Apele subterane sunt o sursa importanta de apa potabila.

Marea parte a populatiei se foloseste de apa subterana cu scopuri alimentare si agricole. Spre regret multe dintre fintinele noastre sunt deja poluate cu nitrati si alte chimicale industriale si agricole. Apa subterana se acumuleaza in adincimile rocilor si sedimentelor a crustei terestre superioare. Cind ploua sau se topeste zapada o parte de apa de pe suprafata pamintului se evapora, o parte se consuma de ca-tre plante si o parte se scurge in riuri si lacuri. Restul se infiltreaza in porii si crapaturi ai sedimentelor de la adin-cimi si devine apa subterana. O parte din apele subterane se uneste cu apele de suprafata, efectuind alimenta-rea riurilor, helesteelor si lacurilor in lunile secetoase. Cind crapaturile si porii sunt mari si interconectate apa se misca lent prin formatiunile geologice. O fintina sapata intr-o astfel de roca va da apa destul de rapid pentru pompare. Asa roci purtatori de apa sunt numite straturi apoase.Straturi apoase pot fi poluate de la diverse surse, inclusiv rezervoare si tuburi de scurgere, rezervoare subterane cu benzina, gunoiste, rezervoare industriale cu deseuri si scurgeri agricole. Bacterii, chimicale toxice si excese de nutrienti se infiltreaza in pamint de la asa locuri urmarind aceleasi cai cu rezistenta minima pe care patrunde apa. Poluantii tind spre adincimi pina ce intilnesc o bariera (stratul de roca impermeabila) si atunci se raspindesc. In asa mod toxinele pot calatori sute de kilometri inainte de nimerire intr-un riu, lac sau fintina.Straturi apoase de asemenea pot fi poluate cu apa sarata. Pe cind apa dulce se pompeaza din stratul apos, cantitati noi inlocuiesc spatii libere. Daca stratul apos se afla linga coasta, sursa de apa poate fi oceanul. In a-cest caz stratul va fi poluat, problema cunoscuta ca intruzia sau incursia apei sarate. Poluarea apelor subterane este forte dificil de determinat si corectat. Foarte des poluarea apelor subte-rane nu este detectata pina ce poluantul nimereste in fintina la o oarecare distanta de la sursa de poluare. In re-giunile unde apa din fintini nu este testata problema poate fi neobservata timp de multi ani. Identificarea surselor de poluare poate fi foarte inselatoare. Spre deosebire de revarsari intr-un riu poluantii din apele subterane nu urmaresc cai usor determinabile si des nu se amesteca bine in apa. Aceasta face testarile dificile si des nesigu-re. In aditie poluantii de la diverse surse pot fi remixate in straturi subterane. Chiar daca sursa poate fi identifica-ta si admiterea substantei toxice este stopata stratul ramine poluat. Poluantul va continua sa se raspindeasca, devenind mai putin concentrat dar distribuind poluantul la mai multi oameni. Este dificil, daca nu imposibil, de reversat efectele poluarii intr-un strat apos. Apa se misca prin pamint foarte lent, uneori necesita zile sau chiar luni pentru a parcurge o suta de metri. Astfel stratul apos nu poate fi "spalat" de la poluant. Daca apa este pompata mai rapid decit se regenereaza atunci stratul poate sa se epuizeze blocind spatii ce contin apa pe un timp indelungat. Chiar daca e posibil de indepartat apa poluata din stratul apos, stratul va ramine poluat. Multi poluanti poseda proprietati de a se lega cu particule sedimentare, care de-vin surse secundare de poluare. Un strat apos, odata poluat, poate fi deteriorat ca o sursa de apa dulce. Oame-nii numai acuma incep sa inteleaga consecintele folosirii inconstiente si constiente a pamintului ca un recipient de deseuri.

Apele subterane sunt o sursa importanta deoarece spre deosebire de apele de suprafata, cele subterane sunt de regula mai putin sau deloc poluate si pot fi potabilizate cu masuri minimale, uneori doar cu dezinfectie sau fara vreo prelucrare. Romnia are un potential dispensabil de 380 m3/s din apele freatice si 80 m3/s din apele de adncime. Totalul resurselor de apa este de cca 6-11 miliarde m3/an. Sursele subterane sunt caracterizate, n general, printr-o mineralizare mai ridicata, continutul n saruri minerale dizolvate fiind, n general. Peste 400mg/l si format, n principal, din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu, calciu si magneziu. Duritatea totala este cuprinsa, n general, ntre 10 si 20 grade G, fiind formata, n cea mai mare parte, din duritate bicarbonatata.Concentratia ionilor de hidrogen (pH) se situeaza n jurul valorii neutre, fiind cuprinsa, n general ntre 6, 5 si 7.Dintre gazele dizolvate predomina bioxidul de carbon liber, continutul n oxigen fiind foarte scazut n functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, unele surse subterane contin cantitati nsemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat, sulfuri, compusi ai azotului etc. Activitatea de cunoastere a calitatii apelor subterane freatice se desfasoara la nivelul marilor bazine hidrografice, pe unitati morfologice, iar n cadrul acestora, pe structuri acvifere (subterane), prin intermediul statiilor hidrogeologice, cuprinznd unul sau mai multe foraje de observatie. . Surse de poluare Sursele de poluare sunt n general aceleasi pentru cele doua mari categorii de receptori : apele de suprafata ( fluvii, ruri, lacuri etc. ) si apele subterane ( straturi acvifere, izvoare etc. ) . Impurificarea apelor de suprafata sau subterane este favorizata de urmatoarele elemente : - starea lichida a apei la variatii mari de temperatura, ceea ce face ca ea sa antreneze n curgerea sa diferite substante impurificatoare ; - apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reactii fizico-chimice (ca de exemplu dizolvarea unor substante naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ; - faptul ca n natura apa se gaseste sub forme diferite ( inclusiv gaze si vapori ) i mareste sensibil domeniul de aplicare ; - apa este unul din factorii indispensabili vietii pe pamnt . Sursele de poluare se pot mparti n doua categorii distincte: - surse organizate care produc poluarea n urma evacuarii unor substante n ape prin intermediul unor instalatii destinate acestui scop, cum ar fi canalizari, evacuari de la industrii sau crescatorii de animale etc.;

- surse neorganizate care produc poluarea prin patrunderea necontrolata a unor substante n ape. Surse de poluare organizate

Cele organizate sunt, n principal: apele reziduale comunale (fecaloid-menajere); apele reziduale industriale; apele reziduale agrozootehnice. Apele fecaloid-menajere sunt poluate mai ales chimic (substante organice, detergenti etc.) si bacteriologic si provin n principal din spalat si de la grupuri sanitare. n cadrul celor industriale, de mare diversitate, trebuie mentionate cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive (din minerit, centrale nuclearo-electrice etc.), ale celor poluate termic (surse variate, mai ales centrale termice), din industria extractiva si prelucratoare de titei, din mineritul cu profil de metale neferoase, din industria chimica. Surse de poluare neorganizate

Sursele neorganizate sunt n principal: surse individuale fara sistem de canalizare; reziduuri solide depozitate l locuri / moduri neadecvate; pesticide, ngrasaminte spalate de apele meteorice sau de irigatie. O importanta sursa neorganizata de poluare sunt sarurile folosite iarna pe sosele contra zapezii si poleiului. Multe tari dezvoltate au interzis sau limitat sever mprastierea de sare, dar la noi continua. Este o sursa de poluare importanta. n sursele neorganizate se includ nsa si sursele ocazionale (spalarea de animale, utilaje etc; topirea inului si cnepii, deversari diverse) si accidentale (de exemplu inundatii si alte calamitati, deversari n urma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de monitorizat si ramn adesea necunoscute. Sursele accidentale intervin mai rar, dar pot avea deosebita gravitate, iar poluarea poate surveni pe cai neasteptate. Daca scufundarea unor vapoare a provocat mari poluari accidentale, nu mai putin grave sunt descarcarile intentionate si sistematice de reziduuri n mari si oceane. De regula sunt substante mai putin periculoase, dar n schimb n cantitati foarte mari. Nu e vorba de deversarile costiere de ape neepurate sau de aportul rurilor poluate, ci de faptul ca foarte multe tari, incluznd pe loc fruntas tarile dezvoltate, au deversat sistematic n ocean cantitati imense de deseuri cu vapoare speciale de "gunoi". Daca sursele localizate au sansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de evaluat si se manifesta adesea indirect (din ploile acide, bunaoara) si sunt ncadrate la categoria de surse neorganizate, desi sunt adesea pe ansamblu de departe mai importante dect cele organizate. Dupa actiunea lor n timp, sursele de poluare pot fi : - surse de poluare permanente; - surse de poluare nepermanente;

- surse de poluare accidentale. Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi mpartite n: - surse de poluare naturale; - surse de poluare artificiale, datorate activitatii omului, care, la rndul lor, pot fi subdivizate n ape uzate si depozite de deseuri. Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din: - impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrari miniere sau foraje; - impurificari produse de infiltratiile de la suprafata solului a tuturor categoriilor de ape care produc n acelasi timp si impurificarea surselor de suprafata; impurificari produse n sectiunea de captare, din cauza nerespectarii zonei de protectie sanitara sau a conditiilor de executie.

Regimul natural al apelor subterane a suferit, in timp, o serie de modificari cantitative si calitative. Aceste modificari sunt datorate atat folosirii lor ca sursa de alimentare cu apa potabila si industriala pentru populatie, executarii unor lucrari hidrotehnice si hidroameliorative, cat si factorilor poluatori (naturali si antropogeni). Din punct de vedere cantitativ, al rezervelor de apa, anii bogati n precipitatii au dus la cresterea nivelurilor piezometrice. Astfel, n zona cmpiilor Bileti, Romanai i Brgan se pot produce cresteri ale nivelurilor piezometrice de 2 - 15 m, iar n Dobrogea de Sud cresterea poate fi de 2-10 m. In perioadele secetoase se produc scaderi naturale puternice ale nivelurilor piezometrice (de peste 3 m). Efectul este amplificat de prelevarile excesive de apa din subteran, prin captari (ex. Bucureti, n cazul Stratelor de Frteti sau Rovinari si Baia de Arama, ca urmare a secarilor din zonele miniere). Pericolul cel mai mare n acest caz l reprezinta scaderea drastica a debitelor exploatabile ale captarilor din zonele afectate precum si atragerea accelerata de ape poluate spre zonele depresionare. Din punct de vedere al distributiei spatiale a forajelor de monitorizare a calitatii apei subterane se evidentiaza concentrarea acestora in zonele joase, de campie (unde potentialul acvifer este mai mare dar si vulnerabilitatea la poluare a acviferelor este mai mare) si o distantare din ce in ce mai mare in zonele inalte. La o evaluare de ansamblu a informatiilor primite din toate bazinele hidrografice, se constata o situatie critica a calitatii acviferului freatic din numeroase zone ale tarii. Desi in ultimii ani intensitatea impactului antropic a scazut (reducerea volumului productiei industriale si a zootehniei a dus la scaderea cantitatilor de substante poluante evacuate in receptorii naturali) si au inceput sa se puna in practica masuri de epurare a apelor uzate, totusi calitatea apelor subterane a ramas inca necorespunzatoare datorita ritmului lent de autoepurare a acestora. Forajele monitorizate in 2007 au fost urmarite dupa noul Sistem de monitoring pentru ape subterane, implementat in anul 2006, care urmareste o supraveghere mai atenta si mai concreta in ceea ce priveste calitatea apei.

In anul 2007 au fost monitorizate un numar de 1939 foraje, din care 1687 sunt foraje care fac parte din reteaua hidrogeologica nationala (din care 28 sunt izvoare) si 252 sunt foraje de urmarire a poluarii amplasate in jurul marilor centre industriale. Au mai fost monitorizate, prin intermediul Directiilor de Sanatate Publica Judetene, in bazinul hidrografic Somes, 129 de fantani a caror apa este este nepotabila din cauza depasirilor inregistrate la amoniu, azotati si indicatorii bacteriologici, fantani care sunt in general infestate din cauza amplasarii grupurilor sanitare nehidroizolate in vecinatatea acestora. Din analiza datelor prelucrate in urma monitorizarii parametrilor fizico-chimici la forajele situate in stratul freatic, cele mai multe depasiri s-au inregistrat la indicatorii: substante organice, azotati, amoniu, duritate totala, fier. Majoritatea hidrostructurilor au suferit in timp procese de contaminare a apei cu azotati. In ceea ce priveste contaminarea apelor subterane freatice cu azotati, depasiri ale concentratiei admise la acest indicator s-au inregistrat in 234 foraje, ceea ce reprezinta 12,06% din totalul forajelor monitorizate. Poluarea se resimte insa diferentiat, existnd zone in care in acvifer sunt concentratii ce se situeaza cu mult peste limita de 50 mg/l (Legea 458/2002) admisa pentru acest indicator, distribuite in majoritatea bazinelor hidrografice. Cauzele contaminarii acviferului freatic cu azotati sunt multiple si au un caracter cumulativ. Cele doua surse majore, cu pondere importanta in contaminarea cu azotati sunt: spalarea permanenta a solului impregnat cu oxizi de azot de catre precipitatiile atmosferice si apa de la irigatii si apa de suprafata (ruri, lacuri) in care s-au evacuat ape uzate incarcate cu azotati. La aceste doua surse, ce au un caracter cvasipermanent, se adauga sursele cu caracter aleator generate de aplicarea ingrasamintelor chimice pe unele categorii de terenuri arabile. In aceste ultime zone concentratiile azotatilor se situeaza frecvent in jurul valorii de 100 mg/l, putnd atinge, valori si de peste 1000 mg/l. Exploatarea apei in special pentru utilizari casnice si agricole a contribuit la mentinerea suprafetelor contaminate, in general in zona ruralului. In anul 2007 cele mai mari concentratii de azotati s-au inregistrat: in Spatiul Hidrografic Banat Cristesti F4 (2630,95 mg/l), Soimus F1 (336,17mg/l), Cich F23 (4200 mg/l), in b.h. Timis la Pischia F2 ( 210,39 mg/l), Becicherecu Mic F4 ( 489,52 mg/l), Tormac F1 (3400 mg/l),in b.h. Jiu la Turburea F2 ( 245,5 mg/l) Zavalu F1 (201,5 mg/l), Isalnita P6 (343,7 mg/l), in b.h. Olt in zona Strejesti (2091 mg/l), Coteanca F1 (294,5 mg/l) si Gherghesti F2 (1126,44 mg/l), in b.h. Ialomita Buzau in zona Otopeni (211,39 mg/l), Dragomiresti Rudeni F1A (315,71 mg/l), Teiu din Vale F1 (213,67 mg/l), in b.h. Barlad in zona Dragalina la toate forajele si F1 Simila (peste 300 mg/l), in b.h. Prut in zona Sadoveni ( 390,8 mg/l), Banu F4 (268,8 mg/l), Lunca Banului F1(249,12 mg/l), Cosmesti F7 ( 281,1 mg/l), in b.h. Dunarea aferent zonei de sud-est a Campiei Romane in zona Luciu Giurgeni ( 716- 864 mg/l) si b.h. Dunarea dintre Cerna si raul Olt zona cu cea mai mare concentratie de azotati se intilneste la Vartop (246,7 mg/l), Caraula (236,5 mg/l), Coveiu (161 mg/l). Acvifere puternic contaminate cu azotati sunt concentrate si in jurul principalelor zone industriale S.C. AZOMURES Tg. Mures, S.C. FIBREX si S.C. GAPROCO Savinesti, S.C. CAROM Onesti, S.C. VRANCART Adjud, S.C. AZOCHIM Roznov, S.C. ANTIBIOTICE Iasi, S.C. DOLJCHIM Craiova, acviferele astfel contaminate sunt de tip insular. In ceea ce priveste contaminarea apelor subterane freatice cu fosfati, 163 de foraje (8,4 %) au concentratii ce depasesc limita admisa. Ele sunt situate in special in Spatiul hidrografic Banat, in bazinul hidrografic Arges Vedea, in bazinul

hidrografic Prut, bazinul hidrografic Somes si Mures. Poluarea cu fosfati a apelor subterane freatice are in general cauze si surse similare cu cele ale poluarii cu azotati. Exista insa si numeroase acvifere, situate in bazinul hidrografic Jiu, Olt, Ialomita, Buzau, bazinul hidrografic Nera Cerna, bazinul hidrografic Dobrogea-Litoral, in care prezenta acestui indicator nu a fost semnalata sau au fost semnalate foarte putine cazuri (ex. bazinul hidrografic Siret, bazinul hidrografic Barlad, b. Aranca) . O alta cauza a calitatii nesatisfacatoare a apelor subterane o constituie contaminarea intensa a acviferelor, situate la nivelul intregii tari, cu substante organice si amoniu. In 625 din forajele analizate (32,23 %) s-au inregistrat depasiri la indicatorul substante organice si in 549 de foraje (28,3%) s-au constatat depasiri la indicatorul amoniu. Comparativ cu anul anterior, in anul 2007 s-a constatat o tendinta de crestere a contaminarii acviferelor cu aceste substante. Formele cele mai intense de depreciere multipla a calitatii apelor subterane sau identificat in zonele de intravilan rural unde, datorita lipsei unui minim de dotari cu instalatii edilitare, deseurile lichide ajung in subteran atat in mod direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate, a sanurilor si rigolelor, etc.) ct si indirect, prin infiltrare lenta (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de deseuri menajere improvizate, etc). Factorii poluatori majori care afecteaza calitatea apei subterane se pot grupa in urmatoarele categorii: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice (ingrasaminte, pestice) utilizate in agricultura ce provoaca o poluare difuza greu de depistat si prevenit, produse menajere si produse rezultate din zootehnie, metale grele, radioactivitatea, necorelarea cresterii capacitatilor de productie si a dezvoltarii urbane cu modernizarea lucrarilor de canalizare si realizarea statiilor de epurare, exploatarea necorespunzatoare a statiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare si gestionarea deseurilor si a namolurilor de epurarea apelor industriale uzate. Exemplu: - poluarea cu produse petroliere si compusi fenolici ai acviferului freatic din conul aluvionar Prahova-Teleajen - se datoreaza rafinariilor Petro-Brazi, Astra si Petrotel Ploiesti, poluarea acviferului din depresiunea Baia Mare-se datoreaza atat statiilor si depozitelor de carburanti din judetul Maramures cat si unitatilor Petrom Baia Mare, influenta calitatii apelor subterane datorita campurilor de aspersie a apelor fenolice de la S.C. Solventul Marginea din bazinul hidrografic Bega- Timis, poluarea cu produse petroliere a apelor subterane din zona rafinariei RAFO Onesti din b.h. Siret, precum si conductelor de transport produse petroliere din toata tara (degradari, spargeri, etc.); - poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor in agricultura (azotati si compusi azotici, fosfati, pesticide, etc.) - se regaseste fie in zona marilor producatori de astfel de substante (AZOMURES, DOLJCHIM - Craiova, OLTCHIM - Rm. Vlcea, AGROFERTIL - Roznov, Codlea, fosta ARCHIM Arad, etc.) fie in zonele agricole, unde se produce si fenomenul de concentrare (poluare suplimentara) datorita administrarii incorecte a acestor fertilizatori. Poluarea difuza a acviferelor freatice produsa in acest fel a afectat in

special puturile individuale din zonele rurale dar si multe captari de ape subterane. La nivelul anului 2007 se constata totusi o diminuare a ionilor respectivi ca urmare a reducerii chimizarii agriculturii; - poluarea cu produse rezultate din procesele industriale - apare in zonele din jurul marilor platforme industriale (Victoria, Fagaras, Codlea, Tohanu Vechi, Bod, Isalnita, Craiova, Rm. Valcea, Tg. Mures, etc.). O problema deosebita privind zonele critice din punct de vedere al calitatii apelor subterane o constituie radioactivitatea acestora, din cauza lignitilor care prin ardere in termocentrala de la Isalnita rezulta cenusa si zgura care au nivelul de radiatii ce ajunge la valori de 545 Bq/kg, sau zona Erghevita din jud. Mehedinti, la cca 10 km de Tr. Severin unde se pare ca apele subterane sunt cauza NEB (nefritopatiei endemice balcanice), afectiune care creaza o insuficienta renala grava. Se impune studii aprofundate privind calitatea apelor din zonele unde se pare ca stratele de carbuni au o radioactivitate ridicata, impunidu-se un program de monotorizare al radiatiilor. - poluarea cu produse menajere si produse rezultate din activitatea zootehnica (substante organice, compusi azotici, bacterii, etc.) - apare in apele subterane din zona marilor aglomerari urbane (Pitesti, Oradea, Timisoara, Bucuresti, Cluj, Suceava, etc) si in zona marilor complexe zootehnice (Moftin, Palota, Naidas, Cefa, Halciu, Bontida, Periam, Poiana Marului, Babeni, Bilciuresti, etc). - poluarea cu metale grele are 2 cauze principale: de natura antropica - zone cu concentratii mari in metale grele (plumb, cupru, zinc, cadmiu, cianuri, etc) situate in apropierea exploatarilor miniere, a uzinelor de preparare minereuri sau a haldelor de steril (Baia Borsa, Baia Mare, Copsa Mica, Medias, Tarnaveni, Isalnita, Craiova,Valcea, Pitesti, etc.); datorita fondului natural care prezinta concentratii ridicate de ioni de fier si mangan - zone intalnite in Podisul Moldovei (bazinul hidrografic Siret), Depresiunea Getica (bazinul hidrografic Olt si bazinul hidrografic Jiu), in bazinul hidrografic Buzau si in bazinul hidrografic Bega-Timis - nu mai pot constitui surse de alimentare cu apa potabila pentru populatia din multe zone ale tarii (exemplu: impurificarea pnzei freatice produsa de SC FIBREX Savinesti si SC AZOCHIM - Roznov a afectat alimentarea cu apa potabila prin surse proprii a localitatilor, Roznov, Zarnesti si partial captarea de apa Cracau a platformei chimice Savinesti; aceste localitati fiind acum alimentate din reteaua orasului Piatra Neamt). Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil si are consecinte grave asupra folosirii rezervei subterne la alimentarea cu apa potabila. Depoluarea surselor de apa din panza freatica este extrem de anevoioasa daca nu chiar imposibila. Surse de poluare naturale Sursele naturale de poluare a apelor sunt, n cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent. Ele provoaca adesea modificari importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influentnd negativ folosirea lor. Cu toate ca, n legatura cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie considerat n

sensul patrunderii n apele naturale a unor cantitati de substante straine, care fac apele respective improprii folosirii. Principalele conditii n care se produce poluarea naturala a apelor sunt : - trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare, de sulfati) constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, n cantitati mari, n apele de suprafata sau n straturile acvifere. Un caz deosebit l reprezinta rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de suprafata sau subterane; - trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoaca impurificari prin particulele solide antrenate, n special daca solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne si argila, care se mentin mult timp n suspensie; - vegetatia acvatica, fixa sau flotanta, n special n apele cu viteza mica de scurgere si n lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile n timp, n functie de perioadele de vegetatie; - vegetatia de pe maluri produce si ea o impurificare, att prin caderea frunzelor, ct si prin caderea plantelor ntregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire si descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, n special n perioade de ape mici sau sub pod de gheata. Sursele de poluare accidentala naturale sunt n general rare, ele datorndu-se n special unor fenomene cu caracter geologic. Surse de poluare artificiala

a). Ape uzate Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele uzate reintroduse n receptori dupa utilizarea apei n diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate: - ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social-administrative ale diferitelor feluri de unitati industriale mici. - ape uzate industriale, rezultate din apele folosite n procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat n statii de epurare proprii industriilor respective. Numarul de poluanti pentru o anumita industrie este de obicei restrns, o apa industriala uzata avnd n principiu, caracteristici asemanatoare substantelor chimice sau fizice utilizate n procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul n substante n suspensie, n timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin att substante n suspensie, ct si substante organice.

- ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au n general caracteristicile apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice n cantitate mare si materialele n suspensie. - ape uzate meteorice, care nainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera poluantii existenti n aceasta. Aceste ape de precipitatii care vin n contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, n procesul scurgerii, antreneaza att ape uzate de diferte tipuri, ct si deseuri, ngrasaminte chimice, pesticide, astfel nct n momentul ajungerii n receptor pot contine un numar mare de poluanti . - ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora. Indiferent de provenienta lor substantele radioactive pot ajunge n apa, aer si sol pe multiple cai, prejudiciind ntreg mediul nconjurator. - ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti. apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de combustibil, lubrifianti etc.

b). Depozite de deseuri sau reziduuri solide O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol, sub cerul liber, n halde nerational amplasate si organizate. Impurificarea provenita de la aceste depozite poate fi produsa prin antrenarea directa a reziduurilor n apele curgatoare de catre precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, n sol. Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocata de haldele de deseuri amplasate n albiile majore ale cursurilor de apa si antrenate de viiturile acestora. Cele mai raspndite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orasenesti si de deseuri solide industriale, n special cenusa de la termocentralele care ard carbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparatiile miniere, rumegus si deseuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi ncadrate n aceeasi categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite de la fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum si cele de la statiile de epurare a apelor uzate. Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt n marea lor majoritate legate de probleme de risc industrial. Masuri pentru ameliorarea poluarii. Spunem, ameliorare deoarece, in urma oricarei activitati moderne, cat de economica si "curata" ar fi ea, este inevitabila poluarea.

O prima varianta de reducere a poluarii, este perfectionarea metodelor de epurare a apelor. O a doua varianta, se refera la: evitarea folosirii unor produse, la depozitarea si folosirea corecta a diferitelor substante chimice pentru a reduce nivelul de poluare a apelor. O alta alternativa, este cea a practicarii rotatiei culturilor agricole, ceea ce determina reducere cantitatii de ingrasaminte chimice folosite. Tot in agricultura este indicata reducerea folosirii ingrasamintelor chimice, prin inlocuirea lor cu ingrasaminte naturale. O alta varianta, consta in: reducerea intensitatii fenomenului de eutrofizare prin indepartarea concentratiei fosfatilor sau a nutrientilor organici. Evitarea eliminarilor lichidelor de fermentatie provenite din dejectile animale (urina, fecale) sau din fermentatia nutretului depozitat deoarece, acestea determina cresterea fenomenului de eutrofizare. De altfel, aceste lichide de fermentatie pot fi folosite in sens "constructiv", adica prin convertirea lor in surse de energie neconventionala (biotehnologii moderne). Poluarea apelor se refera la alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor, produsa direct sau indirect, n mod natural sau antropic. Aceasta a crescut alarmant n ultimele decenii si mai cu seama n regiunile de pe Glob, unde populatia si industria s-au dezvoltat mult si ntr-un mod foarte rapid. poluarea apelor subterane are loc n timp mai ndelungat, datorita faptului ca poluantii au o viteza mai redusa, de ordinul a ctiva metri pe an. In vederea mentinerii cantitatii poluantilor din ape la un nivel ct mai scazut pe plan international si n diferite state ale lumii au fost impuse diferite limite ale poluantilor continuti de apele uzate.

. Poluarea apei Apa este un factor important n echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problem actual cu consecine mai mult sau mai puin grave asupra populaiei. Prin poluarea apei, se nelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice i biologice ale apei, produs direct sau indirect de activitile umane i care face ca apele s devin improprii utilizrii normale n scopurile n care aceast utilizare era posibil nainte de a interveni alterarea. Efectele polurii resurselor de ap sunt complexe i variate, n funcie de natura i concentraia substanelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaz prin tratare, prin care se asigur condiiile necesare pentru consum. Poluarea apelor poate fi natural sau artificial. Poluarea natural se datoreaz surselor de poluare naturale i se produce n urma interaciei apei cu atmosfera, cnd are loc o dizolvare a gazelor existente n aceasta, cu litosfera, cnd se produce dizolvarea rocilor solubile i cu organismele vii din ap. Poluarea artificial se

datoreaz surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nmolurilor, reziduurilor, navigaiei etc. Se poate vorbi i despre poluare controlat i necontrolat. Poluarea controlat (organizat) se refer la poluarea datorat apelor uzate transportate prin reeaua de canalizare i evacuate n anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolat (neorganizat) provine din surse de poluare care ajung n emisari pe cale natural, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. Poluarea normal i accidental reprezint categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normal provine din surse de poluare cunoscute, colectate i transportate prin reeaua de canalizare la staia de epurare sau direct n receptor. Poluarea accidental apare, de exemplu, ca urmare a dereglrii unor procese industriale, cnd cantiti mari (anormale) de substane nocive ajung n reeaua de canalizare sau, ca urmare a defectrii unor obiective din staia de preepurare sau epurare. Se mai poate vorbi i despre poluare primar i secundar. Poluarea primar apare, de exemplu, n urma depunerii substanelor n suspensie din apele uzate, evacuate ntr-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundar apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate n urma fermentrii materiilor organice depuse din substanele n suspensie antreneaz restul de suspensii i le aduce la suprafaa apei, de unde sunt apoi transportate n aval de curentul de ap. . Principalele materii poluante i efectele acestora Substanele poluante introduse n ape din surse naturale i artificiale sunt numeroase, producnd un impact important asupra apelor de suprafa i subterane. Prejudiciile aduse mediului de substanele poluante pot fi grupate n dou mari categorii: prejudicii asupra sntii publice i prejudicii aduse unor folosine (industriale, piscicole, navigaie, etc.). Substanele poluante pot fi clasificate, dup natura lor i dup prejudiciile aduse, n urmtoarele categorii: - substanele organice, de origine natural sau artificial, reprezint pentru ap poluantul principal. Substanele organice de origine natural (vegetal i animal) consum oxigenul din ap att pentru dezvoltare, ct i dup moarte. Materiile organice consum oxigenul din ap, n timpul descompunerii lor, ntr-o msur mai mare sau mai mic, n funcie de cantitatea de substan organic evacuat, provocnd distrugerea fondului piscicol i n general a tuturor organismelor acvatice. n acelai timp oxigenul mai este necesar i proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaz substanele organice i care, n final, conduc la autoepurarea apei. Concentraia de oxigen dizolvat normat, variaz ntre 4 - 6 mg/dm, n funcie de categoria de folosin, coborrea sub aceast limit avnd ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecine foarte grave. Cele mai importante substane organice de origine natural sunt ieiul, taninul, lignina, hidraii de carbon, biotoxinele marine .a. Substanele organice poluani artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substane n cadrul rafinriilor (benzin, motorin, uleiuri, solveni organici .a), industriei chimice organice i industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergeni .a.). - substanele anorganice, n suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent ntlnite n apele uzate industriale. Dintre acestea se menioneaz, n primul rnd, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfaii etc. Srurile anorganice conduc la mrirea salinitii apelor, iar unele dintre ele pot provoca creterea duritii. Clorurile n cantiti mari fac apa improprie alimentrilor cu ap potabil i industrial, irigaiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibnd n acelai timp i procesele de autoepurare.

Srurile de azot i fosfor produc dezvoltarea rapid a algelor la suprafaa apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, mrindu-le rugozitatea i micorndu-le capacitatea de transport i de transfer a cldurii. - materialele n suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formnd bancuri care pot mpiedica navigaia, consum oxigenul din ap dac materiile sunt de origine organic, determin formarea unor gaze urt mirositoare. Substanele n suspensie plutitoare, cum ar fi ieiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorat detergenilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust i miros neplcut, mpiedic absorbia oxigenului la suprafaa apei i deci autoepurarea, se depun pe diferite instalaii, colmateaz filtrele, sunt toxice pentru fauna i flora acvatic, fac inutilizabil apa pentru alimentarea instalaiilor de rcire, irigaii, agrement etc. - substanele toxice, nu pot fi reinute de instalaiile de tratare a apelor i o parte din ele pot ajunge n organismul uman, provocnd mbolnviri. Aceste materii organice sau anorganice, cteodat chiar n concentraii foarte mici, pot distruge n scurt timp flora i fauna receptorului. - substanele radioactive, radionuclizii, radioizotopii i izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substane toxice.Evacuarea apelor uzate radioactive n apele de suprafa i subterane prezint pericole deosebite, datorit aciunii radiaiilor asupra organismelor vii.Efectele substanelor radioactive asupra organismelor depind att de concentraiile radionuclizilor, ct i de modul cum acestea acioneaz, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase. - substanele cu aciditate sau alcalinitate pronunat, evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei i faunei acvatice, la degradarea construciilor hidrotehnice, a vaselor i instalaiilor necesare navigaiei, mpiedic folosirea apei n agrement, irigaii, alimentri cu ap etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru faun depinde de valoarea pH-ului, petii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit n numeroase procese industriale, este foarte solubil n ap i mrete rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producnd numeroase prejudicii diferitelor folosine ale apelor. Astfel, apele receptorilor care conin peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicol. - coloranii, provenii ndeosebi de la fabricile de textile, hrtie, tabcrii etc, mpiedic absorbia oxigenului i desfurarea normal a fenomenelor de autoepurare i a celor de fotosintez . - energia caloric,caracteristic apelor calde de la termocentrale i de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii n alimentarea cu ap potabil i industrial i mpiedic dezvoltarea florei i faunei acvatice. Datorit creterii temperaturii apelor scade concentraia de oxigen dizolvat, viaa organismelor acvatice devenind dificil. - microorganismele de orice fel, ajunse n apa receptorilor, fie c se dezvolt necorespunztor, fie c deregleaz dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. Microorganismele provenite de la tbcrii, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vtmtoare, producnd infectarea emisarului pe care l fac de neutilizat. . Principalele surse de poluare Sursele de poluare sunt n general aceleai pentru cele dou mari categorii de receptori: apele de suprafa (fluvii, ruri, lacuri etc.) i apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc. ) .

Impurificarea apelor de suprafa sau subterane este favorizat de urmtoarele caracteristici ale apei : - starea lichid a apei la variaii mari de temperatur, ceea ce face ca ea s antreneze n curgerea sa diferite substane impurificatoare ; - apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacii fizicochimice (ca de exemplu dizolvarea unor substane naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ; - faptul c n natur apa se gsete sub forme diferite ( inclusiv gaze i vapori ) i mrete sensibil domeniul de aplicare ; - apa este unul din factorii indispensabili vieii pe pmnt . Sursele de poluare se pot mpri n dou categorii distincte: - surse organizate, care produc murdrirea n urma evacurii unor substane n ape prin intermediul unor instalaii destinate acestui scop, cum ar fi canalizri, evacuri de la industrii sau cresctorii de animale etc.; - surse neorganizate, care produc murdrirea prin ptrunderea necontrolat a unor substane n ape. Dup aciunea lor n timp, sursele de poluare pot fi : - surse de poluare permanente; - surse de poluare nepermanente; - surse de poluare accidentale. Dup modul de generare a polurii, sursele de poluare pot fi mprite n: - surse de poluare naturale; - surse de poluare artificiale, datorate activitii omului, care, la rndul lor, pot fi subdivizate n ape uzate i depozite de deeuri. Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din: - impurificri cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrri miniere sau foraje; - impurificri produse de infiltraiile de la suprafaa solului a tuturor categoriilor de ape care produc n acelai timp i impurificarea surselor de suprafa; - impurificri produse n seciunea de captare, din cauza nerespectrii zonei de protecie sanitar sau a condiiilor de execuie. Surse de poluare naturale Sursele naturale de poluare a apelor sunt, n cea mai mare parte a lor, surse cu caracter permanent. Ele provoac adesea modificri importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influennd negativ folosirea lor. Cu toate c, n legtur cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie considerat n sensul ptrunderii n apele naturale a unor cantiti de substane strine, care fac apele respective improprii folosirii. Principalele condiii n care se produce poluarea natural a apelor sunt : - trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zcminte de sare, de sulfai) constituie principala cauz de ptrundere a unor sruri, n cantiti mari, n apele de suprafa sau n straturile acvifere. Un caz deosebit l reprezint rocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape de suprafa sau subterane; - trecerea apelor de suprafa prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoac impurificri prin particulele solide antrenate, n special dac solurile sunt compuse din particule fine, cum sunt cele din marne i argil, care se menin mult timp n suspensie; - vegetaia acvatic, fix sau flotant, n special n apele cu vitez mic de scurgere i n lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile n timp, n funcie de perioadele de vegetaie;

- vegetaia de pe maluri produce i ea o impurificare, att prin cderea frunzelor, ct i prin cderea plantelor ntregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire i descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, n special n perioade de ape mici sau sub pod de ghea. Sursele de poluare accidental naturale sunt n general rare, ele datornduse n special unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificrile de acest tip se poate cita ptrunderea unor ape puternic mineralizate n straturile subterane sau n apele de suprafa, n urma unor erupii sau altor activiti vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi ci de circulaie a apei subterane prin splarea unor falii etc. 1.3.2.2. Surse de poluare artificial A. Ape uzate Principala surs de poluare permanent o constituie apele uzate reintroduse n receptori dup utilizarea apei n diverse domenii. Dup proveniena lor, exist urmtoarele categorii de ape uzate: - ape uzate oreneti, care reprezint un amestec de ape menajere i industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodreti de ap ale centrelor populate, precum i a nevoilor gospodreti, igienico-sanitare i socialadministrative ale diferitelor uniti industriale mici. - ape uzate industriale, rezultate din apele folosite n procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat n staii de epurare proprii industriilor respective. Numrul de poluani pentru o anumit industrie este de obicei restrns, o ap industrial uzat avnd n principiu, caracteristici asemntoare substanelor chimice sau fizice utilizate n procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de crbuni au drept caracteristic principal coninutul n substane n suspensie, n timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahr conin att substane n suspensie, ct i substane organice. - ape uzate de la ferme de animale i psri care, au n general caracteristicile apelor uzate oreneti, poluanii principali fiind substanele organice n cantitate mare i materialele n suspensie. - ape uzate meteorice, care nainte de a ajunge pe sol, spal din atmosfer poluanii existeni n aceasta. Aceste ape de precipitaii care vin n contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, n procesul scurgerii, antreneaz att ape uzate de diferte tipuri, ct i deeuri, ngrminte chimice, pesticide, astfel nct n momentul ajungerii n receptor pot conine un numr mare de poluani . - ape uzate radioactive, care conin ca poluant principal substanele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul i utilizarea acestora. Indiferent de proveniena lor substanele radioactive pot ajunge n ap, aer i sol pe multiple ci, prejudiciind ntreg mediul nconjurtor. - ape uzate calde, care conin de obicei un singur poluant, energia caloric, a crei provenien a fost menionat anterior. - ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemntoare cu apele uzate oreneti. - ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conin impuriti deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide i solide, pierderi de combustibil, lubrifiani etc. B. Depozite de deeuri sau reziduuri solide O surs important de impurificare a apelor o constituie depozitele de deeuri sau de diferite reziduuri solide, aezate pe sol, sub cerul liber, n halde neraional amplasate i organizate. Impurificarea provenit de la aceste depozite

poate fi produs prin antrenarea direct a reziduurilor n apele curgtoare de ctre precipitaii sau de ctre apele care se scurg, prin infiltraie, n sol. Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocat de haldele de deeuri amplasate n albiile majore ale cursurilor de ap i antrenate de viiturile acestora. Cele mai rspndite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie oreneti i de deeuri solide industriale, n special cenua de la termocentralele care ard crbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparaiile miniere, rumegu i deeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi ncadrate n aceeai categorie de surse de impurificare depozitele de nmoluri provenite de la fabricile de zahr, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum i cele de la staiile de epurare a apelor uzate. Mai pot fi amintite i surse de poluare accidental, dar ele sunt n marea lor majoritate legate de probleme de risc industrial. 1.3.3. Clasificarea apelor dup utilizri Lundu-se n considerare toate utilizrile , clasificarea apelor de suprafa se face n mai multe categorii : - categoria I - ape care servesc n mod organizat la alimentarea cu ap a populaiei, ape care sunt utilizate n industria alimentar care necesit ap potabil , sau ape care servesc ca locuri de mbiere i tranduri organizate; - categoria II - ape care servesc pentru salubrizarea localitilor, ape utilizate pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement, odihn, recreere , reconfortarea organismului uman ; - categoria III - ape utilizate pentru nevoi industriale, altele dect cele alimentare artate mai sus, sau folosite n agricultur pentru irigaii . Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie s le ndeplineasc la locul de utilizare .Bineneles c aceste norme sunt cu att mai pretenioase cu ct categoria de utilizare este mai mic . Conform STAS 4706-88, pentru fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici, chimici, microbiologici i de eutrofizare, care trebuie ndeplinii de apele de suprafa, n funcie de categoria de calitate (tabelul 1.11.) i valori pentru apa de mare (tabelul 1.12) La noi n ar, din circa 19750 km de ape curgtoare (ruri i fluviul Dunrea), 7150 km corespund din punct de vedere calitativ categoriei I de calitate, 6580 km categoriei II, 2700 km categoriei III, restul de 3620 km sunt considerai ca degradai, necorespunznd nici uneia din cele trei categorii de calitate. n ceea ce privete lacurile (naturale i artificiale), calitatea apei este urmrit n 55 de lacuri, frecvena analizelor fiind sezonier. Calitatea apei acestor lacuri, aproape n totalitate, se ncadreaz n categoria I de calitate, conform STAS 4706-88. Gradul de trofie al acestor lacuri este caracteristic formaiilor oligotrofe i mezotrofe. n apa unor lacuri ns, se constat concentraii mari de substane organice, nutrieni i chiar substane toxice, lacuri a cror ap nu se poate ncadra nici chiar n categoria III de calitate, conform STAS 4706-88; sub aspect trofic se constat, la aceste lacuri, tendina lor de evoluie eutrof sau mezotrof. n acest sens se citeaz lacurile Rm.Vlcea, Bbeni i Strejeti din bazinul hidrografic Olt; Babina i Roule din bazinul hidrografic Dunre; Paltinul i Cldruani din bazinul hidrografic Ialomia etc 1. INTRODUCERE Apa reprezint un element important pentru existena vieii i dezvoltarea colectivitilor umane. Faptul c

primele forme de via au luat natere n mediu acvatic, c primele aezri omeneti s-au stabilit n apropierea rurilor i fluviilor, pentru a avea apa necesar pentru but i nevoile gospodreti, c apa reprezint mediul n care se desfoar toate procesele metabolice, c esuturile i organele tuturor vieuitoarelor conin ap ntr-o mare proporie, dovedete rolul de primordial importan al apei n apariia i meninerea vieii ca i n dezvoltarea colectivitilor umane de-a lungul timpurilor. n zilele noastre, apa potabil are ca surse apele de suprafa i apele subterane. Apele de suprafa au compoziii foarte variate i variabile n timp. Parametrii care influeneaz compoziia acestora sunt: natura rocilor care alctuiesc albia, afluenii i percipitaiile, deversrile curente sau accidentale de ape reziduale, fenomenele fizice, chimice i biologice care au loc. Apele subterane prezint parametri relativ constani. Ele se caracterizeaz prin mineralizare ridicat, coninut bogat de dioxid de carbon i concentraie sczut a oxigenului. Din punct de vedere calitativ, apele freatice sunt considerare curate i se nscriu n normele de potabilitate sau pentru utilizri industriale puin pretenioase. Poluarea apei reprezint, dup o definiie general, modificarea n mod direct sau indirect a compoziiei normale a acesteia, ca urmare a activitii omului, ntr-o astfel de msur, nct afecteaz toate celelalte folosine la care apa ar putea servi n starea sa natural. Poluarea apei implic poluarea biologic, fizic i chimic i determin, n ultim instan, modificarea echilibrului ecologic. Apele subterane pot conine i elemente a cror concentraie depete normele admise pentru utilizarea n scop potabil sau industrial. Acestea depind de compoziia terenului i se refer de obicei la coninutul de fier, mangan, calciu, magneziu, hidrogen sulfurat, fluoruri, carbonat, bicarbonat, amoniu, azotit, azotat etc. n acest caz se impune abordarea unor sisteme de tratare, mai ales dac apa este destinat consumului uman [1-4]. n cazul resurselor de ap subteran, poluarea se produce prin infiltrarea substanelor impurificatoare solide i lichide datorit apelor meteorice, care spal deeurile de pe sol n mod organizat sau dezorganizat i a apelor de canalizare care ptrund n sol prin neetaneitile reelei de conducte. Sursele de impurificare n cazul apelor subterane pot fi: impurificri produse ca urmare a unor lucrri miniere sau foraje de ape saline, gaze sau hidrocarburi; impurificri produse de infiltraii de la suprafaa solului a tuturor categoriilor de ape care produc i

impurificarea dispersat a surselor de suprafa; impurificarea produs n seciunea de captare datorit nerespectrii zonei de protecie sanitar sau a condiiilor de execuie. Calitatea apelor subterane este determinat de structura geologic a stratului strbtut i de factorii hidrodinamici. Gradul de poluare a apelor subterane depinde de asemenea de caracteristicile mediului poros din zona de ptrundere spre pnza de ap subteran, de caracteristicile i cantitatea substanelor poluante. Dup originea sa, poluarea apelor subterane poate fi: punctiform (local), datorat deversrii i depozitrii necontrolate a unor substane poluante, precum i exploatrii defectuoase a instalaiilor de extracie a apelor subterane, pe un spaiu relativ redus; liniar, care se manifest de-a lungul oselelor, cilor ferate, cursurilor de ape i canalelor de evacuare a apelor uzate; difuz, care rezult n urma aplicrii ngrmintelor i produselor fitosanitare, determinnd poluarea masiv a solului i apelor subterane [3, 5-11]. Activitile care genereaz poluarea apelor subterane permit identificarea a patru forme principale de poluare: poluarea menajer, industrial, agricol i prin transporturi. Organizaia Mondial a Sntii, consiliile de sntate i cercetare medical i ageniile de protecia mediului promoveaz o abordare preventiv, n vederea protejrii apei potabile utilizate de ctre consumatori. Calitatea apei destinate consumului uman este un obiectiv important inclus n directivele CE, obiectiv ce vizeaz protecia sntii publice. innd seama de importana problematicii calitii apei potabile, studiile prezentate n lucrare au ca obiectiv monitorizarea parametrilor de calitate ai apelor subterane din zona de sud-vest a rii. 2. MATERIALE I METODE Probele de ap utilizate n studiu au fost prelevate din trei zone rurale situate n sud-vestul Romniei. n zona A s-au prelevat probe de ape din fntnile a 10 familii aflate pe o distan de 500 m. De menionat c fntna nr. 1 este amplasat n strad, iar fntna nr. 6 n cas (zon argiloas). Celelalte fntni sunt amplasate n curile oamenilor. n zona B s-au prelevat probe de ape din fntnile a 10 familii aflate pe o distan de 300 m. Fntna nr. 1 este amplasat n vrful unui deal, iar fntna nr. 10 n vale (zon mltinoas), altitudinea variind cu cca. 400 m. Celelalte fntni sunt amplasate de-a lungul oselei. Din zona C au fost prelevate ase probe de ap; nr. 1 i nr. 2 provin din izvoare de munte, celelalte patru din

fntni apropiate; izvoarele i fntnile sunt situate pe o distan de 300 m. Analizele parametrilor de calitate a apei potabile s-au fcut conform metodelor standardizate [12]. 3. REZULTATE OBINUTE n tabelul 1 sunt prezentate datele experimentale privind parametrii de calitate determinai pentru probele de ape studiate. Din datele prezentate n tabelul 1, se observ c n cazul probelor prelevate din zona A: nu sunt depiri ale concentraiei azotatului, azotitului i amoniului n nicio fntn; concentraia fosfatului este mai mare dect valoarea maxim admis n cazul fntnilor 5 i 7; n toate fntnile este depit concentraia maxim admis pentru clorur; prin urmare exist posibilitatea unei poluri datorate dejeciilor animaliere; n fntnile 2 i 5 sunt depiri ale valorii maxim admise pentru fier; concentraia maxim admis de mangan este depit doar n cazul fntnii 6; n toate cele 10 fntni valoarea CCO-Mn este mult peste valoarea maxim admis, ceea ce indic poluare datorat infiltraiilor provenite din dejecii animaliere; pH-ul n cele 10 fntni este n limitele admise; n fntnile 7-10 sunt depiri ale concentraiei maxim admise de sodiu; n toate fntnile sunt depiri ale concentraiei admise de potasiu. n cazul probelor prelevate din zona B se constat c: concentraia azotatului depete limita admis n fntna nr. 3, iar concentraia admis a azotitului este depit n fntnile 7, 8 i 9; n toate fntnile concentraiile ionilor fosfat, mangan, clorur i sodiu nu depesc limitele maxime admise; n fntna nr. 8 concentraia ionului amoniu depete limita admis; concentraia ionului de fier depete limita admis n fntna 7; n fntnile 3, 4, 7, 8 i 9, valoarea CCO-Mn depete limita admis; n cele 10 fntni pH-ul este n limitele admise; doar n fntna nr. 5 concentraia ionului de potasiu se gsete n limita admis; n celelalte fntni limita admis este depit. Se poate considera c apele din fntnile n care sunt depite valorile admise pentru oxidabilitatea chimic i concentraia ionului amoniu sunt poluate datorit infiltraiilor provenite din dejecii animaliere. n cazul probelor prelevate din zona C se constat

c: pentru toate probele concentraiile ionilor azotat, azotit, fosfat, clorur i mangan nu depesc limitele maxime admise; concentraia ionului amoniu prezint depiri semnificative fa de concentraia maxim admis n toate probele; depirile sunt mai mari n cele patru probe de ap provenite din fntni (3-6); concentraia ionului de fier depete limita admis n probele 2 i 4; concentraia ionului de sodiu depete limita admis n probele 3 i 6; concentraia ionului de potasiu depete limita admis n probele 3, 5 i 6; valoarea pH-ul este n limitele admise pentru toate cele ase probe; n probele de ap prelevate din fntni (3-6), valoarea CCO-Mn depete limita admis. Ca urmare a depirii valorilor admise pentru oxidabilitatea chimic i concentraia ionului amoniu, se poate considera c apele din cele patru fntni sunt poluate datorit infiltraiilor provenite din dejecii animaliere. 4. CONCLUZII n lucrare sunt prezentate studii privind monitorizarea calitii apelor subterane din zona de sudvest a rii. Probele de ap utilizate n studiu au fost prelevate din trei zone rurale, din fntni i izvoare. Pentru aceste probe au fost determinai o serie de parametri de calitate: coninutul de ioni azotat, azotit, fosfat, amoniu, clorur, fier, mangan, sodiu, potasiu, oxidabilitatea chimic exprimat prin CCO-Mn, pH-ul i duritatea. n zona A s-au constatat depiri ale valorilor maxim admise pentru clorur, CCO-Mn i potasiu. Probele de ap prelevate din zona B au prezentat depiri ale valorilor maxim admise pentru amoniu, potasiu i CCO-Mn. n cazul probelor de ap prelevate din zona C s-au constatat depiri ale valorilor maxim admise pentru amoniu, potasiu i CCO-Mn. Se poate considera c apele din fntnile n care sunt depite valorile admise pentru oxidabilitatea chimic i concentraia ionului amoniu sunt poluate datorit infiltraiilor provenite din dejecii animaliere.