Auditul intern:

Caracteristici generale

Studente: Cononov Alexandra Sabloschi Cristina

Constanta 2012

1.Definirea conceptului de audit intern

Functia de audit intern a cunoscut transformari succesive pana la stabilizarea definirii conceptului. Aceste abordari progresive au scos n evidenta o serie de elemente, care trebuie retinute pentru conturarea cadrului n care se nscrie auditul intern. Din analiza evolutiei functiei auditului intern pna n prezent putem aprecia urmatoarele elemente de implicare n viata entitatii auditate : a) consilierea acordata managerului ; ajutorul acordat salariatilor fara a-i judeca ; independenta si obiectivitatea totala a auditorilor. Consilierea acordata managerului

Auditul intern reprezinta o functie de asistenta a managerului, pentru a-i permite sa-si administreze mai bine activitatile. Componenta de asistenta, de consiliere atasata auditului intern l distinge categoric de orice actiune de control sau inspectie si este unanim recunoscuta ca avnd tendinte de evolutie n continuare. Profesionalismul auditorului intern consta n arta si maniera de a emite o judecata de valoare asupra instrumentelor si tehnicilor folosite, cum ar fi : reguli, proceduri, instructiuni, sisteme informatice, tipuri de organizare s.a., care reprezinta ansamblul activitatilor de control utilizate de managerul institutiei sau responsabilul unui loc de munca, recunoscut de specialisti drept control intern. Rolul auditorului intern este acela de a-l consilia pe manager pentru abordarile practice succesive deja elaborate prin analize si evaluari, de a da asigurari privind functionalitatea sistemului de control intern. b) Ajutorul acordat salariatilor fara a-i judeca

ntr-o entitate n care auditul intern face parte din cultura organizatiei, acesta este acceptat cu interes, dar ntr-o entitate care se confrunta cu riscuri potentiale importante, cu absenta conformitatii cu reglementarile de baza, cu o eficacitate scazuta si o fragilitate externa a acesteia, din cauza deturnarilor de fonduri, disparitiei activelor sau fraudei, este evident ca managerul respectiv va fi judecat, apreciat, considerat n functie de constatarile auditorului intern. c) Independenta totala a auditorilor interni

Functia de audit intern nu trebuie sa suporte influente si presiuni care ar putea fi contrare obiectivelor fixate. Standardele profesionale de audit intern definesc principiul independentei sub doua aspecte :
2

independenta compartimentului n cadrul organizatiei, de aceea el trebuie sa functioneze subordonat celui mai nalt nivel ierarhic ; independenta auditorilor interni, ceea ce le va asigura obiectivitatea n activitatea pe care o vor desfasura.

Independenta si obiectivitatea sunt abateri de la functia de audit intern, care dauneaza eficacitatii si rigorii muncii de audit. Spre exemplu, trebuie sa avem n vedere ca nu putem fi medic si pacient n acelasi timp, fara sa stabilim un diagnostic cel putin subiectiv. Respectarea standardului privind independenta presupune unele reguli: auditul intern nu trebuie sa aiba n subordine vreun serviciu operational ; auditorul intern trebuie sa poata avea acces n orice moment la persoanele de la toate nivelurile ierarhice, la bunuri, la informatii, la sistemele electronice de calcul ; recomandarile pe care le formuleaza trebuie sa nu constituie n nici un caz masuri obligatorii pentru management.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva, care da unei organizatii o asigurare n ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o ndruma pentru a-i mbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa-si atinga obiectivele, evalund, printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere a ntreprinderii si facnd propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

2.Trasaturile auditului intern

Organizarea functiei de audit intern n cadrul entitatilor impune luarea n consideratie a urmatoarelor trasaturi : - universalitatea; - independenta; - periodicitatea. a) Universalitatea functiei de audit intern trebuie nteleasa n raport cu aria de aplicabilitate, scopul, rolul si profesionalismul persoanelor implicate n realizarea acestei functii. Auditul intern exista si functioneaza n toate organizatiile, oricare ar fi domeniul de activitate a acestora. Initial el s-a nascut din practica ntreprinderilor multinationale, apoi a fost transferat celor nationale, dupa care a fost asimilat n administratie. n Romnia, auditul intern este impus institutiilor publice si structurilor asimilate acestora si recomandat entitatilor din sistemul privat. Auditul financiar are ca obiect activitatile din domeniul financiar si contabil, pe cnd auditul intern are o arie mai extinsa, cuprinde toate activitatile desfasurate n cadrul entitatii, de aici universalitatea functiei de audit intern. Din practica a rezultat ca activitatile financiarcontabile reprezinta 20-25% din activitatile care fac obiectul auditului intern. Putem afirma ca, acolo unde exista control intern, exista ai audit intern, deoarece "materia prima" a auditului intern este controlul intern. Datorita faptului ca auditul intern are scopul de a evalua controlul intern, iar controlul intern este universal, putem afirma ca si auditul intern este universal. Functia de audit intern a devenit o functie de asistenta manageriala prin care auditorii interni i ajuta pe managerii de la orice nivel sa stapneasca bine celelalte functii si toate activitatile. Avnd n vedere ca managerii exista peste tot, si asistenta s-a extins n toate domeniile si se refera la toate activitatile. Specialitatea auditorului intern este sistemul de control intern. nsa pentru a-si putea exercita specialitatea, acesta trebuie sa aiba o buna cunoastere a mediului pe care-l auditeaza, sa nteleaga cadrul legislativ si normativ si sa-si nsuseasca cultura organizatiei. ntr-un compartiment de audit intern nu exista oameni priceputi la toate. Aici vom gasi specialisti care au nsusite cultura manageriala, cultura financiar-contabila, cultura informatica si alte culturi care sunt necesare ntr-o entitate.

b) Independenta auditorului intern semnifica faptul ca acesta trebuie sa aiba o gndire nencorsetata, fara idei preconcepute, ca de exemplu ''totul merge foarte bine sau totul merge foarte prost''. Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru ca, atunci cnd va audita, va face control financiar de gestiune, si nici inspector, pentru ca n acest caz se va comporta ca un inspector fiscal. Auditorul intern nu poate fi nici altceva, respectiv nu poate fi manager sau o persoana care realizeaza procesul de achizitii. Auditul intern este o activitate independenta, de asigurare a ndeplinirii obiectivelor si de consultanta, conceputa n scopul de a adauga valoare si de a mbunatati activitatile unei organizatii. Astfel functia de audit intern, cu ocazia evaluarii controlului intern, stabileste : daca controlorul intern a depistat toate riscurile, daca pentru toate riscurile identificate a gasit procedurile cele mai adecvate, daca lipsesc controalele n anumite activitati, daca exista controale redundante,

apoi transforma n recomandari toate aceste constatari si concluzii asupra controlului intern prin raportul de audit pe care l va nainta managerului. Auditul intern ofera departamentelor din organizatie, consiliului director, consiliului de administratie o opinie independenta si obiectiva asupra managementului riscului, controlului si guvernarii, masurnd si evalund eficacitatea acestora n atingerea obiectivelor stabilite ale organizatiei. Auditul intern are trei principale preocupari: raporteaza managerului la cel mai nalt nivel, pentru ca acesta este cel care poate lua decizii, respectiv directorului executivului sau consiliului de administratie ; evalueaza si supervizeaza sistemul de control intern ; ofera consiliere pentru mbunatatirea managementului pe baza analizei riscurilor asociate activitatilor auditabile.

Auditul intern intra n cultura organizatiei atunci cnd managerul apeleaza la auditori. n aceste fel auditul intern devine o functie responsabila, caracterizata prin independenta. Auditul intern este o functie si auditorul intern este o persoana care are obligatii, si acestea nu sunt minore. c) Periodicitatea auditului intern este o functie stabila in cadrul entitatii si este o functie ciclica pentru cei auditati. . Frecventa auditurilor va fi determinata de activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel auditorii interni pot audita o entitate 8-12 saptamni si apoi sa revina dupa o perioada de 2-3 ani, n functie de evolutia riscurilor.

n acest sens trebuie sa dispunem de un sistem de masurare a riscurilor. Acesta este planul de audit, care se realizeaza pe perioade strategice, de regula de 5 ani, structurat anual si care cuprinde toate activitatile. Diferenta este ca unele activitati vor fi auditate o data, iar altele de mai multe ori, n functie de evaluarea riscurilor. Pe baza planului de audit se stabileste si numarul de auditori, si n functie de acestia se aleg riscurile care vor fi tratate si cele la care se va renunta pentru moment. Periodicitatea auditului intern nu nseamna jumatate de norma, ci reprezinta faptul ca auditorul intern poate reveni oricnd acolo unde considera ca este nevoie. Auditul intern este o functie periodica deoarece se realizeaza conform unui plan si pe baza unor programe de activitate comunicate si aprobate anticipat. Auditul intern ajuta entitatile sa-si atinga obiectivele, ceea ce se realizeaza printr-o organizare metodica si sistematica a procesului de audit, ndreptata spre mbunatatirea controlului si proceselor de conducere la diferite perioade. Auditul intern trebuie sa urmareasca obiectivele generale, dar si alte elemente, ca: existenta unor disensiuni ntre diferite niveluri ale organizatiei ; existenta anumitor lucruri care-i descurajeaza pe oameni sa lucreze mai bine s.a.

Recomandarile si concluziile auditului intern sunt utile managementului de la toate nivelurile, n special cu privire la mbunatatirile potentiale n procesul de management al riscului, pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura un plus de valoare organizatiei. Auditorii nu auditeaza persoane, ci sisteme, entitati, programe, activitati s.a. n aceste sens rapoartele de audit nu contin nume si fapte. Aceasta nu nseamna ca auditul intern nu are implicatii asupra persoanelor. Daca descopera disfunctionalitati, nereguli, fraude, atunci responsabilii activitatilor respective vor avea probleme. Persoanele sunt inspectate de compartimentul de inspectie si astfel vom stabili daca s-au ncalcat legile si regulamentele.

..

3. Organizarea auditului intern

Conform prevederilor art. 4 si urmatoarele din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si prevederilor Ordinului ministrului finantelor publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern, cu modificarile si completarile ulterioare auditul public intern este organizat astfel: a) b) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) ; Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) ;
6

c)

Compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) functioneaza pe lnga unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) si este un organism cu caracter consultativ, avnd rolul de a actiona n vederea definirii strategiei si a mbunatatirii activitatii de audit intern n sectorul public. CAPI a fost constituit din 11 membri alesi pe viata, n urma unui proces de selectie pe baza ordinului ministrului finantelor publice[8], avnd urmatoarea structura : Presedintele Camerei Auditorilor financiari din Romnia ; Profesori universitari cu specialitate n domeniul auditului intern-doua personae; Specialisti cu nalta calificare n domeniul auditului intern-trei persoane; Directorul general al UCAAPI; Experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publica, juridic, sisteme informatice -patru persoane.

CAPI este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului pentru o perioada de trei ani, care convoaca ntlnirile CAPI.

Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) s-a nfiintat n cadrul Ministerului Finantelor Publice, n subordinea directa a ministrului, si este structurata pe departamente de specialitate. UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice cu avizul CAPI. Directorul general este functionar public si trebuie sa aiba o nalta calificare profesionala n domeniul financiar-contabil sau al auditului, o competenta profesionala corespunzatoare si sa ndeplineasca cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern. c)

Compartimentul de audit public intern se organizeaza astfel : Conducatorul institutiei publice sau, n cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern ; La institutiile publice mici care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern al Ministerului Finantelor Publice. Conducatorul entitatii publice subordonate, respectiv aflate n coordonarea sau sub autoritatea altei entitati publice, stabileste si mentine un compartiment functional de
7

audit public intern, cu acordul entitatii publice superioare; daca acest acord nu se da, auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice care a decis aceasta. Compartimentul de audit public intern se constituie n subordinea directa a conducerii entitatii publice si, prin atributiile sale, nu trebuie sa fie implicat n elaborarea procedurilor de control intern si n desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern. Auditul in entitatile publice subordonate, care nu infiinteaza compartiment de audit public intern va fi efectuat de catre compartimentul de audit public intern de la nivelul ordonatorului ierarhic imediat superior, conform cu prevederile art. 9, lit. c) din Legea auditului public intern: conducatorul entitatii publice subordonate, respectiv aflate in coordonarea sau sub autoritatea altei entitati publice, stabileste si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitatii publice superioare; daca acest acord nu se da, auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice care a decis aceasta. Sarcina urmaririi conditiilor de institutie publica mica se face de catre conducatorul institutiei in cauza, care are obligatia sa instiinteze compartimentul de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale, de statutul sau. Institutiile publice mici care au depasit pragul anual de 100.000 EURO, o perioada de 3 ani consecutiv, au obligatia de a-si constitui compartiment de audit public intern pana la sfarsitul primului trimestru al anului urmator. Entitatile publice, care au organizat compartimente de audit public intern proprii si devin institutii publice mici, trebuie sa instiinteze compartimentele de audit public intern din cadrul directiilor finantelor publice teritoriale, de noul statut, in termen de 30 de zile de la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 2, lit. j) din Legea auditului public intern.

Bibliografie
www.audit-financiar.com www.cafr.ro www.ceccar.ro