You are on page 1of 13

I.

INTRODUCERE - Evolutie

Activitatea bancara si are originile n Antichitate, perioada n care bogatiile erau pastrate n temple, fapt ce aducea un anumit profit preotilor, pe lnga recunoasterea templelor de catre populatie. n masura n care bunurile pastrate erau perisabile, modalitatea de pastrare era mprumutul de consumatie. Pentru deponenti se asigura plasarea bogatiei ntrun loc sigur, iar pentru preoti se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de catre arheologi n Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datnd din 3400-2500 .H. Aparitia bancilor ca institutii a avut loc n Grecia si Roma antica n secolele VI-VII .H. Acesta este rezultatul dezvoltarii comertului ca o consecinta a emiterii monedei proprii de catre fiecare oras comercial. n scopul de a combate camata mai multe cetati grecesti au decis sa constituie banci publice care pe lnga rolul propriu.zis bancar, mai aveau si sarcina strngerii impozitelor si dreptul de a bate moneda. Dupa modelul grecesc, n Roma antica apar bancheri privati si banci publice. Termenul modern de banca deriva din bancile de piata, sau banco, pe care moneda isi schimba mainile in pietele Italiei medievale. Termenul de faliment (bankruptcy) se refera la ruperea bancii, care avea loc atunci cand bancherul comercial se supraintindea, cand inscrisurile sale erau aruncate si acesta cadea. In Italia medievala a secolelor XIII si XIV, acesti bancheri au inflorit, astfel ca in secolele XV si XVI unii bancheri, precum familia Medici din Florenta, au acumulat multa bogatie si putere politica, finantand realizarea de opere de arta de catre maestri, precum Leonardo da Vinci si Michelangelo, dar si risipind averi in sustinerea razboaielor, pentru cucerirea de teritorii si bogatii. Banca, in sensul modern al conceptului, nu este emanatia Antichitatii si nici a Evului Mediu. Creatia ei este legata de punerea in circulatie a unui tip de bani diferit de cel al monedei din metal pretios sau al monedei cu valoare intrinseca, prin crearea monedei fiduciare. Desi in decursul Evului Mediu au aparut, in legatura cu intensele schimburi comerciale in bazinul mediteranean, o suita intreaga de banci care sa mijloceasca platile, despre banci, in plenitudinea termenului, nu se poate vorbi decat odata cu aparitia bancilor care si-au propus emisiunea de bilete de banca. Primele banci au aparut in Venetia, Genoa, Milano, extinzandu-se, diferentiindu-se si dezvoltandu-se treptat, contribuind la eliberarea creditului de conditiile inrobitoare ale camatariei. Apar asociatii de credit (Olanda, Anglia, Italia, Germania), generalizarea organizatiilor de credit, a bancilor realizandu-se in secolul XIX. In secolele XII XVI au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca de Venetia (1171), Banca de Barcelona (1341), Banca de San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593). In timp ce multi dintre bancherii comercianti italieni se certau intre ei, cei din Lombardia isi plasau afacerile in teritorii straine, precum Londra sau Berlin, care devin, dupa caderea oraselor-state italiene indezordine politica, (bancherii din Genoa au finantat extinderea Imperiului Habsburgic), centre financiare cu afaceri in toata lumea. In acest sens, banci autentice, moderne, pot fi considerate cele incepand cu Banca de Amsterdam (1608), Banca Hamburg (1619), Banca de

Stockholm (1650) si, cu deosebire, Banca Angliei, a carei infiintare in 1694 marcheaza o adevarata piatra de hotar in procesul de aparitie a bancilor moderne. Banca Angliei este fondata ca societate pe actiuni prin subscriptie publica si ntregul capital este imediat mprumutat statului. Ea are dreptul exclusiv de a emite bilete de banca. n cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea n Anglia mai functioneaza: bancile londoneze, bancile provinciale si bancile comerciale. Banca Statelor Unite a fost constituita printr-un act al Congresului din 1791 cu drept de a bate moneda si de a emite bilete. n Franta, dupa esecurile suferite de Colbert cu Casa de mprumuturi (1674) si de John Law cu Banca Generala si Compania Occidentului, publicul nu mai accepta ideea banilor de hrtie. n 1776 ministru finantelor, Turgot, mpreuna cu Beaumarchais si cu doi bancheri constituie Casa de Scont care primeste depozite, emite bilete si sconteazaefecte de comert. n anul 1900, primul consul, generalul Bonaparte, fondeaza Banca Finantei. Banca Naional a Romniei a fost nfiinat ca banc central n anul 1880 dup modelul bncii centrale a Belgiei. n dezbaterile parlamentare asupra proiectului de lege, ministrul Finanelor, Ioan Cmpineanu, s-a opus participrii capitalului strin la constituirea Bncii Naionale. Capitalul bncii a fost stabilit la 30 de milioane, din care 20 de milioane prin subscriie public, iar 10 milioane, depuse de stat. n secolul al XX-lea, dupa exemplul Angliei, toate celelalte tari si fixeaza valoarea monedei n metal pretios (paritatea n aur a monedei nationale), prin determinarea greutatii, titlul (denumirea) si valoarea monedelor metalice favoriznd astfel, aparitia a trei ipostaze ale monedei: moneda metalica, moneda fiduciara (bancnota) si moneda scriptica sau scripturala (efectele de comert si conturile n banca la vedere). Tot n aceasta perioada apar casele bancare, numite bancile private, denumite n limba franceza haute banque. Acestea nu se ocupa nici de emisiuni monetare, nici cu colectarea unor depozite bancare, ci se angajeaza n calitate de consilieri, agenti sau mandatari. n Germania, Austria si Olanda sunt denumite banci private, iar n Anglia merchant banks. n secolul al XX-lea, bancile fiind rezervate claselor dominante, s-a evidentiat necesitatea de a se crea institutii: casele de economii, casele de economii pentru constructii, cooperativele de credit. nceputul secolului al XX-lea (1919-1920) este marcat de economia socialista, dupa prabusirea imperiului tarist si Rusia, continund cu coalitia ei si preluarea teoriilor si principiilor economiei socialiste dupa 1944 la mai toate tarile din estul Europei, Orient ndepartat, Caraibe si continund n deceniul 9 al secolului al XX-lea. Analiza comparatista a dezvoltarii bancilor n special n arile Occidentale dezvoltate: Anglia, Statele Unite, Japonia, Franta, Canada, dar si tari socialiste dezvoltate: Polonia, Ungaria, Romnia, China etc. conduc la doua constatari esentiale: emisiunea monetara ia treptat forma unei monopol de stat si n schimb banca si asuma mai multe functii, pe care

fiecare tara le va organiza si dezvolta conform particularitatilor proprii, determinnd sisteme si structuri bancare specifice. La sfrsitul secolul al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea, bancile numite de emisiune, se nmultesc n toate tarile, conducnd n cele din urma la constituirea Bancilor Centrale. Fenomene economice sociale si politice va favoriza concentrarea bancilor de emisiune pna cnd va ramne doar una singura: Banca Centrala. Banca reprezinta componenta esentiala a miscarii monedei in economie, transferul, transformarea si alocarea acesteia, realizarea echilibrului dinamic dintre cererea si oferta de moneda fiind direct determinate de catre activitatea bancara. Rolul bancii, definitoriu pentru aceasta, este acela de a asigura finantarea economiei prin intermediere, prin colectarea monedei pasive in depozite, procesarea depozitelor si activizarea monedei prin credite, rol realizat in contextul unei diversitati de activitati eterogene, multe dintre acestea de natura nonbancara. Sistemele bancare moderne cuprind banci specializate, care se orienteaza pe nise de piata, si banci universale, care ofera o serie larga de activitati bancare si alte produse, bancile diferentiindu-se si adaptandu-si instrumentele astfel incat sa realizeze profitabil si adecvat circulatia monedei, finantarea economiei.

II.

Caracteristicile Bancilor Moderne


Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului ce concentreaza capitalurile disponibile din economie pe care le pun la dispozitia subiectilor economici, inclusiv a statului, sub forma de credite. Fiind institutii cu un grad inalt de specializare in operatiuni monetare dintre cele mai diverse, bancile dispun de tehnici si instrumente adecvate inducerii increderii in operatiunile monetare si a unui grad ridicat de certitudine a eficacitatii produselor monetare si financiare, astfel incat creeaza un comportament de cooperare in relatiile dintre posesorii de capitaluri (creditori) si beneficiarii acestora (debitori). Ca institutii specializate, bancile se ocupa de organizarea si realizarea imprumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, in principal, gestionarea acestora, iar scopul final obtinerea profitului bancar. Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, cumpara bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alta parte, vinde banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. Ca atare, banca se identifica, in primul rand

si in cea mai mare masura, cu activitatea de creditare. Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor sunt cheia de bolta a activitatii unei banci. De aici, deriva si functiile economice ale bancii. In ansamblul lor, bancile indeplinesc urmatoarele functii:
atragerea disponibilitatilor monetare, temporar libere, ale subiectilor economici sub forma,

in principal, de depozite si transformarea acestora in capital de imprumut; fara existenta caselor de economii, a bancilor si sistemului financiar, aceste resurse nu ar putea fi transformate in capital si ar ramane nefolosite, ca moneda pasiva; acordarea, distribuirea de mijloace banesti suplimentare, sub forma de credite, diferitilor subiecti economici, in vederea completarii capitalurilor proprii ale acestora, bancile, prin mobilizarea disponibilitatilor, devenind intermediari intre detinatorii capitalurilor de imprumut si cei care au nevoie de aceste capitaluri; emisiunea si, deci, punerea in circulatie de moneda de hartie, moneda divizionara, cat si de moneda de cont, bancile acordand credite nu numai din sumele atrase din afara sub forma depunerilor, ci si prin emiterea de angajamente proprii, ameliorand astfel calitatea creantelor si angajamentelor din economie, amplificand volumul mijloacelor de plata si al creditelor;
crearea instrumentelor de credit ale circulatiei marfurilor, limitandu-se astfel

cantitatea de numerar din economie;


asigurarea, pastrarea sumelor deponentilor, efectuarea rapida a platilor si

viramentelor, furnizarea informatiilor cerute, prestarea de servicii financiare pentru intreprinzatori si in beneficiul statului. In conditiile actuale, in studierea structurii si activitatii bancilor este necesar, cu deosebire, sa se aiba in vedere trei procese de profunda semnificati, bancile apar, tot mai mult, ca intermediari financiari cu caracter specific; se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si, totodata, evolutiile in directia integrarii economice si monetare; tranzitia la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile in care ea se realizeaza. Desi intermedierea financiara este de importanta reala pentru constituirea, cresterea volumului si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare, ea scumpeste aceste resurse, multiplica intermedierea si poate intarzia finantarea, si ca urmare, finantarea directa a agentilor economici, prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de depozit, ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate. Cu toate acestea, aportul bancilor si al altor intermediari financiari la finantarea agentilor economici, in pofida unor tendinte de dezintermediere, se mentine destul de ridicat, reprezentand 60 70 % din total.

Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin tendinta universalizarii operatiunilor bancare, a disparitiei multora dintre compartimentarile legate de mai vechea specializare a bancilor. Se apreciaza ca sectorul bancar in conditiile actuale este deosebit de mobil. Realizarea Europei Monetare, care implica liberalizarea completa a miscarii capitalului si a prestarilor de servicii intre tarile UE, reprezinta o provocare si o sansa pentru bancile europene, aceasta reprezentand un factor de accentuare a concurentei si totodata a nevoii de coordonare in activitatea bancara internationala. Desi sistemele bancare ale diferitelor tari s-au dezvoltat paralel, iar formele pe care leau imbracat prezinta sensibile particularitati de la o tara la alta, trasaturile lor comune sunt predominante.

III.
1)

Clasifiarea Societilor Bancare.

Componentele sistemului bancar pot fi individualizate dupa mai multe criterii, dar cel al functiilor bancilor este poate cel mai reprezentativ. Din acest punct de vedere sunt identificate urmatoarele trei tipuri de banci:

Bnci de emisiune, avnd rolul de a emite bancnote si monede, de a implementa politica

monetar, de a autoriza si supraveghea activitatea tuturor bncilor din sistemul bancar naional, de regula una n fiecare tara (de exemplu: Banca Naionala a Romaniei, www.bnr.ro; Banque de France, www.banque-france.fr; etc.); ca exceptie, n SUA sunt autorizate 12 astfel de banci;

Bnci comerciale sau de depozit, care efectueaz multiple operaiuni bancare, dar

cu predilecie constituirea de depozite, operaii n conturi curente ale agentilor economici si creditarea acestora;

Bnci specializate, care sunt abilitate numai pentru anumite operaiuni, limitndu-

si astfel functionalitatea; n cadrul lor se includ: institutii de depozit, institutii de creditare specializate, societati financiare, companii de investitii, banci cooperatiste, case de economii, fonduri de pensii, fonduri de plasamente, case de titluri, banci de afaceri s.a

2)

n funcie de rolul pe care l joac n sistemul bancar naional, bncile mbrac urmtoarele forme:
Bncile Centrale sunt instituii guvernamentale care asigur funcionarea i

supravegherea sistemului bancar la nivel naional prin puterile i responsabilitile dobndite prin actul lor de nfiinare.
Bncile ipotecare care acord mprumuturi pe termen lung pentru locuine

garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile (construcii, terenuri).


Bnci trusty care se ocup cu forfetarea creanelor pe care le transform n bani.

Operaiunea const n vnzarea unei creane de ctre creditor asupra unui debitor, vnzare care i se face bncii trusty, aceasta urmnd debitorul pentru recuperarea creanelor, operaiune pentru care se ncaseaz un comision.
Bnci specializate acord credite pe termen mijlociu i lung n ramurile pentru

care aceeasta este specializat agricultur, minerit, industrie, banca procurndu-i fondurile prin depozite pe termen lung.
Bncile corespondent sunt acele bnci la care i deschid conturi curente bncile

din alte ri, de regul conturile se deschid n moneda rii bncii corespondent.
Bnci off-shore bnci care exist n anumite zone libere (Luxemburg,

Singapore, Hong-Kong) i realizeaz numai operaiuni cu nerezideni, meninnd n anonimat identitatea clienilor.

3)

n funcie de forma de proprietate se pot delimita urmtoarele tipuri de bnci:


Bncile private :

Capitalul acestor bnci aparine unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt primele forme de bnci care au funcionat sub form de zarafuri i cmtari. Principala form pe care o mbrac bncile private este una de societate pe aciuni al crei capital este mprit ntr-un numr mare de pri cu o anumit valoare nominal, numite aciuni. Influena asupra managementului bncii se manifest n planul adunrii acionarilor i depinde de numrul i valoarea aciunilor posedate. Repartizarea profitului se face n funcie de numrul de aciuni posedate de fiecare acionar. Deciziile privind alegerea administratorilor i cenzorilor, aprobarea sau nu a bilanului, fixarea dividendelor, mrimea capitalului, fuziunea, majorarea capitalului, se iau de ctre Adunrile Generale ordinare i extraordinare ale acionarilor.
Bncile de stat, au ca trstur definitorie posedarea ntregului capital de ctre

statul pe teritoriul cruia se afl. n cele mai multe cazuri, acestea mbrac forma unor bnci specializate

Bncile mixte, funcioneaz sub forma unor societi pe aciuni, n care statul

este unul din acionari. Caracteristicile acestui tip de bnci depind de ponderea aciunilor deinute de stat. 4) bnci: n funcie de apartenena naional a bncii, delimitm urmtoarele tipuri de

Bnci autohtone a cror caracteristic const n faptul c, capitalul aparine

persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea funcioneaz. Aceste bnci sunt componente ale sistemului bancar naional, funcionnd sub supravegherea Bncii Centrale a statului respectiv.
Bnci multinaionale din aceast categorie fac parte Organismele Financiare

i Monetare Internaionale care au ca trsturi comune urmtoarele elemente: - capitalul este construit prin subscrierea Bncilor Centrale din rile membre; - managementul este asigurat de guvernatorii rilor membre; - acord asisten i credite rilor membre; - supravegheaz funcionarea pieelor financiar-bancare internaionale.
Bnci mixte sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai muli

parteneri din ri diferite, se supun legislaiei din ara n care i au sediul. - veniturile bncii se mpart ntre parteneri n funcie de constribuia fiecruia la constituirea capitalului bncii. Structura activelor i pasivelor sunt opiuni ale bncii mixte, respectiv rezultatul nelegerii ntre parteneri; - activitatea bncii este supravegheat de Banca Central a rii pe teritoriul crie i are sediul; - funcioneaz sub forma societilor pe aciuni.

IV.

INSTRUMENTE DE PLATA SI DE CREDIT INTERNAIONALE

Modalitile de plat utilizate n comerul internaional s-au diversificat continu n funcie de mutaiile ce au avut loc n cadrul economiei mondiale i a perfecionrii tehnicilor i tehnologiilor de transmitere a mesajelor. Astfel, cele mai utilizate mijloace , instrumente si tehnici de plata , in tranzaciile economice internaionale sunt : valutele , monedele internaionale, biletul la ordin , cecul, cambia( trata ), in ultima perioada de timp a luat amploare si cardul , iar ca tehnici de plata merita amintite incasso documentar si creditele documentare( in variantele : acreditiv documentar si scrisoare de credit comerciala )
1) Valutele :

Valutele sunt monede nationale care au urmatoarele caracteristici : putere de plata; se bucura de o larga circulatie;

pot fi constituite rezerva si in alte tari decat intara emitenta . Valuta care se prezinta sub forma de bancnote sau monezi poarta denumirea de valuta in numerar iar cea disponibila intr-un cont bancar - valuta in cont . In functie de modul in care valuta in cont a fost depusa in banca , intalnim : valuta in cont la vedere; valuta in cont la termen . Dupa modul de preschimbare a valutelor se cunosc : valute convertibile ( monede ce se schimba liber cu alte monede nationale sau internationale) ; valute neconvertibile ( monede ce schimba contra altor monede nationale sau internationale numai intr-un singur sens ) ; valute transferabile ( se bucura de o convertibilitate limitata stabilita in cadrul unor intelegeri regionale ) ; valute liber-utilizabile ( se bucura de o convetibilitate totala ; din aceasta categorie fac parte dolarul american , marca germana , lira sterlina , francul francez si yenul japonez ) .
2) Monedele internationale sunt acele monede nationale care circula in afara

granitelor statului emitent si constituie mijloace de plata si de rezerva pe piata internationala . Conform definitiei de mai sus , in categoria monedelor internationale pot fi incluse cele cinci valute liber-utilizabile si instrumentele monetare si unitatile de cont emise de organismele financiare internationale , respectiv D .S .T ; E .C .U ; EURO , etc. D .S .T ( Drepturile speciale de tragere ) sunt o unitate de cont ( emisa de Fondul Monetar International ) pentru a evita unele fluctuatii de pe piata monedelor nationale . E .C .U ( European Currency Unit ) , moneda emisa in cadrul Sistemului Monetar European , si utilizata in tarile membre . Valoarea unitatilor de cont se stabileste pe baza metodei cosului valutar , potrivit careia valoarea unitatii se stabileste ca medie ponderata a valutelor luate in calcul . EURO , noua moneda unica europeana care a intrat in circulatie in anul 1999 potrivit politicii financiar - monetare a Uniunii Europene .

3) Biletul la ordin:

Biletul la ordin reprezinta un inscris prin care o persoana ( fizica sau juridica ) numita emitent , se obliga sa plateasca ( la vedere sau la termen ) o anumita suma de bani unei alte persoane numita beneficiar . Elementele biletului la ordin:

denumirea de bilet la ordin promisiunea de plat pur, simpl i necondiionat, scadena e o dat cert, unic i posibil, atunci cnd nu e trecut e considerat la vedere, locul unde se face plata, atunci cnd acesta nu e specificat este considerat locul unde sa ntocmit respectivul bilet, numele i adresa beneficiarului, data i locul emiterii, semntura emitentului autograf. Atat cambia cat si biletul la ordin pot fi transmise prin gir ( andosare ) si de regula toate prevederile aplicabile cambiei se aplica si biletului la ordin .Spre exemplificare ambele efecte de comert pot fi scontate , rescontate , prescrise , platite , forfetate .
4) Cecul :

Principala functie a cecului este aceea de plata .Spre deosebire de cambie si biletul la ordin , cecul este platibil numai la vedere si poate fi definit ca fiind un inscris prin care o persoana ( fizica sau juridica ) da un ordin unei banci sa plateasca ( la vedere ) suma de bani inscrisa in cec , unei terte persoane ( beneficiar ) . Utilizarea cecului implica , din partea beneficiarului , verificarea existentei , in contul bancar, a sumei inscrise in cec . Cecul este reprezentat de un formular tipizat. Utilizarea cecului este guvernat de legea din 1934. Prile implicate: trgtorul este cel care ordon plata, (persoan fizic sau juridic) trasul este ntotdeauna o banc, fie c e banca la care trgtorul are deschis un cont, fie c e una corespondent, beneficiarul - persoana fizic sau juridic indicat de trgtor n favoarea creia se va face plata. Elementele cecului: denumirea de cec, ordinul pur i simplu, necondiionat de a plti, suma trecut n cifre, litere i moneda n care se va face plata, numele trasului, locul plii,( dac nu se specific este sediul trasului), locul i data emiterii, semntura emitentului autograf. Tipuri de cecuri: A. Dup modul n care este trecut beneficiarul: nominative situaie n care beneficiarul este trecut n mod expres i cecul se achit numai acestuia, sunt transmise de obicei prin cesiune; la purttor caz n care nu se menioneaz expres numele beneficiarului, cecul putnd fi ncasat de orice persoan care l deine, la ordin se menioneaz numele beneficiarului i meniunea la ordin care d dreptul acestuia s transmit cecul altei persoane prin gir.

B. Dup modul de ncasare: cecuri barate- utilizate pentru plata ntr-un cont bancar al beneficiarului, (reprezint cecuri de virament - neputnd fi pltite n numerar), i n cazul cecului documentar, atunci cnd trgtorul condiioneaz plata de prezentarea anumitor documente la banc. cecuri nebarate i n cazul acestor cecuri se poate plti n numerar la ghieul bncii, sau n cont fr nici o restricie. Cecul de cltorie cec cu valoare fix imprimat pe formularul cecului. El este emis de bnci i vndut clienilor pentru a nlesni lichiditile n cltorii, pentru a nlocui cash-ul n deplasrile n strintate. Protecia acestui tip de cec se asigur prin semntur.
5) Cambia :

Cambia ( trata ) , biletul la ordin si cecul sunt instrumente de plata si de credit .Instrumente de plata , pentru ca pot fi preschimbate in lichiditati si de credit deoarece din momentul primirii pana la data efectuarii platii trece o anumita perioada de timp . In ceea ce priveste cambia , aceasta poate fi definita ca fiind un document tipizat prin care o persoana ( tragatorul ) , da un ordin neconditionat unei alte persoane ( tras ) , de a plati ( la termen sau la vedere ) o anumita suma de bani unui beneficiar . Cambia poate conine clauza ,,fr protest ce permite executarea trasului fr cheltuieli suplimentare. Clasificarea cambiilor: comerciale rezultate n urma unui contract comercial, bancare se folosesc cnd o banc comercial a acordat un credit cumprtorului, documentare se folosesc n condiiile existenei unui contract comercial cnd se solicit remiterea unor documente, de complezen stingerea sau acoperirea unei datorii de ctre debitor beneficiarului
6) Cardul :

Cardul bancar , larg utilizat in SUA ( inca din anii 50 ) a cucerit si Europa , mai ales in cepand cu anii 80 .Se prezinta sub forma unei cartele din plastic , dimensionata dupa formatul unei carti de vizita 1 . Cardul are inscris pe el : - denumirea si emblema emitentului( o banca ) ; - datele de identificare ale titularului

Creditul documentar
Creditul documentar sau documentary credit este un mijloc (tehnica) de plata conditionata si, n acelasi timp, un instrument de credit care poate fi utilizat n comertul international n doua formule:

acreditiv documentar (numit curent credit documentar);

scrisoare de credit comercial.


7) Acrreditivul documentar:

Acreditivul documentar este un angajament ferm, asumat n scris de o banc de a asigura plata unui export sau serviciu contra documentelor prezentate de exportator, n conformitate cu termenele sau condiiile stabilite de importator. Acreditivul documentar este cea mai utilizata i cea mai complex modalitate de plat utilizat n tranzactiile economice internaionale. De asemenea este i cea mai costisitoare modalitate de plat. Cu toate acestea, este preferat celorlalte instrumente de plat deorece ofer cea mai sigur garanie pentru ambele pri. Regulile i condiiile privind modul de folosire a acreditivului socumentar sunt cuprine n documentul intitulat Reguli si Uzane Uniforme privind Acreditivul Documentar(RUU), eleborat de Camera Internaionala de Comer din Paris (Publicaia 500/1993RUU). Plata prin acreditiv documentar face parte integrant din ansamblul relaiilor comerciale i construcia financiar a unei afaceri. FORME I TIPURI DE ACREDITIV DOCUMENTAR n funcie de natura angajamentului asumat de banca emitent, acreditive pot fi: revocabile Aceste acreditive sunt rar utilizate datorit faptului c prezint riscuri pentru exportator. Aspectul revocabil trebuie menionat n deschiderea acreditivului documentar. Poate fi modificat sau anulat de banca emitent n orice moment al derulrii acreditivului documentar, fr o avizare prealabil a beneficiarului acreditivului documentar, cu condiia ca notificarea de modificare sau anulare s parvin bncii nsrcinate cu plata, acceptarea, negocierea, nainte ca astfel de operaiuni s se fi produs.
Irevocabile

Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bncii emitente de a executa sau a face s se execute (desemnnd o alt banc), plata, acceptarea, negocierea, cu condiia ndeplinirii tuturor prevederilor stipulate cu ocazia deschiderii. Acest angajament nu poate fi modificat sau anulat dect cu acordul prilor interesate
irevocabile confirmate.

Sunt acelea n care, la angajamentul irevocabil al bncii emitente se adaug un angajament egal ca valoare i condiii al unei tere bnci, banca confirmatoare. Banca confirmatoare, situat de regul n ara beneficiarului acreditivului documentar, dar poate fi i n alt ar, accept fa de beneficiar aceleai angajamente ca i cele pe care banca emitent i le-a asumat prin deschiderea acreditivului documentar irevocabil.

Utilizarea acreditivului documentar i alte precizri privind plile Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce desemneaz tehnica comercial bancar prin care exportatorul i poate ncasa banii. Din acest punct de vedere utilizarea acreditivului documentar se poate realiza prin: plat la vedere, plat diferat, acceptare, negociere, plat la vedere i prin acceptare (mixt). Din punct de vedere al sumei pltite, acreditivele pot fi utilizate: total, parial, n trane.
8)

Scrisoarea comerciala de credit :

Este o forma de acredtiv utilizata in Anglia, Japonia si zona de influenta anglo-saxona. Scrisoarea comerciala de credit este acea forma de Aceditiv Documentar prin care banca emitenta adreseaza direct beneficiarului o scrisoare prin care acesta este autorizat, cu conditia prezentarii, pana la un anumit termen, a documentelor prevazute in ordinul de deschidere si care atesta expedierea marfurilor, sa traga cambii la vedere sau la termen, asupra bancii emitente, aceasta angajandu-se irevocabil, fata de beneficiar sau fata de orice banca care negociaza documentele, sa le onoreze la prezentare, cu conditia strictei concordante cu prevederile scrisorii comerciale. Scrisoarea comerciala de credit este intotdeauna domiciliata in strainatate si este intotdeauna irevocabila. Specifica scrisorii de credit este plata prin negociere( derularea platii incumba intotdeauna utilizarea cambiei sau a biletului la ordin). Ca termene de derulare, beneficiarul scrisorii de credit prezinta bancii documentele insotite de cambii cu scadenta la vedere sau la termen, trase asupra cumparatorului, a bancii emitente sau a altei persoane indicate in scrisoare. Cand cambiile au scadenta la diferite termene, iar beneficiarul acreditivului doreste plata imediata, le poate sconta. In acest caz, scontul este suportat de beneficiarul scrisorii de credit. Banca negociatoare achita cambia, impreuna cu documentele, le remite bancii emitente, de unde apoi, isi recupereaza banii. Pentru operatiunea efectuata, banca negociatoare percepe un comision de negociere si isi retine dobanda pentru intervalul ce se scurge din momentul negocierii pana in momentul incasarii banilor de la banca emitenta. Costul operatiunii de negociere este suportat de ordonator. Pentru a accelera incasarea contravalorii exportului banca emitenta acorda dreptul bancii notificatoare de a negocia documentele. . Scrisoarea de credit (Letter of credit) Ca tehnica de plata n comertul international, scrisoarea de credit (letter of credit) seamana cu creditul documentar, deoarece ea este n acelasi timp un mijloc de plata

conditionat si un instrument de credit acordat de o banca clientului sau importator; n plus, documentele utilizate n acest caz snt comparabile cu documentele specifice ale creditului documentar. Oricum, exista diferentefundamentale ntre cele doua tehnici de plata: scrisoarea de credit este trimisa de banca emitenta direct firmei de comert exterior (la exportator sau la beneficiar); scrisoarea de credit nu aduce o securitate similara de plata exportatorului; scrisoarea de credit este putin utilizata n comertul international. Scrisoarea de credit comercial, emisa n favoarea exportatorului de banca importatorului, autorizeaza beneficiarul sa traga asupra acestei banci sau alta desemnata o trata documentara. Oricum, ea prezinta totusi mai putine garantii pentru exportator, deoarece plata va fi efectuata la banca emitenta ceea ce lasa sa existe riscul de non-transfer (riscul comercial spre banca emitenta este total). Pentru evitarea riscului comercial, scrisoarea de credit trebuie confirmata de banca exportatorului, cnd tehnica de plata prin scrisoare de credit se apropie de un credit documentar. Un caz particular al scrisorii de credit este scrisoarea de credit stand by, care serveste de garantie cnd cumparatorul nu face fata angajamentelor sale (este, de fapt, o garantie pusa n practica de SBI; si ea nu trebuie sa fie confundata cu un mijloc de plata).