Asigurarile de viata de tip unit-linked vs.

pensiile private facultative

Daca am ruga persoane diferite sa se gandeasca la pensionare si sa enumere gandurile si dorintele legate de acea perioada, am obtine un tablou destul de complet si complex al modului in care este perceputa aceasta perioada din viata fiecaruia. Din pacate, majoritatea celor care muncesc, dar si a pensionarilor, are o imagine incompleta despre cat ar trebui sa economiseasca, cum sa-si investeasca eficient economiile si despre cum sa faca in asa fel incat banii sa le ajunga toata viata. Desi urmaresc un scop comun asigurarea unui venit dupa ce beneficiarul isi ntrerupe activitatea asigurarea de viata unit-linked si pensia privata facultativa sunt doua produse distincte. Asigurarile de viata de tip unit-linked sunt asigurari pe baza de investitii, care ofera nu numai protectia prin asigurare, ci si posibilitatea investirii. Astfel, prima platita de asigurat este investita in fondurile de investitii puse la dispozitie de asigurator, urmand ca asiguratul sa primeasca o cota parte. In esenta, cele doua produse sunt asemanatoare ca principiu de economisire si investitie. Cei interesati economisesc an de an o anumita suma, care este investita de administratorul ales ,iar la finele perioadei de contributie, banii investiti se intorc in buzunarele contribuitorului, producand un castig suplimentar. O prima diferenta vine din faptul ca politele unit-linked combina o asigurare de viata traditionala cu o componenta investitionala. Practic, clientul care cumpara un astfel de produs detine si o asigurare de viata, iar cu o parte din contributia sa merge spre diferite plasamente. Venitul oferit de o astfel de polita depinde in mare masura de lungimea perioadei in care se contribuie la sistem, de suma pe care fiecare persoana este dispusa sa o economiseasca in timpul vietii, precum si de planul de investitii care se alege. Compania de asigurari plaseaza banii in diferite programe de investitii - in functie de alegerea clientului si de gradul de risc pe care este dispus sa si-l asume, o combinatie intre investitii in depozite bancare, actiuni sau obligatiuni. In acest fel se obtine un anumit randament, care se adauga depunerilor initiale din contul clientului. Acelasi principiu de investitii functioneaza si la pensiile facultative, unde nu exista insa

componenta de asigurare, iar contributiile merg integral (dupa ce se scad comisioanele administratorului) spre diferite tipuri de plasamente. Legislatia in vigoare permite administratorilor de pensii facultative sa investeasca maxim 50% din activele fondurilor in actiuni, in timp ce la politele de asigurare nu exista o limitare impusa prin lege. Gradul de risc al fondurilor de pensii este, in aceste conditii, cel mult mediu, chiar si in conditiile in care plasamentele in actiuni se apropie de limita permisa de lege. O alta deosebire intre cele doua produse tine de nivelul contributiilor si de tratamentul fiscal pentru acestea. La fondurile de pensii facultative, contributia maxima este stabilita prin lege la 15% din venitul salarial brut lunar, iar in limita a 400 euro/an contributiile sunt deductibile fiscal (deducerea se aplica la calculul impozitului pe salariu). La asigurarile de viata, contributiile nu sunt limitate, dar nici deductibile. Deductibilitatea in cazul pensiilor facultative este considerata necesara. Spre exemplu, in Ungaria, unde pensiile facultative au fost introduse fara a se oferi o limita de deductibilitate fiscala, au fost un esec. Pensiile de viata facultative si asigurarile de viata de tip unit-linked se deosebesc si din punct de vedere al riscului. Daca in cazul asigurarilor de viata de tip unit-linked, riscul investitiei apartine asiguratului, la pensii, administratorii sunt obligati sa garanteze macar contributiile efective, din care se scad comisioanele de administrare. In plus, in cazul pensiilor, legislatia impune existenta unui fond de garantare, constituit din contributiile administratorilor si ale furnizorilor de pensii, cu scopul de a proteja interesele participantilor. De asemenea, in cazul pensiilor, contributiile se platesc lunar, in timp ce pentru asigurari frecventa platilor poate fi mai mica. In plus, asigurarile de viata sunt mult mai flexibile si pot acoperi riscuri care nu intra sub incidenta pensiilor facultative. De exemplu, in caz de deces, asiguratorul poate achita ratele la credit sau poate plati renta unui tert beneficiar. Avantajele politelor de viata constau in faptul ca sunt mult mai flexibile. Se poate opta pentru asigurarea unor riscuri neacoperite de fondurile de pensii facultative, precum: riscurile de imbolnavire, pentru acoperirea costurilor cu interventiile chirurgicale, de deces sau invaliditate. De asemena, se poate rascumpara polita nainte de implinirea varstei de pensionare sau se poate folosi drept garantie la contractarea unui mprumut. In cazul pensiilor private, avantajul consta in deducerea de la impozitul pe venit a contributiilor si in faptul ca pot exista perioada in care sa se suspende contributia, urmand ca apoi sa se reia, fara ca activul investit sa fie afectat.