ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI - CAMIL PETRESCU - REFERAT COMENTARIU

Romanul ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI a aparut in anul 1930 La baza romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi stau niste exercitii nuvelistice (Romanul Capitanul Andreescu si Proces verbal de dragoste si de razboi), ce s-au cristalizat in forma definitiva in anul 1930. Tema romanului Tema o constituie drama intelectualului lucid, insetat de iubirea absoluta, dominat de incertitudini, salvandu-se prin constientizarea unei drame mai puternice, a razboiului absurd, vzut ca iminen a morii. Structura romanului Romanul este structurat n dou pri, cu titluri semnificative: "Ultima noapte de dragoste", care exprim aspiraia ctre sentimentul de iubire absolut i "ntia noapte de rzboi", care ilustreaz imaginea rzboiului tragic i absurd, ca iminen a morii. Dac prima parte este o ficiune, deoarece prozatorul nu era cstorit i nici nu trise o dram de iubire pn la scrierea romanului, partea doua este ns o experien trit, scriitorul fiind ofier al armatei romne, fi timpul primului rzboi mondial. Ideea literar este adoptat de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferina sa despre "Noua structur i opera lui Marcel Proust" constiuie un adevrat manifest literar de credin. O apropiere vizibil este i ntre eroii lui Stendhal i aceia ai lui Camil Petrescu, n special n nzestrarea lor cu energie, for interioar i loialitate: "A tri, n sensul de a simi c trieti, nseamn a ncerca, senzaii puternice". Calitile fizice i trsturile intelectuale care individualizeaz n societate personajele celor doi scriitori trebuie s-i situeze pe o treapt ierarhic superioar celorlali. La ambii scriitori eroii sfresc tragic, fiind nvini de propria pasiune, de propriul ideal. Ins personajele lui Camil Petrescu dobndesc energii uriae declanate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a tri idei. Semnificaia titlului Cuvntul "noapte" repetat n titlu red simbolic incertitudinea, ndoiala, iraionalul, nesigurana i absurdul, necunoscutul i tainele firii umane. Cele dou "nopi" din titlu sugereaz i dou etape din evoluia personajului principal, dar nu i ultimele, ntruct - n final - tefan Gheqrghidiu este disponibil sufletete pentru o nou experien existenial. Compoziia romanului Actiunea incepe intr-o seara din vara anului 1916, cand Gheorghidiu, concentrat de cateva luni, se afla la Piatra Craiului, in munte, cu regimentul sau. O discutie la popola ofiterilor ne intampina in romanul lui C. Petrescu, ca si in Padurea spanzuratilor. Aceasta discutie este intrerupta de o retrospectiva (cap.al IIlea al IV-lea), ce constituie un verisabil roman, si in care aflam ce intamplari s-au petrecut in cei doi ani si jumate in care au precedat concentrarea eroului: in ce imprejurari s-a casatorit, despre mostenire, etc. Dar ultima scrisoare ma cheama la Campulung pentru sambata sau cel mai tarziu duminica. Aceasta este fraza care incheie paranteza epica si-l readuce pe lector la seara discutiei de la popota. Daca retrospectiva a condensat mai bine de doi ani din viata eroului, capitolul care incheie prima parte cuprinde ceva mai putin de doua zile: sambata si duminica. Sunt doua zile foate bogate in evenimente (drumul la Campulung, cearta, panda, intoarcerea fortata la unitate) chinuitoare pentru Ghiorgidiu, care cauta dovezi ale infidelitatii sotiei, avand nevoie de certitudine. Daca joi seara, in timpul scenei de la popota, il simtim in pragul nebuniei, duminica seara, la cateva ore dupa declansarea razboiului, Gheorghidiu este absorbit de marele eveniment. De acum problemele sufletesti nu vor mai ocupa decat un colt al tabloului. Prin urmare, subiectul romanului se organizeaza in jurul dramei de constiinta a personajului, generata de incertitudinea in iubire. Stefan Gheorghidiu este un intelectual cu aspiratii si sentimente unice, care-l situeaza, inca de la inceput, intr-un alt plan opus majoritatii. Traieste intr-o lume propice, are o ordine a sa interioara, iar nepotrivirea dintre aceasta ordine si cea a lumii exterioare, precum si imposibilitatea de a trai in conformitate cu ideea, fac din el un inadaptat.

Student sarac, traind din greu impreuna cu familia sa, avand rude bogate, dar pe care le dispretuieste, Gheorghidiu se dedica studiuluui filozofiei cu aceiasi pasiune cu care avea sa iubeasca o colega de universitate, blonda cu ochi mari albastrii, vii ca niste intrebari de clestar. Spre surprinderea tuturor, Gheorghidiu devine mostenitorul unchiului Tache, care ii lasa o avere considerabila, incredintata spre administrarea celuilalt unchi, Nae Gheorghidiu, in schimbul unei rente lunare. Eroul este acum eliberat de grijile materiale si se poate dedica in exclusivitate studiului filozofiei. Dar pentru a-i face pe plac Elei, sotia sa, Gheorghidiu va patrunde in societatea mondena care, observa eroul trezise in femeia mea porniri care dormitau latent. Ela este atrasa de viata mondena, de excursiile in grup, de moda, de dans si-si obliga sotul sa o urmeze in aceasta lume. Asa incepe drama erotica a sotului, care analizeaza lucid gesturile sale, dar si pe cele ale celorlalti, pentru ca noua situatie materiala facilitateaza instrainarea celor doi. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, care raporteaza dragostea, ca si propria sa existenta, la absolut. Lumea lui este cea a speculatiei filozofice si a idealului absolut, iar drama personajului este declansata de iluzia ca a descoperit femeia ideala, care il iubeste cu pasiune si care este interesata si de filozofie ori de stiintele spirituale. Femeia aceasta este pentru Gheorghidiu unica: nu exista pentru mine decat femaia aceasta, cu rochia de culoarea caisei. Unicitatea o inalta pe Ela la nivelul arhetipului feminin, dar, treptat, ea va cadea in prozaic. Isi urmeaza sotul la seminarii nu pentru ca are inclinatii pentru speculatiile filozofice, ci pentru ca acesta sa nu flirteze cu colegele. Gheorghidiu observa si analizeaza comportarea sotiei sale in societate, precum si atractia ei pentru un oarecare Gregoriade, cu care crede ca Ela il inseala; femeia se dovedeste o fiinta mediocra, incercand sa-l traga si pe Gheorghidiu in prozaic. Drama eroului este mai degraba, drama setei de certitudine, decat drama geloziei. Viata a devenit pentru el o tortura continua, fiecare moment (vizitele la Anisoara, excursia la Odobesti, etc.) fiind inregistrat prin ecoul lui in constiinta personajului chinuit de incertitudine. Il framanta faptu ca s-a inselat, ca nu a putut intui de la inceput adevarul constatat ulterior cu o uimire dureroasa: eu descopeream acum treptat, sub o madona crezuta autentica, originalul: un peisaj si un cap strain si vulgar. Intelectual lucid, Gheorghidiu isi va dimensiona corect drama numai in urma celeilalte experiente ,, coplesitoare, a frontului. La intrarea Romaniei in primul razboi mondial, eroul este mobilizat si participa la luptele din zona Rucar-Bran si de pe Valea Prahovei. Asadar, a doua parte a romanului ilustreaza drama razboiului; personajul analizeaza si compara drama razboiului cu drama sentimentala datorita careia era capabil sa dezerteze de pe front. In final se desparte de Ela, lasandu-i intreaga avere si tot trecutul. Partea a doaua este construita dupa jurnalul de campanie al autorului, iar aceste pagini constituie tot ce s-a scris mai subtil, mai frumos despre razboi, in literatura noastra sustinea G. Calinescu. Tehnicii introspectiei psihilogice ii i-a loc acum cea a jurnalului construit din fapte, impresii, reflectii, urmarind sa lumineze viata interioara a insului. Pentru care razboiul este drama personalitatii. Izvorate dintr-o experienta directa, paginile despre razboi urmaresc sa inregistreze adevarata drama a celor de pe front, lozincile patriotarde la moda, adica o alta realitate in care La atac nu se pornea cu discursuri si soldatii nu chiuiau de bucurie cand primeau ordin de lupta. Stefan Gheorghidiu ramane acelasi intelectual lucid, onest, care se confruntat cu realitatea frontului, nu ramane un simplu observator al acesteia, ci traieste intens o experienta consumata in intregul ei. Spaima innebunitoare in fata mortii, degradarea fizica si psihica, depersonalizarea, anularea constiintei, reprezinta adevarata fata a razboiului, pe care C. Petrescu il deruitizeaza. Si Stefan Gheorghidiu este coplesi de teama, cuprins de panica; buzele-i ard, intrebarile chinuitoare: picura in suflet, dar nu fuge, dorind sa traiasca plenar fiecare moment: n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu suflet. In raport cu ce i se intampla pe front, drama sa erotica ii apare infima; acum sufletul se zbate in incertitudinea momentului urmator, incapabil de a fi prevazut. Razboiul e marea incercare a vietii lui Gheorghidiu, e marea experienta (Exploziile se succed organizat. Unele le aud la cativa pasi, altele in mine; Nu pot gandi nimic). Aceasta este experienta care il face pe Gheorghidiu sa priveasca zambind scrisoarea

anonima, prin care era instiintat ca Ela il inseala. Si cu intelegere superioara a vietii rosteste apoi: I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa, de la obiectele de pret la cartide la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul. Asadar, in plan moral personajul nu este infrant; experienta razboiului l-a ajutat sa redimensioneze drama erotica. Clasificarea s-a produs si in el, exista inca dorinta de a mai incerca atingerea idealului: M-am inselat o data, as mai putea inca, incerca din nou Eroul principal al romanului STEFAN GHEORGHIDIU este un intelectual care cauta absolutul incercand sa faca acest lucru prin iubirea absoluta. Discuia de la popot( stefan gheorghidiu fiind sublocotenent ntr-un regiment de infanterie) despre iubire provoac o reacie violent a eroului, care consider c "cei care se iubesc au dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt" i declaneaz amintirea propriei poveti de dragoste, aducand-o n realitate (memorie involuntar): "Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m nal". Face eforturi s obin o permisie de dou zile pentru a merge la Cmpulung, fiind chemat de urgena de soia lui, Ela, cu care se mpcase de curnd. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental n care se misca cu dexteritate. Faptul acesta i da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este, propriu-zis, o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare ntr-o lume n care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gndi o alta ornduiala. n aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui St. Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaza actul erotic si acesta este si izvorul geloziei sale, care l fac sa se zbata ntre certitudini si ndoieli. Drama lui Gheorghidiu se consuma pe doua directii: este o drama a iubirii nselate, nu a geloziei, este drama setei de certitudine. Eroul spune: Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atta din cauza iubirii. este un fel de a spune, pentru ca excursia la Odobesti n care analizeaza si se autoanalizeaza presupune o gelozie dusa la extrem. Este clar ca tot ce vede el este subiectiv si discutabil. Acest personaj trebuie privit din alt punct de vedere: el se aseamana cu personajele lui din teatru; Stefan Gheorghidiu a vazut idei, de aici nelinistea. El este construit ca si Pietro Grala pe aceasta mistuire interioara; cnd l nseala sotia, el marturiseste: Nu m-ai nselat, mam nselat. S-a nselat n momentul n care a ales-o pe ea, pentru ca nu corespunde idealurilor lui. Este ntr-un fel drama geloziei la Gheorghidiu. Este drama lui, provocata de o hotarre si de declansarea unui sentiment care nu avea suport moral. Cea de-a doua directie este dictata de forte si ratiuni exterioare, circumscrise idealului pe care eroul si l-a asumat, prin integrarea ntr- o existenta cotidiana, care nseamna familie si razboi. Acestea sunt cele doua directii ale dramei lui Stefan Gheorghidiu. Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior (la Eminescu prima ipostaza este cea a profetului, care se confunda cu Eliade vezi Epigonii - , cea de-a doua ipostaza este cea a inadaptatului superior Scrisoarea I prin imaginea lui Kant si cea de-a treia ipostaza este cea a geniului.) Eroul lui Camil care este un alter-ego al autorului creeaza o matrice procustiana alimentata de propriul lui ideal; el recompune continuu si zadarnic, pna la istovire, din aceste fragmente ale realitatii, o lume pe care o vrea perfecta, o vrea rotunda. Efectul acestui pat al lui Procust se ntoarce asupra lui, proiectndu-l ntr- o lume fara iesire. Eroul penduleaza ntre real si ideal. Idealul lui este de sorginte filozofica. O drama a incompatibilitatii dispersata n tendinte si relatii cu Ela, cu lumea, cu camarazii de razboi, deci cu combatantii si necombatantii, care se transforma sau devine un esec. Drama lui este drama generata de imposibilitatea comunicarii. Ea se consuma la mari adncimi. Gesturile lui devin reci, se disperseaza, se frng. Este imaginea pe care o da sabia pe care o tot apesi si ea nu se ndoaie, ci se frnge. Am sarutat- o chiar pe aceasta femeie, care nu mai era a mea, care era a mortii. Am privit-o cu indiferenta cu care privesti un tablou. ntreaga viata a eroului se consuma n aceste plonjari interioare, pna la clipa definitiva, cnd i se pare eroului nostru, ca ceea ce l va salva este filozofia. I-am scris ca-i las absolut tot ce e n casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. tot trecutul. Este foarte interesant cum un om contemplativ ca Stefan Gheorghidiu, poate sa spuna ca ntoarce pagina si ncheie un dosar de existenta. (pentru ca, de fapt, constructia romanului este realizata la nivelul acestor dosare de existenta). Este un fel de a spune ca poti ntoarce pagina si ca poti merge mai departe, pentru ca filozofia nu este o salvare; cercul ei nu devine o spirala, sa urce, ci se nchide nu-l poate izbavi filozofia; ea genereaza alte sisteme, numai ca ele vor alimenta aceeasi sete de ideal, pentru ca acesta este eroul. Filozofia pentru Camil, este cntecul de dragoste si de moarte al eroului. Stefan Gheorghidiu este vesnic ntors spre interior. El organizeaza lumea, da unitate perspectivei, o ngusteza dupa

propriile lui idealuri el recreeaza lumea, si o supune unui tipar de idealitate si astfel el va pendula ntre real si ideal. Autoanalizndu-i strile cu luciditatea caracteristic, disecnd fiecare reacie pe care o are, respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fost niciodat gelos, dei am suferit atta din cauza iubirii." Vede n Ela idealul su de iubire i feminitate ctre care aspir cu toat fiina lui, ideal care s-a prbuit i pentru c, n concepia lui, cei care se iubesc "au drept de via i de moarte unul asupra celuilalt". Hipersensibil i orgolios, personajul i amplific drama, pentru ca el i exagereaz suferina, ridicnd-o Ia proporii cosmice, ceea ce semnific nevoia eroului de absolut: "Se rupsese totodat i axa sufleteasc: ncrederea (...) n vigoarea i eficacitatea inteligenei mele." Venit pe neateptate acas ntr-o noapte, dup o absen mai lung, incertitudinea lui se accentueaz i casa i pare "goal ca un mormnt, fr nevastmea". Pentru Stefan Gheorghidiu lumea nseamna, n primul rnd, dragoste permanenta regenerare sau autodistrugere prin ea dar neaparat pe principiul sentimentelor comunicante. Cnd e cu adevarat vorba de o iubire mare, daca unul dintre amanti ncearca imposibilul, rezultatul e acelasi: celalalt, barbat sau femeie, se sinucide, dar nti poate ucide; de alminteri, asa e frumos. apare mereu aceasta idee obsesiva ca cel care iubeste are drept de viata si de moarte asupra celuilalt. Pe St. Gheorghidiu mostenirea nsa nu l-a integrat n societatea burgheza a timpului sau, ca pe sotia sa; a ramas un neadaptat, un inadaptat superior pentru ca revolta lui izvoraste din setea de cunoastere si din credinta ca nu exista salvare fara curajul adevarului. Este, deci, St.Gheorghidiu un nvins? Este un nvins n cadrul societatii burgheze pe care o detesta si deasupra careia se ridica. Dar el se desparte de sotia sasi implicit de anturajul acesteia - lasndu-i tot trecutul. Face acesta cu convingerea ca nu poate apartine unei asemenea lumi. Moraliceste, eroul nu este un nvins. El a nvins sentimentul geloziei, care l dezumanizeaza; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea enorme; a pus ntr- un raport just framntarile din constiinta cu framntarile obiective ale vietii sociale, cele din urma cntarind mai greu n balanta constiintei. ntrun cuvnt si-a nvins trecutul si si-a salvat astfel personalitatea morala. Capitolul "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu" dezvluie tragismul confruntrii cu moartea, eroul nsui privindu-se din exterior ca pe un obiect, avnd sentimentul c "e ca la nceputul lumii.' Notaiile lui Camil Petrescu despre rzboi sunt de o mare autenticitate i luciditate, viaa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cdem cu sufletele rupte n genunchi, apoi alergm, coborm speriai (...) nu mai c nimic omenesc n noi"! Toi camarazii lui simt panica, frica, laitatea, groaza, nicidecum n-au sentimentul eroismului i al vitejiei, al luptei cu dumanul. Ca un blestem, unul din soldai silabisete ntruna, obsesiv: "Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu". Tragediile rzboiului sunt de un realism zguduitor: un osta a vzul cum un obuz a retezat capul lui A Mriei i el "fugea aa, fr cap". Din notele aflate n subsolul paginilor, rezult c ziua retragerii a fost "cea mai cumplit zi (...), cea mai groaznic pentru mine i prin consecinele ei i prin amintirea ei; timp de nou ani am retrit- o mereu n vis!" Gndindu-se la suferinele care-l chinuiser din cauza Elei, Gheorghidiu se simte detaat parc de sine i de tot ce a fost, "acum totul e parc din alt trm, iar ntre noi abia dac c firul de a al gndului ntmpltor". n aceasta sete de a atinge Absolutul, tot recompunnd lumea, Stefan Gheorghidiu va fi adus n ipostaza de nvins. Stefan Gheorghidiu este un suflet tare, aparent capabil sa nchida dosarul. Sufletul tare este o metafora cu valoare de simbol, care sta ca titlu unei piese (Suflete tari) n care eroul, ntr- adevar, se vrea un suflet tare, dar sfrseste prin a se sinucide. Si el crede ca poate distruge orice bariera pentru a atinge Absolutul n iubire, dar se dovedeste a fi nfrnt. Este o falsa impresie, pentru ca scriitorul ne demonstreaza ca trebuie sa fii foarte puternic sa ai curaj n realizarea acestui act. Setea de certitudine, setea de a se apara ca spirit superior, este att de puternica la personajele lui Camil, nct pentru a-i convinge pe cei cu care intra n contact, sunt capabili sa ucida, sau sa se sinucida. Din acest punct de vedere, eroul din piesa de teatru este un suflet tare, pentru ca nu i este frica de moarte; moartea lui va dovedi un adevar. De fapt, se sinucide nu din disperare ca nu-l mai iubeste Ioana, ci pentru a-i demonstra sinceritatea sentimentelor lui ca nu averea si titlul ei de noblete sunt acelea care l atrag, ci Ioana nsasi. Stefan Gheorghidiu, din punct de vedere al constructiei personajului, face parte dintre personajele din lumea dramatica, din lumea teatrului. Deci, vede idei ca Gelu Ruscanu din Jocul ielelor si este un suflet tare.In concepia lui George Clinescu, tefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei i pasiuni, un om inteligent (...), plin de subtilitate, de ptrundere psihologic (...) i din acest monolog nervos se desprinde (...) o via sufleteasc (...), un soi de

simfonie intelectual". erban Cioculescu remarc - printre primii c "nimeni ca dnsul (...) nu a izbutii s redea psihologia combatantului, teroarea perpetu a morii, sentimentul insuportabil al necunoscutului din fa, ateptarea luptei adevrate", iar Pompiliu Constantinescu apreciaz c "dl.Camil Petrescu este primul scriitor romn care descrie rzboiul ca o experien direct. Jurnalul de campanie al lui Gheorghidiu e mrturia unui combatant i inovaia unui artist care i confeseaz propria mutilare moral". CAMIL PETRESCU BIOGRAFIE Camil Petrescu s-a nscut la Bucureti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort se pare nainte de naterea scriitorului) i al Anei Cheler. A fost crescut de familia subcomisarului de poliie Tudor Popescu, din mahalaua Obor. Dup gimnaziu, continu studiile la colegiul Sf.Sava i la liceul Gh.Lazar din Bucureti, iar din 1913 urmeaz cursurile Facultii de filozofie i litere de la Universitatea Bucureti. Debuteaz n revista Facla (1914), cu articolul Femeile i fetele de azi, sub pseudonimul Raul D. ntre 1916 - 1918 particip la primul rzboi mondial, iar experiena trita acum se regaseste n romanul Ultima noapte de dragoste intaia noapte de-razboi (1930). Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri, ldeea. Ciclul morii. n 1923. In 1939 este directorul Teatrului Naional din Bucureti, iar din 1948 este membru al Academiei Romne. Moare la 14 mai 1957.

Teme i motive in opera lui Camil Petrescu Rzboiul - ca experien de via trit, o experien decisiv a intelectualului, rzboiul ca iminen a morii este tragic i absurd. Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi Introspecia psihologic se regsete n majoritatea operelor sale, prin observarea vieii interioare, prin analiz psihologic a contiinei personajelor. Reprezentant: Patul lui Procust Intelectualul - cu dramele lui de contiin - este prezent ntr-un cadru de existen obiectiv-social, dominat de setea de absolut. Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevrate "monografii ale unor idei". Personajele Nscute din frmntri, scepticism, tensiune intelectual, etic uman, eroii lui Camil Petrescu sunt n cutare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existen real e aceea a contiinei"). Hipersensibile, amplificnd semnificaia unui gest, a unei priviri, a unui cuvnt pn la proporiile unei catastrofe. Inadaptate superior, intelectuali intransigeni ntr-o lupt continu cu ordinea social, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind n nici un fel "geniul neneles" eminescian). Intelectuali lucizi, ei triesc pe drama inflexibilitii contiinei, a pasiunii analizate cu luciditate: "Ct luciditate atta contiin, ct contiin atta pasiune i deci atta dram." Sunt nctuai ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce triesc drame de contiin, fiind nsetai de absolut. Eroii lui Camil Petrescu sunt nvini de propriul lor ideal, triesc drama destinului tragic, singurul supravieuitor fiind tefan Gheorghidiu. Semnificaia titlurilor reflect starea interioar a personajelor, sugernd esena dramatic a contiinei, a aspiraiei spre absolut. Autorul se identific cu personajul principal (naraiunea la persoana I) i, deseori, replicile altor personaje exprim concepia i opiniile lui Camil Petrescu. Stilul lui Camil Petrescu - Formule estetice modeme, prin interesul pentru strile difuze ale eroilor, de exaltare a tririlor, sondare pn n zonele cele mai adnci ale subcontientului; - Desvrit echilibru i simetric a compoziiei; - Maniera proustian a (luxului memoriei, contiina selecionnd acele fapte care vor duce la opiunea final; - Monologul interior, ca mod de exprimare a tririlor luntrice, de reflectare asupra existenei lui individuale (afectul i intelectul sunt ntr-o lupt permanent); - Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuanelor sufleteti, claritatea limbajului analitic; - Figurile de stil se rezum la comparaii i epitete, dar "fr ortografie, fr compoziie, fr stil i chiar fr caligrafie" (C.Petrescu);

- Scriitorul consider scrisul ca pe un act de eliberare existenial, prin care spiritul se descoper i se mrturisete: "Un roman de adncire a sentimentelor metafizice se lucreaz cu atenia i rbdarea unui covor de pre" (Camil Petrescu - "Teze i antiteze"). OPERA LUI CAMIL PETRESCU Opera literar: Studii: Teze i antiteze (1 936): Modalitatea estetic a teatrului 1937): Husserl -cu o introducere n filozofia fenomenologic (1938): 'Doctrina substanei (postuma. 1988). Romane: Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi 1930) ;Patul lui Procust (1933): Un om ntre oameni (1953-1957, rmas neterminat). Nuvele: Turnul de filde (1950). Poezie: Versuri. ldeea. Ciclul morii (1923): Transcedentalia (1931). Dramaturgie: Jocul ielelor; Act veneian; Suflete tari, Danton; Mitic Popescu; Blcescu, Caragiale n vremea lui (scrise i-publicate ntre 1916- 1957) nsemnri: Rapid Constantinopol Bioram (1933); Note zilnice (1975).

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi(rezumat)

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu 1. Despre autor: Teoretician al "noului roman", Camil Petrescu este scriitorul care a introdus o noua structura a operei si un nou stil. Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind o problematica a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, neliniste, clocotitoare de idei, eroii camilpetrescieni sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. 2. Creatii ale autorului: De-a lungul vietii, Camil Pettrescu a realizat diversitate de opera literare, printer care se numara: "Jocul ielelor", "Suflete tari", "Act venetian" (dramaturgie), "Patul lui Procust" (romane). 3. Incadrarea operei: In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea aomenirii angrenate in tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. 4. Definirea speciei: Ca orice roman, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mari, cu actiune complexa, cu puternice conflicte si o intriga complicate la care participa numeroase personaje construite modern de Camil Petrescu. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect din propriile fapte, ganduri, sentimente, realizate prin dialog, monolog interior, introspectie. 5. Tema: Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolute. 6. Titlul: Titlul romanuljui ar putea sugera ratacirea tanarului Stefan Ghiorghidiu prin noaptea incertitudinilor si a intrebarilor fara raspuns legate de iubire. Cuvantul "noapte", repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" sugereaza si doua etape din evolutia protagonistului: iubirea si trazboiul.

7. Perspectiva auctoriala: Naratorul-personaj, subiectiv si naratiunea la persoana I definesc perspective narativa. Perspectiva psihologica este realizata prin mijloace de analiza a constiintei, naratorul autodiegenic apeland la dialog, monolog interior, flashback si cuvinte cu valoare de symbol. Toate acestea argumenteaza caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativa se remarca prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese implicarea acestuia in evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Timpul este discontinuu, bazat pe alternanta temporala a evenimentelor sub forma de flashback si analepsa. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, fontul si un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. 8. Rezumat: Incipitul romanului il reprezinta pe Stefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent reservist in primavera anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. Romanul incepe printr-o disctutie de la popota, cand Ghiorghidiu adduce in present (timpul subiectiv) experienta erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala". Casnicia este linistita o vreme, mai ales ca duc o viata modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singura lor avere. Moartea unui unchi de-a lui Ghiorghidiu, pe nume Tache, ii aduce lui Stefan o mostenire substantiala, fapt care schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capata pentru Ela importanta primordiala. Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa acestei verisoare cei doi cunosc "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G. Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se staduia sa se afla mereu alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca Ela l-ar putea insela. Excursia de la Odobesti pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei. Alta data, sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrate d doua saptamani, nu-s gaseste sotia acasa. Ela ajunge pe la opt dimineata. Stefan o alunga, fiind convins ca "niciodata femeia asta nu ma iubise" si-i cere sa divorteze Dupa un timp, cei doi se impaca si sublocotenentul Ghiorghidiu, fiind concentrate in armata pe Valea Prahovei, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung. Il zareste in oras pe domnul G. si atunci nu se mai indoieste ca acesta "venise pentru ea aici, ii era deci sigur amant". Planuieste sa-I omoare pe amandoi, dar se intalneste cu locotenent-colonelul care il sileste sa mearga impreuna la regiment. Cartea a doua incepe cu capitolul "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza o imagine de groaza a frontului, cu o armata dezorganizata, ofiteri incompetenti si ostasi cu totul dezorientati. Deprinderea eroului din drama tortuara a incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai dramatice, aceea a razboiului la care Ghiorghidui participa efectiv, luptand pentru libertatea Ardealului de sub ocupatia trupelor austroungare. Pe front Stefan Ggiorghidiu este ranit. Se intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama,

cu luciditate, ca oricand ar fi putut "gasi alta la fel". Ii daruieste casele de la Constanta, bani, "absolut tot ce era in casa, de la obiecte de prt la carti [...] Adica tot trecutul", ramanand singur. 9. Caracteristici/trasaturi: Romanul este structurat in doua carti, cu titluri semnificative "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimental de iubire absoluta, si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte a romanului este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nut raise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial. Este un roman modern deoarece: Stefan Ghiorghidiu este intellectual, foloseste mijloace moderne de analiza psihologica (introspectia, monologul interior), demitizari (iubirea, razboiul, statul). "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman subiectiv deoarece evenimentele sunt relatate la persoana I, naratorul relateaza propriile trairi, ganduri, sentimente si se implina in evenimentele pe care le nareaza. Este un roman erotic intrucat sunt prezente mitul iubirii si motivul cuplului. Stefan Ghiorghiu vede in Ela idealul de femeie (se casatoreste cu ea din orgoliu, deoarece era cea mai frumoasa fata din Universitate), apoi ca pe o Madona falsa (este uimit cand observa ca ELei ii placea sa discute politica, sa intervina indiscutiile barbatilor). Nu o mai recunoaste (in ochii lui Stefan, Ela decade, devine o femeie oarecare), isi da seama ca e indragostit de o iluzie (in capitotlul "Diagonalele unui testament", viata celor doi se schimba radical), intr-un final iubirea dintre cei doi esueaza. 10. Caracterizarea personajuliu principal: Protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi", Stefan Ghiorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succinct si exact", E.M.Forster) prin complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Ghioghidiu investigheaza cu luciditate ata experientaa subiectiva a iubirii, cat sic ea obiectiva, traita, a razboiului. Caracterizarea directa este realizata prin autocaracterizare: "ma chinuiam launtric ca sa par vessel si eu ma simteam imbecile si ridicol si naiv". Caracterizarea indirecta reiese indirect din faptele si trairile protagonistului. Stefan Ghiorghidiu este o natura reflexive, care isi analizeaza in amanunt, cu luciditate, starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar: "Cata luciditate atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama". Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, Stefan Ghiorghidiu aduna progresiv semene ale nelinistii, ale incertitudinii, ale indoielilor sale chinuitoare, pe care le analizeaza minutios. Conflictul interior al personajului-narator este de natura filozofica, el cauta cu incapatanare adevarul, fiind un pasionat al certitudinii absolute. Stefan spera sa gaseasca in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta, ideal care s-a prabusit dramatic si din cauza conceptiei sale absolutizante: "cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur,

inflexibil moral, intransigent si moral, neputand sa faca niciunul din compromisurile cerute de societatea in care traieste, afacerile in care increase sa se implice fiind in dezacord cu firea lui cinstita. A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiului, frontal, o experienta traita direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale. 11. Arta narativa: Registrul stilistic e caracterizeaza prin claritate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa, este analytic si intelectualizat. 12. Concluzii: Originalitatea romanului subiectiv e data subtilitatea analitica a propriei constiintei, de drama intelectualului complex si introvertit, declansata prin memorie involuntara, de faptul ca autorul este in acelasi timp personaj si narrator (narrator autodiegenic). In conceptia lui George Calinescu, Stefan Ghiorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent".

Powered by http://www.referat.ro/