TIPURILE I FORMELE DE TURISM Noiunea de tip de activitate turistic, nseamn reprezentarea esenializat a unui lucru, fenomen, proces, menit

s defineasc prin expresia sa o nsuire sau un ansamblu de nsuiri cu caracteristici dominante, iar n sens restrains indiviualizat, tipul de practic turistic apare ca un exemplu reprezentativ al fenomenului turistic, printr-o expresie sau form de prezentare. Pe baza tipizarii se ajunge la tipologie, ceea ce inseamna diferentieri in planul unei structuri cu scopul de a studia analitic, dar mai ales sintetic. Tipul de activitate turistic ne ajut s difereniem structural organizarea intern a acestui fenomen socioeconomic i s nelegem apariia i dezvoltarea acestui fenomen n concordana cu dezvoltarea societii ntru-un anumit timp, pe un teritoriu concret. Tipurile de turism au la baz un anumit suport criterial: scop, destinaie, durat, dinamic, iar n esena sa, un mod de productie cu un tip de economie, o practic turistica, un habitat, o comunitate uman cu specifitatea sa, sub aspect motivaional, dar pot fi i alte criterii n schemele de tipizare. Forma de turism dup natura sa de manifestare marcheaz caracteristicile tipului de turism i nu coninutul su. Astfel, n literatura de specialitate se disting mai multe criterii. Criteriul principal find actul motivational Bernecker (1962) considera ca tipurile de turism reflecta deosebirile ce apar in esenta interna a turismului deosebiri determinante de motivatii. Swizewski C. si Oancea D., (1977) disting trei categorii mari de tipuri de turism: -structural (montan, sportiv, cultural, comercial); -dinamic (drumetie, de circulatie, de tranzit); -stationar (cu sejur scurt, mediu, lung). Dupa libertatea de alegere al locului de destinatie turismul poate fi divizat an doua tipuri: -conditionat (medical, sportiv); -voluntar cand alegerea locului de destinatie este pur subectiv. Turismul in calitate de manifestare umana (psihofiziologic, financiar si dorinte) Ion Mac, (1992) il tipizeaza in felul urmator: -Turism de timp liber ce cuprinde: 1. turismul de recreere (primblari, drumetii, excursii vacante); 2. turismul de recreere si ingrijirea sanatatii (de recreere, de tratament medical, medical, balnear); 3. turism de vizitare (cultural, social, familial, religios); 4.turism de distante mici; -Turism de tranzit (tranzit voluntar si conditionat); -Turism cultural (manifestari folclorice, festivaluri); -Turism sportiv (concursuri sportive, olimpiade etc.); -Turism profesional (stiintific, cultural, tehnic, afaceri etc.) Mihaela Dinu (1996) tipurile de turism le clasifica: -Turismul de recreere si agrement ; -Turismul balnear curativ ; -Turism cultural ; -Turismul educational ; -Turism complex (polivalent) ; -Turismul pentru cumparaturi (comercial). Tipurile de turism 1.TURISM DE AER LIBER Turismul de recreere si agrement. Scopul practicarii este satisfacerea nevoilor psihofiziologice a populatiei in general, dar indeosebi il practica persoanele antrenate in munci solicitante, cu mare consum de energie psihica, sau locuind in habitate stresante (urban). Acest tip de turism antreneaza un numar mare de persoane din statele dezvoltate-urbanizate, populatia urbana, participand toate tipurile de varsta, dar mai ales copii si maturii. Recreerea si agrementul are un caracter sezonier de iarna (montan) si de vara (heliomarin). Predominand durata scurta (week-end) sau medie. Distantele in practicile turistice depind de potentialul financiar a turistului in parte. Iar dupa tipul de resurse turistice valorifica calitatile peisajelor naturale. In context a eficientei economice a ofertantului este tipul cel mai profitabil, daca infrastructura satisface cerintele recreative a tipului de turist antrenat in procesul recreativ in conformitate de potentialul financiar si dorintele personale. Turismul recreativ si agrement dupa ponderea participantilor se lanseaza in circuitul in turistic in etapa turismului de masa devenind, o moda, o traditie la nivel individual si familial indeasebi la populatia urbana cu un potential superior si mediu financiar. Turismul balneo-curativ (de ingrijire a sanatatii). Se considera cel mai vechi tip de practica turistica ce isi are origini din timpurile antice. Efectele tamaduitoare ale apelor minerale, termale, ale namolului sapropelic si curei heliomarine in refacerea organizmului se adresa populatiei in varste, care si in prezent apartine populatiei de peste 60 de ani. Specificul acestui tip turistic spre deosebire de cel recreativ-agrement este:

-numarul mai redus de participanti; -numarul mai mare de persoane coditionate spre acest domeniu din motive de sanatate, sau prevenirea unor maladii; -durata actului recreativ este dictata de natura afectiunii si eficacitatea actului curativ, in multe cazuri prezentadu-se ca factor limitativ; -distanta la care se practica depinde de natura afectiunii si de pozitia geografica in raport cu domiciliul, fiind factori indepedenti de vointa turistului; -eficienta economica a turismului curativ depinde de potentialul natural existent si de dotarile necesare in desfasurarea activitatilor de refacere (saune, bai de namol si diverse proceduri medicale). Acest tip de turism este cel mai scump si conditionat de necesitatea refacerii sanatatii a turistului ce depinde de profilul fondului turistic si nu in ultimul rand de calitatea infrastructurii existente. Turismul cultural (de vizitare). Numit turism de vizitare deoarece la propriu prezinta o vizita a unui obiectiv sau o grupa de obiective, cu efect de recreere si cunoastere. Fiind practicat in cea mai mare parte de populatie urbana cu un anumita pregatire intelectuala, dea aceea si este un turism aparut mai recent, corespunzand in evolutia sa cu curba ponderei populatiei cu studii superioare si medii. Populatia cu o pregatire mai redusa intelectuala referandu-ne la populatia rurala ce are un caracter de shoping urban. Spre deosebire de cele doua tipuri de turism tratate anterior turismul de vizitare (cultural) se caracterizeaza printr-o participare mai redusa. In afara de ponderea persoanelor cu cultura generala si dorinta de a-si largi orizontul cu cunostinte noi, un factor important ce a favorizat dezvoltarea acestui tip de turism este nu numai fondul turistic antropic cu potential cultural, dar si dezvoltarea parcului de masini inclusiv a autoturismelor ca mijloc de transport. Turismul de vizitare (cultural) predomina in mediul urban unde concentrarea obiectivelor este mai mare. In general durata este mai redusa comparativ cu tipurile descrise anterior. Se practica mai mult in perioada concediilor si vacantelor de vara si iarna. Practicandu-se la sfarsitul saptamanii si mai des are un caracter itinerant. Distanta locurilor vizitate depinde de timpul liber a turistului, de potentialul financiar a solicitantului si nu in ultimului rand de insusirele atractive al obiectivelor turistice. Eficienta economica a turismului cultural este cea mai redusa dintre toate tipurile analizate anterior. Fenomenul se explica prin caracterul sau de transit si se apeleaza la infrastructura turistica in cazuri de exceptie. In acelasi timp ingrijirea si conservarea obiectivelor turistice culturale sunt costisitoare. Turismul polivalent (complex) reuzulta prin asocierea pe acelasi teritoriu a celorlalte tipuri. In practicarea turismului. Acest tip de turism, in cadrul pachetului de servicii turistice dispune de o paleta ma larga de oferte. In acelasi timp si eficienta economica creste in practica turistica. Diversitatea ofertei turistice implica un numar mai mare de turisti si de toate varstele. In special acest tip de turism se practica in perioada concediilor-vacantelor. In acelasi timp acest tip de turism necesita o infrastructura diversificata adapta la tipul de turism determinant practicat in teritoriu. In general tipul de turismul polivalent creaza un turism echilibrat (mixt), taxonomic teritorial se delimiteaza sub forma de complexe, zone, regiuni turistice cu un anumit flux touristic, diversificat social, varsta etc. Se practica cu predilectie in perioada concediilor si vacantelor. Cea mai reprezentativa forma de turism mixt este cel estival din zonele temperate, axat pe recreere si agrement (montal, de litoral). Inbina valente economice a unui fond complex cu o rentabilitate majora. In cadrul turismului polvalent este inclus si turismul profesional practicat ocazional si intermitent de catre de catre o categorie de persoane antrenate in activitatii economice sau sociale (oameni de afaceri, oameni de stiinta, sportivi, studenti) in alte locuri decat cele de resedinta. In categoria turismului polvalent se incadreaza turismul alternativ ca: turismul rural ce este raspandit indeosebi in statele dezvoltate economic in regiunile cu potential turistic natural si antropic, unde satele in evolutia economica au recapatat functii tertiare cu profil turistic. Agroturismul cuprinde o paleta mai larga a serviciilor turistice rurale, unde un obiectiv determinant prezinta potentialul agrar cu servicii autohtone gastronomie si alte oferte cu caracter cultural educatv ce deriva din practicile agricole. Tipurile de agroturism se stabilesc pe criteriul motivaiei, n corelare cu locul de destinaie, deoarece turistul se orienteaz condiionat spre acele locuri unde obiectivul deplasrii poate fi realizat, prin urmare destinaia poate fi un anumit habitat rural cu dotri specifice i cu anumite produse gastronomice. Astfel poate fi creat n viziunea economic a operatorului turistic, un pachet de servicii cu caracter agroturistic. n general, potenialul agroturistic exprim factorii genetici, astfel putem defini mai multe tipuri de agroturism: gastronomic, vantoresc-sportiv, cultural-educativ, de tranzit, tiinific, ecologic, care se poate exprima sub diverse forme: agrement i recreere, curativ, cultural, iar dup locaie se manifest i se realizeaz n ferme, gospodrii rneti sau se poate realiza ntr-un anumit tip de habitat rural. In conformitate cu funcionalitatea teritorial a factoriilor genetici, ne permitem clasificarea agroturismului n trei grupe mari: -economico-istoric sau determinant; -etno-cultural sau derivat;

-complex-turistic. n realitate, conform funcionrii factorilor genetici ai agroturismului criterial, analiznd grupele de tipuri analizate anterior, conform criteriilor motivaionale i dinamico-teritoriale, putem defini o mulime de subtipuri de agroturism: a) economico-istoric, la baz fiind criteriul gradului dezvoltrii economice, definindu-se n urmatoarele subtipuri: -agroturism avansat, prezint o agricultur multifunional (productivist), predominnd formele de agrement i recreere; -agroturism de tranziie, specific statelor industriale i foste socialiste; -agroturism itinerant, specific statelor slab dezvoltate. Agroturismul, dup modul i randamentul produciei agricole poate fi clasificat: -agroturism agro-industrial intensiv; -agroturism multifuncional intensiv i extensiv; -agroturism itinerant extensiv. Agroturismul, dup tipurile de agricultur: vegetal (legumicol, viticol, pomicol etc), animalier (pastoral, piscicol, cinegetic etc.) b) Social, la baz fiind criteriul organizrii sociale a societii, care uneori se manifest sub diverse modaliti: etnic, religioas etc. Tipuri dup produsele agricole, sau agroturism gastronomic, care se difereniaz n doua grupe mari: animalier i vegetal. Poate avea un caracter de practicare: -permanent (cum ar fi consumul crnii i brnzeturilor, buturilor etc); -periodic sau sezonier (activitai turistice sub form de vntoare i pescuit, culesul fructelor, cositul fnului etc.) Tipuri de turism gastronomic: -buturi (vin, trii); -produse culinare animaliere: lactate, brnzeturi, afumturi din carne i pete; -produse n stare natural vegetal: struguri, caise, ciree, pere, portocale etc. Tipuri de agroturism dup modul de producie cu caracter derivat: -mulsul oilor, prepararea lactatelor; -prelucrarea strugurilor sau mustuirea i prepararea diverselor buturi; -prelucrarea peilor, diverselor tipuri de artizanat, esut, tbcitul pieilor sau cnepii etc; -prelucrarea lemnului i lutului, cositul fneelor, echitaie etc. Aceste tipuri au mai mult un caracter de curiozitate, dar care, poate fi i tiinific. Tipuri de agroturism dup potenialul derivat provin din acele produse sau activiti agricole propriu-zise, dup modul lor de prelucrare zonal sau regional, care exprim diverse practici agricole, dar pot avea i un caracter cultural- istoric sub forma tradiional de buctrii, obiceiuri etc: -culinare: buctrii (moldoveneasc, olteneasc etc); -tradiii, obiceuri, festivaluri: bine cunoscutele srbtori rurale sub numele de hramul satului, festivalul plcintelor etc. Tot n categoria tipurilor i formelor de produse agroturistice derivate constituite milenar (dup origine provenind din mediul activitilor prepoderent agrare) sunt: portul, jocul, i arhitectura rural. Analiza acestor tipuri de agroturism necesit un studiu complex. Unitatea taxonomic de studiu adecvat ar fi inutul, ara, satul i n final gospodria ranului, care de multe ori nu d o importana primordial la acele subiecte, fenomene, cu toate c sunt unice i prezint un interes deosebit pentru valorificarea agroturisic. Tipuri de agroturism complex, unde suportul beneficiului agroturistic este potenialul agroturistic secundar (potenialul turistic natural i antropic), cunoscut n literatura de specialitate sub formele de turism: -turismul cultural prin practicarea lui se datoreaz, existenei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor .a., sau prin desfurarea unor srbtori sau datini tradiionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol evenimente sociale din viaa comunitii (hramuri, nedei, nuni etc.). Implic diverse pturi sociale i de vrst i const n vizitarea siturilor rurale. O pondere mai mare de participare n valorificarea acestei forme de turism se remarc la populaia tnr, n special la elevi i studeni, sub forma turismului colar, de nvare sau de descoperire. Din pcate, dei este cea mai frecvent form de turism rural, infrastructura turistic precar a habitatului rural i absena unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism s fie aproape exclus din peisaj, impactul economic asupra deintorilor patrimoniului turistic rural fiind practic insignifiant. -turismul de agrement se practic sub form neorganizat i const n petrecerea parial sau integral a concediului individual sau cu familia, ntr-un spaiu de cazare (cas, camer mobilat) existent n mediul rural sau

ferm, obinut prin diverse modaliti: motenire familial, nchiriere pe durate de timp variabile, cazare la prieteni sau rude etc. n linii generale, mbin caracteristicile turismului pentru natur, cu cele ale turismului de sntate. Turistul este tentat s observe natura, s o cunoasc i chiar s se integreze n ea prin diferite activiti: observarea psrilor, identificarea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale, fructelor de pdure, ciupercilor, plimbri etc. Turistul putnd beneficia de cldura i atenia acordat de comunitatea local cu sprijinul creia obine facilitile necesare adoptrii (chiar i temporare) i unei alimentaii naturale, neindustrializate (lapte, brnzeturi, buturi tradiionale, diverse produse agricole i preparate tradiionale, aplicarea unor terapii sau remedii homeopatice tradiionale, nelegerea tradiiilor i mentalitilor specifice locului respectiv .a.). Turismul curativ este favorizat de existena unor condiii climatice favorabile (absena polurii, predominarea calmului atmosferic, aero-ionizarea negativ), prezena izvoarelor de ape minerale cu proprieti terapeutice, apelor termale, salinelor .a., asociate eventual cu posibilitile de aplicare a remediilor consacrate n "medicina popular" (fitoterapie, apiterapie, hidroterapie .a.). Existena disponibilitilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele din staiunile balneare i climaterice consacrate. -turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spaiu important pentru susinerea activitilor sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarn, orientare turistic .a. n anumite situaii, turismul sportiv capt trsturi de turism de aventur, atunci cnd obiectivul l constituie practicarea unor activiti desemnate n limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem" (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fr motor .a.). Practicarea unora dintre aceste sporturi necesit o anumit politic managerial a produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitaia), dar n schimb pot atrage turitii printr-o amenajare tehnic minim, dublat, desigur, de favorabilitatea mediului natural i mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarn, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistic, speleoturismul .a.). -turismul religios poate avea un impact deosebit n dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinaii certe. n acest sens sunt bine cunoscute efectele benefice exercitate de pelerinajele religioase de amploare. Formele de turism Formele de turism decurg din modalitatile de practicare a tipurilor de turism mentionate mai sus. Spre deosebire de tipurile de turism, formele reprezinta modul (sau felul) in care se desfasoara fenomenul turistic. Ca urmare, formele de turism exprima proprietatile acestuia si nu esenta lui. Deaceia formele de turism au un spectru mult mai larg decat tipurile de turism. Criteriile ce inlesnesc stabilirea formelor de turism sunt: zona de provinenta a turistilor, numarul de participanti, modul de organizare a turistilor, durata sejurului, caracterul temporal de manifestare, mijloacele de transport folosite, varsta turistilor, caracterul social al turismului, specificul zonei de destinatie, distanta parcursa, mediul geografic de desfasurare etc. Mai pot fi utilizate criteriile: cauzale, sezonalitatea , directile fluxului turistic, tipurile de institutii turistice in zona turistica: Forme de turism -Turism intern ; -Turism international ; -Turism de distanta -Turism de durata -Turism dupa transport ; -Turism dupa varsta ; -Turism dupa modurile de organizare (organizat, semiorganizat, neorganizat) ; -Turism dupa modul de desfasurare (continuu, sezonier, de circumstanta) ; -Turismul dupa scopul vizitei (de vacanta, deinteres comun, de afaceri) ; -Turismul dupa numurul participarii (grup, individual, in masa). Formele de turism dupa provinenta turistilor: a) Turism intern (autohton) este practicat de populatia unei tari prin desfasurari cu destinatie turistica de la locul de sejur, aflat in cadrul statului. Acesa forma de turism predomina la statele moderne, la care ponderea turistilor interni variaza intre 90% si 50% (SUA 90%, Marea Britanie 85%, Franta 80%, Olanda 50%) in tara noastra ponderea turismului intern se ridica la 70% din totalul traficului turistic. Ponderea valentei economice este mai mare decat a turismului international. Turismul intern economic valorifica pottentialul turistic prin intermediul bazei tehnico-materiale, cand turismul international lipseste sau este diminuat, sau in perioada anului cand fluxul international descreste in intensitate iarna la mare sau vara la munte. Prin faptul ca organizeaza si directioneaza patrimoniul turistic existent a tarii respective, prezinta importanta culturala, cultivand patriotismul in urma contactelor nemijlocite cu peisajele si oamenii acestora. Notiunea de turism local in literatura de specialitate este o forma ce cuprinde turismul desfasurat la nivelul patrimoniului unei unitati admnistrative (comuna, judet etc.)

In context social activitatile turistice creaza locuri de munca, bunastare, invers asigura recreerea si inbunatatirea sanatatii oamenilor. b) Turismul international (extern) In definirea turismului se ia in considerare resedinta permanenta a turistului si nu cetatenia si destinatia tarii. Motivatiile care stau la baza turismului international sunt multiple: cunoasterea de locuri noi, solicitarea unor zone, cu preturi mai scazute. Eexistenta unor obiective deosebite, prezinta o tendinta de ridicare a prestigului social, pot fi si necesitati de ordin cultural, sportiv, profesional etc. Dupa fluxul turistic se clasifica in functie de directie: receptiv (de primire) si emitatar (de trimitere). Turismul international in context economic aduce valuta in tara de destinatie, in general si consumul de servicii turistice este mai consistent prin participarea turistilor straini, tot odata amplifica si caracterul social al turismului. Dupa numarul de participanti. a) Sub raport numeric se contureaza turismul individual unde participa persoane izolate, familii, sau grupuri mici, folosind mijloace proprii de transport sau cau comune. Turistul se ocupa singur de toate procesele necesare calatoriei (deplasare, cazare, sejur), in oarecare masura costul este mai mic. De regula acestui turism ii revine o gama mai larga de riscuri. b) Turismul in grup antreneaza un numar mai mare de turisti bineficiind de inlesniri financiare, de obtinerea vizelor turistice, iar pentru agentii turistici asigura un flux continuu, ceea ce duce la cresterea gradului de ocupare a bazei de cazare. In acelas timp turistii sunt scutiti de-o serie de preucupari organizatorice. Acasta forma de turism in oarecare masura se suprapune cu turismul organizat. In realitate acasta forma de turism ghideaza turismul, dar nu antreneaza suficient turistul in actiunea de cunoastere. Formele de turism dupa distanta parcursa. Distanta ca factor al diiferentierii formelor de turism impune trei forme de turism: -de distanta mica; -de distanta mare; -de distanta foarte mare. Factorul distanta isi perde progresiv din importanta sa datorita perfectionarii mijloacelor si cailor de transport, ce consta in cresterea vitezei de deplasare, reducand timpul, dar determina diferentieri de pret a pachetului de servicii turistice. -Turismul de distanta mica se limiteaza la deplasari scurte, cu o durata de cateva ore pana la un week-end si prin numarul de participanti si intensitatea fluxului turistic ocupa primul loc in formele enumarate mai sus. In general turismul de distanta mica are o destinatie recreativa dar poate avea si alte trasaturi: curativ, culturalducativ, shoping etc. Acasta forma de turism este sensibila indeosebi la factorii climatici, vremea frumoasa fiind o conditie esentiala in desfasurarea lui. Unde participa toate grupele de varsta, dar predomina intelectualii, studentii, elevii etc. Infrastructura ce deserveste turismul de scurta durata este compusa dintr-o retea de cai de acces, unitati deservire rapida (restuarante, baruri, bufete). -Turismul de distanta mare presupune deplasari de durata medie si lunga, fie in interiorul sau exteriorul tarii, antrenand un numar mare de turisti. Forma respectiva corespunde cu concedii si vacante, cu o intesitate majora a fluxului turistic indeosebi vara, creand mari suprasolicitari ainfrastructurii turistice. -Turismul de distanta foarte mare este caracteristic pentru tarile cu intinderi mari ca (SUA, Federatia Rusa, Canada, China, Australia) si participantii la actul turistic provin din state dezvoltate economc, din cauza costului ridicat a ofertei turistice. Din categoria mijloacelor de transport predomina avionul. Formele de turism dupa gradul de organizare Criteriul organizatoric creaza premize de planificare si organizarea calatoriei si a sejurului individual sau acasta sarcina le revine anumitor organe specializate in turism. Stabilind preventiv scopul deplasarii, itinerariul si locul de destinatie, perioada si durata deplasarii, precum si serviciile care vor fi prestate turistilor. Dupa gradul de organizare se clasifica in: -Turism neorganizat este acea forma de turism in care planificarea si organizarea calatoriei si sejurului ii revine turistului, acesta se adreseaza direct unitatilor prestatoare de servicii in perioada efectuarii deplasarii. In cele mai multe cazuri practicantii acestei forme de turism depind de anumite tipuri de venituri mai putin prevazute in bugetul familiar. Turistii neorganizati, creaza probleme organizatorilor de turism prin solicitarea bazelor de cazare. -Turismul organizat este o forma de organizare moderna, ce cuprinde grupuri de turisti sau turisti individuali ce apeleaza la serviciile unor agentii specializate. Creaza multiple avantaje atat practicantilor cat si organizatorilor: -ofera comoditate si siguranta turistilor in organizarea calatoriei; -ofera o eficienta in organizare si planificare a ofertantilor, care la randul sau prin anumite modalitati organizatorice isi permit organizarea eficienta a procesului turistic pe perioade mai indelugate, atenuand perioadele suprasolicitate. Acasta forma este preferata de turistii cu venituri mici si medii iar pachetul de servicii cumparat impune un anumit program dinainte stabilit.

Turismul semiorganizat este o forma intermidiara ce cuprinde elemente specifice celor doua forme descrise anterior. Turistii utilizeza cazarea si uneori masa in unitati specializate, iar programul il organizeaza individual. Acasta forma atrage diverse categorii de turisti dar o prefera tinerii (studenti) cu venituri financiare mai reduse. Forme de turism dupa durata calatoriei si modul de desfasurare. Organizarea calatoriei depinde de criteriul sezonal de timpul liber (concediu, vacanta) si de marimea veniturilor etc., astfel se disting formele: de durata scurta, medie si lunga. Turismul de durata scurta si de circumstanta (1-3 zile) se practica la sfarsitul saptamanii in general cunoscut sub notiunea de week-end. Este specific turistilor din zonele urbane ce se indreapta in zonele priurbane, punandu-se accent pe latura recreativa (de litoral sau montan). Dar poate fi conditionat si de diverse manifestari culturale, religioase, sportive antrenand un numar mare de participanti (festivaluri, sarbatori religioase, olimpiade etc.). Turismul de durata medie cu caracter incontinuu. Acasta forma de turism este reprezentat de turismul periodic si de turismul de circumstanta: -turismul periodic este depedent de potentialul turistic existent in teritoriu ce releva doua forme de turism: turismul de iarna (montan) si turismul de vara (de litoral). Turismul montan de mare altitudine detine un dublu sezon turistic, in timpul verii are un caracter de recreere, iar iarna pentru practicarea sporturilor specifice acestui sezon. Turismul de lunga durata ce poate fi permanent dupa desfasurare si dupa fondul turistic este continuu sau permanent. Fiind caracteristic oraselor mari ce detin un anumit potential antropic, si statiunilor balneare. Iar practicantii consumului turistic, se incadreaza in grupele de populatie ce beneficiaza de perioade lungi de vacante (studenti, elevi), liber profesionisti, pensionari. Forme de turism cu scopul vizitei, dupa intesitatea circulatiei turistice este un turism de afaceri, comercial de marcketing si este una din cele mai complexe forme de turism. Distingem urmatoarele forme: -Turism de vacanta, pe langa obiectivele turistice principale (mare, munte) propuse, intervin si obiective secundare, ca vizite culturale etc. -Turismul de interes comun, cuprinde persoanele cu scop comun pe motive religioase, de sanatate, sportive, educationale. -Turismulde afaceri include persoane ce participa la conferinte, simpozioane, targuri, expozitii s.a. Turismul de afaceri este considerat un turism de reaxare. Formele de turism dupa transportul utilizat Formele de turism dupa gradul de dezvoltare economica sau cauzal Turismul dupa parcurile tematice: -urban; -rural; -agroturism; -ecoturism Formele i tipirile de flux turistic (natural i antropic) Evoluia societii umane a creat premise favorabile n conjugarea factorilor economici, psiho-sociali i demografici, crend un flux ascendent al circulaiei turistice din cadrul localitilor. ntre state, se genereaz un flux turistic local i regional pe domenii, dezvoltndu-se anumite forme de turism. Mincu R.(2005) le clasific n funcie de urmtoarele criterii: a) Dup motivele cltoriei: - recreere i vacan (odihn); -vizite la rude i prieteni; -tratament medical; -religie, pelerinaj, alte motive b) Dup gradul de mobilitate al turismului distingem: -turismul de sejur lung, rezidenial, mediu, scurt; -turismul itinerant (de circulaie); -turismul de tranzit. c) n funcie de caracteristicile sociale i economice ale cererii: -turism particular; -turism social; -turism de mas. d) Dup gradul de angajare al prestaiilor turistice: -turism organizat;

-turism neorganizat; -turism mixt. e) Dup vrsta participanilor: -turism pentru precolari; -turism pentru elevi; -turism pentru tineret; -turism pentru aduli; -turism pentru varsta a 3a. Aceste forme de turism nu trebuie privite izolat, ele se suprapun prin anumite caracteristici comune. Dup obiectivele cu potenial turistic se mpart n dou grupe mari: antropic i natural. Principalele atribuii recreeative ale obiectivelor de provinien antropic au la origine urmtoarele nsuiri: vechimea obiectivului, unicitatea, individulitatea, dimensiunea, funcionalitatea (descrise anterior). Dup funcie pot fi structurate n dou grupe de obiective i anume: -edificii i elemente cu funciune turistic; -activiti antropice cu funcie atractiv; -construciile i edificiile istorice; -edificii economice cu funcie turistic: tunele, canale, baraje, lacurile de acumulare i apeducte; -edificii cu funcie turistic propiu zis: parcuri de recreere, de agrement, cazinouri, fntni; -activiti umane cu funcie turistic: carnavaluri, trguri, expoziii, pelerinaje religioase, competiii sportive, manifestri de srbtori -resusele turistice de natur etnografic: ocupaiile i meteugurile, cultivarea pmntului, creterea animalelor, exploatarea i prelucrarea lemnului, pescuitul, olritul i obiceiurile .a. Ansamblul condiiilor naturale formeaz suportul material al tuturor activitilor turistice, ce constituie nsuirile care au valene estetice deosebite, n motivaii care declaneaz fluxuri turistice. Principalele categorii de resurse care aparin cadrului natural cu atractivitile turistice i provoac fluxurile turistice sunt: relieful (diversitatea fenomenelor, vrfurile i crestele montane, abrupturile i canioanele, vile abrupte, i munii vulcanici, dune i cmpuri de dune, vulcanii noroioi, plaje, peteri, depozite litologice). Hidrografia: (reele fluviale, lacurile, structuri glaciare, cascade, ape termale, izbucurile ghearilor). Clima (precipitaiile, vnturile, nebulozitatea la baz fiind indicii climatici turistici pentru zonele de cmpie dealuri podiuri i muni, Cocean P. i Colab. 2005). Biodiversitatea, rolul turistic al vegetaiei este coninut n compoziia asociaiilor, prezena unor plante, dimensiunile i vrsta unor plante i ritmul evoluiei anuale, efectul de margine i de insul, elemente cu ordin spiritual legate de vegetaie. Turismul cinegetic i pescuitul sportiv, dup modul de practicare, reprezint un domeniu de recreere, dar n acelai timp un sistem de reglare artificial a numrului de indivizi ai populaiei de pe arealul respectiv. Activitile sportive, parcurile de agrement .a. sunt domenii de recreere. n funcie de motivaie, structura fluxului turistic n practica turistic internaional, i mai recent n Romnia, cuprinde: -turismul de afaceri: n lume, circa 20 % din totalul cltoriilor internaionale i aproape din totalul ncasrilor turistice provin din domenii diferite de la o r la alta n funcie de dotarea turistic i nivelul de dezvoltare economic. Turismul de afaceri este unul dintre cele mai dinamice componente a activitii turistice, care se mparte n dou grupe, dup modul de realizare: -turismul de afaceri intern: (seminarii, ntlniri ale conducerii firmei cu salariai, schimb de experien); -turismul de afaceri extern: se realizeaz n afara ntreprinderii, n instituii specializate (universiti, instituii de cercetare, centre de pregtire profesional). Poate fi desfurat n uniti hoteliere adecvate sau ntr-un cadru pur turistic sau rustic din mediul rural. Din punct de vedere al coninutului, formele de turism de afaceri se structureaz: -turism general de afaceri (delegaiile); -trguri i expoziii; -reuniuni, ntruniri; -cltorii stimulente. Turismul cultural. Pentru ca o cltorie s fie inclus n sfera turismului cultural trebuie s ndeplineasc trei condiii: -s fie determinat de dorina de cunoatere, de cultivare; -s se consume un produs turistic cu semnificaie cultural (monument, oper de art, spectacol, schimb de idei); -s presupun intervenia unui mediator persoan, document scris, material audio-vizual care s pun n valoare i s realizeze produsul cultural. Afirmarea i dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curiozitatea oamenilor, de creterea nivelului de instruire, de civilizaie, n concordan cu specificul valorilor i componentele patrimoniului cultural. Formele de turism se concretizeaz n: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric, vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religiose, ansambluri urbane i rurale, parcuri i grdini .a.

Fluxul turistic (circulaia turistic) desemneaz un numr de persoane care circul ntre un bazin de cerere i unul de ofert, formarea i amploarea lui fiind condiionat de caracteristicile celor dou bazine (cererea i oferta) i de factorii expui anterior, care modeleaz intensitatea i structura circulaiei la nivel local, regional i mondial. Corespunztor, turismul internaional poate fi exprimat prin totalitatea fluxurilor ce iau natere ntre rile (zonele) emitoare i cele receptoare. Bazinele de cerere sunt de regul rile dezvoltate economic, ce ofer locuitorilor posibilitatea efecturii unor cltorii internaionale, care se mai numesc domenii de import, ntruct cltoriile rezidenilor presupun cheltuieli valutare. Bazinele de ofert sunt reprezentate de zonele cu atracii turistice deosebite. Aceste fluxuri turistice se realizeaz pe piaa concurenial a importatorilor i exportatorilor. Cercetrile ntreprinse de Rodica Mincu (2005) scot n eviden cauzele formrii fluxurilor turistice: -oferta de vacane limitat a zonelor emitoare; -inaccesibilitatea unor produse turistice, fie din cauza preurilor ridicate, fie din alte motive; -absena unor produse turistice (cura-heliomarin, buctrii i produse de alimentaie specific sau un anumit mediu etc.); -cererea unor produse specifice (unicate). Analizele efectuate de ctre Mincu R.(2005), asupra fluxurilor turistice internaionale sub aspect spaial, dintre zonele de emisie i cele de recepie, scoate n eviden existena unor fluxuri turistice: -interregionale (intercontinentale); -intraregionale (intracontinentale, intrastatale, intrazonale) care din ponderea total a fluxului turistic deine 80%. n calculele estimrii fluxului turistic se apeleaz la modelele: Modelul preferinei relative; Fluxul turistic privit n ansamblu, dup motivele cltoriei i potenialul atractiv al factorilor genetici ai agroturismului poate fi structurat n urmtoarele grupe: -determinant, care este dependent de gradul de dezvoltare economic a regiunii (statul), ce depinde de potenialul financiar n invidual i regional n consumul de produse turistice; -derivat (antropic), care n esen determin turistic dezvoltarea societii n context istorico-economic; -secundar (potenialul natural) independent de potenialul determinant-derivat, dar depedent de necesitatea uman de-a cunoate, recreea, recupera etc. n cercetarea fluxului turistic, se fac determinri, pentru fiecare destinaie turistic pe mai muli ani, prlundu-se indicii turistici (preferinele relative), iar cu ajutorul trend-lui se pot face previziuni ale orientrii fluxurilor turistice. Modelul cuantificrii const n diferenierea de pre i distan (destinaie) dintre emitori i receptori. Preul este un factor complex, fiind rezultatul mai multor variabile obiective i subiective. Costul produsului turistic include cheltuelile de transport (distana, preul, viteza de deplasare, confortul etc.) i calitatea ofertei turistice. Modelul gravitaional se bazeaz pe distana, capacitatea de cazare sau pe anumite componente ale pachetului de servicii (produse oferite, ospitalitate, nivel de cultur, limba vorbit, acoperire telefonic etc.) Fluxul de turiti dintre cele dou regiuni, una emitoare i alta receptoare, este direct proporional cu populaia acestora i invers proporional cu distana dintre ele. Econometric se pot calcula i analiza anumite modele mai complexe ale dispersiei fluxurilor turistice, unde se pot lua n calcul mai multe variabile ale obiectivelor, cu avantajele i imperfeciunile lor (decurgnd din dificultatea cuantificrii unor factori, i din imposibilitatea obinerii unor informaii detailate). Astfel de modele sunt utilizate pe scar tot mai larg, pentru caracterizarea distribuiei spaiale a circulaiei turistice, care la rndul lor pot fi utilizate pentru argumentarea politicilor turistice. Din punct de vedere spaial, fluxurile turistice se pot diferenia: dup direcii, distan, amploare, structur etc: -fluxuri interregionale (Europa de Nord spre Europa Central); -fluxuri regionale (din cadrul Europei Centrale); -fluxuri naionale, tipice pentru rile cu un singur produs turistic (litoralul Mrii Negre pentru Romnia) etc. Analiza n timp a fluxurilor turistice permite punerea n eviden a trei categorii de ritmuri de evoluie. Acestea se evideniaz prin indicatorii: numrul de turiti sosii i ncasrile provenite din turism: -ritmuri pe termen lung (decenii) din care reiese evoluia progresiv sau regresiv a indicatorilor; -analiza pe termen scurt, care clarific variaiile intraanuale foarte mari dintre fluxul pozitv i negativ. Pentru Romnia, dup Mincu R.(2005), fluxurile interne i internaionale au nregistrat mari variaii, cu o tendin general de scdere n anul 2000 (litoral, montan, balneo-recreativ), 1,23 milioane de turiti cu o durat medie a sejurului de 7,3 zile fa de anul 1995-1,8 milioane turiti. A sczut numrul de angajai antrenai n organizarea de activiti de turism extern, de la 266 000 n anul 1998 la 190 000. Cea mai mare parte au vizitat ri ale Europei (93,3%): Ungaria 43%, Turcia 12,8%, Iugoslavia 7,1% si 6,7% ri de pe alte continente. n acelai timp au fost nregistrate 5,264 milioane sosiri: R.Moldova 1,436 milioane; Ungaria 1,203milioane; Turcia 0,253 milioane; Bulgaria 0,363 milioane. Dintre sosiii din rile occidentale (0,834 mln): Germania 0,255 mln; Italia 0,189 mln.

Fluxul turistic dup habitatul urban n medie pe Terra este de 80% i 20% n mediul rural. n Romnia fluxul turistic din mediul rural (turismul rural-agroturismul) n formele sale organizate, actualmente are o dimensiune redus n privina vizitatorilor strini, ct i a celor romni, sub 1% din totalul circulaiei turistice. Fluxul turistic urban se refer la petrecerea timpului liber n orae, pentru vizitarea rudelor, prietenilor, spectacole, muzee, expoziii i efectuarea cumprturilor. Oraele dein elemente de valoare artistic de origine antropic (arhitectur, evenimente, instituii culturale etc.). n privina motivelor de cltorie n spaiul urban, pe primul loc se situeaz programe cu coninut cultural 35-45 %, urmate de ntlniri cu familia circa 20 %, ntlniri cu prietenii 15 %, afaceri i motive personale 10-15 %, la care se mai adaug i vizitele cu caracter gastronomic i diverse cumprturi. Pentru statele din UE deplasrile n orae concetreaz 35 % din fluxul turistic. Din toate acestea,circa 80 % din vizite n orae reprezint turism urban pur i 20 % este turism complementar-vizitarea aezrilor urbane fiind asociat altor forme de petrecere a vacanei (turism litoral, montan etc.) Mincu R.(2005), analiznd structura motivaional a cltoriilor urbane, susine c 40% din totalul vizitelor revine turismului cultural. Formele de turism se concentreaz n: -vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice, diverse monumente: castele, edificii religioase, ansambluri urbane sub form de parcuri de agrement grdini botanice, zoologice; -vizitarea muzeelor: de arheologie, istorie, tiine naturale, specializate sau tematici naionale sau regionale, grdini botanice sau zoo; -participarea la spectacole de oper, balet, teatru, concerte, festivaluri de muzic,dans, film, folclor, srbtori tradiionale, expoziii, trguri etc.; -turism industrial i tehnic-situat n opinia specialitilor ntre cel cultural i de afaceri, caracterizat prin vizitarea unor obiective economico-industriale, construcii specifice (baraje, viaducte, poduri, canale, turnuri etc.), ansambluri arhitectonice (urbane moderne sau tradiionale etc.) Turismul cultural, prin natura i motivele sale, i prin locul de desfurare i modul de organizare, se integreaz mai mult cu cel urban i se interfereaz cu cel de agrement i cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie n dou grupe dinstincte: -cultural (prin motive interne psihologice); -infrastructura turistic: mijloace de transport, de primire, gzduire, alimentaie. Aceste forme de turism se materializeaz prin calitatea unitilor de cazare, a alimentaiei, numrul i calitatea mijloacelor de agreement i fluxul turistic, n concordan cu mediul natural i socio-cultural din zonele receptoare. Fluxul turistic rural n habitatul rural se practic diverse forme ale turismului alternativ, inclusiv agroturismul. n general, noiunea de turism rural are o expresie definit incomplet de ctre specialiti. Turismul alternativ reprezint o form de petrecere a unei perioade de timp determinat n mediul rural, mijlocul de cazare fiind pensiunea (sau gospodria rneasc, ferma agroturistic, precum i alte locaii (hanuri, hoteluri rustice, popasuri, ferma ecvestr, camping etc.) n realitate, turismul rural este un mediu unde se practic i agroturismul. Principiul economic este latura fundamental n delimitarea turismului rural de agroturism. Turismul rural presupune acelai habitat (gospodrie rneasc, pensiune, ferm, caban, han etc.) dar principiul fundamental const n consumul produselor agricole. Este cunoscut faptul c turismul se poate practica nu numai n habitatul rural, dar i n habitatul agro-rural. Muli specialiti din domeniu confund textura rural cu habitatul rural, n toat complexitatea sa. O aezare cu o anumit populaie (densitate, structur social), cu un anumit mod de productie i anumite trsturi istorice (tradiii i obiceiuri) poate fi ncadrat n pachetul de servicii turistice. Vestigiile naturale i antropice existente n mediul respectiv joac rolul de surse de venit complementare, crend un flux turistic cu caracter permanent sau periodic, motivnd dezvoltarea turismului complex sau pe anumite produse.