia niciodat dac nu mai
avea ceva de spus... mereu se ntorcea s
lucreze la el, niciodat nu i se prea c l-a
terminat. Imaginatie, iluzie sau realitate,
zmbetul Giocondei atrage n continuare
milioane de vizitatori la Luvru. Portretul ei
este o mrturie vie a geniului florentinului
Leonardo da Vinci.
Leonardo da Vinci.
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universitjii din Bucureyti,
n colaborare cu British Council yi
Institutul Cultural Romn,
Anunt publicarea volumului
Valoarea latin a culturii engleze
de Dragos Protopopescu.
Editie ngrijit de C. George Sndulescu
i Lidia Vianu
(ISBN 978-606-8366-15-9)
Prelegerea Valoarea latin a culturii
engleze a fost rostit de Dragos
Protopopescu (1892-1948) atunci cnd a
fost numit sef al Catedrei de Englez de la
Cernuti, n perioada cnd acesta fcea
parte din Romnia.
Anglist strlucit, autorul abordeaz
predarea limbii si civilizatiei engleze n
Romnia din perspectiva ideii c ntreaga
cultur anglo-saxon este modelat de
limba latin si civilizatia roman.
Perspectiva aceasta nu este una obisnuit.
Ideea de geniu a acestei prelegeri este
aceea c, dup modelul si n continuarea
Imperiului Roman, Anglia a cldit al doilea
Imperiu mare al lumii. Cel dinti a dat limba
unui continent. Cel de-al doilea a fcut din
englez limba lumii ntregi.
Spiritul englez, afirm autorul, se sprijin
pe valori latine asimilate de-a lungul
istoriei, de la cuceririle romane la cucerirea
normand si la prelungirea clasicismului
greco-latin chiar pn n secolul al XVIII-
lea. Faptul c limba romn nu s-a apropiat
de cultura si limba englez dect n secolul
al XIX-lea se datoreaz istoriei frmntate
a teritoriului ei.
Teoria lui Dragos Protopopescu se
adreseaz, n fapt, cititorului romn de azi,
pentru care limba englez este
indispensabil. Ea a depsit continentul
colonizat de limba latin, ale crei valori le-
a ncorporat. Limba englez este astzi mai
mult dect un instrument de comunicare
universal: computerul s,i internetul au
transformat-o ntr-un imperiu intelectual
Ir granite.
Volumul Valoarea latin a culturii
engleze, de Dragos Protopopescu
a fost lansat oficial la data de 1 decembrie
2011, dar el poate fi consultat si descrcat
la adresa de internet: http://editura.
mttlc.ro/dragos.protopopescu-valoarea-
latina-a-culturii-engleze.html
Contemporary Literature Press,
under The University of Bucharest,
in permanent conjunction
with The British Council,
and The Romanian Cultural Institute,
Announces the publication of
The Latin Character of English
Culture
by Dragos Protopopescu
Edited by C. George Sandulescu
and Lidia Vianu
(ISBN 978-606-8366-15-9)
This is an extremely important lecture
given by the brilliant Romanian specialist
in English Studies Dragos Protopopescu
(1892-1948) to a Romanian audience at the
University of Cernauti, where he had just
been appointed Head of the English
Department. Cernauti was part of Romania
at the time.
The author focuses on the idea that
Anglo-Saxon culture was shaped by the
country's lasting, profound connections
with Latin during the Roman Empire, the
Norman Conquest and the continued
classicism which reigned in England till as
late as the 18th Century. Shaped by the
Roman Empire and in continuation of it,
actually, England built the other great
world empire we have had so far. The
former gave its language to a whole
continent. The latter has made English the
language of the world.
Dragos Protopopescu's lecture addresses
speakers of Romanian mainly. Contact with
English culture was only possible for them
in the 19th Century, when Romania's
complicated history allowed it. The
demonstration that Latin shaped English is
meant to reveal reasons why Romanians
may find it more familiar than they think.
The true merit of The Latin Character of
English Culture is, however, its present-
day connotation. English is not just a
universal means of communication
nowadays: computers and the internet
have turned it into a borderless Empire of
the Mind.
The volume The Latin Character of
English Culture by Dragos Protopopescu
will be officially launched on 1 December
2011, but it is available for consultation
and downloading on receipt of this Press
Release, at the following internet address:
http://editura.mttlc.ro/
dragos.protopopescu-valoarea-latina-a-
culturii-engleze.html

Constelatii Diamantine, Nr. 16 / 2011

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Constelatii Diamantine, Nr. 16 / 2011

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Вам также может понравиться